Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDIN Nr. 381 din 4 martie 1994 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire si stingere a incendiilor
Avînd în vedere prevederile art. 13 alin. 2 şi ale art. 17 pct. II lit. c) din Legea nr. 40/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, precum şi ale art. 8 alin. (2) din Hotãrîrea Guvernului nr. 795/1992 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului lucrãrilor Publice şi Amenajãrii Teritoriului, modificatã prin Hotãrîrea Guvernului nr. 491/1993, ministrul de interne şi ministrul lucrãrilor publice şi amenajãrii teritoriului emit urmãtorul ordin:
ART. 1 Se aproba Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, prevãzute în anexa, care face parte integrantã din prezentul ordin. ART. 2 Proiectantii şi executantii lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, precum şi beneficiarii sînt obligaţi sa respecte pe intreaga perioada de exploatare prevederile prezentului ordin. ART. 3 Îndrumarea şi controlul aplicãrii prevederilor prezentului ordin se exercita de cãtre personalul de specialitate al Ministerului de Interne - Comandamentul trupelor de pompieri şi al Ministerului lucrãrilor Publice şi Amenajãrii Teritoriului. ART. 4 Prezentul ordin intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea lui în Monitorul Oficial al României.
Ministru de interne, George Ioan Danescu
Ministrul lucrãrilor publice şi amenajãrii teritoriului, Marin Cristea
ANEXA 1
NORME GENERALE de prevenire şi stingere a incendiilor
CAP. 1 Dispoziţii generale
1. Prezentele norme generale stabilesc principiile, regulile şi mãsurile generale necesare prevenirii şi stingerii incendiilor la construcţii şi în localitãţi, în scopul asigurãrii exigenţei esenţiale privind "siguranta la foc". Aceste principii se aplica la proiectarea, realizarea şi utilizarea construcţiilor noi de orice categorie şi a instalaţiilor aferente acestora, indiferent de forma de proprietate sau destinaţie, precum şi la lucrãrile de modernizare, modificare sau transformare a celor existente. În cazurile cînd prin aceste lucrãri nu se inrautatesc condiţiile existente de siguranta la foc, prevederile au caracter de recomandare. 2. Organizarea şi desfãşurarea activitãţii de prevenire şi stingere a incendiilor în general, precum şi realizarea siguranţei la foc a construcţiilor pe baza sistemului de exigente esenţiale au în vedere incendiul ca un proces complex, cu evoluţie necontrolata, datorat prezentei substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere. Apariţia şi dezvoltarea necontrolata a arderii au efect negativ, deoarece produc pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale etc. şi impun intervenţia organizatã pentru stingere. 3. Construcţiile trebuie proiectate şi realizate astfel încît, prin soluţiile adoptate, în caz de incendiu sa se asigure: a) protecţia ocupantilor, ţinînd seama de virsta, starea lor de sãnãtate şi riscul de incendiu; b) protecţia serviciilor mobile de pompieri care intervin pentru stingerea incendiilor, evacuarea ocupantilor şi a bunurilor materiale; c) limitarea pierderilor de vieţi şi bunuri materiale; d) împiedicarea extinderii incendiului la obiecte invecinate; e) prevenirea avariilor la construcţii şi instalaţii invecinate, în cazul prabusirii construcţiei incendiate. Definirea şi determinarea acestora se realizeazã prin condiţiile performanţe ale construcţiei. 4. Principalele performanţe privind siguranta la foc trebuie asigurate pe intreaga durata de utilizare a construcţiilor, în funcţie de: a) riscul de izbucnire a incendiilor; b) condiţiile de siguranta a utilizatorilor în caz de incendiu; c) comportarea la foc a construcţiei în ansamblu şi a principalelor ei pãrţi componente; d) caracteristicile specifice ale elementelor şi materialelor utilizate; e) posibilitãţile de intervenţie pentru stingerea incendiilor. Mãsurile de prevenire şi stingere a incendiilor stabilite în prezentele norme generale sînt obligatorii pentru proiectanţi, executanti şi utilizatori la toate construcţiile şi în toate localitãţile. 5. Condiţiile performanţe specifice şi cuantificarea acestora pentru fiecare situaţie concretã se stabilesc pe baza unor scenarii de siguranta la foc. La elaborarea scenariilor trebuie respectate reglementãrile de specialitate în vigoare, care se emit sau se modifica cu avizul Ministerului de Interne - Comandamentul trupelor de pompieri. 6. Scenariile de siguranta la foc sînt constituite din combinatii de valori şi relaţii între condiţiile performanţe asigurate, respectiv între intervalele de timp şi nivelul performantelor realizate. Scenariile se întocmesc de proiectant în faza de proiectare a construcţiilor şi se completeazã de beneficiar cu reguli şi mãsuri specifice utilizãrii. Valorile intervalelor de timp şi nivelul performantelor asigurate se stabilesc în funcţie de gradul de importanta a construcţiei la nivel de localitate sau de zona de amplasare, de condiţiile de utilizare privind riscurile şi pericolele potenţiale de incendiu şi de condiţiile din zona respectiva referitoare la echiparea cu instalaţii specifice, existenta, dotarea şi posibilitãţile de intervenţie a serviciilor mobile de pompieri, distanţele fata de acestea, cãile de acces şi intervenţie asigurate etc. 7. Stabilirea şi realizarea parametrilor performanti necesari prevenirii şi stingerii incendiilor la instalaţiile şi echipamentelor tehnologice de producţie se asigura pe baza reglementãrilor specifice fiecãrui domeniu de activitate, elaborate de cãtre organele abilitate de lege, cu avizul Comandamentului trupelor de pompieri, precizîndu-se riscurile şi pericolele de incendiu, mãsurile de protecţie asigurate şi implicatiile asupra construcţiei. 8. Dispozitivele, maşinile, instalaţiile, sistemele, substantele şi, în general, produsele destinate prevenirii şi stingerii incendiilor în toate domeniile de activitate, realizate în ţara sau importate, trebuie sa îndeplineascã condiţiile performanţe specifice şi se admit pentru utilizare numai dacã sînt avizate de Comandamentul trupelor de pompieri.
CAP. 2 Condiţii performanţe
SECŢIUNEA I Risc de izbucnire a incendiilor 9. Riscul previzibil de izbucnire a incendiilor este constituit din posibilitãţile de producere a incendiului în construcţii datoritã, în principal, existenţei materialelor şi substanţelor combustibile şi, totodatã, condiţiile de aprindere a acestora de la surse accidentale sau funcţional necesare. 10. Reducerea riscului de izbucnire a incendiului este obligatorie atît prin limitarea lui la strictul necesar functionalitatii construcţiei, cît şi prin mãsuri de protecţie adoptate în funcţie de încadrarea în nivelul de risc admis. Acest nivel se stabileşte în funcţie de importanta, vulnerabilitatea, destinaţia şi tipul construcţiei respective. 11. Nivelul riscului de izbucnire a incendiului într-o construcţie este determinat de nivelul minim limita de risc provenit din conţinutul ei, al materialelor şi elementelor ce alcãtuiesc construcţia şi al vecinatatilor acesteia, precum şi al instalaţiilor şi echipamentelor construcţiei care pot constitui accidental surse de izbucnire a unui incendiu. 12. Spaţiile, încãperile, compartimentele şi construcţiile vor avea stabilite şi specificate nivelurile de risc de incendiu sau categoriile de pericol de incendiu, în conformitate cu prevederile reglementãrilor specifice.
SECŢIUNEA a II-a Condiţii de siguranta a utilizatorilor în caz de incendiu 13. Siguranta utilizatorilor unei construcţii în caz de incendiu trebuie asigurata prin stabilirea unor intervale de timp care sa permitã corelarea acţiunilor de intervenţie şi de salvare cu dezvoltarea incendiului, respectiv a unor perioade de timp corespunzãtoare pentru alarmare, alertare, supravietuire, evacuare, localizare şi stingere a incendiului, precum şi propagare la obiective invecinate. 14. Timpul de alarmare este intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi semnalizarea acestuia de cãtre un sistem automat de detectare şi semnalizare sau de cãtre o persoana. Timpul de alarmare trebuie sa fie cît mai scurt posibil şi este determinat de nivelul performantelor sistemelor automate utilizate şi nedeterminat în cazul persoanelor. 15. Timpul de alertare este intervalul de timp cuprins între momentul semnalizarii incendiului (alarmare) şi cel al anunţãrii serviciilor proprii de pompieri şi a pompierilor militari. Timpul de alertare trebuie sa fie cît mai scurt şi este determinat de nivelul performantelor sistemelor automate utilizate, iar atunci cînd alertarea se efectueazã de cãtre persoane, nu poate fi stabilit cu precizie. 16. Timpul de supravietuire în încãperile construcţiei şi în spaţiile de refugiu prevãzute în aceasta este intervalul de timp de la izbucnirea incendiului pînã la limita menţinerii vieţii, respectiv producerea asfixierii, arsurilor sau prãbuşirea zonei construite ori a construcţiei. Timpul de supravietuire este condiţionat de performanţele elementelor de construcţie utilizate şi trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite salvarea utilizatorilor construcţiei. Totodatã, timpul de supravietuire depinde de temperatura asigurata în zonele respective, de degajarile de fum şi gaze toxice, de stabilitatea structuralã etc. 17. Timpul de evacuare este intervalul de timp necesar dupã alarmare pentru ca toţi utilizatorii sa se deplaseze din încãperi sau din construcţie în locurile sigure din exteriorul acesteia sau în spaţiile de refugiu prevãzute în interiorul ei. Timpul de evacuare se asigura prin respectarea condiţiilor impuse cãilor de evacuare ca numãr, mod de dispunere, lungime, alcãtuire şi dimensionare, conform prevederilor din reglementãrile tehnice. 18. Timpul de localizare şi stingere a incendiului este intervalul de timp cuprins între timpul de alarmare şi momentul în care acesta este sub control şi stins. Timpul de localizare şi stingere este determinat pe baza de date statistice, în funcţie de tipul construcţiei, nivelul organizãrii şi echiparii acesteia cu mijloace de semnalizare şi stingere, de amplasare fata de unitãţile mobile de intervenţie şi de componenta şi dotarea acestora, de accesele şi cãile de intervenţie asigurate etc. Se recomanda ca acest interval de timp sa fie cît mai redus. 19. Timpul de propagare a incendiului la obiecte invecinate este intervalul de timp cuprins între timpul de alarmare şi momentul în care se propaga la obiectivele invecinate. Acest timp se determina prin calcul, în funcţie de radiatia termica a construcţiei incendiate, de distanta fata de vecinãtãţi şi de rezistenta la foc a fatadelor şi acoperişurilor obiectelor invecinate. Pentru propagarea incendiilor prin scintei, determinarea se efectueazã prin încercãri. Timpul de propagare trebuie sa fie suficient de mare, astfel încît sa se evite extinderea uşoarã a incendiilor la obiecte invecinate.
SECŢIUNEA a III-a Condiţii privind comportarea la foc a construcţiei în ansamblu şi a principalelor ei pãrţi componente 20. Comportarea la foc a construcţiei în ansamblu şi a principalelor ei pãrţi componente este determinata de elementele şi materialele utilizate. Stabilitatea (rezistenta la foc) a construcţiei se asigura pe intervalul de timp necesar intervenţiei de stingere, fãrã a periclita siguranta utilizatorilor, şi trebuie sa fie corelata cu importanta, vulnerabilitatea, destinaţia şi tipul construcţiei. 21. Condiţiile ce trebuie îndeplinite sînt determinate prin valorile extreme admise (minime sau maxime) şi se referã la incendierea generalizata, etanseitatea la aer, rezistenta la foc a fatadelor, a acoperişurilor şi a structurii portante, corelate cu durata de siguranta a refugiilor, nivelul performantelor dispozitivelor de alerta, de evacuare a fumului şi de stingere automatã, cu durata de siguranta şi capacitatea cãilor de evacuare, durata de siguranta a ascensoarelor, asigurarea accesului autovehiculelor pompierilor, echiparea şi dotarea cu instalaţii şi dispozitive de intervenţie, inclusiv a traseelor de acces ale serviciilor mobile de intervenţie. 22. Timpul de incendiere totalã (flash-over) este intervalul de timp cuprins între timpul de alarmare şi momentul trecerii la starea de combustie generalizata a materialelor care se gãsesc în spaţiul respectiv. Determinarea intervalului de timp se realizeazã prin extrapolarea rezultatelor încercãrilor pe materiale şi elemente de construcţie sau prin calcule. 23. Etanseitatea la aer a ansamblului construcţiei sau a unei pãrţi din acesta se referã la volumul de aer ce intra în interior atunci cînd timplaria închiderii exterioare (usi, ferestre) este în poziţie închisã, precum şi la cel care iese din construcţie datoritã diferenţei dintre presiunile din interior şi exterior. Determinarea se efectueazã prin calcule bazate pe permeabilitatea diferitelor elemente ale închiderii construcţiei spre exterior şi pe geometria interioarã a spaţiului construit. 24. Compartimentarea antifoc a construcţiei se realizeazã prin elemente verticale (pereţi) de compartimentarea antifoc. În cadrul compartimentelor antifoc, separarea unor spaţii se asigura prin elemente verticale şi orizontale rezistente la foc (pereţi şi planşee). Ariile compartimentelor limitate prin elemente antifoc sînt stabilite în funcţie de rezistenta la foc asigurata, destinaţiei, riscuri şi pericole de incendiu, numãrul de niveluri şi destinaţie. 25. Limita de rezistenta la foc a elementelor de construcţie care delimiteaza compartimente antifoc sau separa spaţii ale construcţiei este intervalul de timp în care acestea îşi epuizeaza capacitatea de rezistenta la acţiunea unui incendiu standard, definit de reglementãri tehnice. Limita de rezistenta la foc a acestora este determinata de elementul cel mai puţin rezistent din alcãtuirea lor. 26. Limita de rezistenta la foc a fatadelor şi a acoperişurilor construcţiilor este intervalul de timp în care acestea, inclusiv timplaria lor, impiedica propagarea incendiului de la un nivel la altul sau de la o construcţie la alta, conform reglementãrilor tehnice. Determinarea limitei de rezistenta la foc se realizeazã prin încercãri şi calcule. 27. Rezistenta la foc a structurii portante se evalueaza pentru ansamblul construcţiei sau a unui compartiment de incendiu şi reprezintã intervalul de timp în care este asigurata stabilitatea acesteia, continuind sa-şi îndeplineascã rolul de structura portanta. Determinarea se efectueazã prin încercãri şi calcule, ţinînd seama de densitatea sarcinii termice şi de caracteristicile diferitelor pãrţi ale construcţiei, în special de limitele de rezistenta la foc a elementelor structurii. 28. Timpul de siguranta a refugiilor este intervalul de timp în care este asigurata supravietuirea în acestea, indiferent de modul în care evolueaza incendiul în construcţie. Timpul de siguranta a refugiilor este cel mai scurt dinte intervalele de timp în care temperatura din interior este excesiva, se produc degajari de fum sau de gaze toxice, focul pãtrunde în interiorul lor sau structura portanta nu mai rezista la foc. 29. Existenta şi condiţiile performanţe ale dispozitivelor de detectare şi alarmare, precum şi ale sistemului de anuntare-informare a utilizatorilor în caz de incendiu trebuie sa corespundã reglementãrilor tehnice specifice, în ceea ce priveşte timpul mediu de detectare şi alarmare, precum şi fiabilitatea sistemului. Sistemul de anuntare-informare în caz de incendiu, cu actionarea manualã sau automatã, este cel care permite difuzarea de anunţuri şi informaţii privind producerea şi evoluţia incendiului, precum şi regulile pe care trebuie sa le respecte utilizatorii. 30. Existenta şi condiţiile performanţe ale sistemului de alertare trebuie sa asigure timpul de fiabilitatea necesarã, conform reglementãrilor tehnice specifice. Fiabilitatea dispozitivelor şi a sistemelor de detectare, alarmare şi alertare vizeazã procentajul admis de dereglari ale acestora, cum sînt alarmele false, defectele de detectie, alarmarea, alertare etc. 31. Condiţiile performanţe ale dispozitivelor antifum din construcţie reprezintã nivelul la care acestea şi elementele despartitoare (pereţi, planşee), precum şi sistemele de ventilare-condiţionare asigura limitarea propagarii fumului în spaţii, încãperi, coridoare şi scãri. Determinarile se efectueazã prin încercãri. 32. Existenta şi condiţiile performanţe ale sistemelor de stingere automatã se stabilesc conform reglementãrilor tehnice, asigurind declanşarea şi funcţionarea lor corespunzãtoare, cu debitele, intensitatile, presiunile şi timpul de funcţionare normate, precum şi fiabilitatea necesarã. 33. Asigurarea timpului de siguranta şi capacitatea cãilor de evacuare necesare pe trasee care sa permitã deplasarea utilizatorilor din interiorul construcţiei pînã la exterior sau la un spaţiu de refugiu se stabilesc prin reglementãrile tehnice. Timpul de siguranta a cãilor de evacuare este intervalul de timp în care utilizatorii pot folosi aceste cai, avînd asigurate condiţiile de vizibilitate pentru deplasare pe traseul respectiv şi distantei normate de evacuare a fluxurilor. Determinarile se efectueazã prin calcul, potrivit reglementãrilor specifice. 34. Timpul de siguranta privind funcţionarea ascensoarelor de intervenţie în caz de incendiu este intervalul de timp în care acestea se pot utiliza de cãtre serviciile mobile de pompieri în timpul incendiului. Timpul de siguranta este cel mai scurt dintre intervalele de timp în care sînt posibile utilizarea şi circulaţia lor, respectiv casa ascensorului nu este invadata de fum şi gaze toxice, pereţii casei ascensorului rezista la foc, iar partea mecanicã, mecanismele şi sistemul de alimentare electrica nu sînt afectate de incendiu. Acestea trebuie sa corespundã reglementãrilor tehnice şi se determina prin încercãri şi calcule. 35. Asigurarea condiţiilor pentru accesul autovehiculelor de intervenţie ale serviciilor mobile de pompieri (autopompe, autoscari etc.) la construcţii, în funcţie de dispunerea, traseele, lãţimea şi rezistenta la sarcini a cãilor de circulaţie, precum şi de conformarea fatadelor construcţiei. Cãile de acces şi circulaţie pentru autovehiculele de intervenţie trebuie sa corespundã reglementãrilor specifice pentru mijloacele de transport de tip greu, soluţiile constructive determinindu-se prin calcule. 36. Echiparea şi dotarea construcţiilor cu mijloace fixe şi mobile de intervenţie în caz de incendiu, cum sînt stingatoarele, hidranti interiori şi exteriori, coloane uscate, maşini, utilaje, substanţe etc., se stabilesc potrivit necesitãţilor şi criteriilor de echipare şi dotare specifice. 37. Asigurarea traseelor pentru accesul personalului serviciilor mobile de pompieri în interiorul construcţiilor, prin usi, coridoare, scãri, ascensoare etc., amenajate şi marcate corespunzãtor, astfel încît sa se poatã ajunge la diferite pãrţi ale construcţiei. Stabilirea acestora are în vedere conformarea construcţiei şi scenariile de siguranta luate în considerare.
SECŢIUNEA a IV-a Condiţii specifice elementelor şi materialelor 38. Principalele condiţii performanţe şi proprietãţi specifice ce se au în vedere la utilizarea elementelor şi materialelor de construcţie se referã la combustibilitate, contribuţia la foc, propagarea flacarilor, degajarea fumului şi a gazelor toxice, la gradul de rezistenta la foc, etanseitatea la fum şi flacari, limita de rezistenta la foc. 39. Combustibilitatea elementelor de construcţie şi a materialelor componente ale elementelor şi structurilor compozite este proprietatea acestora de a se aprinde şi de a arde în continuare, contribuind la creşterea cantitãţii de caldura dezvoltata de incendiu. 40. Contribuţia la foc este apreciatã prin densitatea sarcinii termice care se determina prin calcul, raportind sarcina termica rezultatã din totalitatea materialelor şi substanţelor combustibile fixe şi mobile existente la aria luatã în considerare. 41. Propagarea flacarilor pe suprafata elementelor şi a materialelor de construcţie combustibile se stabileşte în funcţie de alcãtuirea acestora şi viteza specifica de propagare a flacarii. Se recomanda utilizarea acelor alcatuiri care au viteza de propagare a flacarii redusã, asigurindu-se mãsurile de protecţie necesare care sa nu pericliteze siguranta la foc a utilizatorilor. 42. Nivelul admisibil de degajare a fumului şi a gazelor toxice emise de elementele şi materialele combustibile utilizate reprezintã limita ce trebuie asigurata pentru siguranta utilizatorilor construcţiei. 43. Gradul de rezistenta la foc a construcţiei reprezintã capacitatea globalã a acesteia de a rezista la acţiunea incendiului, stabilindu-se în funcţie de combustibilitatea şi limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de construcţie componente, determinate prin încercãri şi calcule. 44. Etanseitatea la propagarea fumului şi a flacarilor reprezintã intervalul de timp performant în care un element de separare impiedica trecerea fumului şi a flacarilor dintr-o parte în alta a sa, determinat prin încercãri. 45. Limita de rezistenta la foc a unui element de construcţie este intervalul de timp în care acesta îşi epuizeaza capacitatea de rezistenta la acţiunea unui incendiu standard, performanta stabilitã pe baza criteriilor de stabilitate, izolare termica şi etanseitatea, determinindu-se prin încercãri şi calcule.
SECŢIUNEA a V-a Intervenţia pentru stingere 46. Timpul de începere a intervenţiei serviciilor mobile de pompieri îl constituie intervalul cuprins între momentul alertarii şi cel al declansarii acţiunii de intervenţie la locul incendiului. 47. Determinarea timpului de începere a intervenţiei se evalueaza în funcţie de serviciile mobile care intervin şi depinde de nivelul pregãtirii, de conceptia tactica, dotare, zile, ore, perioade ale anului, de dificultãţile de trafic, distanţele de parcurs, acţiunile simultane posibile şi de altele similare. Durata generalã a intervenţiei reprezintã suma intervalelor de timp necesare începerii intervenţiei şi a lichidãrii şi stingerii incendiilor, în corelare cu sistemele şi instalaţiile de protecţie prevãzute. 48. Prin scenariile de siguranta care se elaboreazã de cãtre proiectant este necesarã analizarea posibilitãţilor reale de intervenţie operativã în caz de incendiu a serviciilor mobile existente, iar în situaţiile în care acestea nu sînt satisfãcãtoare, sa se asigure completarea cu servicii proprii, constituite, echipate şi dotate corespunzãtor importantei, vulnerabilitatii şi riscurilor previzibile, precum şi posibilitatii unor intervenţii simultane.
CAP. 3 Organizarea activitãţii
49. Conceptia de organizare, conducere şi desfãşurare a activitãţii de prevenire şi stingere a incendiilor în toate domeniile se realizeazã în concordanta cu condiţiile asigurate, pe baza unor scenarii de siguranta ce se elaboreazã pentru fiecare situaţie din faza de proiectare, preluindu-se de beneficiar în planul de apãrare impotriva incendiilor. 50. Planul de apãrare se elaboreazã de beneficiar şi trebuie sa cuprindã organizarea comisiei de apãrare impotriva incendiilor, a serviciului mobil de pompieri şi a intervenţiei de stingere a incendiilor, regulile şi mãsurile specifice de prevenire, situaţii ale echiparii şi dotãrii cu mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi a celor de salvare, evidente ale exerciţiilor efectuate şi ale evenimentelor produse. 51. La întocmirea planului de apãrare, elaboratorul consulta comisia de apãrare impotriva incendiilor şi serviciul de pompieri, iar partea referitoare la organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor se avizeazã de cãtre unitãţile teritoriale ale pompierilor militari. 52. Instruirea personalului asupra regulilor generale şi a mãsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor se asigura de cãtre beneficiar şi este obligatorie la angajare şi periodic la locul de activitate, precum şi ori de cîte ori urmeazã sa execute operaţiuni cu pericol de incendiu sau explozie. Instruirea asupra mãsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor este obligatorie şi pentru persoanele din afarã care executa lucrãri pe teritoriul unitãţii. 53. Pe zonele de activitate se afişeazã, în locuri vizibile, mãsurile specifice şi acţiunile ce se întreprind pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. 54. Pentru instalaţiile tehnologice de producţie cu grad ridicat de risc sau pericol în exploatare, beneficiarii întocmesc instrucţiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, potrivit reglementãrilor de specialitate. 55. La organizarea transportului, manipulãrii şi depozitarii materialelor, lichidelor şi - în general - a substanţelor combustibile se au în vedere proprietãţile fizico-chimice ale acestora, forma şi dimensiunile, modul de ambalare şi compatibilitatea cu substantele de stingere, astfel încît sa nu genereze incendii sau explozii, iar stingerea sa poatã fi realizatã. 56. Executarea lucrãrilor cu foc deschis şi utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu sînt admise numai dupã luarea tuturor mãsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor necesare şi dupã obţinerea permisului de lucru cu foc, iar pentru locurile cu pericol deosebit de incendiu, a autorizaţiei de lucru cu foc, eliberata de beneficiarul lucrãrilor. 57. La terminarea programului de activitate va fi organizatã de cãtre beneficiar verificarea spaţiilor, în vederea eliminãrii surselor potenţiale de iniţiere a incendiilor şi a asigurãrii functionalitatii mijloacelor de protecţie impotriva incendiilor. 58. Darea în funcţiune a construcţiilor şi instalaţiilor - toatã sau parţialã - este admisã numai cu condiţia constatãrii de cãtre comisia de recepţie a asigurãrii mãsurilor tehnice şi organizatorice prevãzute, de prevenire şi stingere a incendiilor, inclusiv încadrarea şi dotarea serviciilor mobile de pompieri ori asigurarea acestora prin înţelegeri sau contracte încheiate cu cele existente în unitãţi apropiate.
CAP. 4 Reguli şi mãsuri generale de prevenire şi stingere a incendiilor
59. Cãile de acces şi de evacuare în caz de incendiu se menţin permanent libere şi marcate corespunzãtor, astfel încît sa poatã fi utilizate în timp cît mai scurt şi pe trasee uşor de recunoscut. 60. În construcţiile civile şi industriale, produsele şi substantele combustibile se vor utiliza numai în cantitãţile strict necesare functionalitatii, fãrã a se depãşi densitatea sarcinii termice stabilite. Produsele şi substantele explozive nu sînt admise în clãdirile publice. 61. În locuinţe de tip unifamilial sau apartamente ale blocurilor de locuit este admisã pãstrarea combustibilului lichid şi a recipientelor de gaze combustibile lichefiate numai în cantitãţile şi condiţiile stabilite prin reglementãri specifice. 62. Produsele, materialele şi substantele combustibile se amplaseaza la distanta ori se protejeaza fata de surse de caldura, astfel încît sa nu fie posibila aprinderea lor. Cele susceptibile de autoaprindere se dispun obligatoriu în zone ventilate. 63. Instalaţiile utilizate ale construcţiilor şi cele de uz casnic, precum şi cele tehnologice se folosesc în limitele condiţiilor functionale, cu respectarea stricta a regulilor şi a mãsurilor de utilizare stabilite de producãtori şi proiectanţi. 64. În spaţii cu pericol de explozie, accesul persoanelor fãrã echipament de protecţie corespunzãtor, precum şi utilizarea sculelor care pot produce scintei prin lovire sau folosirea dispozitivelor, aparatelor, utilajelor, maşinilor ori instalaţiilor fãrã protecţii corespunzãtoare mediului sînt interzise. 65. Cãile de intervenţie în caz de incendiu, precum şi punctele de stationare şi alimentare a pompelor mobile de incendiu vor fi menţinute permanent în stare de funcţionare şi marcate corespunzãtor. 66. Mijloacele de transport pentru produse sau substanţe cu pericol de incendiu sau explozie vor fi echipate corespunzãtor şi vor circula pe trasee ferite de zonele intens populate. Parcarea sau gararea lor se asigura numai în locuri special destinate, amenajate şi echipate pentru acest scop, fiind interzisã utilizarea parcajelor sau a garajelor publice. 67. Utilizarea sistemelor şi a mijloacelor de încãlzire, ventilare, condiţionare şi a celor de iluminat sau forta în condiţii care prezintã pericol de incendiu sau explozie nu este admisã, iar folosirea nesupravegheata a focului deschis şi a sistemelor locale de încãlzire, preparare a hranei ori iluminat este interzisã în condiţii care pot genera incendii. 68. Asigurarea şi menţinerea în funcţie a sistemelor de captare şi scurgere la pãmînt a electricitatii statice este obligatorie la instalaţiile, utilajele şi echipamentele stabilite prin reglementãrile tehnice. 69. Deşeurile, reziduurile, scurgerile şi depunerile de produse combustibile din spaţiile de producţie sau de depozitare se colecteazã şi se indeparteaza ritmic, astfel încît sa nu conducã la iniţierea sau propagarea incendiilor. 70. Materialele şi elementele de construcţie combustibile se trateazã cu substanţe ignifuge sau se protejeaza impotriva radiatiilor termice, potrivit prevederilor din reglementãrile tehnice. 71. Instalaţiile şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor se întreţin permanent în funcţie, iar lucrãrile de reparaţii se realizeazã în timp cît mai scurt posibil, asigurindu-se în perioada respectiva mãsuri de protecţie compensatorii. 72. Scoaterea din funcţiune a sistemelor şi a dispozitivelor de protecţie pe timpul functionarii instalaţiilor cu pericol de incendiu sau explozie este strict interzisã. De asemenea, este interzisã funcţionarea instalaţiilor şi a utilajelor cu improvizatii sau cu defectiuni care pot genera sau favoriza producerea incendiilor. 73. În construcţiile destinate publicului, precum şi în mijloacele de transport în comun nu este admis accesul cu lichide inflamabile, cu recipienţi care conţin gaze combustibile lichefiate sau comprimate, precum şi cu substanţe puternic oxidante. 74. Blocarea, obturarea sau suprimarea cãilor de acces sau evacuare în caz de incendiu a surselor de alimentare cu apa şi a mijloacelor de prevenire şi stingere a incendiilor din echiparea sau dotarea obiectivelor sau a localitãţilor sînt interzise. 75. În sãlile de spectacol şi în alte spaţii sau clãdiri publice este interzis accesul persoanelor în numãr mai mare decît capacitatea stabilitã şi declarata, dacã prin aceasta se ingreuiaza evacuarea în caz de incendiu. 76. Transvazarea, transportul şi depozitarea produselor combustibile în ambalaje sau recipiente care favorizeazã încãrcarea electrostatica sau care pot deversa prin spargere nu sînt admise. 77. Livrarea de cãtre furnizor şi punerea în funcţiune fãrã instrucţiuni de utilizare a aparatelor, dispozitivelor şi echipamentelor care pot constitui surse de iniţiere a incendiilor sînt interzise. 78. Executarea, efectuarea probelor tehnologice, punerea în funcţiune şi darea în exploatare a oricãrei construcţii, instalaţii, amenajãri sau schimbãri de destinaţie trebuie realizate cu respectarea prevederilor legale referitoare la prevenirea şi stingerea incendiilor, astfel încît sa nu creeze pericol pentru utilizatori şi bunuri. 79. Asigurarea condiţiilor de alarmare, evacuare şi salvare a utilizatorilor în caz de incendiu este obligatorie, potrivit reglementãrilor tehnice. 80. Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice destinate prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi respectarea condiţiilor de funcţionare ori de utilizare a acestora conform reglementãrilor tehnice sînt obligatorii. 81. Mãsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor la culturile agricole, sectoarele agrozootehnice, depozitele de furaje şi plante tehnice, pãdurile şi terenurile cu vegetaţie forestierã se asigura potrivit reglementãrilor de specialitate.
CAP. 5 Echipare şi dotare
82. Echiparea şi dotarea cu mijloace fixe şi mobile de prevenire şi stingere a incendiilor se asigura în conformitate cu prevederile reglementãrilor tehnice, potrivit scenariilor de siguranta elaborate, în funcţie de importanta, vulnerabilitatea, riscurile şi pericolele de incendiu, precum şi a condiţiilor specifice, potrivit condiţiilor performanţe implicate. 83. Tipul instalaţiilor şi al sistemelor de semnalizare şi stingere a incendiilor care se adopta, modul de actionare şi de dispunere a lor, dimensionarea acestora şi substantele de stingere utilizate trebuie sa corespundã caracteristicilor şi manifestãrilor incendiilor specifice, avîndu-se în vedere personalul şi posibilitãţile existente de intervenţie potrivit scenariilor de siguranta elaborate, în condiţiile asigurãrii fiabilitatii şi eficientei necesare, conform reglementãrilor tehnice. 84. Instalaţiile şi sistemele de detectare, semnalizare şi alertare în caz de incendiu trebuie sa realizeze îndeplinirea condiţiilor performanţe specifice, asigurind funcţiunile respective în intervalele de timp adoptate prin scenariile de siguranta. 85. Instalaţiile de stingere a incendiilor, care se prevãd conform reglementãrilor tehnice, pot fi constituite din reţele de hidranti, exteriori şi interiori, coloane uscate şi instalaţii de stingere automatã cu apa, spuma, gaze inerte, pulberi. 86. Dotarea cu mijloace mobile de intervenţie pentru stingerea incendiilor (motopompe, autopompe, autoscari etc.) la obiective şi în localitãţi - dupã caz - se face corespunzãtor scenariilor de siguranta adoptate în funcţie de amplasare şi condiţiile specifice, riscuri şi pericole de incendiu, importanta şi vulnerabilitatea la incendiu, valoare şi posibilitãţi de intervenţie etc., potrivit reglementãrilor tehnice. În situaţia în care obiectivele sînt echipate cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor, sigure în funcţionare şi scenariile de siguranta nu o impun, dotarea cu mijloace mobile de intervenţie în caz de incendiu nu este obligatorie. 87. Obiectivele şi localitãţile, dupã caz, vor avea constituite şi organizate servicii mobile de pompieri ori asigurate contracte sau înţelegeri legale cu formaţiunile de specialitate existente în vecinãtate. Componenta şi dotarea serviciilor mobile de pompieri se determina conform reglementãrilor, cu avizul unitãţilor teritoriale de pompieri.
CAP. 6 Dispoziţii finale
88. Prezentele Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor completeazã reglementãrile existente, aprobate prin <>Decretul nr. 290/1977 , în scopul creşterii eficientei activitãţii în toate domeniile, prin aplicarea condiţiilor performanţe specifice. 89. La emiterea sau revizuirea reglementãrilor tehnice, elaboratorii sînt obligaţi ca mãsurile referitoare la prevenirea şi stingerea incendiilor sa fie structurate potrivit condiţiilor performanţe stabilite prin prezentele norme generale. 90. Nerespectarea prevederilor prezentelor Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor atrage rãspunderea juridicã, potrivit legii. -------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
