Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 ORDIN nr. 818 din 6 octombrie 2015 pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor. (Revizuire şi comasare normativele I9-1994 şi I9/1-1996)", indicativ I9-2015
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDIN nr. 818 din 6 octombrie 2015  pentru aprobarea reglementării tehnice Twitter Facebook
Cautare document

 ORDIN nr. 818 din 6 octombrie 2015 pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor. (Revizuire şi comasare normativele I9-1994 şi I9/1-1996)", indicativ I9-2015

EMITENT: MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 830 din 6 noiembrie 2015

    În conformitate cu prevederile art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, ale art. 2 alin. (3) şi (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu modificările şi completările ulterioare,
    având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 6 din 3 iunie 2015 al Comitetului Tehnic de Specialitate nr. 10 "Instalaţii şi echipamente aferente construcţiilor" şi Procesul-verbal de avizare nr. 1 din 5 iulie 2015 al Comitetului Tehnic de Coordonare Generală, în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/1995, republicată, şi ale art. 4 pct. II lit. e) şi art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

    ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice emite prezentul ordin.

    ART. 1
    Se aprobă reglementarea tehnică "Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor. (Revizuire şi comasare normativele I9-1994 şi I9/1-1996)", indicativ I9-2015, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.
──────────
    *) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.
──────────

    ART. 2
    Prezentul ordin*1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.
──────────
    *1) Ordinul şi anexa se publică şi în Buletinul Construcţiilor, editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă "URBAN - ÎNCERC".
──────────

    ART. 3
    La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 17/N/1995*2) pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare, indicativ I9-1994", Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 86/N/1996*2) privind aplicabilitatea modificărilor la "Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare, indicativ I9-1994", Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 69/N/1996*2) pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ pentru exploatarea instalaţiilor sanitare, indicativ I9/1-1996", precum şi orice alte dispoziţii contrare îşi încetează aplicabilitatea.
──────────
    *2) Ordinele ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 17/N/1995, 86/N/1996 şi 69/N/1996 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
──────────

                        Ministrul dezvoltării regionale
                           şi administraţiei publice,
                                 Sevil Shhaideh

    Bucureşti, 6 octombrie 2015.
    Nr. 818.

    ANEXĂ


                     Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
                   instalaţiilor sanitare aferente clădirilor. (Revizuire şi
                comasare normativele I9-1994 şi I9/1-1996 - indicativ I9-2015)


                                    CUPRINS

    1. OBIECT, DOMENIU DE APLICARE
    2. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE, EXECUTARE ŞI EXPLOATARE
    3. GRADUL DE ECHIPARE AL CLĂDIRILOR
    4. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ
    5. INSTALAŢII PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM
    6. REŢELE INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE ŞI APĂ CALDĂ DE CONSUM
    7. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ ÎN ZONE FĂRĂ REŢELE HIDROEDILITARE
    8. ARMĂTURI ŞI APARATE PENTRU INSTALAŢII, DISPOZITIVE PENTRU PRELUAREA DILATĂRII
    9. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ
    10. DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE INSTALAŢII
    11. INSTALAŢII DE CANALIZARE
    12. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE
    13. CONDIŢII DE AMPLASARE ŞI MONTARE A INSTALAŢIILOR
    14. IZOLAŢII TERMICE, PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII EXTERIOARE
    15. AMENAJĂRI CONSTRUCTIVE PENTRU INSTALAŢII
    16. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI
    17. ECHIPAMENTE DE INSTALAŢII
    18. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE INSTALAŢII
    19. PROBE, REGLAREA INSTALAŢIILOR
    20. RECEPŢIA INSTALAŢIILOR
    21. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR
    22. SCOATEREA ŞI REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ
    23. PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII
    24. INDICAŢII FINALE
        Anexe

    1. OBIECT, DOMENIU DE APLICARE

    1.1. Prevederile din prezentul normativ se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea:
    - instalaţiilor sanitare din clădiri civile (de locuit, social-culturale, administrative, laboratoare, clădiri similare din industrie - grupuri sanitare, etc.) şi din clădiri industriale (de producţie şi/sau depozitare) - la care se foloseşte apa potabilă.
    - reţelelor exterioare de alimentare cu apă, cuprinse între branşamentele instalaţiilor interioare de alimentare cu apă şi staţiile de ridicare a presiunii din clădiri/ansamblurile de clădiri;
    - reţelelor exterioare de canalizare din ansamblurile de clădiri, cuprinse între racordurile instalaţiilor interioare de canalizare şi colectoarele principale de canalizare ale localităţilor sau staţiile de epurare a apelor uzate ale ansamblurilor de clădiri.
    1.2. Proiectarea şi executarea instalaţiilor de apă pentru stingerea incendiilor, în cazul în care sunt comune cu instalaţiile interioare de alimentare cu apă, la obiectivele indicate la pct. 1.1., se realizează potrivit reglementării tehnice pentru stingerea incendiilor.
    1.3. Nu fac obiectul prezentului normativ:
    - proiectarea şi executarea surselor de apă cu excepţia surselor locale;
    - staţii de corectare a calităţii apei;
    - sistemele de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor
    - staţii de epurare;
    - instalaţii de apă şi canalizare cu caracter tehnologic din industrie, sere, construcţii agrozootehnice etc.;
    - instalaţii pentru stingerea incendiilor care sunt distincte de instalaţiile de alimentare cu apă interioare;
    - prepararea apei calde de consum cu surse alternative de energie: solară, geotermală, eoliană etc.
    1.4. Prevederile normativului se aplică atât la obiectivele noi, cât şi la reabilitarea sau modernizarea instalaţiilor existente.
    Pentru construcţiile provizorii, normativul are caracter de recomandare.
    1.5. În conţinutul normativului se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la instalaţiile sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri cum sunt cele privind elementele constructive ale clădirilor, intercondiţionări cu alte categorii de instalaţii etc.
    Respectivele prevederi fac trimiteri la alte prescripţii tehnice; ele nu se substituie acestora şi nu au prioritate faţă de acestea.
    Prevederile menţionate sunt incluse în fiecare capitol, în corelare cu problemele de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri, specifice capitolului respectiv. Aceste prevederi se adresează celorlalţi specialişti cu care colaborează specialiştii din domeniul instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri.

    2. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE, EXECUTARE ŞI EXPLOATARE
    2.1. Proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri se face cu scopul ca acestea să corespundă calitativ cel puţin nivelurilor minime de performanţă, referitoare la cerinţele esenţiale definite de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare.
    Nivelurile minime de performanţă ale instalaţiilor, cu privire la respectarea cerinţelor esenţiale sunt prevederile din prezentul normativ şi reglementările tehnice specifice în vigoare. Fac excepţie, acele prevederi în care este inclusă explicit expresia "se recomandă".
    2.2. Alegerea soluţiilor se face după criterii tehnice şi economice, ţinând seama de necesităţile specifice şi de posibilităţile de realizare.
    În analizele privind economicitatea unei soluţii, inclusiv oportunitatea unei modernizări sau transformări, se iau în considerare toate aspectele legate de costul investiţiei şi al exploatării.
    Proiectarea şi executarea lucrărilor de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri.
    2.3. Proiectarea lucrărilor de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la modalitatea de întocmire a documentaţiilor, precum şi de conţinutul acestora, pe faze de proiectare. Proiectul se elaborează de către proiectanţi de specialitate, conform prevederilor legale în vigoare la data elaborării proiectului.
    2.4. Proiectul se verifică, în condiţiile legii, de către verificatori de proiecte atestaţi, iar referatul de verificare al proiectului face parte integrantă din proiect.

    3. GRADUL DE ECHIPARE AL CLĂDIRILOR

    3.1. Echiparea şi dotarea cu instalaţii sanitare a clădirilor, precum şi alimentarea cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri, se face în funcţie de destinaţia şi caracteristicile acestora sau a spaţiilor ce urmează a fi dotate, de caracteristicile reţelelor exterioare de apă şi canalizare, de nivelul de confort la care trebuie să răspundă clădirile respective, precum şi de cerinţele investitorilor.
    3.2. Pentru clădirile de locuit se recomandă dotarea cu următoarele obiecte şi accesoriile respective, după caz:
    a) pentru camere de baie:
    - căzi de baie, cu baterie amestecătoare de baie;
    - lavoar din porţelan sanitar, cu baterie amestecătoare de apă rece şi caldă, prevăzută cu piesă tip "perlator";
    - vas de closet cu rezervor montat pe vas, la semi înălţime sau la înălţime;
    - racordurile necesare pentru apă caldă, rece şi canalizare în scopul racordării maşinii de spălat rufe;
    - sifon de pardoseală.
    b) pentru grupul sanitar suplimentar:
    - lavoar, cu baterie amestecătoare de apă rece şi caldă prevăzută cu piesă tip "perlator";
    - vas de closet cu rezervor montat pe vas, la semi înălţime sau la înălţime;
    - cadă de duş, cu baterie de duş;
    - racordurile necesare pentru apă rece, caldă şi canalizare, în cazul în care nu s-a prevăzut în camera de baie;
    - sifon de pardoseală.
    c) pentru bucătării:
    - spălător cu sau fără platformă, cu baterie de apă rece şi caldă, prevăzută cu piesă tip "perlator";
    - racordurile necesare pentru apă rece, caldă şi canalizare pentru racordarea maşinii de spălat vase;
    - sifon de pardoseală.
    d) pentru părţile comune:
    - chiuvetă cu două robinete dublu serviciu pentru apă rece şi apă caldă;
    - racordurile necesare pentru apă rece, caldă şi canalizare.
    Obiectele pentru părţile comune sunt amplasate, de regulă, câte una la 3-4 nivele, lângă casa scării, în spaţiile care adăpostesc gurile pentru evacuarea deşeurilor menajere sau în alte spaţii disponibile, ferite de îngheţ.
    3.3. Pentru dotarea minimă cu obiecte sanitare şi accesorii a clădirilor se recomandă consultarea STAS 1478 "Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare", precum şi prevederile reglementărilor tehnice în vigoare în care se precizează dotările necesare pentru diferite categorii de clădiri şi încăperi şi solicitările beneficiarului.
    3.4. Pentru evacuarea apelor de pe pardoseală se prevăd, după caz, sifoane de evacuare în:
    - camere de baie (din clădiri de locuinţe şi alte categorii de clădiri cu camere de baie);
    - bucătăriile din locuinţe şi clădirile social culturale;
    - camere de duşuri;
    - încăperi pentru pişoare;
    - încăperi în care se montează fântâni de băut apă;
    - în dreptul punctelor de scurgere în încăperi prevăzute cu maşini de spălat rufe, cazane de fiert rufe, marmite etc.;
    - încăperi în care există posibilitatea spălării sau stropirii pardoselii (spălătorii de rufe, de vase, veselă, legume, etc.);
    - la magazine cu profil alimentar, având suprafaţa în care se desfăşoară operaţiuni de vânzare de peste 100 mp (peşte, carne, legume, fructe, lactate etc.);
    - la spălătoriile şi camerele interioare de gunoi ale clădirilor de locuit;
    - în exteriorul camerelor frigorifice, în apropierea uşii;
    - în grupurile sanitare de folosinţă comună.
    La curţile de lumină cu suprafaţa sub 8 mp, se prevede un receptor cu un sifon de linie, pe legătura la canalizare din subsolul clădirii.
    3.5. Pentru menţinerea gărzii hidraulice la sifoanele de pardoseală, acestea se racordează la conducta de scurgere a unui obiect sanitar cu utilizare frecventă.
    3.6. Pentru colectarea apelor de pe pardoseală se prevăd recipienţi la:
    - centrale termice şi puncte termice;
    - staţii de pompare;
    - subsoluri tehnice, pentru evacuarea apelor provenite din neetanşeităţile instalaţiilor;
    - curţi de lumină cu suprafaţa mai mare de 8 mp, precum şi în cazul în care apa de evacuat conţine suspensii solide care pot înfunda sifoanele de pardoseală.
    3.7. Echiparea şi dotarea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor se face potrivit reglementării tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor şi altor reglementări tehnice specifice.

    4. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ

    Prevederi generale
    4.1. Pentru alimentarea cu apă de consum se folosesc numai surse a căror apă îndeplineşte condiţiile de potabilitate prevăzute de legislaţia specifică.
    4.2. Apa nepotabilă se poate folosi, cu acordul organelor sanitare de specialitate, pentru:
    - stingerea incendiilor;
    - stropitul spaţiilor verzi;
    - spălarea pardoselilor, vehiculelor, diluarea apelor reziduale;
    - spălarea closetelor şi pişoarelor la clădirile civile şi anexele clădirilor de producţie, etc. Pentru aceste cazuri se prevăd indicatoare de avertizare că apa este nepotabilă.
    4.3. Legarea directă a reţelelor de apă potabilă cu reţelele de apă nepotabilă este strict interzisă.
    4.4. La stabilirea soluţiei privind instalaţiile de alimentare cu apă se ţine seama, în principal, de următoarele:
    - destinaţia şi caracteristicile clădirii: de locuit, administrativă, social-culturală etc.;
    - caracteristicile proceselor tehnologice (amplasarea utilajelor, punctelor obligatorii de alimentare cu apă, etc.);
    - condiţiile de igienă, confort, cerinţe de estetică etc.;
    - caracteristicile terenului de fundare a construcţiei;
    - clasa de importanţă a construcţiei din punct de vedere seismic, conform reglementărilor tehnice în vigoare privind proiectarea seismică a clădirilor;
    - caracteristicile funcţionale ale reţelei exterioare de alimentare cu apă în punctul de racord al instalaţiei interioare sau la sursele proprii de alimentare cu apă şi anume: debitul, presiunea de serviciu (sarcina hidrodinamică disponibilă), regimul de furnizare a apei (continuu sau intermitent) şi calitatea apei.

    Reţele exterioare de alimentare cu apă rece
    4.5. Reţelele exterioare de alimentare cu apă potabilă, din ansamblurile de clădiri şi incintele clădirilor social culturale sau de producţie se realizează, de regulă, inelare. În cazul reţelelor inelare, acestea pot avea ramuri de maximum 500 m pentru alimentarea cu apă a clădirilor indicate mai înainte cu excepţia celor vitale sau de importanţă deosebită; se recomandă şi prevederile din SR 4163.
    4.6. Reţelele de apă pentru consum menajer şi industrial pot fi comune cu cele pentru incendiu.
    4.7. În cazul unor construcţii civile sau de producţie învecinate (alăturate), pentru fiecare dintre ele se prevăd şi se execută instalaţii separate de alimentare cu apă.
    4.8. Reţelele exterioare de distribuţie a apei reci din ansamblurile de clădiri sau clădiri industriale cu o singură zonă de presiune se pot racorda:
    - direct, la conductele de distribuţie ale reţelei de alimentare cu apă a localităţii;
    - indirect, la conductele de distribuţie ale reţelei de alimentare cu apă a localităţii, prin intermediul staţiilor de pompare.
    4.9. Funcţie de presiunea disponibilă în reţeaua de alimentare cu apă şi de presiunea necesară, la punctele de consum se prevăd regulatoare de presiune, pe racordul la clădire, pe racordul la apartament, pe racordurile la armăturile obiectelor sanitare de la fiecare apartament al clădirii, după caz.
    4.10. Zonarea presiunii pe verticală se face în funcţie de înălţimea clădirilor, respectând condiţia presiunii maxime de 6 bar pentru fiecare zonă de presiune.
    4.11. În cazul a două zone de presiune, prima zonă, cu presiune mai mică, se alimentează cu apă până la înălţimea determinată de presiunea reţelei din care se alimentează. A doua zonă, cu presiune mai mare, asigură alimentarea cu apă a celorlalte niveluri superioare, până la limita de 6 bar, cu condiţia ca reţelele de distribuţie şi armăturile de la partea inferioară a zonei a doua de presiune să fie dimensionate corespunzător presiunii respective.
    În cazul instalaţiei comune de apă pentru consum menajer şi pentru hidranţi de incendiu, alimentarea cu apă a hidranţilor interiori se face în funcţie de presiunea necesară, prin una din zonele de presiune.
    4.12. În cazul în care presiunea necesară pentru stingerea incendiilor este mai mare de 6 bar, se prevăd reţele separate, atât în exteriorul, cât şi în interiorul clădirilor.

    Branşamente
    4.13. Fiecare clădire sau grup de clădiri dintr-o incintă este alimentată cu apă, de regulă, printr-un singur branşament.
    Alimentarea cu apă printr-un singur branşament se aplică şi în cazul în care reţeaua localităţii este ramificată şi are o singură conductă de alimentare cu apă a consumatorului.
    4.14. În cazul în care reţeaua localităţii este inelară sau alcătuită din minimum două reţele distincte, se prevăd două sau mai multe branşamente pentru reţelele de consum menajer sau pentru cele comune (menajer şi incendiu) în următoarele situaţii:
    - când nu se poate realiza debitul necesar printr-un singur branşament;
    - în cazul clădirilor înalte şi foarte înalte;
    - la clădiri cu risc foarte mare şi mare de incendiu, stabilite de investitori;
    - la clădiri cu volumul mai mare de 5000 mc, destinată copiilor cu vârstă preşcolară, instituţii medicale, aziluri pentru bătrâni sau infirmi, muzee, expoziţii, biblioteci sau arhive, magazine şi depozite anexe;
    - cinematografe, cluburi şi case de cultură (fără scenă amenajată), săli de concerte şi de întruniri, de gimnastică şi de sport, cu capacitate de 600 de locuri sau mai mult;
    - teatre, cluburi şi case de cultură cu scenă amenajată.
    4.15. În cazul prevederii mai multor branşamente se aplică următoarele măsuri:
    - pe fiecare branşament se montează armături de închidere şi ventile de reţinere, astfel încât să poată fi scoase separat din funcţiune în caz de avarii şi să împiedice circulaţia apei în sens invers, prin contorul de apă;
    - branşamentele se prevăd pe ramuri diferite ale reţelei de alimentare cu apă a localităţii;
    - în cazul reţelelor inelare de alimentare cu apă a localităţii, între două branşamente se recomandă prevederea unei armături de închidere, pentru acţionare în caz de avarie.
    4.16. Alimentarea printr-un branşament de la reţeaua exterioară şi altul de la o sursă proprie se realizează în cazul în care reţeaua exterioară nu asigură continuitatea debitului şi presiunii sau când este prevăzută în caietul de sarcini. În acest caz se montează ventile de reţinere pe legătura reţelei exterioare la sursa proprie. Pentru folosirea sursei proprii trebuie să se obţină avizul din partea organelor de drept.
    4.17. Se recomandă ca branşamentul să fie perpendicular pe conducta de la care se alimentează.
    4.18. Căminele de branşament se amplasează, de regulă, în incinta consumatorului, la limita ei. În cazuri excepţionale se admite amplasarea căminului pe trotuar, ţinând seama de existenţa altor instalaţii subterane.
    4.19. Pe branşamentele cu lungimi mai mari de 15 m, care sunt amplasate sub zone carosabile, precum şi în cazul montării contoarelor în căminele de branşament din incintă sau din interiorul clădirilor, se prevede un robinet de închidere în imediata apropiere a punctului de racord la reţeaua exterioară, într-un cămin, cu posibilitatea acţionării robinetului de închidere, din afara căminului.

    Contorizarea consumului de apă
    4.20. Întreaga cantitate de apă preluată din reţeaua exterioară se contorizează în vederea stabilirii cantităţilor de apă consumată.
    Montarea contoarelor se face conform indicaţiilor din documentaţia tehnică a producătorului.
    4.21. Contorizarea consumului de apă rece se poate face astfel:
    - la clădiri individuale, printr-un contor;
    - la clădiri cu mai mulţi beneficiari, contorizarea se face cu un contor general pe clădire şi/sau cu contoare pentru fiecare consumator;
    4.22. Contorizarea consumului de apă caldă de consum se face astfel:
    - la clădiri individuale, prin contorul de apă rece;
    - la clădiri racordate la o centrală termică, respectiv la un punct termic, cu preparare centralizată a apei calde, contorizarea consumului de apă caldă se face, cu un contor de căldură pe racordul de intrare în distribuitorul de apă caldă, respectiv cu contor de apă caldă pe fiecare ramură la ieşirea din distribuitor, pe fiecare clădire şi/sau pentru fiecare consumator.
    4.23. Contoarele de apă se pot amplasa:
    - în căminul de branşament;
    - în încăperea staţiei de pompare;
    - în centrale termice sau puncte termice;
    - în subsolul construcţiilor, cu condiţia asigurării unui acces permanent şi uşor pentru citirea şi întreţinerea contoarelor;
    - în cadrul fiecărui apartament, respectiv în cadrul proprietăţii fiecărui beneficiar, sau în spaţiile comune.

    Rezervoare de acumulare
    Prevederi generale
    4.24. Rezervoarele de acumulare pot fi numai pentru consum menajer sau pot fi comune, pentru consum menajer, incendiu, eventual şi pentru consum industrial.
    4.25. Pentru stabilirea volumului rezervoarelor de acumulare a apei pentru consum menajer şi incendiu, eventual pentru consum industrial, se recomandă utilizarea STAS 1478 şi SR 1343-1 şi reglementarea tehnică privind instalaţiile de stingere a incendiilor.
    De asemenea, se recomandă ca rezervoarele cu capacitate mai mare de 50 mc să fie cu două compartimente.
    4.26. În cazul rezervoarelor de acumulare a apei pentru consum menajer şi pentru incendiu sau pentru consum menajer, industrial şi pentru incendiu, se prevăd măsuri pentru asigurarea rezervei intangibile pentru incendiu.
    4.27. La staţiile de pompare pentru două zone de presiune se poate folosi un rezervor comun pentru ambele zone.
    4.28. Pentru spitale, sanatorii şi maternităţi, rezerva de apă de consum se asigură prin însumarea necesarului:
    - pentru un interval de 2-5 ore pentru întreg consumul, ţinând seama de specificul consumului, precum şi de condiţiile impuse prin avizul societăţii de distribuţie a apei;
    - pentru un interval de 24 ore pentru sălile de operaţii, sterilizare, pansamente, cabinete de tratament, reanimare, pregătire bolnavi, pregătire medici, camera de gardă, saloanele pentru bolnavi, ce pot folosi grupul operator şi cabinetele de tratamente chirurgicale.
    În acest scop se urmăreşte alimentarea prin reţele separate a acestor puncte de consum sau prin scoaterea din funcţiune a celorlalţi consumatori în caz de necesitate, prin manevrarea a maximum trei armături de închidere pentru fiecare grup operator.
    4.29. Pentru unităţile spitaliceşti cu 400 de paturi şi mai mult se recomandă prevederea, pe lângă o gospodărie proprie de apă, o sursă proprie de apă.
    4.30. În scopul supravegherii permanente a alimentării normale cu apă a rezervoarelor, se prevăd instalaţii automate pentru semnalizarea optică şi acustică a nivelelor din rezervor pentru ca, la scăderea nivelelor semnalizate, să fie aplicate măsurile de exploatare în regim de avarii, stabilite prin instrucţiunile de exploatare, care pot fi: înlăturarea avariilor în timp util, restrângerea unor consumuri, întărirea regimului de supraveghere etc. Semnalizarea se face în cazul în care există personal permanent de supraveghere.
    În cazul rezervoarelor de acumulare comune-menajer plus incendiu, se are în vedere şi prevederile reglementării tehnice privind instalaţiile de stingere.

    Amplasarea rezervoarelor
    4.31. Amplasarea rezervoarelor se face ţinând seama de înscrierea corespunzătoare a acestora în schema tehnologică de alimentare cu apă, precum şi de condiţiile de fundare şi stabilitate generală şi locală a terenului.
    La alegerea amplasamentului se evită, pe cât posibil, terenurile cu apă freatică, terenurile sensibile la umezire, tasabile sau cu capacitate portantă redusă şi versanţii cu pante abrupte. Se evită amplasarea rezervoarelor pe versanţii nestabili sau care îşi pot pierde stabilitatea datorită lucrărilor de executare a rezervoarelor.
    4.32. Amplasarea rezervoarelor de apă se face în interiorul sau în exteriorul clădirilor, respectiv:
    - în exteriorul clădirilor; caz în care se pot prevedea rezervoare îngropate, semiîngropate sau subterane; în cazul rezervoarelor exterioare de apă potabilă se asigură în jurul lor o zonă de protecţie sanitară cu regim sever, ale căror limite se stabilesc în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind protecţia sanitară a surselor, construcţiilor şi instalaţiilor cu apă;
    - în interiorul clădirii, într-o încăpere adecvată, destinată echipamentului de înmagazinare şi pompare a apei.
    4.33. La amplasarea rezervorului de apă la subsolul clădirii, se recomandă ca acesta să aibă nivelul părţii superioare a preaplinului, deasupra nivelului terenului pentru a se putea evita pătrunderii în rezervor a apelor provenite prin refularea canalizării exterioare.

    Instalaţii de ridicare a presiunii apei reci
    Prevederi generale
    4.34. Instalaţiile de ridicare a presiunii apei reci se prevăd atunci când presiunea disponibilă a apei din reţeaua exterioară, în punctul de racord al instalaţiei interioare, este temporar sau permanent insuficientă pentru funcţionarea normală a tuturor punctelor de consum.
    4.35. În componenţa staţiilor de pompare a apei intră: rezervoarele tampon sau rezervoarele de înălţime, pompele şi dispozitivele de automatizare a funcţionării pompelor.
    Alegerea soluţiei pentru staţia de pompare depinde de natura, mărimea şi variaţia consumului de apă din instalaţiile interioare, precum şi de înălţimea necesară de pompare.
    4.36. Staţiile de pompare pot servi unul sau mai mulţi consumatori.
    La proiectarea staţiilor de pompare a apei, alegerea soluţiei se face în funcţie de regimul maxim admis de presiune, de numărul şi felul consumatorilor, regimul de înălţime al clădirilor etc.
    4.37. În cazul ansamblurilor de clădiri cu mai multe zone de presiune, se prevăd una sau mai multe staţii de ridicare a presiunii cu reţelele respective, pe baza unei analize tehnico economice. În cazul în care rezultă pentru alimentarea cu apă o singură zonă de presiune, se prevăd dispozitive de reducere a presiunii pentru ramurile pe care se depăşeşte presiunea de 6 bar.
    4.38. Se recomandă amplasarea instalaţiei de ridicare a presiunii în centrul de greutate al consumului şi, când este posibil, comasarea cu alte clădiri ca: puncte termice, centrale termice, centrale de aer comprimat etc.
    4.39. Alegerea pompelor şi a schemei de automatizare se face pe baza unei analize tehnico-economice, urmărindu-se realizarea unor costuri minime de energie la pomparea apei.
    4.40. În scopul asigurării alimentării nivelelor inferioare ale construcţiilor direct din reţeaua exterioară, pe durata scoaterii din funcţiune a staţiei, se prevede o conductă de ocolire a rezervorului, a pompelor şi a recipientelor hidropneumatice.

    Rezervoare tampon
    4.41. Pompele pot aspira apa, dintr-un rezervor tampon deschis (cu nivel liber al apei), rezervor tampon închis.
    4.42. Prevederea rezervoarelor tampon închise (sub presiune cu pernă de aer, de azot sau cu membrană) se admite numai pentru consumuri menajere şi cu respectarea următoarelor condiţii:
    - controlul pernei de aer sau de azot, sau folosirea recipientelor cu membrană;
    - presiunea din conducta de aspiraţie nu scade sub 1 bar.
    La scăderea presiunii sub 1 bar se scot automat din funcţiune pompele, cu avertizare optică şi acustică.
    Se recomandă ca, în general, să se adopte soluţia cu rezervor tampon închis.
    4.43. Pompele instalate în staţiile de ridicare a presiunii care aspiră dintr-un rezervor cu două compartimente au conducte de aspiraţie din fiecare compartiment.
    4.44. În cazul în care din rezervorul tampon se alimentează şi hidranţii interiori pentru stins incendiu, capacitatea rezervorului tampon se calculează pentru a se asigura şi rezerva intangibilă de apă necesară hidranţilor interiori.
    4.45. În cazul instalaţiilor de distribuţie comune pentru consum menajer şi pentru hidranţii de incendiu interiori, la stabilirea volumului rezervorului tampon, la rezerva intangibilă de incendiu se include şi cantitatea de apă ce se consuma în clădire în timpul incendiului.
    4.46. Se recomandă montarea a trei robinete cu plutitor pentru siguranţa în funcţionarea rezervorului tampon deschis. Spaţiul de montaj al robinetelor cu plutitor nu trebuie să afecteze volumul util al rezervorului tampon deschis.
    4.47. La amplasarea rezervorului tampon deschis se iau măsuri pentru respectarea condiţiilor igienico-sanitare în vederea evitării contaminării apei potabile; rezervorul nu se amplasează sub reţele care transportă apă nepotabilă şi se prevede cu capac. Se prevede spaţiu de acces între rezervor şi plafonul încăperii.

    Pompe
    4.48. Pentru alimentarea cu apă a clădirilor se recomandă folosirea pompelor cu turaţie variabilă şi a dispozitivelor pentru automatizarea pornirii şi opririi pompelor, în funcţie de variaţia consumului de apă.
    4.49. La instalaţiile de pompare se prevăd, de regulă, pentru fiecare grup de pompe, câte o pompă de rezervă.
    4.50. Pentru consumatorii vitali, la care întreruperea alimentării cu apă poate duce la explozii, distrugeri, avarii grave sau pierderi de vieţi omeneşti, numărul pompelor de rezervă se stabileşte pe baza unei analize tehnico-economice.
    4.51. Pentru consumatorii individuali, cu un debit de calcul sub 1 l/s, se poate folosi o instalaţie de pompare formata din electropompă, recipient hidropneumatic şi instalaţia de automatizarea.
    4.52. În cazul instalaţiilor separate, pentru consum menajer şi hidranţi interiori de incendiu, se prevăd pompe independente pentru consum de incendiu şi pentru consum menajer, cu sorburi de aspiraţie separate şi cu dispozitive sau poziţionarea sorburilor care să asigure rezerva intangibilă de incendiu.
    4.53. Pompele se montează, de regulă, astfel încât nivelul minim al apei din rezervor să fie mai sus decât partea superioară a pompei dacă nu sunt prevăzute cu sisteme de autoamorsare, care se montează conform documentaţiei tehnice a agregatelor.
    4.54. Pornirea şi oprirea pompelor pentru consum menajer se face astfel:
    a) în cazul staţiilor de pompare cu rezervor tampon deschis sau închis, automatizarea funcţionării pompelor se face:
    - în cazul pompelor cu turaţie constantă, în funcţie de presiune cu presostate şi recipiente hidropneumatice;
    - în cazul pompelor cu turaţie constantă, cu dispozitive de automatizare în funcţie de debit şi presiune;
    - în cazul pompelor cu turaţie variabilă, în funcţie de debit şi presiune cu microprocesoare montate pe pompe;
    b) în cazul rezervoarelor de înălţime, cu pompe cu turaţia constantă, pornirea, respectiv oprirea pompelor de umplere se face în funcţie de nivelul apei din rezervor.
    În toate cazurile se asigură şi pornirea şi oprirea manuală a pompelor.
    La atingerea nivelului minim admis de aspiraţie, în cazul vaselor tampon deschise, se asigură oprirea automată a pompelor.
    4.55. Pentru staţiile de pompare ale ansamblurilor de clădiri sau a unor clădiri de tip spital, hotel etc., dotate cu pompe cu turaţie constantă şi automatizare în funcţie de presiune cu presostate şi recipiente hidropneumatice, se recomandă alegerea a cel puţin două recipiente de capacităţi egale, având volumul total util cel puţin egal cu volumul util rezultat din calcul.
    4.56. La instalaţiile cu volumul recipientelor hidropneumatice sub 500 l, se recomandă prevederea recipientelor cu membrană.
    4.57. În cazul instalaţiilor comune pentru consum menajer şi hidranţi interiori de incendiu, pornirea pompelor pentru consum menajer se face automat, în funcţie de presiune, de debit şi presiune.
    4.58. La instalaţiile de pompare cu reglajul pornirii şi opririi pompelor în funcţie de presiune cu presostate şi recipiente hidropneumatice cu pernă de aer, se admite montarea unui singur compresor alimentat de la o singură sursă de energie sau să se folosească staţia de compresoare centralizată, dacă aceasta asigură o alimentare continuă cu aer comprimat.
    În cazul utilizării recipientelor hidropneumatice cu membrană şi pernă de azot, completarea azotului se realizează cu butelii mobile pentru azot.
    4.59. La instalaţiile cu recipiente hidropneumatice mai mici de 100 litri, se admite folosirea ejectoarelor, în locul compresoarelor, dacă staţia de pompare se livrează echipată cu toate componentele necesare aferente acestei soluţii, inclusiv ejectorul.

    5. INSTALAŢII PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM

    Instalaţii locale pentru prepararea apei calde de consum
    5.1. Instalaţiile locale pentru prepararea apei calde de consum se recomandă, de regulă, la clădirile care nu dispun de instalaţii proprii de încălzire centrală, când nu sunt condiţii de racordare la reţelele exterioare de apă caldă sau când regimul de furnizare a apei calde nu satisface cerinţele beneficiarilor (funcţionare intermitentă, temperatură insuficientă).
    Se pot prevedea instalaţii locale de preparare a apei calde şi în cazul când clădirea este prevăzută cu încălzire centrală, dacă prepararea locală este mai economică în special în perioada caldă a anului.
    5.2. Tipul de instalaţie locală de preparare a apei calde ce se adoptă depinde de sursa de energie disponibilă (electrică, gaze naturale sau lichefiate, combustibili solizi etc.). Se recomandă folosirea aparatelor prevăzute cu instalaţii automate de ardere cu termoregulator.
    5.3. Aparatele de preparare locală a apei calde pot fi cu acumulare sau fără acumulare. Folosirea aparatelor fără acumulare se recomandă în cazul în care este necesar să se prepare instantaneu apă caldă şi, totodată, se dispune de energia electrică sau de gazele combustibile necesare.
    5.4. În cazul folosirii energiei electrice, se dă prioritate sistemelor cu acumulare, care să poată utiliza energia electrică în perioadele cu tarif de energie electrică redus.

    Instalaţii centrale pentru prepararea apei calde de consum
    5.5. La adoptarea sistemului de instalaţie centrală pentru prepararea apei calde de consum se va ţine seama de:
    - necesarul specific de apă caldă de consum, numărul de consumatori şi durata efectivă a perioadei de consum;
    - natura, regimul de furnizare şi parametrii agentului termic primar;
    - tipurile aparatelor folosite pentru prepararea apei calde de consum, care pot fi: cu acumulare (boilere orizontale sau verticale) sau fără acumulare (aparate în contracurent);
    - prevederile specifice din reglementările specifice pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală.
    5.6. Prepararea apei calde de consum în centrale şi puncte termice se poate realiza cu boilere (soluţie recomandată când consumul maxim orar de apă este mai mic de 10 mc/h), cu aparate în contracurent sau cu aparate în contracurent şi acumulatoare de apă caldă.
    5.7. La schema de preparare a apei calde cu boilere se ţine seama de următoarele:
    - în cazul boilerelor orizontale, racordarea conductei de alimentare cu apă rece se face la partea inferioară a boilerului, opusă ieşirii agentului termic, iar cea a apei calde de consum la partea superioară a boilerului, lângă intrarea agentului termic;
    - ventilul de siguranţă se montează pe conducta de alimentare cu apă rece.
    5.8. Prepararea apei calde de consum cu aparate în contracurent se recomandă:
    - în cazul în care consumul maxim orar de apă caldă este mai mare de 10 mc/h;
    - pentru schemele de racordare la sisteme centralizate de alimentare cu căldură.
    5.9. Prepararea apei calde cu aparate în contracurent se poate realiza după diferite scheme de racordare şi anume:
    - în paralel cu schimbătoarele de căldură pentru încălzire;
    - în serie - paralel cu schimbătoarele de căldură pentru încălzire;
    - în serie cu schimbătoarele de căldură pentru încălzire şi cu injecţie din primar.
    Se recomandă utilizarea schemei de preparare a apei calde de consum în serie cu schimbătoarele de căldură pentru încălzire şi cu injecţie din primar şi utilizarea schimbătoarelor de căldură cu plăci.
    5.10. La prepararea apei calde de consum cu aparate în contracurent şi rezervoare de acumulare (fără serpentine de încălzire) se recomandă luarea următoarelor măsuri:
    - legarea aparatului în contracurent cu rezervorul de acumulare se face numai în paralel, cu montarea unei pompe de circulaţie între acumulator şi aparatul în contracurent; pompa se montează pe conducta care face legătura între partea inferioară a rezervorului şi racordul la schimbătorul de căldură corespunzător ieşirii agentului termic din schimbător;
    - rezervorul de acumulare se montează numai în poziţie verticală, fiind prevăzut cu vane pentru izolarea lui.
    5.11. În cazul preparării apei calde de consum cu aparate în contracurent (fără acumulator de apă caldă), când reţeaua de alimentare cu apă nu asigură presiunea necesară instalaţiei de apă caldă, se admite intercalarea pe circuitul apei calde a unei pompe de ridicare a presiunii (pentru acoperirea pierderilor de sarcină în aparatele în contracurent).
    5.12. Racordarea conductei de recirculare la aparatele de preparare a apei calde se face pe legătura de apă rece, după ventilul de reţinere. Pe conducta de recirculare se montează un ventil de reţinere.
    5.13. Dotarea cu instalaţii sanitare a centralelor şi punctelor termice se face în conformitate cu prevederile reglementările tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală.
    5.14. Pentru ansamblurile de clădiri de locuit cu prepararea centrală a apei calde de consum, instalaţiile de preparare a apei calde din centralele termice sau punctele termice trebuie prevăzute cu posibilitatea opririi alimentării cu apă caldă de consum pe timpul incendiului.

    Reţele exterioare pentru distribuţia şi recircularea apei calde de consum
    5.15. Reţelele exterioare de distribuţie a apei calde de consum fac legătura între instalaţia de preparare a apei calde din punctele termice sau centralele termice şi instalaţiile interioare de alimentare cu apă caldă şi se realizează, de regulă, ramificat.
    5.16. Conductele de recirculare a apei calde de consum se prevăd la clădiri social culturale cu specific deosebit, cum sunt: construcţii pentru sănătate (spitale, policlinici, sanatorii etc.), creşe, grădiniţe, hoteluri etc., precum şi la clădirile de locuit.
    Conductele de recirculare a apei calde se recomandă să se prevadă până la consumatorul situat cel mai sus şi mai depărtat.
    5.17. În cazul în care conducta de recirculare se montează până la baza clădiri, aceasta se realizează astfel încât racordarea să se facă înaintea contorului montat pe conducta de alimentare cu apă caldă a clădirii.
    În cazul în care reţeaua de recirculare se montează în interiorul clădirii după contorul de apă caldă, se prevede un contor şi pe conducta de recirculare, pentru a se putea reduce consumul de apă caldă cu cantitatea de apă recirculată.
    5.18. În cazul clădirilor cu centrală termică proprie se recomandă să se prevadă conducte de recirculare în cazul în care distanţa dintre sursa de preparare a apei calde şi baza coloanei celei mai îndepărtate depăşeşte 30 m.
    5.19. În funcţie de zonele de presiune se prevăd conducte de recirculare distincte.
    5.20. Recircularea apei în sistemul de conducte de apă caldă de consum se activează prin pompe separate pentru fiecare zonă de presiune în parte.
    5.21. Se admite recircularea prin gravitaţie în cazul clădirilor la care distanţa între sursa de preparare a apei calde şi baza coloanei celei mai îndepărtate nu depăşeşte 30 m, iar înălţimea între axul aparatului de preparare a apei caldă şi punctul de racord al conductei de recirculare la coloană este mai mare de 5 m.
    5.22. Pompele de ridicare a presiunii în reţeaua de apă caldă de consum, ca şi pompele de recirculare se amplasează în spaţiile prevăzute pentru preparare a apei calde de consum.
    5.23. Se poate renunţa la conducta de recirculare în cazul în care conductele de distribuţie sunt preizolate şi coloanele sunt izolate astfel încât pe timp de noapte temperatura apei calde din coloane să nu coboare sub 38°C.

    6. REŢELE INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE ŞI APĂ CALDĂ DE CONSUM

    6.1. Reţelele de distribuţie interioară se pot realiza în sistem inelar, ramificat sau mixt. Alegerea sistemului se face pe baza criteriilor economice şi de funcţionalitate.
    6.2. Reţelele inelare de conducte pentru consum menajer şi incendiu se prevăd cu robinete de trecere astfel încât în caz de avarii, să nu se întrerupă funcţionarea a mai mult de 5 hidranţi pe un nivel al clădirii. Robinetele de pe reţelele care alimentează hidranţii de incendiu se sigilează în poziţie "normal deschis", dacă nu sunt prevăzute cu dispozitive de acţionare de la distanţă.
    6.3. Schema de distribuţie inferioară se aplică pentru toate clădirile prevăzute cu subsoluri sau la care se pot prevedea canale de circulaţie vizitabile (clădiri de producţie).
    6.4. Schema de distribuţie superioară se aplică, în general, în cazul clădirilor de producţie, halelor de depozitare, centrelor comerciale şi al altor clădiri la care schema de distribuţie inferioară nu este indicată tehnic sau economic.
    6.5. Pentru o zonă de presiune, conductele de distribuţie se montează în subsol. Distribuţia superioară se admite numai în cazul în care conductele pot fi montate în spaţii de circulaţie sau încăperi de folosinţă comună (spălătorii, uscătorii, boxe etc.), cu asigurarea evacuării apei provenite din eventualele defecţiuni.
    6.6. Pentru clădirile cu două zone de presiune, se admite proiectarea unui nivel tehnic amplasat la ultimul nivel sau la un nivel intermediar, atunci când soluţia rezultă convenabilă din punct de vedere funcţional sau economic.
    6.7. Se prevăd reţele de distribuţie separate pentru consum menajer şi pentru stingerea incendiilor în următoarele situaţii:
    - la alimentarea cu apă a clădirilor civile, depozite sau din incintele clădirilor de producţie în cazul în care, pentru procesele tehnologice respective, se foloseşte apa nepotabilă;
    - la alimentarea cu apă a clădirilor civile, depozite şi de producţie la care se prevăd instalaţii interioare speciale de stingere cu apă a incendiilor (ex. sprinklere închise sau deschise, apa pulverizată);
    - în cazul utilizării conductelor de mase plastice pentru apa potabilă şi/sau industrială pentru procesele de producţie;
    - în cazurile în care presiunea necesară în instalaţiile pentru stingerea incendiilor este mai mare de 6 bar;
    - în cazul reţelelor interioare cu hidranţi de incendiu pentru care este prevăzut timpul teoretic de funcţionare de 60 minute şi mai mult.
    - la alimentarea cu apă a consumatorilor mari amplasaţi la nivelele inferioare (bucătării mari, spălătorii mecanice), care se asigură de la o reţea de presiune scăzută;
    - la alimentarea cu apă a unor spaţii cu destinaţie specială: săli de operaţii, sterilizare, pansamente, cabinete de tratament, reanimare, pregătire bolnavi, pregătire medici, camere de gardă, saloane pentru bolnavi, ce pot folosi grupul operator şi cabinetele de tratament chirurgical.
    6.8. Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, din construcţiile prevăzute cu instalaţii de apă potabilă sau industrială, se recomandă să se facă prin reţele comune.
    6.9. În cazul reţelelor comune se asigură circulaţia apei în coloanele hidranţilor prin legarea capetelor coloanelor la obiecte sanitare cu folosinţă permanentă (pişoare, rezervoare WC etc.).
    6.10. În reţelele instalaţiilor interioare de apă comune pentru incendiu şi consum menajer se folosesc numai ţevi din oţel zincat. În cazul în care se folosesc reţele separate pentru incendiu şi alte reţele din mase plastice pentru alimentarea cu apă pentru consum menajer, reţelele se separă în exteriorul clădirilor, în căminul de ramificaţie, iar pe conductele din mase plastice, se prevăd organe de închidere.
    6.11. Reţelele interioare de apă caldă de consum şi de recirculare se amplasează, de regulă, pe trasee comune cu cele de apă rece şi se pot executa din conducte din oţel zincat sau din mase plastice omologate, sau agrementate să rezistente la temperatura de 60°C.
    6.12. Diferenţa de presiune dintre apa rece şi caldă, la nivelul aceluiaşi obiect sanitar nu trebuie să fie mai mare de 0,3 bar.

    7. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ ÎN ZONE FĂRĂ REŢELE HIDROEDILITARE

    7.1. În cazul în care nu există posibilitatea alimentării cu apă de la o reţea publică, alimentarea cu apă se face de la sursă proprie (care poate servi una sau mai multe clădiri) care trebuie să îndeplinească condiţiile de potabilitate. Numărul de persoane servite de o astfel de sursă depinde de situaţia locală (tipul sursei, caracteristicile acesteia etc.).
    7.2. Se recomandă folosirea apei subterane şi anume cea obţinută prin:
    - puţuri săpate;
    - puţuri forate;
    - captări de izvoare.
    7.3. Înainte de executarea lucrărilor de captare se fac analizele necesare în vederea utilizării sursei de alimentare cu apă.
    7.4. În cazul în care apa este potabilă şi nu există pericol de poluare, se recomandă folosirea cu precădere a surselor subterane de mică adâncime (8 până la 20 m adâncime) pentru clădiri individuale.
    7.5. Apele de izvoare sunt alese numai dacă se constată, în urma unor observaţii mai îndelungate, că au debit suficient şi îşi păstrează calităţile, mai ales după perioadele secetoase sau ploioase.
    7.6. La forarea puţurilor, locul de execuţie se stabileşte astfel ca acesta să fie:
    - cât mai aproape de consumatori;
    - cât mai departe de locurile în care apa ar putea fi infectată, atât prin infiltraţii de suprafaţă, cât şi prin circulaţia apei subterane;
    - amplasat pe un loc mai ridicat pentru a se evita colectarea în jurul puţului, a apelor de ploaie sau rezultate din topirea zăpezii;
    - amplasat pe un teren pe care nu au fost mai înainte grajduri, haznale, depozite de gunoaie etc.
    Pentru execuţia forajului se va obţine acordul da la organele competente.
    7.7. Distanţa minimă de la sursele de captare de apă subterană la sursa posibilă de contaminare este:
    - 50 m, când sursa de contaminare se află în amonte de captare;
    - 20 m, când sursa de contaminare aflată în aval.
    7.8. Captarea prin puţuri săpate se foloseşte când stratul de apă potabilă se află la adâncimi relativ mici, dar nu mai mici de 5 m.
    7.9. Pomparea apei din puţurile săpate se poate face cu pompe centrifuge cu ax orizontal, în cazul în care este asigurată înălţimea minimă de aspiraţie, iar diametrul puţului permite montarea pompei. În cazul puţurilor săpate cu adâncimii mai mari a pânzei de apă se folosirea pompelor submersibile.
    7.10. Pomparea apei din puţurile forate se face cu pompe submersibile în special în cazul adâncimii mari a pânzei e apă.
    7.11. Transportul apelor de la izvoarele de coastă la consumator se face:
    - prin cădere liberă, în cazul în care diferenţa de nivel dintre izvor şi consumator asigură presiunea necesară;
    - prin pompare, când diferenţa de nivel este insuficientă.
    7.12. Transportul apei de la izvoarele ascendente la consumator se face în limita presiunii disponibile sau prin pompare.

    8. ARMĂTURI ŞI APARATE PENTRU INSTALAŢII, DISPOZITIVE PENTRU PRELUAREA DILATĂRII

    Armături de închidere, reglaj, siguranţă şi golire
    8.1. În instalaţiile de alimentare cu apă din interiorul clădirilor, armăturile de închidere se prevăd:
    - pe conductele de alimentare cu apă rece şi caldă, la intrarea în clădiri;
    - la baza coloanelor, în apropierea conductelor de distribuţie ale clădirii;
    - pe derivaţiile care alimentează unul sau mai mulţi consumatori, în funcţie de specificul clădirii;
    - pe racordurile armăturilor de la obiectele sanitare.
    8.2. În centralele şi punctele termice, armăturile de închidere se prevăd:
    - pe conductele de alimentare cu apă rece, la intrarea în clădire sau într-un cămin exterior;
    - pe racordurile schimbătoarelor de căldură, pe conductele de apă rece şi apă caldă de consum;
    - între schimbătoarele de căldură, pentru scoaterea din funcţiune a unuia dintre ele;
    - pe conductele de plecare şi sosire ale distribuitoarelor şi colectoarelor;
    - pe conductele de aspiraţie şi refulare a pompelor;
    - pe conductele de ocolire;
    - pe racordul de umplere a instalaţiei de încălzire centrală.
    8.3. În staţiile de ridicare a presiunii, armăturile de închidere se montează:
    - pe conductele de alimentare cu apă rece la intrarea în clădire;
    - pe conductele de alimentarea cu apă a rezervoarelor tampon sau de acumulare;
    - pe conductele de aspiraţie şi refulare a pompelor;
    - pe racordurile recipientelor sub presiune (alimentarea cu apă şi aer comprimat, golire);
    - pe racordurile distribuitoarelor;
    - pe conducta de golire.
    8.4. Armăturile de reţinere se prevăd în următoarele cazuri:
    - pe conductele de alimentare cu apă rece a echipamentelor de preparare a apei calde de consum;
    - pe fiecare branşament, după contorul general;
    - pe conductele de ocolire;
    - pe conductele de alimentare cu aer comprimat a recipientelor hidropneumatice;
    - pe conductele de refulare ale pompelor, între pompe şi armătura de închidere;
    - pe conductele de umplere a instalaţiilor de încălzire centrală.
    8.5. Armăturile de siguranţă se montează la recipientele sub presiune (recipiente hidropnematice, boilere, aparate în contracurent etc.), cu exceptia boilerelor şi aparatelor în contracurent care sunt alimentate cu agent termic cu temperatura sub 100°C. Între dispozitivele de siguranţă şi recipientele protejate nu se prevăd organe de închidere.
    8.6. Armăturile de închidere se prevăd cu dispozitive de reglaj pe racordurile de alimentare cu apă rece şi caldă care servesc obiecte ce necesită presiuni inferioare faţă de cele disponibile.
    8.7. Armăturile de închidere ale instalaţiilor interioare se prevăd cu armături sau dispozitive de golire, în cazurile în care golirea porţiunile de instalaţii respective nu poate fi făcută prin armăturile de serviciu.
    8.8. Pe reţelele exterioare de alimentare cu apă rece, armăturile de închidere se prevăd:
    - în cămine de racord prevăzute cu contoare;
    - pe ramificaţiile reţelelor exterioare.
    8.9. Pe reţelele exterioare de apă rece şi caldă armăturile de închidere sunt prevăzute pentru secţionarea reţelelor şi a derivaţiilor.
    La amplasarea lor se ţine seama de condiţiile de alimentare în caz de avarii a consumatorilor ce nu admit întreruperi în alimentare.

    Aparate de măsură şi control
    8.10. Se prevăd termometre indicatoare:
    - la fiecare aparat de preparare centrală a apei calde de consum;
    - pe acumulatoarele de apă caldă de consum;
    - pe distribuitoarele de apă caldă;
    - pe conducta de alimentare cu apă rece a schimbătoarelor de căldură.
    8.11. Pe racordurile de apă caldă de la fiecare clădire/bloc de locuinţe sau scară de bloc, înaintea contoarelor; în caz de risc de lovire sau de demontare neautorizată, se prevăd racorduri pentru montarea termometrelor indicatoare.
    8.12. Indicatoarele de nivel cu tub de sticlă se prevăd obligatoriu la recipientele hidropneumatice, cu excepţia celor cu membrană.
    8.13. Se prevăd manometre indicatoare:
    - pe racordurile de refulare ale pompelor şi compresoarelor;
    - pe recipientele hidropneumatice;
    - înainte şi după filtrele şi separatoarele de impurităţi.
    8.14. Se prevede câte un racord cu robinet şi mufă pentru montări de manometre:
    - pe distribuitoare;
    - pe racordurile aparatelor în contracurent la conductele de apă rece şi caldă de consum.
    Se prevede câte un racord cu robinet şi mufă şi în puncte ale instalaţiei unde este necesară verificarea temporară a presiunii.
    8.15. Staţiile de ridicare a presiunii, precum şi instalaţiile de preparare a apei calde din centralele şi punctele termice care alimentează cu apă clădiri sau ansambluri de clădiri se prevăd cu instalaţii de automatizare.

    Dispozitive pentru preluarea dilatărilor şi eforturilor în conducte
    Conducte din otel
    8.16. Dilatările conductelor de apă caldă de consum sunt preluate pe cât posibil natural, prin schimbări de direcţie ale traseului.
    8.17. Pe traseele drepte de conducte se prevăd compensatoare din ţevi curbate în formă de U, compensatoare axiale sau reticulare, în funcţie de caracteristicile geometrice ale reţelei, parametrii de regim ai apei şi de condiţiile de amplasare ale conductelor în pământ sau canale.
    8.18. Calculul compensatoarelor de dilatare U şi al conductelor autocompensatoare se face în conformitate cu prevederile STAS 4377.
    8.19. Pe coloanele instalaţiilor de alimentare cu apă se prevăd compensatoare tip U. Înălţimea maximă a coloanelor din oţel pe care nu este necesar să se monteze compensatoarele de dilatare este indicată în tabelul 1.

    Tabelul 1
    Înălţimea maximă a coloanelor din oţel pe care nu se montează compensatoare de dilatare

┌───────────────────────────────┬───────────────────────────┐
│Temperatura maximă a apei calde│Înălţimea maximă a coloanei│
│ [°C] │ [m] │
├───────────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 40 │ 40 │
│ 60 │ 35 │
└───────────────────────────────┴───────────────────────────┘


    8.20. Pentru conductele de oţel îngropate în pământ cu variaţii de temperatură ale apei transportate până la 25°C nu sunt necesare compensatoare de dilatare.
    8.21. Compensatoarele de tip U se amplasează în axul câmpului (tronsonului de reţea) compensat. Când nu este posibil, se admite amplasarea dezaxată, însă numai în treimea mijlocie a câmpului.
    Compensatoarele axiale se amplasează în vecinătatea suporturilor fixe, de preferinţă de o parte şi de alta a acestora.
    Indiferent de tipul folosit, compensatoarele se amplasează astfel încât să permită vizitarea lor.
    8.22. Compensatoarele în formă de U ale conductelor de distribuţie, se prevăd cu dispozitive de evacuare a aerului pe porţiunea orizontală a acestora, dacă acesta se găseşte deasupra conductei de distribuţie, respectiv cu robinet de golire, dacă acesta se găseşte dedesubtul conductei de distribuţie.
    8.23. Preluarea eforturilor transmise de conductele de apă caldă se face prin suporţi ficşi, rigidizaţi de elementele de construcţie adiacente.
    8.24. În cazul montării conductelor de apă caldă împreună cu conductele instalaţiei de încălzire, se utilizează acelaşi tip de suporţi.
    8.25. Amplasarea suporţilor ficşi se face ţinând seama de prevederile din tabelul nr. 2 şi cu recomandarea ca aceştia să fie plasaţi lângă ramificaţii şi în vecinătatea armăturilor de separare sau închidere.

    Tabelul 2
    Distanţele între suporţii ficşi, în funcţie de diametrul conductei şi de temperatura apei calde

┌──────────────────────────────┬─────────────────────────────────┐
│Diametrul nominal al conductei│Distanţa între suporţii ficşi [m]│
│ [mm] │la o temperatură a fluidului de: │
├──────────────────────────────┼────────────────┬────────────────┤
│ │ 40°C │ 60°C │
├──────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 40 │ 100 │ 90 │
│ 50 │ 115 │ 100 │
│ 65 │ 125 │ 110 │
│ 80 │ 135 │ 120 │
│ 100 │ 150 │ 130 │
│ 150 │ 170 │ 150 │
└──────────────────────────────┴────────────────┴────────────────┘


    8.26. Pentru susţinerea conductelor se prevăd suporţi mobili glisanţi, rulanţi sau suspendaţi, conformaţi antiseismic, după cataloagele de detalii tip. Distanţele de montaj sunt indicate în tabelul 3.

    Tabelul 3
    Distanţele recomandate între suporturile mobile ale conductelor de apă în funcţie de diametrul conductelor şi de existenţa izolaţiei termice

┌──────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│Diametrul interior│Distanţele recomandate între suporturile mobile [m]│
│ al conductelor ├─────────────────────┬─────────────────────────────┤
│ [inch] sau [mm] │ Conducte neizolate │Conducte izolate cu grosimea │
│ │ │ izolaţiei de maximum 40 mm │
├──────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ 3/8 - 1/2 │ 3,3 │ 2,0 │
│ 3/4 - 1 │ 4,2 │ 3,0 │
│ 11/4 - 1 1/2 │ 5,1 │ 4,0 │
│ 40 - 57,5 │ 5,7 │ 4,6 │
│ 64 - 70 │ 6,1 │ 5,1 │
│ 76 - 82 │ 6,7 │ 5,7 │
│ 88 - 95 │ 7,0 │ 6,0 │
│ 100 - 25 │ 7,5 │ 6,5 │
│ 131 -150 │ 8,0 │ 9,5 │
└──────────────────┴─────────────────────┴─────────────────────────────┘


    Conducte din mase plastice
    8.27. Pentru conductele din mase plastice prevederea, modul de amplasare şi de dimensionare a compensatoarelor şi suporţilor se face conform prevederilor reglementării tehnice privind proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor sanitare şi a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, utilizând conducte din mase plastice şi a recomandărilor producătorilor.

    9. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ

    Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei reci şi calde
    Debitul de calcul pentru conductele de distribuţie a apei pentru clădirile de locuit
    9.1. Debitul de calcul V(c) pentru dimensionarea conductelor de distribuţie a apei reci şi calde, pentru clădirile de locuit, se determină cu relaţia:

     ● ● ●
     V(c) = V(mz) + y[V(mz)]^1/2 [l/s] (1)

    în care:
    ●
    V(mz) este debitul mediu zilnic de apă;
    y - cuantila distribuţiei de repartiţie normală.


    9.2. Debitul mediu zilnic V(mz) pentru dimensionarea reţelelor de distribuţie a apei reci şi calde pentru clădirile de locuit, se stabileşte cu relaţia:

     ● ●
     V(mz) = Σ N(p) V(sz) / 3600 n(oz) [l/s] (2)

     în care:
     N(p) este numărul de persoane corespunzător unui necesar specific de apă;
     ●
     V(sz) - necesarul specific de apă [l/zi.pers];
     n(oz) - numărul mediu de ore pe zi, de utilizare a apei; pentru clădirile
             de locuit este de 19 ore pe zi.


    Necesarul specific de apă V(sz) poate fi:

 ●
 V(srz) - necesarul specific de apă rece pentru reţelele de distribuţie a apei
          reci, [l/zi.pers];
 ●
 V(scz) - necesarul specific de apă caldă pentru reţelele da distribuţie a
          apei calde, [l/zi.pers];
 ●
 V(strz) - necesarul specific total de apă rece pentru reţelele care se
           alimentează cu apă rece reţelele de distribuţie a apei reci şi
           reţelele de apă rece care alimentează instalaţiile de preparare a
           apei calde, [l/zi.pers.];

      ● ● ●
      V(strz) = V(srz) + V(scz) (3)


    9.3. Cuantila distribuţiei de repartiţie normală y este funcţie de gradul de asigurare al necesarului de apă după cum urmează:
    a) pentru clădirile de locuit, prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă rece şi cu apă caldă preparată central sau cu încălzitoare instantanee cu gaz sau electrice, se aplică un grad de asigurare de 99% căruia îi corespunde y = 2,326;
    b) pentru clădirile de locuit, prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă rece şi cu apă caldă preparată cu cazane cu acumulare, cu combustibil gazos, solid sau lichid, se aplică un grad de asigurare de 98%, căruia îi corespunde y = 2,054.
    9.4. Necesarul specific de apă V(sz), necesarul specific total de apă rece V(strz), necesarul specific de apă rece V(srz) şi necesarul specific de apă caldă V(scz) pentru clădirile de locuit în funcţie de felul preparării apei calde, de gradul de dotare cu obiecte sanitare şi a contorizării consumului de apă sunt date în ANEXA 1.
    9.5. Debitul mediu zilnic pentru dimensionarea coloanelor şi a conductelor de distribuţie a apei reci şi calde din interiorul clădirilor de locuit, se stabileşte cu relaţia:

    ● ● ● ●
    V(mz) = [Σn V(s)/3600 n(oz)] N(a)V(sz)/V(sa) [l/s] (4)

    în care:
    n este numărul armăturilor de acelaşi fel, care asigură alimentarea cu apă;
    ●
    V(s) - debitul specific de apă al unei armături [l/s];
    ●
    V(sa) - consumul specific de apă pentru un apartament, [l/s.ap.];

    N(a) - numărul mediu de persoane pentru un apartament;
             ●
    n(oz) şi V(sz) au semnificaţia de la relaţia (2).


    9.6. Debitele specifice de apă V(s), echivalenţii de debit e şi presiunea de utilizare P(u) ale armăturilor obiectelor sanitare sunt date în ANEXA 2.
    9.7. Valorile presiunii de utilizare din ANEXA 2, au caracter de recomandare şi nu se impun faţă de valorile date în documentaţiile tehnice ale producătorilor.
    Presiunile nominale de utilizare pot fi modificate în funcţie de caracteristicile armăturilor cu condiţia asigurării debitelor specifice prevăzute în ANEXA 2.
    9.8. Pentru clădirile de locuit, numai la un necesar specific de apă de 280 l/zi.pers, la un număr mediu de 2,75 persoane pe apartament şi la un consum specific de 0,57 l/s.ap., în locul relaţiei (1) se poate aplica relaţia (5):

    ●
    V(c) = a[0,15 (E)^(1/2) + 0,004 E] [l/s] (5)

    în care:
    ●
    V(c) este debitul de calcul, [l/s];
    E - suma echivalenţilor de debit a punctelor de consum alimentate de
        conducta respectivă;

    E = Σe respectiv E = E(1) + E(2) (6)

    în care:
    e este echivalentul de debit al unei armături de alimentare cu apă, care la
      un debit specific de 0,2 l/s, este egal cu unitatea;
    a - coeficient adimensional în funcţie de felul apei reci sau calde: a este
        egal cu 1 pentru apă rece şi 0,7 pentru apă caldă;
    E(1) - suma echivalenţilor de debit a bateriilor amestecătoare de apă caldă;
    E(2) - suma echivalenţilor de debit a robinetelor de apă rece.


     Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei pentru clădirile administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie
    9.9. Debitele de calcul V(c), pentru conductele de distribuţie a apei pentru clădirile administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie, se calculează cu relaţiile din tabelul 4.

    Tabelul 4
    Debitele de calcul V(c) pentru conductele de distribuţie a apei pentru clădirile administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie


┌────┬─────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────┬──────────────────────┐
│ │ │ Relaţiile de calcul ale debitelor │ Domeniul de aplicare │
│Nr. │ Destinaţia clădirilor │ │ │
│crt.│ ├────────────────────────────┬─────────────────┼──────────────┬───────┤
│ │ │ ● │ │ ● │ │
│ │ │ cu ΣV(s) │ cu E │ cu ΣV(s) │ cu E │
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────┼───────┤
│ │ │● ● │● │ ● │ │
│1. │Cămine pentru copii, creşe. │V(c) = 0,45 [ΣV(s)]^1/2 │V(c) = 0,20 E^1/2│ ΣV(s) ≥ 0,20 │E ≥ 1,0│
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────┼───────┤
│2. │Teatre, cluburi, cinematografe, │● ● │● │ ● │ │
│ │gări, policlinici. │V(c) = 0,49 [ΣV(s)]^1/2 │V(c) = 0,22 E^1/2│ ΣV(s) = 0,24 │E ≥ 1,2│
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────┼───────┤
│3. │Birouri, magazine, grupuri │● ● │● │ ● │ │
│ │sanitare de pe lângă hale şi │V(c) = 0,54 [ΣV(s)]^1/2 │V(c) = 0,24 E^1/2│ ΣV(s) = 0,28 │E ≥ 1,4│
│ │ateliere, hoteluri cu camere de │ │ │ │ │
│ │baie aferente camerelor de cazare│ │ │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────┼───────┤
│ │ │● ● │● │ ● │ │
│4. │Instituţii de învăţământ. │V(c) = 0,60 [ΣV(s)]^1/2 │V(c) = 0,27 E^1/2│ ΣV(s) = 0,36 │E ≥ 1,8│
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────┼───────┤
│5. │Spitale, sanatorii, cantine, │● ● │● │ ● │ │
│ │restaurante, bufete. │V(c) = 0,67 [ΣV(s)]^1/2 │V(c) = 0,30 E^1/2│ ΣV(s) = 0,44 │E ≥ 2,2│
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────┼───────┤
│6. │Hoteluri cu grupuri sanitare │● ● │● │ ● │ │
│ │comune. │V(c) = 0,85 [ΣV(s)]^1/2 │V(c) = 0,38 E^1/2│ ΣV(s) = 0,72 │E ≥ 3,6│
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────┼───────┤
│7. │Cămine de studenţi, internate, │● ● │● │ ● │ │
│ │băi publice, grupuri sanitare │V(c) = 1,0 [ΣV(s)]^1/2 │V(c) = 0,45 E^1/2│ ΣV(s) = 1,00 │E ≥ 5,0│
│ │pentru sportivi, artişti, │ │ │ │ │
│ │personal de serviciu, stadioane. │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────┼───────┤
│8. │Grupuri sanitare la vestiarele │● ● │● │ ● │ │
│ │atelierelor şi unităţilor de │V(c) = 2,0 [ΣV(s)]^1/2 │V(c) = 0,90 E^1/2│ ΣV(s) = 4,00 │E ≥ 20 │
│ │producţie. │ │ │ │ │
└────┴─────────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────┴──────────────┴───────┘


    9.10. Pentru toate categoriile de clădiri indicate în tabelul 4, la valori ale debitelor specifice de apă ale armăturilor - ΣV(s) şi echivalenţi de debit - E - mai mici decât cele indicate la domeniul de aplicare a relaţiei de calcul, se aplică relaţia generală:

  ● ● ●
  V(c) = ΣV(s) sau V(c) = 0,2 E [l/s] (7)


    9.11. Debitele de calcul pentru conductele de legătură dintre coloane şi armăturile punctelor de consum, din clădirile administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie de calculează cu relaţia (7).
    9.12. Necesarul specific de apă V(sz), necesarul specific total de apă rece V(strz), şi necesarul specific de apă caldă V(scz), pentru pentru clădirile administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie sunt date în ANEXA 3.

    Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei pentru scopuri tehnologice
    9.13. Debitul de calcul pentru conductele de distribuţie a apei în scopuri tehnologice, q(c), se calculează cu relaţia:

    ● ●
    V(c) = ΣK(n)V(u) [l/s] (8)

    în care:
    K - coeficient de simultaneitate care se stabileşte în funcţie de
        procesul tehnologic;
    n - numărul punctelor de consum;
    ●
    V(u) - debitul specific al utilajului [l/s].


    Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei pentru stingerea incendiilor
    9.14. Debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă numai instalaţii de stingere a incendiilor sau instalaţii de stingere a incendiilor şi instalaţii pentru consum menajer sau de producţie, se stabileşte conform reglementării tehnice privind instalaţiile de stingere.
    La debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă instalaţiile de stingere a incendiilor şi instalaţiile pentru consum menajer sau de producţie, nu se ia în calcul:
    - pentru reţelele interioare de distribuţie, 85% din debitul de apă necesar duşurilor sau băilor şi debitul de apă pentru spălarea utilajului tehnologic şi pardoselilor;
    - pentru reţelele exterioare de distribuţie, debitul de apă necesar pentru pentru stropit străzi şi spaţii verzi.

    Debitul de calcul pentru instalaţiile de preparare a apei calde
    9.15. Debitul de calcul pentru instalaţiile de preparare a apei calde pentru consum menajer, în cazul preparării apei calde cu schimbătoare de căldură fără acumulare, este egal cu debitul de calcul al conductelor de apă caldă.
    În cazul preparării apei calde în schimbătoare de căldură cu acumulare, capacitatea de acumulare se stabileşte în funcţie de variaţia consumului de apă caldă şi a diferenţei de temperatură dintre temperatura maximă admisă pentru apa caldă de consum (60°C) şi temperatura minimă admisă pentru utilizarea apei calde (38°C).
    9.16. Pentru băile publice şi spălătoriile de rufe se consideră un consum constant de apă caldă în timpul funcţionării.
    9.17. Pentru calculul consumului de apă caldă la vestiarele complexelor sportive, atelierelor, clădirilor industriale, cantinelor, restaurantelor, bufetelor etc., se ţine seama că durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor este de 45 min. pe schimb.
    9.18. Pentru calculul consumului de apă caldă la cluburi, case de cultură, teatre, se ţine seamă că durata maximă de utilizare a duşurilor este de 30 min la sfârşitul fiecărei repetiţii sau spectacol.
    9.19. La căminele de cazare comună pe şantiere, durata de utilizare a duşurilor este de 2...3 h.

    Debitul de calcul pentru conductele de recirculare a apei calde
    9.20. Pentru stabilirea debitului de calcul pentru conducta de recirculare a apei calde, se determină temperatura apei din conducta de distribuţie, după perioada de întrerupere a funcţionării instalaţiei,cu relaţia:


[?](tau) = [](amb) + ([](ac) - [](amb)) ● e^(U ●[][][][]d(e) ● gamma ● c) [°C] (9)

    în care:
    [](tau) - temperatura apei din conducta de distribuţie după o anumită perioadă de
              oprire a funcţionării instalaţiei de alimentare cu apă caldă [0C];
    [](ac) - temperatura apei în momentul opririi funcţionării instalaţiei de alimentare
             cu apă caldă [°C];
    [](amb) - temperatura aerului din mediul înconjurător conductei [°C];
    U - coeficientul de transmisie a căldurii, de la conductă la temperatura aerului din
        mediu înconjurător conductei [W/mpK];
    gamma - greutatea specifica a apei [kg/mc];
    c - căldura specifică a apei calde care este 4,186 kJ/kg .K;
    d(e) - diametrul exterior al conductei [m];
    tau - perioada de întrerupere a funcţionării alimentării cu apă caldă [h];


    9.21. În cazul în care în perioada de nefuncţionare a instalaţiei de alimentare cu apă caldă, temperatura apei din conducta de distribuţie a apei calde nu coboară sub temperatura de 40°C, se poate renunţa la conducta de recirculare a apei calde.
    Calculul se efectuează şi pe coloana de distribuţie a apei caldă până la ultimul consumator.
    9.22. În cazul în care, în perioada de nefuncţionare a instalaţiei de alimentare cu apă caldă, temperatura apei din conducta de distribuţie şi pe coloana de apă caldă până la ultimul consumator, coboară sub temperatura de 40°C, pentru stabilirea debitului de calcul al conductei de recirculare se aplică următoarea relaţie de calcul:

    ●
    V(circ) = pi 1000 Σ d^2 l/4t [l/s] (10)

    în care:
    ●
    V(circ) - debitul de calcul al conductei de circulaţie [l/s];
    d(i) - diametrul conductei de distribuţie şi a coloanei, în care apa s-a
           răcit sub temperatura de 40°C [m];
    l - lungimea conductei de distribuţie şi a coloanei, în care apa s-a răcit
        sub temperatura de 40°C [m];
    t - timpul în care se va face evacuarea apei răcite din conducta de
        distribuţie şi a coloanei, respectiv timpul de circulaţie a apei în
        conductă, care se recomandă să fie cuprins între 1800 şi 3600 secunde.


    10. DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE INSTALAŢII

    Dimensionarea conductelor
    10.1. Diametrele conductelor se determină în funcţie de:
    - debitele de calcul, determinate conform cap. 9;
    - vitezele recomandate pentru dimensionarea conductelor;
    - presiuni disponibile.
    10.2. Presiunea maximă admisă pentru o zonă de presiune este de 6 bar, atât pentru apă rece cât şi pentru apă caldă.
    10.3. La instalaţiile la care presiunea disponibilă este dată sau impusă de condiţiile de funcţionare a celorlalte instalaţii, diametrele se aleg astfel încât presiunea disponibilă, să fie pe cât posibil, consumată integral pentru ridicarea apei, învingerea pierderilor de sarcină în întreaga instalaţie şi asigurarea presiunii de utilizare la punctele de consum, fără a depăşi vitezele maxime admise.
    10.4. La instalaţii în care presiunea necesară rezultă ca urmare a dimensionării conductelor, se au în vedere vitezele maxime de mai jos, precum şi vitezele recomandate.
    10.5. Viteze maxime admise în reţelele de alimentare cu apă, sunt:
    - pentru spitale şi săli de spectacole: 1,5 m/s;
    - pentru clădiri de locuit şi social-culturale: 2,0 m/s;
    - pentru hidranţii de incendiu: 3,0 m/s;
    - pentru clădiri de producţie, instalaţii de apă tehnologice şi instalaţii de apă potabilă în industrii: 3,0 m/s.
    10.6. Vitezele recomandate pentru dimensionarea conductelor de alimentare cu apă rece sau caldă pentru consum menajer, în funcţie de diametrele nominale ale conductelor sunt redate în tabelul 5.

    Tabelul 5
    Vitezele recomandate pentru dimensionarea conductelor de alimentare cu apă rece sau caldă pentru consum menajer în funcţie de diametrul conductei

┌─────────────────┬────────────────────────────────┐
│Diametrul nominal│ Viteze recomandate pentru │
│al conductei [mm]│dimensionarea conductelor, [m/s]│
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 10 │ 0.10 .................... 0.75 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 15 │ 0.45 .................... 0.80 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 20 │ 0,55 .................... 0.90 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 25 │ 0,60 .................... 1.00 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 32 │ 0,60 .................... 1.10 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 40 │ 0,60 .................... 1.20 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 50 │ 0,70 .................... 1,20 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 63 │ 0,80 .................... 1.30 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 80 │ 0.85 .................... 1.40 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 100 │ 0,90 .................... 1,40 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 125 │ 0,95 .................... 1,45 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 150 │ 1,00 .................... 1,50 │
├─────────────────┼────────────────────────────────┤
│ 200 │ │
│ 250 │ 1,00 .................... 1.60 │
│ 300 │ │
└─────────────────┴────────────────────────────────┘


    10.7. La calculul pierderile de sarcină ale conductelor de alimentare cu apă rece sau apă caldă se utilizează relaţia de calcul Colebrook-White pentru calculul coeficientului lui Darcy.

    Dimensionarea pompelor
    Pompe pentru apă rece sau caldă de consum menajer
    10.8. Debitul pompei trebuie să fie mai mare sau cel puţin egal cu debitul de calcul al instalaţiei.
    10.9. Presiunea de pompare necesară, P(pnec), pentru apă rece sau caldă de consum menajer, se determină cu relaţia:

    P(pnec) ≥ P(î) - P(a) + P(ps) + P(u) [Pa] (11)

    în care:
    P(î) este presiunea, datorită înălţimii coloanei de apă dintre cota
         punctului de consum plasat cel mai dezavantajos şi cota nivelului din
         rezervorul sau conducta din care aspiră pompa, transformată din metri
         coloană de apă în Pa;
    P(a) - presiunea din rezervorul sau conducta din care aspiră pompa [Pa];
    P(ps) - pierderile totale de sarcină (liniare şi locale) ale apei, pe
            traseul conductei de pompare [Pa];
    P(u) - presiunea de utilizare a apei, la punctul de consum situat cel mai
           dezavantajos, [Pa].


    10.10. Pentru pompele la care automatizarea se realizează în funcţie de presiune, pompele trebuie să asigure debitul de calcul la o presiune mai mare sau cel puţin egală cu presiunea de pornire.

    Pompe pentru apă în scopuri tehnologice
    10.11. Debitul pompei trebuie să fie cel puţin egal cu debitul de calcul al conductei principale de distribuţie.

    Pompe pentru instalaţii comune
    10.12. Pentru pompe care alimentează mai multe categorii de consumatori care funcţionează simultan, debitul de calcul rezultă prin însumarea debitelor acelor categorii de consumatori.
    10.13. În cazul instalaţiilor de distribuţie comune pentru consum menajer şi hidranţi de incendiu, debitul pompelor se stabileşte conform prevederilor art. 9.14.

    Pompe de recirculare
    10.14. Debitul pompei de recirculare este egal cu debitul de calcul al conductei de recirculare.
    10.15. Pompele de recirculare trebuie să asigure presiunea necesară pentru învingerea pierderilor de sarcină pe conductele de distribuţie şi pe conductele de recirculare (la trecerea debitului de recirculare).

    Dimensionarea rezervoarelor
    Rezervoare tampon deschise
    10.16. Volumul util al rezervorului tampon deschis V(URD), se calculează cu relaţia:

                    ●
    V(URD) = 150 + [V(p) / 2n] [mc] (12)

    în care:
    ●
    V(p) este debitul pompelor în funcţiune, care aspiră din rezervorul tampon
 deschis, [mc/h] şi care trebuie să îndeplinească condiţia:

    ●
    V(p) ≤ k [radical H(URP)] [mc/h] (13)

   n - numărul de porniri pe oră ale pompei conform prevederilor din cartea
       tehnica a pompei;
   H(URP) - presiunea de utilizare a apei, în secţiunea robinetului cu
            plutitor care alimentează rezervorul tampon deschis şi care se
            determină cu relaţia:

   H(URP) = H(disp) ± H(g) - h(rb) [bar] (14)

   H(disp) - presiunea disponibilă a apei în punctul de racord al conductei
             de branşament la conducta publică [bar];
   H(g) - înălţimea geodezică (diferenţa dintre cota nivelului apei din
          rezervorul tampon deschis şi cota nivelului apei din conducta publică,
          în punctul de racord), transformată [bar];
   h(rb) - suma pierderilor totale de sarcină (liniare şi locale) pe conducta
           de branşament, (inclusiv pierderea locală de sarcină în apometru
           [bar];.

    Coeficientul k se determină cu relaţia:

           pi D^2
    K = Nм ────── radical (2g) (15)
             4

    în care:
    N - numărul robinetelor cu plutitor;
    D - diametrul robinetului cu plutitor;
    м = 0,63...0,68 - coeficientul de debit;
    g = acceleraţia gravitaţională 9,81 m/s^2.

    Volumul total al rezervorului tampon deschis este:

    V(RD) = V(URD) + V(rRD) [mc] (16)

    în care:
    V(rRD) este volumul construit, necesar executării racordurilor,
 orificiului de preaplin, etc., determinat de proiectant.


    10.17. În cazul în care, din rezervorul tampon deschis se alimentează şi hidranţii interiori pentru stingerea incendiului, volumul total al acestuia se va calcula adăugând şi volumul rezervei intangibile de apă necesară hidranţilor interiori.

    Recipiente de hidropneumatice
    10.18. Pentru determinarea volumului recipientelor hidropneumatice fără membrană, V(h), se utilizează STAS 1478.
    În vederea reducerii la minim a volumului recipientelor se recomandă utilizarea de pompe cu un număr mare de porniri-opriri pe oră, o diferenţă de presiune între presiunea de pornire şi de oprire mai mică de 0,5 bar şi o diferenţă de presiune dintre presiunea de pornire şi presiunea iniţială mai mică de 0,05 bar.

    Rezervoare de acumulare
    10.19. Capacitatea acestor rezervoare, V(rez), trebuie să asigure o rezervă de apă pentru consum menajer, în scopuri tehnologice şi de stingerea incendiilor, calculată astfel:

    V(rez) = V(den) + V(inc) + V(comp) [mc] (18)

    sau

    V(rez) = V(den) + V(av) + V(comp) [mc] (19)


    în care:
    V(den) - este volumul necesar ca urmare a denivelării apei determinate de aspiraţia apei în sorb, [mc]; acest volum se ia în considerare numai pentru rezervoare având peste 2000 mc;
    V(inc) - volumul rezervei de stingere a incendiului [mc], calculat potrivit prevederilor reglementării tehnice referitoare la instalaţiile de stingere;
    V(av) - volumul rezervei pentru consum menajer sau în scopuri tehnologice, care să asigure funcţionarea în caz de avarie la sursă, [mc];
    V(comp) - volumul de compensare ce trebuie acumulat pentru a asigura funcţionarea raţională a instalaţiei, [mc].

    10.20. Pentru reducerea volumului rezervoarelor se recomandă amplasarea sorbului de aspiraţie în cuve sub nivelul fundului rezervorului şi prevederea de dispozitive de reducere a denivelării în aspiraţie; în cazurile în care aceste măsuri nu sunt posibile, la stabilirea volumului total al rezervorului se ţine seama şi de volumul de apă necesar umplerii secţiunii de aşezare a sorbului precum şi denivelării apei de aspiraţie în sorb.
    10.21. Volumul rezervei de incendiu, V(inc), se calculează cu relaţia din SR 1343/1.
    10.22. La determinarea rezervei de apă se au în vedere şi următoarele condiţii:
    - în cazul în care rezervoarele de înmagazinare sunt comune pentru apă potabilă sau industrială şi pentru stingerea incendiilor, la stabilirea capacităţii rezervoarelor se ia în considerare rezerva de incendiu sau rezerva de avarie, şi anume, cea mai mare din valorile acestor două rezerve;
    - în caz de funcţionare în regim de avarie se admite folosirea rezervei de incendiu, cu luarea măsurilor tehnico - organizatorice prevăzute în instrucţiunile de exploatare, necesare pentru funcţionarea cu restricţii a consumului în regim de avarie, remedierea operativă a avariei şi întărirea măsurilor de apărare împotriva incendiilor în zonele afectate;
    - volumul rezervei pentru incendiu poate fi redus cu volumul Va numai în cazul când alimentarea rezervorului de la sursă poate avea loc fără întrerupere, în condiţiile de siguranţă prevăzute de prescripţiile legale în vigoare, chiar în timpul incendiului;
    - instalaţiile speciale de stingere a incendiilor (sprinklere închise sau deschise) trebuie să aibă o rezervă proprie, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice pentru stingerea incendiilor;
    - rezerva de apă pentru stingerea incendiilor poate fi păstrată împreună cu cantităţile de apă necesare consumului menajer sau industrial cu respectarea normelor sanitare, luându-se măsuri ca să se împiedice folosirea rezervei de apă pentru incendiu în alte scopuri, cu excepţia cazului prevăzut de aliniatul 2 de mai sus.
    10.23. Volumul rezervei de avarie, V(av), se determină, de la caz la caz, în funcţie de timpul necesar înlăturării avariei, T(av) şi debitul de exploatare în condiţii de avarie, V(av), cu relaţia:

                    ● ●
    V(av) = T(av) [V'(med orar) - V'(a)] [mc] (20)

    în care:
    T(av) este timpul de înlăturare a avariei, [h];
    ●
    V'(med orar) - debitul mediu orar necesar funcţionării instalaţiei în regim
                   de exploatare la avarie (cu restricţii) [mc/h];
    ●
    V'(a) - debitul de apă de alimentare a rezervorului pe căile neavariate,
            rămase în funcţiune [mc/h].


    10.24. Rezerva de apă pentru compensarea consumului menajer sau în scopuri tehnologice se determină cu ajutorul unui bilanţ al cantităţilor de apă furnizate şi consumate în instalaţie, astfel încât cantitatea de apă acumulată să fie minimă şi să asigure funcţionarea instalaţiei în condiţiile impuse de la caz la caz.

    11. INSTALAŢII DE CANALIZARE

    Prevederi generale
    11.1. Apele evacuate la canalizare respectă prevederile reglementării tehnice privind condiţii de descărcare a apelor uzate de canalizare a centrelor populate.
    11.2. În interiorul clădirilor, instalaţia de canalizare se proiectează cu reţele separate, în funcţie de natura apelor colectate, şi anume:
    - ape uzate;
    - ape meteorice;
    - ape care conţin substanţe agresive (acizi, baze etc.);
    - ape uzate provenite de la bucătăriile unităţilor de alimentaţie, garaje etc.;
    - ape contaminate provenite de la spitale de boli contagioase, laboratoare de analize medicale, laboratoare cu substanţe radioactive;
    - ape ce conţin substanţe combustibile.
    11.3. Colectarea la reţelele exterioare a apelor de canalizare din interiorul clădirilor se face numai după preepurarea lor, când este cazul, prin neutralizare, dezinfecţie, separarea grăsimilor sau a nisipurilor etc.
    11.4. Apele uzate provenite de la unităţi medicale, precum şi de la alte instituţii, care prin specificul lor contaminează apele uzate cu agenţi patogeni, se evacuează la canalizarea exterioară cu luarea măsurilor de dezinfecţie impuse prin avizele organelor sanitare de specialitate.
    11.5. În cazurile în care canalizarea exterioară intră sub presiune în timpul ploilor mari, legarea la canalizare a obiectelor sanitare, precum şi a altor puncte de consum situate sub nivelul străzii, se face printr-o reţea separată, luându-se pentru această reţea, măsuri de înlăturare a pericolului de refulare, precum:
    - racordarea indirectă, prin intermediul unei staţii de pompare pentru ape uzate;
    - prevederea de armături contra refulării de tip cu închidere etanşă;
    - folosirea de sisteme de drenare în sol a apelor meteorice (cazul curţilor de lumină cu suprafaţă de 8 mp).
    Armăturile contra refulării se prevăd numai în cazul clădirilor cu personal de exploatare permanent.
    11.6. Instalaţia interioară de canalizare se leagă la reţeaua exterioară, prin intermediul unui cămin de vizitare.
    În terenurile normale, căminele de vizitare se amplasează faţă de clădire, la distanţa minimă de 1,5 m şi la distanţa maximă de 10 m.
    11.7. În terenurile sensibile la umezire, căminele de vizitare se amplasează ţinând seama de prevederile reglementării tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe terenuri sensibile la umezire.
    11.8. Sistemul de canalizare exterioară, din cadrul ansamblurilor de clădiri poate fi unitar sau separativ şi se stabileşte, de regulă, corespunzător sistemului de canalizare publică.
    11.9. În ansamblurile de locuinţe şi în incinte de producţie, traseele colectoarelor se coordonează cu restul conductelor, amplasându-se la distanţe cerute de normele în vigoare.
    11.10. Căminele de vizitare, pe reţeaua exterioară de canalizare, se prevăd potrivit legii.
    11.11. Legarea conductelor de canalizare în căminele adânci, în care se realizează o diferenţă de nivel mai mare de 150 cm între cota de intrare a conductelor şi radier, se face astfel încât să fie evitată degradarea radierului şi, în acelaşi timp, să nu fie stânjenit accesul personalului de exploatare în cămin.

    Racordul de canalizare
    11.12. Legarea instalaţiei de canalizare dintr-o incintă la reţeaua de canalizare din ansamblul de clădiri, se recomandă să se facă printr-un singur racord.
    11.13. Căminul de racord se prevede la limita incintei.
    În cazuri excepţionale se admite amplasarea căminului de racord pe trotuar, ţinând seama de existenţa altor instalaţii subterane.

    Colectoare orizontale
    11.14. La alegerea traseului colectoarelor orizontale, se au în vedere următoarele:
    - în clădirile cu subsol, în care traseele sunt accesibile, se reduce la minimum numărul de ieşiri ale conductelor de canalizare din clădiri;
    - se reduce la minimum numărul schimbărilor de direcţie;
    - racordările legăturilor coloanelor la colectoare se face cu un unghi de max. 45°.
    11.15. La clădirile fără subsol amplasate în terenuri normale se admite montarea îngropată în pământ sub pardoseală a conductelor de canalizare cu trasee cât mai scurte, fără schimbări de direcţie, cu posibilităţi de intervenţie pentru desfundare.
    11.16. Nu se admite montarea conductelor în pardoseală, sub utilaje.
    11.17. Schimbările de direcţie se fac cu unghiuri până la 90°.
    Nu se utilizează ramificaţii duble pe orizontală.
    11.18. Se prevăd tuburi (piese) de curăţire la schimbări de direcţie, la punctele de ramificaţie greu accesibile pentru curăţire din alte locuri, precum şi pe trasee rectilinii lungi, la distanţele indicate în tabelul 6.

    Tabelul 6
    Distanţele maxime de montare a dispozitivelor de curăţire, pieselor de curăţire, la conducte orizontale de canalizare a apelor uzate menajere, industriale şi meteorice

┌─────────┬────────────────────────────────────────────────────┐
│Diametrul│ Distanţa dintre piese [m] │
│conductei├───────────────────┬────────┬───────────────────────┤
│ [mm] │la ape industriale │ la ape │ la ape foarte │
│ │ convenţional │ uzate │ impurificate şi cu │
│ │curate şi meteorice│menajere│suspensii mari şi grele│
├─────────┼───────────────────┼────────┼───────────────────────┤
│ 50 - 70 │ 10 │ 5 │ 4 │
│ 100 │ 15 │ 8 │ 6 │
│125 - 200│ 15 │ 14 │ 12 │
└─────────┴───────────────────┴────────┴───────────────────────┘


    11.19. La ieşirea în exterior a conductelor de canalizare din clădiri se asigură adâncimea minimă de protecţie contra îngheţului, măsurată la nivelul finit (după amenajare) al terenului până la generatoarea superioară a conductelor. Dacă pozarea în aceste condiţii nu este posibilă se iau măsuri contra îngheţului.

    Coloanele de scurgere ale apelor menajere
    11.20. Stabilirea numărului de coloane şi a poziţiei acestora se face în funcţie de sistemul constructiv adoptat, urmărindu-se ca legăturile obiectelor servite să fie cât mai scurte. Se recomandă configurarea instalaţiei de canalizare din SR EN 12056.
    11.21. În cazul coloanelor având înălţimea peste 45 m se prevăd devieri ale coloanelor (deplasarea axului); devierile se realizează la intervale de maximum 8 niveluri una de alta, prin utilizarea curbelor de etaj sau a coturilor de 45° şi mai mici. În acest caz se montează suplimentar piese de curăţire înainte şi după deviere.
    11.22. Pe coloanele de scurgere cu legături de la obiectele sanitare se prevăd tuburi (piese) de curăţire la baza coloanei, deasupra ultimei ramificaţii şi la fiecare 2 nivele. Înălţimea de montaj a piesei de curăţire este de 0,4-0,8 m faţă de pardoseală.
    În subsol, montarea pieselor de curăţire se face în spaţiile comune şi în spaţiile aparţinând beneficiarilor pe care îi servesc.
    11.23. În blocurile de locuinţe se prevăd coloane de canalizare separate pentru bucătării şi pentru grupurile sanitare; nu se admite racordarea la aceeaşi coloană de canalizare a obiectelor sanitare din grupurile sanitare şi a celor din bucătării.
    De asemenea, nu se cuplează la aceeaşi coloană de canalizare grupuri sanitare din apartamente învecinate, aflate pe acelaşi nivel.
    Coloanele de scurgere de la bucătării au diametrul de 70 mm, în cazul clădirilor cu mai puţin de 3 nivele şi minimum 100 mm la clădiri cu mai mult de 3 nivele.

    Conducte de ventilare
    11.24. Ventilarea primară (directă) se prevede prin prelungirea peste nivelul terasei sau acoperişului a tuturor coloanelor de scurgere.
    11.25. Ventilarea secundară se prevede în mod obligatoriu pentru:
    - conductele orizontale la care sunt racordate mai mult de trei closete;
    - conductele orizontale care servesc minimum patru puncte de scurgere şi au un grad de umplere mai mare de 0,5 la o lungime mai mare de 10 m, măsurată de la coloana verticală până la ultima legătură a unui punct de scurgere.
    11.26. Ventilarea secundară se poate prevedea:
    - cu coloană de ventilare separată până deasupra terasei sau acoperişului;
    - prin racordarea la o altă coloană de ventilare vecină;
    - prin racordarea la o coloană de scurgere prelungită cu ventilare directă.
    11.27. Racordarea ventilaţiilor secundare la coloanele de scurgere se face sub un unghi ascuţit cu vârful în sensul scurgerii pentru a împiedica scurgerea prin coloana de ventilaţie.
    11.28. Ventilarea auxiliară suplimentară se prevede la clădirile la care coloanele de scurgere depăşesc 45 m înălţime.
    Ventilarea auxiliară dublează coloana de scurgere pe toată înălţimea clădirii şi se leagă la aceasta cel puţin o dată la 3 - 4 nivele.
    11.29. Toate coloanele de ventilare, de orice fel, se prelungesc deasupra terasei sau acoperişului cu 0,50 m cu conducte din fontă de scurgere şi cu căciuli de ventilare.
    11.30. Conductele de ventilare care ies deasupra teraselor în vecinătatea ferestrelor sau a altor deschideri legate de încăperi cu utilizare curentă se prelungesc deasupra acestor deschideri conform tabelului 7.

    Tabelul 7
    Distanţele pe orizontală a coloanelor faţă de deschideri şi înălţimea minimă a gurii de aerisire deasupra deschiderilor

┌───────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ Distanta orizontală a │ Înălţimea minimă a gurii de │
│coloanei faţă de deschidere│aerisire deasupra deschiderii│
│ [m] │ [m] │
├───────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ până la 1 │ 1,50 │
│ de la 1-2 │ 1,30 │
│ 2-3 │ 1,00 │
│ 3-4 │ 0,70 │
│ peste 4 │ 0,50 │
└───────────────────────────┴─────────────────────────────┘


    11.31. Este admisă legarea mai multor coloane de ventilare într-una singură.

    Coloane pentru evacuarea apelor meteorice
    11.32. La clădirile cu terasă se recomandă ca evacuarea apelor meteorice să se facă prin conducte interioare.
    Evacuarea apelor de pe terase aflate la cote diferite se face prin coloane independente.
    11.33. Apa evacuată prin burlanele exterioare se poate scurge liber la rigolă sau la o reţea de canalizare.
    Burlanele racordate la canalizare se continuă la bază, pe o înălţime de 0,90 m faţă de trotuar, cu tuburi rezistente la şocuri mecanice, pe care se prevede o piesă de curăţire.
    11.34. Colectarea apelor meteorice de pe terase necirculabile se face prin receptoare fără gardă hidraulică.
    11.35. În cazul teraselor circulabile şi a curţilor interioare legate la canalizarea exterioară, în sistem unitar, este obligatorie montarea fie a unor sifoane de linie (generale), de preferinţă în subsol, fie prevederea unor cămine exterioare cu racordul sifonat.
    11.36. Evacuarea apelor meteorice din curţile interioare se face la canalizarea exterioară prin reţea separată de reţeaua de canalizare a apelor uzate menajere.
    11.37. Conductele reţelei de canalizare a apelor meteorice trebuie să reziste la o presiune corespunzătoare înălţimii clădirii, utilizându-se în acest scop, după caz, conducte din mase plastice sau ţevi din oţel tratate împotriva coroziunii.
    11.38. Pe toate coloanele de scurgere a apelor meteorice, având înălţimea până la 45 m, se prevăd piese de curăţire la primul şi la ultimul nivel.
    11.39. La coloanele mai înalte de 45 m se recomanda prevederea unor deviere ale coloanelor la intervale de 8 niveluri, prin utilizarea curbelor de etaj sau a coturilor de 450 şi mai mici.

    Condiţii de amplasare a obiectelor sanitare
    11.40. Pentru distanţele minime de amplasare ale obiectelor sanitare faţă de elementele de construcţie sau faţă de alte obiecte sanitare precum şi cotele de montaj ale obiectelor sanitare se poate utiliza STAS 1504.
    11.41. Pentru clădirile multietajate se recomandă suprapunerea pe verticală atât a grupurilor sanitare, cât şi a obiectelor sanitare situate în afara grupurilor sanitare.
    11.42. La proiectarea grupurilor sanitare se urmăreşte aplicarea unor soluţii care să favorizeze modularea instalaţiilor.
    11.43. Grupurile sanitare echipate cu duşuri şi lavoare din cămine, internate, cazărmi, vestiare etc., se recomandă să se amplaseze spre mijlocul încăperii, neadosate la pereţii încăperii.
    11.44. Amplasarea obiectelor sanitare şi a utilajelor se face astfel încât să se realizeze trasee ale conductelor de legătură cât mai scurte şi, pe cât posibil, evitarea intersectării conductelor.

    Staţii de pompare pentru ape uzate menajere
    11.45. Pentru evacuarea apelor uzate prin pompare se folosesc staţii de pompare cu funcţionare automată şi cu comandă manuală.
    11.46. Staţiile de pompare care au un debit mai mic de 5 l/s pot fi de tip monobloc.
    Pentru un debit mai mare de 5 l/s se recomandă utilizarea staţiile executate şi echipate pe amplasamentul ales.
    11.47. Staţiile de pompare se pot amplasa în cadrul clădirii sau în exteriorul acesteia.
    Staţiile monobloc se pot amplasa lângă obiectele sanitare servite sau sub pardoseală.
    În cazul staţiilor executate în interiorul clădirii, acestea trebuie separate de celelalte încăperi pentru a evita pătrunderea mirosului şi a gazelor în încăperile alăturate.
    11.48. Staţiile de pompare a apelor uzate se prevăd cu tuburi de ventilare, atât pentru încăpere cât şi pentru rezervorul de acumulare a apelor uzate. Tuburile de ventilare se duc până deasupra clădirii.
    11.49. Rezervorul de acumulare a apelor uzate se poate executa din tablă, beton sau mase plastice; în toate cazurile, rezervorul se izolează hidrofug şi după caz se protejează anticoroziv.
    11.50. Evacuarea apei din rezervorul de acumulare se face cu pompe centrifuge pentru ape murdare, cu ax orizontal sau vertical. Pompele cu ax orizontal se montează în afara rezervorului, sub nivelul minim al apei (înecat). Pompele cu ax vertical se montează înecat în interiorul rezervorului.
    11.51. Staţiile de pompare a apelor uzate cu debit de până la 5 l/s se echipează, de regulă, cu o singură pompă. în cazul staţiilor de pompare a apelor uzate cu un debit de peste 5 l/s, precum şi în cazul în care instalaţiile servite nu pot fi scoase temporar din funcţiune, se prevede o pompă de rezervă montată.
    Staţiile de pompare pentru evacuarea apei colectate ocazional, care este relativ curată (fără fecale), pot fi echipate şi cu pompe de mână, ca pompă de rezervă.
    11.52. Pomparea apei uzate se face în reţeaua exterioară, prin intermediul unui cămin de vizitare. Nu se recomandă refularea în colectoarele interioare.
    11.53. Conducta de refulare se execute în interiorul staţiei cu o buclă, care depăşeşte nivelul terenului cu circa 0,5 m, pentru a împiedica pătrunderea apei din reţeaua exterioară, în cazul intrării sub presiune a acesteia.
    11.54. Pe conducta de refulare, se montează o clapetă de reţinere, cât mai aproape de pompă.

    Instalaţii de canalizare la clădiri amplasate în zone fără reţele publice de canalizare
    11.55. În cazul clădirilor amplasate în zone fără reţele exterioare de canalizare, evacuarea apelor uzate provenite de la instalaţiile sanitare se face la o instalaţie exterioară, proiectată pentru tratarea şi evacuare apelor uzate menajere.
    11.56. La proiectarea instalaţiei exterioare pentru evacuarea şi tratarea apelor uzate se ţine seama de situaţia locală (relief, existenţa culturilor agricole, numărul de persoane servite etc.), de considerente economice (utilizarea apei uzate, transportul depunerilor etc.), de posibilităţile de exploatare, de avizele legale acordate de organele în drept, de distanţele minime obligatorii faţă de sursele de alimentare cu apă etc.
    11.57. Pentru clădirile sau grupurile de clădiri cu un număr de până la 50 de persoane, se recomandă următoarele scheme pentru evacuarea apelor uzate menajere:
    - evacuarea apelor uzate într-un rezervor etanş, vidanjabil cu goliri periodice;
    - evacuarea printr-o fosă septică, cămin de distribuţie, drenuri (de suprafaţă sau de adâncime);
    - evacuarea printr-o fosă septică şi puţ absorbant;
    - evacuarea printr-o fosă septică, cămin de distribuţie, drenuri de suprafaţă sau de adâncime şi puţ absorbant;
    - evacuarea printr-o fosă septică, biofiltru, emisar (apă curgătoare, râpă, depresiune etc.).
    11.58. În cazul localităţilor care nu au reţele exterioare de canalizare, evacuarea apelor meteorice se face, de regulă, la teren.
    Clădirile pot fi prevăzute cu instalaţii de canalizare a apelor meteorice, dacă există posibilitatea evacuării acestora într-un emisar, depresiune etc. şi dacă, pentru aceasta, s-au obţinut aprobările legale.
    11.59. Instalaţia interioară de evacuare a apelor meteorice este complet separată de cea menajeră.
    Se admite evacuarea printr-o reţea exterioară de canalizare comună a apelor meteorice şi menajere în cazul unor sisteme locale de epurare şi evacuare a apelor uzate şi anume, în cazul evacuării apei uzate într-un emisar, depresiune etc. în acest caz, racordarea reţelei de canalizare a apelor meteorice la reţeaua de canalizare menajeră se face numai după instalaţiile de tratare a apelor uzate.

    12. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE

    Debite specifice pentru ape uzate menajere
    12.1. Debitele specifice de scurgere pentru ape uzate menajere de la diferite obiecte sanitare sau puncte de consum V(s), echivalentul lor de debit E(s), diametrele nominale ale conductelor de legatură D(n) şi pantele de montaj sunt date în ANEXA 4.

    Debite de calcul pentru apele uzate menajere de la clădirile de locuit
    12.2. Debitul de calcul V(c) pentru conductele de canalizare a apelor uzate menajere care asigură evacuarea la mai mult de un obiect sanitar sau punct de consum, se calculează cu relaţia generală:

    ● ● ●
    V(c) = V(cs) + V(s.max) [l/s] (21)

    în care:
    ●
    V(cs) este debitul de calcul pentru apa de scurgere în reţeaua de
          canalizare, corespunzător valorii sumei debitelor specifice ale
          obiectelor sanitare sau ale punctelor de consum a apei, [l/s],
          conform datelor din ANEXA 4;
    ●
    V(s.max) - debitul specific cu valoarea cea mai mare, care se scurge în
               reţeaua de canalizare, [l/s].


    12.3. Debitul de calcul V(cs) pentru apa de scurgere în reţeaua de canalizare de la clădirile de locuit, corespunzător valorii sumei debitelor specifice de scurgere ale obiectelor sanitare şi ale punctelor de consum se calculează cu relaţia:

    ● ● ●
    V(cs) = V(mz) + y [V(mz)]^1/2 [l/s] (22)

    în care:
    ●
    V(mz) - debitul mediu zilnic de apă care se scurge în reţeaua de canalizare,
            [l/s];
    y - cuantila distribuţiei de repartiţie normală


    12.4. Debitul mediu zilnic de apă care se scurge în reţeaua de canalizare V(mz) se calculează cu relaţia:

    ● ● ● ●
    V(mz) = [Σn V(s)/3600 n(oz)] N(a)V(sz) / V(sa) [l/s] (23)

    în care:
    n este numărul obiectelor sanitare şi ale punctelor de consum de acelaşi
      fel, prin care apa se scurge în reţeaua de canalizare;
    ●
    V(s) - debitul specific de scurgere al unui obiect sanitar sau al unui
           punct de consum, [l/s],
    ●
    V(sz) - necesarul specific total de apă rece pentru o persoană, din
            clădirile de locuit, [l/zi.pers] conform datelor ANEXA 1;
    ●
    V(sa) - debitul specific de scurgere care revine pentru un apartament,
            [l/s.apart.];
    n(oz) - numărul de ore pe zi de utilizare a apei, care pentru clădirile de
            locuit este de 19 ore pe zi;
    N(a) - numărul mediu de persoane pentru un apartament.


    12.5. Cuantila distribuţiei de repartiţie normală este funcţie de gradul de asigurare al scurgerii apelor uzate astfel încât să nu apară pericolul de refulare la obiectele sanitare sau sifoanele de pardoseală situate la nivelurile inferioare ale clădirii având următoarele valori:
    a) pentru construcţii de locuinţe, prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă rece şi cu apă caldă preparată central sau cu încălzitoare instantanee cu gaz sau electrice, se aplică un grad de asigurare de 999 la mie căruia îi corespunde y = 3,08;
    b) pentru construcţii de locuinţe, prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă rece şi cu apă caldă preparată cu cazane cu acumulare, cu combustibil gazos, solid sau lichid, se aplică un grad de asigurare de 998 la mie, căruia îi corespunde y = 2,88.
    12.6. Pentru clădirile de locuit, numai la un necesar specific de apă de 280 l/zi●pers, la un număr mediu de 3,0 persoane pe apartament, şi la un debit specific de scurgere de 2,31 l/s●apart. şi la o durată de utilizare a apei de 19 ore pe zi, în locul relaţiei (24), se poate aplica relaţia:

    ●
    V(cs) = 0,132 E^1/2 + 0,0018 E [l/s] (24)

    în care E este suma echivalenţilor de debit pentru scurgere.


    Debitele de calcul pentru clădirile administrative şi social-culturale
    12.7. Debitele de calcul V(cs) pentru conductele de canalizare ale clădirilor administrative şi social-culturale, corespunzătoare valorii sumei debitelor specifice de scurgere ale obiectelor sanitare şi ale punctelor de consum, V(s), se calculează cu relaţiile din tabelul 8.

    Tabelul 8
    Debitele de calcul V(cs) pentru clădirile administrative şi social-culturale


┌────┬─────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┬──────────────────────┐
│ │ │ Relaţiile de calcul ale debitelor │ Domeniul de aplicare │
│Nr. │ Destinaţia clădirii │ │ a relaţiei de calcul │
│crt.│ ├────────────────────────────┬──────────────────┼──────────────┬───────┤
│ │ │ ● │ │ ● │ │
│ │ │ cu ΣV(s) │ cu E │ cu ΣV(s) │ cu E │
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────┤
│ │ │● ● │● │ ● │ │
│1. │Cămine pentru copii, creşe. │V(cs) = 0,31 [ΣV(s)]^1/2 │V(cs) = 0,18 E^1/2│ ΣV(s) ≥ 0,10 │E ≥ 0,3│
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────┤
│2. │Teatre, cinematografe, cluburi, │● ● │● │ ● │ │
│ │gări, policlinici. │V(cs) = 0,38 [ΣV(s)]^1/2 │V(cs) = 0,22 E^1/2│ ΣV(s) = 0,13 │E ≥ 0,4│
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────┤
│3. │Clădiri pentru birouri, magazine,│● ● │● │ ● │ │
│ │grupuri sanitare pe lângă │V(cs) = 0,40 [ΣV(s)]^1/2 │V(cs) = 0,23 E^1/2│ ΣV(s) = 0,13 │E ≥ 0,4│
│ │unităţi de producţie şi ateliere │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────┤
│ │ │● ● │● │ ● │ │
│4. │Şcoli, instituţii de învăţământ │V(cs) = 0,49 [ΣV(s)]^1/2 │V(cs) = 0,28 E^1/2│ ΣV(s) = 0,23 │E ≥ 0,7│
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────┤
│5. │Spitale, sanatorii, cantine, │● ● │● │ ● │ │
│ │restaurante, bufete. │V(cs) = 0,54 [ΣV(s)]^1/2 │V(cs) = 0,31 E^1/2│ ΣV(s) = 0,30 │E ≥ 0,9│
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────┤
│6. │Hoteluri cu grupuri sanitare │● ● │● │ ● │ │
│ │comune. │V(cs) = 0,66 [ΣV(s)]^1/2 │V(c) = 0,38 E^1/2 │ ΣV(s) = 0,43 │E ≥ 1,3│
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────┤
│7. │Cămine, băi publice, grupuri │● ● │● │ ● │ │
│ │sanitare pentru sportivi, artişti│V(cs) = 0,80 [ΣV(s)]^1/2 │V(cs) = 0,46 E^1/2│ ΣV(s) = 0,63 │E ≥ 1,9│
│ │personal de serviciu, stadioane │ │ │ │ │
│ │şi cazărmi │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────┤
│8. │Grupuri sanitare la vestiarele │● ● │● │ ● │ │
│ │unităţilor de producţie, ateliere│V(cs) = 1,74 [ΣV(s)]^1/2 │V(cs) = 1,0 E^1/2 │ ΣV(s) = 3,00 │E ≥ 9,0│
└────┴─────────────────────────────────┴────────────────────────────┴──────────────────┴──────────────┴───────┘


    12.8. Pentru toate categoriile de clădiri administrativa şi social-culturale, la valori ale V(s) sau ale lui E mai mici decât cele indicate în domeniul de aplicare al relaţiei de calcul, se aplică relaţia:

    ● ● ●
    V(cs) = ΣV(s) sau V(cs) = ΣE [l/s] (25)


    Debitele de calcul pentru clădirile de producţie, ateliere
    12.9. Debite de calcul pentru conductele de canalizare a apei uzate industriale, V(si), se calculează cu relaţia:

    ● ●
    V(si) = Σ k V(s) n [l/s] (26)

    în care:
    k este coeficient de simultaneitate în funcţionarea utilajelor de acelaşi
      fel, stabilit în funcţie de procesul tehnologic;
    ●
    V(s) - debitul specific de scurgere al unui utilaj, [l/s];
    n - numărul de utilaje de acelaşi fel.


    Debite de calcul pentru conductele de canalizare a apei meteorice
    Debitul de calcul al apelor meteorice din instalaţii interioare
    12.10. Debit de calcul al apei meteorice din instalaţiile interioare de canalizare este debitul de apă colectat de pe suprafeţele acoperişurilor, teraselor, pereţilor, curţilor de lumini şi curţilor engleze.
    Debitul de calcul al apei meteorice din instalaţii interioare, V(ci), se calculează cu relaţia:


    V(ci) = 0,0001 i Σ Phi S(c) [l/s] (27)

    în care:
    i - intensitatea ploii de calcul [l/s.ha];
    Phi - coeficientul de scurgere a apei meteorice de pe suprafaţa respectivă;
    S(c) - suprafaţa de calcul [mp], corespunzătoare coeficientului de scurgere
           Phi;


    Pentru intensitatea ploii de calcul în funcţie de frecvenţa normată a ploii şi durata ei se recomandă utilizarea STAS 1795, iar pentru frecvenţa normată a ploii de calcul se recomandă SR 1846.
    12.11. Durata de calcul a ploii, t, se stabileşte prin apreciere şi se verifică prin calcul după alegerea diametrelor conductelor, cu relaţia:

                 1
    t = t(cs) + ─── [min] (28)
                 v

    în care:
    t(cs) - timpul de adunare a apei de ploaie de pe suprafaţa receptoare şi
            timpul de scurgere prin coloanele instalaţiei interioare de
            canalizare pluvială, [min];
    Se recomandă t(cs) = 2 min.
    l - distanţa cea mai mare pe care o parcurge apa de ploaie în conductele
        orizontale de canalizare până la secţiunea de control, [m];
    v - viteza de curgere a apei în conductele orizontale de canalizare,
        corespunzătoare debitului maxim la scurgere cu nivel liber, [m/min].


    12.12. Viteza de curgere a apei se ia aproximativ 60 ... 120 m/min. funcţie de materialul conductei.
    12.13. Coeficientul de scurgere a apei meteorice, Phi, în funcţie de felul învelitorii are valorile prevăzute tabelului 9.

    Tabelul 9
    Coeficientul de scurgere a apei meteorice Phi în funcţie de felul învelitorii

┌───────────────────────────────────────────────────┬────────────┐
│ Felul învelitorii │ Phi │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│Învelitori metalice, de ardezie şi de sticlă │ 0.95 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│Învelitori din ţiglă şi azbociment │ 0,90 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│Terase necirculabile │ 0,85...0,90│
├───────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│Terase necirculabile cu strat de pietriş mărgăritar│ 0,70...0,80│
└───────────────────────────────────────────────────┴────────────┘


    12.14. Suprafaţa de calcul, S(c) se consideră proiecţia pe orizontală a suprafeţei receptoare, S.
    În cazul suprafeţelor plane receptoare, pentru suprafeţele înclinate faţa de orizontală cu un unghi mai mic sau egal cu 60°.

S(c) = S cos α (29)

iar pentru suprafeţele înclinate faţa de orizontală cu un unghi mai mare de 60°

S(c) = b S (30)

în care:
α - unghiul diedru făcut pe suprafaţa receptoare cu planul orizontal;
b - coeficientul de corecţie are valorile conform datelor din tabelul 10.


    Tabelul 10
    Datele de calcul pentru coeficientul b funcţie de unghiul diedru α

┌─────────┬───┐
│ α │ b │
├─────────┼───┤
│60°...70°│0,4│
├─────────┼───┤
│70°...80°│0,3│
├─────────┼───┤
│80°...90°│0,3│
└─────────┴───┘


    Dimensionarea conductelor de legătură de la obiectele sanitare
    12.15. Pentru diametrele, pantele normale şi minime de montaj ale conductelor de legătură de la obiectele sanitare la coloanele de scurgere se recomandă valorile din STAS 1795.

    Dimensionarea colectoarelor orizontale de canalizare a apelor uzate
    12.16. Diametrele conductelor orizontale (colectoare) de canalizare a apelor uzate se dimensionează din condiţii constructive şi hidraulice.
    12.17. Condiţiile constructive permit alegerea preliminară a diametrelor conductelor colectoare şi anume, aceste diametre trebuie să fie cel puţin egale cu cel mai mare dintre diametrele conductelor de legătură de la obiectele sanitare la şi respectiv, cu diametrul coloanei racordate la conducta orizontală de canalizare care se dimensionează.
    12.18. Condiţia hidraulică constă în verificarea vitezei reale, v, [m/s], de curgere a apei cu nivel liber prin conducta orizontală de diametru ales, care trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu viteza minimă, V(min), de autocurăţire a conductei şi mai mică sau cel mult egală cu viteza maximă admisă, V(max.):

    V(min) ≤ V(r) ≤ V(max) (31)

    12.19. Viteza minimă admisă a apei în conducte orizontale de canalizare este de 0,7 m/s pentru conducte închise şi 0,5 m/s pentru canale deschise şi rigole.
    12.20. Viteza maximă admisă a apei în conducte orizontale de canalizare este de 4 m/s pentru conducte metalice, din PVC, ceramice şi din beton armat şi de 3 m/s pentru conducte din beton simplu şi azbociment.
    12.21. Calculul hidraulic de verificare a vitezei reale, V(r), se efectuează cunoscând debitul de calcul, q(c), V(ci), gradul de umplere, u, şi panta de montaj, i, a conductei.
    Gradul de umplere, u, este raportul dintre înălţimea nivelului apei din conductă şi diametrul interior al conductei.
    Gradul de umplere maxim admis, în funcţie de diametrul conductei orizontale de canalizare şi de natura apei uzate, este indicat în tabelul 11.

    Tabelul 11
    Gradul de umplere maxim admis în funcţie de diametrul conductei de canalizare şi de natura apei uzate

┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────┐
│ Natura apei uzate │ Diametrul nominal al │
│ │ conductei, Dn [mm] │
│ ├─────┬────┬────────┬─────┤
│ │≤ 100│125 │150, 200│> 200│
├──────────────────────────────────────┼─────┼────┼────────┼─────┤
│Apa uzată menajeră şi industrială, cu │ 0,65│0,65│ 0,65 │ 0,70│
│suspensii mai mari de 5 mm │ │ │ │ │
├──────────────────────────────────────┼─────┼────┼────────┼─────┤
│Apa meteorică şi apă uzată industrială│ 1,00│1,00│ 1,00 │ 1,00│
│convenţional curată │ │ │ │ │
├──────────────────────────────────────┼─────┼────┼────────┼─────┤
│Apa uzată industrială, cu suspensii │ 0,70│0,70│ 0,80 │ 0,80│
│mai mici de 5 mm │ │ │ │ │
└──────────────────────────────────────┴─────┴────┴────────┴─────┘


    12.22. La conductele care transportă apă meteorică se admite scurgerea sub presiune iar la conductele de apă industrială convenţional curată se admite scurgerea sub presiune numai când această soluţie nu conduce la pericolul de refulare a apei în anumite puncte de scurgere.
    În cazul în care sunt necesare săpături adânci pentru pozarea conductelor de canalizare, pentru evitarea lor se admite curgerea sub presiune sau aplicarea sistemelor de canalizare vacuumatic.
    12.23. Pantele de montaj, i, ale conductelor sunt necesare pentru asigurarea regimului de curgere cu nivel liber. Pentru realizarea vitezelor minime de autocurăţire este necesară montarea conductelor de canalizare cu o pantă minimă, iar din motive de siguranţa în funcţionare, se recomandă prevederea, ori de câte ori este posibil, a unor pante mai mari decât pantele minime, numite pante normale, la care se realizează viteze de curgere mai mari decât vitezele minime de autocurăţire şi mai mici decât vitezele maxime admise.
    12.24. Pantele normale şi minime de montaj, în funcţie de natura apei şi diametrul conductei, sunt indicate în tabelul 12.

    Tabelul 12
    Pantele normale şi minime ale conductelor colectoare de canalizare în funcţie de diametrul conductei şi de natura apei uzate


┌────┬──────────────┬────────────────────────────────────────────┬──────────────┐
│ │ │ Apa uzată industrială │ │
│ Dn │ Apa uzată ├──────────────┬──────────────┬──────────────┤Apa meteorică │
│[mm]│ menajeră │ Cu suspensii │ Cu suspensii │ Convenţional │ │
│ │ │ peste 5 mm │ până la 5 mm │ curată │ │
│ ├──────────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│ │ pante │ pante │ pante │ pante │ pante │
│ ├───────┬──────┼───────┬──────┼───────┬──────┼───────┬──────┼───────┬──────┤
│ │normale│minime│normale│minime│normale│minime│normale│minime│normale│minime│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│ 50 │ 0,0350│0,0250│ 0,0600│0,0500│ 0,035│0,0300│ 0,0250│0,0200│ -│ -│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│ 70 │ 0,0250│0,0150│ 0,0500│0,0400│ 0,025│0,0200│ 0,0200│0,0150│ 0,0250│0,0200│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│ 100│ 0,0200│0,0120│ 0,0400│0,0300│ 0,015│0,0120│ 0,0100│0,0080│ 0,0200│0,0150│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│ 125│ 0,0150│0,0100│ 0,0300│0,0200│ 0,0120│0,0100│ 0,0080│0,0060│ 0,0100│0,0080│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│ 150│ 0,0100│0,0080│ 0,0200│0,0150│ 0,0080│0,0070│ 0.0060│0,0055│ 0,0070│0,0060│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│ 200│ 0,0080│0,0070│ 0,0100│0,0080│ 0,0070│0,0060│ 0,0055│0,0050│ 0,0060│0,0050│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│ 250│ 0,0070│0,0065│ 0,0090│0,0070│ 0,0065│0,0055│ 0,0050│0,0045│ 0,0055│0,0046│
└────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┴──────┘


    12.25. Debitele de curgere la secţiune plină prin conductele colectoare de canalizare, depind de diametrul conductei, panta conductei şi de materialul din care sunt realizate conductele.
    12.26. Pentru diferite grade de umplere, debitul de curgere a apei prin conducte V, faţă de debitul apei la secţiunea plină V(sp), se determină în funcţie de valoarea x dată de relaţia: x = V/V(sp)
    12.27. Pentru diferite grade de umplere, viteza medie de curgere a apei prin conducte v, faţă de viteza apei la secţiunea plină v(sp), se determină în funcţie de valoarea z dată de relaţia: z = v/v(sp)
    12.28. Se recomandă utilizarea valorilor x şi z în funcţie de gradul de umplere al conductelor colectoare de canalizare din STAS 1795.

    Dimensionarea coloanelor de canalizare a apelor uzate
    12.29. Diametrele coloanelor se determină din condiţii constructive şi hidraulice.
    Condiţia constructivă permite alegerea preliminară a diametrului coloanei care trebuie să fie cel puţin egal cu cel mai mare dintre diametrele conductelor de legătură la obiectele sanitare, puncte de consum sau grupuri de obiecte sanitare.
    Condiţia hidraulică este ca debitul de calcul al coloanei să fie mai mic, cel mult egal cu debitul maxim (capacitatea maximă de evacuare a coloanei) indicat în tabelul 13. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, diametrul preliminar al coloanei se alege cu o dimensiune mai mare astfel încât condiţia hidraulică să fie îndeplinită.

    Tabelul 13
    Debitul maxim de curgere prin coloanele de canalizare în funcţie de diametrul conductei

┌──────────────────────────┬────┬────┬─────┬─────┬─────┬─────┐
│Diametrul nominal, Dn [mm]│ 50 │ 70 │ 100 │ 125 │ 150 │ 200 │
├──────────────────────────┼────┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Debitul maxim, [l/s] │1,12│ 2,5│ 4,55│ 6,5 │ 9,75│ 14,5│
└──────────────────────────┴────┴────┴─────┴─────┴─────┴─────┘


    Dimensionarea conductelor de ventilare naturală a reţelei de canalizare
    12.30. Coloana de ventilare principală trebuie să aibă diametrul mai mic cu o dimensiune decât diametrul coloanei, dar min.50 mm.
    12.31. Conducta de ventilare secundară a conductelor orizontale de scurgere trebuie să aibă diametrul mai mic cu o dimensiune decât diametrul conductei pe care o ventilează, dar min. 50 mm.
    12.32. Coloana auxiliară de ventilare trebuie să aibă diametrul de min. 50 mm.
    12.33. Diametrul conductei de ventilare care reuneşte mai multe coloane de ventilare principale, Dr, se calculează cu relaţia:

    Dr = radical [D(max)^2 + 0,5 ΣD(i)^2] (32)

    în care:
    D(max) - cel mai mare dintre diametrele coloanelor respective de ventilare,
             [mm];
    D(i) - diametrul unei coloane de ventilare, [mm].


    12.34. La realizarea unei legături orizontale a coloanelor de ventilare, diametrul acestei conducte trebuie să fie egal cu cel mai mare dintre diametrele coloanelor de ventilare respective.

    Dimensionarea conductelor de canalizare a apelor meteorice
    Dimensionarea coloanelor de canalizare a apei meteorice
    12.35. Diametrul coloanei de canalizare a apei meteorice, la care se racordează un singur receptor se alege în funcţie de înălţimea coloanei, astfel încât debitul de calcul, V(c), să nu depăşească debitul maxim din tabelul 14.

    Tabelul 14
    Debitul maxim de curgere prin coloane V(c), la racordarea unui singur receptor, în funcţie de înălţimea şi de diametrul coloanei

┌─────────┬─────────────────────────────────┬────────────────────────────────┐
│Înălţimea│ Diametrul nominal, Dn [mm] │ Exemple de calcul: │
│coloanei,├────┬────┬─────┬─────┬─────┬─────┤ │
│H, [m] │ 50 │ 75 │ 100 │ 125 │ 150 │ 200 │ ● │
│ ├────┴────┴─────┴─────┴─────┴─────┤Pentru V = 7 l/s, H = 3 m, │
│ │ ● │rezultă Dn = 100 mm. │
│ │ V(c) [l/s] │ │
├─────────┼────┬────┬─────┬─────┬─────┬─────┤ │
│ 1 │ 2,0│ 3,8│ 7,1│ 11,2│ 16,8│ 33,0│ │
├─────────┼────┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┤ │
│ 3 │ 2,5│ 4,7│ 8,4│ 13,0│ 19,2│ 40,9│ │
├─────────┼────┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┤ ● │
│ 6 │ 3,0│ 5,6│ 9,7│ 15,1│ 22,5│ 46,2│Pentru V = 7 l/s, H = 16 m, │
├─────────┼────┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┤rezultă Dn = 75 mm │
│ 12 │ 3,9│ 6,8│ 11,5│ 17,5│ 26,7│ 54,2│ │
├─────────┼────┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┤ │
│ 16 │ 4,3│ 7,5│ 12,3│ 18,9│ 28,4│ 58,2│ │
├─────────┼────┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┤ │
│ 24 │ 5,0│ 8,5│ 14,0│ 21,8│ 32,0│ 64,3│ │
├─────────┼────┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┤ │
│ 45 │ 5,8│ 9,6│ 15,5│ 23,8│ 35,3│ 68,8│ │
└─────────┴────┴────┴─────┴─────┴─────┴─────┴────────────────────────────────┘


    12.36. Debitul coloanei de canalizare care colectează ape meteorice de la două sau mai multe receptoare, racordate la o conductă orizontală montată la partea superioară a construcţiei, se determină în funcţie de înălţimea coloanei şi de lungimea conductei orizontale, astfel încât debitul de calcul V(cs) să nu depăşească debitul maxim din tabelul 15.

    Tabelul 15
    Debitul maxim de curgere prin coloane V(c), la racordarea a două sau mai multor receptoare, în funcţie de lungimea conductei orizontale, de diametrul coloanei şi pentru înălţimea coloanei de: 6, 12 şi 24 m

┌────────────────────────────────────┬───┬────┬────┬────┬────┬────┐
│ Diametrul nominal, Dn [mm] │50 │ 75 │100 │125 │150 │200 │
├─────────────────────────────────┬──┼───┴────┴────┴────┴────┴────┤
│Lungimea conductei orizontale [m]│ │ Înălţimea coloanei H=6 m │
│ ├──┼────────────────────────────┤
│ │ │ ● │
│ │ │ V(c) │
│ ├──┼───┬────┬────┬────┬────┬────┤
│ │ 6│4,0│ 7,2│12,0│17,0│25,5│52,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │12│4,4│ 7,8│12,5│18,0│27,0│54,5│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │18│4,7│ 8,4│13,0│19,0│28,0│57,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │30│5,3│ 9,6│14,5│21,5│31,0│62,0│
├─────────────────────────────────┼──┼───┴────┴────┴────┴────┴────┤
│Lungimea conductei orizontale [m]│ │ Înălţimea coloanei H=12 m │
│ ├──┼────────────────────────────┤
│ │ │ ● │
│ │ │ V(c) │
│ ├──┼───┬────┬────┬────┬────┬────┤
│ │ 6│5,0│ 7,5│14,5│22,0│32,0│64,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │12│5,5│ 8,0│15,0│23,5│33,5│67,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │18│6,0│ 9,0│16,0│24,5│35,0│70,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │30│7,0│10,0│18,0│27,0│37,0│76,0│
├─────────────────────────────────┼──┼───┴────┴────┴────┴────┴────┤
│Lungimea conductei orizontale [m]│ │ Înălţimea coloanei H=24 m │
│ ├──┼────────────────────────────┤
│ │ │ ● │
│ │ │ V(c) │
│ ├──┼───┬────┬────┬────┬────┬────┤
│ │ 6│5,8│ 9,5│15,5│25,0│36,0│79,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │12│6,3│10,3│17,3│27,0│40,0│82,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │18│6,8│11,5│18,5│29,0│42,5│86,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │30│7,8│12,0│20,5│32,0│47,0│95,0│
└─────────────────────────────────┴──┴───┴────┴────┴────┴────┴────┘


    12.37. Pentru valori ale înălţimilor coloanelor sau ale lungimilor conductelor orizontale montate la partea superioară a clădirilor, la care se racordează receptoare de ape meteorice altele decât cele din tabelele 14 şi 15, debitele maxime se stabilesc prin interpolare.
    12.38. Diametrele tronsoanelor succesive care alcătuiesc conducta orizontală la partea superioară a construcţiei, pentru racordarea receptoarelor de ape meteorice la coloane, se determină în funcţie de înălţimea coloanei şi de lungimea conductei orizontale măsurate de la cel mai depărtat receptor faţa de coloană până la tronsonul de conductă care se dimensionează, astfel încât debitul de calcul V(cs) pe tronsonul respectiv să nu depăşească debitul maxim din tabelul 13.
    12.39. Diametrul coloanei se ia cel puţin egal cu diametrul cel mai mare al conductei orizontale montată la partea superioară a clădirii, la care sunt racordate receptoarele de ape meteorice.
    12.40. Coloanele care se racordează la colectoare orizontale trebuie să aibă diametrul minim de 100 mm, debitul de calcul fiind apropiat de debitul maxim din tabelele 14 şi 15.

    Dimensionarea conductelor orizontale (colectoare) de ape meteorice
    12.41. Conductele orizontale colectoare de ape meteorice, montate la partea inferioară, la care sunt racordate coloanele de canalizare, se dimensionează după aceeaşi metodologie şi cu aceleaşi relaţii generale de calcul, ca şi conductele orizontale colectoare de ape uzate menajere, cu precizarea că se consideră valorile pantelor normale şi minime de montaj din tabelul 12 şi se poate admite gradul de umplere de maxim u = 1,00.

    13. CONDIŢII DE AMPLASARE ŞI MONTARE A INSTALAŢIILOR

    Reţele de distribuţie a apei şi de canalizare în ansambluri de clădiri şi clădiri industriale
    Prevederi generale
    13.1. Amplasarea reţelelor exterioare de apă şi de canalizare se face, în limita posibilităţilor, în afara zonei carosabile, de preferinţă în spaţiile verzi, pentru a putea fi supuse cât mai puţin sarcinilor provenite din circulaţia vehiculelor şi pentru a facilita accesul pentru intervenţii.
    13.2. Pozarea conductelor în galerii subterane se face pe baza unor justificări tehnico-economice şi în cazul unor situaţii dificile (subtraversări de drumuri, căi ferate, ape subterane etc.).
    13.3. Se montează, acolo unde este posibil, conductele de apă caldă şi de recirculare comune cu cele de încălzire centrală, iar conductele de apă rece în exteriorul canalelor, alături de acestea, direct în pământ.
    13.4. Se recomandă montarea conductelor preizolate de apă caldă direct în pământ, în acest caz este indicat ca reţeaua de apă caldă să fie dotată cu un sistem de sesizare a eventualelor defecţiuni.
    13.5. La înlocuirea conductelor de apă caldă montate în canale de protecţie se pot utiliza conducte preizolate.

    Configuraţia şi traseele reţelelor
    13.6. Traseele reţelelor se aleg astfel încât să respecte cât mai mult posibil, următoarele condiţii:
    - să treacă cât mai aproape de consumatori, pe partea cu cele mai multe puncte de consum;
    - să rezulte un număr cât mai redus de intersecţii cu drumuri, căi ferate, canale etc.
    13.7. La stabilirea traseelor se ţine seama de reţelele existente şi de cele prevăzute a se realiza în perspectivă.
    13.8. Intersecţiile reţelelor cu artere de circulaţie, căi ferate, canale etc. sunt, de regulă, perpendiculare.
    Soluţiile tehnice privind intersecţiile de căi ferate cu reţele de alimentare cu apă şi de canalizare, se stabilesc ţinând seama de reglementările specifice cu privire la subtraversări de căi ferate şi drumuri, cu conducte.
    13.9. Pe porţiunile paralele cu căile ferate, reţelele se prevăd în afara zonei de protecţie a acestora.
    13.10. La stabilirea traseelor reţelelor de apă potabilă se iau măsuri de evitare a contaminării apei de către orice sursă de poluare.

    Distanţe, adâncimi şi înălţimi de montare
    13.11. La amplasarea în plan şi pe verticală a conductelor exterioare de apă şi de canalizare se respectă distanţele prescrise faţă de alte conducte subterane sau cabluri electrice şi subterane, potrivit legislaţiei specifice.

    Montarea conductelor în pământ
    13.12. În toate terenurile, cu excepţia celor stâncoase, sensibile la umezire sau de umplutură, conductele montate direct în pământ se pozează direct pe fundul nivelat şi compact al tranşeii, fără fundaţie artificială. În terenurile stâncoase conductele se montează în tranşee pe un pat de nisip.
    13.13. Pentru reţelele de conducte care se amplasează în terenuri sensibile la umezire se iau măsurile corespunzătoare amplasării conductelor în aceste terenuri.
    13.14. În cazul amplasării în terenuri instabile sau agresive se iau măsuri speciale de protecţie (izolaţii, consolidări etc.).
    13.15. Montarea conductelor de apă direct în pământ se face sub limita de îngheţ, măsurată de la generatoarea superioară a conductei până la suprafaţa terenului amenajat. Dacă pozarea în aceste condiţii nu este posibilă, se iau măsuri speciale pentru evitarea pericolului de îngheţ.

    Montarea conductelor în canale subterane
    13.16. Pentru montarea conductelor de apă şi de canalizare în canale de protecţie se folosesc, de regulă, canale de tip vizitabile, prevăzute cu cămine de control cu başe pentru colectarea apei provenită de la conducte defecte, prin infiltraţii sau neetanşeităţi.
    13.17. Căminele se amplasează la 50 m distanţă între ele, la schimbări de direcţie şi în punctele de ramificaţii.
    13.18. Este admisă prevederea de canale circulabile sau semicirculabile, în care se includ şi alte reţele, când aceasta se impune ca urmare a lipsei de spaţiu sau când montarea în canal comun a mai multor reţele este mai avantajoasă din punct de vedere economic, decât montarea separată, cu condiţia respectării prevederilor din normativele de specialitate, specifice reţelelor montate în canal comun.
    13.19. Se evită montarea conductelor de alimentare cu apă rece în canalele în care se montează şi conducte de apă caldă. Când traseele conductelor de apă rece şi caldă sunt comune şi se impune montarea conductelor de apă rece în canale, se adoptă, fie soluţia de separare a canalului termic în două compartimente, fie prevederea termoizolării, la conductele de apă rece.
    13.20. În canalele necirculabile ale reţelelor de apă şi canalizare este permis a se poza conducte ce transportă fluide neutre şi necombustibile (de exemplu reţele termice etc.).
    13.21. Se evită traversarea canalelor cu conducte de gaze naturale, combustibili lichizi, canalizare sau cabluri electrice. În cazuri obligate, se iau măsuri de protecţie corespunzătoare (tuburi de protecţie, izolări etc.), în condiţiile prescrise în normativele de specialitate în vigoare.
    13.22. La stabilirea dimensiunilor canalelor necirculabile se respectă următoarele distanţe minime:
    - între suprafaţa interioară a peretelui canalului şi generatoarea laterală a termoizolaţiei finite a conductei celei mai apropiate ........ 80 mm
    - între termoizolaţiile finite a două conducte apropiate ...... 100 mm
    - între faţa interioară a planşeului (plăcii de acoperire) şi generatoarea superioară a termiozolaţiei finite a conductei, în punctul cel mai de sus al acesteia ....... 50 mm
    - între radierul canalului şi generatoarea inferioară a termoizolaţiei finite a conductei, în punctul cel mai de jos al acesteia .......... 100 mm
    13.23. Spaţiile de circulaţie din canalele circulabile şi semicirculabile au dimensiunile minime conform cu indicaţiile din tabelul 16.

    Tabelul 16
    Dimensiunile minime ale spaţiului de circulaţie în canale

┌──────────────────────────┬─────────────────────────┐
│ Tipul de canal │ Dimensiunile minime [mm]│
│ ├─────────────┬───────────┤
│ │ orizontal │ vertical │
├──────────────────────────┼─────────────┼───────────┤
│Canale circulabile │ 600 │ 1800 │
│Canale semicirculabile │ 600 │1400 - 1600│
└──────────────────────────┴─────────────┴───────────┘


    13.24. Stabilirea dimensiunilor transversale ale canalelor circulabile sau semicirculabile se face corespunzător utilizării acestora.
    13.25. Adâncimea minimă de la suprafaţa solului sau a suprastructurii drumului până la partea superioară a elementelor de acoperire a canalelor pentru pozarea conductelor este:
    - 80 cm în zona carosabilă;
    - 60 cm în alei pietonale, cu condiţia luării măsurilor pentru evitarea îngheţului.
    Pentru spaţiile verzi adâncimea se stabileşte în funcţie de modul de amenajare, întreţinere şi, eventual, circulaţia unor utilaje şi de evitare a îngheţului.

    Condiţii de montare
    Condiţii de montare specifice reţelelor exterioare de apă rece şi a accesoriilor lor
    13.26. Conductele de apă rece se montează, de regulă, în exteriorul clădirilor, în pământ.
    13.27. Vanele de ramificaţii şi sectorizare cu diametrul de 200 mm şi mai mare se montează obligatoriu în cămine vizitabile.
    13.28. Pentru vanele prevăzute a fi montate direct în pământ se prevăd tije de manevră protejate în ţeava de ghidare şi cutii cu capac. În acest caz se utilizează numai vane din fontă cu mufe.
    13.29. Poziţia vanelor se marchează prin indicatoare vizibile.
    13.30. În cazul hidranţilor exteriori fără golire automată se asigură posibilităţi de închidere şi golire a acestora după utilizare. Armăturile de închidere şi golire se amplasează în subsolurile blocurilor sau, atunci când este posibil, în cămine.
    13.31. Fântânile cu jet pentru băut apă se prevăd cu dispozitive de închidere şi golire de apă a racordurilor respective în anotimpul friguros. Se asigură evacuarea apei de la fântâni prin intermediul unui cămin cu sifon sau gură de scurgere stradală.

    Condiţii de montare specifice reţelelor exterioare de apă caldă de consum
    13.32. Montarea conductelor de distribuţie a apei calde de consum se poate face:
    - în canale de protecţie împreună cu conductele instalaţiei de încălzire, însă cu termoizolaţie separată;
    - direct în pământ, când sunt preizolate termic şi protejate cu o manta de protecţie din material plastic.
    13.33. Conductele de recirculare a apei calde de consum au trasee comune cu cele de distribuţie a apei calde.
    13.34. Pentru reţelele de apă caldă de consum montate în canale de protecţie se folosesc, de regulă, canale tip vizitabil.

    Instalaţii interioare
    Alcătuire şi amplasare
    13.35. Traseele instalaţiilor interioare de apă şi de canalizare se aleg astfel încât să se asigure lungimi minime de conducte, posibilităţi de autocompensare a dilatărilor. Se coordonează realizarea tuturor instalaţiilor din subsolurile clădirilor, astfel încât să se asigure accesul nestingherit al personalului de întreţinere şi exploatare în caz de avarii şi demontarea uşoară în vederea reparaţiilor.
    Traseele conductelor şi legăturile la echipamente (schimbătoare de căldură, pompe, recipiente etc.) se aleg astfel încât să nu împiedice demontarea armăturilor şi aparatelor.
    13.36. La alegerea traseelor se evită trecerea prin:
    - încăperi cu medii agresive;
    - magazine, depozite de mărfuri, depozite de produse alimentare sau obiecte de valoare, degradabile etc.;
    - încăperi care, datorită conductelor, îşi diminuează valoarea funcţională (încăperi scunde, cămări);
    - încăperi cu substanţe care, în contact cu apa, pot produce incendii sau explozii.
    În cazul în care, trecerea prin aceste încăperi nu se poate evita, se iau măsuri corespunzătoare (canale, tuburi de protecţie, izolări, tăvi colectoare etc.).
    13.37. La amplasarea coloanelor se ţine seama de următoarele recomandări:
    - se urmăreşte gruparea coloanelor de alimentare cu apă împreună cu cele de canalizare;
    - stabilirea numărului de coloane şi poziţia acestora se face astfel încât legăturile la obiectele sanitare să fie cât mai scurte;
    - poziţia unghiurilor de racordare ale conductelor de canalizare să nu favorizeze înfundarea reţelei;
    - se dă prioritate amplasării coloanelor de canalizare întrucât legăturile dintre obiectele sanitare şi coloane se realizează cu piese de dimensiuni mari, limitate ca tipuri constructive;
    - soluţia aleasă nu trebuie să dăuneze aspectului încăperii; coloanele montate aparent sunt amplasate, de regulă, în colţurile încăperilor;
    - coloanele care, în mod accidental, pot fi expuse lovirilor se protejează cu măşti.
    13.38. Se evită montarea instalaţiilor în spaţii a căror temperatură scade sub 0°C. Dacă evitarea nu este posibilă, se iau măsuri pentru evitarea îngheţului.
    13.39. Se evită retragerile de coloane de apă şi canalizare la plafoanele încăperilor cu funcţiuni de vânzare în unităţi comerciale, depozite de alimente, birouri etc., prin amplasarea coloanelor pe lângă pereţii sau stâlpii încăperilor.
    13.40. Se interzice trecerea conductelor prin camere frigorifice, casa liftului, coşuri şi canale de fum, haznale, spaţii neaccesibile, coşuri de ventilare, deasupra tablourilor electrice. În cazul amplasării conductelor de apă deasupra planşeului încăperii transformatoarelor, se iau măsuri speciale de evacuare a apelor în caz de avarie.
    13.41. Panta minimă a conductelor de alimentare cu apă este de 1 la mie. La conductele cu diametrul mai mare de 2", se admite montajul orizontal.
    13.42. Pe traseele comune, conductele instalaţiilor se montează în plase orizontale - la pozarea pe tavan - sau verticale - la pozarea pe pereţi, astfel încât să poată folosi suporturi (reazeme) comune.
    13.43. În cazul grupării conductelor în plase pe mai multe rânduri, se lasă spaţiu suficient între rândurile de conducte, precum şi între conducte şi elementele de construcţie pentru plecările derivaţiilor, manevrarea robinetelor, precum şi pentru întreţinere, revizii, reparaţii etc.
    13.44. Distanţa minimă între conducte paralele neizolate sau între acestea şi suprafeţele finite ale elementelor de construcţii adiacente este de minimum 10 cm. Pentru conductele izolate termic, distanţa între feţele exterioare ale izolaţiei sau între acestea şi suprafaţa finită a elementelor de construcţii vecine este de minimum 10 cm.
    13.45. Distanţa între flanşele armăturilor a două conducte apropiate este de cel puţin 5 cm. Armăturile se montează decalat, astfel încât distanţa între flanşele armăturii şi conducta apropiată sau izolaţia acesteia să nu fie mai mică de 5 cm.
    13.46. De regulă, conductele de apă se montează în acelaşi plan orizontal sau deasupra celor de canalizare.
    13.47. Conductele de apă rece se montează, de regulă, sub conductele de apă caldă, cu excepţia conductelor de mase plastice.
    13.48. Poziţia conductelor de apă sau canalizare faţă de conductele altor instalaţii, precum şi distanţele minime faţă de acestea, se verifică conform cu prescripţiile în vigoare, în principal, pentru:
    - instalaţiile electrice,
    - instalaţiile de gaze.
    13.49. În sistemele de alimentare cu apă cu distribuţie inferioară, conductele de distribuţie orizontale din clădiri se amplasează în subsolul general, dacă există, sau în subsol tehnic. Pentru conductele de distribuţie ale clădirilor fără subsol se prevăd canale circulabile pe întregul traseu al conductelor.
    13.50. În interiorul clădirilor nu se admite montarea direct în pământ a conductelor de apă sub presiune. În cazul clădirilor industriale, conductele se montează în canale vizitabile.
    13.51. La trecerea prin pereţi şi planşee, conductele şi coloanele de apă, se montează în tuburi de protecţie (manşoane).
    Partea superioară a manşoanelor de protecţie din încăperile dotate cu instalaţii sanitare (băi, bucătării, spălătorii), depăşeşte nivelul pardoselii finite cu 2-3 cm.
    13.52. Se evită trecerea conductelor prin rosturile de tasare-dilatare ale construcţiilor separate prin pereţi.
    În cazurile când aceasta nu se poate evita, se admite trecerea conductelor numai în subsoluri, luându-se măsuri pentru împiedicarea distrugerii conductelor ca urmare a tasărilor diferite ale construcţiilor, prevăzându-se goluri care sunt mai mari decât diametrul exterior al conductelor cu 10-15 cm, conductele montându-se la partea inferioară a acestora.
    13.53. La trecerea conductelor prin subsoluri având adăposturi de apărare civilă se respectă prevederile normelor tehnice privind proiectare şi executarea adăposturilor de apărare civilă în cadrul clădirilor noi.
    13.54. La trecerea conductelor prin elemente de construcţie rezistente la foc (pereţi şi planşee) se respectă prevederile reglementărilor tehnice specifice.
    13.55. La clădirile înalte şi foarte înalte, precum şi la clădirile cu săli aglomerate, trecerile conductelor prin elementele de construcţie se execută având în vedere şi prevederile din reglementările tehnice specifice ale acestora.
    13.56. În cazul construcţiilor amplasate în terenuri sensibile la umezire, amplasarea conductelor de apă şi de canalizare se face conform reglementării tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire.
    13.57. Pentru cazul construcţiilor amplasate în diferite zone seismice se are în vedere şi prevederile reglementărilor tehnice în vigoare privind proiectarea seismică a clădirilor.
    13.58. În porţiunile în care conductele traversează elemente de construcţie nu se admit îmbinări ale acestora.
    13.59. La clădirile de locuit, în camerele de baie şi bucătării, coloanele de alimentare cu apă şi canalizare se maschează cu elemente de acoperire estetice, uşor demontabile pentru a se asigura condiţii de igienă, precum şi pentru efectuarea de revizii şi reparaţii.
    13.60. Pentru legăturile ce urmează a rămâne aparente, se are în vedere aspectul estetic, precum şi protecţia faţă de loviri accidentale.

    Amplasarea şi montarea armăturilor
    13.61. Conductele instalaţiilor interioare de apă se montează asigurându-se golirea printr-un număr minim de dispozitive şi armături.
    13.62. Conductele de alimentare şi legăturile la armăturile de serviciu ale obiectelor sanitare se prevăd cu robinete de închidere şi reglaj, eventual cu dispozitiv de reglaj.
    La clădirile civile şi industriale se admit robinete cu închidere şi reglaj comune pentru câte un grup de obiecte sanitare.
    La fiecare coloană de apă rece şi caldă se prevăd robinete de închidere şi golire la baza coloanelor.
    13.63. Montarea armăturilor pe conductele de apă din PVC, polietilenă şi polipropilenă, precum şi amplasarea lor se face conform reglementărilor specifice.
    13.64. Poziţionarea armăturilor se face în locuri accesibile astfel încât să permită manevrarea şi demontarea, în vederea întreţinerii şi reparaţiilor în condiţii normale.
    13.65. Armăturile grele montate pe conducte se prevăd cu suporţi pentru a evita încărcarea suplimentară a conductelor.

    14. IZOLAŢII TERMICE, PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII EXTERIOARE

    Izolarea termică
    14.1. Izolaţiile termice se aplică pe conducte, compensatoare, distribuitoare, colectoare, rezervoare de apă, recipiente hidropneumatice, boilere şi aparate în contra curent, în scopul reducerii pierderilor de căldură, sau pentru a se evita producerea condensului pe suprafeţele reci ale acestora.
    14.2. La proiectarea şi executarea izolaţiilor termice se respectă prevederile din actele normative şi/sau detaliile de specialitate.
    14.3. La izolarea termică a elementelor instalaţiilor nu este permisă folosirea de materiale degradabile sau a celor care, datorită încălzirii, se înmoaie, îşi diminuează capacitatea de izolare termică sau degajă gaze, noxe etc., în condiţiile normale de exploatare.
    14.4. Conductele de apă se izolează astfel:
    - conductele montate sub tencuială, cu conducte preizolate;
    - conductele montate aparent, cu vată minerală, vată de sticlă sau spumă de poliuretan, etc., protejate la exterior sau conducte preizolate.
    14.5. Conductele mascate se izolează fără protecţie specială în exterior, iar cele preizolate cu protecţie la exterior.
    Termoizolaţia conductelor montate în subsoluri tehnice şi canale subterane se prevede cu înveliş protector, în cazul folosirii conductelor preizolate.
    Termoizolaţia conductelor montate aparent în alte niveluri ale clădiri, inclusiv subsoluri folosite, se prevede cu înveliş protector şi finisaj, stabilit în concordanţă cu rolul funcţional al nivelului respectiv.
    14.6. Izolaţia conductelor montate în exterior - pe suporţi, stâlpi sau pe faţa exterioară a pereţilor clădirilor - se prevede cu înveliş de protecţie contra intemperiilor.
    14.7. Izolaţia armăturilor, compensatoarelor cu presetupă şi a îmbinărilor cu flanşe se realizează de tip izolaţie demontabilă.
    14.8. Conductele de distribuţie a apei calde de consum montate direct în pământ se poate executa cu conducte preizolate, protejate la exterior cu manta din material plastic şi prevăzute cu fir însoţitor pentru semnalarea eventualelor defecţiuni. În acelaşi mod se izolează şi accesoriile (coturi, curbe, vane etc.).

    Protecţia împotriva coroziunii exterioare
    14.9. Izolaţiile contra coroziunii se folosesc pentru conducte şi alte piese metalice îngropate în sol sau montate în medii agresive.
    14.10. La montarea fără canal a reţelelor se are în vedere agresivitatea solului şi a apelor freatice, precum şi curenţii de dispersie şi se prevede, dacă este necesar, protecţia catodică a conductelor împotriva coroziunii.
    Stabilirea protecţiei catodice, proiectarea şi executarea acestei protecţii se face potrivit indicaţiilor din reglementarea tehnică privind protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate.
    14.11. Vopsirea conductelor şi a izolaţiilor se face în culori corespunzătoare fluidului transportat.

    15. AMENAJĂRI CONSTRUCTIVE PENTRU INSTALAŢII

    Subsoluri tehnice şi canale
    15.1. Pentru montarea şi întreţinerea instalaţiilor în clădirile care nu necesită subsol cu funcţiuni bine precizate, se pot utiliza subsoluri tehnice, vizitabile, având înălţimea liberă minimă de 1,80 m; subsolurile tehnice se prevăd cu goluri pentru introducerea ţevilor şi tuburilor necesare pentru eventualele reparaţii sau înlocuirii de conducte, precum şi cu canale de ventilare.
    Canalele de ventilare sunt duse peste acoperişul clădirii, iar subsolurile tehnice se pot prevedea cu instalaţii de iluminat.
    15.2. În cazul subsolurilor sau a subsolurilor tehnice, pardoseala se execută cu pante şi rigole spre punctele de colectare a scurgerilor accidentale de apă.
    15.3. Accesul la subsolurile tehnice, destinate instalaţiilor, este asigurat prin scări şi uşi normale, cu gabarit corespunzător necesităţilor de control şi întreţinere a instalaţiilor.
    15.4. Canalele circulabile se prevăd cu trape de acces de dimensiuni corespunzătoare, restul amenajărilor constructive fiind cele menţionate la subsolurile tehnice.
    15.5. Canalele pentru conducte se prevăd cu posibilităţi de evacuare a apei rezultate la golirea sau aerisirea conductelor.
    În acest scop, canalele se execută cu pantă longitudinală de maximum 1%, iar suporţii sau postamentele conductelor se prevăd cu orificii la partea inferioară pentru a permite scurgerea apei.
    15.6. Evacuarea apelor de scurgere se face din punctele cele mai joase ale canalelor prin cuve de colectare. Evacuarea se face, prin pompe fixe sau mobile, la reţeaua de canalizare.
    Prevederea de puţuri absorbante, pentru preluarea scurgerilor de apă, se admite numai în cazul în care nu există canalizare în zona şi extinderea ei nu este posibilă.
    15.7. În zone cu nivel ridicat al pânzei de ape freatice se iau măsuri contra infiltraţiilor în canale (hidroizolaţii, drenuri etc.).
    15.8. Pentru întreţinerea şi manevrarea diferitelor armături ale conductelor montate în canale necirculabile se amenajează cămine de vizitare cu guri şi scări de acces. Dimensiunile gurilor de acces se stabilesc în raport cu mărimea armăturilor, dar nu mai mici decât 80 cm diametru.
    15.9. Racordarea canalelor exterioare la subsolurile tehnice se realizează astfel încât să permită preluarea tasării diferite a clădirilor faţă de canale, fără a periclita buna funcţionare a instalaţiilor.
    15.10. În cazul terenurilor sensibile la umezire, distanţa de amplasare şi condiţii de montaj ale reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare, racordarea la reţelele şi canalele exterioare, se respectă prevederile reglementărilor tehnice specifice.

    Staţii de ridicare a presiunii
    15.11. Înălţimea încăperilor şi golurilor de acces se dimensionează astfel încât să permită atât introducerea şi montarea agregatelor, cât şi demontarea lor pentru reparaţii sau înlocuire.
    15.12. La staţiile supraterane sau semiîngropate se prevăd, pentru aerisire, ferestre cu ochiuri mobile, uşor accesibile pentru manevrare.
    15.13. Se asigură buna ventilare a încăperilor destinate spaţiilor tehnice şi, în mod special, a celor subterane.
    15.14. În cazul în care temperatura din interiorul staţiilor de ridicare a presiunii poate fi negativă se asigură încălzirea de gardă.
    15.15. În cazul cuplării staţiilor de ridicare a presiunii cu centralele termice, staţiile de ridicare a presiunii se amplasează într-o încăpere separată de centrala termică, fiind prevăzută uşa de acces între ele.
    Se admite amplasarea staţiei de ridicare a presiunii în aceeaşi încăpere cu centrala termică în cazul clădirilor de locuit individuale sau a clădirilor cu maximum 6 apartamente şi 3 niveluri, precum şi a clădirilor civile şi industriale, la care în staţie nu se montează pompe de incendiu.

    16. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI

    16.1. La stabilirea soluţiilor instalaţiilor hidromecanice se ţine seama de prevederile reglementărilor referitoare la proiectarea şi execuţia privind protecţia fonică a clădirilor.
    16.2. Se urmăreşte izolarea faţă de spaţiile unde se cere o limitare a nivelului de zgomot a acelor elemente de instalaţii care în exploatare sunt surse de zgomot.
    16.3. În construcţiile în care se impun condiţii severe de silenţiozitate (studiouri de radio-televiziune, săli de concerte, hoteluri cu grad ridicat de confort, sanatorii etc.) se iau măsuri pentru izolarea fonică şi a conductelor.
    Încăperile în care aceste izolaţii sunt necesare se stabilesc prin proiect.
    De asemenea, în clădirile de locuit, în cazul în care nu se poate evita montarea conductelor de alimentare cu apă şi canalizare pe pereţii dinspre camera de zi, se iau măsuri pentru izolarea fonică a conductelor, armăturilor şi a obiectelor sanitare.
    Nu se admite montarea conductelor de alimentare cu apă şi canalizare pe pereţii spre dormitoare.
    16.4. Staţiile de ridicare a presiunii care servesc ansambluri de blocuri se recomandă să fie amplasate în construcţii independente.
    Construcţia staţiei este amplasată faţă de alte construcţii de locuinţe şi social-culturale la distanţa impusă de reducerea nivelului de zgomot la valoarea admisă. Când acest lucru nu este posibil, se iau măsuri corespunzătoare de izolare la zgomot.
    16.5. În cazul amplasării staţiilor de ridicare a presiunii în clădiri, se interzice montarea echipamentului alături, sub sau deasupra încăperilor de dormit, de odihnă sau a celor în care se desfăşoară activităţi pe care zgomotul pompelor sau compresoarelor le poate perturba.
    În toate cazurile se iau măsuri de alegere a unor pompe silenţioase, de reducere a nivelului de zgomot la valoarea admisă şi luarea măsurilor de evitare a transmiterii zgomotului în restul clădirii.
    16.6. Agregatele se amplasează pe fundaţii proprii, fără legături cu pardoseala sau alte elemente de construcţii.
    Postamentele se prevăd cu izolaţii pentru a împiedica transmiterea vibraţiilor către elementele de construcţii.
    Spaţiile între fundaţiile clădirii şi fundaţiile electropompelor sunt de minimum 25 cm. Se pot prevedea postamente comune pentru două agregate.
    Se recomandă intercalarea de racorduri elastice între electropompe şi conducte.
    În toate cazurile, la montarea pompelor se au în vedere şi indicaţiile de montaj ale cărţii tehnice a pompelor.
    16.7. La staţiile de ridicare a presiunii la care se prevăd măsuri pentru reducerea zgomotului se evită legăturile rigide la trecerea conductelor prin elemente de construcţii. La dimensionarea instalaţiilor se aplică viteza minimă în funcţie de diametrele conductelor respective.

    17. ECHIPAMENTE DE INSTALAŢII

    Prevederi generale
    17.1. Pentru ca instalaţiile sanitare din clădiri şi instalaţiile de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri să corespundă în exploatare cerinţelor de calitate, funcţionalitate şi fiabilitate, echipamentele utilizate la realizarea instalaţiilor (aparate, armături, ţevi etc.) trebuie să îndeplinească anumite condiţii de care este necesar să se ţină seama la proiectarea şi executarea lucrărilor.
    17.2. Echipamentele utilizate trebuie să îndeplinească toate caracteristicile (dimensiuni, condiţii de funcţionalitate etc.) prevăzute în proiect.
    17.3. Pentru utilizarea produselor, procedeelor şi echipamentelor în construcţii, se va respecta legislaţia specifică aplicabilă, în vigoare, domeniului produse pentru construcţii.
    17.4. Montarea echipamentelor se face ţinând seamă de prevederile din documentaţia tehnică a echipamentului respectiv şi de precizările din legislaţia specifică aplicabilă, în vigoare, domeniului produse pentru construcţii.

    Conducte
    17.5. Se recomandă utilizarea în instalaţiile interioare a următoarelor ţevi şi tuburi:
    - pentru conducte de apă rece: ţevi din oţel zincat şi ţevi din mase plastice;
    - pentru conducte de apă caldă: ţevi din oţel zincat, ţevi din mase plastice rezistente la temperatură;
    - pentru conducte de canalizare: ţevi din PVC şi ţevi din polipropilenă (PP);
    - pentru racordarea obiectelor sanitare la instalaţia de apă rece şi caldă: tuburi flexibile din metal sau mase plastice;
    - pentru racordarea obiectelor sanitare la instalaţia de canalizare: tuburi din metal şi ţevi din mase plastice;
    - pentru racordarea pompelor la instalaţii: tuburi flexibile din metal sau mase plastice, tuburi din cauciuc, etc.
    Utilizarea ţevilor şi tuburilor în instalaţiile de alimentare cu apă rece, caldă şi de canalizare se face cu respectarea indicaţiilor furnizorului, iar pentru apa potabilă şi cu acordul specific pentru transportul apei potabile.
    17.6. La reţelele exterioare de apă şi de canalizare din ansamblurile clădirilor de locuit, a clădirilor civile şi industriale se recomandă folosirea, cu prioritate, a următoarelor ţevi şi tuburi:
    - pentru conducte de apă rece: ţevi din mase plastice, ţevi din oţel, protejate în interior contra coroziunii (prin zincare sau prin alt procedeu), tuburi din beton precomprimat;
    - pentru conducte de apă caldă: ţevi din oţel protejate la interior contra coroziunii (prin zincare sau alt procedeu) şi ţevi din mase plastice rezistente la temperatura apei calde;
    - pentru conducte de canalizare a apelor uzate menajere şi a apelor pluviale: tuburi din beton simplu, din beton armat, şi tuburi din mase plastice etc., rezistente la fluidele care sunt transportate.

    Armături de închidere
    17.7. Pentru instalaţiile funcţionând cu presiuni până la 6 bar se recomandă utilizarea robinetelor de trecere cu ventil şi mufe, cu sau fără descărcare, pentru diametrele 3/8"...2", respectiv a robinetelor cu sertar şi mufe cu filet, pentru diametre mai mari, precum şi a robinetelor cu ventil sferic (bilă).
    17.8. Se recomandă utilizarea armăturilor cu flanşe atunci când acestea sunt legate funcţional de echipamente care, periodic, necesită demontări (pompe, rezervoare ş.a.).
    17.9. Pentru instalaţiile care funcţionează la presiuni mai mari de 6 bar, se utilizează armături de tip special pentru presiunile nominale respective.

    18. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE INSTALAŢII

    Prevederi generale
    18.1. Executarea instalaţiilor sanitare se face coordonat cu celelalte instalaţii. Această coordonare se urmăreşte pe întreg parcursul execuţiei, începând de la trasare.
    18.2. La traversarea planşeelor sau a pereţilor din beton armat se folosesc golurile prevăzute în proiect sau piesele de trecere montate special.

    Verificarea materialelor
    18.3. La executarea lucrărilor se utilizează numai echipamente care corespund tehnic şi calitativ prevederilor proiectului.

    Depozitare şi manipulare
    18.4. Păstrarea echipamentelor de instalaţii sanitare se face potrivit specificaţiilor, în condiţii care să asigure buna lor conservare.
    18.5. Manipularea materialelor se face cu respectarea normelor privind securitatea muncii şi evitarea deteriorării acestora.

    Tehnologii de îmbinare, etanşare şi fasonare a ţevilor din oţel
    18.6. Îmbinarea ţevilor din oţel zincat se face prin fitinguri zincate sau prin flanşe cu filet. Îmbinarea prin sudură se admite, în general, la instalaţii sanitare pentru confecţii metalice, precum: distribuitoare, rezervoare etc. care, după execuţie, se izolează anticorosiv.
    18.7. Garniturile îmbinărilor cu flanşe nu trebuie să obtureze secţiunea de trecere a ţevii, iar marginea garniturii nu trebuie să ajungă până la şuruburile flanşei.
    18.8. Pentru realizarea îmbinărilor prin flanşe la conducte de apă rece şi caldă din oţel zincat se pot utiliza flanşe plate cu filet. În cazurile în care sunt necesare intervenţii frecvente în timpul exploatării, se pot folosi îmbinări demontabile care sunt admise numai în locuri accesibile, vizitabile.

    Montarea conductelor
    Conducte de apă rece şi caldă
    18.9. Conductele se montează după ce, în prealabil, s-a făcut trasarea lor.
    La trasare se respectă pantele prevăzute în proiect, astfel încât să fie asigurată, după caz, aerisirea şi golirea completă a conductelor.
    18.10. Ţevile sudate longitudinal se montează astfel încât sudura să fie vizibilă pe toată lungimea ei.
    18.11. Coloanele din oţel zincat se fixează pe elementele de construcţie prin brăţări montate, de regulă, câte una pe etaj, însă nu la mai mult de 3,50 m distanţă una de alta. Coloanele din mase plastice se fixează de elementele de construcţii potrivit reglementărilor specifice de utilizare.

    Conducte din gresie ceramică pentru canalizare
    18.12. La executarea reţelelor din gresie ceramică (bazalt artificial) se folosesc tuburi şi piese de legătură cu mufă sau cu flanşe.
    18.13. La montajul îngropat în pământ, tuburile se aşează pe un pat de nisip.
    18.14. Tuburile din gresie ceramică se îmbină prin mufe, etanşarea asigurându-se cu materiale de etanşare corespunzătoare, similar ca la tuburile din fontă.

    Conducte din gresie ceramică antiacidă
    18.15. La executarea reţelelor din gresie ceramică antiacidă se folosesc tuburi şi piese de legătură cu mufă sau cu flanşe.
    18.16. Îmbinarea, etanşarea şi fixarea tuburilor cu mufe se face utilizându-se chituri antiacide corespunzătoare.
    18.17. Îmbinarea şi etanşarea tuburilor cu flanşe se face cu ajutorul inelelor şi garniturilor speciale.
    18.18. Montarea şi fixarea tuburilor din gresie ceramică antiacidă se face la fel ca la tuburile din ceramică.

    Conducte de apă şi de canalizare din PVC
    18.19. Îmbinarea şi montarea conductelor de alimentare cu apă şi de canalizare din PVC se face conform reglementărilor tehnice specifice.

    Executarea izolaţiilor
    18.20. Lucrările de izolare a conductelor se încep numai dacă, în prealabil, s-au efectuat probele de presiune.
    18.21. Izolaţiile termice ale conductelor şi aparatelor se aplică numai după curăţirea şi protejarea anticorosivă a suprafeţelor.
    18.22. Izolaţiile termice aplicate pe conducte se întrerup în dreptul organelor de închidere şi de manevră, a elementelor de susţinere şi la îmbinările cu flanşe, precum şi la manşoanele de trecere prin elemente de construcţie.

    Montarea obiectelor sanitare şi a accesoriilor
    18.23. Fixarea obiectelor sanitare pe elemente de construcţii se poate face fie direct, prin şuruburi, fie indirect, prin intermediul consolelor sau a altor dispozitive de susţinere.
    18.24. Pentru obiectele sanitare montate grupat - lavoare, spălătoare etc. - se pot utiliza stative metalice.
    18.25. Armăturile de perete ale obiectelor sanitare se aplică la faţa finită a peretelui.
    18.26. În scopul evitării deteriorării obiectelor sanitare, pe timpul executării lucrărilor de finisaj la construcţie, acestea se protejează obligatoriu până la terminarea lucrărilor respective.

    Montarea armăturilor de închidere, siguranţă şi control
    18.27. Toate armăturile se montează în poziţia închis.
    18.28. Supapele de siguranţă cu pârghie şi contra - greutate se montează astfel încât tija să fie verticală.

    Săpături, umpluturi, lucrări auxiliare
    18.29. Lucrările de săpătură şi umplutură se execută conform prescripţiilor în vigoare privind securitatea muncii.
    18.30. Determinarea lăţimii şanţurilor se stabileşte în funcţie de diametrul exterior al conductei la care se adaugă 40 cm.
    Lăţimea minimă a şanţurilor pentru conductele de apă este de 60 cm, iar pentru conductele de canalizare de 70 cm.
    18.31. Pe măsura adâncirii săpăturii, se iau măsuri de sprijinire corespunzătoare a pereţilor. Concomitent, se iau şi alte măsuri de tehnica securităţii muncii, indicate pentru lucrări de acest fel.
    18.32. În cazul în care natura terenului nu asigură stabilitatea în timp a reţelelor (terenuri de umplutură, mlăştinoase etc.) se iau măsuri de specifice (batere, radiere de beton, grinzi, piloni etc).
    18.33. În cazul în care, pe fundul şanţului, există bolovani, stânci, fundaţii vechi etc., care pot produce deteriorarea conductelor, se crează un "pat protector" de nisip sau pământ mărunt, pe care se amplasează conducta.
    18.34. Umplutura de pământ peste conducte se execută numai după efectuarea probelor la aceste instalaţii.
    18.35. La săpăturile care traversează căi de circulaţie se iau măsuri pentru evitarea tasării suprastructurii.

    Verificarea calităţii execuţiei lucrărilor
    18.36. Verificarea calităţii execuţiei lucrărilor de instalaţii sanitare se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data realizării acestora.

    19. PROBE, REGLAREA INSTALAŢIILOR

    Probele instalaţiilor
    Conducte de apă rece şi caldă de consum
    19.1. Conductele de apă rece şi caldă de consum sunt supuse la următoarele probe:
    - proba de etanşeitate la presiune la rece;
    - proba de etanşeitate şi rezistenţă la cald a conductelor de apă caldă şi a celor de circulaţie;
    - proba de funcţionare la apă rece şi caldă;
    19.2. Proba de etanşeitate la presiune la rece, ca şi proba de etanşeitate şi rezistenţă la cald se efectuează înainte de montarea aparatelor şi armăturilor de serviciu la obiectele sanitare şi celelalte puncte de consum, extremităţile conductelor fiind obturate cu flanşe oarbe sau dopuri.
    19.3. Presiunea de încercare la etanşeitate şi rezistenţă la cald la conductele de apă rece şi caldă este egală cu 1,5 x presiunea de regim, indicată în proiect pentru instalaţia respectivă de alimentare cu apă, dar nu mai mică de 6 bar.
    19.4. Proba de funcţionare la apă rece şi caldă se efectuează după montarea armăturilor la obiectele sanitare şi la celelalte puncte de consum şi cu conductele sub presiunea hidraulică de regim.
    19.5. Proba de etanşeitate şi rezistenţă la conductele de apă caldă, inclusiv la cele de circulaţie, se face prin punerea în funcţiune a instalaţiei de apă caldă la presiunea de regim stabilită prin proiect şi la o temperatură de 55-60°C.
    19.6. Proba de funcţionare se efectuează având echipamentele în funcţiune, conform prevederilor din proiect (staţii de ridicare a presiunii, aparate de preparare a apei calde, pompe etc.).

    Conducte de canalizare
    19.7. Conductele interioare de canalizare se supun la următoarele probe:
    - proba de etanşeitate;
    - proba de funcţionare.
    19.8. Proba de etanşeitate se efectuează prin verificarea etanşeităţii pe traseul conductelor şi la punctele de îmbinare.
    19.9. Proba de etanşeitate se face prin umplerea cu apă a conductelor astfel:
    - conducte de canalizare a apelor meteorice pe toată înălţimea clădirii;
    - conducte de canalizare a apelor menajere, până la nivelul de refulare prin sifoanele de pardoseală sau prin obiectele sanitare.
    19.10. Proba de funcţionare se face prin alimentarea cu apă a obiectelor sanitare şi a punctelor de scurgere la un debit normal de funcţionare şi prin verificarea condiţiilor de scurgere.
    19.11. La efectuarea probelor de funcţionare se verifică pantele conductelor, starea pieselor de susţinere şi de fixare, existenţa pieselor de curăţire, conform precizărilor din proiect.

    Reglarea hidraulică a instalaţiilor
    Reglarea instalaţiilor de alimentare cu apă (rece şi caldă) şi de recirculare a apei calde
    19.12. Pentru asigurarea regimului de funcţionare, reducerea pierderilor de apă şi a zgomotului, este necesară reglarea instalaţiei, astfel încât presiunea disponibilă la toate punctele de consum să fie cât mai aproape de valoarea presiunii minime de utilizare.

    Reglarea hidraulică a instalaţiei de alimentare cu apă rece şi caldă
    19.13. În cazul unui excedent de presiune în instalaţie la intrarea în clădire, în lipsa unui regulator de presiune, se va reduce presiunea disponibilă prin închiderea parţială a robinetului de închidere de la intrarea în clădire.
    Închiderea se va face în perioada de consum maxim, asigurând presiunea de utilizare la obiectele sanitare cele mai defavorizate.
    19.14. Pentru reducerea presiunii la valorile presiunii de utilizare la toate punctele de consum, se vor folosi robinetele de închidere de pe coloane, niveluri şi, în final, cele de reglaj de la obiectele sanitare.
    19.15. Pentru fiecare baterie amestecătoare se va verifica presiunea disponibilă, astfel încât presiunea disponibilă a apei reci şi a apei calde să fie, pe cât posibil, egală.
    19.16. În cazul asigurării presiunii cu ajutorul staţiilor de hidrofor, se va verifica, în momentul pornirii pompelor, în condiţiile unui consum maxim, disponibilul de presiune la obiectele plasate cel mai defavorabil.
    Dacă în acest caz există, la aceste puncte de consum, o presiune disponibilă mai mare decât presiunea de utilizare, se va regla presostatul pentru o presiune de pornire mai mică, reducându-se corespunzător şi presiunea de oprire.
    Pentru celelalte puncte de consum reglajul se va face cu ajutorul robinetelor de închidere de pe coloane, niveluri şi cele de reglaj de la obiectele sanitare.
    19.17. Se recomandă montarea robinetelor de închidere şi reglaj la toate obiectele sanitare, la care nu au fost montate iniţial.
    Pentru a evita dereglarea instalaţiei, urmare a unor intervenţii necesare, se recomandă ca, pe lângă armăturile de închidere să se prevadă - cu ocazia reparaţiilor capitate - şi o armătură pentru reglarea presiunii, astfel încât, în cazul unor intervenţii, să se acţioneze numai armătura de închidere, cea de reglaj rămânând în poziţia în care a fost reglată.

    Reglarea hidraulică a instalaţiei de recirculare a apei calde
    19.18. Reglajul hidraulic al reţelei de recirculare a apei de consum se va face după reglarea reţelei de distribuţie a apei calde, folosind numai armăturile de pe conductele de recirculare.
    19.19. La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare numai pe orizontală şi numai pentru conducta principală de distribuţie a apei calde - fără ramificaţii - nu este necesar un reglaj hidraulic.
    19.20. La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare şi pe ramificaţii (până la baza coloanelor sau până la cel mai de sus obiect sanitar) reglajul hidraulic este necesar pentru a asigura recircularea apei calde prin toate conductele şi, deci, ridicarea gradului de confort şi reducerea pierderilor de apă şi energie. Reglajul se va face cu ajutorul robinetului de trecere montat pe conducta de recirculare care, dacă se încălzeşte rezultă că pe conducta respectivă de recirculare circulă apa caldă.
    Reglajul instalaţiei poate fi considerat satisfăcător dacă la toate robinetele se constată aproximativ aceeaşi temperatură.
    Reglajul instalaţiei de recirculare începe cu ultima coloană a instalaţiei (situaţia cea mai dezavantajoasă), la care robinetul de închidere, de pe conducta de recirculare, se va lăsa complet deschis şi continuă spre sursa de producere. Reglajul se face în perioada de consum nul, cu instalaţia de preparare a apei calde în funcţiune.

    20. RECEPŢIA INSTALAŢIILOR

    20.1. Recepţia se efectuează atât la lucrări noi cât şi la intervenţiile în timp asupra instalaţiilor existente (modernizări, extinderi, reparaţii capitale) şi se realizează, potrivit legislaţiei aplicabile, în două etape:
    - recepţia la terminarea lucrărilor
    - recepţia finală, la expirarea perioadei de garanţie.

    21. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR

    21.1. La exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă rece şi caldă de la reţeaua stradală şi la evacuarea apelor uzate la reţeaua de canalizare se urmăreşte, în principal:
    - debitul de apă furnizat;
    - regimul de presiune şi temperatură apei calde livrate;
    - modul de furnizare a apei şi condiţiile de consum;
    - modul de contorizare al apei;
    - condiţii de evacuarea a apelor uzate;
    - asigurarea regimului de funcţionare a instalaţiilor, etc.
    21.2. Delimitarea dintre instalaţiile interioare de alimentare cu apă şi canalizare şi reţelele stradale de alimentare cu apă şi canalizare se face în căminul de racord sau la vanele de sectorizare generală.
    21.3. Măsurarea apei consumate se face cu aparate de măsură, montate în puncte de delimitare a instalaţiilor.

    Asigurarea regimului de funcţionare a instalaţiilor
    21.4. Exploatarea instalaţiilor de sanitare trebuie să asigure menţinerea funcţionării normale a instalaţiilor şi încadrarea acestora în parametrii de performanţă proiectaţi.

    Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor sanitare
    Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă
    21.5. Controlul şi verificarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă se face cu scopul de a asigura:
    - regimul de debit şi presiune;
    - etanşeitatea instalaţiei;
    - temperatura apei calde;
    21.6. Menţinerea regimului de temperatură a apei calde asigură:
    - condiţiile prescrise de funcţionare la punctele de consum a apei calde;
    - eliminarea pericolului de opărire, la depăşirea temperaturii de 60°C a apei calde;
    - eliminarea pericolului de îmbolnăvire cu legionela.
    21.7. Pentru evitarea pericolului de îmbolnăvire cu legionela, în fiecare lună, în instalaţia de alimentare cu apă caldă se asigură menţinerea unei temperaturi de 60°C, în întreaga instalaţie timp de 24 de ore. O atenţie deosebită se acordă rezervoarelor de acumulare a apei calde sau în ramurile instalaţiei cu circulaţie redusă, în care se controlează ca temperatura apei calde să atingă temperatura de 60°C timp de 24 de ore.

    Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă
    21.8. Revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă se face periodic, de regulă o dată pe an, şi constă, în principal, în:
    - revizia etanşeităţii instalaţiei (conducte, îmbinări, armături de închidere şi de serviciu);
    - revizia gradului de corodare sau depunere prin demontarea unor armături de pe traseu şi controlarea capetelor conductelor;
    - revizia modului de fixare a suporţilor conductelor şi armăturilor şi a gradului de uzură a garniturilor aferente;
    - revizia manşoanelor de trecere prin pereţi şi planşee şi a izolaţiei dintre manşon şi conductă. Golurile din pereţi şi planşee cu rol de protecţie la foc, vor fi etanşate obligatoriu cu materiale rezistente la foc;
    - revizia modului de funcţionare a armăturilor de închidere (uşurinţă în manevrare, gradul de închidere şi deschidere, starea garniturilor); în cazul blocării sau reducerii secţiunii de trecere din cauza depunerilor, armăturile se demontează şi se curăţa, iar pentru etanşare se folosesc garnituri noi;
    - revizia etanşeităţii robinetelor de reţinere, verificarea reductoarelor de presiune prin demontarea şi verificarea pieselor componente şi, la nevoie, înlocuirea celor defecte;
    - revizia reglajului instalaţiei.
    21.9. După fiecare revizie sau după fiecare intervenţie la care s-au folosit robinetele de închidere pentru reglajul hidraulic al instalaţiei, se va efectua reglarea din nou a instalaţiei.

    Controlul, verificarea şi revizia reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece.
    21.10. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare montate în sol se face prin parcurgerea traseului şi observarea:
    - stării umpluturilor pe traseu;
    - stării umpluturilor în jurul căminelor;
    - băltirii sau depozitării de materiale pe traseul reţelei sau pe cămine;
    - stării căminelor, starea generală a construcţiei căminului, starea capacului, a treptelor de acces şi a vanelor, precum şi existenţa apei în cămin.

    Controlul, verificarea şi revizia reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum
    21.11. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum se face, de regulă, odată cu controlul şi verificarea reţelelor termice.
    Controlul periodic constă în verificarea stării fizice a elementelor componente ale reţelei (conducte, armături, termoizolaţii, suporţi, sisteme de măsură etc.).
    Pentru porţiunile de reţea, separată de cea termică, se verifică în plus canalul termic şi căminele de vizitare, după caz.
    21.12. Verificarea constă în controlul coroziunii exterioare a conductelor, armăturilor, suporturilor şi a celorlalte elemente metalice, controlul stării termoizolaţiei şi a proiecţiei acestora.
    21.13. Revizia conductelor se face prin căminul de vizitare - o dată pe an - şi prin deschiderea canalelor nevizitabile - o dată la 2 ani.
    Revizia conductelor montate aerian se face o dată pe an.
    21.14. Controlul coroziunii exterioare, datorate curenţilor telurici, se face prin măsurători electrice la intervale de minimum 3 ani.

    Curăţirea, spălarea şi dezinfectarea reţelei de apă rece şi caldă
    21.15. Pentru menţinerea calităţii apei la parametrii normali şi pentru eliminarea depunerilor din conducte, care reduc secţiunea utilă a acestora, este necesar ca, periodic, reţelele să fie curăţate, spălate şi dezinfectate.
    21.15. Curăţirea, spălarea şi dezinfectarea reţelei se efectuează la intervale de 3-5 ani sau atunci când se constată alterarea calităţii apei sau când s-au produs depuneri în conducte, şi întotdeauna după efectuarea unor lucrări de reparaţii sau extinderi.

    Controlul, verificarea şi revizia termoizolaţiei
    21.16. Verificarea termoizolaţiei constă în controlul vizual al protecţiei termoizolaţiei, a stării materialelor de protecţie a termoizolaţiei şi a inelelor distanţiere.
    21.17. Revizia termoizolaţiei se face la următoarele intervale:
    - o dată pe an la reţele supraterane sau montate în canale termice vizitabile;
    - o dată la 2 ani la reţele montate în canale nevizitabile, prin deschiderea acestora.

    Controlul, verificarea şi revizia canalelor termice şi a căminelor de vizitare
    21.18. Controlul şi verificarea canalelor termice şi a căminelor de vizitare constă în analiza stării acestora, verificarea prezenţei apei provenită din infiltraţii sau defecţiuni la conducte şi evacuarea acesteia.
    21.19. Revizia canalelor termice se face de două ori pe un an (de regulă înaintea perioadei de îngheţ şi după perioada de îngheţ).

    Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor de preparare a apei calde de consum
    21.20. Controlul şi verificarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum constă în:
    - controlul şi verificarea conductelor şi a accesoriilor acestora;
    - controlul aparatelor de preparat apă caldă şi al accesoriilor;
    - controlul şi verificarea pompelor de recirculare a apei calde;
    - controlul şi verificarea sursei de energie termică.
    21.21. Controlul şi verificarea aparatelor de preparat apă caldă constă în:
    - asigurarea funcţionării aparatelor de preparat apă caldă;
    - etanşeitatea îmbinărilor;
    - funcţionarea aparatelor de măsură;
    - funcţionarea dispozitivelor de siguranţă.
    - verificarea modului de funcţionare a aparaturii de reglaj a debitului agentului termic;
    - verificarea termoizolaţiei.
    21.22. Revizia instalaţiei de preparare a apei calde se face anual şi constă în:
    - revizia conductelor de alimentare cu apă rece, de distribuţie a apei calde şi de recirculare, precum şi a accesoriilor acestora;
    - revizia aparatelor de preparat apă caldă (starea generală, etanşeitatea îmbinărilor, starea termoizolaţiei, starea suporţilor, mod de funcţionare etc.);
    - revizia gradului de corodare a suprafeţelor de schimb de căldură şi a mantalei schimbătorului de căldură prin demontarea aparatului.
    21.23. Revizia aparatelor de preparat local apa caldă se face conform indicaţiilor din cartea tehnică a aparatului.

    Controlul, verificarea şi revizia staţiei de pompare şi de hidrofor
    21.24. Controlul şi verificarea staţiei de pompare constă în verificarea:
    - etanşeităţii conductelor, armăturilor şi echipamentelor;
    - starea armăturilor de siguranţă, a elementelor în mişcare (motoare, pompe, compresoare), protecţia contra electrocutării, nivelul gazelor emanate în staţiile de pompare a apelor uzate etc.;
    - modul de fixare pe postament;
    - nivelul de zgomot produs de pompe;
    - indicaţiile aparatelor de măsură;
    - urmărirea indicaţiile aparatelor de control: manometre, ampermetre etc.;
    - starea izolaţiei termice a conductelor şi echipamentelor;
    - funcţionare a instalaţiilor de iluminat, forţă şi automatizare.
    21.25. La recipientele de hidrofor se verifică dacă conţinutul de aer se menţine în limitele normale, şi dacă presiunea de pornire şi oprire a pompelor este cea indicată în proiect.
    - starea stratului interior de protecţie (dacă este necesar, recipientul se va grundui);
    - etanşeitatea îmbinărilor şi calitatea garniturilor. Recipientele de hidrofor se curăţă de depuneri şi se spală.
    21.26. La rezervorul tampon şi la cel de înălţime se verifică:
    - starea stratului de protecţie interior şi exterior;
    - gradul de corodare;
    - starea izolaţiei termice;
    - calitatea îmbinărilor;
    - modul de funcţionare a robinetelor de alimentare cu apă;
    - starea flotoarelor şi modul în care sunt reglate;
    - starea sorbului în general şi a elementelor componente;
    - starea preaplinului, inclusiv existenţa gărzii hidraulice (dacă este cazul);
    - etanşeitatea la trecerea conductelor prin pereţii rezervorului;
    - modul de fixare pe postament.
    21.27. La armăturile de închidere se verifică:
    - modul de închidere şi deschidere a robinetelor (uşurinţă de manevrare, gradul de închidere şi deschidere etc.);
    - etanşeitatea robinetelor.
    21.28. La ventilele de siguranţă se verifică:
    - funcţionarea la presiunea de evacuare precum şi capacitatea de acţionare;
    - acţionarea dispozitivul de aerisire al robinetului de siguranţă;
    - etanşeitatea îmbinărilor.
    21.29. La aparatele de măsură şi control se efectuează verificarea funcţionării şi eventual, reetalonarea sau după caz - înlocuirea acestora.
    21.30. La conducte şi izolaţii se verifică:
    - starea generală a conductelor şi izolaţiei;
    - etanşeitatea îmbinărilor (la filet, garnituri) şi pe traseul conductelor;
    - modul de fixare al conductelor şi al suporţilor acestora;
    - calitatea manşoanelor de protecţie şi a izolaţiei la trecerea conductelor prin pereţi şi planşee.
    21.31. Revizia staţiei de pompare se face anual, urmărind asigurarea funcţionării în bune condiţii a elementelor componente.

    Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare şi exterioare de canalizare

    21.32. Controlul şi verificarea instalaţiilor interioare de canalizare constă în:
    - depistarea unor anomalii în funcţionarea reţelei de canalizare (refulări periodice, reducerea debitului evacuat, emanaţii de mirosuri provenite din reţeaua de canalizare etc.)
    - urmărirea gradului de etanşeitate al instalaţiei şi depistarea eventualelor pete de umezeală pe pereţi, planşee, conducte, tasarea pardoselii etc.;
    - integritatea izolaţiei fonice specifice la prinderi, la traversarea pereţilor şi planşeelor;
    - integritatea dispozitivelor de susţinere a conductelor;
    - controlul subsolurilor şi canalelor tehnice în vederea depistării eventualelor scurgeri şi/sau infiltraţii;
    - controlul depunerilor de frunze, gunoaie, zăpadă etc. pe receptorii de terasă sau pe capacele gurilor de scurgere a apelor meteorice;
    - existenţa căciulilor de protecţie la coloanele de ventilare.
    21.33. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare de canalizare constau într-un control de suprafaţă (control exterior) şi un control de adâncime (control interior).
    21.34. Controlul exterior se face lunar şi constă în parcurgerea la suprafaţă a traseelor canalelor.
    21.35. Controlul interior al canalelor se face o dată pe an, urmărindu-se, în principal:
    - dacă pereţii şi treptele căminelor au suferit degradări;
    - dacă pereţii tuburilor au suferit fisuri, deformaţii, eroziuni şi orice alte degradări, care favorizează uzura anormală a reţelei;
    - dacă scurgerea prin canale şi prin rigolele căminelor se face normal şi nu se produc depuneri.
    21.36. Revizia instalaţiei de canalizare se face anual şi se referă la calitatea apelor uzate şi la funcţionarea în ansamblu.

    Curăţirea şi spălarea instalaţiei interioare de canalizare
    21.37. Pentru a evita formarea de depozite întărite în instalaţia interioară de canalizare se recomandă să se efectueze periodic curăţirea şi spălarea reţelei.
    21.38. Curăţirea şi spălarea instalaţiilor interioare de ape uzate se face anual sau de câte ori se impune.
    21.39. Spălarea şi curăţirea instalaţiei se începe din amonte de la obiectele sanitare.
    21.40. Reţeaua de canalizare a apelor meteorice se recomandă să fie revizuită şi curăţată anual, precum şi după furtuni violente.

    Curăţirea şi spălarea reţelelor exterioare de canalizare
    21.41. În cazul reţelelor exterioare de canalizare la care nu se asigură viteza de autocurăţire şi au loc depuneri, este necesară curăţirea şi spălarea reţelei.
    21.42. Spălarea reţelei exterioare de canalizare are drept scop prevenirea înfundării canalelor prin depuneri care se întăresc.
    Spălarea se face cu apă curată sau uzată colectată în căminele de spălare.
    21.43. Curăţirea canalelor nevizitabile se face prin mijloace mecanice sau prin spălare. Se recomandă curăţirea cel puţin o dată pe an.
    21.44. Gurile de scurgere se curăţă cel puţin de patru ori pe an.
    21.45. Curăţirea canalelor se va face din amonte spre aval.

    Apărare împotriva incendiilor pe durata exploatării instalaţiilor sanitare
    21.46. Respectarea reglementărilor de apărare împotriva incendiilor precum şi echiparea şi dotarea cu mijloace şi echipamente de apărare împotriva incendiilor la construcţii este obligatorie pe întreaga durată de exploatare a instalaţiilor sanitare aferente construcţiilor.
    21.47. Pe durata reviziilor, reparaţiilor, înlocuirilor şi dezafectărilor instalaţiilor se vor respecta măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor.

    Reparaţia instalaţiilor sanitare
    21.48. Reparaţia instalaţiilor sanitare sunt de trei feluri:
    - reparaţii curente;
    - reparaţii accidentale;
    - reparaţii capitale.

    Reparaţiile curente
    21.49. Reparaţiile curente se fac pentru remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia verificărilor şi reviziilor şi au drept scop menţinerea siguranţei în funcţionare a instalaţiilor, ca de exemplu:
    - înlocuirea garniturilor sau a presetupelor armăturilor obiectelor sanitare defecte pentru eliminarea pierderilor de apă;
    - înlocuirea armăturilor obiectelor sanitare defecte de tip cu ventil cu garnitură cu armături cu plăcuţe ceramice rezistente la uzură;
    - înlocuirea robinetelor cu flotor defecte de la rezervoarele de closet sau pişoare;
    - schimbarea rezervoarelor de closet sau de pişoare de înălţime, cu rezervoare de mică sau joasă înălţime pentru uşurinţa de control şi remediere a robinetelor cu flotor;
    - înlocuirea obiectelor sanitare defecte cu obiecte sanitare cu forme şi dimensiuni care conduc la consum redus de apă;
    - înlocuirea garniturilor defecte de la vane şi robinete de închidere şi separare;
    - refacerea izolaţiei deteriorate.
    21.50. Reparaţiile curente la reţelele exterioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă sunt, de exemplu:
    - refacerea termoizolaţiei conductelor de apă caldă defecte din canalele exterioare de protecţie;
    - reparaţii la defecţiunile reţelei exterioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă;
    - refaceri ale canalelor exterioare de protecţie pentru conductele de apă caldă;
    21.51. Reparaţiile curente la staţiile de pompare şi de hidrofor sunt, de exemplu:
    - schimbarea garniturilor de etanşare defecte de la armături;
    - înlocuirea flotoarelor defecte;
    - înlocuirea aparatelor de măsură defecte;
    - schimbarea cuplungurilor defecte de la pompe;
    - refacerea izolaţiei defecte de la conducte;
    - fixarea pompelor pe postament;
    21.52. Reparaţiile curente la instalaţii de canalizare sunt, de exemplu:
    - înlocuirea capacelor uzate şi defecte la căminele de vizitare;
    - înlocuirea grătarelor uzate şi defecte la gurile de scurgere;
    - fixarea treptelor dislocate şi înlocuirea celor uzate la căminele de vizitare;
    - repararea reţelei defecte (tuburi, îmbinări, rigole);
    - repararea zidăriilor, tencuieli şi a altor elemente de construcţie care compun canalele şi lucrările accesorii acestora;
    - repararea pavajelor deteriorate de exfiltraţii anormale şi/sau de defecţiuni ale canalizării.

    Reparaţiile accidentale
    21.53. Reparaţiile accidentale sunt reparaţiile care trebuie efectuate îndată ce a apărut o defecţiune care periclitează siguranţa în funcţionare a instalaţiei.
    21.54. La instalaţiile de pompare comune pentru consum menajer şi incendiu sau la cele independente de incendiu se vor respecta prevederile din instrucţiunile de funcţionare şi verificare periodică ale instalaţiilor prevăzute pentru stingerea incendiilor, care trebuiesc să cuprindă modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţie normală şi în caz de incendiu.

    Reparaţii capitale
    21.55. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea parţială sau totală a unor părţi din instalaţiile sanitare.
    21.56. Reparaţiile capitale sunt planificate şi ţin seama de durata de folosinţă a elementelor instalaţiei şi de rezultatele verificărilor anterioare.
    21.57. Reparaţiile capitale se fac cu scopul restabilirii complete a capacităţii de lucru a instalaţiilor sanitare în vederea realizării caracteristicilor tehnice iniţiale.

    22. SCOATEREA ŞI REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ

    Scoaterea din funcţiune de alimentare cu apă rece sau caldă
    22.1. Instalaţiile de alimentare cu apă, care, după recepţie, nu sunt puse în funcţiune până la patru săptămâni sau care sunt în conservare, se închid şi se golesc complet prin obiectele sanitare şi robinetele de golire. Dacă recepţia se face în sezonul rece, iar instalaţia de încălzire nu funcţionează în perioada respectivă, instalaţiile de alimentare cu apă se golesc imediat după recepţie indiferent de mărimea perioadei de întrerupere.
    22.2. Instalaţiile aferente clădirilor cu program sezonier se verifică, făcându-se remedierile şi reparaţiile necesare după care se închid şi se golesc, în vederea conservării.
    22.3. În clădirile de locuinţe unifamiliale, în cazul unei absenţe mai mari de trei zile, se recomandă să se închidă robinetul de alimentare după echipamentul de măsurare şi să se golească instalaţia. În cazul clădirilor cu mai multe apartamente şi cu încălzire proprie pe apartament se recomandă să se închidă coloanele, respectiv ramificaţiile care asigură alimentarea cu apă a apartamentelor neutilizate şi să se golească instalaţia.
    22.4. Înainte de închiderea instalaţiei de alimentare cu apă de la robinetul general, de după echipamentul de măsurare sau cel de pe coloană sau ramificaţii, se controlează dacă robinetele şi bateriile de la punctele de consum sunt închise.
    22.5. Nu se recomandă menţinerea sub presiune şi fără supraveghere a instalaţiilor de alimentare cu apă nefolosită pe o perioadă mai lungă de timp deoarece se poate ajunge la agravarea unor defecţiuni, având drept urmare degradarea şi/sau inundarea clădirii, precum şi deprecierea calităţii apei prin stagnare.

    Repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă (rece sau caldă)
    22.6. La repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă se urmăreşte:
    - eliminarea aerului din instalaţie;
    - spălarea instalaţiei;
    - verificarea şi remedierea eventualelor defecţiuni;
    - reglarea instalaţiei.
    22.7. Repunerea în funcţiune se face respectând următoarele operaţii:
    - deschiderea parţială a armăturii folosite pentru închiderea instalaţiei şi deschiderea progresivă a robinetului, respectiv bateriei aflate în poziţia cea mai depărtată şi la cea mai mare înălţime, pentru eliminarea aerului, şi evitarea loviturilor de berbec.
    Operaţia se repetă pentru toate coloanele şi ramificaţiile.
    - deschiderea completă, după eliminarea aerului, a armăturilor de închidere şi umplerea instalaţiei cu apă, închiderea armăturii făcându-se odată cu apariţia apei;
    - spălarea instalaţiei după umplere se face lăsând să curgă sub formă de jet, câteva minute, pe fiecare robinet în parte. În acest timp, se recomandă ca celelalte robinete (baterii) să fie închise;
    - verificarea instalaţiei, care se face cu instalaţia sub presiune şi cu toate robinetele şi bateriile închise.
    Verificarea constă în controlul vizual al etanşeităţii armăturilor, îmbinărilor şi conductelor şi a stării generale a instalaţiei.
    22.8. La instalaţiile dotate cu staţii de pompare, înainte de pornirea pompelor se verifică dacă acestea sunt în stare de funcţionare.
    22.9. Dacă instalaţia este prevăzută cu recipienţi de hidrofor, înainte de punerea în funcţiune, se reface perna de aer prin punerea în funcţiune a compresorului, care trebuie să funcţioneze până când manometrul indică o presiune egală cu valoarea presiunii iniţiale, de lucru.
    22.10. După verificarea instalaţiei şi remedierea eventualelor defecţiuni, se reglează instalaţia.

    23. PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII

    23.1. Pe toată durata de exploatare a instalaţiilor sanitare (inclusiv revizii, reparaţii, înlocuiri, dezinfectări) se respectă cerinţele referitoare la protecţia, securitatea şi igiena muncii.
    23.2. Verificările, probele şi încercările echipamentelor componente ale instalaţiilor sanitare se efectuează respectându-se instrucţiunile specifice de protecţie a muncii în vigoare pentru fiecare categorie de echipamente.
    23.3. Zonele periculoase sau cele cu instalaţii în probe se îngrădesc şi se avertizează, interzicându-se accesul persoanelor neautorizate.
    23.4. Instrucţiunile de protecţie, siguranţă şi igiena muncii pentru exploatarea reţelelor exterioare de canalizare şi a construcţiilor aferente (cămine, hasnale, separatoare de grăsimi şi nămol etc.), cuprind şi indicaţii privind:
    - măsuri de igienă personală a celor care lucrează la exploatare pentru evitarea pericolului de îmbolnăvire sau contaminare a persoanelor cu care vin în contact;
    - măsuri de curăţire şi, după caz, de dezinfecţie a echipamentului de protecţie şi interdicţia utilizării acestuia în afara serviciului;
    - măsuri de protecţie în timpul lucrului.
    23.5. Înainte de intrarea în căminul de vizitare se face aerisirea acestuia, după caz - timp de 1/2-3 ore.
    În cazul intrării în cămine, a curăţirii hasnalelor şi separatoarelor de grăsimi şi nămol, în vederea executării unor reparaţii, se foloseşte masca de gaze, iar lucrătorul este supravegheat de alţi doi oameni care, la nevoie, să- l poată trage în exterior cu ajutorul unor frânghii.
    23.6. Măsurile de protecţia muncii menţionate la articolele anterioare, nu sunt limitative şi se completează cu măsurile de protecţie a muncii specificate cuprinse în instrucţiunile de exploatare ale instalaţiilor respective, care se afişează la locul de muncă.

    24. INDICAŢII FINALE

    24.1. Exploatarea în bune condiţiuni a instalaţiilor sanitare se face printr-o activitate permanentă şi competentă.
    Rezultatele controalelor, verificărilor şi reviziilor instalaţiei se consemnează într- un registru anume întocmit, după modelul din ANEXA 5.
    24.2. Evidenţa lucrărilor de reparaţii curente se ţine într- un registru special, întocmit după modelul din ANEXA 6.
    24.4. Lucrările de reparaţii capitale, modernizări, extinderi, modificări etc., se fac şi se recepţionează conform legii.
    24.5. La toate instalaţiile sanitare se recomandă ţinerea evidenţei consumului de apă astfel:
    - la instalaţiile mari, la care exploatarea instalaţiilor sanitare se face de către un personal permanent - pe două sau trei schimburi - evidenţa consumului se face într- un registru de evidenţă, întocmit conform ANEXEI 7;
    - la instalaţiile mici, cu consum redus de apă şi un personal de exploatare cu activitate zilnică într- un singur schimb sau numai de câteva ore, se ţine numai evidenţa consumului zilnic de apă.
    24.6. În cazul schimbării - temporar sau definitiv - a personalului de exploatare sau în cazul unor intervenţii speciale, se întocmeşte un proces verbal de predare-primire, după modelul celui din ANEXA 8.
    24.7. Lucrările de întreţinere şi reparaţii în care se utilizează foc deschis, se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc deschis, emis conform normelor generale de apărare împotriva incendiilor.
    24.8. În ANEXA 9 este prezentat modelul de Proces Verbal pentru lucrări ascunse.
    24.9. Modelul de Proces Verbal la încheierea fazei determinante este prezentat în ANEXA 10.
    24.10. Toate documentele menţionate mai sus constituie anexe la cartea tehnică a construcţiei.


    ANEXA 1
    Necesarul specific de apă V(sz), necesarul specific total de apă rece V(strz), necesarul specific de apă rece V(srz) şi necesarul specific de apă caldă V(scz) pentru clădirile de locuit în funcţie de felul preparării apei calde, de gradul de dotare cu obiecte sanitare şi a contorizării consumului de apă


┌─────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ ● │
│ │ Necesar specific de apă V(sz) [l/zi.pers] │
│ FELUL PREPARĂRII APEI CALDE ŞI DOTAREA CU OBIECTE SANITARE ├────────────────────────┬──────────────────────┬─────────────────────┤
│ │necesarul specific total│ necesarul specific │necesarul specific de│
│ │ ● │ ● │ apă caldă de 60°C, │
│ │ de apă rece V(strz) │ de apă rece V(srz) │● │
│ │ pentru cazul: │ pentru cazul: │V(scz) pentru cazul: │
│ ├───────┬───────┬────────┼───────┬──────┬───────┼──────┬───────┬──────┤
│ │ 1 │ 2 │ 3 │ 1 │ 2 │ 3 │ 1 │ 2 │ 3 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│a) prepararea centrală a apei calde: │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ - apartamente cu closet, lavoar, cadă de baie şi spălător │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ - apartamente cu closet, lavoar, cadă de duş şi spălător │ 280│ 210│ 140│ 170│ 120│ 70│ 110│ 90│ 70│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ 210│ 140│ 120│ 120│ 70│ 60│ 90│ 70│ 60│
│b) prepararea locală a apei calde cu încălzitoare instantenee cu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ gaze sau energie electrică: │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ - apartamente cu closet, lavoar, cadă de baie sau duş şi │ 140│ 120│ 100│ 70│ 60│ 50│ 70│ 60│ 50│
│ spălător │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│c) preparare locală a apei calde cu cazane cu acumulare │ 120│ 100│ │ │ │ │ │ │ │
│ funcţionând cu lemne, cărbuni, combustibil lichid sau gaze │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ 80│ 60│ 50│ 40│ 60│ 50│ 40│
│ - apartamente cu closet, lavoar, cadă de baie sau duş şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ spălător │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ Notă: │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ - cazul 1 - fără contorizare şi cu armături vechi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ - cazul 2-cu contorizare şi cu armături vechi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ - cazul 3-cu contorizare şi cu armături eficiente │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────┴───────┴────────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┴──────┘



    ANEXA 2

    Debitele specifice de apă V(s), echivalenţii de debit şi presiunea de utilizare pentru diferite armături de utilizare a apei reci şi calde în scopuri menajere şi igienice


┌────┬──────────────────────────────────────────┬─────────┬────────────┬──────────┐
│Nr. │Denumirea punctului de consum │Debitele │Echivalenţii│Presiunea │
│crt.│ │specifice│de debit e │normală de│
│ │ │● │ │utilizare │
│ │ │V(s) │ │P(u) [bar]│
│ │ │[l/s] │ │ │
├────┼──────────────────────────────────────────┼─────────┼────────────┼──────────┤
│ │a) Baterii pentru: │ │ │ │
│1 │Spălător DN 15 sau chiuvetă DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,2│
│2 │Spălător DN 20 │0,30 │ 1,50│ 0,2│
│3 │Cazan de baie DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,3│
│4 │Baie DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,3│
│5 │Duş flexibil DN 15 │0,10 │ 0,50│ 0,3│
│6 │Baie DN 20 (pentru tratamente) │0,30 │ 1,50│ 0,3│
│7 │Duş DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,3│
│8 │Duş masaj hidraulic DN 20 │0,30 │ 1,50│ 0,3│
│9 │Albie de spălat rufe DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,2│
│10 │Baie de picioare DN 15 │0,10 │ 0,50│ 0,2│
│11 │Lavoar DN 15 │0,07 │ 0,35│ 0,2│
│12 │Spălător circular DN 15 │0,10 │ 0,50│ 0,2│
│ │b) Robinete pentru: │ │ │ │
│13 │Spălător DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,2│
│14 │Spălător DN 20 │0,30 │ 1,50│ 0,2│
│15 │Chiuvetă DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,2│
│16 │Albie de spălat rufe DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,2│
│17 │Cazan de fiert rufe DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,2│
│18 │Încălzitor de apă cu gaze DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,35│
│19 │Marmită DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,2│
│20 │Rezervor de pişoar DN 15 │0,20 │ 1,00│ 0,2│
│21 │Pişoar individual DN 10 │0,035 │ 0,17│ 0,2│
│22 │Spălător circular DN 15 │0,07 │ 0,35│ 0,2│
│23 │Baie de picioare DN 15 │0,07 │ 0,35│ 0,2│
│24 │Lavoar DN 15 │0,07 │ 0,35│ 0,2│
│25 │Bideu DN 15 │0,07 │ 0,35│ 0,2│
│26 │Rezervor de closet DN 10 │0,10 │ 0,50│ 0,2│
│27 │Rezervor de closet DN 15 │0,15 │ 0,75│ 0,2│
│28 │Spălarea closetului sub presiune DN 15 │1,20 │ 6,00│ 0,6│
│29 │Fântână de băut apă │0,035 │ 0,17│ 0,2│
│30 │Maşină de spălat vase DN 15 │0,10 │ 0,50│ 0,4│
│31 │Maşină de spălat rufe DN 15 │0,17 │ 0,85│ 0,4│
│32 │Robinet de stropit grădina DN 15 │0,17 │ 0,85│ 0,6│
│33 │Robinet de stropit grădina DN 20 │0,25 │ 1,25│ 0,6│
│34 │Robinet de stropit grădina cu dispozitiv │0,30 │ 1,50│ 0,6│
│ │de aerare │ │ │ │
├────┼──────────────────────────────────────────┼─────────┼────────────┼──────────┤
│35 │Robinet pentru maşini de evacuare │1,25 │ 0,25│ 0,5*)│
│ │hidraulică a deşeurilor menajere │ │ │ │
│36 │Hidrant de stropit DN 20 │3,00 │ 0,60│ 1*)│
│37 │Hidrant de stropit DN 25 │4,00 │ 0,80│ 1*)│
│38 │Robinet dublu sau simplu serviciu DN 10 │0,50 │ 0,10│ 0,2│
│40 │Robinet dublu sau simplu serviciu DN 20 │1,00 │ 0,20│ 0,2│
│39 │Robinet dublu sau simplu serviciu DN 15 │1,50 │ 0,30│ 0,2│
│41 │Robinet dublu sau simplu serviciu DN 25 │2,50 │ 0,50│ 0,2│
└────┴──────────────────────────────────────────┴─────────┴────────────┴──────────┘



    ANEXA 3

    Necesarul specific de apă V(sz), necesarul specific total de apă rece V(strz) şi necesarul specific de apă caldă V(scz) pentru clădirile administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie


┌────┬────────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│ │ │ ● │
│Nr. │ Destinaţia clădirii │ Necesar specific de apă V(sz) [l] │
│crt.│ ├────────────────┬─────────────────────┤
│ │ │Necesarul total │ din care necesarul │
│ │ │ ● │ specific de apă │
│ │ │apă rece V(strz)│ ● │
│ │ │ │caldă de 60°C, V(scz)│
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 1.│Birouri (pentru un funcţionar pe schimb) │ 20 │ 5 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 2.│Cluburi, case de cultură şi teatre │ │ │
│ │a) cu prepararea centrală apei calde: │ │ │
│ │ - actori (pentru o persoană pe zi) │ 35 │ 15 │
│ │ - spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi) │ 12 │ - │
│ │b) fără apă caldă: │ │ │
│ │ - actori (pentru o persoană pe zi) │ 25 │ - │
│ │ - spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi) │ 12 │ - │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 4.│Cinematografe (pentru un loc pe zi) │ 5 │ - │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 5.│Cantine, restaurante, bufete: │ │ │
│ │- bufete (pentru o persoană) │ 5 │ 3 │
│ │- cantine şi restaurante (pentru o persoană, o masă la │ 22 │ 10 │
│ │prânz pe zi) │ │ │
│ │- cantine şi restaurante (pentru o persoană, trei mese │ 44 │ 20 │
│ │pe zi) │ │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 6.│Cămine (pentru un ocupant pe zi) │ │ │
│ │- cu obiecte sanitare în grupuri sanitare comune │ 80 │ 40 │
│ │- cu lavoare în camere │ 90 │ 50 │
│ │- cu grupuri sanitare pentru fiecare cameră │ 170 │ 60 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 7.│Internate şcolare (pentru un ocupant pe zi) │ │ │
│ │- cu obiecte sanitare în grupuri sanitare comune │ 70 │ 30 │
│ │- cu lavoare în camere │ 80 │ 40 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 8.│ Hoteluri şi pensiuni (pentru un pasager pe zi) │ │ │
│ │- cu duşuri sau căzi de baie în grupuri sanitare comune │ 110 │ 60 │
│ │- cu duşuri în grupuri sanitare pentru fiecare cameră │ 150 │ 80 │
│ │- cu căzi de baie în grupuri sanitare pentru fiecare │ 200 │ 100 │
│ │cameră │ │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 9.│Creşe, grădiniţe cu internat (pentru un copil pe zi) │ 100 │ 50 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 10.│Grădiniţe cu copii externi (pentru un copil pe schimb) │ 20 │ 8 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 11.│Spitale, sanatorii, case de odihnă (pentru un bolnav pe │ │ │
│ │zi) │ │ │
│ │- cu căzi de baie şi duşuri în grupuri sanitare │ 235 │ 115 │
│ │- cu căzi de baie pentru fiecare cameră, pentru bolnavi │ 325 │ 165 │
│ │- cu căzi de baie pentru fiecare cameră, pentru │ 425 │ 225 │
│ │tratamente balneologice │ │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 12.│Dispensare, policlinici (pentru un bolnav pe zi) │ 15 │ 3 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 13.│Băi publice (pentru o persoană) │ │ │
│ │- cu duşuri │ 60 │ 30 │
│ │- cu căzi de baie │ 200 │ 100 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 14.│Şcoli (pentru un elev pe program) fără duşuri sau băi │ 20 │ 5 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 15.│Grupuri sanitare pentru terenuri de sport, stadioane │ │ │
│ │(pentru o manifestare sportivă) │ │ │
│ │- pentru un spectator │ 6 │ - │
│ │- pentru un sportiv │ 50 │ 20 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 16.│Gări (pentru o persoană în traficul zilnic) │ 5 │ - │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 17.│Spălătorii (pentru un kilogram de rufe uscate) │ │ │
│ │- cu spălare semimecanizată │ 45 │ 25 │
│ │- cu spălare mecanizată │ 55 │ 30 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 18.│Secţii de spălare din garaje pentru un: │ │ │
│ │- autoturism │ 300 │ - │
│ │- autocamion │ 500 │ - │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────────┤
│ 19.│Clădiri industriale (pentru un muncitor pe schimb) cu │ │ │
│ │procese tehnologice din grupa: │ │ │
│ │I │ 50 │ 20 │
│ │II │ 60 │ 25 │
│ │III a) │ 60 │ 25 │
│ │b) │ 75 │ 30 │
│ │IV │ 75 │ 30 │
│ │V │ 85 │ 40 │
│ │VI a) │ 60 │ 25 │
│ │b) │ 75 │ 30 │
└────┴────────────────────────────────────────────────────────┴────────────────┴─────────────────────┘


    OBSERVAŢII:
    a) Durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor în vestiarele clădirilor industriale este de 45 min. pentru fiecare schimb.
    b) Datele din tabelul 4 se iau în considerare la calculul necesarului de căldură şi de combustibil pentru prepararea apei calde de consum şi la stabilirea capacităţii rezervorului de acumulare (pentru apă rece şi apă caldă de consum).
    c) Necesarurile specifice de apă din tabel pot fi reduse dacă se prevăd armături performante şi/sau măsuri de reducere a pierderilor şi a risipei de apă.

    ANEXA 4

    Debitele specifice de curgere pentru ape uzate menajere de la diferite obiecte sanitare sau puncte de consum V(s), echivalentul lor de debit E(s), diametrele şi pantele de montare a conductelor de legătură de la obiectele sanitare la coloane (STAS 1795)


┌────┬──────────────────────────────────────────┬────────┬────────────┬──────────┬──────────────┐
│Nr. │ Denumirea obiectelor sanitare │Debitul │Echivalentul│Diametrul │ Panta de │
│crt.│ │specific│de debit │nominal al│ montare a │
│ │ │ de │pentru │conductei │ conductei │
│ │ │curgere │curgere E(s)│ de │ de │
│ │ │● │ │ legătură │ legătură │
│ │ │V(s) │ │D(n) [mm] ├───────┬──────┤
│ │ │[l/s] │ │ │normală│minimă│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 1│Chiuvetă │ 0,33 │ 1,00 │ 50 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 2│Lavoar │ 0,17 │ 0,50 │ 30 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 3│Pişoar cu spălare permanentă │ 0,05 │ 0,15 │ 30 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 4│Pişoar cu spălare intermitentă │ 1,15 │ 3,50 │ 50 │ 0,025 │ 0,020│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 5│Bideu │ 0,17 │ 0,50 │ 30 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 6│Baie pentru picioare │ 0,33 │ 1,00 │ 30 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 7│Albie de rufe │ 0,66 │ 2,00 │ 50 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 8│Closet cu rezervor montat la înălţime │ 1,15 │ 3,50 │ 100 │ 0,020 │ 0,012│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 9│Closet cu rezervor montat pe vas şi la │ │ │ │ │ │
│ │semiînălţime │ 2,00 │ 6,00 │ 100 │ 0,020 │ 0,012│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 10│Cadă de baie │ 0,66 │ 2,00 │ 40 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 11│Cadă de baie pentru copii │ 0,33 │ 1,00 │ 40 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 12│Spălător simplu de vase │ 0,33 │ 1,00 │ 50 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 13│Spălător dublu de vase │ 0,50 │ 1,50 │ 50 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 14│Fântână pentru băut apă │ 0,08 │ 0,25 │ 30 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 15│Spălător circular (pentru 1 loc) │ 0,17 │ 0,50 │ 50 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 16│Scuipătoare cu spălare │ 0,17 │ 0,50 │ 40 │ 0,030 │ 0,020│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 17│Sifon de pardoseală la: │ │ │ │ │ │
│ │- cazan de fiert rufe │ 0,66 │ 2,00 │ 75 │ 0,035 │ 0,025│
│ │- duş sau cadă de duş │ 0,33 │ 1,00 │ 50 │ 0,035 │ 0,025│
│ │- marmită │ 0,66 │ 2,00 │ 100 │ 0,035 │ 0,025│
│ │- maşină de spălat farfurii │ 0,66 │ 2,00 │ 100 │ 0,035 │ 0,025│
│ │- maşină de curăţat zarzavat │ 0,66 │ 2,00 │ 100 │ 0,035 │ 0,025│
│ │- maşină de spălat rufe pentru spălătorii │ 3,00 │ 9,00 │ 100 │ 0,035 │ 0,025│
│ │industriale │ │ │ │ │ │
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 18│Maşină de spălat rufe │ 0,50 │ 1,50 │ 75 │ 0,035 │ 0,025│
├────┼──────────────────────────────────────────┼────────┼────────────┼──────────┼───────┼──────┤
│ 19│Maşină de spălat vase │ 0,66 │ 2,00 │ 100 │ 0,035 │ 0,025│
└────┴──────────────────────────────────────────┴────────┴────────────┴──────────┴───────┴──────┘



    ANEXA 5

                                     MODEL

    Pentru registru de evidenţă a activităţilor de control, verificare şi revizie a instalaţiilor sanitare
    1. Data de identificare a obiectivului:
    a. Denumirea obiectivului .....................
    b. Strada ..................... nr. .......
    c. Definirea instalaţiei controlate, verificate, revizuite .....................
    2. Cine a efectuat controlul, verificarea, revizia:
    a. Numele şi prenumele ..................................
    b. Funcţia .....................
    c. Legitimat cu .....................
    d. Denumirea instituţiei de care aparţine .....................
    e. Controlul, verificarea, revizia efectuată în baza .....................
    3. Perioada de efectuare a controlului (reviziei);
    4. Constatări şi propuneri de măsuri pentru remedierea defecţiunilor constatate:
    5. Executarea şi perioada de execuţie propusă:
    6. Observaţii:

       Semnătura celor care au Semnătura reprezentantului
         efectuat controlul: obiectivului:
 Numele şi prenumele: ................ Numele şi prenumele ...........
 Funcţia .................. Funcţia .......................

 Data ...............



    ANEXA 6

                                     MODEL

    Pentru registru de evidenţă a lucrărilor de reparaţii
    1. Data de identificare a obiectivului:
    a. Denumirea obiectivului .....................
    b. Strada ................... nr. ........
    c. Definirea instalaţiei la care s-a efectuat reparaţie .....................

┌───────────┬───────────────────────┬──────────────────┬────────────────────┐
│Data │Cine completează datele│Executant │Perioada de execuţie│
│ │ │ │ │
└───────────┴───────────────────────┴──────────────────┴────────────────────┘


    2. Descrierea lucrărilor de reparaţii executate:

    3. Cine a verificat lucrările executate:
    Data ..............., numele şi semnătura .................................

    4. Cine a luat în primire lucrările executate:
    Data ..............., numele şi semnătura .................................

    5. Observaţii:
    Textul, numele şi semnătura
    ...........................
    ...........................


    ANEXA 7

                                     MODEL

    Pentru registru de evidenţă zilnică a parametrilor instalaţiilor sanitare
    1. Data de identificare a obiectivului:
    a. Denumirea obiectivului ............................
    b. Strada .............. nr. .....
    c. Definirea instalaţiei la care se fac înregistrările ..............

┌─────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│ Data înregistrării │ Cine completează tabelul │
├─────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ Apă rece │ Apă caldă │
├────────────┬────────────────┼────────────┬───────────────┬─────────────┤
│Consum mc/zi│Consum max. l/h │Consum mc/zi│Consum max. l/h│Temp. med. °C│
├────────────┼────────────────┼────────────┼───────────────┼─────────────┤
│ x │ x │ x │ x │ x │
│ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├────────────┴────────────────┼────────────┴───────────────┴─────────────┤
│ Observaţii: x │ Observaţii: x │
└─────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘


    Notă:
    La "Observaţii" se vor menţiona eventualele anomalii constatate şi cauzele care le-au determinat, precum şi măsurile propuse pentru remediere. De asemenea, se va menţiona ora la care a avut loc consumul maxim.

    2. Numele şi prenumele persoanei care a efectuat înregistrările ..................
    3. Semnătura .................


    ANEXA 8

                                     MODEL
                privind procesul-verbal de predare şi primire în
       exploatare a unor instalaţii de alimentare cu apă şi de canalizare

    1. Adresa clădirii:
    2. Reprezentantul unităţii de exploatare sau de execuţie (intervenţie) care face predarea instalaţiei:
    3. Reprezentantul unităţii (eventual proprietarul sau beneficiarul) care ia în primire instalaţia:
    4. Principalele caracteristici ale clădirii:
    5. Principalele caracteristici ale instalaţiei:
    6. Au fost predate şi luate în primire următoarele părţi şi elemente componente principale:

┌───────────┬────────────────────────────────────────┬───────────────────────┐
│Nr. │Părţi şi elemente componente │Observaţii │
├───────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│ │A. Instalaţia de alimentare cu apă │ │
│ │ │ │
│ │ │ │
│ │B. Instalaţia de canalizare │ │
│ │ │ │
│ │ │ │
└───────────┴────────────────────────────────────────┴───────────────────────┘


    7. Observaţii suplimentare:
    8. Cu ocazia predării şi primirii în exploatare a instalaţiei, s-au predat următoarele documentaţii şi acte justificative:

    Localitatea:
    Data:

     Reprezentantul unităţii Reprezentantul unităţii
       care predă lucrarea care primeşte lucrarea
     Numele şi prenumele: Numele şi prenumele
    Semnătura .............. Semnătura ..............

    Data: ..............



    ANEXA 9

                        PROCES VERBAL DE LUCRĂRI ASCUNSE

    Încheiat astăzi, ziua ....., luna ....., anul ........

    Subsemnaţii:
    Şef de lot Numele şi prenumele ......................................
    Instalator autorizat ......................... autorizaţie nr. ..........
    Sudor autorizat ......................... autorizaţie nr. ..........
    la montarea conductei de alimentare cu apă caldă de la:
    Obiectivul ...............................
    din .................... localitatea ................, str. ............... nr. .....

    Prin prezentul proces verbal, precizăm următoarele:
    - conducta de alimentare cu apă caldă, are diametrul ...... şi lungimea ........ m
    - ţeava utilizată la executarea conductei de alimentare cu apă este din oţel galvanizat/PP şi are certificatul de calitate nr. ......... anul ......... şi certificatul de conformitate nr. ......... anul .........,
    - toate sudurile au fost executate folosind materiale standardizate;
    - ţeava a fost izolată conform detaliilor de execuţie şi la montaj a fost aşezată pe pământ mărunţit.
    - calitatea izolaţiei a fost verificată înainte de umplerea şanţului cu pământ, încadrându-se în calitate ......... (Buletin de verificare nr. ........./.........);
    - conducta a fost aşezată pe fundul şanţului, pe un strat de nisip cu grosimea de 9 - 15 cm, adâncimea de pozare fiind ......... m;
    - ţeava, armăturile şi curbele utilizate, sunt confecţionate din materialele indicate în normativului I 9, în vigoare;
    - primul strat de umplutură deasupra conductei a fost din pământ mărunţit, fără corpuri tari (resturi de beton, cărămizi, deşeuri metalice, sticloase etc.);
    - umplerea şanţului este făcută cu nisip şi pământ mărunţit, conform prevederilor detaliilor de execuţie,

    Şef de lot Numele şi prenumele ..............................
    Semnătura ...............
    Instalator autorizat ............... autorizaţie nr . ..........
    Semnătura ...............
    Sudor autorizat ............... autorizaţie nr . ..........
    Semnătura ...............

    Notă:
    Sudorii PE şi OL sunt autorizaţi de organisme abilitat, conform reglementărilor în vigoare.

    Data ............


    ANEXA 10

                 PROCES VERBAL LA ÎNCHEIEREA FAZEI DETERMINANTE

    Încheiat astăzi, ziua ....., luna ....., anul ........

    Subsemnaţii:
    Şef de lot Numele şi prenumele ......................................
    Instalator autorizat ......................... autorizaţie nr. ..........
    la efectuarea probei de eficacitate a instalaţiei de alimentare cu apă rece şi apă caldă de la:
    Obiectivul ............................... din .................... localitatea ................, str. ............... nr. .....

    Prin prezentul proces verbal, precizăm următoarele:
    Proba de funcţionare a instalaţiei de apă rece şi caldă s-a efectuat la obiectivul menţionat care cuprinde:
    număr de lavoare .....
    număr de spălătoare .....
    număr de băi .....
    număr de rezervoare de closet .....
    S-au montat armăturilor şi robinetele de închidere la toate obiectele sanitare şi conductele sunt sub presiunea hidraulică de regim.
    S-a procedat la deschiderea a .....% din armăturile de alimentare cu apă rece, conform prevederilor proiectului şi s-a verificat dacă asigură debitul de curgere.
    S-a asigurat debitul de curgere la ......% din armături.
    S-a procedat la deschiderea a .......% din armăturile de alimentare cu apă rece, conform prevederilor proiectului şi s-a verificat dacă asigură debitul de curgere.
    S-a asigurat debitul de curgere la ......% din armături.
    În concluzie s-a constatat că instalaţia asigură condiţiile funcţionale.
    În caz că instalaţia nu asigură condiţiile funcţionale se verifică cauzele.
    Presiunea necorespunzătoare, debitul pe racordul de apă este mai mic decât debitul de calcul. După înlăturarea deficienţelor se repetă încercările.

    Şef de lot Numele şi prenumele ..............................
    Semnătura ...............
    Instalator autorizat .............. autorizaţie nr. .........
    Semnătura ...............

    Data ..........

                                     ------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016