Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDIN nr. A/1.406 din 12 octombrie 2011  pentru publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite 2.009 (2011) privind situatia din Libia si a Rezolutiei 2.002 (2011) privind situatia din Somalia    Twitter Facebook
Cautare document

ORDIN nr. A/1.406 din 12 octombrie 2011 pentru publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite 2.009 (2011) privind situatia din Libia si a Rezolutiei 2.002 (2011) privind situatia din Somalia

EMITENT: MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 766 din 31 octombrie 2011
    În baza art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 217/2009, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
    în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotãrârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

    ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

     ARTICOL UNIC
    (1) Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a urmãtoarelor rezoluţii ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite:
    a) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 2.009 (2011) privind situaţia din Libia, prevãzutã în anexa nr. 1;
    b) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 2.002 (2011) privind situaţia din Somalia, prevãzutã în anexa nr. 2.
    (2) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezentul ordin.

                         Ministrul afacerilor externe,
                                Teodor Baconschi

    Bucureşti, 12 octombrie 2011.
    Nr. A/1.406.


    ANEXA 1


                             REZOLUŢIA 2.009 (2011)
              adoptatã de Consiliul de Securitate cu ocazia celei
              de-a 6620-a reuniuni din data de 16 septembrie 2011

    Consiliul de Securitate,
    reafirmându-şi angajamentul susţinut pentru suveranitatea, independenţa, integritatea teritorialã şi unitatea naţionalã a Libiei,
    reamintind rezoluţiile anterioare 1.674 (2006) şi 1.894 (2009) privind protecţia civililor în cadrul conflictelor armate, 1.612 (2006), 1.882 (2009) şi 1.998 (2011) privind copiii în cadrul conflictelor armate şi 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009), 1.889 (2009) şi 1.960 (2010) privind femeile, pacea şi securitatea,
    reamintind decizia luatã de a deferi situaţia din Libia procurorului Curţii Penale Internaţionale, precum şi importanţa cooperãrii pentru a oferi asigurãri cã cei care se fac rãspunzãtori de încãlcãri ale drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar sau de complicitate în cazul atentatelor având drept ţintã populaţia civilã vor fi traşi la rãspundere,
    condamnând ferm toate încãlcãrile drepturilor omului, precum şi ale dreptului internaţional umanitar, sãvârşite, inclusiv încãlcãrile care implicã omoruri, alte utilizãri ale violenţei împotriva civililor sau arestãrile şi reţinerile arbitrare, în special în cazul imigranţilor din Africa şi al membrilor comunitãţilor minoritare,
    de asemenea, condamnând ferm violenţa sexualã, în special cea îndreptatã împotriva femeilor şi fetelor, precum şi recrutarea şi utilizarea copiilor în situaţii de conflict armat cu încãlcarea dreptului internaţional aplicabil,
    având în vedere cã repatrierea voluntarã şi susţinutã a refugiaţilor şi a persoanelor strãmutate la nivelul teritoriului naţional va reprezenta un factor esenţial pentru consolidarea pãcii din Libia,
    accentuând cã asumarea rãspunderii la nivel naţional şi responsabilitatea naţionalã sunt esenţiale pentru instituirea pãcii durabile şi cã autoritãţile naţionale deţin responsabilitatea primarã de a-şi identifica prioritãţile şi strategiile pentru consolidarea pãcii ulterioare conflictului,
    reamintind scrisoarea secretarului general din data de 7 septembrie 2011 (S/2011/542) şi îmbrãţişând intenţia acestuia de a trimite, la solicitarea autoritãţilor libiene, un numãr iniţial de persoane care urmeazã sã fie coordonate de reprezentantul special al secretarului general,
    luând notã de scrisoarea din data de 14 septembrie 2011 transmisã secretarului general de cãtre dr. Mahmoud Jibril, prim-ministru al Consiliului Naţional de Tranziţie din Libia,
    exprimându-şi recunoştinţa faţã de trimisul special al secretarului general în Libia, domnul Abdel-Elah Mohamed Al-Khatib, pentru eforturile depuse în sensul identificãrii unei soluţii durabile şi paşnice în Libia,
    reafirmând cã Organizaţia Naţiunilor Unite trebuie sã coordoneze efortul comunitãţii internaţionale de susţinere a tranziţiei şi a procesului de reconstrucţie din Libia, menite sã instituie o Libie democratã, independentã şi unitã, îmbrãţişând contribuţiile din acest domeniu ale reuniunii la nivel înalt din data de 26 august 2011 dintre secretarul general şi organizaţiile regionale, precum şi ale Conferinţei de la Paris din data de 1 septembrie 2011, precum şi îmbrãţişând eforturile Uniunii Africane, ale Ligii Statelor Arabe, ale Uniunii Europene şi ale Organizaţiei pentru Cooperare Islamicã,
    exprimându-şi îngrijorarea faţã de proliferarea armelor în Libia şi impactul potenţial al acestora asupra pãcii şi securitãţii regionale,
    reamintind rezoluţiile sale 1.970 (2011) din data de 26 februarie 2011 şi 1.973 (2011) din data de 17 martie 2011,
    reamintind hotãrârea de a se asigura cã bunurile indisponibilizate conform rezoluţiilor 1.970 (2011) şi 1.973 (2011) vor fi cât de curând puse la dispoziţia şi folosite în favoarea poporului libian, îmbrãţişând mãsurile luate de Comitetul instituit conform Rezoluţiei 1.970 (2011) şi de statele membre în aceastã privinţã şi subliniind importanţa de a pune la dispoziţie aceste bunuri într-un mod transparent şi responsabil, în conformitate cu nevoile şi dorinţele poporului libian,
    având în vedere sarcina sa fundamentalã în sensul menţinerii pãcii şi securitãţii internaţionale conform Cartei Naţiunilor Unite,
    luând mãsuri conform cap. VII din Carta Naţiunilor Unite şi art. 41 al acesteia,

    1. ia notã de progresele din Libia, salutã situaţia îmbunãtãţitã de acolo şi are în vedere stabilitatea în Libia;
    2. are în vedere instituirea unui guvern al Libiei, larg reprezentativ, de tranziţie, şi subliniazã nevoia ca perioada de tranziţie sã se întemeieze pe un angajament în sensul democraţiei, al bunei guvernãri, al statului de drept şi al respectului pentru drepturile omului;
    3. subliniazã importanţa promovãrii participãrii egale şi depline a femeilor şi a comunitãţilor minoritare la discuţiile referitoare la procesul politic din cadrul etapei post-conflict;
    4. îmbrãţişeazã declaraţiile Consiliului Naţional de Tranziţie care fac apel la unitate, reconciliere naţionalã şi justiţie, şi le solicitã libienilor de toate credinţele şi din toate mediile sã se abţinã de la rãzbunãri, inclusiv lipsiri de libertate arbitrare;
    5. încurajeazã Consiliul Naţional de Tranziţie sã îşi punã în aplicare urmãtoarele planuri:
    a) de a proteja populaţia Libiei, a reinstaura serviciile guvernamentale şi de a aloca fondurile Libiei într-o manierã deschisã şi transparentã;
    b) de a împiedica alte abuzuri şi încãlcãri ale drepturilor omului şi ale dreptului umanitar internaţional şi de a pune capãt impunitãţii;
    c) de a asigura un proces politic consultativ în vederea unui acord cu privire la o constituţie şi a organizãrii de alegeri libere şi corecte;
    d) de a asigura siguranţa cetãţenilor strãini din Libia, în special a celor care au fost ameninţaţi, trataţi necorespunzãtor şi/sau reţinuţi; şi
    e) de a împiedica proliferarea de lansatoare portabile sol-aer, arme de calibru mic şi armament uşor şi pentru a îndeplini obligaţiile Libiei privind controlul armamentului şi al nonproliferãrii conform dreptului internaţional;
    6. ia notã de apelurile Consiliului Naţional de Tranziţie privind evitarea actelor de rãzbunare, inclusiv a celor îndreptate împotriva lucrãtorilor imigranţi;
    7. solicitã autoritãţilor libiene sã promoveze şi sã protejeze drepturile omului, inclusiv ale acelor persoane care aparţin grupurilor vulnerabile, sã îşi respecte obligaţiile conform dreptului internaţional, inclusiv dreptului internaţional umanitar şi drepturilor omului, solicitã autoritãţilor libiene sã fie traşi la rãspundere în conformitate cu standardele internaţionale cei care se fac rãspunzãtori de încãlcãri ale drepturilor omului, inclusiv de violenţã sexualã;
    8. îndeamnã susţinut autoritãţile libiene sã asigure protecţia personalului şi a sediilor misiunilor diplomatice în conformitate cu Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice din 1961;
    9. îşi exprimã hotãrârea de a ajuta poporul libian sã îndeplineascã aceste obiective şi îndeamnã toate statele membre sã ajute poporul libian dupã cum se considerã adecvat;
    10. îndeamnã toate statele membre sã coopereze îndeaproape cu autoritãţile libiene în cadrul eforturilor acestora de a pune capãt impunitãţii, în conformitate cu obligaţiile internaţionale ale Libiei;
    11. solicitã autoritãţilor libiene sã respecte obligaţiile internaţionale ale Libiei, inclusiv obligaţiile prevãzute în Carta Naţiunilor Unite, în conformitate cu dreptul internaţional; mai solicitã autoritãţilor libiene sã îşi onoreze contractele şi obligaţiile existente în conformitate cu prezenta rezoluţie şi cu celelalte rezoluţii relevante, precum şi dreptul aplicabil acestor contracte şi obligaţii;

    Mandatul Organizaţiei Naţiunilor Unite
    12. decide instituirea unei Misiuni de Sprijin a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Libia (UNSMIL), coordonatã de un reprezentant special al secretarului general pentru o perioadã iniţialã de 3 luni, şi decide în plus ca mandatul UNSMIL sã fie acela de a ajuta şi de a sprijini eforturile naţionale libiene în sensul:
    (a) instituirii securitãţii şi ordinii publice şi promovãrii statului de drept;
    (b) desfãşurãrii dialogului politic cuprinzãtor, promovãrii reconcilierii naţionale şi iniţierii procesului de elaborare a constituţiei şi a celui electoral;
    (c) extinderii autoritãţii statului, inclusiv prin întãrirea instituţiilor emergente rãspunzãtoare şi prin reinstaurarea serviciilor publice;
    (d) promovãrii şi protejãrii drepturilor omului, în special a celor referitoare la grupurile vulnerabile, precum şi al susţinerii justiţiei transnaţionale;
    (e) luãrii mãsurilor imediate ce se impun pentru iniţierea recuperãrii economice, şi al
    (f) coordonãrii sprijinului care poate fi solicitat din partea altor actori multilaterali şi bilaterali, dupã caz;

    Embargoul privind armele
    13. decide ca mãsura impusã prin alin. 9 al Rezoluţiei 1.970 (2011) sã nu se aplice, de asemenea, aprovizionãrii, vânzãrii sau transferului cãtre Libia al:
    (a) armelor şi materialului conex de toate tipurile, inclusiv al asistenţei tehnice, al pregãtirii şi al asistenţei financiare şi de orice alt tip, vizând doar securitatea sau asistenţa privind dezarmarea pentru autoritãţile libiene şi comunicate Comitetului dinainte şi în absenţa unei decizii negative a Comitetului în interval de 5 zile lucrãtoare de la o astfel de comunicare;
    (b) armelor de calibru mic, armament uşor şi material conex, exportat temporar în Libia pentru uzul unic al personalului Organizaţiei Naţiunilor Unite, al reprezentanţilor mass-mediei şi al lucrãtorilor umanitari şi pentru dezvoltare, precum şi al personalului asociat, comunicate Comitetului dinainte şi în absenţa unei decizii negative a Comitetului în interval de 5 zile lucrãtoare de la o astfel de comunicare;

    Blocarea fondurilor şi resurselor economice
    14. decide ca Societatea Naţionalã Libianã de Petrol (LNOC) şi Compania Petrolierã Zueitina sã nu mai fie afectate de mãsura blocãrii fondurilor şi de alte mãsuri impuse la alin. 17, 19, 20 şi 21 ale Rezoluţiei 1.970 (2011) şi la alin. 19 al Rezoluţiei 1.973 (2011);
    15. decide sã modifice mãsurile impuse la alin. 17, 19, 20 şi 21 ale Rezoluţiei 1.970 (2011) şi la alin. 19 al Rezoluţiei 1.973 (2011) cu privire la Banca Centralã a Libiei, la Banca Arabã Libianã (LAFB), Autoritatea Libianã de Investiţii (LIA) şi Portofoliul de Investiţii Africane Libiene (LAIP), dupã cum urmeazã:
    (a) fondurile, alte bunuri şi resurse economice din afara Libiei aparţinând entitãţilor menţionate mai sus în prezentul alineat, care sunt îngheţate începând cu data prezentei rezoluţii conform mãsurilor impuse la alin. 17 al Rezoluţiei 1.970 (2011) sau la alin. 19 al Rezoluţiei 1.973 (2011), trebuie sã rãmânã indisponibilizate de cãtre state, în afara situaţiei în care fac obiectul unei excepţii prevãzute la alin. 19, 20 sau 21 ale respectivei rezoluţii sau la alin. 16 de mai jos;
    (b) cu excepţia celor prevãzute la (a), Banca Centralã a Libiei, LAFB, LIA şi LAIP nu vor mai reprezenta subiectul mãsurilor impuse la alin. 17 al Rezoluţiei 1.970 (2011), incluzând şi situaţia în care statele nu mai trebuie sã se asigure cã toate fondurile, bunurile financiare sau resursele economice sunt împiedicate de a fi puse la dispoziţia acestor entitãţi ori în favoarea acestor entitãţi de cãtre cetãţenii lor sau de cãtre oricare cetãţeni ori entitãţi de pe teritoriile acestora;
    16. decide ca, în plus faţã de prevederile de la alin. 19 al Rezoluţiei 1.970 (2011), mãsurile impuse prin alin. 17 al respectivei rezoluţii, astfel modificate prin alin. 15 de mai sus şi alin. 19 al Rezoluţiei 1.973 (2011) sã nu se aplice fondurilor, altor bunuri financiare sau resurselor economice ale Bãncii Centrale a Libiei, LAFB, LIA şi LAIP, cu condiţia ca:
    (a) un stat membru sã îi fi comunicat Comitetului intenţia de a autoriza accesul la fonduri, alte bunuri financiare sau resurse economice pentru unul sau mai multe dintre scopurile urmãtoare şi în absenţa unei decizii negative a Comitetului în interval de 5 zile lucrãtoare de la aceastã comunicare:
    (i) necesitãţi umanitare;
    (ii) combustibil, electricitate şi apã pentru stricta folosinţã a civililor;
    (iii) reluarea producţiei şi vânzãrii libiene de hidrocarburi;
    (iv) instituirea, funcţionarea ori consolidarea instituţiilor guvernului civil şi a infrastructurii publice civile; sau
    (v) facilitarea reluãrii operaţiunilor sectorului bancar, inclusiv pentru susţinerea sau facilitarea comerţului internaţional cu Libia;
    (b) un stat membru sã îi fi comunicat Comitetului cã respectivele fonduri, alte bunuri financiare sau resurse economice nu se vor pune la dispoziţia ori nu vor fi folosite în favoarea persoanelor care fac obiectul mãsurilor impuse la alin. 17 al Rezoluţiei 1.970 (2011) sau la alin. 19 al Rezoluţiei 1.973 (2011);
    (c) un stat membru sã se fi consultat dinainte cu autoritãţile libiene cu privire la utilizarea acestor fonduri, a altor active financiare sau resurse economice; şi
    (d) un stat membru sã le fi prezentat autoritãţilor libiene comunicarea înaintatã conform prezentului alineat şi ca autoritãţile libiene sã nu fi obiectat în interval de 5 zile lucrãtoare faţã de eliberarea acestor fonduri, a celorlalte bunuri sau resurse economice;
    17. le solicitã statelor sã fie vigilente atunci când iau mãsuri conform alin. 16 de mai sus şi sã aibã în vedere utilizarea corespunzãtoare a mecanismelor financiare internaţionale în scopul promovãrii transparenţei şi al împiedicãrii alocãrii necorespunzãtoare, în lumina provocãrilor cãrora autoritãţile libiene încã mai trebuie sã le facã faţã;
    18. le solicitã Fondului Monetar Internaţional şi Bãncii Mondiale sã conlucreze cu autoritãţile libiene în scopul unei evaluãri a cadrului de management financiar public al Libiei, care sã recomande paşii de urmat de cãtre Libia în scopul asigurãrii unui sistem de transparenţã şi responsabilizare cu privire la fondurile deţinute de instituţiile guvernamentale libiene, inclusiv LIA, LNOC, LAFB, LAIP şi Banca Centralã a Libiei şi îi solicitã în plus Comitetului sã se ţinã la curent cu privire la rezultatele respectivei evaluãri;
    19. îi traseazã Comitetului sarcina de a revizui în permanenţã, în consultare cu autoritãţile libiene, mãsurile care se menţin impuse conform rezoluţiilor 1.970 (2011) şi 1.973 (2011) cu privire la Banca Centralã a Libiei, LAFB, LIA şi LAIP, şi decide ca, în consultare cu autoritãţile libiene, Comitetul sã renunţe la desemnarea respectivelor entitãţi de îndatã ce este posibil, pentru a se asigura cã bunurile sunt puse la dispoziţia şi se folosesc în avantajul cetãţenilor Libiei;

    Interdicţii în spaţiul aerian de zbor şi interzicerea zborurilor
    20. ia notã de îmbunãtãţirea situaţiei din Libia, subliniazã intenţia de a revizui în permanenţã mãsurile impuse prin alin. 6-12 ale Rezoluţiei 1.973 (2011) şi subliniazã cã este pregãtit, dupã cum se considerã de cuviinţã şi dacã o permit condiţiile, sã anuleze respectivele mãsuri şi sã punã capãt autorizaţiei acordate statelor membre la alin. 4 al Rezoluţiei 1973 (2011) pe baza consultãrii cu autoritãţile libiene;
    21. decide ca mãsurile de la alin. 17 al Rezoluţiei 1.973 (2011) sã înceteze sã mai producã efecte de la data prezentei rezoluţii;

    Cooperare şi raportare
    22. îi solicitã secretarului general sã raporteze cu privire la punerea în aplicare a prezentei rezoluţii în interval de 14 zile de la adoptare şi ulterior, lunar sau mai frecvent, dupã cum considerã de cuviinţã;
    23. decide sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.


    ANEXA 2


                             REZOLUŢIA 2.002 (2011)
              adoptatã de Consiliul de Securitate cu ocazia celei
                 de-a 6596-a reuniuni din data de 29 iulie 2011

    Consiliul de Securitate,
    reafirmând rezoluţiile şi declaraţiile anterioare ale preşedintelui referitoare la situaţia din Somalia şi în ceea ce priveşte Eritreea, în special Rezoluţia 733 (1992), care a instituit un embargo privind furnizarea de arme şi echipament militar pentru Somalia (denumit în cele ce urmeazã embargoul privind armele din Somalia), Rezoluţia 1.519 (2003), Rezoluţia 1.558 (2004), Rezoluţia 1.587 (2005), Rezoluţia 1.630 (2005), Rezoluţia 1.676 (2006), Rezoluţia 1.724 (2006), Rezoluţia 1.744 (2007), Rezoluţia 1.766 (2007), Rezoluţia 1.772 (2007), Rezoluţia 1.801 (2008), Rezoluţia 1.811 (2008), Rezoluţia 1.844 (2008), Rezoluţia 1.853 (2008), Rezoluţia 1.862 (2009), Rezoluţia 1.907 (2009), Rezoluţia 1.916 (2010), precum şi Rezoluţia 1.972 (2011),
    reamintind cã, aşa cum s-a prevãzut în rezoluţiile 1.744 (2007) şi 1.772 (2007), embargoul privind armele din Somalia nu se aplicã pentru: (a) armele şi echipamentul militar, pregãtirea şi asistenţa tehnicã, având drept scop doar susţinerea sau utilizarea de cãtre Misiunea Uniunii Africane din Somalia (AMISOM); şi (b) aprovizionarea şi asistenţa tehnicã a statelor având drept scop doar ajutorarea instituţiilor din sectorul de securitate, consecvente cu procesul politic instituit în rezoluţiile respective şi în absenţa unei decizii negative a Comitetului instituit conform Rezoluţiei 751 (1992), al cãrui mandat a fost prelungit conform Rezoluţiei 1.907 (2009) (denumit în cele ce urmeazã Comitetul) în interval de 5 zile lucrãtoare de la primirea unei comunicãri preliminare cu privire la aceastã asistenţã în fiecare caz individual,
    reamintind rezoluţiile 1.612 (2005), 1.882 (2009) şi 1.998 (2011) privind copiii şi conflictele armate, rezoluţiile 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009), 1.889 (2009) şi 1.960 (2010) privind femeile, pacea şi securitatea, precum şi rezoluţiile 1.265 (1999), 1.296 (2000), 1.325 (2000), 1.612 (2005), 1.674 (2006), 1.738 (2006), 1.820 (2008), 1.882 (2009), 1.888 (2009) şi 1.889 (2009) privind protecţia civililor în cadrul conflictelor armate,
    reafirmându-şi respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorialã, independenţa politicã şi unitatea Somaliei, şi, respectiv, a Djibouti şi a Eritreei,
    reafirmând cã Acordul de pace de la Djibouti şi Procesul de pace reprezintã baza pentru soluţionarea conflictului din Somalia şi reiterându-şi angajamentul în sensul unei rezolvãri integrale şi de duratã a situaţiei din Somalia, pe baza Cartei federale de tranziţie (CFT), şi reiterând nevoia urgentã ca toţi liderii din Somalia sã ia mãsuri tangibile pentru continuarea dialogului politic,
    luând notã de raportul Grupului de monitorizare din data de 18 iulie 2011 (S/2011/433) înaintat conform alin. 6 (k) al Rezoluţiei 1.916 (2010) şi de observaţiile şi recomandãrile cuprinse în acest text,
    condamnând transporturile de arme şi muniţii cãtre şi pe teritoriul Somaliei şi al Eritreei cu încãlcarea embargoului privind armele din Somalia şi a embargoului privind armele din Eritreea instituite conform Rezoluţiei 1.907 (2009) (denumitã în cele ce urmeazã embargoul privind armele din Eritreea), drept o ameninţare deosebitã la adresa pãcii şi stabilitãţii din regiune,
    solicitându-le tuturor statelor membre, în special celor din regiune, sã se abţinã de la orice activitate care ar încãlca embargourile privind armele din Somalia şi Eritreea şi sã ia toate mãsurile necesare pentru tragerea la rãspundere a celor care se fac vinovaţi de aceste încãlcãri,
    reafirmând importanţa întãririi monitorizãrii embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea, prin anchete constante şi vigilente ale încãlcãrilor, având în vedere cã aplicarea cu stricteţe a embargourilor privind armele va îmbunãtãţi situaţia generalã de securitate din regiune,
    exprimându-şi îngrijorarea cu privire la actele de intimidare la adresa Grupului de monitorizare şi ingerinţele în activitatea Grupului de monitorizare,
    reiterându-şi îngrijorarea sporitã faţã de înrãutãţirea situaţiei umanitare din Somalia şi faţã de impactul secetei şi al foametei actuale, condamnând cu tãrie ţintirea şi obstrucţionarea furnizãrii de ajutor umanitar de cãtre grupurile armate din Somalia, care au împiedicat furnizarea acestui ajutor în anumite zone, şi deplângând atacurile repetate asupra personalului umanitar,
    reiterându-şi condamnarea în termenii cei mai severi a tuturor actelor de violenţã, a abuzurilor şi a încãlcãrilor, inclusiv a violenţei sexuale şi a celei întemeiate pe diferenţa dintre sexe, comise împotriva civililor, inclusiv a copiilor, cu încãlcarea dreptului internaţional aplicabil, accentuând cã fãptuitorii trebuie judecaţi, reamintind toate rezoluţiile relevante privind femeile, pacea şi securitatea, privind copiii şi conflictele armate, precum şi privind protecţia civililor în conflictele armate şi, prin urmare, considerând cã trebuie reafirmate şi consolidate şi mai mult criteriile existente de desemnare a mãsurilor urmãrite conform Rezoluţiei 1.844 (2008),
    reafirmând cã este necesar ca şi instituţiile federale de tranziţie (IFT), dar şi donatorii sã poatã fi ţinuţi reciproc rãspunzãtori şi sã dea dovadã de transparenţã în ceea ce priveşte alocarea de resurse financiare,
    solicitând încetarea alocãrii necorespunzãtoare a fondurilor financiare care submineazã capacitatea autoritãţilor locale de a furniza servicii în Somalia,
    hotãrând cã situaţia din Somalia, acţiunile Eritreei de subminare a pãcii şi reconcilierii din Somalia, precum şi litigiul dintre Djibouti şi Eritreea continuã sã constituie o ameninţare la adresa pãcii internaţionale şi a securitãţii din regiune,
    luând mãsuri conform cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite,

    1. decide ca mãsurile de la alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) sã se aplice persoanelor, iar prevederile alin. 3 şi 7 ale prezentei rezoluţii sã se aplice entitãţilor desemnate de Comitet:
    (a) care desfãşoarã sau furnizeazã sprijin pentru actele ce ameninţã pacea, securitatea ori stabilitatea Somaliei, inclusiv actele care ameninţã Acordul de la Djibouti din 18 august 2008 sau procesul politic, ori care ameninţã IFT sau AMISOM prin forţã;
    (b) care au acţionat cu încãlcarea embargourilor generale şi complete privind armele, reafirmate la alin. 6 al Rezoluţiei 1.844 (2008);
    (c) care obstrucţioneazã furnizarea de asistenţã umanitarã pentru Somalia sau accesul la ori distribuţia de asistenţã umanitarã în Somalia;
    (d) care reprezintã lideri politici sau militari ce recruteazã ori utilizeazã copii în conflictele armate din Somalia, cu încãlcarea dreptului internaţional aplicabil;
    (e) care se fac rãspunzãtoare de încãlcãri ale dreptului internaţional în Somalia, implicând ţintirea de civili, inclusiv copii şi femei în situaţii de conflict armat, inclusiv de asasinat şi mutilare, de violenţã sexualã şi întemeiatã pe diferenţele dintre sexe, de atentate comise împotriva şcolilor şi spitalelor, precum şi de rãpire şi strãmutare forţatã;
    2. considerã cã actele prevãzute la alin. 1 (a) de mai sus pot include, dar nu se limiteazã la alocarea necorespunzãtoare a resurselor financiare care submineazã capacitatea instituţiilor federale de tranziţie de a-şi îndeplini obligaţiile de furnizare a serviciilor în cadrul Acordului de la Djibouti;
    3. considerã cã orice activitate comercialã nonlocalã prin intermediul porturilor controlate de Al-Shabaab, care constituie sprijin financiar pentru o entitate desemnatã, constituie o ameninţare la adresa pãcii, stabilitãţii şi securitãţii Somaliei şi, de aceea, persoanele şi entitãţile care desfãşoarã un astfel de comerţ pot fi desemnate de Comitet şi puse sub incidenţa mãsurilor ţintite instituite conform Rezoluţiei 1.844 (2008);
    4. solicitã Guvernului Federal de Tranziţie (GFT) sã analizeze interzicerea tuturor activitãţilor comerciale desfãşurate de marile nave comerciale cu porturile controlate de Al-Shabaab;
    5. cere tuturor pãrţilor sã asigure acces deplin, în siguranţã şi neîngrãdit pentru furnizarea promptã a ajutorului umanitar pentru persoanele care necesitã asistenţã la nivelul întregii Somalii şi subliniazã preocuparea sporitã legatã de înrãutãţirea situaţiei umanitare din Somalia; îndeamnã toate pãrţile şi grupurile armate sã ia mãsurile corespunzãtoare pentru asigurarea siguranţei şi securitãţii personalului umanitar şi a aprovizionãrilor şi subliniazã cã este pregãtitã sã aplice sancţiunile ţintite împotriva acestor persoane şi entitãţi dacã îndeplinesc criteriile de desemnare prevãzute la alin. 1 (c) de mai sus;
    6. decide prelungirea mandatului Grupului de monitorizare menţionat la alin. 3 al Rezoluţiei 1.558 (2004), prelungit prin alin. 6 al Rezoluţiei 1.916, şi îi solicitã secretarului general sã ia mãsurile administrative necesare cât mai prompt cu putinţã pentru reinstituirea Grupului de monitorizare pentru o perioadã de 12 luni de la data prezentei rezoluţii, alcãtuit din 8 experţi, şi folosind acolo unde este posibil experienţa membrilor Grupului de monitorizare instituit conform Rezoluţiei 1.916 (2010), şi în consonanţã cu Rezoluţia 1.907 (2009), pentru a-şi îndeplini mandatul, acest mandat constând în urmãtoarele:
    (a) sã sprijine Comitetul în ceea ce priveşte monitorizarea punerii în aplicare a mãsurilor impuse la alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008), inclusiv prin raportarea tuturor informaţiilor privind încãlcãrile; includerea în rapoartele sale cãtre Comitet a tuturor informaţiilor relevante pentru desemnarea potenţialã a persoanelor şi entitãţilor descrise la alin. 1 de mai sus;
    (b) sã sprijine Comitetul pentru centralizarea rezumatelor narative, menţionate la alin. 14 al Rezoluţiei 1.844 (2008), referitoare la persoanele şi entitãţile desemnate conform alin. 1 de mai sus;
    (c) sã ancheteze toate operaţiunile portuare din Somalia care pot genera venit pentru Al-Shabaab, o entitate desemnatã de Comitet deoarece îndeplineşte criteriile de desemnare prevãzute în Rezoluţia 1.844 (2008);
    (d) sã continue sarcinile prevãzute la alin. 3 de la (a) pânã la (c) ale Rezoluţiei 1.587 (2005), alin. 23 de la (a) pânã la (c) ale Rezoluţiei 1.844 (2008), precum şi la alin. 19 de la (a) pânã la (d) ale Rezoluţiei 1.907 (2009);
    (e) sã ancheteze, în coordonare cu agenţiile internaţionale relevante, toate activitãţile, inclusiv de la nivelul sectoarelor financiare, maritime şi al altora, care genereazã venituri folosite pentru comiterea de încãlcãri ale embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea;
    (f) sã verifice orice mijloace de transport, rute, porturi maritime, aerogãri şi alte facilitãţi folosite în legãturã cu încãlcãri ale embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea;
    (g) sã continue verificarea şi actualizarea informaţiilor cuprinse în proiectul de listã cu privire la acele persoane şi entitãţi implicate în desfãşurarea actelor descrise la alin. 1 de mai sus, în interiorul şi în afara Somaliei, precum şi la susţinãtorii activi ai acestora, pentru posibile mãsuri viitoare luate de Consiliu, şi prezentarea acestor informaţii cãtre Comitet, atunci când şi sub forma pe care Comitetul o considerã adecvatã;
    (h) sã redacteze un proiect de listã conţinând acele persoane şi entitãţi implicate în desfãşurarea de acte descrise la alin. 15 de la (a) la (e) ale Rezoluţiei 1.907 (2009) în interiorul şi în afara Eritreei, precum şi la susţinãtorii activi ai acestora, pentru posibile mãsuri viitoare luate de Consiliu, şi prezentarea acestor informaţii cãtre Comitet, atunci când şi sub forma pe care Comitetul o considerã adecvatã;
    (i) sã continue sã facã recomandãri bazate pe anchetele proprii, cu privire la rapoartele anterioare ale panelului de experţi (S/2003/223 şi S/2003/1035) numit conform rezoluţiilor 1.425 (2002) şi 1.474 (2003), precum şi cu privire la rapoartele anterioare ale Grupului de monitorizare (S/2004/604, S/2005/153, S/2005/625, S/2006/229, S/2006/913, S/2007/436, S/2008/274, S/2008/769 şi S/2010/91) numit conform rezoluţiilor 1.519 (2003), 1.558 (2004), 1.587 (2005), 1.630 (2005), 1.676 (2006), 1.724 (2006), 1.766 (2007), 1.811 (2008), 1.853 (2008) şi 1.916 (2010);
    (j) sã conlucreze strâns cu Comitetul cu privire la recomandãrile concrete de mãsuri suplimentare în scopul îmbunãtãţirii respectãrii generale a embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea, precum şi cu privire la mãsurile impuse conform alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) privind Eritreea;
    (k) sã sprijine identificarea zonelor în care capacitãţile statelor din regiune pot fi consolidate pentru a facilita punerea în aplicare a embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea, precum şi a mãsurilor prevãzute conform alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) privind Eritreea;
    (l) sã furnizeze Consiliului, prin intermediul Comitetului, o informare intermediarã în interval de 6 luni de la instituirea sa, precum şi sã înainteze rapoarte lunare de etapã cãtre Comitet;
    (m) sã transmitã douã rapoarte finale, în atenţia Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului; primul concentrat pe Somalia, iar cel de-al doilea pe Eritreea, care sã acopere toate cerinţele prevãzute anterior, cel târziu cu 15 zile înainte de finalizarea mandatului Grupului de monitorizare;
    7. îi solicitã în plus secretarului general sã întreprindã toate aranjamentele financiare necesare pentru a susţine activitatea Grupului de monitorizare;
    8. îi solicitã Comitetului, în conformitate cu mandatul sãu şi în consultare cu Grupul de monitorizare şi cu celelalte entitãţi ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, sã analizeze recomandãrile cuprinse în rapoartele Grupului de monitorizare şi sã recomande Consiliului modalitãţi pentru îmbunãtãţirea punerii în aplicare şi a respectãrii embargourilor privind armele, precum şi pentru punerea în aplicare a mãsurilor ţintite impuse la alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi la alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) referitoare la Eritreea, ca reacţie la continuarea încãlcãrilor;
    9. decide ca, pentru o perioadã de 12 luni de la data prezentei rezoluţii şi fãrã a aduce atingere programelor de asistenţã umanitarã desfãşurate în alte pãrţi, obligaţiile în sarcina statelor membre conform alin. 3 al Rezoluţiei 1.844 (2008) sã nu se aplice plãţii fondurilor şi nici altor bunuri financiare sau resurse economice necesare asigurãrii furnizãrii prompte a asistenţei umanitare necesare de urgenţã în Somalia de cãtre Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sau programele specializate ale acesteia, de cãtre organizaţiile umanitare cu statut de observator în cadrul Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite care furnizeazã asistenţã umanitarã, precum şi de cãtre partenerii de implementare ai acestora, inclusiv ONG-urile finanţate bilateral sau multilateral care participã la Apelul consolidat al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Somalia;
    10. îndeamnã toate pãrţile şi toate statele, în special pe cele din regiune, şi GFT, inclusiv organizaţiile internaţionale, regionale şi subregionale, sã coopereze pe deplin în cadrul activitãţii Grupului de monitorizare şi sã asigure siguranţa şi accesul neîngrãdit al membrilor acestuia în special la persoane, documente şi situri pe care Grupul de monitorizare le considerã ca fiind relevante pentru executarea acestui mandat;
    11. decide sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.


                                                -------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice