Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDIN nr. 85 din 21 octombrie 2011  privind aprobarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/14/2011 pentru modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit si al firmelor de investitii    Twitter Facebook
Cautare document

ORDIN nr. 85 din 21 octombrie 2011 privind aprobarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/14/2011 pentru modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit si al firmelor de investitii

EMITENT: COMISIA NATIONALA A VALORILOR MOBILIARE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 800 din 11 noiembrie 2011

    Având în vedere dispoziţiile art. 126, 135, 278, 384 şi 385 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
    în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României, precum şi ale prevederilor art. 1, 2 şi ale art. 7 alin. (1), (3), (10) şi (15) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 514/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

    Banca Naţionalã a României şi Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare emit urmãtorul ordin:

    ART. 1
    Se aprobã Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 22/14/2011 pentru modificarea şi completarea Regulamentului Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
    ART. 2
    Prezentul ordin şi regulamentul menţionat la art. 1 se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    ART. 3
    Banca Naţionalã a României şi Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare vor urmãri ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

                              Preşedintele
                      Consiliului de administraţie
                     al Bãncii Naţionale a României,
                        Mugur Constantin Isãrescu

                             Preşedintele
                Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare,
                          Gabriela Anghelache


    ANEXÃ

                           REGULAMENTUL Nr. 22/14/2011
              pentru modificarea şi completarea Regulamentului
            Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale
                a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind
                adecvarea capitalului instituţiilor de credit
                        şi al firmelor de investiţii

    ART. I
    Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, aprobat prin Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/116/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 şi 1.035 bis din 28 decembrie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:

    1. La articolul 2 alineatul (1), dupã teza a VI-a se introduce o nouã tezã, teza a VII-a, cu urmãtorul cuprins:
    "Expresiile «poziţie din securitizare» şi «poziţie din resecuritizare» au semnificaţia prevãzutã de Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi poziţiilor din securitizare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."

    2. La articolul 9 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "a) cerinţele de capital, calculate în conformitate cu metodele şi opţiunile prevãzute în anexele nr. I, II şi, dacã este cazul, în anexa nr. V, pentru activitãţile legate de portofoliul de tranzacţionare, respectiv la pct. 1-4 din anexa nr. II, pentru activitãţile din afara portofoliului de tranzacţionare;".

    3. La anexa nr. I punctul 8 primul paragraf, partea introductivã se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "8. Atunci când se calculeazã cerinţa de capital pentru riscul de piaţã a pãrţii care îşi asumã riscul de credit (vânzãtorul de protecţie), în lipsa unor dispoziţii contrare, se utilizeazã valoarea noţionalã a contractului instrumentului derivat de credit. Fãrã a aduce atingere primei teze, instituţia poate opta pentru înlocuirea valorii noţionale cu valoarea noţionalã minus eventualele modificãri ale valorii pe piaţã a instrumentului derivat de credit, intervenite de la iniţierea tranzacţiei. În scopul calculãrii cerinţei pentru riscul specific, alta decât pentru instrumente de tip total return swap, se utilizeazã scadenţa contractului instrumentului derivat de credit în locul scadenţei obligaţiei. Poziţiile sunt determinate dupã cum urmeazã:".

    4. La anexa nr. I al treilea paragraf al punctului (V) de la primul paragraf al punctului 8 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Atunci când un instrument derivat de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplatã) beneficiazã de un rating extern, vânzãtorul de protecţie calculeazã cerinţa de capital pentru riscul specific utilizând ratingul instrumentului derivat şi aplicã ponderile de risc corespunzãtoare, aferente securitizãrii, dupã caz."

    5. La anexa nr. I punctul 14, primul paragraf se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "14. Instituţia trebuie sã atribuie poziţiile nete din portofoliul de tranzacţionare pe instrumente care nu sunt poziţii din securitizare, calculate conform pct. 1, categoriilor corespunzãtoare din tabelul 1, în funcţie de emitent/debitor, de evaluarea externã sau internã a creditului şi de scadenţa rezidualã, şi sã le înmulţeascã cu ponderile prevãzute în tabelul menţionat. Instituţia trebuie sã însumeze poziţiile ponderate care rezultã din aplicarea prezentului punct (indiferent dacã acestea sunt lungi sau scurte) în vederea calculãrii cerinţei de capital pentru acoperirea riscului specific. Aceasta calculeazã cerinţa de capital pentru riscul specific în cazul poziţiilor care sunt poziţii din securitizare în conformitate cu pct. 16a.
    Pentru scopurile prezentului punct, precum şi ale pct. 14a şi 16a, instituţia poate limita produsul dintre pondere şi poziţia netã la plafonul reprezentat de pierderea maximã posibilã ca urmare a riscului de nerambursare. În cazul unei poziţii scurte, aceastã limitã poate fi calculatã ca o modificare a valorii determinatã de faptul cã denumirile-suport devin imediat lipsite de risc de nerambursare."

    6. La anexa nr. I, dupã punctul 14 se introduc trei noi puncte, punctele 14a, 14b şi 14c, care vor avea urmãtorul cuprins:
    "14a. Prin derogare de la dispoziţiile pct. 14, o instituţie poate determina ca cerinţã de capital pentru riscul specific aferent portofoliului de tranzacţionare pe bazã de corelaţie cea mai mare dintre urmãtoarele douã valori:
    a) cerinţele totale de capital pentru risc specific care s-ar aplica exclusiv poziţiilor nete lungi din portofoliul de tranzacţionare pe bazã de corelaţie;
    b) cerinţele totale de capital pentru risc specific care s-ar aplica exclusiv poziţiilor nete scurte din portofoliul de tranzacţionare pe bazã de corelaţie.
    14b. Portofoliul de tranzacţionare pe bazã de corelaţie constã în poziţiile din securitizare şi instrumentele derivate de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplatã) care îndeplinesc urmãtoarele criterii:
    a) poziţiile nu sunt nici poziţii din resecuritizare, nici opţiuni pe o tranşã din securitizare şi nici alte instrumente derivate ale expunerilor din securitizare care nu oferã o repartizare proporţionalã din încasãrile unei tranşe din securitizare; şi
    b) toate instrumentele de referinţã sunt fie instrumente care presupun o singurã semnãturã (instrumente de tip single-name), incluzând instrumente derivate de credit care presupun o singurã semnãturã (instrumente de tip single-name credit derivatives) pentru care existã o piaţã lichidã bidirecţionalã, fie indici care sunt tranzacţionaţi în mod obişnuit şi care sunt bazaţi pe entitãţile de referinţã în cauzã. Se considerã cã existã o piaţã bidirecţionalã atunci când existã oferte independente de cumpãrare şi vânzare, fãcute cu bunã-credinţã, astfel încât determinarea unui preţ, corelat în mod rezonabil cu ultimele preţuri de vânzare sau cu cotaţiile curente competitive de cumpãrare ori de vânzare, efectuate cu bunã-credinţã, se poate realiza într-o singurã zi, iar decontarea la acest preţ se poate realiza într-un interval relativ scurt potrivit uzanţei comerciale.
    14c. Poziţiile care se referã la oricare dintre urmãtoarele elemente nu sunt incluse într-un portofoliu de tranzacţionare pe bazã de corelaţie:
    a) o expunere-suport care poate fi încadratã în clasele de expuneri menţionate la art. 4 alin. (1) lit. h) şi i) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii standard, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în afara portofoliului de tranzacţionare al instituţiei; sau
    b) o creanţã asupra unei entitãţi cu scop special.
    O instituţie poate include în portofoliul de tranzacţionare pe bazã de corelaţie poziţiile care nu sunt nici poziţii din securitizare, nici instrumente derivate de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplatã), dar care acoperã alte poziţii ale acestui portofoliu, sub rezerva existenţei unei pieţe lichide bidirecţionale, astfel cum se prevede la pct. 14b lit. b), pentru instrumentul respectiv sau elementele-suport ale acestuia."

    7. La anexa nr. I, dupã punctul 16 se introduce un nou punct, punctul 16a, care va avea urmãtorul cuprins:
    "16a. Pentru instrumentele din portofoliul de tranzacţionare care sunt poziţii din securitizare, instituţia trebuie sã aplice o pondere poziţiilor nete calculate în conformitate cu pct. 1, dupã cum urmeazã:
    a) pentru poziţiile din securitizare care ar face obiectul abordãrii standard pentru riscul de credit, din afara portofoliului de tranzacţionare al aceleiaşi instituţii, 8% din ponderea de risc conform abordãrii standard prevãzute în cap. VI din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    b) pentru poziţiile din securitizare care ar face obiectul abordãrii bazate pe modele interne de rating, din afara portofoliului de tranzacţionare al aceleiaşi instituţii, 8% din ponderea de risc conform abordãrii bazate pe modele interne de rating prevãzute în cap. VI din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Pentru scopurile lit. a) şi b), metoda formulei reglementate poate fi utilizatã numai cu aprobarea autoritãţii de supraveghere de cãtre instituţii, altele decât instituţia iniţiatoare care o poate aplica pentru aceeaşi poziţie din securitizare din afara portofoliului sãu de tranzacţionare. Dacã este cazul, estimãrile aferente PD şi LGD, ca date de intrare ale metodei formulei reglementate, se determinã în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau, în mod alternativ şi cu aprobarea separatã a autoritãţii de supraveghere, pe baza estimãrilor care rezultã din abordarea prevãzutã la pct. 5a din anexa nr. V şi care respectã standardele cantitative pentru abordarea bazatã pe modele interne de rating.
    Fãrã a se aduce atingere lit. a) şi b), pentru poziţiile din securitizare cãrora li s-ar aplica o pondere de risc conform art. 14-21 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã s-ar afla în afara portofoliului de tranzacţionare al aceleiaşi instituţii, se aplicã 8% din ponderea de risc conform articolului respectiv.
    Instituţia însumeazã poziţiile ponderate care rezultã din aplicarea prezentului punct (indiferent dacã acestea sunt lungi sau scurte) în vederea calculãrii cerinţei de capital pentru acoperirea riscului specific.
    Prin derogare de la al patrulea paragraf, pe durata unei perioade de tranziţie care se încheie la 31 decembrie 2013, instituţia îşi calculeazã separat suma poziţiilor lungi nete ponderate şi suma poziţiilor scurte nete ponderate. Suma cea mai mare constituie cerinţa de capital pentru riscul specific. Instituţia raporteazã, totuşi, autoritãţii competente suma totalã a poziţiilor lungi nete ponderate şi a poziţiilor scurte nete ponderate, defalcatã pe tipurile de active-suport."

    8. La anexa nr. I, punctul 34 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "34. Instituţia trebuie sã însumeze toate poziţiile sale lungi nete şi toate poziţiile sale scurte nete în conformitate cu pct. 1. Instituţia trebuie sã înmulţeascã poziţia brutã totalã cu 8% în vederea calculãrii cerinţei de capital pentru acoperirea riscului specific."

    9. La anexa nr. I, punctul 35 se abrogã.

    10. La anexa nr. II punctul 7, paragraful aflat dupã liniuţa a doua se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Totuşi, în cazul unui credit default swap se permite instituţiei a cãrei expunere rezultatã din swap reprezintã o poziţie lungã pe instrumentul-suport utilizarea unui factor de 0% pentru calculul expunerii de credit potenţiale viitoare, cu excepţia cazului în care swapul respectiv face obiectul unei clauze de lichidare în cazul insolvabilitãţii entitãţii a cãrei expunere rezultatã din swap reprezintã o poziţie scurtã pe instrumentul-suport, chiar dacã în legãturã cu instrumentul-suport nu s-a produs niciun eveniment de credit, caz în care valoarea pentru calculul expunerii de credit potenţiale viitoare a instituţiei se limiteazã la valoarea primelor încã neachitate de entitate instituţiei."

    11. La anexa nr. V punctul 4, paragraful al doilea se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Instituţia trebuie sã facã dovada capacitãţii de a efectua testarea ex-post (back-testing) în ceea ce priveşte utilizarea atât a variaţiilor efective în valoarea portofoliului, cât şi a variaţiilor ipotetice. Efectuarea testãrii ex-post (back-testing) prin utilizarea variaţiilor ipotetice în valoarea portofoliului trebuie sã se bazeze pe o comparaţie între valoarea portofoliului la sfârşitul zilei şi, presupunând poziţiile neschimbate, valoarea portofoliului la sfârşitul zilei urmãtoare. Instituţiile trebuie sã efectueze testarea ex-post (back-testing) atât pe baza rezultatelor ipotetice (utilizând variaţiile de valoare ale portofoliului care ar avea loc dacã poziţiile de la sfârşitul zilei ar rãmâne nemodificate), cât şi pe baza rezultatelor tranzacţionãrii efective (excluzând taxe, comisioane şi venitul net din dobânzi). În cazul în care programul de testare ex-post (back-testing) al unei instituţii prezintã deficienţe, instituţia respectivã trebuie sã ia mãsuri adecvate pentru îmbunãtãţirea acestui program."

    12. La anexa nr. V, punctul 5 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "5. Pentru scopurile calculãrii cerinţelor de capital pentru riscul specific aferent poziţiilor pe titluri de capital şi pe titluri de creanţã tranzacţionate, autoritatea competentã recunoaşte utilizarea de cãtre instituţie a unui model intern dacã, în plus faţã de respectarea celorlalte condiţii din cuprinsul acestei anexe, modelul:
    a) explicã istoricul variaţiei de preţ în cadrul portofoliului;
    b) surprinde concentrarea în termeni de volum şi de schimbãri de compoziţie a portofoliului;
    c) este robust în cazul unui mediu advers;
    d) este validat prin testare ex-post (back-testing) derulatã în scopul de a evalua mãsura în care riscul specific este surprins cu acurateţe. În cazul în care testarea ex-post (back-testing) este realizatã pe bazã de subportofolii relevante, subportofoliile respective trebuie alese într-o manierã consecventã;
    e) surprinde riscul aferent bazei (basis risk) specific poziţiei, ceea ce înseamnã cã instituţiile trebuie sã demonstreze cã modelul intern este senzitiv la diferenţele semnificative datorate unor particularitãţi deosebite între poziţii similare, dar nu identice; şi
    f) surprinde riscul de eveniment.
    Modelul intern al instituţiei trebuie sã evalueze în mod prudent, prin intermediul unor scenarii de piaţã realiste, riscul care rezultã din poziţii mai puţin lichide şi din poziţii cu o transparenţã a preţului limitatã. În plus, modelul intern trebuie sã îndeplineascã standardele minime cu privire la date. Substituenţii (proxies) trebuie sã fie suficient de prudenţi şi pot fi utilizaţi doar atunci când datele disponibile sunt insuficiente sau nu reflectã adevãrata volatilitate a unei poziţii ori a unui portofoliu.
    La calcularea cerinţei de capital pentru riscul specific prin utilizarea unui model intern, instituţia poate alege sã excludã poziţiile din securitizare sau instrumentele financiare derivate de credit de tip n-th-to-default pentru care îndeplineşte o cerinţã de capital pentru riscurile de poziţie conform anexei nr. I, cu excepţia poziţiilor care fac obiectul abordãrii prevãzute la pct. 5l.
    Pe mãsurã ce tehnicile şi cele mai bune practici în domeniu evolueazã, instituţiile trebuie sã facã uz de aceste tehnici şi practici noi.
    Instituţiei nu îi este solicitatã surprinderea, în cadrul modelului sãu intern, a riscurilor de nerambursare şi de migraţie pentru titlurile de creanţã tranzacţionate, în condiţiile în care surprinde aceste riscuri prin îndeplinirea cerinţelor prevãzute la pct. 5a-5k."

    13. La anexa nr. V, dupã punctul 5 se introduc 12 noi puncte, punctele 5a-5l, cu urmãtorul cuprins:
    "5a. La calcularea cerinţelor de capital, instituţiile supuse prevederilor pct. 5 pentru titlurile de creanţã tranzacţionate trebuie sã dispunã de o abordare prin care sã surprindã riscurile de nerambursare şi de migraţie, aferente poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare, care sunt adiţionale riscurilor surprinse de nivelul valorii la risc (value-at-risk) în conformitate cu pct. 5. Instituţiile trebuie sã demonstreze cã abordarea acestora respectã standarde riguroase comparabile cu cele prevãzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, presupunându-se un nivel constant al riscului şi fiind operate ajustãri, dacã este cazul, pentru a reflecta impactul lichiditãţii, concentrãrilor, acoperirii şi impactul caracteristicilor specifice opţiunilor (optionality).
    Sfera de aplicare
    5b. Abordarea utilizatã pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale trebuie sã acopere toate poziţiile supuse unei cerinţe de capital pentru riscul specific de ratã a dobânzii, dar nu trebuie sã acopere poziţiile din securitizare şi instrumentele financiare derivate de credit de tip n-th-to-default. Cu aprobarea autoritãţii competente, instituţia poate alege sã includã, în mod consecvent, toate poziţiile pe titluri de capital listate şi toate poziţiile pe instrumente financiare derivate având ca suport titluri de capital listate pentru care o astfel de includere este în concordanţã cu modul în care instituţia cuantificã şi administreazã intern riscul. Abordarea trebuie sã reflecte impactul corelaţiilor între evenimentele de nerambursare şi de migraţie. Impactul diversificãrii între evenimentele de nerambursare şi de migraţie, pe de o parte, şi alţi factori de risc de piaţã, pe de altã parte, nu trebuie sã fie reflectat.
    Parametrii
    5c. Abordarea utilizatã pentru surprinderea riscurilor adiţionale trebuie sã cuantifice pierderile datorate nerambursãrii şi migraţiei ratingurilor interne sau externe, la un interval de încredere de 99,9% pe un orizont de calculare a cerinţelor de capital de un an.
    Ipotezele referitoare la corelaţie trebuie sã fie susţinute prin analiza de date obiective într-un cadru solid din punct de vedere conceptual. Abordarea utilizatã pentru surprinderea riscurilor adiţionale trebuie sã reflecte în mod adecvat concentrãrile faţã de emitenţi. Concentrãrile care pot apãrea în cadrul sau de-a lungul claselor de produse în condiţii de crizã trebuie, de asemenea, sã fie reflectate. Abordarea trebuie sã se bazeze pe ipoteza unui nivel constant al riscului pe orizontul de timp de un an avut în vedere pentru calcularea cerinţelor de capital, care presupune faptul cã poziţiile individuale sau seturile de poziţii din portofoliul de tranzacţionare care au înregistrat stare de nerambursare ori migraţie pe orizontul de lichiditate al acestora sunt reechilibrate la sfârşitul respectivului orizont de lichiditate în vederea atingerii nivelului iniţial de risc. Alternativ, instituţia poate alege sã utilizeze de o manierã consecventã ipoteza poziţiilor constante pe un orizont de timp de un an.
    5d. Orizonturile de lichiditate trebuie stabilite în funcţie de timpul necesar pentru vânzarea poziţiei sau pentru acoperirea tuturor riscurilor de preţ relevante semnificative în condiţii de crizã ale pieţei, avându-se în vedere în special dimensiunea poziţiei. Orizonturile de lichiditate trebuie sã reflecte experienţa şi practica efective atât pe perioade de crizã sistemicã, cât şi pe perioade de crizã idiosincraticã. Orizontul de lichiditate trebuie sã fie determinat sub ipoteze prudente şi trebuie sã fie suficient de îndelungat pentru ca acţiunea de vânzare sau de acoperire în sine sã nu afecteze în mod semnificativ preţul la care sunt executate vânzarea sau acoperirea.
    Determinarea orizontului de lichiditate adecvat pentru o poziţie sau un set de poziţii este supusã unui nivel minim de 3 luni.
    Determinarea orizontului de lichiditate adecvat pentru o poziţie sau un set de poziţii trebuie sã ia în considerare politicile interne ale instituţiei referitoare la ajustãrile de valoare şi la administrarea poziţiilor vechi. În cazul în care instituţia determinã orizonturile de lichiditate pentru seturi de poziţii, şi nu pentru poziţii individuale, criteriile pentru definirea seturilor de poziţii trebuie stabilite de o manierã care sã reflecte cu claritate diferenţele de lichiditate. Orizonturile de lichiditate trebuie sã fie mai lungi pentru poziţiile concentrate, reflectând perioada mai îndelungatã necesarã pentru lichidarea unor astfel de poziţii. Orizontul de lichiditate pentru un depozit de securitizare (securitisation warehouse) trebuie sã reflecte timpul necesar pentru crearea, vânzarea şi securitizarea activelor sau pentru acoperirea factorilor de risc semnificativi în condiţii de crizã ale pieţei.
    5e. Acoperirile pot fi încorporate în abordarea utilizatã de cãtre instituţie pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale. Poziţiile pot fi compensate atunci când poziţiile lungi şi scurte se referã la acelaşi instrument financiar. Efectele acoperirii sau ale diversificãrii asociate poziţiilor lungi şi scurte care implicã instrumente diferite ori titluri diferite ale aceluiaşi debitor, precum şi poziţiilor lungi şi scurte pe diferiţi emitenţi pot fi recunoscute doar prin modelarea explicitã a poziţiilor lungi şi scurte brute pe diferite instrumente. Instituţiile trebuie sã reflecte impactul riscurilor semnificative care ar putea apãrea în intervalul dintre scadenţa acoperirii şi orizontul de lichiditate, precum şi potenţialul, în cadrul strategiilor de acoperire, pentru apariţia unor riscuri semnificative aferente bazei (basis risks), în funcţie de produs, rang în structura capitalului, rating intern sau extern, scadenţã, data emisiunii şi alte diferenţe între instrumente. Instituţia trebuie sã reflecte o acoperire doar în mãsura în care aceasta poate fi menţinutã chiar şi în condiţiile în care este iminentã producerea unui eveniment de credit sau a altui eveniment în legãturã cu debitorul.
    Pentru poziţiile din portofoliul de tranzacţionare care sunt acoperite prin strategii de acoperire dinamicã poate fi recunoscutã reechilibrarea acoperirii în cadrul orizontului de lichiditate al poziţiei acoperite în condiţiile în care instituţia:
    (i) alege sã modeleze reechilibrarea acoperirii în mod consecvent pentru setul relevant de poziţii din portofoliul de tranzacţionare;
    (ii) demonstreazã cã includerea reechilibrãrii are ca rezultat o mai bunã cuantificare a riscului; şi
    (iii) demonstreazã cã pieţele pentru instrumentele care servesc ca acoperiri sunt suficient de lichide pentru a permite o asemenea reechilibrare chiar şi în timpul perioadelor de crizã. Orice riscuri reziduale care rezultã din strategiile de acoperire dinamicã trebuie sã fie reflectate în cerinţa de capital.
    5f. Abordarea utilizatã pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale trebuie sã reflecte impactul neliniar al opţiunilor, instrumentelor financiare derivate de credit structurate şi al altor poziţii cu un comportament neliniar semnificativ în raport cu modificãrile preţului. Instituţia trebuie, de asemenea, sã ţinã cont în mod corespunzãtor de dimensiunea riscului de model, inerent evaluãrii şi estimãrii riscurilor de preţ asociate unor astfel de produse.
    5g. Abordarea utilizatã pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale trebuie sã se bazeze pe date obiective şi actuale.
    Validarea
    5h. Pentru scopurile abordãrii utilizate pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale, ca parte componentã a analizei independente a sistemului de cuantificare a riscului şi a validãrii modelelor interne, prevãzute în aceastã anexã, instituţia trebuie, în special:
    (i) sã valideze gradul de adecvare, în cazul portofoliului deţinut, al abordãrii de modelare utilizate pentru corelaţii şi modificãri de preţ, inclusiv alegerea şi ponderile factorilor sãi de risc sistemic;
    (ii) sã deruleze o varietate de simulãri de crizã, inclusiv analize de senzitivitate şi analize pe bazã de scenarii, pentru a evalua caracterul rezonabil al abordãrii din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în special în ceea ce priveşte tratamentul concentrãrilor. Aceste simulãri nu trebuie sã se limiteze la evenimentele istorice;
    (iii) sã aplice o validare cantitativã adecvatã care sã includã elemente de referinţã interne relevante (benchmarks) pentru modelare.
    Abordarea utilizatã pentru surprinderea riscurilor adiţionale trebuie sã se afle în concordanţã cu metodologiile interne ale instituţiei de administrare a riscului pentru identificarea, cuantificarea şi administrarea riscurilor de tranzacţionare.
    Documentaţia
    5i. Instituţia trebuie sã formalizeze abordarea utilizatã pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale astfel încât ipotezele cu privire la corelaţii şi alte ipoteze de modelare sã fie transparente pentru autoritatea competentã.
    Abordãrile interne bazate pe parametri diferiţi
    5j. Dacã instituţia utilizeazã o abordare pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale care nu îndeplineşte toate cerinţele prevãzute la pct. 5a-5k, dar care se aflã în concordanţã cu metodologiile interne ale instituţiei pentru identificarea, cuantificarea şi administrarea riscurilor, instituţia trebuie sã fie în mãsurã sã demonstreze cã abordarea sa are ca rezultat o cerinţã de capital cel puţin egalã cu cea care ar fi fost bazatã pe o abordare care respectã în totalitate cerinţele precizate. Instituţiile trebuie sã demonstreze respectarea prevederilor primei teze cel puţin anual.
    Frecvenţa de calcul
    5k. Instituţia trebuie sã efectueze, cel puţin sãptãmânal, calculele necesare potrivit abordãrii alese pentru surprinderea riscului adiţional.
    5l. Autoritatea competentã recunoaşte utilizarea unei abordãri interne pentru calcularea unei cerinţe de capital suplimentare în locul unei cerinţe de capital pentru portofoliul de tranzacţionare pe bazã de corelaţie (correlation trading portfolio) în conformitate cu pct. 14a din anexa nr. I, dacã sunt îndeplinite toate condiţiile prevãzute la acest punct.
    O astfel de abordare internã trebuie sã surprindã în mod adecvat toate riscurile de preţ la un interval de încredere de 99,9% pe un orizont de calculare a cerinţelor de capital de un an, presupunându-se un nivel constant al riscului şi fiind operate ajustãri, dacã este cazul, pentru a reflecta impactul lichiditãţii, concentrãrilor, acoperirii (hedging) şi impactul caracteristicilor specifice opţiunilor (optionality). Instituţia poate încorpora în abordarea precizatã la acest punct orice poziţii care sunt administrate împreunã cu poziţii ale portofoliului de tranzacţionare pe bazã de corelaţie (correlation trading portfolio) şi poate exclude apoi aceste poziţii din abordarea prevãzutã la pct. 5a din aceastã anexã.
    Nivelul acestei cerinţe de capital pentru toate riscurile de preţ nu poate fi mai mic de 8% din cerinţa de capital care ar fi calculatã în conformitate cu pct. 14a din anexa nr. I pentru toate poziţiile încorporate în cerinţa de capital pentru toate riscurile de preţ.
    În special, urmãtoarele riscuri trebuie surprinse în mod adecvat:
    a) riscul cumulativ care rezultã din intrãri multiple în stare de nerambursare, inclusiv ordinea intrãrilor în stare de nerambursare, în produsele segmentate pe tranşe;
    b) riscul de marjã de credit (credit spread), inclusiv efectele gamma şi gamma-mixt (cross-gamma);
    c) volatilitatea corelaţiilor implicite, inclusiv efectul mixt (cross effect) al marjelor (spreads) şi corelaţiilor;
    d) riscul aferent bazei (basis risk), incluzând atât:
    (i) baza între marja (spread) unui indice şi cele ale elementelor individuale componente ale acestuia; cât şi
    (ii) baza între corelaţia implicitã a unui indice şi cea a portofoliilor individualizate (bespoke);
    e) volatilitatea ratei de recuperare, aceasta fiind în legãturã cu tendinţa ratelor de recuperare de a afecta preţurile tranşelor; şi
    f) în mãsura în care cuantificarea riscului global încorporeazã beneficii rezultate din acoperirea dinamicã, riscul diminuãrii acoperirii (hedge slippage) şi costurile potenţiale ale reechilibrãrii (rebalancing) unor astfel de acoperiri.
    Pentru scopurile acestui punct, instituţia trebuie sã deţinã date de piaţã suficiente pentru a se asigura cã surprinde în totalitate, în cadrul abordãrii sale interne, riscurile semnificative ale acestor expuneri, în conformitate cu standardele stabilite la acest punct, trebuie sã demonstreze prin testare ex-post (back-testing) sau prin alte mijloace adecvate faptul cã la nivelul instituţiei cuantificãrile riscului pot explica în mod corespunzãtor istoricul variaţiei de preţ pentru aceste produse şi trebuie sã poatã delimita poziţiile pentru care deţine aprobarea de a le încorpora în cerinţa de capital în conformitate cu acest punct de poziţiile pentru care nu dispune de o astfel de aprobare.
    În ceea ce priveşte portofoliile supuse prevederilor acestui punct, instituţia trebuie sã aplice cu regularitate un set de scenarii de crizã, specifice şi predeterminate. Aceste scenarii de crizã trebuie sã examineze efectele crizelor asupra ratelor de nerambursare, ratelor de recuperare, marjelor de credit (credit spreads) şi corelaţiilor cu privire la profiturile şi pierderile departamentului de tranzacţionare a corelaţiilor. Instituţia trebuie sã aplice aceste scenarii de crizã cel puţin sãptãmânal şi sã raporteze cel puţin trimestrial autoritãţii competente rezultatele, inclusiv comparaţii cu cerinţa de capital a instituţiei în conformitate cu acest punct. Instituţia trebuie sã raporteze autoritãţii competente, în timp util, toate cazurile în care simulãrile de crizã indicã o insuficienţã semnificativã a acestei cerinţe de capital. Pe baza acestor rezultate ale simulãrilor de crizã, autoritatea competentã ia în considerare o cerinţã de capital suplimentarã pentru portofoliul de tranzacţionare pe bazã de corelaţie (correlation trading portfolio), în conformitate cu art. 226 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Instituţia trebuie sã calculeze cel puţin sãptãmânal cerinţa de capital pentru acoperirea tuturor riscurilor de preţ."

    14. La anexa nr. V, punctul 6 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "6. Instituţiile care utilizeazã modele interne care nu sunt recunoscute în conformitate cu pct. 5 se supun unei cerinţe de capital separate pentru riscul specific, calculatã conform anexei nr. I."

    15. La anexa nr. V, punctul 7 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "7. Pentru scopurile pct. 10b lit. a) şi b), rezultatele calculelor proprii efectuate de cãtre instituţie se înmulţesc cu factorii de multiplicare [m(c)] şi [m(s)]. Aceşti factori trebuie sã fie de cel puţin 3."

    16. La anexa nr. V punctul 8, primul paragraf se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "Pentru scopurile pct. 10b lit. a) şi b), factorii de multiplicare [m(c)] şi [m(s)] se majoreazã cu un factor complementar cu valoarea cuprinsã între 0 şi 1, potrivit tabelului 1, în funcţie de numãrul de depãşiri aferente ultimelor 250 de zile lucrãtoare, puse în evidenţã de testarea ex-post (back-testing) de cãtre instituţie a nivelului valorii la risc (value-at-risk), calculat potrivit pct. 10. Instituţiile trebuie sã calculeze depãşirile, într-un mod consecvent, pe baza testãrii ex-post (back-testing) efectuate atât prin utilizarea variaţiilor ipotetice în valoarea portofoliului, cât şi prin utilizarea variaţiilor efective. O depãşire reprezintã o variaţie pe o zi în valoarea portofoliului care depãşeşte nivelul valorii la risc (value-at-risk) aferent zilei respective, generat de modelul instituţiei. Pentru scopul determinãrii factorului complementar, numãrul de depãşiri trebuie evaluat cel puţin trimestrial şi este egal cu maximum dintre numãrul de depãşiri rezultat prin utilizarea variaţiilor ipotetice în valoarea portofoliului şi cel rezultat prin utilizarea variaţiilor efective."

    17. La anexa nr. V, punctul 9 se abrogã.

    18. La anexa nr. V punctul 10, litera c) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "c) o perioadã de deţinere echivalentã cu 10 zile. Instituţiile pot utiliza niveluri ale valorii la risc (value-at-risk) calculate în conformitate cu perioade de deţinere mai scurte, ajustate crescãtor (scaled up) la 10 zile prin utilizarea, de exemplu, a rãdãcinii pãtrate a timpului. Instituţiile care utilizeazã aceastã abordare trebuie sã justifice periodic autoritãţii competente, în mod convingãtor, caracterul rezonabil al abordãrii folosite;".

    19. La anexa nr. V punctul 10, litera e) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "e) actualizarea lunarã a setului de date."

    20. La anexa nr. V, dupã punctul 10 se introduc trei noi puncte, punctele 10a, 10b şi 10c, cu urmãtorul cuprins:
    "10a. În plus, instituţiile trebuie sã calculeze o «valoare la risc în condiţii de crizã» (stressed value-at-risk) pe baza valorii la risc (value-at-risk) a portofoliului curent, aferentã unei perioade de deţinere de 10 zile şi unui interval de încredere unilateral (one-tailed) de 99%, datele de intrare pentru modelul valorii la risc (value-at-risk) fiind calibrate în raport cu datele istorice dintr-o perioadã continuã de 12 luni de crizã financiarã semnificativã, relevantã pentru portofoliul instituţiei. Alegerea unor astfel de date istorice trebuie supusã aprobãrii autoritãţii competente şi examinãrii anuale de cãtre instituţie. Instituţiile trebuie sã calculeze valoarea la risc în condiţii de crizã (stressed value-at-risk) cel puţin sãptãmânal.
    10b. Fiecare instituţie trebuie sã îndeplineascã, pe bazã zilnicã, o cerinţã de capital exprimatã ca suma valorilor aferente lit. a) şi b), iar o instituţie care utilizeazã modelul sãu intern în scopul calculãrii cerinţei de capital pentru riscul de poziţie specific trebuie sã îndeplineascã o cerinţã de capital exprimatã ca suma valorilor aferente lit. c) şi d), dupã cum urmeazã:
    a) cea mai mare valoare dintre:
    (i) valoarea la risc (value-at-risk) aferentã zilei precedente, cuantificatã potrivit pct. 10 [VaR(t-1)]; şi
    (ii) media nivelurilor zilnice ale valorii la risc (value-at-risk), în conformitate cu pct. 10, din ultimele 60 de zile lucrãtoare [VaR(avg)], înmulţitã cu factorul de multiplicare [m(c)];
    b) cea mai mare valoare dintre:
    (i) cel mai recent nivel disponibil al valorii la risc în condiţii de crizã (stressed value-at-risk) în conformitate cu pct. 10a [sVaR(t-1)]; şi
    (ii) media nivelurilor valorii la risc în condiţii de crizã (stressed value-at-risk) calculate în maniera şi cu frecvenţa specificate la pct. 10a pe parcursul ultimelor 60 de zile lucrãtoare (sVaRavg), înmulţitã cu factorul de multiplicare [m(s)];
    c) o cerinţã de capital calculatã în conformitate cu anexa nr. I pentru riscurile de poziţie ale poziţiilor din securitizare şi ale instrumentelor financiare derivate de credit de tip n-th-to-default din portofoliul de tranzacţionare, cu excepţia celor încorporate în cerinţa de capital în conformitate cu pct. 5l;
    d) cea mai mare valoare dintre cea mai recentã valoare şi media pe 12 sãptãmâni, calculate de cãtre instituţie, aferente riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale în conformitate cu pct. 5a şi, acolo unde este cazul, cea mai mare valoare dintre cea mai recentã valoare şi media pe 12 sãptãmâni, efectuate de cãtre instituţie, aferente tuturor riscurilor de preţ în conformitate cu pct. 5l.
    10c. Instituţiile trebuie, de asemenea, sã deruleze simulãri de crizã în sens invers, respectiv de la efect la cauzã (reverse stress tests)."

    21. La anexa nr. V punctul 12, primul paragraf se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "12. Modelul de cuantificare a riscului trebuie sã surprindã un numãr suficient de factori de risc, în funcţie de nivelul activitãţii instituţiei pe pieţele respective. În cazul în care un factor de risc este încorporat în modelul de evaluare (pricing model) deţinut de instituţie, dar nu şi în modelul de cuantificare a riscului, instituţia trebuie sã poatã justifica autoritãţii competente în mod convingãtor aceastã omisiune. În plus, modelul de cuantificare a riscului trebuie sã surprindã neliniaritãţile opţiunilor şi ale altor produse, precum şi riscul de corelaţie şi riscul aferent bazei (basis risk). În cazul utilizãrii substituenţilor (proxies) pentru factorii de risc, aceştia trebuie sã prezinte un istoric corespunzãtor pentru poziţia deţinutã efectiv. În plus, pentru tipurile individuale de risc se aplicã urmãtoarele prevederi:".

    22. La anexa nr. VI partea B punctul 2, litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "a) politici şi proceduri formalizate pentru procesul de evaluare, incluzând responsabilitãţi clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a valorii, sursele de informaţii privind piaţa şi reexaminarea adecvãrii acestora, ghiduri pentru utilizarea datelor de intrare neobservabile care reflectã ipotezele instituţiei asupra elementelor utilizate de participanţii de pe piaţã pentru stabilirea preţului poziţiei, frecvenţa cu care se realizeazã evaluãrile independente, sincronizarea în ceea ce priveşte preţurile de închidere, procedurile pentru ajustarea rezultatelor evaluãrilor, procedurile de verificare ad-hoc şi de sfârşit de lunã;".

    23. La anexa nr. VI partea B, punctul 3 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "3. Instituţiile îşi marcheazã poziţiile la piaţã ori de câte ori este posibil. Marcarea la piaţã reprezintã evaluarea, cel puţin zilnicã, a poziţiilor la preţuri de închidere direct disponibile, care provin din surse independente. Se pot utiliza, de exemplu, preţuri de pe bursã, cotaţii electronice sau cotaţii provenite de la mai mulţi brokeri independenţi care se bucurã de o largã recunoaştere."

    24. La anexa nr. VI partea B, punctul 5 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "5. Atunci când marcarea la piaţã nu este posibilã, instituţiile marcheazã într-un mod prudent poziţiile/portofoliile la model, înainte de a aplica tratamentul privind cerinţele de capital aferente portofoliului de tranzacţionare. Marcarea la model este definitã ca fiind orice evaluare al cãrei rezultat se determinã prin raportarea la valori standard, extrapolare sau alt fel de calcule pornind de la date de intrare din piaţã."

    25. La anexa nr. VI partea B punctul 6, litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "a) conducerea superioarã are cunoştinţã de elementele din portofoliul de tranzacţionare sau de alte poziţii evaluate la valoarea justã care fac obiectul marcãrii la model şi înţelege impactul semnificativ al incertitudinii astfel create în cadrul raportãrii referitoare la riscul/performanţa activitãţii;".

    26. La anexa nr. VI partea B, punctele 8 şi 9 se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
    "Ajustãri aferente evaluãrii
    8. Instituţiile trebuie sã stabileascã şi sã menţinã proceduri pentru luarea în considerare a ajustãrilor aferente evaluãrii.
    Standarde generale
    9. Instituţiile trebuie sã realizeze, în mod formalizat, determinarea ajustãrilor aferente evaluãrii cu privire la: marjele de credit constatate în avans (unearned credit spreads), costurile de închidere (close-out costs), riscurile operaţionale, rezilierea, costurile de investiţie şi de finanţare, costurile administrative viitoare şi, dacã este cazul, riscul de model."

    27. La anexa nr. VI partea B, punctele 11-15 se înlocuiesc cu punctele 11-13, cu urmãtorul cuprins:
    "11. Instituţiile trebuie sã stabileascã şi sã menţinã proceduri pentru calculul ajustãrii aferente evaluãrii curente a poziţiilor mai puţin lichide. Aceste ajustãri se adaugã, acolo unde este necesar, oricãror modificãri ale valorii poziţiilor necesare în scopul raportãrii financiare şi trebuie sã fie concepute astfel încât sã reflecte lipsa de lichiditate a poziţiilor. În cadrul acestor proceduri, instituţiile trebuie sã ia în considerare mai mulţi factori pentru a stabili dacã este necesarã o ajustare aferentã evaluãrii pentru poziţiile mai puţin lichide. Aceşti factori includ timpul necesar pentru a acoperi poziţia/riscurile aferente poziţiei, volatilitatea şi media marjelor dintre preţurile oferite pentru cumpãrare/vânzare, disponibilitatea cotaţiilor de piaţã (numãrul şi identitatea formatorilor de piaţã), volatilitatea şi media volumelor tranzacţionate, inclusiv volumele tranzacţionate în perioadele de crizã a pieţei, concentrãri ale pieţei, creşterea vechimii poziţiilor, mãsura în care evaluarea se bazeazã pe marcarea la model şi impactul altor riscuri de model.
    12. În cazul utilizãrii de evaluãri realizate de terţi sau în cazul marcãrii la model, instituţiile trebuie sã determine dacã este oportunã efectuarea unei ajustãri aferente evaluãrii. În plus, instituţiile trebuie sã aibã în vedere necesitatea stabilirii de ajustãri pentru poziţii mai puţin lichide şi sã reexamineze permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora.
    13. În ceea ce priveşte produsele complexe care includ, dar nu se limiteazã la expunerile din securitizare şi instrumentele derivate de credit de tip n-th-to-default, instituţiile evalueazã în mod explicit necesitatea unor ajustãri aferente evaluãrii pentru a reflecta riscul de model asociat utilizãrii unei metodologii de evaluare care ar putea fi incorectã şi riscul de model asociat utilizãrii, în modelul de evaluare, a unor parametri de calibrare ce nu pot fi observaţi (şi care ar putea fi incorecţi)."

    ART. II
    Prezentul regulament intrã în vigoare la data de 31 decembrie 2011.

                                 *

    Prezentul regulament transpune urmãtoarele prevederi ale Directivei 2010/76/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 2006/48/CE şi a Directivei 2006/49/CE în ceea ce priveşte cerinţele de capital pentru portofoliul de tranzacţionare şi resecuritizare, precum şi procesul de supraveghere a politicilor de remunerare, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 329 din 14 decembrie 2010: prevederile art. 2 paragraful 1, prevederile art. 2 paragraful 3 şi urmãtoarele prevederi ale anexei II: pct. 1 lit. (a) pct. (i) şi (ii), pct. 1 lit. b)-f), pct. 2, pct. 3 lit. b)-k), pct. 4 lit. a)-f).

                              --------

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice