Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 372 din 10 aprilie 2006 privind Normele de aplicare a Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, cu modificarile ulterioare
EMITENT: MINISTERUL SANATATII PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 2 mai 2006
Vãzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale de asistenţã medicalã, structuri sanitare şi salarizare nr. E.N. 9.161,
având în vedere prevederile art. 63 alin. (2) din Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, cu modificãrile ulterioare,
în temeiul prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
ministrul sãnãtãţii emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aprobã Normele de aplicare a Legii sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, cu modificãrile ulterioare, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Direcţiile din cadrul Ministerului Sãnãtãţii, direcţiile de sãnãtate publicã, precum şi unitãţile sanitare implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul sãnãtãţii,
Gheorghe Eugen Nicolãescu
Bucureşti, 10 aprilie 2006.
Nr. 372.
ANEXĂ
NORME
de aplicare a Legii sãnãtãţii mintale şi a
protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002,
cu modificãrile ulterioare
CAP. I
Promovarea şi apãrarea sãnãtãţii mintale şi prevenirea îmbolnãvirilor psihice
ART. 1
Instituţiile publice abilitate sã ia mãsuri pentru promovarea şi apãrarea sãnãtãţii mintale, prevenirea şi tratamentul tulburãrilor psihice sunt urmãtoarele:
a) Ministerul Sãnãtãţii;
b) Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii;
c) Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei;
d) Ministerul Administraţiei şi Internelor;
e) Ministerul Justiţiei;
f) Agenţia Naţionalã Antidrog;
g) Agenţia Naţionalã pentru Sport;
h) Autoritatea Naţionalã pentru Tineret;
i) Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap;
j) Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
ART. 2
(1) Ministerul Sãnãtãţii elaboreazã Planul de mãsuri pentru promovarea sãnãtãţii mintale şi prevenirea îmbolnãvirilor psihice în colaborare cu instituţiile publice prevãzute la art. 1, precum şi cu organizaţii neguvernamentale.
(2) Planul prevãzut la alin. (1) se publicã pe site-ul Ministerului Sãnãtãţii.
ART. 3
Fiecare instituţie dintre cele prevãzute la art. 1 întocmeşte şi publicã pe site-ul propriu un raport anual cu privire la activitãţile întreprinse pentru promovarea sãnãtãţii mintale şi prevenirea îmbolnãvirilor psihice, precum şi bugetul alocat.
CAP. II
Evaluarea sãnãtãţii mintale
ART. 4
(1) Pacienţii din centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihicã, aflate în coordonarea Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, sunt evaluaţi din punct de vedere psihiatric de cel puţin douã ori pe an de cãtre medicul specialist psihiatru, în scopul stabilirii celei mai adecvate conduite de recuperare.
(2) Evaluarea din punct de vedere psihiatric, prevãzutã la alin. (1), se realizeazã prin servicii medicale ambulatorii şi se efectueazã, la solicitarea direcţiei generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului, în baza unui grafic stabilit de comun acord şi se deconteazã de cãtre Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate.
(3) Alte unitãţi decât cele prevãzute la alin. (1), aflate în structura direcţiilor generale judeţene de asistenţã socialã şi protecţia copilului şi în coordonarea Autoritãţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, solicitã evaluarea din punct de vedere psihiatric pentru persoanele cu tulburãri psihice asistate, în vederea redistribuirii în unitãţile prevãzute la alin. (1).
(4) Serviciile medicale prevãzute la alin. (2) şi (3) se furnizeazã de medici psihiatrii din unitãţi sanitare cu sau fãrã personalitate juridicã în afara timpului de lucru de la unitatea la care este angajat, iar cheltuielile de transport, cazare şi diurnã se suportã de solicitant.
(5) Evaluarea din punct de vedere psihiatric se finalizeazã, dacã este cazul, cu un plan terapeutic care se transmite unitãţii solicitante şi o scrisoare medicalã adresatã medicului de familie pe lista cãruia este înscrisã persoana evaluatã.
ART. 5
Categoriile de profesiuni care necesitã examinarea periodicã a stãrii de sãnãtate mintalã se aprobã prin ordin al ministrului sãnãtãţii, la propunerea unitãţilor interesate, cu respectarea dispoziţiilor legale privind confidenţialitatea şi a drepturilor persoanei cu tulburãri psihice.
CAP. III
Servicii de sãnãtate mintalã
ART. 6
(1) În vederea asigurãrii asistenţei psihiatrice comunitare, a creşterii accesibilitãţii şi calitãţii serviciilor acordate, se organizeazã din punct de vedere funcţional teritoriul ţãrii în arii geografice numite sectoare psihiatrice.
(2) Se organizeazã separat sectoare psihiatrice pentru adulţi şi sectoare psihiatrice pentru copii şi adolescenţi, astfel:
a) un sector psihiatric pentru adulţi este o arie teritorialã şi populaţionalã distinctã care cuprinde 100.000-150.000 de locuitori;
b) un sector psihiatric pentru copii şi adolescenţi este o arie teritorialã şi populaţionalã distinctã care cuprinde 200.000-400.000 de locuitori.
ART. 7
(1) În vederea organizãrii şi funcţionãrii sectoarelor psihiatrice prevãzute la art. 6, Ministerul Sãnãtãţii, prin direcţiile de sãnãtate publicã, înfiinţeazã comisii judeţene în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin.
(2) Comisia judeţeanã prevãzutã la alin. (1) are urmãtoarea componenţã:
a) un reprezentant al direcţiei de sãnãtate publicã;
b) un coordonator - medic psihiatru, desemnat de direcţia de sãnãtate publicã;
c) un reprezentant al administraţiei publice locale.
(3) Pentru dezvoltarea şi funcţionarea sectoarelor psihiatrice Ministerul Sãnãtãţii monitorizeazã utilizarea resurselor financiare şi umane prin Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Sãnãtate Bucureşti, în cadrul programelor naţionale de sãnãtate.
(4) Comisiile judeţene prevãzute la alin. (1) stabilesc, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, hãrţile sectoarelor psihiatrice dupã evaluarea resurselor umane şi materiale disponibile şi propun mãsuri pentru acoperirea nevoilor de îngrijiri de sãnãtate mintalã, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(5) Direcţiile de sãnãtate publicã judeţene vor elabora în termen de 6 luni de la stabilirea hãrţilor sectoarelor psihiatrice planuri specifice de mãsuri pentru realizarea progresivã a prevederilor referitoare la serviciile de sãnãtate mintalã cuprinse în prezentul ordin.
ART. 8
(1) Baza sistemului de îngrijiri o reprezintã o unitate funcţionalã constituitã de echipa terapeuticã şi structurile în care aceasta îşi desfãşoarã activitatea deservind un sector psihiatric.
(2) Echipa prevãzutã la alin. (1) este compusã din medici specialişti în psihiatrie, psihologi, asistenţi sociali, asistenţi medicali de psihiatrie şi alte categorii de personal necesare, în funcţie de activitãţile desfãşurate şi de specificul sectorului. Echipa terapeuticã este condusã de un psihiatru, medic primar sau medic specialist.
(3) Medicul coordonator al echipei terapeutice adapteazã serviciile acordate în cadrul sectorului, în funcţie de specificitãţile sectorului psihiatric deservit şi de nevoile populaţiei-ţintã.
ART. 9
(1) În cadrul fiecãrui sector se organizeazã, în funcţie de nevoile şi particularitãţile locale, urmãtoarele structuri:
a) centrul de sãnãtate mintalã, care organizeazã unitatea mobilã, centrul de intervenţie în crizã şi staţionar de zi, dupã caz;
b) staţionarul de zi;
c) cabinete de psihiatrie;
d) structuri cu paturi, cu sau fãrã personalitate juridicã.
(2) Se pot organiza structuri transectoriale cu paturi, cu sau fãrã personalitate juridicã, pentru patologiile rare, rezistente la tratament sau care nu pot fi rezolvate la nivelul sectorului, precum şi pentru pacienţii încadraţi în art. 114 din Codul penal.
(3) Pentru îngrijiri de lungã duratã pentru persoane cu probleme severe şi persistente de sãnãtate mintalã, se organizeazã în fiecare sector compartimente sau secţii cu paturi, cu maximum 40 de paturi.
ART. 10
În unitãţile sanitare cu paturi se organizeazã compartimente de psihiatrie de legãturã pentru asistenţa psihiatricã a pacienţilor internaţi.
ART. 11
Pacienţii care în urma evaluãrii de cãtre echipa terapeuticã necesitã tratament îndelungat sunt trimişi cãtre centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatricã sau locuinţele protejate, dupã caz.
ART. 12
(1) În cadrul fiecãrui sector psihiatric se acordã servicii dupã cum urmeazã:
a) servicii psihiatrice ambulatorii;
b) servicii de asistenţã mobilã, pentru pacienţi dificil de tratat sau care refuzã sã frecventeze structurile medicale, dar care acceptã tratamentul ori pentru acoperirea unor nevoi psihosociale variate, care necesitã deplasarea unor membri ai echipei terapeutice;
c) servicii psihiatrice de zi: terapie ocupaţionalã, psihoterapie individualã şi de grup, precum şi programe specializate de reabilitare. Aceste servicii acordate pacienţilor internaţi în staţionarul de zi sunt limitate în timp la maximum douã luni; dupã aceastã perioadã pacienţii sunt trimişi cãtre serviciile de reabilitare sau cãtre asistenţa primarã;
d) servicii de reabilitare - în funcţie de oportunitãţile locale, fiecare centru de sãnãtate mintalã oferã programe specializate de reabilitare: programe de terapie ocupaţionalã, programe de reabilitare vocaţionalã, programe de petrecere a timpului liber, programe de psihoeducaţie;
e) servicii spitaliceşti;
f) îngrijiri la domiciliu.
(2) Echipa terapeuticã a sectorului psihiatric asigurã îndrumarea medicilor de familie din sectorul psihiatric în acordarea de îngrijiri de sãnãtate mintalã şi stabileşte protocoale de colaborare cu medicii de familie pentru asigurarea continuitãţii îngrijirilor.
ART. 13
(1) Pentru fiecare sector psihiatric se prevede un anumit numãr de paturi pentru patologia acutã, în funcţie de nevoile şi particularitãţile sectorului, fie într-un spital de psihiatrie, fie într-o secţie de psihiatrie dintr-un spital general.
(2) Personalul unui serviciu spitalicesc sectorial este parte integrantã a echipei terapeutice de sector.
ART. 14
(1) Echipa terapeuticã a sectorului psihiatric pentru adulţi cuprinde:
a) 8 norme întregi pentru psihiatri;
b) 40 de norme întregi pentru asistente de psihiatrie;
c) 4 norme întregi pentru psihologi clinicieni;
d) 5 norme întregi pentru asistenţi sociali;
e) alt personal.
(2) Echipa terapeuticã a sectorului psihiatric pentru copii şi adolescenţi cuprinde:
a) 4 norme întregi pentru psihiatri;
b) 20 de norme întregi pentru asistente de psihiatrie;
c) 2 norme întregi pentru psihologi clinicieni;
d) 3 norme întregi pentru psihopedagogi;
e) 3 asistenţi sociali;
f) alt personal.
ART. 15
Pentru îngrijiri de lungã duratã pentru persoane cu probleme severe şi persistente de sãnãtate mintalã, se organizeazã în fiecare sector unitãţi cu maximum 40 de paturi.
ART. 16
(1) Pentru pacienţii fãrã probleme severe de sãnãtate mintalã care necesitã tratament de lungã duratã, echipa terapeuticã evalueazã nevoile şi stabileşte în funcţie de starea clinicã a pacientului, dacã este cazul, tipul de locuinţã protejatã spre care sã fie îndrumat.
(2) Categoriile serviciilor medicale acordate persoanelor cu tulburãri psihice din locuinţele protejate sunt stabilite prin ordin comun al Ministerului Sãnãtãţii şi al Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate.
ART. 17
Autoritãţile publice locale colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii pentru a asigura spaţii adecvate pentru centrele de sãnãtate mintalã.
ART. 18
Centrele de sãnãtate mintalã şi staţionarele de zi pentru copii şi adolescenţi trebuie sã aibã localizare intracomunitarã, amenajãri şi structuri specifice funcţiilor de prevenire, depistare precoce şi terapie complexã a tulburãrilor psihice infantilo-juvenile şi ale familiei.
CAP. IV
Drepturile persoanelor cu tulburãri psihice
ART. 19
(1) La internarea într-o unitate de îngrijire, pacienţii trebuie imediat informaţi asupra identitãţii şi statutului profesional al personalului de îngrijire care le acordã asistenţã şi asupra regulamentului de ordine interioarã pe care trebuie sã îl respecte pe durata internãrii.
(2) Medicul psihiatru trebuie sã îi aducã la cunoştinţã pacientului care sunt alternativele de tratament şi îngrijire, riscurile şi efectele adverse ale aplicãrii programului terapeutic individualizat.
(3) Programul terapeutic individualizat elaborat de echipa terapeuticã, cu consimţãmântul pacientului, trebuie sã cuprindã:
a) descrierea naturii problemelor şi a nevoilor specifice ale pacientului;
b) descrierea celor mai puţin restrictive condiţii de tratament necesare;
c) descrierea obiectivelor tratamentului;
d) specificarea responsabilitãţilor personalului.
(4) Medicul psihiatru este responsabil de monitorizarea implementãrii programului individualizat de tratament.
ART. 20
În aplicarea art. 26 din Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, cu modificãrile ulterioare, denumitã în continuare lege, în cazul necesitãţii restrângerii libertãţii de mişcare a pacientului, în scopul de a împiedica producerea unei vãtãmãri pentru sine sau pentru o altã persoanã, trebuie respectate urmãtoarele proceduri:
a) contenţionarea pacientului;
b) izolarea pacientului.
ART. 21
(1) Prin contenţionare, în sensul prezentelor norme, se înţelege restricţionarea libertãţii de mişcare a unei persoane prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni mişcarea liberã a unuia dintre braţe, a ambelor braţe, a unei gambe sau a ambelor gambe sau pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vãtãmãri corporale.
(2) Contenţionarea poate fi utilizatã doar atunci când este necesarã apãrarea pacientului de propriile acţiuni care l-ar putea rãni pe el sau pe ceilalţi. Poate fi folositã doar dacã aplicarea celor mai puţin restrictive tehnici a fost neadecvatã sau insuficientã pentru a preveni orice lovire ori vãtãmare.
(3) Contenţionarea nu poate fi folositã ca pedeapsã sau ca mijloc de a suplini lipsa de personal ori de tratament.
(4) În aplicarea mãsurii de restricţionare a libertãţii de mişcare a pacientului trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii.
(5) Reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la dispunerea unei mãsuri de restricţionare a libertãţii de mişcare a pacientului.
(6) Contenţionarea trebuie efectuatã numai în baza dispoziţiei scrise a medicului. Dispoziţia medicului trebuie sã detalieze factorii care au condus la contenţionare şi sã specifice natura contenţionãrii. În dispoziţie trebuie precizatã ora la care mãsura de contenţionare a fost luatã. Contenţionarea nu poate dura mai mult de 4 ore.
(7) Mãsura contenţionãrii va fi menţionatã în foaia de observaţie a pacientului.
(8) Mãsurile de contenţionare aplicate pacienţilor, incluzând toate dispoziţiile scrise ale medicului prin care s-au dispus acestea se înscriu în Registrul mãsurilor de contenţionare şi izolare aplicate pacienţilor.
(9) Registrul prevãzut la alin. (8) se pãstreazã în condiţii de confidenţialitate.
(10) Pe tot timpul contenţionãrii, pacientul trebuie sã fie monitorizat pentru a observa dacã nevoile sale fizice, de confort şi siguranţã sunt îndeplinite. O evaluare a condiţiilor pacientului trebuie realizatã la cel puţin fiecare 30 de minute sau la intervale de timp mai scurte dacã medicul o cere. Evaluarea trebuie înregistratã în foaia de observaţie a pacientului.
ART. 22
(1) Prin izolare se înţelege modalitatea de protejare a pacienţilor care reprezintã un pericol pentru ei înşişi sau pentru alte persoane. Aceastã mãsurã trebuie aplicatã cu maximã precauţie şi numai în cazul în care orice altã modalitate s-a dovedit ineficientã.
(2) Mãsura izolãrii poate fi aplicatã numai dacã instituţia psihiatricã dispune de o încãpere special prevãzutã şi dotatã în acest scop. Încãperea trebuie sã ofere posibilitatea unei observãri continue a pacientului, sã fie iluminatã şi aerisitã în mod corespunzãtor, sã aibã acces la toaletã şi lavator şi sã fie protejatã în aşa fel încât sã previnã rãnirea celui izolat. Nu pot fi izolate concomitent în aceeaşi încãpere mai multe persoane.
(3) Mãsura izolãrii trebuie sã fie aplicatã pentru un timp cât mai scurt posibil. Mãsura trebuie revizuitã periodic, la un interval de cel mult douã ore. Pacientul şi/sau reprezentantul sãu legal sau personal va fi informat cu privire la mãsura izolãrii şi despre procedura de revizuire periodicã a mãsurii.
(4) Pacientul va fi observat în timpul izolãrii conform unui program prevãzut de medicul care dispune mãsura izolãrii.
(5) Pe perioada dispunerii mãsurii izolãrii, pacientul va pãstra îmbrãcãmintea, precum şi orice articole de uz personal sau cu semnificaţie religioasã, cu excepţia situaţiei în care pãstrarea acestora ar putea afecta siguranţa sa.
(6) Mãsura izolãrii poate fi dispusã doar de medic, în aceleaşi condiţii ca şi cea a contenţionãrii.
(7) Mãsura izolãrii trebuie menţionatã în Registrul mãsurilor de contenţionare şi izolare şi în foaia de observaţie a pacientului, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii ca şi în cazul contenţionãrii.
(8) Mãsura izolãrii nu trebuie folositã ca pedeapsã sau ca o formã de ameninţare.
(9) Mãsura izolãrii nu poate fi parte a programului de tratament.
ART. 23
În aplicarea prevederilor art. 29 din lege se va folosi formularul pentru obţinerea consimţãmântului informat prezentat în anexa nr. 1.
ART. 24
(1) Toate informaţiile privind starea de sãnãtate a pacientului, condiţia sa medicalã, diagnosticul, prognosticul şi tratamentul, precum şi alte informaţii de naturã personalã sunt confidenţiale, chiar şi dupã moartea pacientului.
(2) Informaţia confidenţialã poate fi divulgatã numai cu consimţãmântul explicit al pacientului sau când existã dispoziţii judiciare exprese în acest sens. Consimţãmântul este presupus atunci când divulgarea se face cãtre un alt membru al echipei terapeutice implicate în tratamentul pacientului.
(3) Toate datele de identitate ale pacientului trebuie protejate.
(4) Pacienţii au dreptul de a primi rezultatul în scris al diagnosticului, tratamentului şi îngrijirii lor la externarea dintr-o unitate de îngrijire.
(5) Nu este admisã intervenţia în viaţa particularã a pacientului sau în viaţa de familie decât în cazul în care, pe lângã consimţãmântul pacientului, aceasta poate fi justificatã ca necesarã diagnosticului, tratamentului sau îngrijirii pacientului.
(6) Intervenţiile medicale pot fi efectuate numai atunci când existã respectul necesar pentru intimitatea persoanei şi numai în prezenţa acelor persoane necesare intervenţiei respective, dacã pacientul nu a solicitat altfel.
ART. 25
(1) Toate unitãţile care acordã îngrijiri de sãnãtate mintalã au obligaţia sã înfiinţeze un registru special pentru înregistrarea tuturor plângerilor înaintate de pacienţi sau reprezentanţii acestora.
(2) Conducerea unitãţii are obligaţia sã rãspundã în scris la toate plângerile cu privire la încãlcarea drepturilor pacienţilor.
(3) În registrul prevãzut la alin. (1) se consemneazã şi modalitatea de soluţionare a plângerilor.
ART. 26
Pacienţii spitalizaţi fãrã consimţãmântul lor nu pot fi folosiţi ca subiect de cercetare ştiinţificã.
CAP. V
Internarea nevoluntarã
ART. 27
În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, ministrul sãnãtãţii desemneazã prin ordin, la propunerea direcţiilor de sãnãtate publicã şi cu avizul Comisiei de specialitate de psihiatrie, unitãţile autorizate sã efectueze internãri nevoluntare.
ART. 28
(1) Medicul psihiatru care evalueazã cazul şi stabileşte dacã pacientul are, în acel moment, posibilitatea sã înţeleagã starea sa de boalã va explica într-un limbaj simplu şi pe înţelesul acestuia necesitatea internãrii în vederea acordãrii îngrijirilor de sãnãtate mintalã, sub supraveghere medicalã.
(2) În situaţia în care pacientul refuzã internarea şi medicul considerã cã sunt întrunite condiţiile internãrii nevoluntare, medicul va informa pacientul, familia, reprezentantul personal sau legal, dupã caz, despre dreptul sãu de a contesta mãsura internãrii nevoluntare, precum şi despre procedurile care trebuie urmate pentru contestarea acesteia.
ART. 29
(1) Solicitarea internãrii nevoluntare se formuleazã şi se semneazã de una dintre persoanele prevãzute la art. 47 din lege, în momentul prezentãrii la camera de gardã a spitalului.
(2) Dacã solicitantul nu ştie sã scrie, solicitarea de internare nevoluntarã poate fi scrisã de echipa de gardã, pe baza relatãrilor solicitantului, fapt care se va menţiona, cu precizarea persoanei care a scris solicitarea şi a datelor de identificare ale acesteia.
(3) În solicitarea prevãzutã la alin. (1) trebuie descrise manifestãrile ce pun în pericol viaţa, sãnãtatea, integritatea corporalã proprii sau ale altora.
ART. 30
(1) Medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care solicitã internarea nevoluntarã nu poate fi implicat în luarea deciziei de internare sau de revizuire periodicã a internãrii nevoluntare.
(2) Persoanele care solicitã internarea nevoluntarã a unei persoane nu pot fi membri ai comisiei de revizie constituite pentru respectiva persoanã.
ART. 31
(1) Transportul persoanei la spital fãrã consimţãmântul acesteia se poate face doar dacã refuzã internarea voluntarã şi dacã existã un pericol iminent de vãtãmare a sa sau a celor din jur.
(2) Personalul serviciilor care asigurã transportul persoanei la spitalul psihiatric trebuie sã menţioneze lipsa consimţãmântului persoanei transportate într-un raport prezentat medicului psihiatru în momentul aducerii la spital în vederea internãrii.
(3) În raportul prevãzut la alin. (2) se menţioneazã dacã a existat împotrivire din partea persoanei, care au fost mãsurile adoptate, precum şi medicaţia care a fost aplicatã.
(4) Transportul persoanei la spital se face în condiţii cât mai puţin restrictive, asigurându-se respectarea integritãţii sale fizice, psihice şi a demnitãţii sale.
ART. 32
(1) Atunci când pacientul, reprezentantul sãu personal ori legal solicitã externarea, dar sunt întrunite condiţiile care justificã menţinerea internãrii contra voinţei, medicul psihiatru care are în îngrijire bolnavul declanşeazã procedura de internare nevoluntarã.
(2) În situaţia prevãzutã la alin. (1), dacã nu existã alt medic psihiatru care sã hotãrascã internarea nevoluntarã, medicul curant poate lua decizia de internare nevoluntarã, ca mãsurã de urgenţã, urmând confirmarea acesteia prin cadrul legal stabilit.
ART. 33
(1) În toate unitãţile spitaliceşti nominalizate de Ministerul Sãnãtãţii sã efectueze internãri nevoluntare, se constituie un registru unic de evidenţã centralizatã a acestor cazuri şi a documentaţiei medico-juridice care stã la baza internãrii şi susţine legalitatea acesteia.
(2) Internarea nevoluntarã, precum şi deciziile luate de comisiile de revizie a acestei proceduri se înregistreazã în registrul prevãzut la alin. (1).
(3) Registrul prevãzut la alin. (1) cuprinde urmãtoarele informaţii:
a) numele, prenumele, profesia, vârsta şi domiciliul persoanei internate;
b) data internãrii;
c) numele, prenumele, profesia şi domiciliul persoanei care a cerut internarea;
d) dacã este cazul, menţionarea deciziei justiţiei (numãrul, data, instanţa) de punere sub tutelã, curatelã sau supraveghere;
e) notificarea medicului care a internat nevoluntar bolnavul cãtre directorul unitãţii, cu menţionarea numelui, prenumelui şi a gradului profesional;
f) datele examinãrilor de cãtre comisia de revizie, cu componenţa nominalã şi decizia luatã;
g) data încetãrii internãrii şi starea la externare.
ART. 34
(1) Notificarea medicului care a internat nevoluntar pacientul cãtre directorul unitãţii se va face folosindu-se formularul prevãzut în anexa nr. 2.
(2) Notificarea medicului care a internat nevoluntar pacientul cãtre parchetul de pe lângã instanţa judecãtoreascã competentã se va face folosindu-se formularul prevãzut în anexa nr. 3.
(3) Notificarea comisiei de revizie a procedurii cãtre parchetul de pe lângã instanţa judecãtoreascã competentã se va face folosindu-se formularul prevãzut în anexa nr. 4.
ART. 35
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantã din prezentele norme.
ANEXA 1
la norme
Spitalul .............. Data ................
Secţia ..........................
CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT
asupra investigaţiilor şi procedurilor terapeutice
şi pentru participarea la procesul educaţional medical
Subsemnatul .......................... m-am prezentat din proprie voinţã, liber de orice constrângere şi am solicitat evaluarea stãrii mele de sãnãtate pentru precizarea unui diagnostic şi formularea unui program terapeutic individual.
Am cunoştinţã despre dreptul şi libertatea pe care le am de a cere prezenţa unei alte persoane (reprezentant personal) pentru a fi asistat în acordarea consimţãmântului, în vederea efectuãrii investigaţiilor necesare stabilirii diagnosticului şi a aplicãrii metodelor terapeutice necesare recãpãtãrii autonomiei personale. Cunosc de asemenea cã am dreptul sã refuz o procedurã diagnosticã sau un tratament cu care nu sunt de acord.
Mi s-au adus la cunoştinţã, prin explicaţii suficiente, într-un limbaj clar, respectuos şi pe înţelesul meu, urmãtoarele:
- diagnosticul şi modul de stabilire a diagnosticului;
- scopul, metodele şi durata tratamentului propus, precum şi beneficiile aduse de acest tratament;
- eventualele neplãceri, riscuri sau efecte secundare ale tratamentului;
- alte posibile modalitãţi de tratament;
- riscurile şi consecinţele refuzãrii sau întreruperii tratamentului fãrã aviz medical.
Am fost informat cã metodele diagnostice şi terapeutice invazive, având un grad de risc mai mare, vor fi precizate separat şi voi consimţi la acestea individual.
Autorizez medicii şi personalul medical al clinicii/secţiei sã efectueze toate investigaţiile şi procedurile diagnostice necesare, în contextul legal al unei practici medicale corecte. Cu excepţia cazurilor în care, în mod expres, îmi exprim dezacordul, toate investigaţiile uzuale şi tratamentele, cu risc mic sau mediu, pot fi aplicate.
Materialul biologic recoltat (sânge, ţesuturi sau organe) în scop diagnostic poate fi examinat şi în scopuri de cercetare ştiinţificã, instrucţie, poate fi fotografiat şi publicat, fãrã o altã autorizaţie expresã din partea mea, pãstrându-se confidenţialitatea.
Am fost informat cã procesul de asistenţã medicalã este dublat de procesul educaţional şi consimt ca, în limitele impuse de decenţã şi bunul simţ, sã particip la procesul educaţional, dar aceasta nu trebuie sã afecteze calitatea îngrijirilor medicale. Am fost informat cã pot refuza acest lucru de principiu sau în momentele pe care le aleg eu, fãrã a fi obligat sã dau alte explicaţii şi fãrã a fi afectate drepturile mele de pacient.
Am fost informat cã am dreptul sã refuz fotografierea corpului meu, cu excepţia fotografierilor de documentare medicalã pe care le autorizez, cu condiţia sã fie mascate elementele esenţiale ale fizionomiei, pentru a nu fi recunoscut.
În cazul apariţiei unor situaţii de urgenţã majorã în timpul internãrii, echipa medicalã este autorizatã sã efectueze orice teste diagnostice sau manevre terapeutice, justificate medical şi în condiţiile unei practici medicale corecte.
Am citit (mi s-a citit), am înţeles cele scrise mai sus şi sunt de acord cu acestea.
....................... Medic curant,
(semnãtura pacientului) .................
(semnãtura şi parafa)
Reprezentant personal/legal,
..............................
(numele, prenumele şi semnãtura)
ANEXA 2
la norme
NOTIFICARE
În conformitate cu art. 52 alin. (1) din Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, cu modificãrile ulterioare, vã aduc la cunoştinţã cã în data de ................ am decis, în temeiul art. 45 lit. a)/lit. b) din acelaşi act normativ, mãsura internãrii nevoluntare a pacientului ............................., domiciliat în ......................., nãscut la data de ...................., stabilindu-se diagnosticul de ............................................................................................ .
Medic,
......................
ANEXA 3
la norme
NOTIFICARE
În conformitate cu art. 53 alin. (1) din Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, cu modificãrile ulterioare, vã aducem la cunoştinţã cã în data de ...................... s-a decis, în temeiul art. 45 lit. a)/lit. b) din acelaşi act normativ, mãsura internãrii nevoluntare a pacientului ....................., domiciliat în .........................., nãscut la data de ................., stabilindu-se diagnosticul de ................................................................................................ .
Mãsura a fost comunicatã directorului unitãţii conform art. 52 din legea menţionatã.
Medic,
..................
ANEXA 4
la norme
NOTIFICARE
În conformitate cu art. 53 alin. (1) din Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, cu modificãrile ulterioare, vã aducem la cunoştinţã cã în data de ....................... s-a decis, în temeiul art. 45 lit. a)/lit. b) din acelaşi act normativ, mãsura internãrii nevoluntare a pacientului ............................., domiciliat în .............................., nãscut la data de ................, stabilindu-se diagnosticul de ................................................................................... .
Mãsura a fost confirmatã de comisia de revizie, constituitã potrivit art. 52 din legea menţionatã, la data de ............... .
Vã transmitem spre consultare dosarul medical al pacientului.
Anexãm prezentei comunicãri dosarul medical al pacientului.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
