Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 904 din 25 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor referitoare la implementarea regulilor de buna practica in desfasurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman
EMITENT: MINISTERUL SANATATII PUBLICE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 671 din 4 august 2006
ORDIN nr. 904 din 25 iulie 2006
pentru aprobarea Normelor referitoare la implementarea regulilor de buna practica în desfãşurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman
EMITENT: MINISTERUL SÃNÃTÃŢII PUBLICE
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 671 din 4 august 2006
Având în vedere prevederile titlului XVII "Medicamentul" din <>Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 125/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 594/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
vazand Referatul de aprobare al Direcţiei farmaceutice nr. E.N. 2.399 din 25 iulie 2006,
în temeiul <>Hotãrârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii Publice,
ministrul sãnãtãţii publice emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aproba Normele referitoare la implementarea regulilor de buna practica în desfãşurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman, potrivit anexei care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin intra în vigoare la data de 28 iulie 2006, data la care se abroga orice dispoziţie contrarã.
ART. 3
Prezentul ordin se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
*
Normele prevãzute la art. 1 transpun Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind armonizarea legislaţiei, reglementãrilor şi mãsurilor administrative ale statelor membre, referitoare la implementarea regulilor de buna practica în desfãşurarea studiilor clinice efectuate pe medicamente de uz uman, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 121 din 1 mai 2001.
Ministrul sãnãtãţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
Bucureşti, 25 iulie 2006.
Nr. 904.
ANEXA
NORME
referitoare la implementarea regulilor de buna practica în desfãşurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman
CAP. I
Introducere
ART. 1
Prezentele norme transpun Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind armonizarea legislaţiei, reglementãrilor şi mãsurilor administrative ale statelor membre, referitoare la implementarea regulilor de buna practica în desfãşurarea studiilor clinice efectuate pe medicamente de uz uman*1).
--------
*1) JO nr. L 121 din 1 mai 2001, p. 34.
CAP. II
Principii generale
ART. 2
<>Art. 702 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii prevede ca cererea de autorizare de punere pe piata a unui medicament sa fie însoţitã de o documentaţie care sa conţinã informaţiile şi documentele referitoare la rezultatele studiilor clinice efectuate cu acest medicament, care trebuie sa fie transmise în conformitate cu Normele şi protocoalele analitice, farmacotoxicologice şi clinice referitoare la testarea medicamentelor, aprobate prin <>Ordinul ministrului sãnãtãţii publice nr. 906/2006 .
ART. 3
(1) Principiile de baza recunoscute pentru desfãşurarea studiilor clinice la om se bazeazã pe protecţia drepturilor omului şi a demnitãţii umane, vizând aplicarea în domeniul medicinei şi biologiei, asa cum este specificat, de exemplu, în versiunea din 1996 a Declaraţiei de la Helsinki.
(2) Protecţia participanţilor la un studiu clinic este asigurata printr-o evaluare a riscurilor bazatã pe rezultatele testelor toxicologice prealabile oricãrui studiu clinic, prin controlul exercitat de comisiile de etica şi de Agenţia Nationala a Medicamentului, precum şi prin regulile de protecţie a datelor personale.
ART. 4
(1) Trebuie protejate în special persoanele care nu sunt capabile sa isi exprime consimţãmântul legal în cunostinta de cauza pentru participarea la studiile clinice.
(2) Agenţia Nationala a Medicamentului stabileşte reglementãri în acest sens.
(3) Asemenea persoane nu pot fi incluse în studii clinice, dacã aceleaşi rezultate se pot obţine folosindu-se persoane capabile sa isi exprime consimţãmântul în cunostinta de cauza.
(4) În mod normal, aceste persoane nu trebuie sa fie incluse în studii clinice decât dacã exista speranta ca administrarea medicamentului i-ar aduce pacientului un beneficiu direct mai mare decât riscurile la care este expus prin experiment.
(5) În acelaşi timp este indispensabila realizarea de studii clinice în care sunt implicaţi copii, pentru a se îmbunãtãţi tratamentele existente pentru aceştia.
(6) Copiii constituie o populaţie vulnerabila care prezintã diferenţe de dezvoltare psihologicã şi fiziologica fata de adulti, de aceea este foarte importanta şi în beneficiul lor cercetarea legatã de varsta şi de dezvoltare.
(7) Medicamentele destinate copiilor, inclusiv vaccinurile, trebuie sa fie testate în mod ştiinţific înainte de a fi utilizate în terapeuticã; acest lucru nu se poate realiza decât prin asigurarea ca medicamentele care ar putea avea o valoare clinica importanta la copii sunt studiate integral.
(8) Studiile clinice cerute în acest scop trebuie sa fie efectuate protejandu-se subiectii în mod optim; este deci necesar sa se impunã criterii de protecţie a copiilor în timpul studiilor clinice.
ART. 5
(1) În cazul celorlalte persoane incapabile sa isi exprime consimţãmântul legal în cunostinta de cauza, cum ar fi persoanele care suferã de dementa, pacientii supuşi unui tratament psihiatric etc., includerea lor în studii clinice trebuie sa porneascã de la o baza chiar şi mai restrictiva.
(2) Medicamentele testate nu pot fi administrate acestor persoane decât dacã exista motive sa se creadã ca rezultatul va fi un beneficiu direct pentru pacient mai mare decât riscurile posibile.
(3) Pe de alta parte, în asemenea cazuri, consimţãmântul scris al reprezentantului legal al pacientului, dat împreunã cu medicul pacientului, este indispensabil înainte de participarea la oricare studiu clinic.
ART. 6
Noţiunea de reprezentant legal poate include persoane fizice sau juridice, o autoritate şi/sau un organism prevãzute de legislaţia nationala în vigoare (Codul familiei, modificat prin <>Legea nr. 59/1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 8 august 2002, cu modificãrile ulterioare).
ART. 7
(1) Pentru a asigura o protecţie optima a sãnãtãţii, nu vor fi efectuate în România teste (analize) depasite sau repetitive.
(2) Armonizarea cerinţelor tehnice aplicabile în dezvoltarea medicamentelor trebuie sa se desfãşoare, în consecinta, într-un cadru potrivit, în special cel oferit de Conferinţa Internationala pentru Armonizare.
ART. 8
În cazul desfãşurãrii unui studiu clinic în România, Agenţia Nationala a Medicamentului trebuie sa dispunã de informaţii privind conţinutul, începutul şi terminarea studiului; în cazul unui studiu multicentric, este necesar ca toate autoritãţile implicate sa aibã acces la aceleaşi informaţii, cu respectarea regulilor privind confidenţialitatea.
ART. 9
(1) Studiile clinice reprezintã o activitate complexa, în general cu o durata de unul sau mai mulţi ani, implicând de obicei numerosi participanţi şi mai multe locuri de investigatie, frecvent rãspândite pe teritoriul mai multor tari.
(2) De aceea sunt necesare simplificarea şi armonizarea prevederilor administrative referitoare la aceste studii, prin stabilirea unei proceduri clare şi transparente şi prin crearea condiţiilor propice unei coordonari eficace a acestor studii clinice între autoritãţile interesate.
ART. 10
Este necesar ca Regulile de buna practica de fabricaţie (BPF) sa fie aplicate medicamentelor pentru investigatie clinica.
ART. 11
Trebuie stabilite prevederi speciale pentru etichetarea medicamentelor pentru investigatie clinica.
ART. 12
(1) Studiile clinice necomerciale realizate de cãtre cercetãtori fãrã participarea industriei farmaceutice pot fi folositoare pacientilor incluşi.
(2) De aceea, prezentele norme trebuie sa ţinã cont de situaţia specialã a studiilor a cãror conceptie nu implica manevre speciale de fabricaţie sau ambalare, dacã aceste studii sunt efectuate cu medicamente care au autorizaţie de punere pe piata şi sunt fabricate ori importate în conformitate cu prevederile titlului XVII "Medicamentul" din <>Legea nr. 95/2006 şi dacã în acestea sunt incluşi pacienti prezentând aceleaşi caracteristici cu cele specificate în autorizaţia de punere pe piata.
(3) Etichetarea medicamentelor pentru investigatie clinica, destinate acestui tip de studii, trebuie reglementatã prin prevederi simplificate, cuprinse în anexa nr. 11 la Regulile de buna practica de fabricaţie pentru produsele medicamentoase, aprobate prin <>Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 1.058/2003 , anexa referitoare la fabricatia produselor medicamentoase pentru investigatie clinica.
ART. 13
Verificarea respectãrii Regulilor de buna practica în studiul clinic, aprobate prin <>Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 1.236/2004 , şi controlul datelor, informaţiilor şi documentelor, în scopul confirmãrii faptului ca au fost corect generate, înregistrate şi raportate, sunt indispensabile pentru a se justifica participarea subiectilor umani la studiile clinice.
ART. 14
(1) Este necesar ca participanţii la studiu sa consimtã ca informaţiile personale care îi privesc sa fie examinate în cursul inspectiilor de cãtre Agenţia Nationala a Medicamentului şi de persoanele autorizate în acest scop.
(2) Informaţiile personale vor fi tratate ca date strict confidenţiale şi nu vor fi fãcute publice.
ART. 15
Prezentele norme se aplica fãrã sa contravina prevederilor <>Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, cu modificãrile ulterioare, şi ale <>Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003.
ART. 16
Este, de asemenea, necesar sa existe prevederi referitoare la monitorizarea reactiilor adverse care se produc în cursul studiilor clinice, care trebuie sa fie efectuatã prin respectarea mãsurilor de supraveghere a medicamentelor prevãzute în titlul XVII "Medicamentul" din <>Legea nr. 95/2006 , în scopul garantarii opririi imediate a oricãrui studiu clinic care comporta un nivel de risc inacceptabil.
CAP. III
Domeniu de aplicare
ART. 17
(1) Prezentele norme stabilesc prevederi specifice referitoare la desfãşurarea studiilor clinice, inclusiv a studiilor multicentrice, efectuate pe fiinţe umane folosindu-se medicamente, asa cum sunt definite la <>art. 695 din Legea nr. 95/2006 , în special în ceea ce priveşte aplicarea Regulilor de buna practica în studiul clinic.
(2) Prezentele norme nu se aplica studiilor noninterventionale.
ART. 18
(1) Regulile de buna practica în studiul clinic constituie un ansamblu de cerinţe de calitate în domeniile etic şi ştiinţific, recunoscute pe plan internaţional, care trebuie respectate în cursul planificarii, execuţiei, înregistrãrii şi raportarii studiilor clinice la om.
(2) Respectarea acestor reguli garanteazã protejarea drepturilor, siguranţei şi confortului participanţilor la studii clinice, precum şi credibilitatea rezultatelor studiilor clinice.
ART. 19
Agenţia Nationala a Medicamentului trebuie sa adopte principiile de buna practica în studiul clinic şi ghiduri detaliate referitoare la regulile de buna practica de fabricaţie în conformitate cu aceste principii şi, dacã este cazul, acestea vor fi revizuite pentru a se tine cont de progresele ştiinţifice şi tehnice.
ART. 20
Toate studiile clinice, inclusiv studiile de biodisponibilitate şi bioechivalenta, trebuie sa fie concepute, executate şi raportate conform Regulilor de buna practica în studiul clinic.
CAP. IV
Definiţii
ART. 21
În cadrul prezentelor norme se aplica urmãtoarele definiţii:
a) studiu clinic - orice investigatie efectuatã asupra subiectilor umani pentru a descoperi sau a confirma efectele clinice, farmacologice şi/sau alte efecte farmacodinamice ale unuia ori mai multor medicamente pentru investigatie clinica şi/sau pentru a identifica orice reactie adversa la unul ori mai multe medicamente pentru investigatie clinica şi/sau pentru a studia absorbtia, distribuţia, metabolismul şi eliminarea unuia ori mai multor medicamente pentru investigatie clinica în vederea evaluãrii siguranţei şi/sau eficacitatii lor; sunt incluse studiile clinice realizate într-un centru unic ori în centre multiple, în una sau mai multe tari;
b) studiu clinic multicentric - studiul clinic efectuat dupã un singur protocol, dar în mai mult decât un singur centru şi deci de cãtre mai mult decât un singur investigator, centrele în care se efectueazã studiul putând sa se gãseascã numai în România sau în mai multe tari;
c) studiu noninterventional - studiul în cadrul cãruia medicamentul sau medicamentele sunt prescrise în mod obişnuit în concordanta cu termenii autorizaţiei de punere pe piata; folosirea pentru pacient a unei strategii terapeutice date nu este fixatã dinainte printr-un protocol de studiu, ci se supune practicii curente, iar decizia de a prescrie medicamentul este în mod clar separatã de aceea de a include pacientul în studiu; nu trebuie aplicatã pacientilor nicio procedura suplimentarã de diagnostic sau de supraveghere, iar pentru analiza datelor culese sunt folosite metode epidemiologice;
d) medicament pentru investigatie clinica - forma farmaceutica a unei substanţe active sau placebo, care se testeaza ori se utilizeazã ca referinta într-un studiu clinic, inclusiv medicamentele având deja autorizaţie de punere pe piata, dar care sunt utilizate, prezentate sau ambalate diferit în raport cu forma autorizata ori care sunt utilizate pentru o indicaţie neautorizata sau în vederea obţinerii de informaţii mai ample asupra formei autorizate;
e) sponsor - persoana, instituţie sau organizaţie responsabilã de iniţierea, managementul şi/sau finanţarea unui studiu clinic;
f) investigator - un medic sau o persoana care exercita o profesiune agreatã în România în vederea desfãşurãrii studiilor clinice, pe baza cunoştinţelor ştiinţifice şi a experienţei în domeniul îngrijirii pacientilor pe care le necesita aceasta; investigatorul este responsabil de desfãşurarea studiului clinic într-un centru, iar dacã într-un centru studiul este realizat de o echipa, investigatorul este conducãtorul echipei şi poate fi numit investigator principal;
g) brosura investigatorului - ansamblu de date clinice sau nonclinice privind medicamentul ori medicamentele pentru investigatie clinica şi care sunt relevante pentru studiul efectului acestor medicamente la om;
h) protocol - document care descrie obiectivul/obiectivele, conceptia, metodologia, aspectele statistice şi organizarea studiului; termenul protocol acoperã protocolul, versiunile sale succesive şi amendamentele la acesta;
i) subiect - persoana care participa la un studiu clinic, fie ca primeşte medicamentul pentru investigatie clinica, fie ca are rol de martor;
j) consimţãmântul exprimat în cunostinta de cauza - decizia, care trebuie sa fie scrisã, datatã şi semnatã, de a participa la un studiu clinic, luatã de bunãvoie şi dupã ce au fost primite toate informaţiile necesare despre natura, semnificatia, consecinţele şi riscurile posibile, precum şi documentaţia necesarã de cãtre o persoana capabilã sa isi dea consimţãmântul sau, dacã este vorba despre o persoana care nu este în mãsura sa o facã, de cãtre reprezentantul sau legal; dacã persoana implicata nu este capabilã sa scrie, ea poate sa isi dea, în cazuri excepţionale prevãzute de legislaţia nationala, consimţãmântul verbal în prezenta a cel puţin unui martor;
k) comisie de etica - organ independent, compus din profesionisti din domeniul sãnãtãţii şi din membri care nu sunt medici, însãrcinat cu protejarea drepturilor, siguranţei şi stãrii de bine a participanţilor la un studiu şi cu asigurarea publicului cu privire la aceasta protecţie, în special prin formularea unei opinii asupra protocolului studiului, aptitudinilor investigatorilor şi adecvarii facilitãţilor, precum şi asupra metodelor şi documentelor care ar trebui utilizate pentru informarea participanţilor la studiu, în vederea obţinerii consimţãmântului lor exprimat în cunostinta de cauza;
l) inspecţie - activitate desfasurata de Agenţia Nationala a Medicamentului, care consta în verificarea oficialã a documentelor, facilitãţilor, înregistrãrilor, sistemelor de asigurare a calitãţii şi a oricãrui alt element care, în opinia Agenţiei Naţionale a Medicamentului, are legatura cu studiul clinic şi care poate sa aibã loc în centrul unde se desfãşoarã studiul, în localurile sponsorului şi/sau ale organizaţiei de cercetare prin contract sau în oricare alta locatie unde Agenţia Nationala a Medicamentului considera necesarã o inspecţie;
m) eveniment advers - orice manifestare nociva aparuta la un pacient sau participant la un studiu clinic, cãruia i s-a administrat un medicament şi care nu are neapãrat legatura cauzala cu acest tratament;
n) reactie adversa - orice rãspuns nociv şi nedorit la un medicament pentru investigatie clinica, oricare ar fi doza administratã;
o) eveniment advers grav sau reactie adversa grava - orice eveniment sau reactie adversa care, oricare ar fi doza, cauzeazã moartea, pune în pericol viata participantului, necesita o spitalizare sau o prelungire a spitalizarii, provoacã o dizabilitate ori o incapacitate, importante sau durabile, ori provoacã o anomalie sau o malformatie congenitala;
p) reactie adversa neasteptata - o reactie adversa a carei natura sau gravitate nu concorda cu informaţiile despre medicament, de exemplu brosura investigatorului pentru un medicament pentru investigatie clinica neautorizat ori rezumatul caracteristicilor produsului în cazul unui medicament autorizat.
CAP. V
Protecţia subiectilor studiului clinic
ART. 22
Agenţia Nationala a Medicamentului trebuie sa elaboreze reguli detaliate în vederea protejãrii de abuzuri a persoanelor care sunt incapabile sa isi exprime consimţãmântul în cunostinta de cauza.
ART. 23
Un studiu clinic poate fi început numai dacã:
a) riscurile şi inconvenientele previzibile au fost apreciate comparativ cu beneficiul anticipat pentru subiectul studiului şi pentru alţi pacienti actuali şi viitori; un studiu clinic poate sa înceapã numai în cazul în care comisia de etica şi Agenţia Nationala a Medicamentului au ajuns la concluzia ca beneficiile anticipate pe plan terapeutic şi în domeniul sãnãtãţii publice justifica riscurile şi poate fi continuat numai dacã respectarea acestei exigente este monitorizata permanent;
b) subiectul studiului sau, atunci când acesta nu este capabil sa isi exprime consimţãmântul în cunostinta de cauza, reprezentantul sau legal a avut posibilitatea ca, urmare a unei discuţii prealabile cu investigatorul ori cu un membru al echipei de investigare, sa înţeleagã obiectivele, riscurile şi inconvenientele studiului, precum şi condiţiile în care acesta va fi efectuat şi, de asemenea, a fost informat asupra drepturilor sale de a se retrage din studiu în orice moment;
c) sunt garantate drepturile participantului la integritate fizica şi mintalã, la intimitate şi la protecţia datelor care îl vizeazã, conform prevederilor <>Legii nr. 677/2001 , cu modificãrile ulterioare, şi ale <>Legii nr. 46/2003 ;
d) subiectul studiului sau, dacã acesta nu este capabil sa isi exprime consimţãmântul în cunostinta de cauza, reprezentantul sau legal şi-a dat consimţãmântul scris dupã ce a fost informat despre natura, amploarea, consecinţele şi riscurile studiului clinic; în cazuri excepţionale, prevãzute de legislaţia nationala, dacã persoana respectiva nu este capabilã sa scrie, isi exprima consimţãmântul verbal în prezenta a cel puţin unui martor;
e) subiectul poate sa se retragã din studiul clinic în orice moment, prin revocarea consimţãmântului scris şi fãrã a avea de suferit vreun prejudiciu ca urmare a acestui fapt;
f) s-au luat mãsuri ca asigurarea sau compensarea sa acopere rãspunderea investigatorului şi a sponsorului.
ART. 24
Ingrijirile medicale acordate subiectilor şi deciziile medicale luate cu privire la aceştia sunt responsabilitatea unui medic calificat corespunzãtor.
ART. 25
Subiectul trebuie pus în legatura cu un punct de contact de unde poate obţine informaţii mai ample.
CAP. VI
Studii clinice pe minori
ART. 26
În plus fata de oricare alta restrictie pertinenta, un studiu clinic pe minori nu poate fi întreprins decât dacã:
a) a fost obţinut consimţãmântul în cunostinta de cauza al pãrinţilor sau al reprezentantului legal; acest consimţãmânt trebuie sa exprime vointa prezumatã a minorului şi poate fi retras în orice moment, fãrã ca acesta sa aibã de suferit;
b) minorul a primit informaţii, în funcţie de capacitatea sa de înţelegere, din partea unui personal medico-sanitar cu experienta în lucrul cu minorii, cu privire la studiu, riscuri şi beneficii;
c) dorinta explicita a unui minor, capabil sa isi formeze o opinie şi sa evalueze aceste informaţii, de a refuza sa participe la studiul clinic sau de a se retrage în orice moment, este luatã în considerare de cãtre investigator ori, acolo unde este cazul, de cãtre investigatorul principal;
d) nu se acorda niciun stimulent sau avantaj financiar în afarã de compensaţii;
e) se obţin din studiul clinic anumite beneficii directe pentru grupul de pacienti şi numai în cazul în care aceste cercetãri sunt esenţiale pentru validarea datelor obţinute prin studii clinice asupra unor persoane capabile sa isi exprime consimţãmântul în cunostinta de cauza sau prin alte metode de cercetare; pe lângã aceasta, astfel de cercetãri trebuie sa fie legate direct de o situaţie clinica a minorului respectiv ori sa fie de asa natura încât sa se poatã efectua numai pe minori;
f) au fost urmate ghidurile ştiinţifice corespunzãtoare ale Agenţiei Naţionale a Medicamentului;
g) a fost astfel conceput încât sa reducã la minimum durerea, disconfortul, teama şi orice alt risc previzibil legat de boala şi de nivelul de dezvoltare; atât pragul de risc, cat şi nivelul de afectare trebuie sa fie definite în mod expres şi monitorizate constant;
h) protocolul a fost adoptat de o comisie de etica cu competente în pediatrie sau dupã consultarea pe probleme clinice, etice şi psihosociale în domeniul pediatriei;
i) interesele pacientului primeaza întotdeauna asupra celor ale ştiinţei şi societãţii.
CAP. VII
Studii clinice efectuate asupra persoanelor majore cu incapacitate care nu sunt în mãsura sa isi exprime consimţãmântul legal în cunostinta de cauza
ART. 27
(1) Toate cerinţele relevante enumerate pentru persoanele capabile sa isi exprime consimţãmântul legal în cunostinta de cauza se aplica şi persoanelor care nu sunt în mãsura sa isi exprime un astfel de consimţãmânt, denumite în continuare persoane majore cu incapacitate.
(2) În afarã de aceste cerinţe, participarea la un studiu clinic a persoanelor majore cu incapacitate, care nu şi-au exprimat sau au refuzat sa isi exprime consimţãmântul în cunostinta de cauza înainte de instalarea incapacitãţii, nu este posibila decât dacã:
a) a fost obţinut consimţãmântul în cunostinta de cauza al reprezentantului legal; acest consimţãmânt trebuie sa exprime vointa prezumatã a pacientului şi poate fi anulat în orice moment, fãrã ca acesta sa aibã de suferit;
b) persoana care nu este în mãsura sa isi exprime consimţãmântul legal în cunostinta de cauza a primit informaţii, în funcţie de capacitatea sa de înţelegere, cu privire la studiu, riscuri şi beneficii;
c) dorinta explicita a unui subiect, capabil sa isi formeze o opinie şi sa evalueze aceste informaţii, de a refuza sa participe la studiul clinic sau de a se retrage în orice moment, este luatã în considerare de cãtre investigator ori, acolo unde este cazul, de cãtre investigatorul principal;
d) nu se acorda niciun stimulent sau avantaj financiar în afarã de compensaţii;
e) asemenea cercetãri sunt esenţiale pentru validarea datelor obţinute în studii clinice asupra unor persoane capabile sa isi exprime consimţãmântul în cunostinta de cauza sau prin alte metode de cercetare şi se raporteazã direct la o condiţie clinica ce pune în pericol viata ori determina debilitatea de care suferã persoana majorã cu incapacitate în cauza;
f) studiile clinice au fost astfel concepute încât sa reducã la minimum durerea, disconfortul, teama şi orice alt risc previzibil legat de boala şi de nivelul de dezvoltare; atât pragul de risc, cat şi nivelul de afectare trebuie sa fie definite în mod expres şi monitorizate constant;
g) protocolul a fost adoptat de o comisie de etica cu competente în ceea ce priveşte boala şi populaţia în cauza sau dupã consultarea pe probleme clinice, etice şi psihosociale legate de boala şi populaţia în cauza;
h) interesele pacientului primeaza întotdeauna asupra celor ale ştiinţei şi societãţii;
i) exista speranta justificatã ca administrarea medicamentului care trebuie testat oferã un beneficiu mai mare decât riscul pentru pacientul în cauza sau nu prezintã niciun risc.
CAP. VIII
Comisia de etica
ART. 28
(1) În vederea punerii în practica a studiilor clinice vor fi înfiinţate şi fãcute functionale comisii de etica.
(2) Comisia de etica are obligaţia de a-şi formula opinia înaintea începerii oricãrui studiu clinic pentru care a fost solicitatã.
(3) Comisia de etica isi formuleazã opinia ţinând cont în special de urmãtoarele elemente:
a) relevanta studiului clinic şi proiectul acestuia;
b) o evaluare satisfãcãtoare atât a beneficiilor anticipate, cat şi a riscurilor, asa cum este prevãzut în art. 23 lit. a), precum şi justificarea concluziilor;
c) protocolul;
d) calificarea adecvatã a investigatorului şi a personalului ajutator;
e) brosura investigatorului;
f) calitatea facilitãţilor;
g) caracterul adecvat şi complet al informaţiilor care trebuie furnizate, precum şi procedura de urmat pentru obţinerea consimţãmântului exprimat în cunostinta de cauza; este necesarã, de asemenea, justificarea cercetãrii la persoane incapabile sa isi exprime consimţãmântul în cunostinta de cauza conform dispoziţiilor cap. IV;
h) prevederea de indemnizaţii sau compensaţii cu caracter reparatoriu în caz de prejudicii sau deces, imputabile studiului clinic;
i) orice asigurare sau indemnizaţie care acoperã responsabilitatea investigatorului şi a sponsorului;
j) sumele şi, atunci când este cazul, modalitãţile de retribuire sau compensare a investigatorilor şi subiectilor studiului clinic şi elementele relevante ale oricãrui contract prevãzut între sponsor şi locul studiului;
k) modalitãţile de recrutare a subiectilor.
ART. 29
Comisia de etica dispune de un termen maxim de 60 de zile de la data primirii cererii în forma corecta şi corespunzãtoare, pentru a-şi comunica opinia motivatã solicitantului, precum şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului.
ART. 30
(1) În timpul perioadei de examinare a cererii, comisia de etica nu poate formula decât o singura cerere pentru informaţii suplimentare la informaţiile deja furnizate de solicitant.
(2) Termenul prevãzut la art. 29 este suspendat pana la primirea informaţiilor suplimentare.
ART. 31
(1) Nu poate fi acordatã nicio prelungire a perioadei de 60 de zile la care se face referire la art. 29 decât în cazul unor studii care implica medicamente pentru terapie genica şi terapie celulara somatica sau medicamente care conţin organisme modificate genetic. În acest caz poate fi acordatã o prelungire de maximum 30 de zile.
(2) Pentru aceste medicamente, perioada de 90 de zile poate fi prelungitã cu 90 de zile suplimentare în cazul în care se consulta un grup sau un comitet de experţi.
(3) Nu exista limitare a termenului de autorizare pentru terapia celulara xenogenica.
CAP. IX
Opinia unica
ART. 32
Pentru studiile clinice multicentrice limitate la teritoriul României, Agenţia Nationala a Medicamentului trebuie sa stabileascã o procedura care prevede, indiferent de numãrul comisiilor de etica, formularea unei opinii unice pentru România.
ART. 33
În cazul unor studii clinice multicentrice efectuate simultan în mai multe tari, se formuleazã câte o singura opinie pentru fiecare ţara implicata în studiul clinic respectiv.
CAP. X
Ghiduri detaliate
ART. 34
(1) Agenţia Nationala a Medicamentului participa la consultarile organizate de Comisia Europeanã pentru elaborarea unor ghiduri detaliate cu privire la formularul de cerere şi documentaţia care trebuie prezentatã în vederea solicitãrii opiniei comisiei de etica, în special în ceea ce priveşte informaţiile oferite subiectilor, precum şi mãsurile adecvate pentru asigurarea protecţiei datelor personale.
(2) Agenţia Nationala a Medicamentului publica ghidurile prevãzute la alin. (1).
CAP. XI
Începerea unui studiu clinic
ART. 35
Agenţia Nationala a Medicamentului trebuie sa ia mãsurile necesare pentru ca începerea unui studiu clinic sa se facã urmandu-se procedura prevãzutã de prezentul capitol.
ART. 36
(1) Sponsorul nu poate începe un studiu clinic decât dupã emiterea unei opinii favorabile de cãtre comisia de etica şi dacã Agenţia Nationala a Medicamentului nu a transmis sponsorului obiecţii motivate.
(2) Procedurile care vizeazã luarea acestor decizii pot sa se deruleze în paralel, conform opţiunii sponsorului.
ART. 37
Înainte de începerea oricãrui studiu clinic, sponsorul este obligat sa prezinte Agenţiei Naţionale a Medicamentului o cerere de autorizare într-o forma corecta şi corespunzãtoare, prin care sa isi exprime intenţia de a desfasura studiul clinic.
ART. 38
(1) Dacã Agenţia Nationala a Medicamentului semnaleaza sponsorului ca are obiecţii motivate, sponsorul poate, o singura data, sa modifice conţinutul cererii menţionate la art. 37 pentru a putea lua în considerare obiecţiile care i-au fost semnalate.
(2) Dacã sponsorul nu reuşeşte sa modifice corespunzãtor cererea, aceasta va fi consideratã respinsã şi studiul clinic nu poate începe.
ART. 39
(1) Examinarea unei cereri de autorizare în forma corecta şi corespunzãtoare de cãtre Agenţia Nationala a Medicamentului, asa cum se prevede la art. 37, trebuie sa fie terminatã cat mai repede posibil, fãrã a depãşi 60 de zile.
(2) Agenţia Nationala a Medicamentului poate totuşi sa informeze sponsorul înainte de sfârşitul acestei perioade ca nu are motive sa nu accepte studiul.
ART. 40
(1) Nu poate fi acordatã nicio alta prelungire a intervalului, cu excepţia studiilor clinice care implica medicamentele enumerate la art. 42, pentru care poate fi acordatã o prelungire de maximum 30 de zile.
(2) Pentru aceste medicamente, perioada de 90 de zile poate fi prelungitã cu 90 de zile suplimentare în cazul în care se consulta un grup sau un comitet de experţi.
(3) Nu exista limitare a termenului de autorizare pentru terapia celulara xenogenica.
ART. 41
Fãrã sa se contravina celor cuprinse în art. 42, poate fi cerutã o autorizaţie scrisã înaintea începerii studiilor clinice pentru medicamente care nu au autorizaţie de punere pe piata conform titlului XVII "Medicamentul" din <>Legea nr. 95/2006 şi care sunt obţinute prin tehnologia ADN recombinat, expresia controlatã a genelor care codifica proteine biologic active în celulele procariote şi eucariote, inclusiv în celule transformate de mamifere, metode cu anticorpi monoclonali, precum şi pentru alte medicamente cu caracteristici speciale, ca de exemplu medicamente ale cãror substanţe active sunt produse biologice de origine umanã sau animala ori care conţin componente biologice de origine umanã sau animala ori a cãror fabricaţie necesita asemenea componente.
ART. 42
(1) Autorizaţia scrisã este necesarã înaintea începerii studiilor clinice care implica medicamente pentru terapie genica, terapie celulara somatica, inclusiv pentru terapie celulara xenogenica, precum şi pentru toate medicamentele care conţin organisme modificate genetic.
(2) Nu poate fi realizat niciun studiu pentru terapie genetica care are ca rezultat modificarea identitãţii genetice a subiectului studiului.
ART. 43
Aceasta autorizaţie trebuie emisã fãrã sa contravina prevederilor legislaţiei naţionale cu privire la utilizarea restrânsã a microorganismelor modificate genetic şi la diseminarea voluntara de organisme modificate genetic în mediul înconjurãtor.
ART. 44
(1) Agenţia Nationala a Medicamentului participa la consultarile organizate de Comisia Europeanã pentru publicarea unor ghiduri detaliate cu privire la:
a) formularul şi conţinutul cererii la care se face referire la art. 37, precum şi documentaţia care trebuie prezentatã în sprijinul acestei cereri, care trebuie sa justifice calitatea şi fabricatia medicamentului pentru investigatie clinica, testele toxicologice şi farmacologice, protocolul şi informaţiile clinice referitoare la medicamentul pentru investigatie clinica, în special brosura investigatorului;
b) prezentarea şi conţinutul propunerii de amendament la care se face referire la art. 45 lit. a), referitoare la amendamentele substanţiale aduse protocolului;
c) declaraţia privind închiderea studiului clinic.
(2) Agenţia Nationala a Medicamentului publica ghidurile prevãzute la alin. (1).
CAP. XII
Desfãşurarea unui studiu clinic
ART. 45
Desfãşurarea unui studiu clinic poate fi modificatã respectându-se urmãtoarele proceduri:
a) dupã începerea studiului clinic, sponsorul poate sa facã amendamente la protocol; atunci când aceste amendamente sunt importante şi de natura sa aibã impact asupra siguranţei participanţilor sau sa schimbe interpretarea documentelor ştiinţifice care vin în sprijinul desfãşurãrii studiului ori dacã sunt semnificative din oricare alt punct de vedere, sponsorul trebuie sa transmitã motivele şi conţinutul acestor amendamente la Agenţia Nationala a Medicamentului şi sa informeze comisia sau comisiile de etica interesate, conform cap. VII şi X;
- pe baza elementelor vizate la art. 28 alin. (3) şi în conformitate cu cap. IX, comisia de etica emite o opinie într-un interval maxim de 35 de zile de la data primirii amendamentului propus în forma corecta şi corespunzãtoare; dacã aceasta opinie nu este favorabilã, sponsorul nu poate implementa amendamentul la protocol;
- dacã opinia comisiei de etica este favorabilã şi dacã Agenţia Nationala a Medicamentului nu a emis obiecţii motivate fata de aceste amendamente importante, sponsorul poate sa continue desfãşurarea studiului clinic dupã protocolul amendat; în caz contrar, fie sponsorul tine cont de aceste obiecţii şi adapteaza în consecinta amendamentul la protocolul respectiv, fie isi retrage propunerea de amendament;
b) fãrã sa se contravina prevederilor lit. a) şi în funcţie de circumstanţe, în special în cazul apariţiei oricãrui eveniment nou legat de desfãşurarea studiului sau de dezvoltarea medicamentului pentru investigatie clinica atunci când este posibil ca acesta sa punã în pericol siguranta subiectilor, sponsorul şi investigatorul sunt obligaţi sa ia mãsurile urgente adecvate, de siguranta, pentru a proteja subiectii de orice risc imediat; sponsorul trebuie sa informeze fãrã întârziere Agenţia Nationala a Medicamentului despre aceste evenimente noi şi despre mãsurile luate şi sa se asigure şi de informarea simultanã a comisiei de etica;
c) în decurs de 90 de zile de la închiderea unui studiu clinic, sponsorul trebuie sa anunţe Agenţia Nationala a Medicamentului, precum şi comisia de etica despre faptul ca studiul a fost închis; dacã studiul trebuie închis mai devreme, acest interval este redus la 15 zile şi motivele trebuie clar explicate.
CAP. XIII
Suspendarea studiului sau încãlcãri ale prevederilor
ART. 46
(1) Dacã Agenţia Nationala a Medicamentului are motive obiective sa considere ca nu mai sunt întrunite condiţiile cererii de autorizare vizate la art. 37 sau dacã deţine informaţii care pun la indoiala siguranta ori corectitudinea ştiinţificã a studiului clinic, aceasta poate sa procedeze la suspendarea sau interzicerea studiului în cauza, informand sponsorul despre decizia sa.
(2) Înainte de a lua o astfel de decizie, cu excepţia cazurilor de risc iminent, Agenţia Nationala a Medicamentului cere opinia sponsorului şi/sau a investigatorului; aceasta opinie trebuie sa îi fie transmisã în termen de o saptamana; în acest caz, Agenţia Nationala a Medicamentului procedeazã la informarea imediata a celorlalte autoritãţi competente; în cazul unui studiu multicentric care se desfãşoarã în mai multe tari, Agenţia Nationala a Medicamentului va anunta şi comisia de etica despre decizia sa de suspendare sau interzicere a studiului, precum şi despre motivele deciziei respective.
ART. 47
(1) Dacã Agenţia Nationala a Medicamentului are motive obiective sa considere ca sponsorul ori investigatorul sau oricare alta persoana implicata în studiu nu isi mai îndeplineşte obligaţiile în conformitate cu prevederile legale, trebuie sa informeze imediat persoana şi sa indice mãsurile pentru a remedia aceasta situaţie.
(2) Agenţia Nationala a Medicamentului trebuie sa informeze imediat comisia de etica şi celelalte autoritãţi competente, dacã studiul este multicentric şi se desfãşoarã în mai multe tari, despre încãlcarea prevederilor legale constatate şi mãsurile de remediere care trebuie luate.
CAP. XIV
Fabricarea şi importul medicamentelor pentru investigatie clinica
ART. 48
(1) Agenţia Nationala a Medicamentului trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru ca fabricarea şi importul medicamentelor pentru investigatie clinica sa fie posibile numai pe baza deţinerii unei autorizaţii.
(2) În vederea obţinerii acestei autorizaţii, solicitantul şi ulterior deţinãtorul autorizaţiei vor trebui sa satisfacã prevederile titlului XVII "Medicamentul" din <>Legea nr. 95/2006 .
ART. 49
Agenţia Nationala a Medicamentului ia toate mãsurile adecvate pentru ca deţinãtorul autorizaţiei la care se face referire în art. 48 sa dispunã permanent şi continuu de cel puţin o persoana calificatã, responsabilã mai ales de executarea obligaţiilor specificate la art. 50, rãspunzând condiţiilor prevãzute în Regulile de buna practica de fabricaţie pentru produse medicamentoase, aprobate prin hotãrâre a Consiliului ştiinţific al Agenţiei Naţionale a Medicamentului.
ART. 50
(1) Agenţia Nationala a Medicamentului va lua toate mãsurile adecvate pentru ca persoana calificatã la care se face referire în Regulile de buna practica de fabricaţie pentru produse medicamentoase, fãrã a se prejudicia relaţiile sale cu fabricantul sau cu importatorul, sa aibã responsabilitatea de a asigura:
a) în cazul medicamentelor pentru investigatie clinica fabricate în România, ca fiecare serie de medicament a fost fabricata şi controlatã conform prevederilor Regulilor de buna practica de fabricaţie pentru produse medicamentoase, cu specificaţiile medicamentului şi cu informaţiile notificate în conformitate cu art. 37;
b) în cazul medicamentelor pentru investigatie clinica fabricate într-o ţara terta, ca fiecare serie de fabricaţie a fost fabricata şi controlatã dupã reguli de buna practica de fabricaţie cel puţin echivalente cu cele prevãzute în Regulile de buna practica de fabricaţie pentru produse medicamentoase, conform specificatiilor medicamentului, şi ca fiecare serie de fabricaţie a fost controlatã conform informaţiilor notificate în conformitate cu art. 37;
c) în cazul unui medicament pentru investigatie clinica şi care este un medicament comparator provenind dintr-o ţara terta şi care are o autorizaţie de punere pe piata, atunci când nu poate fi obţinutã o documentaţie care sa ateste ca fiecare serie de fabricaţie a fost fabricata în condiţii cel puţin echivalente cu cele prevãzute de Regulile de buna practica de fabricaţie pentru produse medicamentoase la care s-a fãcut referire anterior, ca fiecare serie de fabricaţie a fãcut obiectul tuturor analizelor, testelor sau verificãrilor relevante şi necesare pentru a se confirma calitatea acestora în concordanta cu informaţiile notificate în conformitate cu art. 37.
(2) În mãsura în care prevederile alin. (1) lit. a), b) şi c) sunt îndeplinite, medicamentele pentru investigatie clinica nu necesita alte verificãri dacã sunt importate în România împreunã cu certificatul de eliberare a seriei de cãtre persoana calificatã.
ART. 51
Ghidurile detaliate cu privire la elementele care urmeazã a fi luate în considerare în timpul evaluãrii medicamentelor în vederea eliberãrii seriilor în România trebuie sa fie elaborate în conformitate cu Regulile de buna practica de fabricaţie pentru produse medicamentoase şi în special cu anexa nr. 1 la acestea.
ART. 52
(1) În toate cazurile, persoana calificatã trebuie sa ateste într-un registru sau document echivalent ca fiecare serie de fabricaţie corespunde prevederilor prezentului capitol.
(2) Registrul menţionat sau documentul echivalent trebuie ţinut la zi cu operaţiile desfãşurate şi pus la dispoziţie Agenţiei Naţionale a Medicamentului pentru o perioada de cel puţin 5 ani.
(3) Prevederile <>art. 759 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 se aplica persoanei calificate şi în ceea ce priveşte medicamentele pentru investigatie clinica.
CAP. XV
Etichetarea
ART. 53
Informaţiile care trebuie sa figureze în limba romana pe ambalajul exterior al medicamentelor pentru investigatie clinica sau, atunci când nu exista ambalaj exterior, pe ambalajul primar se regãsesc în anexa nr. 11 la Regulile de buna practica de fabricaţie pentru produse medicamentoase, aprobate prin <>Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 1.058/2003 , anexa referitoare la fabricatia produselor medicamentoase pentru investigatie clinica.
ART. 54
Pe lângã aceasta, Regulile de buna practica de fabricaţie pentru produse medicamentoase vor stabili prevederi adecvate în legatura cu etichetarea medicamentelor pentru investigatie clinica destinate studiilor clinice având caracteristicile urmãtoare:
a) conceptia studiului nu cere procese speciale de fabricaţie sau ambalare;
b) studiul este realizat cu medicamente care, în ţãrile implicate în acest studiu, au autorizaţie de punere pe piata în sensul titlului XVII "Medicamentul" din <>Legea nr. 95/2006 şi sunt fabricate sau importate conform prevederilor din legea menţionatã mai sus;
c) pacientii care participa la studiu prezintã caracteristicile care corespund indicaţiilor terapeutice precizate în autorizaţia de punere pe piata a medicamentului.
CAP. XVI
Verificarea conformitatii medicamentelor pentru investigatie clinica cu Regulile de buna practica în studiul clinic şi cu Regulile de buna practica de fabricaţie pentru produse medicamentoase
ART. 55
(1) Pentru a verifica respectarea prevederilor referitoare la Regulile de buna practica în studiul clinic şi la Regulile de buna practica de fabricaţie pentru produse medicamentoase, Agenţia Nationala a Medicamentului desemneazã în acest scop inspectori însãrcinaţi cu inspectarea locurilor implicate în desfãşurarea unui studiu clinic şi mai ales locul sau locurile unde se desfãşoarã studiul clinic, locul de fabricaţie a medicamentului pentru investigatie clinica, orice laborator de analiza folosit pentru studiul clinic şi/sau localurile sponsorului.
(2) Agenţia Nationala a Medicamentului informeazã Agenţia Europeanã a Medicamentului cu privire la aceste inspecţii; inspectiile sunt efectuate în interesul Comunitãţii Europene.
(3) Agenţia Nationala a Medicamentului recunoaşte rezultatele inspectiilor efectuate de autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene.
(4) Inspectiile sunt coordonate de Agenţia Europeanã a Medicamentului.
ART. 56
(1) Dupã inspecţie trebuie pregãtit un raport de inspecţie.
(2) Acest raport trebuie pus la dispoziţie sponsorului, asigurându-se protecţie elementelor confidenţiale; raportul poate fi pus la dispoziţie celorlalte tari implicate, dacã studiul este multicentric şi se desfãşoarã în mai multe tari, statelor membre ale Uniunii Europene, Agenţiei Europene a Medicamentului şi comisiei de etica, la cererea motivatã a acestora.
ART. 57
Agenţia Nationala a Medicamentului trebuie sa publice ghiduri detaliate privind documentaţia referitoare la studiul clinic, care constituie dosarul de baza al studiului, metodele de arhivare, calificarea inspectorilor şi procedurile de inspecţie destinate verificãrii conformitatii studiului clinic în cauza cu prezentele norme.
CAP. XVII
Notificarea evenimentelor adverse
ART. 58
(1) Investigatorul trebuie sa anunţe imediat sponsorului toate evenimentele adverse grave, cu excepţia celor care sunt clasificate în protocol sau în brosura investigatorului în grupul celor care nu necesita o raportare imediata.
(2) Raportarea imediata trebuie sa fie urmatã de rapoarte scrise detaliate.
(3) În acest raport imediat, precum şi în rapoartele ulterioare subiectii trebuie sa fie identificati prin codul numeric unic al studiului.
ART. 59
Evenimentele adverse şi/sau rezultatele analizelor anormale, definite în protocol ca fiind determinate pentru evaluarea siguranţei, trebuie sa fie aduse la cunostinta sponsorului conform cerinţelor de raportare şi în funcţie de termenele specificate de protocol.
ART. 60
În cazul raportarii decesului unui subiect, investigatorul trebuie sa comunice sponsorului şi comisiei de etica toate informaţiile suplimentare cerute.
ART. 61
Sponsorul trebuie sa pãstreze înregistrãri detaliate ale tuturor evenimentelor adverse care îi sunt aduse la cunostinta de investigator sau investigatori; aceste înregistrãri trebuie sa fie transmise ţãrilor pe teritoriul cãrora se desfãşoarã studiul clinic, dacã acestea le cer.
CAP. XVIII
Notificarea reactiilor adverse grave
ART. 62
(1) Sponsorul trebuie sa se asigure ca toate informaţiile importante cu privire la reactiile adverse grave neaşteptate suspectate, care produc moartea sau ameninta viata, sunt înregistrate şi notificate cat mai repede posibil autoritãţilor competente din toate ţãrile interesate, precum şi comisiei de etica, în maximum 7 zile din momentul în care sponsorul a luat cunostinta de acest caz, şi ca informaţiile relevante ulterioare sunt apoi comunicate într-un nou interval de 8 zile.
(2) Toate celelalte reactii adverse grave neaşteptate suspectate trebuie sa fie aduse la cunostinta autoritãţilor competente interesate, precum şi comisiei de etica, cat mai repede posibil, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care sponsorul a aflat întâia oara despre eveniment.
(3) Agenţia Nationala a Medicamentului trebuie sa se asigure ca toate reactiile adverse grave neaşteptate suspectate ale unui medicament pentru investigatie clinica, care i-au fost aduse la cunostinta, sunt înregistrate.
(4) Sponsorul trebuie sa îi informeze, de asemenea, pe toţi investigatorii.
ART. 63
O data pe an pe timpul întregii durate a studiului clinic, sponsorul trebuie sa furnizeze Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi comisiei de etica o lista cu toate reactiile adverse grave suspectate, survenite în aceasta perioada, precum şi un raport cu privire la siguranta participanţilor.
ART. 64
Agenţia Nationala a Medicamentului ia mãsuri ca toate reactiile adverse grave neaşteptate suspectate la un medicament pentru investigatie clinica, aduse în atenţia sa, sa fie introduse imediat într-o baza de date europeanã la care au acces numai autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, Agenţia Europeanã a Medicamentului şi Comisia Europeanã.
CAP. XIX
Ghiduri cu privire la modul de raportare a reactiilor adverse
ART. 65
(1) La solicitarea Comisiei Europene, Agenţia Nationala a Medicamentului participa la elaborarea ghidurilor privitoare la colectarea, verificarea şi prezentarea rapoartelor asupra evenimentelor/reactiilor adverse, precum şi a procedurilor de decodificare pentru reactiile adverse grave neaşteptate.
(2) Agenţia Nationala a Medicamentului publica ghidurile prevãzute la alin. (1).
CAP. XX
Schimbul de informaţii cu Comunitatea Europeanã
ART. 66
(1) Agenţia Nationala a Medicamentului introduce într-o baza de date europeanã, accesibila numai autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, Agenţiei Europene a Medicamentului şi Comisiei Europene, urmãtoarele informaţii:
a) extrase din cererea de autorizare prevãzutã la art. 37;
b) orice modificãri ale cererii, conform art. 38;
c) orice modificãri ale protocolului, conform art. 45 lit. a);
d) opinia favorabilã a comisiei de etica;
e) declaraţia privind închiderea studiului clinic;
f) o referire la inspectiile efectuate cu privire la conformitatea cu buna practica clinica.
(2) La solicitarea oricãrui stat membru al Uniunii Europene, a Agenţiei Europene a Medicamentului sau a Comisiei Europene, Agenţia Nationala a Medicamentului va transmite orice alte informaţii suplimentare referitoare la studiul clinic în cauza, pe lângã cele deja introduse în baza de date europeanã.
(3) Agenţia Nationala a Medicamentului participa la consultarile organizate de Comisia Europeanã pentru elaborarea şi publicarea unor ghiduri detaliate referitoare la datele relevante care sa fie introduse în baza de date europeanã, care funcţioneazã cu sprijinul Agenţiei Europene a Medicamentului, precum şi la metodele de comunicare electronica a datelor. Ghidurile astfel elaborate vor asigura respectarea stricta a confidenţialitãţii datelor.
(4) Agenţia Nationala a Medicamentului publica ghidurile prevãzute la alin. (3).
CAP. XXI
Dispoziţii generale
ART. 67
(1) Prezentele norme nu prejudiciazã responsabilitatea civilã şi penalã a sponsorului sau a investigatorului.
(2) În vederea acestui fapt, sponsorul sau un reprezentant legal al sponsorului trebuie sa fie stabilit în România ori în Comunitatea Europeanã.
ART. 68
Medicamentele pentru investigatie clinica şi, atunci când este cazul, dispozitivele utilizate pentru a le administra sau cele necesare conform protocolului studiului clinic sunt întotdeauna furnizate gratuit de cãtre sponsor.
CAP. XXII
Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic
ART. 69
Prezentele norme trebuie sa fie actualizate ori de câte ori este necesar pentru a fi adaptate la progresul ştiinţific şi tehnic.
CAP. XXIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 70
Prevederile art. 64 şi 66 intra în vigoare în prima zi dupã aderarea României la Uniunea Europeanã.
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
