Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 73 din 6 decembrie 2019  privind siguranţa feroviară    Twitter Facebook
Cautare document

 ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 73 din 6 decembrie 2019 privind siguranţa feroviară

EMITENT: Guvernul
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1002 din 12 decembrie 2019
    Având în vedere faptul că în România sistemul feroviar trebuie adus la un nivel care să permită includerea sa în spaţiul feroviar unic european, ceea ce presupune o reformă a sectorului feroviar prin încurajarea concurenţei şi a inovării în zona pieţei interne a transportului feroviar de călători,
    ţinând cont că Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană şi Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranţa feroviară au ca scop principal crearea unui spaţiu feroviar unic european, ceea ce presupune o reformă a sectorului feroviar din Uniunea Europeană prin încurajarea concurenţei şi a inovării în zona pieţelor interne ale transportului feroviar de călători,
    luând în considerare că neaplicarea imediată a prevederilor Directivei 2016/797 poate avea implicaţii asupra siguranţei circulaţiei trenurilor, în special în zonele de frontieră cu celelalte state membre ale Uniunii Europene prin aplicarea în continuare a Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică pentru acordarea de certificate de siguranţă care nu îndeplinesc noile cerinţe stabilite prin Directiva 2016/797 pentru acordarea certificatului unic de siguranţă operatorilor de transport feroviar, certificate care sunt valabile şi în alte state membre ale Uniunii Europene,
    având în vedere faptul că neacordarea certificatului unic de siguranţă operatorilor de transport feroviar conform Directivei 2016/797 conduce la imposibilitatea accesului acestora în celelalte state membre ale Uniunii Europene şi poate conduce la blocarea circulaţiei mărfurilor şi a călătorilor,
    întrucât obiectivul vizat este ca România să asigure o deschidere echilibrată a pieţei interne a transportului feroviar de călători, independenţa administratorilor infrastructurilor, proceduri competitive de atribuire a contractelor de servicii publice, precum şi cel mai înalt nivel de siguranţă feroviară şi interoperabilitate, precum şi simplificarea accesului la piaţa feroviară europeană al operatorilor de transport feroviar din România,
    luând în considerare faptul că obiectivul unei politici comune a transporturilor este de a proteja atât libertatea de a presta servicii, cât şi armonizarea cerinţelor tehnice, administrative şi în materie de siguranţă feroviară, aceasta fiind indispensabilă pentru a realiza interoperabilitatea diferitelor sisteme feroviare naţionale,
    ţinând cont de faptul că impactul negativ asupra cooperării între Agenţia Uniunii Europene pentru Căile Ferate şi Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română din cadrul Autorităţii Feroviare Române, în calitate de autoritate naţională de siguranţă, prin imposibilitatea aplicării Acordului de cooperare dintre cele două entităţi, cu repercusiuni asupra operatorilor de transport feroviar care nu vor putea să obţină certificatul unic de siguranţă de la Agenţia Uniunii Europene pentru Căile Ferate pentru a putea să aibă acces şi în celelalte state membre ale Uniunii Europene,
    având în vedere că transportul feroviar trebuie optimizat şi trebuie să devină mai ecologic, mai sigur şi mai eficient din punct de vedere energetic, pentru a asigura un nivel ridicat al mobilităţii, dar şi al protecţiei mediului,
    luând în considerare că neadoptarea prezentului act normativ în regim de urgenţă ar conduce la neîndeplinirea sarcinilor organismelor cărora li se adresează Directiva (UE) 2016/798 şi ar putea conduce la producerea unor efecte negative în ceea ce priveşte siguranţa şi performanţa transportului în domeniul feroviar naţional, precum şi îngrădirea accesului nediscriminatoriu pe piaţa feroviară internă a operatorilor de transport feroviar,
    întrucât iminenţa împlinirii termenului-limită de reînnoire a certificatelor de siguranţă, una dintre condiţiile esenţiale pentru accesul pe calea ferată, astfel încât operatorii de transport feroviar nu îşi vor putea reînnoi/obţine certificatele de siguranţă în conformitate cu noile reglementări europene, cu consecinţe majore în toate domeniile,
    având în vedere că accidentele feroviare grave pot avea consecinţe dezastruoase şi pot preocupa publicul cu privire la performanţele în materie de siguranţă ale sistemului feroviar,
    în consecinţă, toate aceste accidente ar trebui investigate din perspectiva siguranţei pentru a evita repetarea lor.
    Ţinând cont de faptul că organismele naţionale de investigare joacă un rol central în procesul investigării în materie de siguranţă, iar activitatea lor este de o importanţă capitală pentru determinarea cauzelor unui accident sau incident, este esenţial ca acestea să dispună de cadrul legal de reglementare.
    Luând în considerare faptul că aceste situaţii aduc atingere interesului public general, coroborat cu eventualele sancţiuni care pot fi impuse României prin nerespectarea obligaţiilor asumate, se impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă.
    În considerarea faptului că toate aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
    în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
    Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
    CAP. I
    Dispoziţii generale
    ART. 1
    Obiectul de reglementare
    Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează cadrul general privind asigurarea dezvoltării şi îmbunătăţirii siguranţei sistemului feroviar din România şi îmbunătăţirea accesului la piaţa serviciilor de transport feroviar, prin:
    a) armonizarea cadrului de reglementare cu celelalte state membre;
    b) definirea responsabilităţilor tuturor factorilor implicaţi din sistemul feroviar;
    c) elaborarea de obiective de siguranţă comune şi metode de siguranţă comune în vederea eliminării treptate a nevoii de norme naţionale;
    d) stabilirea de principii pentru eliberarea, reînnoirea, modificarea şi restricţionarea sau revocarea certificatelor unice de siguranţă şi a autorizaţiilor de siguranţă;
    e) întărirea rolului, în România, a autorităţii naţionale de siguranţă şi a organismului de investigare a accidentelor şi incidentelor;
    f) definirea unor principii comune pentru gestionarea, reglementarea şi controlul siguranţei feroviare.


    ART. 2
    Domeniu de aplicare
    (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică sistemului feroviar din România, care poate fi subdivizat în subsisteme pentru domenii structurale şi funcţionale. Aceasta acoperă cerinţele de siguranţă pentru sistem ca întreg, inclusiv administrarea sigură a infrastructurii şi a traficului feroviar, precum şi interacţiunea dintre operatorii de transport feroviar, administratorul de infrastructură şi toţi factorii implicaţi din sistemul feroviar.
    (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică:
    a) metrourilor;
    b) tramvaielor şi vehiculelor feroviare uşoare, precum şi infrastructurii utilizate exclusiv de aceste vehicule;
    c) reţelelor care sunt separate din punct de vedere funcţional de restul sistemului feroviar şi care sunt destinate exclusiv exploatării serviciilor de transport de călători locale, urbane sau suburbane, precum şi operatorilor de transport feroviar care operează exclusiv pe aceste reţele.

    (3) Se exclude din domeniul de aplicare al prezentei ordonanţe de urgenţă:
    a) infrastructura feroviară privată, inclusiv liniile conexe, utilizată de proprietar sau de un operator în scopul desfăşurării activităţii sale de transport de mărfuri sau de transport de persoane în scopuri necomerciale, precum şi vehiculele care sunt utilizate exclusiv pe o astfel de infrastructură;
    b) infrastructura şi vehiculele destinate pentru o utilizare strict locală, istorică sau turistică, prevăzute în acte normative specifice domeniului de aplicare;
    c) infrastructura feroviară uşoară utilizată ocazional de către vehicule pentru sistemul feroviar greu în condiţiile de exploatare a sistemului feroviar uşor, atunci când acest lucru este necesar în scopul conectivităţii numai pentru vehiculele respective;
    d) vehiculele utilizate cu precădere pe infrastructura feroviară uşoară, dar echipate cu anumite componente pentru sistemul feroviar greu, necesare pentru a permite tranzitarea pe un tronson izolat şi limitat de infrastructură feroviară grea, exclusiv în scopul conectivităţii.


    ART. 3
    Definiţii
    În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    1. accident - un eveniment neprevăzut, nedorit sau neintenţionat ori un lanţ specific de asemenea evenimente, care au consecinţe dăunătoare. Accidentele se împart în următoarele categorii distincte: coliziuni, deraieri, accidente la treceri la nivel, accidentări ale persoanelor care implică materialul rulant în mişcare, incendii şi altele asemenea;
    2. accident grav - orice coliziune sau deraiere de trenuri, care a dus la decesul cel puţin al unei persoane sau la vătămarea gravă a cinci sau mai multor persoane sau la pagube importante ale materialului rulant, infrastructurii sau mediului, precum şi orice alt accident similar cu aceleaşi consecinţe, care are un impact evident asupra reglementării siguranţei feroviare sau asupra gestionării siguranţei;
    3. administrator de infrastructură - administratorul de infrastructură, astfel cum este definit la art. 3 pct. 3 din Legea nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic european, cu modificările şi completările ulterioare; prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile, aşa cum este definit la art. 1 alin. (10) lit. b^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    4. autoritate naţională de siguranţă - organismul naţional însărcinat cu atribuţiile referitoare la siguranţa feroviară dintr-un stat membru sau organismul căruia mai multe state membre i-au încredinţat aceste atribuţii pentru a asigura un regim de siguranţă unificat. Autoritatea naţională de siguranţă în România este Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română din cadrul Autorităţii Feroviare Române, denumită în continuare AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
    5. amploarea operaţiunii - amploarea caracterizată prin numărul de călători şi/sau volumul de mărfuri şi prin dimensiunea unui operator de transport feroviar, estimată în funcţie de numărul de angajaţi care lucrează în sectorul feroviar, respectiv o microîntreprindere sau o întreprindere mică, mijlocie sau mare;
    6. cauze - acţiuni, omisiuni, evenimente sau condiţii ori o combinaţie a acestora care au dus la un accident sau un incident;
    7. deţinător - persoana fizică sau juridică care, fiind proprietara unui vehicul sau având dreptul de a-l utiliza, exploatează acest vehicul ca mijloc de transport şi este înregistrată ca atare în registrul european al vehiculelor sau într-un registru naţional al vehiculelor al unui stat membru, inclusiv România, astfel cum sunt prevăzute la art. 47 din Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană;
    8. descărcător - un operator economic care descarcă: un container, un container pentru vrac, un container de gaz cu elemente multiple sau o cisternă mobilă de pe un vagon; mărfuri ambalate; containere mici sau cisterne portabile dintr-un sau de pe un vagon sau container; mărfuri dintr-o cisternă, inclusiv un vagon-cisternă, un vagon cu cisternă demontabilă, o cisternă mobilă sau un container-cisternă sau dintr-un vagon-baterie ori dintr-un container de gaz cu elemente multiple, sau dintr-un vagon, un container mare sau mic pentru transport în vrac sau dintr-un container pentru vrac;
    9. descărcător vrac - un operator economic care descarcă mărfuri dintr-o cisternă, inclusiv un vagon-cisternă, un vagon cu cisternă demontabilă, o cisternă mobilă sau un container-cisternă, sau dintr-un vagon, container mare sau mic pentru transport în vrac, vagon-baterie, container de gaz cu elemente multiple;
    10. destinatar - orice persoană fizică sau juridică care primeşte mărfuri în temeiul unui contract de transport;
    11. elemente constitutive de interoperabilitate - elementele constitutive de interoperabilitate, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 7 din Directiva (UE) 2016/797;
    12. entitate responsabilă cu întreţinerea - o entitate care răspunde de întreţinerea unui vehicul şi care este înregistrată ca atare în Registrul naţional al vehiculelor prevăzut la art. 47 alin. (1) din Directiva (UE) 2016/797;
    13. expeditor - un operator economic care expediază mărfuri în nume propriu sau în numele unui terţ;
    14. entitate contractantă - o entitate publică sau privată care comandă proiectarea şi/sau construirea sau reînnoirea ori modernizarea unui subsistem;
    15. incident - orice eveniment, altul decât un accident sau un accident grav, care afectează sau ar putea afecta siguranţa operaţiunilor feroviare;
    16. investigaţie - un proces desfăşurat în scopul prevenirii accidentelor şi incidentelor, care include strângerea şi analizarea informaţiilor, precum şi concluzii, stabilirea condiţiilor, inclusiv stabilirea cauzelor şi, dacă este cazul, emiterea unor recomandări de siguranţă;
    17. investigator - persoana care desfăşoară activitatea de investigare;
    18. investigator principal - o persoană responsabilă de organizarea, desfăşurarea şi controlul unei investigaţii;
    19. încărcător - un operator economic care încarcă: mărfuri ambalate; containere mici sau cisterne portabile în sau pe un vagon sau pe un container; un container, un container pentru vrac, un container de gaz cu elemente multiple sau o cisternă mobilă pe un vagon;
    20. încărcător vrac - un operator economic care încarcă mărfuri într-o cisternă, inclusiv un vagon-cisternă, un vagon cu cisternă demontabilă, o cisternă mobilă sau un container-cisternă, sau pe un vagon, container mare sau mic pentru transport în vrac, vagon-baterie, container de gaz cu elemente multiple;
    21. măsură preventivă de urgenţă - o măsură luată după producerea unui accident sau incident ca măsură de prevenţie pentru producerea altora asemenea, care poate fi adoptată şi aplicată imediat printr-o normă naţională;
    22. metode de siguranţă comune, denumite în continuare M.S.C. - metodele prin care se descrie modul de evaluare a nivelurilor de siguranţă, a realizării obiectivelor de siguranţă şi a conformităţii cu alte cerinţe de siguranţă;
    23. norme naţionale - toate normele obligatorii adoptate în România, indiferent de organismul emitent, care conţin cerinţe de siguranţă feroviară sau cerinţe tehnice, altele decât cele prevăzute de normele Uniunii Europene sau de normele internaţionale, care sunt aplicabile operatorilor de transport feroviar, administratorului de infrastructură sau terţilor;
    24. obiective de siguranţă comune, denumite în continuare O.S.C. - nivelurile minime de siguranţă care trebuie atinse de sistem în ansamblu şi, acolo unde este posibil, de diferite părţi ale sistemului feroviar, cum ar fi sistemul feroviar convenţional, sistemul feroviar de mare viteză, tunelurile feroviare lungi sau liniile de cale ferată utilizate exclusiv pentru transportul de mărfuri;
    25. operator de transport feroviar - operatorul de transport feroviar, astfel cum este definit la art. 3 pct. 18 din Legea nr. 202/2016, cu modificările şi completările ulterioare;
    26. organism de evaluare a conformităţii - un organism care a fost notificat sau desemnat pentru a fi responsabil cu activităţile de evaluare a conformităţii, inclusiv etalonare, încercare, certificare şi inspecţie. Un organism de evaluare a conformităţii este clasificat drept „organism notificat“ ca urmare a notificării de către un stat membru, inclusiv România. Un organism de evaluare a conformităţii este clasificat drept „organism desemnat“ ca urmare a desemnării de către un stat membru;
    27. pagube importante - pagubele care pot fi evaluate imediat de organismul de investigare la un cost total de cel puţin 2 milioane euro;
    28. producător - producătorul, astfel cum este definit la art. 2 pct. 36 din Directiva (UE) 2016/797;
    29. sistem feroviar - sistemul care cuprinde elementele enumerate în anexa I la Directiva (UE) 2016/797;
    30. sistem feroviar uşor - un sistem de transport feroviar urban şi/sau suburban cu o rezistenţă la şoc de C-III sau C-IV (în conformitate cu EN 15227:2011) şi cu o rezistenţă maximă a vehiculului de 800 kN, respectiv forţa de compresie longitudinală în zona de cuplare. Sistemele feroviare uşoare pot avea o cale dedicată sau pot folosi drumurile publice împreună cu traficul rutier şi de obicei nu fac schimb de vehicule cu traficul de călători sau marfă pe distanţe lungi;
    31. sistem de management al siguranţei - organizarea, măsurile şi procedurile stabilite de administratorul de infrastructură sau de un operator de transport feroviar pentru a asigura gestionarea sigură a operaţiunilor sale;
    32. specificaţie tehnică de interoperabilitate, denumită în continuare S.T.I. - specificaţie adoptată în conformitate cu Directiva (UE) 2016/797, care include fiecare subsistem sau parte a unui subsistem pentru a îndeplini cerinţele esenţiale şi pentru a asigura interoperabilitatea sistemului feroviar al Uniunii Europene;
    33. state membre - state membre ale Uniunii Europene (UE) sau state părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE);
    34. transportator - un operator economic care efectuează o operaţiune de transport, în temeiul unui contract de transport;
    35. tip de operaţiune - tipul caracterizat prin transportul de călători, incluzând sau excluzând serviciile de mare viteză, transportul de mărfuri, incluzând sau excluzând serviciile de transport de mărfuri periculoase, şi numai serviciile de manevră;
    36. vehicul - un vehicul feroviar, cu sau fără tracţiune, adecvat pentru circulaţia pe roţi pe liniile de cale ferată; un vehicul este alcătuit din unul sau mai multe subsisteme structurale şi funcţionale;
    37. zona de operare - o reţea sau mai multe reţele de pe teritoriul unuia sau mai multor state membre în care un operator de transport feroviar intenţionează să opereze.


    CAP. II
    Dezvoltarea şi managementul siguranţei feroviare
    ART. 4
    Rolul tuturor factorilor din sistemul feroviar implicaţi în dezvoltarea şi îmbunătăţirea siguranţei feroviare
    (1) În scopul dezvoltării şi îmbunătăţirii siguranţei feroviare, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, în limitele competenţelor sale:
    a) asigură menţinerea siguranţei feroviare şi, atunci când este posibil din punct de vedere practic, îmbunătăţirea în mod continuu, ţinând cont de dezvoltarea dreptului Uniunii Europene, de normele internaţionale şi de progresul tehnic şi ştiinţific, acordând prioritate prevenirii accidentelor;
    b) asigură punerea integrală în practică a legislaţiei aplicabile, în mod deschis şi nediscriminatoriu, susţinând dezvoltarea unui sistem unic de transport feroviar european;
    c) asigură aplicarea măsurilor de dezvoltare şi îmbunătăţire a siguranţei feroviare, ţinând cont de necesitatea unei abordări sistemice;
    d) se asigură că responsabilitatea exploatării sigure a sistemului feroviar şi a controlului riscurilor asociate cu acesta aparţine administratorului de infrastructură şi operatorilor de transport feroviar, fiecăruia pentru partea sa de sistem, impunându-le:
    (i) să pună în aplicare măsurile necesare de control al riscurilor, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), dacă este cazul, cooperând cu celelalte state membre;
    (ii) să aplice normele Uniunii Europene şi normele naţionale;
    (iii) să instituie sisteme de management al siguranţei în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă;

    e) se asigură că administratorul de infrastructură şi fiecare operator de transport feroviar sunt responsabili de partea lor de sistem şi de exploatarea în siguranţă a acestuia, inclusiv aprovizionarea cu materiale şi contractarea de servicii, faţă de utilizatori, clienţi, lucrătorii implicaţi şi alţi factori implicaţi din sistemul feroviar prevăzuţi la alin. (3);
    f) elaborează şi publică anual planuri de siguranţă care să prevadă măsurile avute în vedere pentru atingerea O.S.C.;
    g) după caz, sprijină Agenţia Uniunii Europene pentru Căile Ferate, agenţie instituită conform Regulamentului (UE) 2016/796 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Căile Ferate şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004, denumită în continuare Agenţie, în activitatea sa de monitorizare a dezvoltării siguranţei feroviare la nivelul Uniunii Europene.

    (2) Operatorii de transport feroviar şi administratorul de infrastructură:
    a) pun în aplicare măsurile necesare de control al riscurilor, astfel cum este prevăzut la art. 6 alin. (1) lit. a), dacă este cazul, cooperând reciproc şi cu alţi factori implicaţi din sistemul feroviar;
    b) ţin cont, în cadrul sistemelor lor de management al siguranţei, de riscurile aferente activităţilor altor factori implicaţi din sistemul feroviar şi ale terţilor;
    c) impun obligaţii contractuale celorlalţi factori implicaţi din sistemul feroviar prevăzuţi la alin. (3) care au un impact potenţial asupra exploatării în condiţii de siguranţă a sistemului feroviar pentru a pune în aplicare măsuri de control al riscurilor, dacă este cazul;
    d) se asigură că măsurile de control al riscurilor sunt puse în practică de contractanţii lor prin intermediul aplicării M.S.C. pentru procesele de monitorizare stabilite de M.S.C. cu privire la monitorizarea prevăzută la art. 6 alin. (1) lit. c) şi că acest lucru este specificat în acordurile contractuale care sunt făcute publice la cererea Agenţiei sau a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română.

    (3) Fără a aduce atingere responsabilităţilor operatorilor de transport feroviar şi administratorului de infrastructură, entităţile responsabile cu întreţinerea şi toţi ceilalţi factori implicaţi din sistemul feroviar care pot afecta operarea în siguranţă a sistemului feroviar, inclusiv producătorii, furnizorii de servicii de întreţinere, deţinătorii, prestatorii de servicii, entităţile contractante, transportatorii, expeditorii, destinatarii, încărcătorii, descărcătorii, încărcătorii şi descărcătorii vrac:
    a) pun în aplicare măsurile necesare de control al riscurilor, dacă este cazul, în cooperare cu alţi factori implicaţi din sistemul feroviar;
    b) se asigură că subsistemele, accesoriile, echipamentele şi serviciile furnizate de aceştia respectă cerinţele şi condiţiile de utilizare specificate, astfel încât să poată fi exploatate în condiţii de siguranţă de operatorul de transport feroviar şi/sau de administratorul de infrastructură în cauză.

    (4) Operatorii de transport feroviar, administratorul de infrastructură şi orice factor implicat din sistemul feroviar prevăzut la alin. (3) care identifică un risc la adresa siguranţei, generat de defecţiuni, de neconformităţi de fabricaţie sau de funcţionarea defectuoasă a echipamentelor tehnice, inclusiv a subsistemelor structurale sau este informat cu privire la un astfel de risc, în limitele competenţelor care le revin:
    a) iau toate măsurile corective necesare pentru abordarea riscului la adresa siguranţei pe care l-au identificat;
    b) raportează riscurile respective către părţile relevante implicate, pentru a le permite acestora să ia orice măsuri corective suplimentare care sunt necesare în vederea asigurării permanente a performanţei în materie de siguranţă a sistemului feroviar.

    (5) În cazul în care operatorii de transport feroviar fac schimb de vehicule, toţi factorii implicaţi din sistemul feroviar schimbă între ei toate informaţiile relevante pentru exploatarea în condiţii de siguranţă, inclusiv, dar fără a se limita la, informaţii privind statutul şi istoricul vehiculului în cauză, elementele dosarelor de întreţinere în scopul asigurării trasabilităţii, trasabilitatea operaţiunilor de încărcare şi avizele de încărcare.

    ART. 5
    Indicatori de siguranţă comuni
    (1) Pentru a facilita evaluarea atingerii O.S.C. şi pentru a permite monitorizarea dezvoltării generale a siguranţei feroviare, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor colectează informaţii privind indicatorii de siguranţă comuni, denumiţi în continuare I.S.C., prin raportul anual al Autorităţii de Siguranţă Feroviare Române prevăzut la art. 19.
    (2) I.S.C. sunt prevăzuţi în anexa nr. 1.

    ART. 6
    Metode de siguranţă comune
    (1) M.S.C. descriu modul în care nivelurile de siguranţă, atingerea obiectivelor de siguranţă, precum şi conformitatea cu alte cerinţe de siguranţă sunt evaluate, inclusiv, după caz, prin intermediul unui organism independent de evaluare, prin elaborarea şi definirea următoarelor elemente:
    a) evaluarea riscului şi metodele de evaluare;
    b) metodele de evaluare a conformităţii cu certificatele unice de siguranţă şi autorizaţiile de siguranţă;
    c) metodele de supraveghere ce trebuie aplicate de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi metodele de monitorizare ce trebuie aplicate de operatorii de transport feroviar, administratorul de infrastructură şi entităţile responsabile cu întreţinerea;
    d) metodele de evaluare a nivelului de siguranţă şi a performanţei în materie de siguranţă a operatorilor de transport feroviar la nivel naţional şi la nivelul Uniunii Europene;
    e) metodele de evaluare a realizării obiectivelor de siguranţă la nivel naţional şi la nivelul Uniunii Europene;
    f) orice alte metode care acoperă un proces al sistemului de management al siguranţei şi care trebuie armonizate la nivelul Uniunii Europene.

    (2) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română colaborează cu Agenţia pentru a sprijini elaborarea, adoptarea şi revizuirea M.S.C., ţinându-se cont de experienţa dobândită prin aplicarea lor şi de dezvoltarea globală a siguranţei feroviare, în vederea menţinerii siguranţei şi, în măsura posibilului, a îmbunătăţirii permanente a acesteia.
    (3) Utilizatorii şi orice parte interesată, inclusiv partenerii sociali, după caz, pot transmite opiniile lor Agenţiei pentru a fi luate în considerare la elaborarea, adoptarea şi revizuirea M.S.C.
    (4) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor aprobă prin ordin al ministrului sau propune spre aprobare, după caz, fără întârziere, orice modificări necesare ale normelor naţionale, în condiţiile legii, ţinând seama de adoptarea M.S.C. şi de modificările aduse acestora.

    ART. 7
    Obiective de siguranţă comune
    (1) O.S.C. stabilesc nivelurile minime de siguranţă care trebuie atinse de sistem ca întreg şi, acolo unde este posibil, de diferite părţi ale sistemului feroviar în fiecare stat membru şi în Spaţiul Economic European. O.S.C. pot fi exprimate în criterii de acceptare a riscului sau în niveluri de siguranţă vizate şi iau în considerare, în special:
    a) riscurile individuale referitoare la călători, personal, inclusiv angajaţii sau contractanţii, utilizatorii trecerilor la nivel şi alţii şi, fără să aducă atingere normelor naţionale şi internaţionale existente de răspundere civilă, riscurile individuale legate de intruşi;
    b) riscurile societale, aparţinând societăţii, grupurilor sociale.

    (2) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor aprobă prin ordin al ministrului sau propune spre aprobare, după caz, toate modificările necesare la normele naţionale, pentru a atinge cel puţin O.S.C. şi orice O.S.C. revizuite, în conformitate cu calendarul de punere în aplicare anexat acestora. Aceste modificări sunt luate în considerare în planurile anuale privind siguranţa prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. f). Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor notifică aceste norme Comisiei Europene, în conformitate cu art. 8.

    ART. 8
    Norme naţionale în domeniul siguranţei
    (1) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate adopta sau propune, după caz, noi norme naţionale în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă în următoarele cazuri:
    a) atunci când normele privind metodele de siguranţă existente nu sunt acoperite de M.S.C.;
    b) atunci când normele de exploatare a reţelei feroviare nu sunt încă reglementate de S.T.I.;
    c) ca măsură preventivă de urgenţă, în special după producerea unui accident sau a unui incident;
    d) atunci când o normă deja notificată trebuie să fie revizuită;
    e) atunci când normele referitoare la cerinţele pentru personalul care execută atribuţii cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei, inclusiv criteriile de selecţie, aptitudinea fizică şi psihică şi formarea profesională nu sunt încă reglementate de S.T.I. sau de Hotărârea Guvernului nr. 1.611/2009 pentru aprobarea Normelor privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive şi trenuri în sistemul feroviar din România, cu modificările ulterioare.

    (2) Înainte de introducerea preconizată a unei noi norme naţionale în sistemul juridic naţional, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, la propunerea Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, transmite proiectul de normă naţională Agenţiei şi Comisiei Europene pentru examinare în timp util şi în termenele prevăzute la art. 25 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/796, motivând introducerea acesteia, prin intermediul sistemului informatic corespunzător, în conformitate cu art. 27 din Regulamentul (UE) 2016/796. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor se asigură că proiectul de normă este suficient de avansat pentru a permite Agenţiei să îşi desfăşoare examinarea în conformitate cu art. 25 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2016/796.
    (3) În cazul în care, în termen de două luni de la primirea proiectului de normă naţională sau în termenul extins convenit în conformitate cu art. 25 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/796, Agenţia nu informează Comisia Europeană şi Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor cu privire la evaluarea sa, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate propune sau adopta, după caz, norma.
    (4) În cazul măsurilor preventive de urgenţă, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate adopta şi aplica imediat o nouă normă naţională. Această normă este notificată în conformitate cu art. 27 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2016/796 şi este supusă evaluării Agenţiei, în conformitate cu art. 26 alin. (1), (2) şi (5) din Regulamentul (UE) 2016/796.
    (5) În situaţia unei evaluări negative a Agenţiei, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor adoptă sau propune spre aprobare modificarea sau abrogarea normei naţionale în termen de două luni de la primirea avizului Agenţiei.
    (6) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor notifică Agenţiei şi Comisiei Europene normele naţionale adoptate, utilizând sistemul informatic corespunzător în conformitate cu art. 27 din Regulamentul (UE) 2016/796. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor se asigură că normele naţionale existente sunt uşor accesibile, sunt publice şi sunt formulate cu o terminologie accesibilă tuturor părţilor. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor furnizează informaţii suplimentare cu privire la normele naţionale, la solicitarea Agenţiei sau Comisiei Europene.
    (7) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate decide să nu notifice normele şi restricţiile strict locale. În astfel de cazuri, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor înscrie aceste norme şi restricţii în registrul de infrastructură prevăzut la art. 49 din Directiva (UE) 2016/797 sau indică, în documentul de referinţă al reţelei prevăzut la art. 27 din Legea nr. 202/2016, cu modificările şi completările ulterioare, documentul în care sunt publicate aceste norme şi restricţii.
    (8) Normele naţionale notificate în conformitate cu prevederile alin. (1)-(7) nu sunt supuse procedurii de notificare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.

    ART. 9
    Sisteme de management al siguranţei
    (1) Administratorul de infrastructură şi operatorii de transport feroviar îşi stabilesc propriile sisteme de management al siguranţei, conform Regulamentului delegat (UE) 2018/762 al Comisiei din 8 martie 2018 de stabilire a unor metode comune de siguranţă privind cerinţele sistemului de management al siguranţei, în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European şi a Consiliului, şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1.158/2010 şi (UE) nr. 1.169/2010 ale Comisiei, pentru a se asigura că sistemul feroviar poate atinge cel puţin O.S.C., că este în conformitate cu cerinţele de siguranţă descrise în S.T.I., precum şi că sunt aplicate părţile relevante din M.S.C. şi din normele naţionale notificate în conformitate cu art. 8.
    (2) Sistemul de management al siguranţei trebuie să fie documentat în toate părţile relevante şi descrie în special repartizarea responsabilităţilor în cadrul organizaţiei administratorului de infrastructură sau a operatorului de transport feroviar. Acesta indică modul în care este asigurat controlul de către conducere la diferite niveluri, modul în care sunt implicaţi personalul şi reprezentanţii acestuia la toate nivelurile şi modul în care este asigurată îmbunătăţirea continuă a sistemului de management al siguranţei. Trebuie să existe un angajament clar de a aplica în mod consecvent cunoştinţe şi metode privind factorii umani. Prin intermediul sistemului de management al siguranţei, administratorul de infrastructură şi operatorii de transport feroviar promovează o cultură a încrederii şi învăţării reciproce, în care personalul este încurajat să contribuie la dezvoltarea siguranţei, în timp ce este asigurată confidenţialitatea.
    (3) Sistemul de management al siguranţei cuprinde următoarele elemente de bază:
    a) o politică de siguranţă aprobată de conducerea organizaţiei şi comunicată întregului personal;
    b) obiective calitative şi cantitative ale organizaţiei pentru menţinerea şi ameliorarea siguranţei, precum şi planuri şi proceduri pentru atingerea acestor obiective;
    c) proceduri pentru atingerea standardelor tehnice şi operaţionale existente, noi şi modificate, ori a altor condiţii prescriptive stabilite în S.T.I., în normele naţionale prevăzute la art. 8 şi în anexa nr. 2, în alte norme relevante sau în decizii ale autorităţilor naţionale;
    d) proceduri pentru asigurarea conformităţii cu standardele şi alte condiţii prescriptive pe durata întregului ciclu de viaţă al echipamentelor şi operaţiunilor;
    e) proceduri şi metode pentru identificarea riscurilor, pentru efectuarea evaluării riscurilor şi pentru punerea în aplicare a măsurilor de control al riscurilor, ori de câte ori o schimbare a condiţiilor de exploatare sau introducerea unui material nou generează noi riscuri pentru infrastructură sau pentru interfaţa om-maşină-mod de organizare;
    f) asigurarea unor programe pentru formarea personalului şi a unor sisteme pentru a asigura menţinerea competenţei personalului şi îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor, inclusiv măsuri care vizează aptitudinea fizică şi psihică;
    g) măsuri pentru asigurarea unor informaţii suficiente în cadrul organizaţiei şi, atunci când este cazul, între organizaţii ale sistemului feroviar;
    h) proceduri şi formulare pentru documentarea informaţiilor de siguranţă şi desemnarea procedurii pentru controlul configurării informaţiilor de siguranţă vitale;
    i) proceduri pentru asigurarea raportării, investigării şi analizării accidentelor, incidentelor, incidentelor evitate la limită şi a altor evenimente periculoase, precum şi pentru luarea măsurilor preventive necesare;
    j) asigurarea unor planuri de acţiune, sisteme de alertă şi informaţii în caz de urgenţă, convenite cu autorităţile publice competente;
    k) dispoziţii pentru auditarea internă repetată a sistemului de management al siguranţei.

    (4) Administratorul de infrastructură şi operatorii de transport feroviar includ orice alt element necesar pentru a acoperi riscurile în materie de siguranţă, în conformitate cu evaluarea riscurilor care decurg din propria lor activitate.
    (5) Sistemul de management al siguranţei este adaptat la tipul operaţiunii, amploarea operaţiunii, zona de operare şi alte condiţii ale activităţii desfăşurate. Acesta asigură controlul tuturor riscurilor asociate cu activitatea administratorului de infrastructură sau a operatorului de transport feroviar, inclusiv furnizarea de lucrări de întreţinere, fără a aduce atingere art. 14, şi materiale, precum şi utilizarea contractanţilor. Sistemul de management al siguranţei ia în considerare, în cazurile în care acest lucru este adecvat şi posibil, riscurile ce decurg din activităţile altor factori prevăzuţi la art. 4.
    (6) Sistemul de management al siguranţei al administratorului de infrastructură trebuie să ia în considerare efectele operaţiunilor diferiţilor operatori de transport feroviar asupra reţelei şi trebuie să prevadă ca toţi operatorii de transport feroviar să opereze în conformitate cu S.T.I. şi normele naţionale şi în condiţiile stabilite în propriul certificat unic de siguranţă.
    (7) Sistemul de management al siguranţei este conceput în scopul de a coordona procedurile de urgenţă ale administratorului de infrastructură cu toţi operatorii de transport feroviar care operează pe infrastructura sa şi cu serviciile de urgenţă, astfel încât să faciliteze intervenţia rapidă a serviciilor de salvare, precum şi cu orice altă parte care ar putea fi implicată într-o situaţie de urgenţă. Pentru infrastructura transfrontalieră, cooperarea între administratorii de infrastructură relevanţi facilitează coordonarea şi pregătirea necesară a serviciilor de urgenţă competente de ambele părţi ale frontierei.
    (8) În urma unui accident grav, operatorul de transport feroviar furnizează asistenţă victimelor, oferind suport în procedurile privind plângerile formulate în temeiul dreptului Uniunii Europene, în special a Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar, fără a aduce atingere obligaţiilor care revin altor părţi. O astfel de asistenţă utilizează canalele de comunicare cu familiile victimelor şi include sprijin psihologic pentru victimele accidentului şi familiile acestora.
    (9) Până la data de 31 mai a fiecărui an, administratorul de infrastructură şi operatorii de transport feroviar prezintă Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română un raport de siguranţă referitor la anul calendaristic precedent. Raportul de siguranţă conţine:
    a) informaţii privind modul în care sunt atinse obiectivele de siguranţă ale administratorului de infrastructură sau operatorului de transport feroviar şi rezultatele planului de siguranţă;
    b) un raport cu privire la dezvoltarea indicatorilor de siguranţă naţionali şi a I.S.C. prevăzuţi la art. 5, în măsura în care este relevant pentru administratorul de infrastructură sau operatorul de transport feroviar raportor;
    c) rezultatele auditurilor de siguranţă interne;
    d) observaţii privind deficienţele şi disfuncţionalităţile operaţiunilor feroviare şi administrării infrastructurii care ar putea fi relevante pentru Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, inclusiv un rezumat al informaţiilor furnizate de factorii relevanţi, în conformitate cu art. 4 alin. (4) lit. b);
    e) un raport privind aplicarea M.S.C. relevante.


    CAP. III
    Certificarea şi autorizarea de siguranţă
    ART. 10
    Certificatul unic de siguranţă
    (1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (28), accesul la infrastructura feroviară din România se acordă exclusiv operatorilor de transport feroviar care deţin certificatul unic de siguranţă eliberat de Agenţie în conformitate cu art. 10 alin. (5)-(7) din Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranţa feroviară (reformare) sau de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română în conformitate cu alin. (20).
    (2) Operatorul de transport feroviar solicită Agenţiei eliberarea unui certificat unic de siguranţă atunci când zona de operare preconizată are în vedere teritoriul unui stat membru, care poate fi sau nu teritoriul României, sau al mai multor state membre, care poate include sau nu teritoriul României.
    (3) Fără a aduce atingere alin. (2), operatorul de transport feroviar poate solicita Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română eliberarea unui certificat unic de siguranţă atunci când zona de operare preconizată are în vedere exclusiv teritoriul României.
    (4) Obiectivul certificatului unic de siguranţă este de a dovedi că operatorul de transport feroviar în cauză şi-a instituit propriul sistem de management al siguranţei şi că este capabil să desfăşoare operaţiuni în condiţii de siguranţă în zona de operare preconizată.
    (5) În cererea de eliberare a certificatului unic de siguranţă, operatorul de transport feroviar precizează tipul şi amploarea operaţiunilor feroviare vizate şi zona de operare preconizată.
    (6) Cererea de eliberare a certificatului unic de siguranţă trebuie să fie însoţită de un dosar cu documente care dovedesc că:
    a) operatorul de transport feroviar şi-a instituit propriul sistem de management al siguranţei în conformitate cu art. 9 şi întruneşte cerinţele stabilite în S.T.I., M.S.C., O.S.C. şi în alte acte normative relevante pentru a controla riscurile şi pentru a presta servicii de transport în cadrul reţelei în condiţii de siguranţă;
    b) operatorul de transport feroviar îndeplineşte, după caz, cerinţele prevăzute de normele naţionale relevante ale statelor membre notificate în conformitate cu art. 8 atunci când zona de operare preconizată are în vedere teritoriul României;
    c) operatorul de transport feroviar îndeplineşte, după caz, cerinţele prevăzute de normele naţionale relevante ale statelor membre notificate în conformitate cu art. 8 din Directiva (UE) 2016/798, atunci când zona de operare preconizată are în vedere inclusiv teritoriul României şi teritoriul altor state membre.

    (7) Cererea de eliberare a certificatului unic de siguranţă adresată Agenţiei sau Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, după caz, precum şi informaţii cu privire la toate cererile, etapele procedurilor relevante şi rezultatul acestora, precum şi, dacă este cazul, cererile şi deciziile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor se transmit prin intermediul ghişeului unic prevăzut la art. 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.
    (8) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română eliberează certificatul unic de siguranţă sau notifică solicitantul cu privire la avizul său negativ într-un termen de maximum 4 luni după ce toate informaţiile necesare şi toate informaţiile suplimentare solicitate au fost transmise de către solicitant. Certificatul unic de siguranţă poate fi eliberat cu aplicabilitate teritorială limitată sau cu aplicabilitate la întreg teritoriul României.
    (9) Pentru a elibera un certificat unic de siguranţă, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română evaluează dosarul în funcţie de toate elementele prevăzute la alin. (6) şi aplică modalităţile practice privind procedura de certificare instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763 al Comisiei din 9 aprilie 2018 de stabilire a modalităţilor practice pentru emiterea certificatelor unice de siguranţă pentru întreprinderile feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 al Comisiei.
 Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română evaluează dosarele operatorilor de transport feroviar transmise de Agenţie în temeiul art. 10 alin. (5) lit. b) din Directiva (UE) 2016/798 şi care preconizează ca zonă de operare inclusiv teritoriul României.
    (11) Evaluarea are în vedere normele naţionale prevăzute la art. 8.

    (12) În cadrul evaluărilor, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este autorizată să efectueze vizite şi inspecţii la sediile operatorului de transport feroviar, precum şi audituri şi poate solicita informaţii suplimentare relevante.

    (13) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română se coordonează cu Agenţia în ceea ce priveşte organizarea vizitelor, inspecţiilor şi auditurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

    (14) În cazul în care Agenţia nu este de acord cu o evaluare negativă desfăşurată de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română conform alin. (10) şi aceasta notifică Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, prezentând motivele dezacordului său, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cooperează cu Agenţia în vederea ajungerii la o evaluare reciproc acceptabilă. Atunci când se consideră necesar, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate decide, împreună cu Agenţia, să îl implice pe operatorul de transport feroviar.

    (15) În situaţia în care nu s-a putut ajunge la o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română a fost informată de Agenţie cu privire la dezacordul său, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate transmite problema în vederea arbitrajului către comisia pentru soluţionarea contestaţiilor instituită conform art. 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.

    (16) În cazul în care comisia pentru soluţionarea contestaţiilor este de acord cu Agenţia, certificatul unic de siguranţă acoperă o zonă de operare în conformitate cu decizia Agenţiei.

    (17) În cazul în care comisia pentru soluţionarea contestaţiilor este de acord cu evaluarea negativă a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, certificatul unic de siguranţă acoperă o zonă de operare care exclude porţiunile din reţea care au primit o evaluare negativă.

    (18) În cazul în care Agenţia nu este de acord cu o evaluare pozitivă desfăşurată de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, conform alin. (10), şi aceasta notifică Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, prezentând motivele dezacordului său, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cooperează cu Agenţia în vederea ajungerii la o evaluare reciproc acceptabilă. Atunci când se consideră necesar, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate decide, împreună cu Agenţia, să îl implice pe operatorul de transport feroviar.

    (19) Dacă nu s-a putut ajunge la o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română a fost informată cu privire la dezacordul Agenţiei, certificatul unic de siguranţă acoperă o zonă de operare în conformitate cu decizia Agenţiei.

    (20) În cazul în care zona de operare se limitează la teritoriul României, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate elibera un certificat unic de siguranţă, pe propria răspundere, în cazul în care solicitantul solicită acest lucru potrivit alin. (3).

    (21) Pentru a elibera un certificat unic de siguranţă, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română evaluează dosarul în funcţie de toate elementele prevăzute la alin. (6) lit. a) şi b) şi aplică modalităţile practice instituite prin actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.

    (22) În cadrul evaluărilor, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este autorizată să efectueze vizite şi inspecţii la sediile operatorului de transport feroviar, precum şi audituri şi poate solicita informaţii suplimentare relevante.

    (23) În termen de o lună de la primirea cererii, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română notifică solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora.

    (24) În conformitate cu art. 10 alin. (8) din Directiva (UE) 2016/798, certificatul unic de siguranţă eliberat de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este valabil şi fără extinderea zonei de operare pentru operatorii de transport feroviar care operează în staţiile statelor membre învecinate României, cu caracteristici similare ale reţelelor şi cu norme de exploatare similare, atunci când respectivele staţii sunt primele staţii de la frontiera cu România, în urma consultării autorităţilor naţionale de siguranţă din aceste state membre.

    (25) Certificatul unic de siguranţă eliberat de autoritatea de siguranţă naţională a unui stat membru învecinat României, cu caracteristici similare ale reţelelor şi cu norme de exploatare similare, este valabil pe teritoriul României şi fără extinderea zonei de operare pentru operatorii de transport feroviar care operează în staţiile din România, atunci când respectivele staţii sunt primele staţii de la frontiera cu statul membru în cauză, în urma consultării Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română de către autoritatea naţională de siguranţă în cauză.

    (26) Consultările prevăzute la alin. (24) şi (25) pot avea loc pentru fiecare caz în parte sau pot fi stabilite în contextul unor acorduri transfrontaliere între România şi state membre învecinate sau între Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi autorităţile naţionale de siguranţă ale statelor membre în cauză.

    (27) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îşi asumă responsabilitatea deplină pentru toate certificatele unice de siguranţă pe care le eliberează.

    (28) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate permite operatorilor din ţările terţe să ajungă la o staţie de pe teritoriul României, desemnată pentru operaţiuni transfrontaliere, prima staţie de la frontiera sa, fără a solicita un certificat unic de siguranţă, cu condiţia garantării unui nivel corespunzător de siguranţă prin intermediul:
    a) unui acord transfrontalier între România şi ţara terţă învecinată;
    b) unor acorduri contractuale între operatorul din ţara terţă şi operatorul de transport feroviar sau administratorul de infrastructură care deţine un certificat unic de siguranţă sau o autorizaţie de siguranţă pentru a funcţiona pe reţeaua respectivă din România, cu condiţia ca aspectele legate de siguranţă din respectivele acorduri să se reflecte în mod corespunzător în sistemul acestora de management al siguranţei.


    (29) Certificatele unice de siguranţă precizează tipul şi amploarea operaţiunilor vizate, precum şi zona de operare. Certificatul unic de siguranţă poate să vizeze liniile de cale ferată deţinute de operatorul de transport feroviar, dacă acestea sunt incluse în sistemul de management al siguranţei al acestuia.

    (30) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română justifică în mod corespunzător orice decizie prin care refuză eliberarea unui certificat unic de siguranţă sau exclude o porţiune din reţea în conformitate cu evaluarea negativă prevăzută la alin. (14).

    (31) În termen de o lună de la primirea deciziei, solicitantul poate cere Agenţiei sau Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, după caz, să îşi revizuiască decizia. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română confirmă sau revocă decizia negativă în termen de două luni de la data primirii cererii de revizuire.

    (32) În cazul în care decizia negativă a Agenţiei este confirmată, solicitantul o poate contesta în faţa comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor desemnate conform art. 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.

    (33) În cazul în care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română confirmă decizia negativă, solicitantul o poate contesta la instanţele de contencios administrativ, în condiţiile legii.

    (34) Un certificat unic de siguranţă acordat de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română are o valabilitate de cel mult 5 ani.

    (35) Un operator de transport feroviar solicită reînnoirea certificatului unic de siguranţă care a fost eliberat de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română sau de Agenţie, după caz. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română reînnoieşte certificatul unic de siguranţă dacă solicitantul îndeplineşte prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

    (36) La fiecare modificare substanţială a tipului sau amplorii operaţiunii, operatorul de transport feroviar solicită actualizarea certificatului unic de siguranţă.

    (37) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română actualizează certificatul unic de siguranţă în întregime sau parţial.

    (38) În cazul în care un solicitant deţine un certificat unic de siguranţă eliberat de Agenţie şi doreşte să îşi extindă zona de operare sau în cazul în care deţine un certificat unic de siguranţă eliberat de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi doreşte să îşi extindă zona de operare într-un alt stat membru decât România, acesta adaugă la dosar documentele relevante prevăzute la alin. (6) privind zona de operare suplimentară. Operatorul de transport feroviar transmite dosarul Agenţiei în vederea eliberării unui certificat unic de siguranţă actualizat care acoperă zona de operare extinsă. În acest caz, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este consultată, pentru evaluarea dosarului din punctul de vedere al cerinţelor prevăzute la alin. (6), numai în situaţia în care teritoriul României este vizat de extinderea operaţiunii.

    (39) În cazul în care un operator de transport feroviar deţine un certificat unic de siguranţă eliberat de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, cu aplicabilitate teritorială limitată, şi doreşte să îşi extindă zona de operare în România, acesta adaugă la dosar documentele relevante prevăzute la alin. (6) privind zona de operare suplimentară. Solicitantul transmite dosarul prin intermediul ghişeului unic prevăzut la art. 12 din Regulamentul (UE) 2016/796 Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, care, după îndeplinirea procedurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, eliberează un certificat unic de siguranţă actualizat care acoperă zona de operare extinsă.

    (40) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română revizuieşte certificatele unice de siguranţă eliberate în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă în urma unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei.

    (41) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română notifică Agenţia, fără întârziere şi, în orice caz, în termen de două săptămâni, cu privire la eliberarea unui certificat unic de siguranţă.

    (42) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română notifică imediat reînnoirea, modificarea sau revocarea unui certificat unic de siguranţă.

    (43) Notificările prevăzute la alin. (41) şi (42) cuprind informaţii despre denumirea şi adresa operatorului feroviar, data eliberării, categoria, amploarea, valabilitatea şi zona de funcţionare a certificatului unic de siguranţă şi, în caz de revocare, motivele deciziei sale.

    ART. 11
    Cooperarea dintre Agenţie şi Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română în ceea ce priveşte eliberarea certificatelor unice de siguranţă
    (1) În sensul art. 10 alin. (5) şi (6) din Directiva (UE) 2016/798, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, prin AFER, încheie acorduri de cooperare cu Agenţia în conformitate cu art. 76 din Regulamentul (UE) 2016/796. Aceste acorduri de cooperare pot fi sub forma unor acorduri specifice sau a unor acorduri-cadru şi pot implica şi alte autorităţi naţionale de siguranţă din celelalte state membre. Aceste acorduri de cooperare conţin o descriere detaliată a atribuţiilor şi condiţiilor pentru rezultatele preconizate, a termenelor pentru realizarea acestora şi a repartizării taxelor care trebuie plătite de solicitant.
    (2) Acordurile de cooperare prevăzute la alin. (1) pot include acorduri de cooperare specifice în cazul reţelelor care necesită expertize tehnice specifice din punct de vedere geografic sau istoric, în vederea reducerii sarcinii administrative şi a costurilor suportate de solicitant. În cazul în care aceste reţele sunt izolate de restul sistemului feroviar, acordurile de cooperare specifice pot include posibilitatea delegării atribuţiilor către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, prin AFER, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura alocarea eficientă şi proporţională a resurselor pentru certificare. Aceste acorduri de cooperare trebuie să fie în vigoare înainte ca Agenţia să îndeplinească atribuţiile de certificare.

    ART. 12
    Autorizaţia de siguranţă a administratorului de infrastructură
    (1) Pentru a i se permite să gestioneze şi să exploateze o infrastructură feroviară, administratorul de infrastructură trebuie să obţină o autorizaţie de siguranţă emisă de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română.
    (2) Autorizaţia de siguranţă conţine o autorizaţie confirmând acceptarea sistemului de management al siguranţei al administratorului de infrastructură, prevăzut la art. 9, şi include procedurile şi dispoziţiile pentru îndeplinirea cerinţelor specifice necesare pentru proiectarea, întreţinerea şi exploatarea sigură a infrastructurii feroviare, inclusiv, dacă este cazul, întreţinerea şi exploatarea sistemului de control al traficului şi de semnalizare.
    (3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română explică cerinţele pentru autorizaţiile de siguranţă şi documentele necesare sub forma unui document de îndrumare pentru depunerea de cereri.
    (4) Autorizaţia de siguranţă este valabilă timp de cinci ani şi poate fi reînnoită la cererea administratorului de infrastructură. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română revizuieşte autorizaţia de siguranţă în întregime sau parţial ori de câte ori au loc modificări substanţiale ale infrastructurii, ale subsistemelor de semnalizare sau energie sau ale principiilor de exploatare sau întreţinere a infrastructurii. Administratorul de infrastructură notifică fără întârziere Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu privire la toate aceste modificări.
    (5) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate solicita ca autorizaţia de siguranţă să fie revizuită în urma unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei.
    (6) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română ia fără întârziere o decizie cu privire la cererea pentru obţinerea autorizaţiei de siguranţă într-un termen care să nu depăşească 4 luni de la data la care toate informaţiile necesare şi orice informaţii suplimentare solicitate au fost transmise de către solicitant.
    (7) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română notifică Agenţia în cel mai scurt timp, dar nu mai mult de două săptămâni, cu privire la autorizaţiile de siguranţă care au fost eliberate, reînnoite, modificate sau revocate, menţionând denumirea şi adresa administratorului de infrastructură, data eliberării, domeniul de aplicare şi perioada de valabilitate a autorizaţiei de siguranţă şi, în caz de revocare, motivele deciziei sale.
    (8) În cazul infrastructurii transfrontaliere, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cooperează cu autorităţile naţionale de siguranţă din statele membre învecinate pentru a elibera autorizaţii de siguranţă.

    ART. 13
    Acces la serviciile de formare
    (1) Personalul operatorilor de transport feroviar şi al administratorului de infrastructură cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei are obligaţia participării la cursuri de formare, potrivit legii, şi, în acest sens, beneficiază de acces echitabil şi nediscriminatoriu la spaţiile şi echipamentele de formare pentru mecanicii de locomotivă şi personalul de însoţire a trenului, atunci când această formare este necesară pentru exploatarea serviciilor din reţeaua proprie.
    (2) Serviciile de formare trebuie să includă formarea privind cunoştinţele necesare despre rute, normele şi procedurile de exploatare, sistemul de semnalizare şi de control şi comandă, precum şi procedurile de urgenţă aplicate pe rutele exploatate.
    (3) Dacă serviciile de formare nu au inclus examinări şi acordarea de certificate, personalul operatorilor de transport feroviar şi al administratorului de infrastructură are dreptul de acces la formare profesională în vederea obţinerii certificatelor corespunzătoare.
    (4) Serviciile de formare îndeplinesc cerinţele stabilite potrivit Normelor privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive şi trenuri în sistemul feroviar din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.611/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi în S.T.I. sau normele naţionale prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. e).
    (5) Dacă serviciile de formare sunt disponibile numai prin intermediul unui singur operator de transport feroviar sau al administratorului de infrastructură, acestea sunt puse la dispoziţia altor operatori de transport feroviar la un preţ rezonabil şi nediscriminatoriu, care este raportat la cost şi care poate include o marjă de profit.
    (6) La recrutarea de noi mecanici de locomotivă, de personal de însoţire a trenurilor şi de personal cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei, operatorii de transport feroviar pot lua în considerare orice formare, calificări şi experienţă dobândite anterior la alţi operatori de transport feroviar. În acest scop, aceşti membri ai personalului sunt îndreptăţiţi să aibă acces la toate documentele care le atestă formarea, calificările şi experienţa, să obţină copii ale acestora şi să le comunice.
    (7) Operatorii de transport feroviar şi administratorul de infrastructură răspund, în condiţiile legii, de nivelul formării şi de calificările personalului lor care desfăşoară activităţi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei.

    ART. 14
    Întreţinerea vehiculelor
    (1) Fiecărui vehicul, anterior utilizării sale în reţea, i se atribuie o entitate responsabilă cu întreţinerea, iar entitatea respectivă este înregistrată în registrul vehiculelor prevăzut la art. 47 din Directiva (UE) 2016/797 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană.
    (2) Fără a aduce atingere responsabilităţii operatorilor de transport feroviar şi administratorului de infrastructură în ceea ce priveşte exploatarea în siguranţă a unui tren, astfel cum este prevăzută la art. 4, entitatea responsabilă cu întreţinerea asigură funcţionarea în condiţii de siguranţă a vehiculelor de a căror întreţinere răspunde. În acest scop, entitatea responsabilă cu întreţinerea instituie un sistem de întreţinere pentru vehiculele respective şi, prin intermediul acestui sistem:
    a) se asigură că vehiculele sunt întreţinute în conformitate cu dosarul de întreţinere al fiecărui vehicul şi cu cerinţele în vigoare, inclusiv cu normele de întreţinere şi cu prevederile S.T.I. relevante;
    b) pune în aplicare metodele necesare de evaluare a riscurilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), dacă este cazul în cooperare cu alţi factori;
    c) se asigură că măsurile de control al riscurilor sunt puse în practică de contractanţi prin aplicarea M.S.C. pentru procesele de monitorizare prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c) şi că acest lucru este stipulat în acordurile contractuale care sunt făcute publice la cererea Agenţiei sau a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română;
    d) asigură trasabilitatea activităţilor de întreţinere.

    (3) Sistemul de întreţinere este alcătuit din următoarele funcţii:
    a) o funcţie de gestionare, care supervizează şi coordonează funcţiile de întreţinere prevăzute la lit. b)-d) şi asigură starea de siguranţă a vehiculului în sistemul feroviar;
    b) o funcţie de dezvoltare a întreţinerii, care este responsabilă de gestionarea documentaţiei referitoare la întreţinere, inclusiv gestionarea configurării, pe baza datelor de proiectare şi de funcţionare, precum şi pe baza prestaţiilor şi a experienţei dobândite;
    c) o funcţie de management al întreţinerii parcului, care gestionează retragerea vehiculului în vederea întreţinerii şi repunerea în funcţiune a acestuia după întreţinere;
    d) o funcţie de efectuare a întreţinerii, care asigură întreţinerea tehnică necesară a unui vehicul sau a unor părţi ale acestuia, inclusiv furnizarea documentaţiei de redare în exploatare.

    (4) Entitatea responsabilă cu întreţinerea desfăşoară ea însăşi funcţia de gestionare, dar poate externaliza funcţiile prevăzute la alin. (3) lit. b)-d) sau o parte a acestor funcţii, atribuindu-le altor părţi contractante, precum ateliere de întreţinere.
    (5) Entitatea responsabilă cu întreţinerea se asigură că toate funcţiile prevăzute la alin. (3) respectă cerinţele şi criteriile de evaluare prevăzute în anexa nr. 3.
    (6) Atelierele de întreţinere aplică cerinţele şi criteriile de evaluare prevăzute în anexa nr. 3, astfel cum au fost identificate în actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană în temeiul art. 14 alin. (8) lit. a) din Directiva (UE) 2016/798, care corespund funcţiilor şi activităţilor ce urmează să fie certificate.
    (7) În cazul vagoanelor de marfă, fiecare entitate responsabilă cu întreţinerea este certificată şi i se acordă un certificat de entitate responsabilă cu întreţinerea de către un organism acreditat sau recunoscut sau de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, în conformitate cu următoarele condiţii:
    a) procesele de acreditare şi de recunoaştere a proceselor de certificare se bazează pe criterii de independenţă, competenţă şi imparţialitate;
    b) sistemul de certificare furnizează dovezi că o entitate responsabilă cu întreţinerea a instituit sistemul de întreţinere menit să asigure starea de funcţionare în condiţii de siguranţă a oricărui vehicul de a cărui întreţinere răspunde;
    c) certificarea entităţii responsabile cu întreţinerea se bazează pe o evaluare a capacităţii entităţii responsabile cu întreţinerea de a îndeplini cerinţele relevante, precum şi criteriile de evaluare prevăzute în anexa nr. 3 şi de a le aplica în mod continuu. Certificarea include un sistem de supraveghere pentru a asigura îndeplinirea în continuare a cerinţelor respective şi a criteriilor de evaluare după emiterea certificatului de entitate responsabilă cu întreţinerea;
    d) certificarea atelierelor de întreţinere se bazează pe conformitatea cu cerinţele şi criteriile de evaluare prevăzute în anexa nr. 3, aplicate funcţiilor corespunzătoare şi activităţilor care urmează să fie certificate.

    (8) În cazul altor vehicule înscrise în Registrul naţional al vehiculelor, certificarea entităţilor responsabile cu întreţinerea acestora se efectuează pe principiile prevăzute în Regulamentul (UE) 445/2011 al Comisiei din 10 mai 2011 privind un sistem de certificare a entităţilor responsabile cu întreţinerea vagoanelor de marfă şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007, urmând ca, după adoptarea de către Comisia Europeană a actelor de punere în aplicare în temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) din Directiva (UE) 2016/798, certificarea să fie efectuată pe principiile stabilite în acestea.
    (9) În cazul în care entitatea responsabilă cu întreţinerea este un administrator de infrastructură sau un operator de transport feroviar, respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (7) se verifică de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română în conformitate cu procedurile prevăzute la art. 10 sau 12 şi poate fi confirmată în autorizaţia sau certificatul unic de siguranţă eliberat în conformitate cu respectivele proceduri.
    (10) Certificatele eliberate de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română în conformitate cu alin. (7) şi certificatele eliberate în alte state membre sunt valabile pe teritoriul Spaţiului Economic European.
    (11) Sistemul de certificare aplicabil vagoanelor de marfă, adoptat prin Regulamentul (UE) nr. 445/2011, continuă să se aplice până la adoptarea de către Comisia Europeană a unui act de punere în aplicare pentru acest tip de certificare.

    ART. 15
    Derogări de la sistemul de certificare a entităţilor responsabile cu întreţinerea
    (1) Prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor se pot stabili măsuri alternative în vederea îndeplinirii obligaţiilor de a identifica entitatea responsabilă cu întreţinerea cu privire la sistemul de întreţinere prevăzut la art. 14, în următoarele cazuri:
    a) vehicule înregistrate într-o ţară terţă şi întreţinute în conformitate cu legislaţia ţării respective;
    b) vehicule care sunt folosite în reţele sau pe linii de cale ferată cu ecartament diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Uniunii Europene şi pentru care îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 14 alin. (2) este asigurată prin acorduri internaţionale cu ţări terţe;
    c) vagoane de marfă şi vagoane de călători care sunt utilizate în comun cu ţări terţe, al căror ecartament este diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Uniunii Europene;
    d) vehicule utilizate pe reţelele menţionate la art. 2 alin. (3) şi echipamentul militar şi de transport special care necesită un permis ad-hoc de la Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română ce trebuie emis înainte de utilizare. În acest caz se acordă derogări pentru perioade de cel mult cinci ani.

    (2) Măsurile alternative prevăzute la alin. (1) se pun în aplicare prin derogări care se acordă de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română sau de Agenţie, după caz, la:
    a) înregistrarea vehiculelor conform art. 47 din Directiva (UE) 2016/797 în ceea ce priveşte identificarea entităţii responsabile cu întreţinerea;
    b) eliberarea certificatelor unice de siguranţă şi a autorizaţiilor de siguranţă către operatorii de transport feroviar şi administratorul de infrastructură, în ceea ce priveşte identificarea sau certificarea entităţii responsabile cu întreţinerea.

    (3) Derogările acordate în conformitate cu alin. (2) se identifică şi se motivează în raportul anual privind siguranţa prevăzut la art. 19.

    CAP. IV
    Autoritatea naţională de siguranţă
    ART. 16
    Atribuţii
    (1) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este organismul independent din punct de vedere funcţional şi decizional din cadrul AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care îndeplineşte atribuţiile autorităţii de siguranţă, în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este independentă, în ceea ce priveşte organizarea şi procesul decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator de infrastructură, solicitant sau entitate contractantă şi de orice entitate care atribuie contracte de servicii publice.
    (2) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:
    a) autorizarea punerii în funcţiune a subsistemelor de control-comandă şi semnalizare terestre, energie şi infrastructură, care constituie sistemul feroviar, în conformitate cu art. 18 alin. (2) din Directiva (UE) 2016/797;
    b) eliberarea, reînnoirea, modificarea şi revocarea autorizaţiilor de introducere pe piaţă a vehiculelor, în conformitate cu art. 21 alin. (8) din Directiva (UE) 2016/797;
    c) sprijinirea Agenţiei în eliberarea, reînnoirea, modificarea şi revocarea autorizaţiilor de introducere pe piaţă a vehiculelor, în conformitate cu art. 21 alin. (5) din Directiva (UE) 2016/797, şi a autorizaţiilor de tip ale vehiculelor, în conformitate cu art. 24 din Directiva (UE) 2016/797;
    d) supravegherea pe teritoriul României a conformităţii elementelor constitutive de interoperabilitate cu cerinţele esenţiale, în conformitate cu art. 8 din Directiva (UE) 2016/797;
    e) asigurarea faptului că fiecărui vehicul i s-a atribuit un număr european de vehicul, în conformitate cu art. 46 din Directiva (UE) 2016/797, fără a aduce atingere art. 47 alin. (4) din Directiva (UE) 2016/797;
    f) sprijinirea Agenţiei în eliberarea, reînnoirea, modificarea sau revocarea certificatelor unice de siguranţă acordate de aceasta în conformitate cu art. 10 alin. (5) din Directiva (UE) 2016/798;
    g) eliberarea, reînnoirea, modificarea şi revocarea certificatelor unice de siguranţă acordate în conformitate cu art. 10;
    h) eliberarea, reînnoirea, modificarea şi revocarea autorizaţiilor de siguranţă acordate în conformitate cu art. 12;
    i) monitorizarea, promovarea şi, dacă este cazul, aplicarea şi actualizarea cadrului de reglementare în domeniul siguranţei, inclusiv sistemul de norme naţionale;
    j) supravegherea operatorilor de transport feroviar şi administratorului de infrastructură, în conformitate cu art. 17;
    k) eliberarea, reînnoirea, modificarea şi revocarea permiselor de mecanici de locomotivă, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.611/2009, cu modificările ulterioare;
    l) eliberarea, reînnoirea, modificarea şi revocarea certificatelor acordate entităţilor responsabile cu întreţinerea, în conformitate cu legislaţia naţională.

    (3) Atribuţiile prevăzute la alin. (2) nu pot fi transferate sau subcontractate către administratorul de infrastructură, unui operator de transport feroviar sau unei entităţi contractante.
    (4) Conducerea Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română este exercitată de un director, cu experienţă în domeniul feroviar, numit prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor la propunerea directorului general al AFER, în condiţiile legii. Criteriile de selecţie şi de numire a directorului Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română sunt următoarele:
    a) a absolvit studii superioare de lungă durată în domeniul transporturilor feroviare, dovedite cu diplomă de licenţă;
    b) are experienţă profesională şi de conducere de cel puţin 5 ani în sistemul feroviar;
    c) nu se află într-o situaţie de incompatibilitate şi/sau conflict de interese, potrivit legii.


    ART. 17
    Supraveghere
    (1) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română supraveghează respectarea continuă a obligaţiei legale impuse operatorilor de transport feroviar şi administratorului de infrastructură de a utiliza un sistem de management al siguranţei, astfel cum este prevăzut la art. 9.
    (2) În acest scop, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română aplică principiile enunţate în M.S.C. relevante pentru supraveghere prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c), asigurând faptul că activităţile de supraveghere includ, în special, verificarea aplicării de către operatorii de transport feroviar şi administratorul de infrastructură a:
    a) sistemului de management al siguranţei, pentru a-i monitoriza eficacitatea;
    b) elementelor individuale sau parţiale ale sistemului de management al siguranţei, inclusiv activităţile operaţionale, furnizarea întreţinerii şi a materialelor şi utilizarea contractanţilor, pentru a monitoriza eficacitatea acestora;
    c) M.S.C. relevante prevăzute la art. 6. Activităţile de supraveghere aferente prezentei litere se aplică şi entităţilor responsabile cu întreţinerea, atunci când este cazul.

    (3) Operatorii de transport feroviar notifică Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, cu cel puţin două luni înainte de începerea oricărei noi operaţiuni de transport feroviar, pentru a-i permite acesteia să îşi planifice activităţile de supraveghere. De asemenea, operatorii de transport feroviar prezintă o defalcare a categoriilor de personal şi a tipurilor de vehicule.
    (4) Deţinătorul unui certificat unic de siguranţă notifică imediat Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu privire la orice modificare majoră a informaţiilor prevăzute la alin. (2).
    (5) Monitorizarea respectării normelor aplicabile privind timpul de lucru, de conducere şi de odihnă pentru mecanicii de locomotivă este asigurată de către o autoritate competentă desemnată de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor. Autoritatea competentă desemnată de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor cooperează cu Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, cu scopul de a permite acesteia să îşi îndeplinească rolul de supraveghere a siguranţei feroviare.
    (6) În cazul în care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română constată că deţinătorul unui certificat unic de siguranţă eliberat de Agenţie în conformitate cu art. 10 alin. (5)-(7) din Directiva (UE) 2016/798 nu mai îndeplineşte condiţiile de certificare, aceasta solicită Agenţiei restricţionarea sau revocarea certificatului respectiv.
    (7) În cazul unui dezacord între Agenţie şi Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, se aplică procedura de arbitraj prevăzută la art. 10 alin. (15). În cazul în care, în urma unei astfel de proceduri de arbitraj, certificatul unic de siguranţă nu este restricţionat sau revocat, măsurile de siguranţă temporare prevăzute la alin. (10) se suspendă.
    (8) În cazul în care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este cea care a eliberat certificatul unic de siguranţă în conformitate cu art. 10 alin. (20), aceasta poate restricţiona sau revoca certificatul, prezentând motivele care stau la baza deciziei sale, şi notifică Agenţia în acest sens.
    (9) Deţinătorul unui certificat unic de siguranţă al cărui certificat a fost restricţionat sau revocat de către Agenţie sau de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, după caz, are dreptul de a contesta decizia în conformitate cu art. 10 alin. (31)-(33).
    (10) În cazul în care, în cursul supravegherii, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română identifică un risc grav care poate afecta siguranţa, aceasta poate aplica în orice moment măsuri de siguranţă temporare, inclusiv restricţionarea sau suspendarea imediată a operaţiunilor relevante. În cazul în care certificatul unic de siguranţă a fost eliberat de Agenţie, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română notifică imediat Agenţia cu privire la acest fapt şi furnizează documentele justificative care au stat la baza deciziei sale.
    (11) În cazul în care Agenţia constată că deţinătorul unui certificat unic de siguranţă nu mai îndeplineşte condiţiile de certificare, acesta este restricţionat sau revocat imediat de către Agenţie.
    (12) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate retrage sau adapta măsurile în cauză dispuse, la solicitarea Agenţiei. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cooperează cu Agenţia pentru a ajunge la o soluţie reciproc acceptabilă. Dacă este cazul, în acest proces poate fi implicat şi operatorul de transport feroviar. Dacă această din urmă procedură nu conduce la o soluţie acceptabilă, decizia Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română de aplicare a măsurilor temporare rămâne în vigoare.
    (13) Decizia Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română referitoare la măsurile de siguranţă temporare poate fi contestată la instanţele de contencios administrativ, în condiţiile legii. În acest caz, măsurile de siguranţă temporare se pot aplica până la hotărârea definitivă a instanţelor de contencios administrativ, fără a aduce atingere alin. (6).
    (14) În cazul în care durata unei măsuri temporare depăşeşte trei luni, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îi solicită Agenţiei restricţionarea sau revocarea certificatului unic de siguranţă şi se aplică prevederile alin. (6).
    (15) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română supraveghează subsistemele de control-comandă şi semnalizare terestre, energie şi infrastructură şi se asigură că acestea respectă cerinţele esenţiale. În cazul infrastructurilor transfrontaliere, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îşi va efectua activităţile de supraveghere în cooperare cu autorităţile naţionale de siguranţă din statele membre învecinate. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română constată că administratorul de infrastructură nu mai îndeplineşte condiţiile pentru autorizaţia sa de siguranţă, aceasta restricţionează sau revocă autorizaţia respectivă, notificând motivele care stau la baza deciziei sale.
    (16) Atunci când supraveghează eficacitatea sistemelor de management al siguranţei ale administratorului de infrastructură şi ale operatorilor de transport feroviar, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate lua în considerare performanţa în materie de siguranţă a factorilor implicaţi din sistemul feroviar prevăzuţi la art. 4 alin. (3) şi, după caz, a centrelor de formare prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.611/2009, cu modificările ulterioare, în măsura în care activităţile lor au un impact asupra siguranţei feroviare. Prezentul alineat se aplică fără a aduce atingere responsabilităţii operatorilor de transport feroviar şi administratorului de infrastructură prevăzute la art. 4 alin. (2).
    (17) În cazul în care un operator de transport feroviar îşi desfăşoară activitatea atât în România, cât şi în alte state membre, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română colaborează cu autorităţile naţionale de siguranţă ale statelor membre în cauză pentru a-şi coordona activităţile de supraveghere privind operatorul respectiv şi pentru a se asigura că informaţiile esenţiale referitoare la acel operator sunt aduse la cunoştinţă, în special în ceea ce priveşte riscurile cunoscute şi performanţa în materie de siguranţă. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română aduce la cunoştinţă, de asemenea, informaţiile altor autorităţi naţionale de siguranţă şi Agenţiei în cazul în care constată că operatorul de transport feroviar nu ia măsurile necesare de control al riscurilor.
    (18) Cooperarea prevăzută la alin. (17) asigură faptul că supravegherea este suficient de extinsă şi că se evită dublarea inspecţiilor şi a auditurilor. În acest caz, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română împreună cu celelalte autorităţi naţionale de siguranţă în cauză poate elabora un plan comun de supraveghere pentru a se asigura că auditurile şi inspecţiile au loc periodic, ţinând seama de tipul şi amploarea operaţiunilor de transport din fiecare stat membru implicat.
    (19) În activitatea de cooperare cu celelalte autorităţi naţionale de siguranţă, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate ţine cont de orientările elaborate de Agenţie.
    (20) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate transmite notificări pentru a avertiza administratorul de infrastructură şi operatorii de transport feroviar în caz de nerespectare a obligaţiei prevăzute la alin. (1).
    (21) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română utilizează informaţiile care dovedesc îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (5) lit. a) din Directiva (UE) 2016/798, colectate de Agenţie în timpul evaluării dosarului ce a însoţit cererea de certificat unic de siguranţă, pentru supravegherea unui operator de transport feroviar după eliberarea certificatului său unic de siguranţă. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română utilizează informaţiile colectate în procesul autorizării de siguranţă în conformitate cu art. 12 în scopul supravegherii administratorului de infrastructură.
    (22) În scopul reînnoirii certificatelor unice de siguranţă eliberate de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, aceasta utilizează informaţiile colectate în timpul activităţilor de supraveghere. În scopul reînnoirii autorizaţiilor de siguranţă, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română utilizează şi informaţiile colectate în timpul activităţilor sale de supraveghere.
    (23) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română ia măsurile necesare în vederea coordonării cu Agenţia şi a asigurării schimbului complet de informaţii cu aceasta, în ceea ce priveşte informaţiile prevăzute la alin. (20)-(22).

    ART. 18
    Principii de luare a deciziilor
    (1) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îşi îndeplineşte atribuţiile în mod deschis, nediscriminatoriu şi transparent, asigurând ascultarea tuturor părţilor interesate şi motivarea deciziilor.
    (2) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română răspunde prompt la cereri şi solicitări, comunică în cel mai scurt timp cererile sale de informaţii şi adoptă toate deciziile în termen de patru luni de la furnizarea tuturor informaţiilor relevante de către solicitant. Aceasta poate solicita în orice moment asistenţa tehnică a administratorului de infrastructură şi a operatorilor de transport feroviar sau a altor organisme calificate, în cursul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la art. 16.
    (3) În procesul elaborării cadrului de reglementare naţional, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română consultă toţi factorii implicaţi şi părţile interesate, inclusiv administratorul de infrastructură, operatorii de transport feroviar, producătorii şi furnizorii de întreţinere, utilizatorii şi reprezentanţii personalului, conform art. 3 alin. (2) lit. m) din anexa nr. 1 la Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii Feroviare Române, prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER, cu modificările şi completările ulterioare.
    (4) Operatorii de transport feroviar, administratorul de infrastructură şi oricare alt factor implicat din sistemul feroviar prevăzut la art. 4 permit Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română şi, după caz, Agenţiei să desfăşoare toate inspecţiile, auditurile şi investigaţiile necesare şi să ofere acestora acces la toate documentele şi incintele, la instalaţiile şi echipamentele relevante, pentru îndeplinirea atribuţiilor de certificare/autorizare de siguranţă.
    (5) Contestaţiile împotriva deciziilor luate de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română se soluţionează potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
    (6) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română desfăşoară un schimb activ de opinii şi experienţă cu autorităţile naţionale de siguranţă din celelalte state membre, în special în interiorul reţelei instituite de Agenţie, pentru armonizarea criteriilor decizionale la nivelul Spaţiului Economic European.

    ART. 19
    Raportul anual
    Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română publică pe pagina web a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română de pe site-ul AFER un raport anual privind activităţile desfăşurate în anul precedent, pe care îl transmite Agenţiei până la 30 septembrie. Raportul cuprinde informaţii privind:
    a) dezvoltarea siguranţei feroviare, inclusiv o inventariere la nivelul României a I.S.C., în conformitate cu art. 5 alin. (1);
    b) modificări importante ale legislaţiei şi reglementărilor privind siguranţa feroviară;
    c) dezvoltarea certificării de siguranţă şi a autorizării de siguranţă;
    d) rezultate şi experienţă referitoare la supravegherea administratorului de infrastructură şi a operatorilor de transport feroviar, inclusiv numărul şi rezultatul inspecţiilor şi al auditurilor;
    e) derogările care au fost acordate în conformitate cu art. 15;
    f) experienţa operatorilor de transport feroviar şi a administratorului de infrastructură cu privire la aplicarea M.S.C. relevante.


    CAP. V
    Investigarea accidentelor şi incidentelor
    ART. 20
    Obligaţia de a investiga
    (1) Agenţia de Investigare Feroviară Română, denumită în continuare AGIFER, organ de specialitate în subordinea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul feroviar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 42/2016, efectuează investigarea accidentelor grave produse în sistemul feroviar.
    (2) Obiectivul investigaţiei îl constituie îmbunătăţirea siguranţei feroviare şi prevenirea accidentelor.
    (3) AGIFER poate investiga şi acele accidente şi incidente care în condiţii uşor diferite ar fi putut duce la accidente grave, inclusiv defecţiuni tehnice ale subsistemelor structurale sau ale elementelor constitutive de interoperabilitate ale sistemului feroviar.
    (4) AGIFER decide, după cum consideră adecvat, dacă se întreprinde o investigaţie a unui asemenea accident sau incident, ţinând seama în decizia sa de următoarele:
    a) gravitatea accidentului sau incidentului;
    b) dacă face parte dintr-o serie de accidente sau incidente relevante pentru întregul sistem;
    c) impactul său asupra siguranţei feroviare;
    d) cereri ale administratorului de infrastructură, ale operatorilor de transport feroviar, ale Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română sau ale statelor membre.

    (5) Amploarea investigaţiilor şi procedura de urmat în desfăşurarea acestor investigaţii sunt determinate de AGIFER, ţinând cont de art. 21 şi 23, precum şi de învăţămintele preconizate a fi dobândite ca urmare a accidentului sau incidentului, pentru îmbunătăţirea siguranţei.
    (6) Investigaţia nu are în vedere, în niciun caz, cu stabilirea vinovăţiei sau a răspunderii.

    ART. 21
    Statutul investigaţiei
    (1) Investigaţia permite investigatorilor principali să îşi îndeplinească atribuţiile în modul cel mai eficient şi în timpul cel mai scurt cu putinţă.
    (2) În conformitate cu legislaţia în vigoare şi, dacă este cazul, în cooperare cu autorităţile responsabile pentru ancheta judiciară, investigatorilor li se acordă, de îndată ce este posibil, acces la informaţiile şi probele relevante pentru investigaţie. În special, investigatorilor li se acordă:
    a) acces imediat la locul accidentului sau incidentului, precum şi la materialul rulant implicat, infrastructura aferentă şi instalaţiile de control al traficului şi de semnalizare;
    b) dreptul de a întocmi imediat o listă a probelor şi la îndepărtarea controlată a vehiculelor, instalaţiilor sau componentelor de infrastructură în vederea examinării sau analizei;
    c) accesul nerestricţionat la/şi utilizarea conţinutului aparatelor de înregistrare de bord şi a echipamentelor de înregistrare a mesajelor verbale şi de înregistrare a funcţionării sistemului de semnalizare şi control al traficului;
    d) accesul la rezultatele examinării corpurilor victimelor;
    e) accesul la rezultatele examinării personalului trenului şi a altui personal feroviar implicat în accident sau incident;
    f) posibilitatea chestionării personalului feroviar implicat în accident sau incident şi a altor martori;
    g) accesul la orice informaţii relevante sau înregistrări deţinute de administratorul de infrastructură, operatorii de transport feroviar, entităţile responsabile cu întreţinerea şi de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română.

    (3) AGIFER cooperează cu Agenţia atunci când investigaţia implică vehicule autorizate de Agenţie sau operatori de transport feroviar certificaţi de Agenţie.
    (4) În sensul alin. (3), AGIFER poate solicita Agenţiei informaţii, înregistrări sau explicaţii.
    (5) Investigaţia este realizată independent de orice anchetă judiciară şi nu aduce atingere acesteia.
    (6) În realizarea investigaţiei, AGIFER poate, în caz de nevoie, apela la specialişti din domenii conexe.

    ART. 22
    Atribuţiile Agenţiei de Investigare Feroviare Române
    (1) AGIFER, organizată potrivit legii, este însărcinată cu investigarea accidentelor şi incidentelor prevăzute la art. 20 şi are încadrat personal care să îndeplinească atribuţiile de investigator principal, aşa cum sunt acestea definite la art. 3 pct. 18.
    (2) AGIFER este independentă în organizarea, structura juridică şi luarea deciziilor de orice administrator de infrastructură, operatori de transport feroviar, organism de tarifare, organism de repartizare şi organism de evaluare a conformităţii, precum şi de orice parte ale cărei interese ar putea intra în conflict cu atribuţiile acesteia.
    (3) AGIFER este independentă din punct de vedere funcţional de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, de Agenţie şi de orice autoritate de reglementare a sistemului feroviar.
    (4) AGIFER îşi îndeplineşte atribuţiile în mod independent de alte entităţi prevăzute la alin. (2) şi (3) şi dispune de resursele necesare pentru aceasta. Investigatorii săi beneficiază de un statut care le oferă garanţia de independenţă necesară.
    (5) Operatorii de transport feroviar, administratorul de infrastructură şi, dacă este cazul, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română sunt obligaţi să notifice imediat AGIFER accidentele şi incidentele prevăzute la art. 20 şi să furnizeze toate informaţiile disponibile. După caz, această notificare se actualizează imediat ce informaţiile lipsă devin disponibile.
    (6) AGIFER decide fără întârziere şi, în orice caz, cel târziu în termen de două luni de la primirea notificării cu privire la accident sau incident, dacă să lanseze sau nu o investigaţie.
    (7) AGIFER poate desfăşura şi alte sarcini stabilite prin hotărâre a Guvernului în legătură cu investigarea altor evenimente decât accidentele şi incidentele feroviare, în măsura în care aceste alte investigaţii nu îi periclitează independenţa.
    (8) Dacă este necesar şi cu condiţia să nu se aducă atingere independenţei prevăzute la alin. (2) şi (3), AGIFER poate cere sau oferi asistenţă organismelor de investigare din alte state membre sau poate cere asistenţă din partea Agenţiei, pentru oferirea de competenţe sau pentru desfăşurarea de inspecţii tehnice, analize sau evaluări.
    (9) Prin hotărâre a Guvernului se poate încredinţa AGIFER sarcina de desfăşurare a investigaţiilor privind accidentele şi incidentele feroviare, altele decât cele prevăzute la art. 20.
    (10) AGIFER desfăşoară un schimb activ de opinii şi experienţă cu organismele de investigare din celelalte state membre în scopul elaborării unor metode comune de investigare, elaborării unor principii comune pentru urmărirea recomandărilor de siguranţă şi pentru adaptarea la evoluţia progresului tehnic şi ştiinţific.
    (11) AGIFER poate primi sprijin de la Agenţie în realizarea acestei sarcini.
    (12) În scopul monitorizării eficacităţii şi independenţei AGIFER, aceasta participă la programul de evaluare inter pares instituit de către organismele de investigare din statele membre, cu sprijinul Agenţiei, în conformitate cu art. 22 alin. (7) din Directiva (UE) 2016/798.

    ART. 23
    Procedura de investigare
    (1) Un accident sau incident este investigat de AGIFER dacă a avut loc pe teritoriul României. În cazul în care nu este posibil să se stabilească dacă accidentul sau incidentul a avut loc pe teritoriul României sau dacă a avut loc la sau aproape de o instalaţie de frontieră între România şi un stat membru vecin, AGIFER convine, împreună cu organismul de investigare din statul membru în cauză, care dintre acestea va desfăşura investigaţia sau convin să o desfăşoare în cooperare. În cazul în care se convine ca investigaţia să fie desfăşurată de AGIFER, aceasta permite organismului de investigare din statul membru vecin să participe la investigaţie şi să aibă acces la toate rezultatele acesteia. În cazul în care se convine ca investigaţia să fie desfăşurată de organismul de investigare din statul membru vecin, AGIFER participă la investigaţie şi are acces la toate rezultatele acesteia.
    (2) AGIFER invită organismele de investigare din alte state membre, după caz, să participe la o investigaţie atunci când:
    a) un operator de transport stabilit şi licenţiat în acel stat membru este implicat în accident sau incident;
    b) un vehicul înmatriculat sau întreţinut în acel stat membru este implicat în accident sau incident.

    (3) AGIFER poate solicita şi poate primi asistenţă în colectarea probelor din partea organismelor de investigare din statele membre invitate. AGIFER poate oferi asistenţă în colectarea probelor la solicitarea unui organism de investigare dintr-un stat membru invitat.
    (4) AGIFER oferă acces organismelor de investigare din statele membre invitate la informaţiile şi probele necesare pentru a le permite să participe în mod eficace la investigaţie, în condiţiile respectării legislaţiei naţionale referitoare la procedurile judiciare.
    (5) AGIFER are acces la informaţiile şi probele necesare pentru a-i permite să participe în mod eficace la o investigaţie desfăşurată într-un stat membru vecin, în condiţiile dreptului intern al statului membru în cauză.
    (6) Aceste prevederi nu împiedică România şi alt stat membru să convină ca organismele de investigare competente să desfăşoare investigaţii în cooperare în alte împrejurări.
    (7) Pentru fiecare accident sau incident, AGIFER asigură mijloacele corespunzătoare, cuprinzând competenţele operaţionale şi tehnice necesare pentru desfăşurarea investigaţiei. Resursele pot fi obţinute din interiorul sau din exteriorul Agenţiei de Investigare Feroviară Română, în funcţie de caracterul accidentului sau incidentului care urmează să fie investigat.
    (8) Investigaţia se desfăşoară într-un mod cât mai transparent, astfel încât toate părţile să poată fi ascultate şi să partajeze rezultatele. Administratorul de infrastructură şi operatorii de transport feroviar implicaţi, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, Agenţia, victimele şi rudele acestora, deţinătorii bunurilor deteriorate, producătorii, serviciile de urgenţă implicate, reprezentanţii personalului şi utilizatorii dispun de posibilitatea de a furniza informaţii tehnice relevante în vederea îmbunătăţirii calităţii raportului investigaţiei.
    (9) AGIFER ia act, de asemenea, de nevoile rezonabile de informare ale victimelor şi ale rudelor acestora şi le informează periodic cu privire la stadiul investigaţiei.
    (10) AGIFER îşi încheie examinările la locul accidentului în cel mai scurt timp posibil pentru a permite administratorului de infrastructură să refacă infrastructura şi să o deschidă cât mai repede serviciilor de transport feroviar.

    ART. 24
    Rapoarte
    (1) Rezultatul investigaţiei accidentelor sau incidentelor prevăzut la art. 20 face obiectul raportului de investigare asupra accidentului sau incidentului, întocmit în funcţie de tipul şi gravitatea accidentului sau incidentului şi de relevanţa constatărilor investigaţiei. Rapoartele descriu obiectivele investigaţiei prevăzute la art. 20 alin. (1) şi cuprind, dacă este cazul, recomandări de siguranţă.
    (2) AGIFER publică raportul final pe site-ul propriu, www.agifer.ro, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 12 luni de la data evenimentului.
    (3) În cazul în care raportul final nu poate fi publicat în termen de 12 luni, AGIFER publică o declaraţie intermediară cel puţin la fiecare dată a comemorării accidentului, în care oferă detalii cu privire la stadiul investigaţiei şi la problemele ridicate în domeniul siguranţei.
    (4) Raportul, inclusiv recomandările de siguranţă, este comunicat părţilor relevante prevăzute la art. 23 alin. (3) şi organismelor şi părţilor în cauză din alte state membre.
    (5) Raportul de investigare trebuie să urmeze structura stabilită de Comisia Europeană prin intermediul actelor de punere în aplicare. Această structură a rapoartelor include următoarele elemente:
    a) o descriere a evenimentului şi a circumstanţelor acestuia;
    b) o evidenţă a investigaţiilor şi a anchetelor, inclusiv cu privire la sistemul de management al siguranţei, normele şi reglementările aplicate, funcţionarea materialului rulant şi a instalaţiilor tehnice, organizarea forţei de muncă, documentaţia privind sistemul de exploatare şi evenimentele anterioare cu caracter similar;
    c) analize şi concluzii cu privire la cauzele evenimentului, inclusiv factorii care au contribuit la eveniment legaţi de:
    (i) acţiunile întreprinse de persoanele implicate;
    (ii) starea materialului rulant sau a instalaţiilor tehnice;
    (iii) competenţele personalului, proceduri şi întreţinere;
    (iv) condiţiile cadrului de reglementare;
    (v) aplicarea sistemului de management al siguranţei.


    (6) AGIFER publică în fiecare an pe site-ul propriu, cel târziu până la data de 30 septembrie, un raport anual descriind investigaţiile desfăşurate în anul precedent, recomandările de siguranţă emise şi măsurile luate în conformitate cu recomandările emise anterior.

    ART. 25
    Informaţii care se trimit la Agenţie
    (1) În termen de şapte zile de la decizia de deschidere a unei investigaţii, AGIFER informează Agenţia cu privire la aceasta. Informaţiile indică data, ora şi locul evenimentului, precum şi tipul său şi consecinţele în ceea ce priveşte pierderile de vieţi omeneşti, persoanele rănite şi pagubele materiale.
    (2) AGIFER trimite Agenţiei o copie a raportului final prevăzut la art. 24 alin. (2) şi a raportului anual prevăzut la art. 24 alin. (6).

    ART. 26
    Recomandări de siguranţă
    (1) Recomandarea de siguranţă emisă de AGIFER în raportul prevăzut la art. 24 alin. (1) nu creează în niciun caz o prezumţie de vinovăţie sau de răspundere civilă pentru un accident sau incident.
    (2) Recomandările sunt adresate Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română şi, atunci când este necesar din cauza caracterului recomandării, Agenţiei, altor organisme sau autorităţi din România sau altor state membre. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, precum şi alte organisme sau autorităţi din România, în limitele competenţelor lor, iau măsurile necesare pentru a se asigura că recomandările de siguranţă emise de AGIFER sau adresate de o autoritate naţională de siguranţă a altui stat membru sunt luate în considerare şi, dacă este cazul, sunt urmate.
    (3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi alte autorităţi sau organisme cărora li s-au adresat recomandări raportează periodic, cel puţin o dată la 6 luni, Agenţiei de Investigare Feroviară Română sau autorităţii naţionale de siguranţă a altui stat membru care a adresat acestora recomandări, cu privire la măsurile luate sau planificate drept consecinţă a unei anumite recomandări.

    CAP. VI
    Dispoziţii tranzitorii şi finale
    ART. 27
    Organismul de Licenţe Feroviare Român
    (1) Organismul de Licenţe Feroviare Român este organismul independent din punct de vedere funcţional şi decizional în cadrul AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare, responsabil cu acordarea licenţelor de transport feroviar din România. Organismul de Licenţe Feroviare Român nu furnizează servicii de transport feroviar şi este independent de orice societate sau entitate care furnizează astfel de servicii.
    (2) Conducerea Organismului de Licenţe Feroviare Român este exercitată de un director, cu experienţă în domeniul feroviar, numit prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor, la propunerea directorului general al AFER, în condiţiile legii. Criteriile de selecţie şi de numire a directorului Organismului de Licenţe Feroviare Român sunt următoarele:
    a) a absolvit studii superioare de lungă durată în domeniul transporturilor feroviare, dovedite cu diplomă de licenţă;
    b) are experienţă profesională şi de conducere de cel puţin 5 ani în sistemul feroviar;
    c) nu se află într-o situaţie de incompatibilitate şi/sau conflict de interese, potrivit legii.


    ART. 28
    Organismul Notificat Feroviar Român
    (1) Organismul Notificat Feroviar Român este organismul independent din punct de vedere funcţional şi decizional în cadrul AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care îndeplineşte atribuţiile de organism notificat şi desemnat în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Organismul Notificat Feroviar Român este independent, în ceea ce priveşte organizarea, structura juridică şi procesul decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator al infrastructurii, solicitant de certificare şi entitate contractantă.
    (3) Conducerea Organismului Notificat Feroviar Român este exercitată de un director, cu experienţă în domeniul feroviar, numit prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor, la propunerea directorului general al AFER, în condiţiile legii. Criteriile de selecţie şi de numire a directorului Organismului Notificat Feroviar Român sunt următoarele:
    a) a absolvit studii superioare de lungă durată în domeniul transporturilor feroviare, dovedite cu diplomă de licenţă;
    b) are experienţă profesională şi de conducere de cel puţin 5 ani în sistemul feroviar;
    c) nu se află într-o situaţie de incompatibilitate şi/sau conflict de interese, potrivit legii.


    ART. 29
    Sancţiuni
    (1) Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, a celor vinovaţi, în condiţiile legii.
    (2) Constituie contravenţii şi se sancţionează următoarele fapte:
    a) netransmiterea raportului de siguranţă referitor la anul calendaristic precedent în termenul stabilit la art. 9 alin. (9) sau lipsa cuprinderii în raport a tuturor datelor prevăzute la art. 9 alin. (9) lit. a)-e), cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei;
    b) nerespectarea notificării Agenţiei cu privire la eliberarea unui certificat unic de siguranţă în termenul prevăzut la art. 10 alin. (41), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;
    c) neîndeplinirea obligaţiei de notificare a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română cu privire la modificările substanţiale ale infrastructurii, ale subsistemelor de semnalizare sau energie sau ale principiilor de exploatare sau întreţinere a infrastructurii în vederea revizuirii autorizaţiei de siguranţă conform prevederilor art. 12 alin. (4), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;
    d) nepublicarea pe pagina web a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română de pe site-ul AFER a raportului anual privind activităţile desfăşurate în anul precedent conform prevederilor art. 19, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;
    e) nepublicarea raportului final de către AGIFER pe site-ul propriu în termenul prevăzut la art. 24 alin. (2) sau nepublicarea raportului anual pe site-ul propriu în termenul prevăzut la art. 24 alin. (6), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;
    f) nerespectarea termenului de informare a Agenţiei cu privire la decizia de deschidere a unei investigaţii conform prevederilor art. 25 alin. (1) sau nerespectarea termenului de trimitere la Agenţie a copiei raportului final prevăzut la art. 24 alin. (2) şi a raportului anual prevăzut la art. 24 alin. (6) conform prevederilor art. 25 alin. (2) , cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.

    (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (2) se fac de către personalul împuternicit prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor.
    (4) Prin derogare de la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (2), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
    (5) Contravenţiilor prevăzute la alin. (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

    ART. 30
    Dispoziţii tranzitorii
    (1) Anexa nr. 5 la Legea nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică până la data aplicării actelor de punere în aplicare prevăzute la art. 24 alin. (2) din Directiva 2016/798/UE.
    (2) Certificatele de siguranţă eliberate de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân valabile până la data expirării lor.

    ART. 31
    Măsuri de punere în aplicare
    În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER, cu modificările şi completările ulterioare, se va modifica în mod corespunzător, cuprinzând şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale celor trei organisme din cadrul Autorităţii Feroviare Române, respectiv Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, Organismul Notificat Feroviar Român şi Organismul de Licenţe Feroviare Român.

    ART. 32
    Abrogare
    (1) Legea nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 322 din 10 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă, cu excepţia anexei nr. 5 care se abrogă la data prevăzută la art. 30 alin. (1).
    (2) Ori de câte ori în alt act normativ se face trimitere la actul normativ prevăzut la alin. (1), trimiterea se va considera a fi făcută la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta ordonanţă de urgenţă.

    ART. 33
    Anexe
    Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

    Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranţa feroviară (reformată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 138 din 26 mai 2016.


                    PRIM-MINISTRU
                    LUDOVIC ORBAN
                    Contrasemnează:
                    Ministrul transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor,
                    Lucian Nicolae Bode
                    p. Ministrul afacerilor externe,
                    Dănuţ Sebastian Neculăescu,
                    secretar de stat
                    Ministrul muncii şi protecţiei sociale,
                    Victoria Violeta Alexandru

    Bucureşti, 6 decembrie 2019.
    Nr. 73.
    ANEXA 1

    Indicatori de siguranţă comuni şi definiţii comune ale I.S.C.
    şi metode comune de calcul al impactului economic al accidentelor
    A. Indicatori de siguranţă comuni
    Indicatorii de siguranţă comuni (I.S.C.) se raportează anual de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română.
    Dacă sunt descoperite noi fapte sau erori după prezentarea raportului, indicatorii pentru un anumit an sunt modificaţi sau corectaţi de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu prima ocazie convenabilă, dar cel mai târziu în următorul raport anual.
    1. Indicatori referitori la accidente
    1.1. Număr total şi relativ, pe tren-km, de accidente semnificative şi o defalcare a acestora pe următoarele tipuri de accidente:
    - coliziune de tren cu vehicul feroviar;
    – coliziune de tren cu obstacol aflat în gabaritul de liberă trecere;
    – deraiere de tren;
    – accident la trecere la nivel, inclusiv accident la trecere la nivel în care sunt implicaţi pietoni, şi o defalcare pe cele cinci tipuri de treceri la nivel definite la pct. 6.2;
    – accidentare de persoane care implică material rulant în mişcare, cu excepţia sinuciderilor şi a tentativelor de sinucidere;
    – incendiu al materialului rulant;
    – alte accidente.
    Fiecare accident semnificativ este raportat la tipul de accident primar, chiar dacă consecinţele accidentului secundar sunt mai grave, de exemplu, un incendiu în urma unei deraieri.

    1.2. Număr total şi relativ, pe tren-km, de persoane grav rănite şi ucise pe tip de accident, împărţit în următoarele categorii:
    - călător, de asemenea, în raport cu numărul total de călători-km şi de călători pe tren-km;
    – angajat sau contractant;
    – utilizator al trecerii la nivel;
    – intrus;
    – altă persoană de pe un peron;
    – altă persoană care nu este pe un peron.


    2. Indicatori referitori la mărfuri periculoase
    Număr total şi relativ, pe tren-km, de accidente care implică transportul de mărfuri periculoase pe calea ferată, împărţit în următoarele categorii:
    - accident care implică cel puţin un vehicul feroviar transportând mărfuri periculoase, astfel cum este definit în partea B;
    – numărul accidentelor de acest fel în care se eliberează substanţe periculoase.


    3. Indicatori referitori la sinucideri
    Număr total şi relativ, pe tren-km, de sinucideri şi de tentative de sinucidere.

    4. Indicatori referitori la precursori ai accidentelor
    Număr total şi relativ, pe tren-km, de precursori ai accidentelor şi o defalcare pe următoarele tipuri de precursori:
    - şină ruptă;
    – deformare şi aliniere defectuoasă a şinelor;
    – defecţiune de semnalizare rezultând într-o stare periculoasă a semnalului;
    – depăşire a unui semnal de pericol atunci când se depăşeşte un punct de pericol;
    – depăşire a unui semnal de pericol fără a se depăşi un punct de pericol;
    – rupere de roată la materialul rulant în funcţiune;
    – rupere de osie la materialul rulant în funcţiune.

    Toţi precursorii trebuie raportaţi, atât cei care conduc la accidente, cât şi cei care nu conduc la accidente. Un precursor care conduce la un accident semnificativ se raportează şi la rubrica indicatorilor referitori la precursori. Un precursor care nu conduce la un accident semnificativ se raportează doar la rubrica indicatorilor referitori la precursori.

    5. Indicatori pentru calculul impactului economic al accidentelor
    Cuantum total şi relativ, pe tren-km, exprimat în euro, pentru:
    - numărul deceselor şi al vătămărilor grave multiplicat cu valoarea prevenirii unui deces sau a unei vătămări grave, denumită în continuare Value of Preventing a Casualty, respectiv VPC;
    – costul pagubelor cauzate mediului înconjurător;
    – costul pagubelor materiale cauzate materialului rulant sau infrastructurii;
    – costul întârzierilor cauzate de accidente.

    Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română raportează impactul economic al accidentelor semnificative.
    VPC este valoarea pe care societatea o atribuie prevenirii unui deces sau a unei vătămări grave şi nu reprezintă, ca atare, o referinţă pentru despăgubirile acordate între părţile implicate în accidente.

    6. Indicatori referitori la siguranţa tehnică a infrastructurii şi la implementarea acesteia
    6.1. Procentaj de linii de cale ferată dotate cu sisteme de protecţie a trenurilor, denumită în continuare Train Protection System, respectiv TPS, în funcţiune şi procentaj de tren-km parcurşi utilizându-se TPS la bord, unde aceste sisteme oferă:
    - avertizare;
    – avertizare şi oprire automată;
    – avertizare şi oprire automată şi supraveghere discretă a vitezei;
    – avertizare şi oprire automată şi supraveghere continuă a vitezei.

    6.2. Număr de treceri la nivel, respectiv total, pe kilometru de linie de cale ferată şi pe lungime desfăşurată, pentru următoarele cinci tipuri:
    a) trecere la nivel pasivă;
    b) trecere la nivel activă:
    (i) manuală;
    (ii) automată cu sistem de avertizare a utilizatorilor;
    (iii) automată cu sistem de protecţie a utilizatorilor;
    (iv) cu protecţie pe partea căii ferate.




    B. Definiţii comune ale I.S.C. şi metode comune de calcul al impactului economic al accidentelor
    1. Indicatori referitori la accidente
    1.1. Accident semnificativ - orice accident care implică cel puţin un vehicul feroviar în mişcare şi care provoacă moartea sau rănirea gravă a cel puţin unei persoane ori pagube semnificative materialului rulant, şinelor, altor instalaţii sau mediului ori perturbări importante ale traficului, cu excepţia accidentelor din ateliere, depozite şi depouri.
    1.2. Pagube semnificative cauzate materialului rulant, căii, altor instalaţii sau mediului - daune echivalente cu cel puţin 150.000 euro.
    1.3. Perturbări importante ale traficului - suspendarea serviciilor de transport feroviar pe o linie de cale ferată principală pentru cel puţin şase ore.
    1.4. Tren - unul sau mai multe vehicule feroviare remorcate de una sau mai multe locomotive sau automotoare ori un automotor care circulă singur, rulând sub un anumit număr sau cu o denumire specifică de la un punct fix iniţial la un punct fix final, inclusiv o locomotivă uşoară, adică o locomotivă care circulă izolată.
    1.5. Coliziune de tren cu vehicul feroviar - coliziune frontală, din spate sau laterală între partea unui tren şi partea altui tren sau vehicul feroviar sau material rulant pentru manevre.
    1.6. Coliziune de tren cu obstacol aflat în gabaritul de liberă trecere - coliziune între o parte a unui tren şi obiecte fixate sau aflate temporar pe sau în apropierea căii, cu excepţia cazurilor în care se află la trecerile la nivel, dacă au fost pierdute de un vehicul sau de un utilizator care a folosit trecerea, inclusiv coliziunea cu liniile aeriene de contact.
    1.7. Deraiere de tren - orice situaţie în care cel puţin una dintre roţile trenului părăseşte şinele de cale ferată.
    1.8. Accident la trecere la nivel - orice accident la trecerile la nivel care implică cel puţin un vehicul feroviar şi unul sau mai multe vehicule care utilizează trecerea, alţi utilizatori ai trecerii, precum pietonii sau obiecte aflate temporar pe calea ferată sau lângă aceasta, care au fost pierdute de un vehicul sau de un utilizator care a folosit trecerea.
    1.9. Accidentare de persoane care implică material rulant în mişcare - accidentări ale uneia sau mai multor persoane care sunt lovite de un vehicul feroviar sau de un obiect ataşat la vehiculul respectiv ori care s-a desprins din vehiculul respectiv. Aceasta include persoanele care cad din vehicule feroviare, precum şi persoanele care cad sau sunt lovite de obiecte desprinse în timpul călătoriei la bordul vehiculelor.
    1.10. Incendiu al materialului rulant - un incendiu sau o explozie care are loc într-un vehicul feroviar, inclusiv încărcătura acestuia, atunci când acesta se deplasează între staţia de plecare şi destinaţie, inclusiv în timpul staţionării în staţia de plecare, la destinaţie sau în timpul opririlor intermediare, precum şi în timpul operaţiunilor de triere.
    1.11. Alte accidente - orice accident, altul decât o „coliziune de tren cu vehicul feroviar“, o „coliziune de tren cu obstacol aflat în spaţiul gabaritului de liberă trecere“, o „deraiere de tren“, un „accident la trecere la nivel“, „accidentarea unei persoane care implică material rulant în mişcare“ sau un „incendiu al materialului rulant“.
    1.12. Călător - orice persoană, cu excepţia membrilor personalului trenului, care efectuează o călătorie pe calea ferată, inclusiv un călător care încearcă să urce într-un tren în mişcare sau să coboare dintr-un tren în mişcare, doar pentru statisticile privind accidentele.
    1.13. Angajat sau contractant - orice persoană al cărei loc de muncă este în legătură cu calea ferată şi care este în exerciţiul funcţiunii în momentul accidentului, inclusiv personalul contractanţilor, contractanţii care desfăşoară o activitate independentă, personalul trenului şi persoanele care manipulează materialul rulant şi instalaţiile de infrastructură.
    1.14. Utilizator al trecerii la nivel - orice persoană care utilizează o trecere la nivel pentru a traversa linia de cale ferată cu orice mijloace de transport sau pe jos.
    1.15. Intrus - orice persoană prezentă în incinta instalaţiilor feroviare în care prezenţa acesteia este interzisă, cu excepţia utilizatorilor trecerilor la nivel.
    1.16. Altă persoană de pe un peron - orice persoană de pe un peron care nu este definită drept „călător“, „angajat sau contractant“, „utilizator al trecerii la nivel“, „altă persoană care nu este pe peron“ sau „intrus“.
    1.17. Altă persoană care nu este pe un peron - orice persoană care nu este pe peron şi care nu este definită drept „călător“, „angajat sau contractant“, „utilizator al trecerii la nivel“, „altă persoană de pe un peron“ sau „intrus“.
    1.18. Deces - orice persoană ucisă pe loc sau care decedează în cel mult 30 de zile în urma unui accident, cu excepţia sinuciderilor.
    1.19. Vătămare gravă - orice persoană grav rănită care a fost spitalizată mai mult de 24 de ore în urma unui accident, cu excepţia tentativelor de sinucidere.

    2. Indicatori referitori la mărfuri periculoase
    2.1. Accident care implică transportul de mărfuri periculoase - orice accident sau incident care face obiectul raportării în conformitate cu Regulamentul privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase (RID) sau Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR), secţiunea 1.8.5.
    2.2. Mărfuri periculoase - acele substanţe şi mărfuri al căror transport este interzis de RID sau este autorizat numai în condiţiile prevăzute în RID.

    3. Indicatori referitori la sinucideri
    3.1. Sinucidere - un act săvârşit în mod deliberat de o persoană pentru a-şi produce vătămări care conduc la deces, înregistrat şi clasificat ca atare de către organele de cercetare penală.
    3.2. Tentativă de sinucidere - un act săvârşit în mod deliberat de o persoană cu consecinţa vătămării grave, în scopul suprimării vieţii.

    4. Indicatori referitori la precursori ai accidentelor
    4.1. Şină ruptă - orice şină care este separată în două sau mai multe părţi sau orice şină din care s-a detaşat o bucată de metal, creând pe suprafaţa de rulare o întrerupere a cărei lungime depăşeşte 50 mm şi a cărei adâncime depăşeşte 10 mm.
    4.2. Deformare sau aliniere defectuoasă a şinelor - orice defecţiune legată de continuitatea şi geometria şinei de cale ferată, care necesită scoaterea din funcţiune a şinei sau restricţionarea imediată a vitezei permise.
    4.3. Defecţiune de semnalizare rezultând într-o stare periculoasă a semnalului - orice defecţiune tehnică a unui sistem de semnalizare a infrastructurii sau a materialului rulant care conduce la semnalizarea unor informaţii mai puţin restrictive decât cele cerute.
    4.4. Depăşirea unui semnal de pericol atunci când se depăşeşte un punct de pericol - orice situaţie în care orice parte a unui tren depăşeşte limitele deplasării autorizate şi se deplasează dincolo de punctul de pericol.
    4.5. Depăşirea unui semnal de pericol fără a se depăşi un punct de pericol - orice situaţie în care orice parte a unui tren depăşeşte limitele deplasării autorizate, dar nu se deplasează dincolo de punctul de pericol.
    Deplasarea neautorizată, astfel cum se prevede la subpct. 4.4 şi 4.5, înseamnă depăşirea:
    - unui semnal luminos de cale sau a unui semafor semnalizând pericolul sau a unui ordin de oprire în cazul în care TPS nu este operaţional;
    – limitei unei deplasări autorizate din motive de siguranţă, prevăzută în cadrul unui TPS;
    – unui punct comunicat prin autorizare verbală sau scrisă, conform reglementărilor în vigoare;
    – indicatoarelor de oprire, care nu se includ opritoarele de linie fixe, sau a nerespectării semnalelor manuale de oprire.

    Nu se includ cazurile în care un vehicul fără nicio unitate de tracţiune ataşată sau un tren scăpat fără personal depăşeşte un semnal de pericol. Nu se includ nici cazurile în care, indiferent de motiv, semnalul de pericol nu este activat în timp util pentru a permite mecanicului să oprească trenul în faţa semnalului.
    Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate prezenta rapoarte separate pentru cei patru indicatori de deplasare neautorizată şi raportează cel puţin un indicator agregat care conţine date cu privire la toţi cei patru indicatori.

    4.6. Rupere de roată la materialul rulant în exploatare - o rupere care afectează roata şi care creează un risc de accident, respectiv deraiere sau coliziune.
    4.7. Rupere de osie la materialul rulant în exploatare - o rupere care afectează osia şi care creează un risc de accident, respectiv deraiere sau coliziune.

    5. Metode comune de calcul al impactului economic al accidentelor
    5.1. Valoarea prevenirii unui deces sau a unei VPC se compune din:
    a) valoarea siguranţei în sine: valorile disponibilităţii de a plăti (Willingness to Pay - WTP), bazate pe studii privind preferinţele declarate, realizate în statele membre unde se aplică valorile respective;
    b) costurile economice directe şi indirecte: valorile costurilor estimate în statul membru, care includ:
    - costuri medicale şi de reabilitare;
    – cheltuieli de judecată, cheltuieli cu poliţia, costurile investigaţiilor private privind accidentele, cheltuieli cu serviciile de urgenţă şi costurile administrative ale asigurărilor;
    – pierderi de producţie: valoarea pentru societate a bunurilor şi a serviciilor care ar fi putut fi produse de persoana respectivă dacă accidentul nu ar fi avut loc.

    Pentru a calcula costurile legate de victime, decesele şi vătămările grave sunt considerate separat (VPC diferit pentru decese şi vătămări grave).

    5.2. Principii comune de evaluare a valorii siguranţei în sine şi a costurilor economice directe şi/sau indirecte.
    În ceea ce priveşte valoarea siguranţei în sine, evaluarea gradului de adecvare a estimărilor disponibile se bazează pe următoarele considerente:
    - estimările se referă la un sistem de evaluare a diminuării riscului de mortalitate din sectorul transportului şi urmează o abordare WTP bazată pe metodele fondate pe preferinţele declarate;
    – eşantionul respondenţilor utilizat pentru valori este reprezentativ pentru populaţia vizată. Eşantionul trebuie să reflecte, în special, distribuţia pe grupe de vârstă şi venit, precum şi alte caracteristici socioeconomice şi/sau demografice relevante ale populaţiei;
    – metoda de obţinere a valorilor WTP: ancheta trebuie astfel concepută încât întrebările să fie clare şi semnificative pentru respondenţi.

    Costurile economice directe şi indirecte sunt evaluate pe baza costurilor reale suportate de societate.

    5.3. Definiţii
    5.3.1. Costul pagubelor cauzate mediului înconjurător - costurile care trebuie suportate de operatorii de transport feroviar şi de administratorul de infrastructură, evaluate pe baza experienţei lor, pentru a readuce zona afectată la starea sa de dinaintea accidentului feroviar.
    Costurile pagubelor cauzate mediului înconjurător vor fi comunicate Autorităţii de Siguranţă Feroviare Române de către factorii implicaţi.

    5.3.2. Costul pagubelor materiale cauzate materialului rulant sau infrastructurii - costul furnizării unui nou material rulant sau a unei noi infrastructuri, cu aceleaşi funcţionalităţi şi parametri tehnici ca şi cele care au fost deteriorate şi nu pot fi reparate, precum şi costul readucerii în starea de dinaintea accidentului a materialului rulant şi a infrastructurii reparabile, care urmează să fie estimat de operatorii de transport feroviar şi de administratorul de infrastructură pe baza experienţei lor, inclusiv costurile legate de închirierea de material rulant, ca urmare a indisponibilităţii vehiculelor deteriorate.
    5.3.3. Costul întârzierilor cauzate de accidente - valoarea bănească a întârzierilor suferite de utilizatorii transportului feroviar de călători şi clienţi ai serviciilor de transport de marfă, ca urmare a accidentelor, calculată pa baza modelului următor:
    VT = valoarea bănească a timpului câştigat pe durata călătoriei
    Valoarea timpului pentru un călător al unui tren (o oră)
    VT_P = [VT a călătorilor care se deplasează în interes de serviciu] * [Procentul mediu de călători care se deplasează în interes de serviciu pe an] + [VT a călătorilor care nu se deplasează în interes de serviciu] * [Procentul mediu de călători care nu se deplasează în interes de serviciu pe an]
    VT_P este măsurată în euro pe călător pe oră.
    Călător care se deplasează în interes de serviciu - un călător care călătoreşte în legătură cu activităţile sale profesionale, cu excepţia navetei.
    Valoarea timpului pentru un tren de marfă (o oră)
    VT_F = [VT a trenurilor de marfă] * [(tone-km)/(tren-km)]
    VT_F este măsurată în euro pe tonă de marfă pe oră.
    Cantitatea medie în tone de marfă transportată per tren într-un an = (tone-km)/(tren-km)
    CM = Costul unui minut de întârziere a trenului
    Tren de călători
    CM_P = K1 * (VT_P/60) * [(călători-km)/(tren-km)]
    Numărul mediu de călători per tren într-un an = (călători-km)/(tren-km)
    Tren de marfă
    CM_F = K2 * (VT_F/60)
    Factorii K1 şi K2 sunt cuprinşi între valoarea timpului şi valoarea întârzierii, astfel cum sunt estimate de studiile privind preferinţele declarate, ţinând cont de faptul că timpul pierdut ca urmare a întârzierilor este perceput în mod semnificativ mai negativ decât durata normală a călătoriei.
    Costul întârzierii datorate unui accident = CM_P * (minutele de întârziere ale trenurilor de călători) + CM_F * (minutele de întârziere ale trenurilor de marfă)
    Domeniul de aplicare al modelului
    Costul întârzierilor se calculează pentru accidentele semnificative, după cum urmează:
    - întârzierile reale pe liniile de cale ferată pe care s-au produs accidentele, măsurate la staţia terminus;
    – întârzierile reale sau, dacă nu este posibil, întârzierile estimate pe celelalte linii de cale ferată afectate.




    6. Indicatori referitori la siguranţa tehnică a infrastructurii şi la implementarea acesteia
    6.1. Sistem de protecţie a trenurilor, respectiv TPS - un sistem care contribuie la respectarea semnalelor şi a restricţiilor de viteză.
    6.2. Sisteme la bord - sisteme care ajută mecanicul de locomotivă să respecte semnalizarea de cale şi semnalizarea în cabină, asigurând astfel protejarea punctelor periculoase şi respectarea limitelor de viteză. TPS la bord sunt descrise după cum urmează:
    a) avertizare, care oferă avertizare automată mecanicului de locomotivă;
    b) avertizare şi oprire automată, care oferă avertizare automată mecanicului de locomotivă şi oprire automată la trecerea pe lângă un semnal de pericol;
    c) avertizare şi oprire automată şi supraveghere discretă a vitezei, care oferă protecţie în punctele de pericol; în acest caz, „supravegherea discretă a vitezei“ înseamnă supravegherea vitezei în anumite locaţii, respectiv zone cu restricţie de viteză, la apropierea de un semnal;
    d) avertizare şi oprire automată şi supraveghere continuă a vitezei, care oferă protecţie în punctele de pericol şi supravegherea continuă a limitelor de viteză ale liniei de cale ferată; în acest caz, „supravegherea continuă a vitezei“ înseamnă indicarea şi aplicarea continuă, pe toate tronsoanele de linie de cale ferată, a vitezei maxime permise.
    Sistemul de la lit. d) este considerat un sistem de protecţie automată a trenurilor, respectiv Automatic Train Protection - ATP.


    6.3. Trecere la nivel - orice intersecţie la nivel între un drum sau un pasaj şi o cale ferată, autorizată de administratorul de infrastructură şi deschisă publicului sau utilizatorilor privaţi. Sunt excluse pasajele între peroanele din staţii, precum şi pasajele peste linii de cale ferată destinate utilizării exclusive de către angajaţi.
    6.4. Drum - pentru statisticile privind accidentele feroviare, orice drum public sau privat, stradă sau autostradă, inclusiv căile pietonale şi pistele pentru biciclete adiacente.
    6.5. Pasaj - orice rută, alta decât un drum, care serveşte la trecerea persoanelor, a animalelor, a vehiculelor sau a utilajelor.
    6.6. Trecere la nivel pasivă - o trecere la nivel fără niciun sistem de avertizare sau protecţie activat atunci când trecerea nu poate fi folosită de utilizatori în condiţii de siguranţă.
    6.7. Trecere la nivel activă - o trecere la nivel ai cărei utilizatori sunt protejaţi sau avertizaţi de apropierea trenului prin activarea unor dispozitive atunci când trecerea nu poate fi folosită de aceştia în condiţii de siguranţă.
    Protejarea prin utilizarea unor dispozitive fizice include:
    - bariere sau semibariere;
    – porţi.

    Avertizarea prin utilizarea unor echipamente fixe instalate la trecerea la nivel:
    - semnale vizuale: lumini;
    – dispozitive de avertizare sonoră: clopote, sirene, claxoane etc.

    Trecerile la nivel active se clasifică în:
    a) manuală - o trecere la nivel în cazul căreia dispozitivele de protecţie sau de avertizare a utilizatorului sunt activate manual de un angajat al companiei de căi ferate;
    b) automată cu avertizarea utilizatorului - o trecere la nivel în cazul căreia dispozitivul de avertizare a utilizatorului este activat la apropierea trenului;
    c) automată cu protejarea utilizatorului - o trecere la nivel în cazul căreia dispozitivul de protecţie a utilizatorului este activat la apropierea trenului. Această categorie include o trecere la nivel care dispune atât de dispozitive de protecţie, cât şi de dispozitive de avertizare a utilizatorului;
    d) cu protecţie pe partea căii ferate - o trecere la nivel în cazul căreia un semnal sau un alt sistem de protecţie a trenului îi permite acestuia să înainteze numai atunci când trecerea la nivel este protejată integral pe partea utilizatorilor şi nu mai este posibilă pătrunderea acestora.



    7. Definiţiile bazelor de etalonare
    7.1. Tren-km - unitatea de măsură care reprezintă deplasarea unui tren pe o distanţă de un kilometru. Distanţa utilizată este distanţă parcursă efectiv, dacă este cunoscută, în caz contrar fiind utilizată distanţa standard a reţelei între origine şi destinaţie. Este luată în considerare numai distanţa pe teritoriul naţional al ţării raportoare.
    7.2. Călător-km - unitatea de măsură reprezentând transportul unui călător pe calea ferată pe o distanţă de un kilometru. Este luată în considerare numai distanţa pe teritoriul naţional al ţării raportoare.
    7.3. Km de linie - lungimea măsurată în kilometri a reţelei feroviare a statelor membre, al cărui domeniu de aplicare este definit la art. 2 alin. (1). Pentru liniile de cale ferată cu mai multe fire este luată în considerare numai distanţa între origine şi destinaţie.
    7.4. Lungimea desfăşurată - lungimea măsurată în kilometri a reţelei feroviare a statelor membre, al cărui domeniu de aplicare este definit la art. 2 alin. (1). Este luat în calcul fiecare fir al liniilor de cale ferată cu mai multe fire.



    ANEXA 2

    Notificarea normelor naţionale de siguranţă
    Normele naţionale de siguranţă notificate în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. a) includ:
    1. norme privind obiectivele de siguranţă şi metodele de siguranţă naţionale existente;
    2. norme privind cerinţele pentru sistemele de management al siguranţei şi certificarea de siguranţă a operatorilor de transport feroviar;
    3. norme comune de exploatare a reţelei feroviare care nu sunt acoperite încă de S.T.I., inclusiv norme referitoare la sistemul de semnalizare şi management al traficului;
    4. norme de stabilire a unor cerinţe privind normele interne suplimentare de exploatare, norme ale societăţilor, care trebuie stabilite de administratorul de infrastructură şi operatorii de transport feroviar;
    5. norme referitoare la cerinţele privind personalul care execută sarcini critice în materie de siguranţă, inclusiv criterii de selecţie, aptitudine din punct de vedere medical şi formare şi certificare profesională, în măsura în care acestea nu sunt încă acoperite de S.T.I.;
    6. norme privind investigarea accidentelor şi incidentelor.


    ANEXA 3

    Cerinţe şi criterii de evaluare pentru organizaţiile care solicită
    un certificat de entitate responsabilă cu întreţinerea sau un certificat
    în ceea ce priveşte funcţiile de întreţinere externalizate
    de o entitate responsabilă cu întreţinerea
    Modul de gestionare a organizaţiei trebuie să fie documentat în toate părţile relevante; acesta descrie, în special, repartizarea responsabilităţilor în cadrul organizaţiei şi în relaţia cu subcontractanţii. Acesta prezintă modul în care se asigură controlul din partea conducerii la diferite niveluri, modul în care sunt implicaţi personalul şi reprezentanţii acestuia la toate nivelurile şi modul în care se asigură îmbunătăţirea continuă.
    Următoarele cerinţe de bază, care urmează să fie îndeplinite de către organizaţie în mod direct sau prin intermediul aranjamentelor contractuale, se aplică celor patru funcţii ale unei entităţi responsabile cu întreţinerea:
    1. spirit de conducere - angajamentul faţă de dezvoltarea şi punerea în aplicare a sistemului de întreţinere al organizaţiei şi faţă de îmbunătăţirea continuă a eficacităţii acestuia;
    2. evaluarea riscurilor - o abordare structurată pentru evaluarea riscurilor legate de întreţinerea vehiculelor, inclusiv a riscurilor generate direct de procesele operaţionale şi de activităţile altor organizaţii sau persoane, precum şi pentru identificarea măsurilor adecvate de control al riscurilor;
    3. monitorizare - o abordare structurată pentru a garanta faptul că sunt instituite măsuri de control al riscurilor, care funcţionează corect şi îndeplinesc obiectivele organizaţiei;
    4. îmbunătăţire continuă - o abordare structurată pentru a analiza informaţiile colectate în urma monitorizării regulate, a auditurilor sau din alte surse relevante şi pentru a utiliza rezultatele în vederea tragerii de învăţăminte şi a adoptării unor măsuri preventive sau corective în scopul menţinerii sau îmbunătăţirii nivelului de siguranţă;
    5. structură şi responsabilitate - o abordare structurată pentru definirea responsabilităţilor persoanelor şi echipelor în scopul îndeplinirii certe a obiectivelor de siguranţă ale organizaţiei;
    6. gestionarea competenţelor - o abordare structurată pentru a garanta faptul că angajaţii au competenţele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor organizaţiei în mod sigur, eficace şi eficient în toate circumstanţele;
    7. informare - o abordare structurată pentru a garanta faptul că informaţiile importante sunt disponibile pentru cei care analizează şi iau decizii la toate nivelurile organizaţiei şi pentru a garanta exhaustivitatea şi adecvarea informaţiilor;
    8. documentare - o abordare structurată pentru a se asigura trasabilitatea tuturor informaţiilor relevante;
    9. activităţi de contractare - o abordare structurată pentru a garanta faptul că activităţile subcontractate sunt gestionate în mod adecvat, astfel încât să fie îndeplinite obiectivele organizaţiei şi să fie acoperite toate competenţele şi cerinţele;
    10. activităţi de întreţinere - o abordare structurată pentru a se asigura:
    - faptul că toate activităţile de întreţinere care afectează siguranţa şi componentele critice pentru siguranţă sunt identificate şi gestionate corect şi faptul că toate modificările necesare la activităţile de întreţinere care afectează siguranţa sunt identificate, gestionate în mod adecvat pe baza experienţei dobândite şi a aplicării metodelor comune de siguranţă pentru evaluarea riscului în conformitate cu art. 6 alin. (1) lit. a) din ordonanţa de urgenţă şi documentate în mod corespunzător;
    – conformitatea cu cerinţele esenţiale în materie de interoperabilitate;
    – punerea în funcţiune şi verificarea infrastructurilor, echipamentelor şi uneltelor de întreţinere concepute în mod special şi necesare pentru efectuarea întreţinerii;
    – analiza documentaţiei iniţiale referitoare la vehicul în vederea furnizării primului dosar de întreţinere şi a asigurării punerii sale corecte în aplicare prin elaborarea comenzilor de întreţinere;
    – faptul că componentele, inclusiv piesele de schimb şi materialele, sunt utilizate în conformitate cu specificaţiile comenzilor de întreţinere şi ale documentaţiei oferite de furnizor; faptul că acestea sunt depozitate, manipulate şi transportate în mod corespunzător, conform specificaţiilor din comenzile de întreţinere şi din documentaţia oferită de furnizor, şi respectă normele naţionale şi internaţionale relevante, precum şi cerinţele comenzilor de întreţinere relevante;
    – faptul că se stabilesc, se identifică, se furnizează, se înregistrează şi se asigură disponibilitatea spaţiilor, echipamentelor şi uneltelor adecvate care să permită efectuarea serviciilor de întreţinere în conformitate cu comenzile de întreţinere şi cu alte specificaţii aplicabile, garantându-se efectuarea în siguranţă a întreţinerii, condiţiile şi metodele de muncă şi protecţia sănătăţii;
    – faptul că organizaţia dispune de procese pentru a se asigura că echipamentele sale de măsurare, toate spaţiile, echipamentele şi uneltele sunt utilizate, calibrate, păstrate şi întreţinute în mod corect, conform unor procese documentate;

    11. activităţi de control - o abordare structurată pentru a se asigura:
    - faptul că vehiculele sunt scoase din funcţiune pentru întreţinere programată, condiţională sau corectivă în timp util sau atunci când se identifică defecte sau alte necesităţi;
    – măsurile necesare de control al calităţii;
    – faptul că sarcinile de întreţinere sunt efectuate în conformitate cu comenzile de întreţinere şi faptul că se emite notificarea de repunere în funcţiune care include eventualele restricţii de utilizare;
    – faptul că posibilele cazuri de neconformitate în aplicarea sistemului de gestionare, care ar putea provoca accidente, incidente, incidente evitate la limită şi alte evenimente periculoase, sunt raportate, investigate şi analizate, precum şi faptul că se iau măsurile preventive necesare în conformitate cu metoda comună de siguranţă pentru monitorizare prevăzută la art. 6 alin. (1) lit. c) din ordonanţa de urgenţă;
    – procesul periodic de auditare internă şi de monitorizare în conformitate cu metoda comună de siguranţă pentru monitorizare prevăzută la art. 6 alin. (1) lit. c) din ordonanţa de urgenţă.



    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice