Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, având în vedere prevederile art. 40 alin. 1 lit. k) din Legea minelor nr. 61/1998, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 221/1995 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările ulterioare, emite următorul ordin: ART. 1 Se aproba următoarele instrucţiuni tehnice elaborate în vederea aplicării unitare a dispoziţiilor Legii minelor nr. 61/1998: 1. Conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate; 2. Conţinutul-cadru al documentaţiilor de evaluare a resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile; 3. Conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnice pentru delimitarea şi fundamentarea perimetrelor de prospecţiune/explorare pentru substanţe minerale utile; 4. Conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnice pentru delimitarea şi fundamentarea perimetrelor de dezvoltare-exploatare pentru resurse minerale; 5. Conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnice pentru fundamentarea şi instituirea perimetrelor de protecţie hidrogeologică pentru zăcăminte de ape subterane, de nămoluri şi turbe terapeutice; 6. Conţinutul-cadru al planului de dezvoltare a exploatării miniere; 7. Permisul de exploatare; 8. Clasificarea şi evaluarea resurselor minerale/rezervelor de substanţe minerale solide. ART. 2 Prezentele instrucţiuni tehnice intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al României. ART. 3 Documentaţiile tehnice anterioare îşi menţin valabilitatea pe termen limitat, urmând a fi revizuite conform prevederilor prezentelor instrucţiuni tehnice. Durata valabilităţii se va stabili prin actele de concesionare a activităţilor miniere. ART. 4 Pentru activităţile miniere proiectate a fi realizate în perimetre noi ce vor fi concesionate aplicarea prevederilor prezentelor instrucţiuni tehnice este obligatorie. ART. 5 Compartimentele de resort din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi agenţii economici din industria miniera şi geologie vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Mihail Ianăş AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL STUDIULUI DE FEZABILITATE Instrucţiunea tehnică nr. 85-01/1998 Obiectul studiului I. Prezentarea generală a agentului economic 1. localizare, infrastructură; 2. istoricul şi actele juridice ale agentului economic; 3. documentaţii care stau la baza întocmirii studiului; 4. date privind capacitatea financiară şi tehnica a agentului economic. II. Situaţia resurselor minerale/rezervelor 1. situaţia resurselor minerale; 2. condiţii tehnico-economice de valorificare. 2.1. Condiţii de zăcământ a) aşezarea, forma şi dimensiunile corpurilor, zăcămintelor de substanţe minerale utile; b) grosimea minimă a corpurilor de substanţe minerale utile; c) grosimea maximă a intercalaţiilor sterile sau extinderea maximă a zonelor sterile sau necorespunzătoare calitativ; d) adâncimea maximă de exploatare la zi şi în subteran; e) proprietăţile fizico-mecanice ale minereului şi rocilor înconjurătoare; f) cantitatea minimă a resurselor minerale identificate, măsurate şi/sau indicate, a celor valorificabile conjunctural sau potenţial; g) coeficientul de decopertare maxim pentru zăcămintele exploatate la zi; h) coeficientul de mineralizare minim pe unitate de calcul, în cazul existenţei intercalaţiilor sterile care nu pot fi conturate, dar care pot fi excluse în procesul de exploatare; i) condiţiile hidrogeologice ale formaţiunilor acvifere, raportul lor cu grosimea şi cu caracteristicile rocilor din culcuşul şi acoperişul fiecărui corp de substanţe minerale utile; j) alte condiţii naturale care pot influenţa negativ valorificarea substanţei minerale utile. 2.2. Condiţii de calitate şi tehnologice a) conţinutul mediu minim sau limita de exploatabilitate; b) conţinutul mediu maxim în cenuşa la combustibilul anhidru, pentru cărbuni; c) conţinuturi minime limita în componenţi utili echivalenţi, pentru conturarea rezervelor exploatabile dovedite şi/sau probabile, respectiv ale resurselor măsurate şi ale celor valorificabile conjunctural şi/sau potenţial; d) conţinuturile medii minime limita în component util echivalent pe unitatea de calcul, pentru rezervele exploatabile dovedite şi probabile, pentru cele identificate, măsurate şi/sau indicate şi valorificabile conjunctural şi potenţial; e) conţinutul mediu maxim în componenţi dăunători pe unitatea de calcul; f) conţinutul mediu minim în elemente auxiliare valorificabile; g) conţinutul mediu în componenţi utili al intercalaţiilor sterile şi/sau al rocilor din imediata vecinătate a corpului mineralizat din culcuşul şi acoperişul acestuia; h) conţinutul mediu minim în component util echivalent pe totalul rezervelor şi al resurselor minerale evaluate; i) condiţii limitative din punct de vedere tehnologic; j) criterii de separare a sorturilor industriale de substanţe minerale utile; k) randamentul sau coeficientul de extracţie; l) pierderi de exploatare şi diluţii; m) la zăcămintele tabulare de minereuri metalifere şi de substanţe nemetalifere cu grosimea mai mica decât lăţimea minimă exploatabilă, în locul grosimii minime şi al conţinuturilor medii minime pe unitatea de calcul, pentru rezervele exploatabile dovedite şi probabile, pentru cele identificate, măsurate şi/sau indicate şi cele valorificabile conjunctural şi potenţial se va stabili puterea minimă. Puterea se defineşte ca fiind produsul dintre grosime şi conţinut; n) condiţiile de calitate pentru majoritatea rocilor utile sunt cele stabilite prin standarde de stat şi prin norme. De precizat că prevederile acestor acte normative se referă la producţia-marfa. Ca urmare, ori de câte ori este necesar, condiţiile calitative prevăzute în standarde sau în norme se vor reevalua la condiţiile de zăcământ, ţinându-se seama de modificarea calităţii substanţei minerale utile în procesul de exploatare. 2.3. Rezerve de substanţe minerale utile a) coeficienţii de transformare a resurselor minerale în rezerve; b) situaţia rezervelor pe şorţuri industriale, pe corpuri de substanţe minerale utile, pe zăcământ sau perimetru, clasificate în categorii; c) variante cu calculul rezervelor; d) analiza gradului de precizie a evaluărilor cantitative şi calitative ale rezervelor substanţelor minerale utile, fie direct, prin metode statistice şi geostatistice, fie prin compararea rezultatelor obţinute prin îndesirea reţelei lucrărilor ori prin compararea rezervelor de substanţe minerale utile cu rezultatele probelor tehnologice, ale exploatărilor experimentale sau ale exploatării curente; interpretarea rezultatelor analizelor de control intern, extern şi ale probelor excepţionale; e) justificarea clasificării în categorii a rezervelor calculate pe unităţi de calcul, şorţuri industriale, perimetre, zăcământ; f) evoluţia şi mişcarea resurselor minerale/rezervelor, comparativ cu cele luate în evidenta anterior; g) justificarea modificărilor survenite pentru fiecare unitate de calcul şi gruparea lor în funcţie de principalele cauze care le-au determinat: extracţie, pierderi, identificări, promovări şi retrogradări, recalculări datorate modificărilor parametrilor de calcul şi scoateri din evidenta (abandonări). III. Indicatori tehnico-economici privind deschiderea, pregătirea şi exploatarea 1. propuneri privind metodele de deschidere, pregătire şi exploatare; 2. analiza economică a metodelor de deschidere, pregătire şi exploatare; 3. alegerea metodei de exploatare; 4. structura capitalului, volumul investiţiilor; 5. structura costurilor în funcţie de soluţiile tehnice alese; 6. costuri de mediu; 7. valoarea reactualizată a investiţiilor; 8. rata internă de rentabilitate; 9. concluzii privind rentabilitatea exploatării. IV. Capacităţi de producţie şi structura acesteia V. Situaţia personalului şi cheltuieli cu munca vie VI. Analiza produselor şi a pieţei 1. produse şi servicii; 2. activitate internă şi export; 3. studii de piaţa; 4. clienţi; 5. distribuţia produselor; 6. promovare şi concurenta. VII. Analiza de risc (subvenţii) VIII. Organizare şi management IX. Concluzii (indicatorii tehnico-economici şi financiari pe varianta propusă) Anexe la text ------------- Anexele la text vor cuprinde documentaţiile şi materialele necesare pentru justificarea, completarea şi detalierea datelor prezentate în studiu, astfel: 1. documentaţia cu calculul resurselor minerale/rezervelor; 2. documentaţia tehnica pentru delimitarea şi fundamentarea perimetrului de exploatare; 3. documentaţia de instituire a pilierilor de siguranţă, dacă este cazul; 4. tabele centralizatoare cu rezervele calculate pe şorţuri industriale, corpuri de substanţa minerală utilă, pe perimetre şi zăcământ, clasificate în categorii; 5. tabele cu calculul resurselor minerale imobilizate în pilieri; 6. tabel centralizator cu indicatorii tehnico-economici pe unitate de calcul, sort industrial, corp de substanţa minerală utilă, perimetru, zăcământ; 7. alte tabele (grad de confirmare calitativ-cantitativ, grad de oxidare etc.). Materiale grafice ----------------- Planuri/elevaţii geologico-miniere cu situaţia rezervelor de substanţe minerale utile, care cuprind conturul acestora pe unităţi de calcul, corpuri de substanţe minerale utile, zăcământ, la scara 1:1.000, 1:2.000 sau 1:5.000. NOTA: Prezentele norme de conţinut sunt aplicabile şi la elaborarea studiilor de prefezabilitate. AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR DE EVALUARE A RESURSELOR MINERALE ŞI A REZERVELOR DE SUBSTANŢE MINERALE UTILE Instrucţiunea tehnică nr. 85-02/1998 Documentaţiile de evaluare a resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile solide sunt constituite din text, anexe la text şi din materiale grafice şi sunt anexa la Studiul de fezabilitate. A. Textul documentaţiilor Textul documentaţiilor de evaluare a resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile va cuprinde, de regula, o introducere şi capitolele: Geologia regiunii, Metodica de cercetare folosită, Geologia zăcământului, Hidrogeologia zăcământului, Caracterizarea calitativă a substanţei minerale utile, Informaţii cu privire la condiţiile tehnico-economice de exploatare, preparare sau prelucrare şi de valorificare a substanţei minerale utile, Evaluarea resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile, Concluzii. Introducere Partea introductivă a documentaţiei va cuprinde, succint, date cu privire la: - obiectul şi scopul documentaţiei; - date de geografie fizica şi economică; - localizarea administrativă a zăcământului sau a perimetrului; - obiectul şi scopul lucrărilor geologice executate şi ipotezele geologice care au stat la baza proiectării şi executării lor; - perioada în care s-au executat lucrările, volumul fizic şi valoric al acestora; - evoluţia cercetărilor geologice şi a exploatării; - situaţia resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile evaluate şi luate în evidenta anterior şi a celor evaluate în documentaţie. CAP. I Geologia regiunii Se va preciza unitatea structurală majoră în care se situează zăcământul şi se va face o descriere succintă a stratigrafiei, petrografiei, tectonicii şi a evoluţiei geologice a regiunii, astfel: - stratigrafia: succesiunea formaţiunilor geologice, limite geologice, repere stratigrafice, scurta caracterizare litologică; - tectonica: descrierea structurii, accidente tectonice majore, fazele în care acestea au avut loc; - alte substanţe minerale utile cunoscute în regiune. CAP. II Metodica de cercetare folosită Se vor prezenta metodica lucrărilor de cercetare şi modul de obţinere a datelor de cunoaştere din zăcământ, astfel: - metodica de cercetare folosită: prospecţiuni geologice, geochimice, geofizice, lucrări de explorare generală, detaliată, precum şi de exploatare, motivarea metodicii de cercetare aplicate; - lucrările de cercetare executate; - motivarea distanţelor dintre lucrările de cercetare; - devierile sondelor, recuperare în util şi steril; - lucrările executate în zăcământ, care nu au fost luate în considerare în calculul resurselor minerale şi al rezervelor de substanţe minerale utile, şi motivarea excluderii lor; - metodologia de probare, numărul, locul, caracterul reprezentativ al probelor, prelucrarea lor, felul analizelor şi determinărilor (mineralogice, petrografice, paleontologice, chimice, fizico-mecanice etc.). CAP. III Geologia zăcământului Acest capitol se va elabora pe baza datelor obţinute în lucrările de prospecţiune, explorare şi de exploatare şi va cuprinde: - stratigrafia: descrierea detaliată a formaţiunilor cercetate, împărţite în subunităţi, în ordinea formării lor, din punct de vedere litologic, mineralogic şi paleontologic; - petrografia: descrierea detaliată a formaţiunilor sedimentare, metamorfice sau eruptive în care este localizat zăcământul sau care au legătura genetica cu acesta. Descrierea va cuprinde structura, textura, compoziţia mineralogică, zonele de metamorfism etc.; - tectonica: descrierea detaliată şi caracterizarea completa a structurii în care este cuprins zăcământul, cu evidenţierea direcţiei şi înclinării straturilor, cutelor, faliilor, săriturilor faliilor şi blocurilor tectonice; - regimul gazo-dinamic; - substanţa minerală utilă: compoziţia chimica, mineralogică şi petrografică, parageneza, structura şi textura substanţei minerale utile, forma şi poziţia corpurilor de substanţa minerală utilă, natura limitelor acestora, variaţia principalelor caracteristici ale zăcământului cu privire specială asupra conturului şi grosimii, descrierea petrografică a rocilor din culcuş şi acoperiş; - geneza: descrierea condiţiilor şi proceselor geologice care au dus la formarea zăcământului. CAP. IV Hidrogeologia zăcământului Acest capitol se va elabora în măsura în care constituie o problema pentru valorificarea zăcământului. În cazul în care apar probleme legate de condiţiile hidrogeologice, documentaţia va cuprinde: - metodica cercetărilor hidrogeologice, lucrările executate şi motivarea distanţelor dintre lucrări; - formaţiunile acvifere, caracteristicile lor: număr, grosime, adâncime, poziţie faţă de zăcământ, alcătuire litologică, granulaţie, conţinut în argila, prezenta gazelor etc.; - parametrii hidrogeologici: porozitate, coeficient de filtraţie, coeficient de cedare, debit, presiune, nivel hidrostatic, direcţie de curgere etc.; - sursa de alimentare a formaţiunilor acvifere; - nivelul apelor freatice stabilit cu ajutorul forajelor şi al puţurilor; - posibilităţile de asecare pe baza rezultatelor obţinute în cercetările experimentale; - concluzii privind gradul de cunoaştere a condiţiilor hidrogeologice. CAP. V Caracterizarea calitativă a substanţei minerale utile Acest capitol se va elabora pe baza rezultatelor analizelor şi determinărilor de laborator şi tehnologice, obţinute pe materialul recoltat din lucrările executate până la data la care se calculează resursele minerale şi rezervele de substanţe minerale utile, astfel: - compoziţia mineralogică şi petrografică exprimată în procente, variaţia acesteia în cuprinsul zăcământului pe direcţie şi înclinare; mărimea granulelor mineralelor utile şi gradul de concreştere a acestora cu minerale nevalorificabile; etapele de depunere sau de formare a mineralelor utile, fenomene de alterare; - compoziţia chimica exprimată, după caz, în procente sau g/t, variaţia acesteia în cuprinsul zăcământului pe direcţie şi înclinare, insistându-se asupra componenţilor utili principali şi pe accesoriile valorificabile, precum şi asupra componenţilor dăunători, pentru fiecare corp de substanţa minerală utilă; - compoziţia chimica se prezintă detaliat numai pentru substanţele minerale utile din care se valorifica anumiţi componenţi sau pentru substanţele a căror valorificare este condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii de compoziţie chimica, stabilite prin standarde de stat sau prin norme; - caracteristicile fizice şi mecanice ale substanţei minerale utile şi variaţia lor în cuprinsul zăcământului, determinate pe baza prevederilor standardelor de stat şi ale normelor în care se stabilesc condiţii tehnice pentru anumite domenii de valorificare; măsura în care rezultatele determinărilor individuale şi ale valorilor medii se încadrează în prevederile standardelor de stat şi ale normelor; - concluzii privind gradul de cunoaştere a caracteristicilor calitative. CAP. VI Condiţii tehnico-economice de exploatare, preparare sau prelucrare şi de valorificare a substanţelor minerale utile Capitolul va cuprinde condiţiile tehnico-miniere şi tehnologia de exploatare, condiţiile tehnice şi tehnologia de preparare-prelucrare şi condiţiile economice de valorificare a substanţei minerale utile, ţinându-se seama de rezultatele exploatărilor experimentale, ale cercetărilor tehnologice de preparare-prelucrare efectuate sau de cele obţinute din valorificarea curenta. CAP. VII Evaluarea resurselor minerale/rezervelor Acest capitol va cuprinde datele de bază care fundamentează calculul şi situaţia resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile, astfel: - metoda de calcul adoptată şi motivarea ei, în funcţie de forma zăcământului, de amplasarea lucrărilor de cercetare şi de gradul de cunoaştere obţinut; - metodele de determinare a parametrilor de calcul: conturarea şi evaluarea suprafeţelor de calcul; justificarea distanţelor de extrapolare, determinarea grosimii în punctele de cunoaştere, justificarea grosimilor minime luate în considerare, metoda de determinare a grosimilor medii; metoda de determinare a greutăţii volumetrice; metodele de determinare a caracteristicilor calitative sau a conţinuturilor medii; coeficienţii de corecţie utilizaţi, motivarea lor. VII.1. Evaluarea resurselor - situaţia resurselor minerale pe corpuri de substanţă minerală utilă, şorţuri industriale şi pe zăcământ sau perimetru, clasificate în categorii şi grupe; - analiza gradului de precizie a cantităţii şi calităţii resurselor minerale, stabilit fie direct, prin metode statistice şi geostatistice, fie prin compararea rezultatelor obţinute prin îndesirea reţelei lucrărilor ori prin compararea resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile cu rezultatele abatajelor experimentale, ale probelor tehnologice sau ale exploatării curente, interpretarea rezultatelor analizelor de control intern, extern şi ale probelor excepţionale. VII.2. Evaluarea rezervelor În acest subcapitol, avându-se în vedere condiţiile tehnico-economice de exploatare, preparare-prelucrare şi de valorificare, se fac propuneri privind promovarea resurselor minerale în categoria rezerve, astfel: - situaţia rezervelor pe corpuri de substanţă minerală utilă, şorţuri industriale şi pe zăcământ sau perimetru, clasificate în categorii şi grupe; - analiza gradului de precizie a cantităţii şi calităţii rezervelor de substanţe minerale utile, stabilit fie direct, prin metode statistice şi geostatistice, fie prin compararea rezultatelor obţinute prin îndesirea reţelei lucrărilor ori prin compararea rezervelor de substanţe minerale utile cu rezultatele abatajelor experimentale, ale probelor tehnologice sau ale exploatării curente, interpretarea rezultatelor analizelor de control intern şi extern; - condiţiile tehnico-economice care au stat la baza propunerii de clasificare a rezervelor; - justificarea clasificării în categorii a rezervelor propuse, calculate pe unităţi de calcul, corpuri de substanţă minerală utilă, şorţuri industriale, perimetre, zăcământ; - evoluţia şi mişcarea resurselor minerale şi a rezervelor propuse; compararea acestora cu resursele minerale/rezervele evaluate anterior, precum şi cu cele luate în evidenta de stat centralizata; - justificarea modificărilor survenite pentru fiecare unitate de calcul şi gruparea lor în funcţie de principalele cauze care le-au determinat: extracţie, pierderi, identificări, promovări şi retrogradări, recalculări datorate modificării parametrilor de calcul şi scoateri din evidenta (abandonări de rezerva). CAP. VIII Concluzii Principalele concluzii privind gradul de cunoaştere a: - conturului, formei, grosimii, continuităţii, poziţiei în spaţiu, caracteristicilor rocilor din culcuş şi acoperiş şi hidrogeologiei zăcământului; - compoziţiei mineralogice, caracteristicilor calitative, conţinuturilor în componenţi utili şi dăunători, precum şi a variaţiilor acestora; - condiţiilor tehnico-economice de exploatare, preparare şi valorificare. Propuneri privind: - luarea în evidenta a resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile calculate cantitativ şi calitativ, clasificate în categorii; - continuarea activităţii de cercetare geologica pentru mărirea cantităţii resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile şi adâncirea gradului de cunoaştere a acestora. B. Anexe la text Anexele la text vor cuprinde materialele necesare pentru justificarea, completarea şi detalierea datelor prezentate în textul documentaţiilor, astfel: - descrierea aflorimentelor, dezvelirilor, şanţurilor, puţurilor, galeriilor, planurilor înclinate, nişelor, carotelor obţinute în foraje etc. în zonele în care au traversat corpurile de substanţă minerală utilă; - rezultatele măsurătorilor hidrogeologice; - tabele cu calculul devierii forajelor; - tabel cu coordonatele topogeodezice ale lucrărilor de cercetare şi de exploatare, care fundamentează evaluarea resurselor minerale şi a rezervelor; - tabel sinoptic cu rezultatele (carotaj mecanic şi geofizic) forajelor executate în perimetru (numai pentru cărbuni); - tabele cu rezultatele analizelor şi ale determinărilor pe probe; - tabele cu rezultatele analizelor şi ale determinărilor de control intern şi extern şi prelucrarea lor; - studii elaborate de agenţii economici specializaţi privind situaţia hidrogeologică, compoziţia mineralogică, respectiv petrografică, caracteristicile fizico-mecanice, condiţiile tehnico-economice de exploatare, preparare-valorificare; - tabele cu stabilirea valorilor medii ale parametrilor de calcul şi tabele cu evaluarea resurselor minerale şi a rezervelor de substanţă minerală utilă pe unităţi de calcul; - tabele centralizatoare cu resursele/rezervele calculate pe şorţuri industriale, corpuri de substanţă minerala, pe perimetre, clasificate în categorii; - tabele cu calculul resurselor minerale imobilizate în pilieri sau documentaţia pilierilor de siguranţa. C. Materiale grafice - harta administrativă cu localizarea zăcământului; - harta geologica a regiunii la scara: 1:10.000,1:25.000 sau 1:50.000, care va cuprinde principalele lucrări de prospecţiune, explorare şi exploatare executate; - secţiuni geologice transversale şi longitudinale prin regiunea zăcământului, la scara hârtii; - planul cu situaţia geologica a zăcământului la scara 1:1.000, 1:5.000 sau 1:25.000, cu amplasamentele lucrărilor executate; - secţiuni geologice transversale şi longitudinale la scara planurilor de situaţie; - planul de ansamblu al minei pentru zăcămintele în exploatare sau explorate, cu lucrări miniere executate la mai multe orizonturi, la scara 1:5.000, 1:2.000 sau 1:1.000; - planuri geologico-miniere de orizont şi/sau de felie de exploatare, la scara 1:2.000, 1:500, pentru zăcămintele în exploatare sau explorate, cu lucrări miniere la mai multe orizonturi, cuprinzând şi caracteristicile calitative pe probe; - planuri cu situaţia resurselor minerale şi/sau rezervelor de substanţe minerale utile, care cuprind conturul resurselor minerale şi al rezervelor de substanţe minerale utile pe unităţi de calcul, corpuri de substanţă minerală utilă, pe categorii de resurse minerale/rezerve, la scara 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000; - secţiuni transversale şi longitudinale prin corpurile de substanţă minerală utilă necesare pentru calculul resurselor minerale şi al rezervelor de substanţe minerale utile, la scara planurilor cu situaţia resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile; - hărţi cu izolinii, pe baza cărora s-au conturat resursele minerale şi/sau rezervele. În cazul zăcămintelor stratiforme cu poziţie orizontala sau cu înclinare mică, cu un singur corp de substanţă minerală utilă, situat aproape de suprafaţa, conturul resurselor minerale/rezervelor poate fi trasat pe planul cu situaţia geologica a zăcământului. Pe planurile şi secţiunile cu calculul resurselor minerale şi al rezervelor de substanţe minerale utile se vor indică, prin haşuri, zonele exploatate, pe ani: - profilurile geologice şi hidrogeologice ale forajelor; - diagrafiile carotajelor geofizice; - cartările desfăşurate ale lucrărilor miniere. AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR TEHNICE PENTRU DELIMITAREA ŞI FUNDAMENTAREA PERIMETRELOR DE PROSPECŢIUNE/EXPLORARE PENTRU SUBSTANŢE MINERALE UTILE Instrucţiunea tehnică nr. 85-03/1998 1. Perimetrul de prospecţiune-explorare pentru resurse minerale se defineşte ca aria corespunzătoare proiecţiei la suprafaţa, în sistemul de referinţa "Stereografic 1970", a conturului părţii din scoarţa terestra, în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se realizează lucrări de prospecţiune-explorare. 2. Documentaţia de delimitare a perimetrelor de prospecţiune-explorare constituie anexa la programul de lucrări propus de solicitantul perimetrului de prospecţiune-explorare şi se compune din următoarele: a) Piese scrise: 1. Memoriu justificativ, care va cuprinde: - denumirea perimetrului, care se stabileşte în funcţie de unitatea administrativă pe raza căruia este situat; - resursa minerala; - date privind localizarea geografică a perimetrului, descrierea reliefului, vegetaţiei, căile de comunicaţie etc. din zona; - denumirea şi coordonatele punctelor de sprijin din reţeaua geodezica de stat în sistemul de referinţa "Stereografic 1970", folosite la măsurătorile topografice, şi coordonatele punctelor care delimitează perimetrul. 2. Nota de constatare a inspectoratului zonal (secţiei) al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind confirmarea datelor din memoriu, în cazul perimetrelor de explorare. b) Piese desenate: - fişa-tip a perimetrului de explorare, la scara cuprinsă între 1:25.000 - 1:200.000, conform modelului (anexa). ANEXĂ
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │
│ FIŞA PERIMETRULUI DE PROSPECŢIUNE/EXPLOATARE │
│ │
│ În acest spaţiu (1/2 A4) se reprezintă, la scara, zona în care se afla │
│localizat perimetrul. │
│ │
│ │
│ Se vor figura: caroiajul rectangular în sistemul de referinţa "Stereo- │
│grafic 1970", conturul perimetrului solicitat, la scara 1:25.000-1:200.000, │
│elemente de toponimie şi de relief (drumuri, localităţi, construcţii, di- │
│guri, cai ferate, reţeaua hidrografica, perimetrele vecine şi denumirea lor,│
│puncte din reţeaua geodezica, direcţia nord etc.). │
│ │
│ │
│ Consultaţi: Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996; │
│Hotărârea Guvernului nr. 834/1991, cu modificările ulterioare, şi criteriile│
│de aplicare; Normele tehnice privind executarea lucrărilor de cadastru ge- │
│neral, stabilite prin Ordinul nr. CP. 186/1997 al preşedintelui Oficiului │
│Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. │
│ │
│ │
│ Pentru relaţii: │
│ Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - │
│ Direcţia generală gospodărire resurse minerale │
│ Fondul naţional de perimetre concesionabile, cărţi miniere şi petroliere; │
│ tel. 01/659.55.04, interior 125 │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────┤
│1. Localizarea perimetrului │ 2. Date privind perimetrul │
├───────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────┤
│1.1 Coordonatele de delimitare a │ 2.1 Denumirea perimetrului: │
│ perimetrului │ │
├─────┬────────────────┬────────────────┼────────────────────────────────────┤
│Pct. │ X │ Y │ 2.2 Numărul TOPO: │
├─────┴────────────────┴────────────────┼────────────────────────────────────┤
│ │ 2.3 Substanţa: │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ 2.4 Faza lucrărilor: │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ 2.5 Numărul licenţei: │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ Observaţii: │
│ │ │
│ │ │
│ │ │
│ │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.2 Sistem de referinţa: "Stereografic │ │
│ 1970" │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.3 Limita în adâncime: z = m │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.4 Suprafaţa: s = ha │ │
├───────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────┤
│1.5 Localizare administrativ-teritorială: │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR TEHNICE PENTRU DELIMITAREA ŞI FUNDAMENTAREA PERIMETRELOR DE DEZVOLTARE/EXPLOATARE PENTRU RESURSE MINERALE Instrucţiunea tehnică nr. 85-04/1998 1. Perimetrul de exploatare pentru resurse minerale se defineşte ca aria corespunzătoare a proiecţiei la suprafaţa, în sistemul de referinţa "Stereografic 1970", a conturului părţii din scoarţa terestra, în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, este permisă extragerea resurselor/rezervelor minerale. În cadrul perimetrului astfel determinat pot fi incluse şi suprafeţele de teren necesare organizării activităţilor de extracţie şi prelucrare, situate în afară zăcământului. 2. Documentaţia de delimitare şi fundamentare a perimetrelor de exploatare constituie anexa la studiul de fezabilitate prevăzut la art. 10 din Legea minelor nr. 61/1998. 3. Documentaţia pentru delimitarea şi fundamentarea perimetrelor de exploatare se compune din următoarele: a) Piese scrise: 1. Memoriu justificativ, care va cuprinde: - denumirea perimetrului, care se stabileşte în funcţie de unitatea administrativă pe raza căruia este situat; - substanţa extrasă; - date privind localizarea geografică a perimetrului, descrierea reliefului, vegetaţiei, căile de comunicaţie, construcţii etc. din zona; - denumirea şi coordonatele punctelor de sprijin din reţeaua geodezica de stat în sistemul de referinţa "Stereografic 1970", folosite la măsurătorile topografice, şi coordonatele punctelor care delimitează perimetrul; - date şi documente necesare realizării cadastrului minier (terenuri cu folosinţa miniera deţinute în cadrul perimetrului, destinaţia acestora, suprafaţa, numărul cadastral, acte legale de deţinere etc.); - date de cunoaştere a formaţiunilor purtătoare de substanţe minerale utile şi justificarea limitelor perimetrului solicitat; - precizarea obiectivelor de la suprafaţa, care se apreciază a fi protejate, şi măsurile care se impun pentru protejarea acestora, stabilite de comun acord cu factorii interesaţi în protejarea lor (pilieri); - enumerarea documentaţiei grafice, existenta în limitele perimetrului solicitat (hărţi, planuri topografice ale suprafeţei şi subteranului etc.), anul execuţiei, sistemul de referinţa, scara şi executantul; - măsuri necesare pentru protecţia zăcământului şi a lucrărilor miniere (pilieri). 2. Nota de constatare a inspectoratului zonal (secţiei) al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind confirmarea datelor din memoriu. b) Piese desenate: - fişa-tip a perimetrului de exploatare, la scara cuprinsă între 1:25.000 - 1:200.000, conform modelului (anexa); - planul topografic de ansamblu al perimetrului de exploatare, executat în sistemul de referinţa propriu bazinului minier în care este inclus, cu elemente de racordare la sistemul de referinţa "Stereografic 1970", pe care se vor reprezenta: . conturul perimetrului solicitat; . conturul resurselor/rezervelor ce urmează a se extrage din zăcământ; . locaţiile lucrărilor de cercetare geologica şi a altor lucrări miniere executate; . curbe de nivel corespunzătoare scării de întocmire a planului; . suprafeţele de teren deţinute, indiferent de modul dobândirii; . lucrările şi construcţiile miniere principale de la suprafaţa şi subteran, existente la data solicitării licenţei. ANEXĂ
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │
│ FIŞA PERIMETRULUI DE EXPLOATARE │
│ │
│ În acest spaţiu (1/2 A4) se reprezintă, la scara, zona în care se afla │
│localizat perimetrul. │
│ │
│ │
│ Se vor figura: caroiajul rectangular în sistemul de referinţa "Stereo- │
│grafic 1970", conturul perimetrului solicitat, la scara 1:25.000-1:200.000, │
│elemente de toponimie şi de relief (drumuri, localităţi, construcţii, di- │
│guri, cai ferate, reţeaua hidrografica, perimetrele vecine şi denumirea lor,│
│puncte din reţeaua geodezica, direcţia nord etc.). │
│ │
│ │
│ Consultaţi: Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996; │
│Hotărârea Guvernului nr. 834/1991, cu modificările ulterioare, şi criteriile│
│de aplicare; Normele tehnice privind executarea lucrărilor de cadastru ge- │
│neral, stabilite prin Ordinul nr. CP. 186/1997 al preşedintelui Oficiului │
│Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. │
│ │
│ │
│ Pentru relaţii: │
│ Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - │
│ Direcţia generală gospodărire resurse minerale │
│ Fondul naţional de perimetre concesionabile, cărţi miniere şi petroliere; │
│ tel. 01/659.55.04, interior 125 │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────┤
│1. Localizarea perimetrului │ 2. Date privind perimetrul │
├───────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────┤
│1.1 Coordonatele de delimitare a │ 2.1 Denumirea perimetrului: │
│ perimetrului │ │
├─────┬────────────────┬────────────────┼────────────────────────────────────┤
│Pct. │ X │ Y │ 2.2 Numărul TOPO: │
├─────┴────────────────┴────────────────┼────────────────────────────────────┤
│ │ 2.3 Substanţa: │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ 2.4 Faza lucrărilor: │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ 2.5 Numărul licenţei: │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ Observaţii: │
│ │ │
│ │ │
│ │ │
│ │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.2 Sistem de referinţa: "Stereografic │ │
│ 1970" │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.3 Limita în adâncime: z = m │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.4 Suprafaţa: s = ha │ │
├───────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────┤
│1.5 Localizare administrativ-teritorială: │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR TEHNICE PENTRU FUNDAMENTAREA ŞI INSTITUIREA PERIMETRELOR DE PROTECŢIE HIDROGEOLOGICĂ PENTRU ZĂCĂMINTE DE APE SUBTERANE, DE NĂMOLURI ŞI TURBE TERAPEUTICE Instrucţiunea tehnică nr. 85-05/1998 1. Perimetrul de protecţie hidrogeologică se defineşte ca teritoriul necesar protecţiei zăcămintelor de ape subterane minerale şi termominerale, zonele de alimentare şi zona de drenare sursa. 2. Documentaţia de instituire este prevăzută la art. 40 lit. i) din Legea minelor nr. 61/1998 şi se compune din: a) Piese scrise: 1. Studiu hidrogeologic, care cuprinde: - date geomorfologice; - date stratigrafice şi tectonice; - date hidrogeologice, aspectul hidrogeologic general al zăcământului, parametrii hidrogeologici ai surselor din zona respectiva, consideraţii hidrochimice şi geneza lor. b) Piese desenate: - harta morfologică, cu delimitarea perimetrului propus; - fişa-tip a perimetrului de protecţie hidrogeologică, la scara cuprinsă între 1:100.000 - 1:500.000 (anexa); - harta geologico-hidrogeologică a zonei; - tabele şi grafice privind compoziţiile chimice, temperaturile, nivelul hidrostatic, debitele etc. c) Propuneri şi recomandări speciale, interdicţii asupra activităţilor de orice fel, care pot influenţa cantitativ şi calitativ zăcămintele respective. ANEXĂ
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │
│ FIŞA PERIMETRULUI DE PROTECŢIE HIDROGEOLOGICĂ │
│ │
│ În acest spaţiu (1/2 A4) se reprezintă, la scara, zona în care se afla │
│localizat perimetrul. │
│ │
│ │
│ Se vor figura: caroiajul rectangular în sistemul de referinţa "Stereo- │
│grafic 1970", conturul perimetrului solicitat, la scara 1:100.000-1:500.000,│
│elemente de toponimie şi de relief (drumuri, localităţi, construcţii, di- │
│guri, cai ferate, reţeaua hidrografica, perimetrele vecine şi denumirea lor,│
│puncte din reţeaua geodezica, direcţia nord etc.). │
│ │
│ │
│ Pentru relaţii: │
│ Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - │
│ Direcţia generală gospodărire resurse minerale │
│ Fondul naţional de perimetre concesionabile, cărţi miniere şi petroliere; │
│ tel. 01/659.55.04, interior 125 │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────┤
│1. Localizarea perimetrului │ 2. Avizarea perimetrului │
├───────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────┤
│1.1 Coordonatele de delimitare a │ 2.1 Avizul A.N.R.M. nr.: │
│ perimetrului │ │
├─────┬────────────────┬────────────────┼────────────────────────────────────┤
│Pct. │ X │ Y │ 2.2 Denumirea perimetrului: │
├─────┴────────────────┴────────────────┼────────────────────────────────────┤
│ │ 2.3 Numărul TOPO: │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ 2.4 Substanţa: │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ 2.5 Faza lucrărilor: │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ 2.6 Numărul licenţei: │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ │
│ │ │
│ │ │
│ │ │
│ │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.2 Sistem de referinţa: "Stereografic │ │
│ 1970" │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.3 Limita în adâncime: z = m │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.4 Suprafaţa: s = ha │ │
├───────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────┤
│1.5 Localizare administrativ-teritorială: │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL PLANULUI DE DEZVOLTARE A EXPLOATĂRII MINIERE Instrucţiunea tehnică nr. 85-06/1998 Preambul 1. Documentaţia Planului de dezvoltare a exploatării se realizează pentru un perimetru de dezvoltare-exploatare, din iniţiativa titularului. Documentaţia va trebui să evalueze întreaga activitate miniera de cercetare de detaliu, necesară exploatării, denumita în continuare explorare, de dezvoltare-pregătire-extracţie, denumita în continuare exploatare, de prelucrare-preparare, valorificare, respectiv protecţia factorilor de mediu şi a zăcământului, pe toată durata de valabilitate a licenţei. În acest document se adopta strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung şi se adopta soluţiile care să asigure viabilitatea economică a activităţilor miniere (conţinutul-cadru este prezentat în detaliu la pct. 3). 2. Planul de dezvoltare a exploatării va fi detaliat, la începutul şi pe parcursul activităţilor miniere, în studii tehnico-economice de exploatare, care vor fi avizate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. 3. Activitatea curenta se va conduce pe baza preliminariilor anuale (trimestriale) de producţie, care adopta soluţii ce deriva din Planul de dezvoltare a exploatării şi proiectele de execuţie (DDE) pentru toate secţiunile activităţii miniere, la care se adauga proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli, deopotrivă cu reevaluarea şanselor oferite de mecanismul pieţei (conţinutul-cadru este detaliat prin instrucţiuni separate). Conţinutul-cadru al planului de dezvoltare a exploatării (cuprinsul este obligatoriu şi minimal) A. Memoriu tehnic 1. Prezentarea perimetrului de dezvoltare-exploatare: - denumirea perimetrului de dezvoltare-exploatare; - localizarea geografico-administrativă, descrierea reliefului, cai de comunicaţie etc.; - descrierea terenurilor ce vor fi utilizate pentru activităţile miniere; suprafeţe; - delimitarea pilierilor şi planşeelor de protecţie pentru protejarea obiectivelor de la suprafaţa. 2. Date geologice asupra zăcământului, situaţia resurselor şi a rezervelor: - aspecte generale privind geologia regiunii şi a zăcământului; - situaţia cantitativă şi calitativă a resurselor; - prezentarea cantitativă şi calitativă a rezervelor; - mişcarea resurselor şi a rezervelor; - prezentarea factorilor cu caracter natural, care vor influenţa alegerea schemei de deschidere, a metodelor de exploatare şi a tehnicilor de preparare: relieful, localizarea spaţială, conturul, forma, tectonica, dimensiunile, unghiurile de înclinare, caracteristicile fizico-mecanice ale corpurilor de substanţă minerală utilă şi ale rocilor înconjurătoare, stabilitatea rocilor, condiţiile hidrogeologice şi gazodinamice, tendinţa la autoaprindere, existenta zonelor sau a intercalaţiilor sterile. 3. Metode şi lucrări miniere de deschidere: - descrierea schemei de deschidere existente (după caz), identificarea principalelor lucrări miniere, starea lucrărilor etc.; - variante de deschidere pentru punerea în funcţiune, menţinerea sau creşterea capacităţii de producţie; - alegerea variantei optime de deschidere, eşalonarea lucrărilor; - stabilirea pilierilor pentru protecţia lucrărilor miniere principale; - dinamica rezervelor deschise, stabilirea gradului de asigurare cu rezerve deschise. 4. Alegerea metodei de exploatare: - grosimea minimă de exploatare; - prezentarea metodelor de exploatare, care se pretează situaţiei din zăcământ şi care pot genera capacităţile de producţie cerute; - criterii de alegere a metodei (metodelor) optime raportate la disponibilităţile tehnice; - variante tehnologice; - prezentarea metodei (metodelor) optime de exploatare. 5. Lucrări miniere de pregătire: - amplasarea şi tipul lucrărilor miniere de pregătire, adaptate metodei de exploatare şi condiţiilor de zăcământ; - tehnologii de execuţie; - eşalonarea execuţiei, decalajul faţă de celelalte lucrări, cantitatea de util/steril rezultată, ponderea din totalul producţiei, rezultată din pregătiri, gradul de asigurare cu rezerve pregătite, dinamica acestor rezerve. 6. Lucrări miniere de exploatare: - amplasarea unităţilor de exploatare (abatajelor); - succesiunea normală de exploatare, denivelări (decalaje) maxime pentru evitarea subminării şi limitarea tendinţei la autoaprindere; - stabilirea producţiei pe metode, blocuri, panouri etc.; - eşalonarea producţiei pe metode; - calitatea producţiei (conţinuturi în util, cenuşa etc.), pierderi de rezerva; - măsurarea producţiei; - produs rezidual (steril), halda tehnologică; - gradul de folosire a capacităţii. 7. Indicatori tehnici privind deschiderea, pregătirea, exploatarea şi cercetarea de detaliu: - consumul de lucrări de deschidere şi pregătire (m l/1.000 tone, m 3 /1.000 tone); - gradul de asigurare cu rezerve deschise, normat şi anticipat; - gradul de asigurare cu rezerve pregătite (m l/1.000 tone, m 3 /1.000 tone); - gradul de folosire a capacităţii în exploatare; - eficienta lucrărilor de cercetare de detaliu (promovări rezerve/U.M. lucrări); - consumuri specifice şi efective (materiale, energie electrica, aer comprimat etc.) pe tipuri de activităţi miniere. 8. Capacităţi de producţie: - stabilirea capacităţilor de producţie proiectate; - verificarea capacităţilor de producţie existente şi/sau care se vor pune în funcţiune, faţă de sistemul existent de transport, aeraj, evacuarea apelor etc.; - eşalonarea punerilor în funcţiune, mişcarea capacităţilor. 9. Lucrări de cercetare geologica de detaliu: - variante ale amplasării şi genuri de lucrări (miniere de suprafaţa, de subteran, foraje, probări etc.) necesare dirijării exploatării sau în zona de dezvoltare a perimetrului de exploatare, pentru promovarea de noi resurse valorificabile; - alegerea variantei optime, care să asigure un grad de cunoaştere geologica de 90-95%; - graficul de eşalonare a lucrărilor; - eficienta lucrărilor în raport cu rezultatele preconizate. 10. Prelucrare-preparare. Produse finite: - tehnologie, capacitate proiectată; - input, output (conţinuturi de util, cenuşa etc.), grad de folosire a capacităţii; - produsul minier comercializabil; - produsul rezidual, halda tehnologică şi iazuri de decantare; - randamente de preparare, pierderi. 11. Organizarea suprafeţei: - utilităţi existente. 12. Transport, telecomunicaţii, teledetecţie: - schema şi tipurile de transport în subteran şi/sau la suprafaţa pentru personal, pentru util şi steril; - capacitatea de transport; - măsurarea producţiei; - sistemul de telecomunicaţii; - sistemul de teledetecţie, staţii de degazare. 13. Aeraj, evacuarea apei, alimentarea cu energie, aer comprimat şi apa: - schema reţelelor de aeraj, staţii de ventilatoare (capacitate proiectată şi efectivă); - calculul reţelelor de aeraj, raportat la capacităţile şi nivelurile de producţie, rezistenta, orificiu echivalent etc.; - staţii de pompare a apei, relee de pompare până la suprafaţa, corelări; - reţele de alimentare cu energie electrica de înalta şi joasă tensiune, staţii şi puncte de transformare, putere instalată etc.; - staţii de producere a aerului comprimat, reţele, necesar etc.; - surse şi reţele de alimentare cu apa potabilă şi industrială, necesar de apă în caz de incendiu. 14. Protecţia zăcământului şi a mediului: - capacitatea de haldare şi amplasamentul haldelor şi al iazurilor de decantare; - prognoza afectării suprafeţei; - măsuri de prevenire a focurilor endogene şi a erupţiilor de gaz; - măsuri pentru prevenirea viiturilor de ape, erupţiilor de borchis şi a inundaţiilor; - măsuri pentru prevenirea surpărilor şi a alunecărilor de teren sau ale haldelor; - măsuri de urmărire a pilierilor de protecţie; - construcţii şi amenajări speciale (staţii de epurare, diguri, drenuri, rambleuri etc.); - concluziile bilanţului de mediu şi ale planului de conformare (după caz). Bibliografie: - nominalizarea documentaţiilor care au stat la baza întocmirii prezentei instrucţiuni, a surselor de provenienţă şi a legalităţii utilizării lor. AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE PERMISUL DE EXPLOATARE Instrucţiunea tehnică nr. 85-07/1998 Prezentele instrucţiuni fac referire şi detaliază art. 18-20 din Legea minelor nr. 61/1998, respectiv art. 31 din normele de aplicare a legii. 1. Permisul de exploatare este actul juridic emis de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, prin care se acorda dreptul de exploatare, pe termen limitat, a unor cantităţi determinate de roci utilizabile în construcţii, turba şi aur aluvionar, care nu îndeplinesc condiţiile de a fi definite ca zăcăminte concesionabile. 2. Nu întrunesc condiţiile de a fi definite ca zăcăminte concesionabile acumulările de resurse minerale care nu au fost supuse unui proces de cercetare specifica detaliată şi/sau la care nu au fost identificate, calculate şi înregistrate rezerve valorificabile în evidentele de resurse minerale naţionale, la data solicitării acordării permisului de exploatare. De asemenea, se pot acorda permise de exploatare şi pentru zăcămintele concesionabile, care, deşi au făcut obiectul unui concurs de oferte, nu au fost solicitate pentru concesionare. 3. Roci utilizabile în construcţii sunt rocile care, direct sau prin prelucrare primară, se utilizează în construcţii; în aceasta categorie se încadrează: nisipurile, pietrişurile, gresiile, marnele, argilele, calcarele, tufurile, travertinele, dolomitele, gnaisurile, amfibolitele, micaşisturile, graniturile, riolitele, granodioritele, andezitele, dioritele, porfirele, bazaltele şi diabazele. 4. Exploatarea resurselor minerale prin permis de exploatare se efectuează, conform prevederilor legii, de către: a) persoanele juridice specializate în desfăşurarea unor astfel de activităţi sau care se organizează în acest scop; b) persoanele fizice specializate în desfăşurarea unor astfel de activităţi sau care se organizează în acest scop şi care trebuie să îndeplinească şi celelalte prevederi legale privind drepturile şi obligaţiile cu privire la regimul fiscal din România. 5. Permisul de exploatare se eliberează, conform legii, primului solicitant, persoana fizica sau juridică. Dreptul la iniţiativa pentru obţinerea permisului de exploatare se poate exercita oricând pe parcursul anului calendaristic. Solicitarea consta, după caz, din: cerere, documentaţie tehnica (anexa nr. 1 la prezenta instrucţiune) şi fişa de localizare a perimetrului (anexa nr. 2 la prezenta instrucţiune). 6. Noţiunea de termen limitat se referă la faptul că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale eliberează permisele de exploatare pe o perioada de maximum un an, prin negociere cu solicitantul, şi le poate reînnoi. Dacă pe durata de valabilitate a permisului de exploatare apar solicitări de concesionare a perimetrului respectiv, se urmează procedura de concesionare prevăzută de lege. Câştigătorul concursului de oferta, respectiv concesionarul validat, îşi va începe activitatea în perimetru după expirarea valabilităţii permisului de exploatare în exerciţiu. 7. Noţiunea de cantitate determinata se referă la cantitatea maximală limita de exploatare, exprimată în metri cubi sau în tone, negociata cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale în baza solicitării celor interesaţi. 8. Eliberarea permiselor de exploatare se face după ce operatorii solicitanţi prezintă avizele prevăzute de legislaţia în vigoare în domeniul gospodăririi apelor şi în domeniul protecţiei mediului, după caz. 9. Pentru obţinerea permisului de exploatare solicitanţii sunt obligaţi la plata taxei pe activitatea de exploatare şi a redevenţei miniere, în condiţiile legii. Plata taxei se va face la data eliberării permisului, iar a redevenţei, trimestrial, pe durata valabilităţii permisului de exploatare. 10. La data emiterii permisului de exploatare, beneficiarii acestuia au obligaţia de a depune la organul fiscal de care aparţin declaraţia de înregistrare ca plătitori de taxe şi redevenţe miniere. 11. Obţinerea permisului de exploatare nu conferă operatorilor dreptul ulterior de concesionare directa şi nici dreptul de reînnoire obligatorie a permisului de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. 12. Activitatea desfăşurata pe baza permisului de exploatare se va face conform prevederilor din permis, stabilite de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi de operatorul solicitant. 13. În cazul realizării unor investiţii care necesita excavaţii şi extracţii de resurse minerale din subsolul perimetrului, activitatea miniera desfăşurata se va putea face prin obţinerea unui permis de exploatare conform prezentei instrucţiuni. 14. Persoanele fizice care pot beneficia de prevederile art. 19 din Legea minelor nr. 61/1998 sunt obligate să informeze, în scris, cu cel puţin 30 de zile înainte, inspectoratele teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în raza cărora îşi desfăşoară activitatea, cu privire la intenţia şi la cantităţile de resurse minerale pe care le utilizează pentru nevoile proprii, respectiv pentru construcţii, amenajări gospodăreşti şi consum casnic. Inspectoratele teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale au obligaţia să verifice înscrierea în condiţiile art. 19 din Legea minelor nr. 61/1998. În condiţiile arătate, în situaţia exploatării unor cantităţi de roci utile şi de turba în scopul comercializării acestora, activitatea se va putea desfăşura numai prin obţinerea unui permis de exploatare. 15. Recuperarea aurului aluvionar de către persoane fizice se realizează în baza unui permis eliberat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Cererea scrisă pentru acordarea permisului va trebui să fie însoţită de avizul sucursalei judeţene a Băncii Naţionale a României. Nu sunt necesare întocmirea unui program anual de producţie şi acordul de gospodărire a apelor. 16. În permisul de exploatare se stabilesc cel puţin: - perioada de valabilitate; - localizarea perimetrului; - tipul resursei minerale şi cantitatea maximă aprobată pentru exploatare; - produsele miniere comercializabile; - modalitatea de extracţie, protecţia zăcământului; - taxele şi redevenţele miniere datorate statului şi termenele de plata; - obligaţia respectării condiţiilor impuse de organele de protecţie a mediului; - drepturile şi obligaţiile titularului, cu precizarea că acesta se va supune legislaţiei române din domeniul fiscal. 17. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale va elibera permisul de exploatare sau va respinge solicitarea în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea documentelor prevăzute la pct. 5 din prezenta instrucţiune. ANEXA 1 CONŢINUTUL-CADRU al documentaţiei tehnice pentru acordarea permisului de exploatare A. Memoriul tehnic: 1. documentele de înregistrare ale persoanelor juridice sau fizice, conform legii, cu specificaţia prevederilor din statutul de organizare şi funcţionare pentru efectuarea de activităţi miniere; informaţii privind specializarea pentru efectuarea activităţii de exploatare a resurselor minerale prevăzute la art. 18 din Legea minelor nr. 61/1998 şi/sau posibilităţile de a se organiza în acest scop; 2. perioada pentru care se solicita permisul de exploatare; 3. prezentarea resursei minerale pentru care se solicita permis de exploatare, estimarea cantitativă şi calitativă a acesteia; 4. cantitatea şi calitatea resursei care va fi exploatată în perioada legală (eşalonări); 5. modalitatea de extracţie (metoda de deschidere, pregătire şi exploatare, haldarea materialului steril, protecţia zăcământului, prelucrarea); 6. produsele miniere ce urmează a fi comercializate, asigurând valorificarea optimă a resursei minerale, şi pentru care se percep redevenţe miniere; 7. deteriorări ale mediului ambiant, ca urmare a executării lucrărilor propuse, şi măsuri de refacere pentru menţinerea condiţiilor de mediu iniţiale şi pentru utilizarea în circuitul de folosinţa. B. Anexele scrise: 1. descrierea şi fundamentarea perimetrului temporar de exploatare; 2. avizele legale de la autorităţile de mediu şi de gospodărire a apelor, după caz; 3. nota de constatare a inspectoratului zonal al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale. C. Anexele grafice: 1. fişa de localizare a perimetrului de exploatare (anexa nr. 2 la prezenta instrucţiune), întocmită în sistemul de referinţa "Stereografic 1970"; 2. plan de situaţie a lucrărilor programate (scara 1:500 - 1:1.000); 3. Profiluri transversale şi/sau longitudinale, după caz. ANEXA 2
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │
│ FIŞA DE LOCALIZARE A PERIMETRULUI TEMPORAR DE EXPLOATARE │
│ │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │
│ În acest spaţiu (1/2 A4) se reprezintă, la scara, zona în care se afla │
│localizat perimetrul. │
│ │
│ │
│ Se vor figura: caroiajul rectangular în sistemul de referinţa "Stereo- │
│grafic 1970", conturul perimetrului solicitat, la scara 1:25.000-1:200.000, │
│elemente de toponimie şi de relief (drumuri, localităţi, construcţii, di- │
│guri, cai ferate, reţeaua hidrografica, perimetrele vecine şi denumirea lor,│
│puncte din reţeaua geodezica, direcţia nord etc.). │
│ │
│ │
│ Consultaţi: Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996; │
│Hotărârea Guvernului nr. 834/1991, cu modificările ulterioare, şi criteriile│
│de aplicare; Normele tehnice privind executarea lucrărilor de cadastru ge- │
│neral, stabilite prin Ordinul nr. CP. 186/1997 al preşedintelui Oficiului │
│Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. │
│ │
│ │
│ Pentru relaţii: │
│ Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - Direcţia generală │
│gospodărire resurse minerale, tel. 01/659.55.04 - 659.30.75 │
│ 70169 - Bucureşti, str. Mendeleev nr. 36-38, sectorul 1. │
│ │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────┤
│1. Localizarea perimetrului │ 2. Descriere │
├───────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────┤
│1.1 Coordonatele de delimitare a │ 2.1 Faza lucrărilor: exploatare în │
│ perimetrului │ baza art. 18 şi 20 din Legea │
│ │ minelor nr. 61/1998 │
├─────┬────────────────┬────────────────┼────────────────────────────────────┤
│Pct. │ X │ Y │ 2.2 Substanţa: │
├─────┼────────────────┼────────────────┼────────────────────────────────────┤
│ │ │ │ 2.3 Denumirea perimetrului: │
│ │ │ ├────────────────────────────────────┤
│ │ │ │ 2.4 Numărul permisului de │
│ │ │ │ exploatare: │
│ │ │ │ │
│ │ │ │ │
│ │ │ │ │
│ │ │ │ │
├─────┴────────────────┴────────────────┤ │
│1.2 Sistem de referinţa: "Stereografic │ │
│ 1970" │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.3 Limita în adâncime: z = m │ │
├───────────────────────────────────────┤ │
│1.4 Suprafaţa: s = ha │ │
├───────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────┤
│1.5 Localizare administrativ-teritorială: │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CLASIFICAREA ŞI EVALUAREA RESURSELOR MINERALE/REZERVELOR DE SUBSTANŢE MINERALE SOLIDE Instrucţiunea tehnică nr. 85-08/1998 CAP. I Generalităţi ART. 1 Instrucţiunile au ca scop stabilirea principiilor de clasificare şi de evaluare a resurselor minerale şi rezervelor de substanţe minerale utile solide, corelabile cu clasificările internaţionale în materie şi utilizabile pentru toţi agenţii economici care desfăşoară activităţi miniere în România. ART. 2 Elaborarea instrucţiunilor s-a făcut conform prevederilor art. 40 lit. k) din Legea minelor nr. 61/1998 şi având în vedere recomandările O.N.U. privind Clasificarea internaţională a rezervelor/resurselor pentru combustibili solizi şi produse minerale. ART. 3 Obiectul instrucţiunilor tehnice îl constituie următoarele resurse minerale: cărbunii şi şisturile cărbunoase, minereurile feroase, neferoase, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare şi disperse, de aluminiu şi roci aluminifere, substanţele utile nemetalifere, rocile utile, nămolurile şi turbele terapeutice, precum şi rocile bituminoase. ART. 4 Termenii folosiţi în prezentele instrucţiuni tehnice sunt cei utilizaţi în Legea minelor nr. 61/1998, astfel: - resursa minerală = substanţa naturală din scoarţa terestră, formată în urma proceselor geologice, utilizabilă, ca atare sau prin prelucrare, în activitatea economico-socială; - zăcământ = acumulare naturală de resurse minerale, valorificabilă din punct de vedere tehnic şi economic; - rezerva = partea de zăcământ, determinata cantitativ şi calitativ prin lucrări de explorare şi exploatare, având stabilite condiţiile tehnice şi economice de valorificare. CAP. II Clasificarea resurselor minerale/rezervelor II/1. Criterii de clasificare a resurselor minerale/rezervelor ART. 5 Criteriile de clasificare a resurselor minerale/rezervelor sunt următoarele: - gradul de cunoaştere (certitudine) a condiţiilor geologice, care corespunde unei anumite faze de cercetare; - gradul de cunoaştere a indicatorilor tehnici şi economici (de exploatare, preparare, prelucrare); - viabilitatea valorificării economice. ART. 6 Gradul de cunoaştere a fiecăruia dintre aceste trei criterii este reprezentat şi numeric, cifra 1 corespunzând celui mai înalt grad de cunoaştere. În funcţie de gradul de cunoaştere a fiecăruia dintre aceste trei criterii, se face codificarea numerică a resurselor minerale/rezervelor, printr-un număr format din trei cifre, înscrise în ordinea următoare: - prima cifră reprezintă economicitatea exploatării; - a doua cifră reprezintă gradul de cunoaştere a indicatorilor tehnici şi economici de exploatare; - a treia cifră reprezintă gradul de cunoaştere a condiţiilor geologice. ART. 7 Resursele minerale/rezervele se clasifică în grupe, în funcţie de gradul de cunoaştere a posibilităţilor economice de valorificare, şi în categorii, în funcţie de gradul de cunoaştere a fiecăruia dintre cele trei criterii. În anexele nr. 1a), 1b), 1c) şi 1d) este prezentată schema de clasificare şi codificare numerică a rezervelor şi resurselor minerale solide. II/2. Clasificarea resurselor minerale în grupe ART. 8 În funcţie de gradul de cunoaştere a posibilităţilor economice de valorificare, resursele minerale se clasifică în grupele: identificate şi valorificabile. ART. 9 Grupa resurse minerale identificate Cuprinde acele resurse minerale evaluate în documentaţii (studii) geologice numai pe baza datelor de cunoaştere geologica obţinute din lucrările de cercetare. Aceste resurse sunt considerate interesante din punct de vedere economic, fără a se putea face o apreciere a posibilităţilor economice de valorificare. În ordinea crescătoare a gradului de cunoaştere a condiţiilor geologice, aceste resurse minerale se clasifica în categoriile: posibile, indicate şi măsurate. ART. 10 Grupa resurse minerale valorificabile Cuprinde partea din resursele măsurate şi/sau indicate, pentru care studiile de fezabilitate sau de prefezabilitate demonstrează economicitatea punerii în valoare în anumite condiţii (conjuncturale) sau aprofundarea cercetării geologice şi/sau tehnologice (potenţiale). II/3. Clasificarea resurselor minerale în categorii ART. 11 În funcţie de gradul de cunoaştere a fiecăruia dintre cele trei criterii, în ordine crescătoare, resursele minerale se codifică şi se clasifica în următoarele categorii: - resurse minerale identificate: . posibile (cod 333); . indicate (cod 332); . măsurate (cod 331); - resurse minerale valorificabile: . potenţiale (cod 221 + 222); . conjuncturale (cod 211). ART. 12 Categoria resurse minerale posibile (cod 333) Cuprinde acea parte a resurselor minerale al căror grad de cunoaştere are un caracter informativ. Conturarea şi estimarea cantităţii şi calităţii acestor resurse se bazează pe date geologice şi geofizice rezultate din lucrări executate în faze de prospecţiune sau prin extrapolarea parametrilor de calcul de la limita resurselor indicate. Continuitatea geologică este presupusă. Informaţiile obţinute din lucrările executate la distanţe foarte mari sau din puncte izolate sunt limitate. Estimarea cantităţii şi calităţii acestor resurse prezintă un grad scăzut de siguranţa şi un nivel aproximativ de încredere, care permite însă luarea unei decizii privind continuarea cercetărilor geologice. Datorită nivelului scăzut de încredere al acestei categorii, resursele minerale posibile nu se cumulează, la raportare, cu resursele minerale măsurate şi cu resursele minerale indicate. ART. 13 Categoria resurse minerale indicate (cod 332) Cuprinde acea parte a resurselor minerale identificate pe baza rezultatelor explorării generale, cu caracter preliminar, şi evaluate în documentaţii (studii) geologice, numai pe baza datelor de cunoaştere geologica. Lucrările de cercetare (şanţuri, puţuri, alte lucrări miniere, foraje geologice) sunt suficient de apropiate încât rezultatele obţinute (corelate eventual şi cu rezultatele unei cercetări prin metode geofizice) permit presupunerea continuităţii geologice şi a calităţii. Estimarea formei şi a dimensiunilor, a caracteristicilor fizice, a calităţii şi conţinutului prezintă un grad de încredere rezonabil. Sunt cunoscute existenta şi proporţia porţiunilor şi intercalaţiilor sterile sau necorespunzătoare calitativ, a diferitelor şorţuri calitative sau a zonelor de alterare; sunt cunoscute, prin interpolare, faliile principale şi conturul zonelor de discontinuitate ale corpurilor de substanţe minerale utile. Condiţiile hidrogeologice sunt apreciate pe baza observaţiilor făcute în lucrări de cercetare geologica, completate la cărbuni cu 1-2 foraje hidrogeologice. Sunt cunoscute, orientativ, valoarea parametrilor hidrogeologici, poziţia suprafeţei piezometrice şi tipul de acvifer (cu nivel liber sau sub presiune). Indicatorii tehnico-economici nu sunt cunoscuţi sau sunt insuficient cunoscuţi pentru o apreciere a posibilităţilor de valorificare economică; prin cantitatea, calitatea şi gradul lor de încredere resursele minerale indicate pot prezenta interes economic şi permit luarea unei decizii privind continuarea cercetărilor în vederea creşterii gradului de cunoaştere geologica şi/sau determinarea condiţiilor tehnico-economice de exploatare. Încrederea în estimarea acestor resurse este mai mica de 70%, iar eroarea maximă admisă în cunoaşterea condiţiilor geologice şi a caracteristicilor fizice şi calitative este mai mare de sau egala cu 30% . ART. 14 Categoria resurse minerale măsurate (cod 331) Cuprinde acea parte a resurselor minerale identificate, studiate complet din punct de vedere al condiţiilor geologice, în urma explorării de detaliu, şi evaluate în documentaţii (studii) geologice, numai pe baza datelor de cunoaştere geologica. Estimarea cantitativă (forma şi dimensiuni) a caracteristicilor fizice, a calităţii şi a conţinutului mineral ale acestor resurse presupune un grad înalt de încredere. Lucrările de cercetare geologica (şanţuri, puţuri, foraje geologice de suprafaţa sau din subteran, lucrări miniere subterane sau alte tipuri de lucrări) se afla la distanţe care confirma (justifica) continuitatea geologica şi calitativă. Sunt cunoscute răspândirea spaţială şi proporţia intercalaţiilor şi porţiunilor sterile sau necorespunzătoare calitativ, a sorturilor calitative şi a zonelor de alterare. În cazul zăcămintelor tectonizate, sunt stabilite poziţia faliilor principale şi amplitudinea deplasării flancurilor acestora, precum şi caracteristica generală, orientarea şi frecventa lor. Condiţiile hidrogeologice sunt cunoscute în măsura necesară aprecierii influenţei apelor subterane asupra procesului de exploatare, stabilirii concluziilor privind posibilităţile de asecare şi proiectarea acesteia. Sunt bine cunoscute caracteristicile principale ale formaţiunilor acvifere (număr, configuraţie, extindere, adâncime), poziţia acestora faţă de zăcământ şi relaţiile cu alte formaţiuni acvifere, parametrii hidrogeologici (porozitate, coeficient de filtrare, transmisivitate, debit specific), suprafaţa piezometrică, direcţiile de curgere şi caracteristicile fizico-chimice ale apelor. Indicatorii tehnico-economici sunt insuficient cunoscuţi pentru o apreciere a posibilităţilor de valorificare; prin cantitatea, calitatea şi gradul lor de încredere resursele minerale măsurate prezintă interes economic şi permit luarea unei decizii privind continuarea cercetărilor pentru determinarea condiţiilor tehnice şi economice de exploatare. Încrederea în estimarea resurselor minerale din aceasta categorie este de 90-95%, iar eroarea maximă admisă în cunoaşterea condiţiilor geologice şi a caracteristicilor fizice şi calitative este de 10-15%. ART. 15 Categoria resurse minerale valorificabile potenţial (cod 221 + 222) Cuprinde acea parte a resurselor minerale măsurate şi/sau indicate pentru care studiul de prefezabilitate demonstrează posibilitatea exploatării în condiţii economice şi tehnice specifice ale momentului, ca urmare a completării cunoaşterii tehnice şi/sau a condiţiilor de zăcământ analizate într-un studiu de fezabilitate. ART. 16 Categoria resurse minerale valorificabile conjunctural (cod 211) Aceasta categorie cuprinde acea parte a resurselor măsurate complet, cunoscute în ceea ce priveşte condiţiile geologice şi tehnico-economice de valorificare, pentru care studiul de fezabilitate demonstrează că la momentul dat nu se justifica exploatarea în condiţii economice. Prin îmbunătăţirea tehnologiei sau prin modificarea condiţiilor economice ele pot deveni rezerve dovedite. a) Gradul de cunoaştere geologica este corespunzător resurselor minerale măsurate. b) Tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de exploatare (diluţia, pierderile de exploatare etc.), elementele de calcul ale preţului de cost sunt cunoscute din exploatarea curenta sau experimentală. c) Fluxul tehnologic de preparare şi prelucrare se cunoaşte la scară industrială, iar dacă zăcământul nu este în exploatare, toţi indicatorii tehnico-economici sunt stabiliţi prin teste semiindustriale; la rocile utile se cunoaşte modul de comportare în diferite domenii de utilizare a acestora şi a produselor obţinute din acestea; la minereurile metalifere, fluxul de preparare şi de prelucrare metalurgică este stabilit pentru componenţii utili valorificabili. II/4. Clasificarea rezervelor ART. 17 Grupa rezervelor (resursele exploatabile) Cuprinde acea parte din resursele minerale măsurate şi/sau indicate, la care este dovedită, printr-un studiu de fezabilitate sau prefezabilitate, posibilitatea exploatării în condiţii economice acceptate. În funcţie de gradul de cunoaştere, în ordine crescătoare, rezervele se clasifica în categoriile: probabile şi dovedite. ART. 18 Categoria rezerve probabile (cod 121 + 122) Cuprinde acea parte a resurselor minerale măsurate şi/sau indicate, pentru care studiul de prefezabilitate demonstrează că la momentul dat şi la parametrii cunoscuţi exploatarea poate fi economică. a) Condiţiile de zăcământ se cunosc în măsura necesară proiectării lucrărilor de deschidere şi pregătire pentru rezervele măsurate sau a celor de explorare de detaliu pentru rezervele indicate. Sunt cunoscute răspândirea spaţială şi proporţia intercalaţiilor şi porţiunilor sterile sau necorespunzătoare calitativ, a diferitelor şorţuri calitative şi a zonelor de alterare. În cazul zăcămintelor tectonizate, sunt stabilite poziţia fracturilor principale şi amplitudinea deplasării flancurilor acestora, precum şi caracteristica generală, orientarea şi frecventa lor. b) Condiţiile hidrogeologice sunt cunoscute în măsura necesară aprecierii influenţei apelor subterane asupra procesului de exploatare, stabilirii concluziilor privind posibilităţile de asecare şi proiectarea acesteia. Sunt bine cunoscute caracteristicile principale ale formaţiunilor acvifere (număr, configuraţie, extindere, adâncime), poziţia acestora fata de zăcământ şi relaţiile cu alte formaţiuni acvifere, parametrii hidrogeologici (porozitate, coeficient de filtrare, transmisivitate, debit specific), suprafaţa piezometrică, direcţiile de curgere şi caracteristicile fizico-chimice ale apelor. c) Tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de exploatare sunt cunoscuţi pe bază rezultatelor obţinute din lucrările geologice sau, după caz, din exploatări experimentale (abataje, cariere). d) Tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de preparare-prelucrare sunt cunoscuţi pe baza cercetărilor în faza pilot sau semiindustrială; la rocile utile se cunoaşte modul de comportare în diferite domenii de utilizare a acestora şi a produselor obţinute din acestea; la minereurile metalifere se cunoaşte fluxul tehnologic de preparare şi gradul de recuperare în concentrate a elementelor utile valorificabile, precum şi tehnologia metalurgică. ART. 19 Categoria rezerve dovedite (cod 111) Cuprinde acea parte a resurselor măsurate, demonstrate a fi exploatabile economic printr-un studiu de fezabilitate sau de activitatea miniera desfăşurata în mod curent în zone explorate în detaliu. a) Condiţiile geologice, cunoscute la nivelul corespunzător resurselor măsurate, permit planificarea lucrărilor de pregătire şi exploatare. b) Condiţiile hidrogeologice sunt complet clarificate; se cunosc implicaţiile apelor subterane asupra procesului de exploatare; soluţiile de asecare sunt verificate în procesul de exploatare curenta sau experimentală. c) Metoda de exploatare, tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de exploatare (diluţia, pierderile de exploatare), elementele de calcul ale preţului de cost sunt cunoscute din exploatarea curenta sau experimentală. d) Fluxul tehnologic de preparare şi de prelucrare se cunoaşte la scara industrială, iar dacă zăcământul nu este în exploatare, toţi indicatorii tehnico-economici sunt stabiliţi prin teste semiindustriale; la rocile utile se cunoaşte modul de comportare în diferite domenii de utilizare a acestora şi a produselor obţinute din acestea; la minereurile metalifere fluxul de preparare şi de prelucrare metalurgică este stabilit pentru componenţii utili valorificabili. CAP. III Evaluarea resurselor minerale/rezervelor ART. 20 Evaluarea resurselor minerale/rezervelor se realizează prin interpretarea şi prelucrarea rezultatelor obţinute din lucrările de cercetare geologica, inclusiv din determinările de laborator, din studiile şi cercetările tehnologice şi din lucrările de exploatare. III/1. Metodica de cercetare geologica III/1.1. Principii de bază privind cercetarea geologica ART. 21 Cercetarea geologica cuprinde ansamblul lucrărilor necesare cunoaşterii cantităţii şi calităţii resurselor minerale/rezervelor şi a condiţiilor geologice şi tehnico-economice de valorificare a acestora. ART. 22 Metodica de cercetare geologica se stabileşte prin negociere în licenţa, care va cuprinde programul de lucrări aprobat, precum şi drepturile şi obligaţiile agenţilor economici care executa lucrări de cercetare geologica, conform Legii minelor nr. 61/1998 şi normelor de aplicare a acesteia. ART. 23 Felul şi amplasarea lucrărilor de cercetare geologica depind de complexitatea condiţiilor geologice şi de gradul de cunoaştere propus a fi realizat şi care, în general, corespunde unei anumite faze de cercetare. Cercetarea resurselor din perimetrele noi începe, de regula, prin utilizarea distanţelor maxime dintre lucrări. Reţeaua de lucrări de cercetare geologica, corespunzătoare unei anumite faze de cercetare şi necesară realizării gradului de cunoaştere pentru încadrarea resurselor în categorii, pentru fiecare zăcământ, poate fi stabilită şi justificată şi prin studii specifice (analize geostatistice). Aceasta trebuie să asigure un grad de certitudine de 90-95% în cazul explorării detaliate, de până la 70% în cazul explorării generale şi până la 25% în cazul prospecţiunii. ART. 24 În cursul cercetării geologice, în vederea stabilirii cantităţii şi calităţii resurselor minerale/rezervelor se vor urmări: localizarea spaţială, conturul şi forma corpurilor de substanţe minerale utile, condiţiile hidrogeologice şi toţi factorii naturali care influenţează tehnologia de exploatare, preparare, prelucrare şi valorificare a substanţelor minerale utile; de asemenea, se va stabili existenta zonelor sau intercalaţiilor sterile şi a diferitelor şorţuri calitative, iar în limitele posibilităţilor determinate de condiţiile geologice şi de gradul de cunoaştere realizat, acestea se vor delimita în spaţiu şi se vor exprima cantitativ. ART. 25 La alegerea felului lucrărilor geologice, la amplasarea şi executarea lor se va urmări permanent protecţia mediului înconjurător. ART. 26 Cercetarea geologica se executa în etape de lucru, care, de regula, se succed, conducând progresiv la creşterea gradului de cunoaştere a resurselor minerale/rezervelor şi cuprinde următoarele faze: prospecţiunea, explorarea generală şi explorarea detaliată. III/1.2. Prospecţiunea geologica ART. 27 Prospecţiunea reprezintă ansamblul de studii şi lucrări de suprafaţa care se realizează pentru identificarea posibilităţilor existenţei unor acumulări de resurse minerale, descifrarea condiţiilor geologice generale ale acestora, obţinerea unor date orientative pentru evaluarea resurselor şi pentru cunoaşterea condiţiilor preliminare de valorificare a acestora. ART. 28 Recunoaşterea geologica reprezintă prima faza a prospecţiunii geologice şi consta în interpretarea datelor geologice preexistente (însoţită, eventual, şi de cercetări indirecte), întocmirea de studii geologice complexe şi hărţi geologice. Recunoaşterea geologica are ca scop identificarea zonelor cu un potenţial de resurse minerale. Pe baza rezultatelor obţinute se evaluează resursele de prognoza, se stabilesc zonele în care este posibila continuarea prospecţiunilor geologice în vederea identificării unor acumulări de resurse minerale şi se întocmesc programele de lucrări necesare. ART. 29 Prospecţiunea consta în executarea de cercetări prin cartare geologica, metode geochimice, geofizice (magnetometrie, radiometrie, electrometrie, seismometrie, teledetecţie), foraje de la suprafaţa, lucrări miniere, studii şi determinări de laborator pe probe recoltate din lucrările executate sau din aflorimente. ART. 30 În cadrul prospecţiunii se executa şi încercări tehnologice de preparare şi prelucrare în faza de laborator. ART. 31 Pe baza datelor obţinute din lucrările de prospecţiune se verifica resursele de prognoza şi se evaluează resursele posibile. III/1.3. Explorarea geologica ART. 32 Explorarea reprezintă ansamblul de studii şi activităţi executate pentru identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă şi calitativă a acestora, precum şi pentru stabilirea condiţiilor tehnice şi economice de valorificare a acestora. ART. 33 Explorarea geologica se realizează cu foraje (de suprafaţa şi/sau subterane) şi prin lucrări miniere (de suprafaţa sau subterane), executate separat sau împreună, în funcţie de gradul de cunoaştere urmărit şi de factorii geologici (forma, grosimea şi variaţiile acesteia, dimensiunile, aşezarea în spaţiu şi gradul de tectonizare a corpurilor de substanţe minerale utile), tehnico-minieri (relieful, adâncimea la care este situat zăcământul, proprietăţile fizico-mecanice ale substanţei minerale utile şi ale rocilor înconjurătoare) şi economici (importanta economică a substanţei minerale utile, existenta căilor de comunicaţie, posibilitatea de alimentare cu energie electrica şi apa, costul lucrărilor geologice, existenta forţei de muncă etc.). ART. 34 Explorarea prin foraje este indicată în cazul zăcămintelor masive sau stratiforme cu înclinare mica sau medie. Forajele sunt predominante la cercetarea zăcămintelor de cărbuni, sare gema, roci utile şi de minereuri cuprifere de diseminare şi aproape exclusive la zăcămintele exploatabile în cariera. ART. 35 Forajele se executa, de regula, în reţea. La amplasarea şi execuţia lor se va urmări ca punctele de interceptare a corpurilor de substanţă minerală utilă să respecte distanţele proiectate între lucrări şi/sau aliniamente. Reţeaua se va adapta la condiţiile geologice locale, îndesând forajele în porţiunile mai complicate şi invers. ART. 36 Pentru toate forajele cu adâncimi mai mari de 100 m se vor face măsurători de deviere, la intervale de 25-50 m. ART. 37 Recuperajul minim la forajele cu carotaj mecanic continuu trebuie să fie de 90% în util şi pe 5 m în culcuşul şi acoperişul acestuia. Pentru intervalele cu recuperare necorespunzătoare, se va completa cercetarea cu alte metode de investigare. În caz de necesitate, intervalele cu recuperaj nesatisfăcător vor fi recarotate. La cărbuni şi la minereurile radioactive este obligatoriu carotajul geofizic la toate forajele de prospecţiune şi de explorare. ART. 38 Ori de câte ori este raţional din punct de vedere tehnic şi al calităţii datelor obţinute, carotajul mecanic continuu poate fi înlocuit cu carotajul mecanic intermitent sau cu alte metode de investigare în gaura de sonda, care asigura calitatea datelor necesare evaluării resurselor minerale. ART. 39 Explorarea prin lucrări miniere subterane (transversale, direcţionale, suitori, puţuri şi planuri înclinate) este indicată atât pentru cercetarea zăcămintelor tabulare (filoniene, sub forma de lentile sau strat), cu înclinare medie sau mare, situate la adâncimi convenabile în regiuni accidentate, cât şi pentru verificarea datelor obţinute din foraje, şi este necesară la promovarea în categorii superioare a resurselor zăcămintelor neuniforme sau cu structura geologica şi tectonica foarte complicată. ART. 40 La amplasarea şi dimensionarea lucrărilor miniere de explorare geologica, se va ţine seama de posibilitatea utilizării lor în procesul de exploatare. ART. 41 În vederea evitării imobilizării unor resurse în pilieri de siguranţa de lungă durata, pe tot parcursul executării lucrărilor de explorare geologica se va urmări stabilirea zonelor în care nu exista acumulări de resurse minerale şi în/pe care se pot amplasa lucrări miniere magistrale (de exemplu: puţuri de extracţie, galerii principale de transport, construcţii de suprafaţa, halde de steril etc.). ART. 42 Pentru creşterea eficientei economice, ori de câte ori este raţional din punct de vedere tehnic şi al calităţii datelor obţinute, lucrările miniere se vor executa numai în completarea cercetării cu foraje de la suprafaţa şi vor fi parţial înlocuite cu foraje orizontale şi verticale, executate în subteran, rolul lucrărilor miniere reducându-se la verificarea calităţii datelor obţinute din foraje, la precizarea indicatorilor tehnici şi economici de exploatare şi la crearea accesului în zăcământ. De asemenea, lucrările miniere sau forajele geologice pot fi completate sau înlocuite (substituite) cu orice alte metode de investigare care asigura obţinerea datelor necesare pentru evaluarea resurselor. ART. 43 În vederea scurtării termenului de la începerea explorării până la intrarea zăcământului în exploatare, a evitării continuării lucrărilor de cercetare geologica într-un zăcământ fără posibilitate de valorificare în etapa respectiva, precum şi pentru reducerea la minimum a cheltuielilor pentru întreţinerea unor lucrări miniere, explorarea se executa, de regula, în fazele de explorare generală şi explorare detaliată. La zăcămintele care prezintă condiţii naturale evident favorabile valorificării, cele doua faze se pot suprapune (faza unica de explorare), ca şi în cazul explorării în extinderea zăcămintelor, care constituie sau au constituit obiectul unei activităţi de exploatare. ART. 44 Explorarea generală are ca scop stabilirea cu caracter preliminar a conturului, formei şi structurii corpurilor de substanţă minerală utilă, precum şi estimarea cantitativă şi calitativă a potenţialului de resurse, furnizând elementele necesare pentru aprecierea posibilităţilor de valorificare a acestuia. ART. 45 În cadrul explorării generale se efectuează şi cercetări tehnologice de preparare sau de prelucrare în faza de laborator şi/sau în faza-pilot. ART. 46 În vederea obţinerii informaţiilor necesare stabilirii posibilităţilor de valorificare a substanţelor minerale utile şi a desimii raţionale a lucrărilor de cercetare din faza explorării detaliate, în cadrul explorării generale, pe o porţiune restrânsă din zăcământ, caracteristica pentru acesta, se pot executa lucrări într-o reţea corespunzătoare unor resurse de categorii superioare. ART. 47 În urma explorării generale, se întocmeşte un studiu (studiu de prefezabilitate) în care se analizează condiţiile tehnico-economice de valorificare a zăcământului. În cazul concluziilor favorabile ale studiului respectiv, rezultatele lucrărilor de explorare generală servesc la elaborarea programului explorării detaliate sau în faza unica. ART. 48 Pe baza rezultatelor obţinute din lucrările de explorare generală, în documentaţii (studii) geologice se evaluează resursele minerale indicate şi, prin studii de prefezabilitate, resursele valorificabile potenţial şi/sau rezervele probabile. ART. 49 Explorarea detaliată are ca obiect cunoaşterea structurii geologice, a formei şi conturului zăcământului, precizarea cantităţii şi calităţii resurselor minerale şi a rezervelor şi furnizarea informaţiilor necesare pentru cunoaşterea condiţiilor tehnico-economice de valorificare, în vederea proiectării (programării) lucrărilor de deschidere-pregătire-exploatare şi a fluxului tehnologic de preparare. ART. 50 Lucrările de explorare detaliată se realizează, de regula, pe o porţiune caracteristica zăcământului sau perimetrului, care se preconizează că va intra în exploatare. ART. 51 În cadrul explorării detaliate se executa şi lucrări de cercetare privind prepararea şi/sau prelucrarea în faza-pilot şi, de la caz la caz, în faza semiindustrială, precum şi exploatarea experimentală. ART. 52 Pe baza rezultatelor obţinute din lucrările de explorare detaliată, în documentaţiile (studiile) geologice se evaluează resursele minerale măsurate, iar prin studii de fezabilitate, resursele valorificabile conjunctural sau potenţial şi/sau rezervele dovedite. ART. 53 Explorarea generală şi de detaliu sau în faza unica se executa atât în zăcăminte noi, cât şi în extinderea zăcămintelor în exploatare sau cu activitate sistată (explorare în extindere). III/1.4. Probarea zăcămintelor ART. 54 Probarea zăcămintelor se realizează în toate fazele cercetării geologice şi în cursul deschiderii, pregătirii şi al exploatării rezervelor. Probarea zăcămintelor cuprinde procesul de recoltare, după un anumit sistem şi cu un anumit scop, a unor cantităţi de material din substanţă minerala utila sau din rocile înconjurătoare, numite probe, care să reprezinte cât mai fidel porţiunea de zăcământ din care au fost extrase, prelucrarea şi reducerea lor, efectuarea analizelor, determinărilor şi cercetărilor, precum şi interpretarea rezultatelor obţinute. ART. 55 Pentru ca probarea să fie concludentă, ea trebuie să fie reprezentativă. ART. 56 În funcţie de scopul urmărit, principalele tipuri de probare sunt următoarele: paleontologică, mineralogică-petrografică, chimica, fizico-mecanică, tehnica şi tehnologică. ART. 57 Probarea paleontologică urmăreşte determinarea vârstei formaţiunilor sedimentare străbătute, în scopul stabilirii unor repere de corelare a corpurilor de substanţă minerala utila şi a complexelor productive de origine sedimentară, şi este obligatorie în cazul zăcămintelor de cărbuni. Probele paleontologice se recoltează din toate lucrările ce se executa în etapele de prospecţiune şi explorare generală. Prelucrarea şi determinările pe aceste probe se fac în laboratoare specializate. ART. 58 Probarea mineralogică are ca scop identificarea mineralelor componente, a raportului cantitativ dintre ele, a mărimii cristalelor, a gradului lor de cunoaştere, a caracterului agregatelor de cristale şi a structurii şi texturii mineralizaţiei, în vederea determinării gradului optim de sfărâmare şi a comportării substanţei minerale utile în procesul de preparare. De asemenea, probarea mineralogică urmăreşte studierea zonelor de alterare a rocilor, relaţiile agenţilor mineralizatori cu căile de acces, transformările suferite de zăcământ după depunerea mineralizaţiei şi eventualele zone de oxidaţie şi de cimentare. ART. 59 Probarea petrografică are ca scop stabilirea componenţilor petrografici ai substanţelor minerale utile şi ai rocilor înconjurătoare, precum şi variaţia acestora în cadrul zăcământului. Recoltarea probelor mineralogice şi petrografice se face în etapele de prospecţiune şi explorare preliminară din câte 1-2 lucrări de cercetare pentru fiecare corp şi sort de substanţă minerala utila sau din mai multe, în funcţie de necesităţi. ART. 60 Probele petrografice se recoltează sub forma de eşantioane. În cazul forajelor, dimensiunile eşantioanelor recoltate din proba care rămâne martor variază în funcţie de diametrul carotelor extrase. Din lucrări miniere se recoltează, de regulă, eşantioane de forma paralelipipedică cu dimensiunile de 5 x 10 x 10 cm. Eşantioanele se recoltează din roca proaspătă. ART. 61 Prelucrarea şi analizarea probelor mineralogice şi petrografice se fac în laboratoare specializate. ART. 62 Pe toate eşantioanele supuse analizei mineralogice se vor efectua analize şi determinări chimice şi fizico-mecanice, în scopul stabilirii unei corelaţii între compoziţia chimica şi proprietăţile fizico-mecanice, pe de o parte, şi mineralogică-petrografică, pe de alta parte. ART. 63 Probarea chimică şi fizico-mecanică urmăreşte stabilirea conţinutului în elemente utile şi dăunătoare şi a caracteristicilor calitative care condiţionează valorificarea substanţei minerale utile în diferite domenii şi se efectuează în toate fazele de cercetare geologică şi în timpul exploatării. ART. 64 În procesul recoltării probelor chimice şi fizico-mecanice se vor respecta următoarele principii de bază: a) toate lucrările care au interceptat substanţa minerală utilă se probează pe măsura executării lor, cu excepţia cazurilor când se urmăreşte evoluţia în timp a procesului de alterare, situaţie în care probele se recoltează la anumite intervale de timp; b) substanţa minerală utilă se probează împreună cu intercalaţiile sterile sau necorespunzătoare calitativ, dacă acestea nu pot fi separate în procesul de exploatare, cu excepţia cărbunilor; c) din rocile înconjurătoare şi din intercalaţiile sterile sau necorespunzătoare calitativ, care se pot evita în procesul de exploatare (deci nu se includ în calculul rezervelor), se recoltează probe informative; d) la straturile neomogene de cărbuni se recoltează probe diferenţiale (separat din fiecare banc de cărbune şi din fiecare intercalaţie sterilă) şi probe globale (recoltate pe toată grosimea stratului, atât din cărbune, cât şi din intercalaţiile sterile); în etapele de prospecţiune şi explorare preliminară probele se recoltează, de regula, numai din substanţă utila, iar probele globale se recoltează din cel puţin 15% din punctele de traversare a straturilor de cărbuni; e) la minereuri metalifere, în cazul filoanelor mineralizate, cu salbande, probele se recoltează separat din minereu şi din salbande; f) în zăcăminte fără limite nete, lungimea probelor recoltate spre periferia zăcământului trebuie să permită estimarea rezervelor în variante de conţinut limita; g) pentru minereurile metalifere care conţin elemente rare şi disperse legate de anumite minerale se vor recolta, pe lângă probele de minereu, şi probe monominerale sau de concentrate; h) în prezenţa mai multor şorţuri de substanţă minerală utilă sau tipuri de roci, probarea se face separat, pe şorţuri şi tipuri; din acelaşi sort de substanţă minerală utilă sau tip de roca din cadrul unui zăcământ, recoltarea probelor se face prin aceeaşi metoda, la aceleaşi distanţe între ele şi probele au aceeaşi greutate pe unitatea de lungime sau de suprafaţa probată; i) la zăcămintele tabulare (filoane, straturi, lentile), liniile de probare trebuie să aibă o direcţie cât mai apropiată de normală la planul pe care se proiectează corpurile de substanţă minerală utilă, în vederea evaluării resurselor; j) excavaţiile făcute pentru recoltarea probelor trebuie să aibă o secţiune constantă, indiferent de duritatea diferitelor minerale sau de varietăţile de roca pe care le cuprinde; k) tot materialul excavat în procesul recoltării probelor trebuie să ajungă la staţia de prelucrare a probelor fără adaos de material străin; l) recoltarea probelor din lucrări miniere va fi precedată de pregătirea locului de probare, prin curăţarea şi netezirea acestuia, astfel ca fiecare proba să fie taiată pe o suprafaţă aproape plană. ART. 65 Pentru recoltarea probelor este necesar să se determine, pentru fiecare zăcământ sau porţiune cu condiţii geologice similare din cadrul zăcământului, metoda de probare (modul de recoltare a probelor), distanţa dintre probe şi cantitatea minimă de material din proba iniţială. ART. 66 La adoptarea metodei de probare, se va ţine seama de factorii geologici specifici fiecărui zăcământ (forma, grosimea corpurilor de substanţă minerală utilă, variaţia calităţii, textura, structura şi duritatea substanţei minerale utile etc.) şi de factorii tehnico-economici (felul lucrărilor geologice, operativitatea şi economicitatea probării etc.). Principalele metode de probare în lucrările miniere sunt: prin brazde, în reţea (prin ciupire), prin răzuire, prin găuri de mina şi metoda globală. Probarea abatajelor se face, de regula, prin brazde. În cazul forajelor, proba se recoltează din materialul recuperat. ART. 67 Distanta dintre probe trebuie stabilită la zăcămintele probate în lucrări miniere (galerii şi suitori) care cuprind în profilul lor mineralizaţia pe toată grosimea ei. La adoptarea distanţei dintre probe, se va urmări obţinerea calităţii resurselor minerale şi a rezervelor cu un grad de cunoaştere cât mai ridicat, în condiţii economice raţionale. ART. 68 Fiecare proba recoltata trebuie să conţină cantitatea minimă de material care să reflecte compoziţia chimica şi proprietăţile fizico-mecanice ale porţiunii de zăcământ pe care o caracterizează calitativ. Cantitatea minimă de material se raportează la o lungime de 1 m sau la o suprafaţa de 1 m 2 probată. ART. 69 Prelucrarea probelor consta în extragerea din proba recoltata a materialului necesar pentru efectuarea analizelor şi determinărilor (proba unicat) şi pentru păstrarea unei probe-martor (duplicat); schema de prelucrare adoptată va asigura condiţii ca probele unicat şi duplicat să reprezinte fidel proba iniţială. Greutatea minimă a probelor rezultate după prelucrare depinde de numărul componenţilor utili şi dăunători, de caracteristicile fizico-mecanice care urmează a fi stabilite şi de materialul necesar fiecărei determinări în parte. ART. 70 Pe fiecare proba se efectuează analizele şi determinările de bază pentru toţi componenţii chimici şi toate caracteristicile fizico-mecanice care influenţează valoarea economică şi determina domeniile de utilizare a substanţei minerale utile. Pentru componenţii utili accesorii, cu o valoare economică redusă, analizele se pot efectua pe probe grupate, obţinute prin amestecarea de material din 5-20 probe simple. Caracteristicile calitative care depind statistic de altele (de exemplu: putere calorifică, conţinut de cenuşă la cărbuni, Cd-Zn la minereuri polimetalice etc.) pot fi determinate pe un număr redus de probe, dar suficient pentru stabilirea ecuaţiilor de regresie corespunzătoare. ART. 71 Pentru verificarea rezultatelor analizelor de bază se executa analize de control intern şi extern pentru toate caracteristicile calitative principale (utile şi dăunătoare). În documentaţiile de evaluare a resurselor minerale se va prezenta prelucrarea rezultatelor analizelor de control intern şi extern efectuate. În cazul când analizele de control extern pun în evidenta erori sistematice, se vor efectua analize de arbitraj. Modul de prelucrare şi de interpretare a rezultatelor analizelor de control este redat în anexa nr. 2. ART. 72 Fiecare proba va fi documentată grafic, numeric şi descriptiv. ART. 73 În anexa nr. 2 se prezintă indicaţii metodologice privind probarea chimica şi fizico-mecanică a zăcămintelor de substanţe minerale utile solide. ART. 74 Probarea tehnica are ca scop determinarea proprietăţilor substanţei minerale utile şi ale rocilor înconjurătoare, care influenţează tehnologia de exploatare. De regulă, pe probele tehnice se determină compactitatea, porozitatea, tăria (duritatea), fisuraţia, stabilitatea rocilor în lucrările de exploatare, rezistenta de rupere la şoc, rezistenta de sfărâmare, coeficientul de afânare, greutatea volumetrică, umiditatea etc. Pentru zăcămintele exploatabile la zi se execută, direct în zăcământ sau pe probe, determinări de stabilitate în taluzuri, de forare a găurilor şi de comportare la împuşcare. Determinările se execută pe probe colectate din substanţa minerală utilă şi din rocile înconjurătoare. ART. 75 Probarea tehnologică are ca scop stabilirea fluxului tehnologic de preparare/prelucrare a substanţelor minerale utile din care se extrag elemente utile, a reţetei de fabricaţie şi calităţii produselor care se pot obţine din substanţele minerale utile ori cu participarea lor. Probele se recoltează pe şorţuri de substanţă minerală utilă, dacă acestea pot fi conturate şi exploatate separat. III.1.5. Cercetarea hidrogeologică ART. 76 Cercetarea hidrogeologică se executa în măsura în care apele subterane ridica probleme în valorificarea zăcământului şi are ca scop formularea concluziilor privind condiţiile hidrogeologice ale corpurilor de substanţă minerală utilă, a posibilităţilor de asecare ale orizonturilor acvifere şi proiectarea acesteia. ART. 77 Cercetările hidrogeologice se executa în etape, prin observaţii directe în deschideri naturale sau în lucrări existente, prin foraje şi prin lucrări miniere. a) Prospecţiunea hidrogeologică cuprinde lucrările efectuate prin observarea directa în deschideri naturale sau lucrări existente (puţuri, galerii etc.) şi prin foraje singulare, în scopul stabilirii condiţiilor hidrogeologice generale ale unei regiuni sau unui perimetru cu resurse posibile. b) Explorarea hidrogeologică cuprinde ansamblul lucrărilor efectuate prin foraje hidrogeologice şi lucrări miniere, în scopul stabilirii condiţiilor hidrogeologice caracteristice unui perimetru. În faza de explorare generală, lucrările executate trebuie să asigure cunoaşterea caracteristicilor hidrogeologice, în măsura necesară clasificării resurselor în categoria resurse minerale indicate. În faza explorării de detaliu, lucrările trebuie să asigure cunoaşterea caracteristicilor, în măsura necesară clasificării resurselor în categoria resurse minerale măsurate şi proiectării asecării necesare pentru asigurarea exploatării. ART. 78 La amplasarea forajelor hidrogeologice se va ţine seama de dezvoltarea complexelor permeabile şi de complexitatea condiţiilor hidrogeologice ale regiunii. Densitatea forajelor hidrogeologice depinde de nivelul gradului de cunoaştere urmărit. În cadrul aceleiaşi faze de explorare, densitatea forajelor hidrogeologice poate fi diferită în limitele unui zăcământ sau perimetru, dacă condiţiile hidrogeologice impun acest lucru. Amplasarea forajelor hidrogeologice şi densitatea acestora se justifica în programele de cercetare geologica. Forajele hidrogeologice care se înscriu în reţeaua de cercetare geologica se vor executa cu carotaj mecanic continuu. Pentru celelalte foraje hidrogeologice se va executa carotaj mecanic continuu numai în intervalele poros-permeabile şi în cele din util. ART. 79 Cercetarea hidrogeologică se va face separat pentru fiecare orizont acvifer, urmărindu-se ca în fiecare punct să fie studiate experimental toate orizonturile acvifere întâlnite, fie printr-un singur foraj, fie prin mai multe foraje apropiate. III/2. Evaluarea resurselor minerale III/2.1. Principii generale ART. 80 Resursele minerale se evaluează pe baza tuturor rezultatelor obţinute din lucrările de cercetare şi exploatare, pe întregul zăcământ sau pe perimetre ale acestuia, care constituie sau vor constitui unităţi independente de exploatare. ART. 81 În zăcămintele la care, pe lângă substanţa de bază, au fost interceptate şi alte substanţe valorificabile, se vor evalua resursele minerale pentru toate aceste substanţe, iar în zăcămintele cu mai multe elemente utile, se va stabili conţinutul pentru fiecare element valorificabil. Caracterizarea calitativă a resurselor minerale va cuprinde exprimarea valorii fiecărei caracteristici care influenţează pozitiv sau negativ valoarea economică şi domeniile de utilizare a substanţei minerale utile. ART. 82 Pentru fiecare substanţă minerală utilă, resursele se exprima fie în unităţi de masă (tone, kilograme), fie în metri cubi, în funcţie de modul în care se raportează realizarea producţiei. ART. 83 Resursele minerale identificate (măsurate, indicate sau posibile) se evaluează aşa cum se afla în zăcământ, fără a lua în considerare modificările ce intervin în procesul de exploatare (diluţie, pierderi), cu următoarele precizări: a) intercalaţiile sterile sau necorespunzătoare calitativ, care au grosimea până la limita maximă admisă prin condiţiile industriale, se includ în calculul resurselor minerale; b) pentru elementele utile accesorii, care se pot recupera din subproduse (de exemplu: concentrate), se va determina atât conţinutul în zăcământ, cât şi în subprodusul respectiv. ART. 84 Resursele minerale care urmează să stea la baza stabilirii condiţiilor industriale se vor evalua, după caz, în mai multe variante de conţinut limita, grosime minimă etc. ART. 85 La zăcămintele exploatabile la zi se va determina şi volumul copertei, în variante ale adâncimii maxime de exploatare în cariera. ART. 86 Evaluarea resurselor implica, de regula, următoarele operaţiuni: delimitarea resurselor minerale de rocile sterile, delimitarea resurselor de categorii diferite şi împărţirea corpurilor de substanţă minerală utilă în unităţi de calcul, evaluarea cantităţii şi calităţii resurselor fiecărei unităţi de calcul şi cumularea acestora. III/2.2. Împărţirea corpurilor de substanţă minerală utilă în unităţi de calcul ART. 87 Delimitarea în cadrul fiecărui corp de substanţă minerală utilă a resurselor pe grupe şi categorii reda localizarea lor în funcţie de posibilităţile de valorificare şi de gradul de cunoaştere realizat. Pentru obţinerea imaginii distribuţiei spaţiale a resurselor şi a variaţiei calităţii substanţei minerale utile, resursele din cadrul aceleiaşi grupe şi categorii se împart în unităţi de calcul, denumite panouri sau blocuri. Modul de împărţire în unităţi de calcul şi dimensiunile acestora depind de forma de zăcământ, de gradul de cunoaştere realizat şi de metoda de exploatare preconizată. ART. 88 Fiecare unitate de calcul va cuprinde resurse clasificate în aceeaşi categorie şi în acelaşi sort de substanţă minerală utilă; separarea pe şorţuri se face ori de câte ori acestea pot fi conturate în spaţiu. ART. 89 În faza de explorare preliminară, unităţile de calcul se delimitează, de regulă, pe criterii geologice şi sunt de dimensiuni mari, dar trebuie să ţină seama de variaţia caracteristicilor calitative şi de structura corpurilor de substanţă minerală utilă, în măsura necesară delimitării zonei unde urmează să înceapă exploatarea, deci a ariei în care se va desfăşura explorarea de detaliu. ART. 90 În faza explorării de detaliu, pentru resursele de categorii superioare, unităţile de calcul se vor delimita ţinându-se seama de metoda de exploatare preconizată. III/2.3. Evaluarea cantităţii şi calităţii resurselor minerale pe unităţi de calcul ART. 91 Evaluarea resurselor pe unităţi de calcul se face prin determinarea volumului lor, iar în cazul în care resursele se exprima în unităţi de masa (tone, kilograme), se utilizează şi greutatea volumetrică. La zăcămintele tabulare volumul resurselor se stabileşte cu ajutorul suprafeţei şi al grosimii medii. În cazul zăcămintelor în care substanţa minerală utilă apare sub forma de cuiburi în roca purtătoare de mineralizaţie, se evaluează cantitatea totală de roca, apoi resursele de substanţă minerală utilă se obţin prin aplicarea coeficientului de mineralizare. ART. 92 Suprafaţa unităţilor de calcul se conturează pe un plan, prin proiecţie ortogonală. Poziţia planului de proiecţie depinde de direcţia şi înclinarea corpurilor de substanţă minerală utilă. ART. 93 Grosimea se măsoară, de regula, în punctele de interceptare prin lucrări. Grosimea medie pe unitatea de calcul este media valorilor din punctele de măsurare, proiectate pe normală la planul de proiecţie a suprafeţelor. Determinarea valorilor medii pe unitatea de calcul se poate face geostatistic, prin metode statistico-matematice, ponderat, după lungimea sau suprafaţa de influenta, precum şi ca medie aritmetica simpla. ART. 94 Pentru greutate volumetrică, de regula, se calculează câte o valoare medie corespunzătoare fiecărui sort de substanţă minerală utilă din acelaşi zăcământ, care se utilizează în determinarea resurselor tuturor unităţilor de calcul ale sortului respectiv. ART. 95 În cazul zăcămintelor cu alternanţe de substanţă minerală utilă şi de benzi sterile incluse în calculul resurselor şi cu o diferenţa semnificativă între greutatea volumetrică a utilului şi a sterilului, se determina întâi greutatea volumetrică medie a substanţei minerale utile şi a rocilor care constituie intercalaţiile sterile, pe unitatea de calcul. În fiecare punct de cunoaştere se calculează greutatea volumetrică corespunzătoare proporţiei de util şi steril, apoi cu aceste valori se determina greutatea volumetrică medie pentru fiecare unitate de calcul. ART. 96 În vederea stabilirii calităţii resurselor minerale pe unităţi de calcul, se determina media fiecărei caracteristici calitative, folosindu-se, de regula, valorile stabilite în fiecare punct de cunoaştere aparţinând unităţii de calcul respective, precum şi în unele puncte exterioare, dar situate aproape de conturul unităţii de calcul. Calculul mediei se poate face geostatistic, prin metode statistico-matematice, şi ponderat, după grosimea sau lungimea probelor ori după suprafaţa de influenta. Se exceptează de la prevederile prezentului articol următoarele situaţii: a) mediile pe unităţi de calcul ale caracteristicilor calitative care depind statistic de altele se stabilesc cu ajutorul ecuaţiilor de regresie corespunzătoare; b) pentru caracteristicile calitative cu importanta redusă în valoarea economică a substanţei minerale utile, la care determinările s-au efectuat pe un număr redus de probe ori pe probe grupate, precum şi în cazul elementelor utile care în zăcământ apar în conţinut sub limita de sensibilitate a metodelor de analiza, dar care pot fi recuperate din subproduse, se poate atribui fiecărei unităţi de calcul valoarea medie pe corp de substanţă minerală utilă. ART. 97 În evaluarea resurselor minerale se pot utiliza coeficienţi de corecţie în următoarele situaţii: a) în cazul în care analizele de control extern pun în evidenta erori sistematice în activitatea laboratorului de bază, confirmate de analizele de arbitraj, rezultatele analizelor de bază din perioada respectiva vor fi corectate cu coeficientul corespunzător; b) valorile caracteristicilor calitative care se determina pe probe uscate în prealabil vor fi corectate ţinându-se seama de umiditatea naturala a substanţei minerale utile; c) în situaţiile în care pe unităţi de calcul revine un număr redus de lucrări sau probe chimice şi fizico-mecanice, la estimarea caracteristicilor calitative medii este indicat să se procedeze, în cadrul fiecărui corp de substanţă minerală utilă, astfel: se estimează valorile medii ale caracteristicilor calitative pe fiecare unitate de calcul (Cu); se determina valorile medii ale caracteristicilor calitative pe corp de substanţă minerală utilă, cu includerea rezervelor exploatate şi a probelor aferente acestora, în doua moduri: prin media tuturor probelor (Cp) şi prin media ponderată după rezerve (Cr) a valorilor medii pe unităţi de calcul; se stabileşte coeficientul de corecţie K = Cp/Cr; pentru fiecare unitate de calcul se adopta media corectată Ccu = K cu; se recomanda estimarea mediei Cp, ţinându-se seama de legea de distribuţie statistica a fiecărei caracteristici; d) în cazul zăcămintelor cu o tendinţa de variaţie a grosimii sau a calităţii resurselor, pentru unităţile de calcul extrapolate de la un aliniament de cercetare ori interpolate între lucrări cu rezultat pozitiv şi negativ, valorile medii ale grosimii sau ale caracteristicilor calitative, stabilite cu datele obţinute din lucrările de cercetare cu rezultat pozitiv, se vor corecta ţinându-se seama de tendinţa în variaţia caracteristicilor respective; e) în cazul existenţei probelor excepţionale la zăcămintele de minereuri auro-argentifere şi de elemente rare şi disperse, precum şi la unele zăcăminte de minereuri neferoase, conţinuturile medii ale unităţilor de calcul, determinate fără probele excepţionale, se corectează cu coeficientul corespunzător aportului suplimentar de metal, pe corp de minereu, dat de aceste probe. În legătura cu probele excepţionale se vor avea în vedere următoarele: - fiecare proba cu un conţinut anormal se reanalizează. Dacă se obţine un conţinut normal, acesta înlocuieşte conţinutul iniţial. Dacă reanalizarea indica un conţinut ridicat, proba se retine ca posibil excepţională; - probele cu conţinut ridicat, confirmat prin reanalizare, se marchează pe profilurile de calcul al rezervelor fiecărui corp de minereu; - dacă în urma examinării localizării spaţiale a probelor cu conţinut ridicat se pot contura anumite zone de îmbogăţire care au şi o explicaţie genetica, rezervele se calculează separat pentru minereul bogat astfel conturat şi separat pentru restul minereului. Dacă probele cu conţinut ridicat se distribuie regulat pe întregul corp de minereu, resursele se estimează pe unităţi de calcul, considerându-se excepţionale probele al căror conţinut este de 10-15 ori mai mare decât media pe unitatea de calcul stabilită, fără luarea în considerare a probelor cu conţinut ridicat; - în cazul existenţei probelor excepţionale, pe fiecare unitate de calcul se determina conţinutul mediu cu probele excepţionale şi fără luarea lor în considerare. Se calculează apoi conţinutul mediu pe resursele totale ale corpului de minereu în cele doua variante: cu probele excepţionale (Ce) şi fără ele (C). Se calculează coeficientul de corecţie K = Ce/C pe corp de minereu, cu care se înmulţeşte conţinutul mediu al fiecărei unităţi de calcul, stabilit fără probele excepţionale. Aceasta este calitatea adoptată a resurselor. ART. 98 Pe baza resurselor evaluate pe unităţi de calcul se determina resursele cumulate, în cadrul fiecărei grupe şi categorii, pe orizonturi sau trepte de exploatare, pe corpuri de substanţă minerală utilă, pe perimetre şi pe total zăcământ. Calitatea medie a rezervelor cumulate se determina prin ponderare. III/3. Evaluarea resurselor valorificabile şi a rezervelor ART. 99 Resursele valorificabile şi rezervele se evaluează din resursele minerale identificate (măsurate şi/sau indicate), luându-se în considerare condiţiile industriale şi modificările ce intervin în procesul de exploatare (diluţie, pierderi de exploatare). ART. 100 Resursele valorificabile şi rezervele se evaluează pe aceleaşi unităţi de calcul pe care au fost evaluate resursele minerale din care provin, cu precizarea raportului de transformare a acestora în rezerve sau resurse valorificabile. ART. 101 Încadrarea în categorii a resurselor valorificabile şi a rezervelor se face pe baza analizării economicităţii exploatării, în studii de prefezabilitate sau fezabilitate, şi a gradului de cunoaştere a criteriilor de clasificare a resurselor minerale/rezervelor şi în funcţie de categoriile de resurse minerale din care provin. ANEXA 1a) ────────── *) Notă CTCE: Schema privind codificarea numerică a clasificării resurselor minerale se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 bis din 1 septembrie 1998, la pagina 22 (a se vedea imaginea asociată).────────── ANEXA 1b) ────────── *) Notă CTCE: Reprezentarea tridimensională codificată a clasificării resurselor minerale/rezervelor se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 bis din 1 septembrie 1998, la pagina 23 (a se vedea imaginea asociată).────────── ANEXA 1c) SCHEMA CLASIFICĂRII RESURSELOR MINERALE/REZERVELOR AXA FEZABILITĂŢII
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────>
│ ┌────────────────┐
│ │ │
│ │ Recunoaştere │
│ │----------------│
│ │ Resurse de │
│ │ prognoză (334) │
│ └───────┬────────┘
│ │
│ v
│ ┌────────────────┐
│ │ │
│ │ Prospecţiunea │
│ │----------------│ ┌─────────────────────┐
│ │Resurse minerale│ │Exploatabile economic│
│ │ posibile (333) │ │---------------------│
│ └───────┬────────┘ │ Rezerve probabile │
│ │ │ (121 + 122) │
│ v ────┐ └─────────────────────┘
│ ┌────────────────┐ │ ^ E
│ │ Exploatare │ │ │ c v
│ │ generală │ │ Studiu de │ o i
│ │----------------│ │ ──────────────>│ n a
A│ │Resurse minerale│ │ fezabilitate │ o b
X│ │ indicate (332) │ │ │ m i ┌─────────────────────┐
A│ └────────────────┘ │ │ i l │Exploatabile economic│
│ │ v c │---------------------│
│ │ ┌─────────────────────┐ │ Rezerve dovedite │
G│ │ │ Valorificabil │ │ (111) │
E│ │ │---------------------│ └─────────────────────┘
O│ │ │Resurse minerale va- │ ^ E
L│ | │lorificabile poten- │ │ c v
O│ ┌────────────────┐ | │ţial (221 + 222) │ │ o i
G│ │ Exploatare │ | └─────────────────────┘ │ n a
I│ │ detaliată │ | Studiu de fezabilitate/ │ o b
C│ │----------------│───────────────────────────────────────────>│ m i
Ă│ │Resurse minerale│ | Raport minier │ i l
│ │ măsurate (331) │ | v c
│ └────────────────┘ | ┌─────────────────────┐
│ ----- │ Valorificabile │
│ │---------------------│
│ │Resurse minerale │
│ │valorificabile │
│ │conjunctural (211) │
│ └─────────────────────┘
│
v
ANEXA 1d) CLASIFICAREA resurselor minerale şi rezervelor
┌────────────┬─────────────────────┬─────────────────────────────────────────┐
│Specificaţie│ Rezerve │ Resurse │
├────────────┼─────────────────────┼───────────────────────┬─────────────────┤
│ Grupa │Exploatabile economic│ Valorificabile │ Identificate │
├────────────┼──────────┬──────────┼─────────────┬─────────┼─────┬─────┬─────┤
│ Categorie │ Dovedite │Probabile │Conjunctural │Potenţial│Măsu-│Indi-│Posi-│
│ │ │ │ │ │rate │cate │bile │
├────────────┼──────────┼──────────┼─────────────┼─────────┼─────┼─────┼─────┤
│ Cod │ │ │ │ │ │ │ │
│ categorie │ 111 │121 + 122 │ 211 │221 + 222│ 331 │ 332 │ 333 │
└────────────┴──────────┴──────────┴─────────────┴─────────┴─────┴─────┴─────┘
ANEXA 2 METODOLOGIA de probare chimică şi fizico-mecanică a zăcămintelor de substanţe minerale utile solide Factorii mai importanţi care influenţează reprezentativitatea şi obiectivitatea probării şi de care se va ţine seama sunt: metoda de probare, cantitatea de material dintr-o proba, poziţia probelor faţă de lucrări şi faţă de zăcământ, constanta dimensiunilor probelor. Recoltarea probelor se va face din foraje şi din lucrări miniere, pe măsura executării acestora. 1. Metoda de recoltare a probelor La alegerea metodei de probare se va ţine seama de prevederile art. 66 din prezenta instrucţiune tehnica privind evaluarea şi clasificarea resurselor minerale/rezervelor de substanţe minerale solide, precum şi de faptul că, în cazul zăcămintelor la care practica cercetării şi a exploatării a confirmat justeţea metodei de probare utilizate, aceasta va fi folosită în continuare, deci nu sunt necesare cercetări pentru alegerea metodei de probare. În cazul zăcămintelor noi, metoda de probare preconizată se justifica în proiectele (programele) geologice, iar justeţea celei utilizate se dovedeşte în documentaţiile de evaluare a resurselor minerale/rezervelor, pe baza comparării rezultatelor obţinute prin experimentarea a 1-3 metode. Probele se recoltează din toate lucrările executate şi din toate corpurile de substanţă minerală utilă, interceptate pe toată grosimea zonei mineralizate, a corpului, stratului etc., când limita cu roca din culcuş şi acoperiş este tranşanţă. În cazul când substanţa minerală utilă este impregnată (dispersată) şi nu se poate delimita tranşant mineralizaţia, probarea se face pe grosimi ce variază de la caz la caz şi din culcuşul şi acoperişul imediat. Probarea prin brazde poate fi utilizata, cu rare excepţii, la toate zăcămintele. În lucrările miniere, brazdele de probare vor fi orientate pe o direcţie cât mai apropiată de normală la planul corpului de substanţa minerală utilă de forma tabulară. Secţiunea transversală a brazdelor este, de regula, dreptunghiulară, dar poate fi şi triunghiulară. În suitori, galerii transversale sau nişe şi în galeriile executate în corpurile de substanţă minerală utilă izometrice (volburi, stockuri, masive), brazdele se recoltează dintr-un perete. În mod excepţional, în cazul mineralizaţiilor cu o dispersie foarte mare a componenţilor utili sau cu un contur extrem de neregulat, se pot proba ambii pereţi. În cazul zăcămintelor tabulare cu înclinare medie şi mare, cercetate cu lucrări miniere care cuprind în profilul lor corpul de substanţă minerală utilă pe toată grosimea sa, probele se recoltează din tavanul galeriilor direcţionale şi dintr-un perete al suitorilor, brazdele fiind, de regula, transversale. În cazul grosimilor foarte mici (până la 10 cm), brazdele se dispun longitudinal pe tavanul galeriilor direcţionale sau pe un perete al suitorilor. Lungimea brazdelor se justifica în funcţie de grosimea corpurilor de substanţă minerală utilă, de gradul de variabilitate a calităţii mineralizaţiei şi de alternanţa diferitelor şorţuri de minereu şi tipuri de roci. În cazul zăcămintelor cu grosimea de 0,10-1,5 m, lungimea brazdelor este egala cu grosimea corpurilor de substanţă minerală utilă. La zăcămintele tabulare cu grosimi mai mari de 1,0-1,5 m şi în cazul zăcămintelor izometrice, lungimea brazdelor este, de regula, de 1 m, cu posibilitatea măririi ei până la 3-5 m, dacă componenţii mineralogici ai substanţei minerale utile sunt distribuiţi uniform. Adoptarea unor lungimi de peste 1 m se va argumenta prin recoltarea, pe o lungime de cel puţin 100 m, de brazde cu lungimea de 1 m şi compararea conţinutului mediu pe lucrarea probată, calculat pe baza analizării fiecărei probe de 1 m lungime, cu cel calculat prin analiza chimică sau fizico-mecanică a probelor comasate pe lungimi de 2 m, 3 m etc. Probarea prin brazde se face continuu, adică pe aceeaşi linie de explorare nu rămân intervale neprobate, decât eventualele intercalaţii sterile sau necorespunzătoare calitativ, care se pot evita în procesul de exploatare. În primele etape de cercetare, când nu se cunoaşte grosimea minimă a intercalaţiilor sterile ce pot fi evitate în procesul de exploatare, acestea se vor proba şi analiza separat, după aceeaşi metodă ca utilul, urmând a se decide ulterior necesitatea excluderii lor din calculul rezervelor. În cazul zăcămintelor de substanţe minerale utile în care se pot separa macroscopic tipuri sau şorţuri, care în procesul de exploatare se vor extrage separat, se recoltează probe separat din fiecare tip sau sort. Probarea în reţea (prin ciupire) consta în extragerea aceleiaşi cantităţi de substanţă minerală utilă din fiecare punct al unei reţele uniforme (de regula rectangulară) de pe suprafaţa ce urmează a fi probată. Amestecul materialului rezultat din toate punctele de pe suprafaţa probată constituie proba, cu mineralizaţia uniforma. Probarea prin răzuire consta în scoaterea unei felii de substanţă minerală utilă de aceeaşi grosime pe toată suprafaţa ce constituie o proba. Probarea prin răzuire este cea mai exactă, dar ea este dificil de executat şi foarte costisitoare. Ea este indicată numai în cazul zăcămintelor de minereuri metalifere cu grosime mica şi cu o repartiţie extrem de neuniformă a componenţilor utili, precum şi ca metoda de control pentru verificarea altei metode de probare. În cazul corpurilor de minereu cu grosimi foarte mici (până la 10 cm), probarea prin răzuire coincide cu probarea prin brazde, amintită mai sus. Metoda globală constă în extragerea materialului rezultat în urma executării în util a câtorva metri de lucrare minieră. La utilizarea probării globale se va ţine seama de aportul de steril din rocile înconjurătoare. Recoltarea probelor globale se va practica ori de câte ori alte metode de probare conduc la rezultate neconcludente. Probarea prin găuri de mina este indicată în cazul zăcămintelor izometrice, fără goluri în care s-ar putea pierde o parte de material. Aplicarea acestei metode este condiţionată de realizarea unui recuperaj de cel puţin 90%, în cazul repartiţiei neuniforme a componenţilor utili şi dăunători, şi de cel puţin 80%, în cazul repartiţiei uniforme a acestora. La cercetarea prin foraje cu carotaj continuu materialul obţinut din util consta din carota, detritusul depus în tubul de sedimentare şi din fragmentele din noroiul de foraj. În cazul unui recuperaj în carota de cel puţin 80%, proba chimica sau fizico-mecanică este constituită din jumătate de carota, obţinută prin secţionare axială, sau din întreaga carota, în cazul diametrelor mici şi dacă nu este necesar să se păstreze o parte din carote în alte scopuri. Dacă recuperajul în carota este sub 80% şi în intervalul cercetat nu apar intercalaţii sterile care se exclud din calculul rezervelor, pe lângă proba din carota se ia şi o proba formată din amestecarea materialului din noroiul de foraj cu detritusul, rezultate din acelaşi interval cu carota. În cazul unor roci cu componente argiloase sau friabile, este necesară verificarea influentei noroiului de foraj asupra carotelor, prin executarea unor lucrări miniere coaxiale de verificare. În cazul straturilor neomogene de cărbuni, carotele obţinute din fiecare interval de util şi steril se prelucrează (fie prin secţionare axială, fie prin măcinare), în vederea formării atât a probelor diferenţiale, cât şi a celei globale. În vederea determinării proprietăţilor fizico-mecanice ale unor roci de construcţii, se recoltează eşantioane care să permită confecţionarea epruvetelor de forma şi mărimea prevăzute în standardele de stat referitoare la aceste determinări. 2. Distanţa minimă dintre probe Prin distanţa dintre probe, în sensul prezentei instrucţiuni, se înţelege distanţa dintre doua linii de probare vecine. O linie de probare este constituită din mulţimea probelor care se recoltează de la intrarea până la ieşirea din zăcământ şi care sunt situate pe aceeaşi lucrare geologica sau pe mai multe lucrări executate în prelungire, aproximativ, de-a lungul unei drepte. În cazul zăcămintelor tabulare, a căror grosime se înscrie în profilul galeriilor direcţionale şi al suitorilor, distanţa dintre probe coincide cu distanţa dintre doua linii de probare paralele, vecine. Prevederile vizând distanţa dintre probe se referă la acest caz şi numai la minereurile metalice şi la unele substanţe nemetalifere. În cazul forajelor sau al breşelor şi transversalelor executate din galerii direcţionale sau din suitor, distanţa dintre probe coincide cu distanţa dintre aceste lucrări. Pentru asigurarea caracterului obiectiv al probării este necesar ca din acelaşi tip de substanţă minerală utilă din cadrul unui zăcământ probele să se recolteze la distanţe egale. Pentru fiecare zăcământ sau pentru tipuri de zăcământ similare se va stabili distanţa optimă dintre probe, urmărindu-se obţinerea rezervelor cu un grad de cunoaştere cât mai ridicat, în condiţii economice raţionale. În vederea stabilirii distanţei optime dintre probe se va proceda astfel: - pe o lucrare de 50-100 m lungime, dintr-o porţiune caracteristica a zăcământului se recoltează probe la o distanţa de 1 m între ele; - se consideră succesiv setul format din probele (1, 2,.........n) apoi cele luate din 2 în 2 m (2 subseturi: 1, 3, 5,.............. şi 2, 4, 6,......), din 3 în 3 m (3 subseturi: 1, 4, 7,......; 2, 5, 8,....... şi 3, 6, 9,.......) etc.; - pentru fiecare set şi subset de probe se determina parametri statistici (valoarea medie, dispersia şi corelaţia spaţială); - se testează, succesiv, concordanta parametrilor (medie, dispersie) fiecărui subset de probe cu parametrii setului format din toate probele recoltate din lucrarea pe care se face experimentarea; - distanţa optimă dintre probe este cea mai mare distanţa la care parametrii subsetului de probe (medie, dispersie) nu diferă semnificativ de cei corespunzători distanţei de 1 m. La cărbuni distanţa dintre probe coincide cu distanţa dintre lucrările ce traversează straturile de cărbuni, pe toată grosimea lor. 3. Greutatea optimă a probelor recoltate prin brazde Greutatea optimă a unei probe recoltate, pentru toate zăcămintele sau toate tipurile de zăcăminte similare probate prin brazde, se va stabili experimental prin determinarea dimensiunilor brazdelor în secţiune transversală, astfel: - se aleg cel puţin 30 de locuri de probare dintr-o porţiune caracteristica a zăcământului, ele putând fi situate pe aceeaşi lucrare; - din fiecare loc de probare se recoltează, succesiv, brazde de aceeaşi lungime, dar cu secţiunea transversală crescândă (de exemplu: proba 1 de 3x2 cm, proba 2 de 5x3 cm, proba 3 de 7x3 cm, proba 4 de 10x3 cm, proba 5 de 10x5 cm etc.); fiecare proba noua se recoltează prin adâncirea şi lărgirea celei precedente şi este constituită din materialul nou recoltat, la care se adauga întregul material obţinut anterior din acelaşi loc (mai puţin partea consumată prin efectuarea analizelor); prelucrarea fiecărei probe se face pe întregul material din care este constituită; - se determină, pentru fiecare loc de probare, compoziţia chimică a probei 1, a probei 2, a probei 3 etc., până la secţiunea maximă; - se consideră seturile de probe formate din probele 1, probele 2, probele 3 etc. şi pentru fiecare set de probe se determină parametrii statistici (media, dispersia); - se testează, succesiv, concordanţa mediei fiecărui set cu media setului corespunzător probelor de dimensiune maximă; - greutatea optimă a probelor este aceea corespunzătoare dimensiunilor celor mai mici la care media setului respectiv nu diferă semnificativ de media setului de probe cu dimensiunile maxime. 4. Prelucrarea probelor Prelucrarea unei probe consta în extragerea din proba recoltata a probei necesare efectuării analizelor. Proba supusă analizelor trebuie să reprezinte fidel calitatea probei recoltate. La sosirea unui lot de probe în staţia de prelucrare se vor confrunta etichetele din saci sau lăzi cu borderoul care însoţeşte lotul şi se va verifica starea sacilor sau a cutiilor în care au fost aduse probele, iar probele vor fi cântărite înainte de uscare. Dacă se constata deteriorarea unor saci sau cutii, probele respective nu vor fi prelucrate până la consultarea personalului geologic, care va decide fie luarea în considerare, fie repetarea recoltării, după compararea greutăţii acestor probe cu dimensiunile lor. Se vor lua toate măsurile necesare pentru ca în procesul prelucrării probelor să se reducă la minimum pierderile de material din probe şi să se excludă contaminarea lor cu material străin. Prelucrarea probelor chimice se realizează prin: a) repetarea succesivă a operaţiilor de mărunţire (sfărâmare-măcinare), separarea granulometrică (ciuruire-cernere), omogenizare şi reducere; adesea aceste operaţiuni sunt precedate de uscarea probelor în etuvă; b) la fiecare operaţiune de reducere a probelor se va respecta relaţia: Q = Kd^2, unde: Q = greutatea minimă de material ce trebuie obţinută după reducere, exprimată în kg; d = diametrul maxim al granulelor din proba supusă reducerii, exprimat în mm (dimensiunile ochiurilor ciurului sau sitei pe care refuzul rămas reprezintă maximum 5% din proba cernută); K = un coeficient care depinde de caracteristicile substanţei minerale utile, având valori crescânde de la 0,05 pentru substanţele minerale utile omogene, până la 2-3 pentru minereurile cu o repartiţie extrem de neuniformă a componenţilor utili; c) valoarea coeficientului K se va stabili, experimental, pentru fiecare zăcământ, separat pe tipuri de mineralizaţie, astfel: - se fixează în zăcământ un număr de puncte de probare suficient (cel puţin 3) pentru ca materialul recoltat să fie reprezentativ pentru tipul mineralizaţiei în cauza; - din fiecare loc de probare stabilit se recoltează probe prin metoda adoptată pentru tipul respectiv de mineralizaţie, apoi se comasează materialul din toate probele, constituindu-se o proba unica pentru experimentarea prelucrării; - proba unica se prelucrează succesiv, de cel puţin cinci ori pentru valori crescânde ale coeficientului K, începând cu o valoare minimă (se recomanda să se adopte pentru valorile 0,05; 0,1; 0,2; 0,3; 0,4 şi 0,5, în cazul compoziţiei mineralogice simple şi al repartiţiei uniforme a componenţilor chimici, 0,2; 0,4; 0,6; 0,8 şi 1, în cazul compoziţiei mineralogice complicate şi al repartiţiei neuniforme a componenţilor chimici şi 0,5; 1; 1,5; 2; 2,5 şi 3, în cazul mineralizaţiilor cu o compoziţie mineralogică foarte complicată şi cu o repartiţie foarte neuniformă a componenţilor chimici); - din proba redusă, pentru fiecare valoare a coeficientului K se recoltează cel puţin 10 probe pe care se fac analize chimice; - înaintea trecerii la fiecare K nou se reunifică întregul material din ciclul anterior de prelucrare; - pentru coeficientul K se adopta cea mai mică valoare la care conţinutul mediu şi dispersia fiecărui component chimic nu diferă semnificativ de dispersia şi conţinutul mediu corespunzător valorii maxime a acestui coeficient; d) în funcţie de valoarea coeficientului K, determinata experimental, şi de greutatea iniţială a probelor chimice se stabileşte schema de prelucrare a probelor, care consta în fixarea treptelor de mărunţire, în alegerea aparatelor de mărunţire, a ciururilor şi sitelor şi în adoptarea procedeului de omogenizare şi reducere a probelor; e) mărunţirea de la proba iniţială până la proba supusă analizelor se realizează, de regula, în 3-4 trepte. Se recomanda ca în cadrul fiecărei trepte gradul de mărunţire să fie acelaşi. Pentru sfărâmare se pot utiliza concasoare cu fălci (mai rar valţuri), iar pentru măcinare, mori cu discuri, mori cu bile (sau bare) şi mojare (electrice sau manuale). Mojararea se face, de regulă, în laboratorul care execută analizele, dar se poate efectua şi la staţia de prelucrare a probelor; f) în scopul evitării introducerii într-un aparat de mărunţire a unui material cu fineţe mai avansată decât a celui care va rezulta după mărunţirea respectiva, cât şi pentru a exclude posibilitatea obţinerii, după mărunţire, a unor granule cu dimensiuni mai mari decât cele prevăzute, înainte şi după mărunţire se va efectua o ciuruire sau cernere. Ciururile şi sitele vor avea dimensiunile ochiurilor egale cu diametrul maxim al granulelor rezultate după fiecare mărunţire. Refuzul fiecărui ciur sau site se va reintroduce în aparatul de mărunţire corespunzător acestuia, operaţiile repetându-se până când refuzul scade sub 5% din greutatea probei supuse prelucrării; g) înaintea fiecărei reduceri, probele se omogenizează prin amestecare repetată, efectuată manual sau mecanic; h) reducerea probelor se face numai la granulaţii corespunzătoare satisfacerii relaţiei Q = Kd^2 şi operaţia se poate realiza manual sau cu ajutorul unor dispozitive (prin sfertuire, cu reductorul Braun, reductorul cu pantaloni, reductorul cu jgheaburi înclinate etc.). La aceeaşi treapta de mărunţire, operaţiile de omogenizare şi reducere se repeta la nevoie, până când greutatea probei supuse reducerii ajunge la aceea a probei reduse în cadrul treptei respective; i) după ultima treaptă de mărunţire, din fiecare proba se retine material în două plicuri, unul servind la efectuarea analizelor (unicat), iar celălalt ca proba-martor (duplicat); j) agenţii economici care au staţii de prelucrare a probelor vor lua toate măsurile pentru reducerea la minimum a contaminării cu praf a atmosferei din încăperile respective. La cărbuni întregul material care constituie probele pentru determinarea caracteristicilor fizico-chimice va fi supus operaţiunii de sfărâmare-măcinare până la dimensiunea maximă de 5 mm. Materialul mărunţit va fi trecut prin sita cu ochiuri de 5 mm, iar refuzul va fi supus din nou operaţiunii de sfărâmare-măcinare. Procedeul se repetă până când refuzul pe sita reprezintă maximum 5% din greutatea iniţială a probei supuse prelucrării. Materialul cu granulaţia sub 5 mm, rezultat din fiecare interval al straturilor neomogene, va fi împărţit în doua părţi egale, prin cântărire. O parte va servi la constituirea probei diferenţiale, iar a doua parte, la formarea probei globale. Probele astfel constituite, cât şi cele din straturile omogene vor fi supuse operaţiunii de reducere prin sfertuiri succesive până la greutatea minimă necesară analizelor de bază şi de control şi a constituirii probei duplicat, în cazul în care prin recoltare a rezultat o cantitate suficienta de material. În cazul în care prin carotare s-a obţinut o cantitate mica de roca, atunci întregul material serveşte la constituirea cel puţin a probelor pentru analizele de bază şi control. La unele roci de construcţii, în vederea determinării proprietăţilor fizico-mecanice, prelucrarea probelor consta din confecţionarea epruvetelor pe care se vor face aceste determinări. Materialul rămas după constituirea probelor unicat şi duplicat, la toate substanţele minerale utile solide, se lichidează după constituirea eventualei probe tehnologice de laborator. 5. Analizarea probelor Pentru fiecare proba se efectuează analizele şi determinările de bază pentru stabilirea tuturor componenţilor utili şi dăunători şi a caracteristicilor fizico-mecanice, care influenţează valoarea economică a substanţei minerale respective, luându-se în considerare valorificarea diversificată şi cât mai completă a acesteia. Analizele şi determinările se efectuează de către laboratoare autorizate, prin metodele prevăzute în standardele şi în normele interne. Laboratoarele care execută analizele de bază vor restitui compartimentelor geologice, o dată cu trimiterea buletinelor de analiză, şi restul de material rămas după analiză. Pentru verificarea analizelor de bază se efectuează analize de control intern şi extern. Controlul intern se realizează în laboratorul de bază şi are ca scop depistarea erorilor întâmplătoare. Compartimentele geologice vor trimite pentru control intern, imediat după primirea rezultatelor analizelor de bază, material din restul probelor, pentru 5-10% din numărul acestora, dar nu mai puţin de 50 de probe pe semestru. Probele pentru control intern se trimit cu un număr codificat. Excepţie fac cărbunii utilizaţi în scopuri energetice, din straturi neomogene, la care controlul intern se realizează în faza de explorare de detaliu, prin compararea rezultatelor obţinute din probele diferenţiale cu cele obţinute din probele globale. Rezultatele analizelor de control intern se examinează de către compartimentele geologice, imediat după primirea lor. Periodic (cel puţin o data pe semestru) se prelucrează rezultatele analizelor de control intern. Imediat ce se constata erori întâmplătoare care depăşesc limitele admise prin STAS sau prin normele interne referitoare la metoda de analiză sau determinare este semnalat laboratorul pentru cercetarea şi eliminarea cauzelor care le-au produs. Dacă analizele de control intern pun în evidenta erori întâmplătoare ce depăşesc limitele admise, probele din perioada la care se referă controlul se reanalizează după eliminarea cauzelor care le-au produs. Controlul extern se realizează într-un laborator specializat în analizele respective şi are ca scop depistarea eventualelor erori sistematice în activitatea laboratorului de bază. Pentru controlul extern se trimite material tot din restul rămas după efectuarea analizelor de bază (eventual şi de control intern) pentru minimum 3-5% din numărul analizelor de bază, dar nu mai puţin de 30 de probe pe semestru. Probele pentru control extern se trimit cel puţin o dată pe semestru şi rezultatele lor se prelucrează imediat după primire. În cazul în care analizele de control extern pun în evidenta erori sistematice, acestea trebuie verificate prin analize de arbitraj, efectuate într-un al treilea laborator, pe cel puţin 5-10% din numărul analizelor de bază la care se referă controlul extern. Depistarea erorilor sistematice se poate realiza şi în laboratorul în care s-au efectuat analizele de bază, pe un număr de probe-etalon, echivalent cu 3-5% din numărul analizelor de bază. În acest caz, arbitrajul se face tot în laboratorul de bază, pe un număr dublu de probe-etalon. 6. Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor analizelor de control intern şi extern 6.1. Notaţii: X(bk), X(ik), X(ek), X(ak) - valoarea caracteristicilor controlate (conţinut etc.) pe proba k, data de analiza de bază, de control intern, de control extern, respectiv de arbitraj; E - eroare întâmplătoare medie, pusă în evidenta de controlul intern; m(b), m(e), m(a) - media analizelor de bază, de control extern, respectiv de arbitraj; S(mb), S(me), S(ma) - abaterile medii pătratice ale mediilor de bază, de control extern şi de arbitraj; n - numărul probelor supuse controlului; r(e), r(a) - coeficientul de corelaţie dintre analizele de bază şi cele de control extern, respectiv de arbitraj; t - coeficientul de probabilitate al existenţei erorii sistematice; f(e), f(a) - coeficientul de corecţie al analizelor de bază, stabilit pe baza analizelor de control extern, respectiv de arbitraj; │ Z │ - valoarea absolută a mărimii Z, adică luată cu semnul +, indiferent de semnul efectiv.
n
Σ y(k) = y(1) + y(2) + ... + y(n) [suma valorilor y(1), y(2), ... y(n)]
k=1
6.2. Analizele de control intern Având în vedere faptul că erorile întâmplătoare admisibile sunt date pe clase de valori (clase de conţinut) în STAS şi în normele interne, prelucrarea se face separat pe fiecare clasa. 6.2.1. Prelucrarea rezultatelor analizelor de control intern Se separa probele pe clase şi în cadrul fiecărei clase c, se determina eroarea întâmplătoare medie E(e), după formula:
n(c)
Σ │ X(bk) - X(ik) │
k=1
E(c) = ------------------------- 100,
2n(c)
unde n(c) este numărul probelor din clasa c.
6.2.2. Interpretarea rezultatelor analizelor de control intern Erorile întâmplătoare puse în evidenta de controlul intern se compara cu cele admise, pentru fiecare caracteristica controlată separat pe clase, după modelul din exemplul următor:
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Numă-
rul
pro-
Clasa belor Erori
Nr. de pe întâmplătoare
crt. conţinut clasă ──────────────── Interpretare
(c) (%) [n(c)] efective admise
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Plumb
1. 0-0,5 47 11,5 15 erorile se înscriu în
limitele admise
2. 0,50-6 38 8,3 12 erorile se înscriu în
limitele admise
3. peste 6 7 2,6 6 erorile se înscriu în
limitele admise
Zinc
1. 0-1 45 14,3 15 erorile se înscriu în
limitele admise
2. 1-10 32 12,4 10 erori inadmisibile
3. peste 10 10 7,3 6 erori inadmisibile
Cupru
1. 0-0,5 60 12,4 15 erorile se înscriu în
limitele admise
2. 0,5-3 31 7,5 10 erorile se înscriu în
limitele admise
3. peste 3 5 3,2 7 erorile se înscriu în
limitele admise
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
În cazul considerat, toate probele din perioada controlată, cu conţinut în zinc peste 1,0%, vor fi realizate în laboratorul de bază pentru zinc, după eliminarea cauzelor care au generat erorile întâmplătoare ce depăşesc limitele admise. 6.3. Analize de control extern 6.3.1. Prelucrarea rezultatelor analizelor de control extern Se efectuează următoarele calcule:
n
Σ X(bk)
k=1
m(b) = ────────────;
n
n
Σ X(ek)
k=1
m(e) = ───────────────;
n
m(e)
f(e) = ──────
m(b)
Dacă 0,95 ≤ f(e) ≤ 1,05, se admite că nu exista erori sistematice şi prelucrarea se încheie. Dacă f(e) este în afară intervalului (0,95; 1,05), prelucrarea se continua după cum urmează:────────── *) Notă CTCE: Formulele se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 bis din 1 septembrie 1998, la pagina 30 (a se vedea imaginea asociată).────────── 6.3.2. Interpretarea rezultatelor analizelor de control extern şi de arbitraj Dacă t ≤ 2, nu exista erori sistematice, deci rezultatele analizelor de bază sunt corecte şi pot fi utilizate în estimarea rezervelor. În cazul ca t > 2, se efectuează analize de arbitraj ale căror rezultate se prelucrează la fel ca şi analizele de control extern. Pot apărea trei situaţii: a) arbitrajul confirma analizele de bază, adică 0,95 ≤ f(a) ≤ 1,05. În acest caz, se consideră că nu exista erori sistematice, deci analizele de bază sunt corecte; b) arbitrajul confirma controlul (0,95 ≤ f(e)/f(a) < 1,05). În acest caz, analizele de bază din perioada controlată sunt afectate de erori sistematice şi ele se corectează cu coeficientul f(a); c) rezultatele analizelor de arbitraj nu coincid nici cu cele de bază, nici cu cele de control extern [f(a) şi raportul f(e)/f(a) se afla în afară intervalului 0,95; 1,05]. În acest caz se pun în ordine crescătoare coeficienţii de corecţie f(e), f(a), precum şi f(b) = m(b)/m(b) = 1. Se consideră corecte rezultatele analizelor date de laboratorul corespunzător coeficientului de corecţie cu valoarea intermediară, adică: ● dacă f(e) < 1 < f(a) sau f(a) < 1 < f(e), se consideră corecte analizele de bază; ● dacă 1 < f(e) < f(a) sau f(a) < f(e) < 1, se consideră corecte analizele de control extern, iar rezultatele analizelor de bază din perioada controlată se corectează cu coeficientul f(e), dacă prin corectare rezervele aferente probelor controlate nu trec din grupa de bilanţ în grupa din afară bilanţului, sau invers; în caz contrar, se reface, în laboratorul de bază, analiza tuturor probelor din perioada controlată, după eliminarea cauzelor care au generat erorile sistematice; ● dacă 1 < f(a) < f(e) sau f(e) < f(a) < 1, se consideră corecte analizele de arbitraj şi se procedează la fel că în cazul precedent, cu deosebirea că coeficientul de corecţie este f(a). 7. Documentarea probării Fiecare probă trebuie documentată grafic, cifric şi descriptiv în aşa fel încât să se poată verifica rezultatele sale şi reconstitui modul de desfăşurare în spaţiu şi timp a fiecărui proces legat de probare, chiar şi în absenta personalului muncitor care a contribuit la realizarea recoltării, prelucrării, analizării şi documentării ei. Fiecare sac sau ladă în care se introduce o probă va fi însoţit de un bilet în care se vor specifica numărul probei, locul şi data recoltării, dimensiunile probei şi numele colectorului, iar în carnetul de teren se fac descrierea amănunţită a mineralizaţiei în locul probat şi o schiţă cu cartarea locului probei. Fiecare lot de probe trimis la laborator (sau la staţia de prelucrare a probelor, dacă aceasta nu este în cadrul laboratorului) va fi însoţit de un borderou de expediere care va cuprinde cel puţin elementele din carnetul de teren (exclusiv cartarea) plus greutatea probei şi caracteristicile calitative care urmează a fi determinate. Rezultatele determinărilor efectuate în laborator se trec pe buletine de analize pe care se vor înscrie, în mod obligatoriu, numărul probei şi lucrarea din care a fost recoltata. În cazul zăcămintelor de cărbuni, pentru probele (eşantioanele) pe baza cărora s-a determinat densitatea aparentă, buletinele vor cuprinde şi rezultatele determinărilor privind umiditatea totală şi cenuşa din anhidru. Pe baza datelor din carnetul de teren, din borderourile de expediere a probelor şi din buletinele de analiza se completează registrul probelor. În registrul probelor se trec şi rezultatele analizelor de control intern şi extern, cu semne distinctive sau cu culori diferite. În cazul în care se preconizează prelucrarea automată a datelor în procesul evaluării rezervelor, datele de probare vor fi completate pe formulare corespunzătoare, aducând simplificările corespunzătoare registrului probelor. Pe formulare, localizarea spaţială a probelor se va face prin indicarea coordonatelor probelor. ------- 
