Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDIN nr. 3.419 din 21 decembrie 2009 privind modificarea si completarea Instructiunilor de aplicare a scutirii de taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunile prevazute la art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) si art. 144^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.222/2006
ORDIN nr. 3.419 din 21 decembrie 2009 privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxã pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile prevãzute la <>art. 143 alin. (1) lit. a)-i) , <>art. 143 alin. (2) şi <>art. 144^1 din Legea nr. 571/2003 privind <>Codul fiscal , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aprobate prin <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 EMITENT: MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 915 din 28 decembrie 2009 În baza prevederilor <>art. 143 alin. (1) lit. a)-i) , <>art. 143 alin. (2) şi (3) şi <>art. 144^1 din Legea nr. 571/2003 privind <>Codul fiscal , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în temeiul prevederilor <>art. 10 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ministrul finanţelor publice emite urmãtorul ordin. ART. I Instrucţiunile de aplicare a scutirii de taxã pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile prevãzute la <>art. 143 alin. (1) lit. a)-i) , <>art. 143 alin. (2) şi <>art. 144^1 din Legea nr. 571/2003 privind <>Codul fiscal , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aprobate prin <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 29 decembrie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: 1. Articolul 1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 1. - (1) Prin prezentele instrucţiuni se reglementeazã modul de justificare a scutirii de taxã pe valoarea adãugatã cu drept de deducere pentru operaţiunile prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) şi <>art. 144^1 din Legea nr. 571/2003 privind <>Codul fiscal , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, denumitã în continuare Codul fiscal. (2) Justificarea scutirilor prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) şi art. 144^1 din codul fiscal se face de cãtre persoana impozabilã care poate avea calitatea de furnizor/prestator sau, dupã caz, de beneficiar. Scutirea de taxã pe valoarea adãugatã se aplicã numai în situaţia în care locul operaţiunii se considerã a fi în România, conform prevederilor art. 132 şi 133 din Codul fiscal. În cazul serviciilor pentru care ar fi aplicabile prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, dacã nu se pot prezenta dovezi din care sã rezulte cã beneficiarul este o persoanã impozabilã, se aplicã regulile prevãzute la art. 133 alin. (3)-(6) din codul fiscal pentru stabilirea locului prestãrii serviciilor, iar dacã, potrivit acestor reguli, locul prestãrii este în România, prestatorul poate aplica o scutire de TVA prevãzutã de Codul fiscal, în condiţiile justificãrii acesteia conform prezentelor instrucţiuni, în caz contrar operaţiunea fiind taxabilã. (3) În sensul prezentelor instrucţiuni: a) prin contract se înţelege şi comanda, urmatã de executarea acesteia; b) prestatorul este orice persoanã care acţioneazã în nume propriu şi factureazã o prestare de servicii; c) beneficiarul este persoana pe numele cãreia a fost emisã o facturã pentru o prestare de servicii sau pentru o livrare de bunuri; d) prin furnizor se înţelege orice persoanã impozabilã care realizeazã o livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) sau alin. (2) din Codul fiscal, respectiv producãtorul bunurilor sau proprietarul bunurilor ori comisionarul care acţioneazã în nume propriu, dar în contul comitentului; e) sunt considerate livrãri de bunuri, în sensul art. 143 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul fiscal, bunurile transportate din România în afara Comunitãţii Europene, denumitã în continuare Comunitate, chiar şi în lipsa unei tranzacţii comerciale; f) în scopul aplicãrii prezentelor instrucţiuni, livrãrile de bunuri care sunt transportate din teritoriul comunitar, astfel cum este definit la art. 125^2 din Codul fiscal, în afara Comunitãţii, chiar şi cele prevãzute la lit. e), sunt denumite exporturi, iar furnizorul menţionat la lit. d) este denumit exportator. (4) Pentru acele operaţiuni care prin natura lor nu permit operatorilor economici sã fie în posesia documentelor de justificare a scutirii în momentul faptului generator, prezentarea documentelor pentru justificarea scutirii de taxã se va face în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data la care a intervenit faptul generator de taxã pentru operaţiunea în cauzã. (5) Dacã pentru operaţiuni scutite de taxã sunt emise facturi pentru valoarea totalã ori parţialã a unor operaţiuni înaintea faptului generator de taxã sau sunt emise facturi pentru avansuri, scutirea se justificã în conformitate cu prevederile prezentelor instrucţiuni, în termenul prevãzut la alin. (4), de la data faptului generator de taxã. (6) În cazul în care nu sunt prezentate documentele de justificare a scutirii de taxã la data efectuãrii controlului şi pentru operaţiunea în cauzã a intervenit faptul generator, organele de inspecţie fiscalã au dreptul de a suspenda inspecţia fiscalã pânã la data prezentãrii acestora. (7) Suspendarea inspecţiei fiscale nu poate depãşi termenul prevãzut la alin. (4) şi se va face cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (8) Dacã inspecţia fiscalã a fost deja efectuatã şi, ulterior expirãrii termenului prevãzut la alin. (4), fãrã sã depãşeascã termenul legal de prescripţie, persoana impozabilã intrã în posesia documentelor de justificare a scutirii de taxã, aceasta poate solicita organelor fiscale competente reverificarea perioadei respective, în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã, republicatã , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (9) Scutirile cu drept de deducere sunt aplicate în mãsura în care persoanele impozabile pot justifica scutirea cu documentele prevãzute de prezentele instrucţiuni. Aplicarea regimului de taxare pentru operaţiuni scutite cu drept de deducere de cãtre persoanele impozabile nu va fi sancţionatã de organele de inspecţie fiscalã." 2. Articolul 2 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 2. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, livrãrile de bunuri expediate sau transportate în afara Comunitãţii de furnizor sau de altã persoanã în contul sãu. Prin persoanã care expediazã sau transportã bunuri în afara Comunitãţii în contul furnizorului se înţelege orice persoanã care face transportul. Scutirea se aplicã numai în situaţia în care, potrivit prevederilor contractuale dintre furnizor şi cumpãrãtor, transportul bunurilor în afara Comunitãţii este în sarcina furnizorului, care poate face transportul cu mijloace proprii sau poate apela la o altã persoanã pentru efectuarea transportului. (2) Scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. a) din codul fiscal se justificã de cãtre exportator cu urmãtoarele documente: a) factura, care trebuie sã conţinã informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, sau, dacã transportul bunurilor nu presupune o tranzacţie, documentele solicitate de autoritatea vamalã pentru întocmirea declaraţiei vamale de export; b) unul dintre urmãtoarele documente: 1. declaraţia vamalã de export, certificatã de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar, şi/sau, dupã caz, sã fie certificat liberul de vamã acordat de autoritatea vamalã; sau 2. documentul de însoţire la export (EAD), certificat de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar, şi/sau, dupã caz, sã fie certificat liberul de vamã acordat de autoritatea vamalã; sau 3. confirmarea electronicã a pãrãsirii teritoriului comunitar, transmisã de biroul vamal; c) documente din care sã rezulte cã transportul este realizat de furnizor ori în numele sãu, cum sunt: documentul de transport, comanda de cumpãrare, de vânzare sau contractul, documentele de asigurare." 3. La articolul 3, alineatul (3) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(3) În cazul în care livrarea de bunuri se referã la bunuri cumpãrate în România de cãlãtori persoane fizice, nestabiliţi în Comunitate, care sunt transportate în bagajul personal al cãlãtorului, scutirea de taxa pe valoarea adãugatã se aplicã potrivit procedurilor şi condiţiilor stabilite prin ordin distinct al ministrului finanţelor publice." 4. Articolele 4-6 se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 4. - (1) Sunt scutite de taxã, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, prestãrile de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, altele decât cele prevãzute la art. 141 din Codul fiscal, legate direct de exportul de bunuri. (2) Scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri legate direct de exportul de bunuri, se justificã de prestator în mãsura în care locul prestãrii serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, şi dacã aceasta ar fi fost persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxã. Documentele pe baza cãrora se justificã scutirea de taxã sunt: a) factura, care trebuie sã conţinã informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, sau, dupã caz, pentru persoanele care presteazã efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacã acesta conţine cel puţin informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal; b) contractul încheiat cu beneficiarul; c) documentele specifice de transport prevãzute la alin. (4), în funcţie de tipul transportului, sau, dupã caz, copii de pe aceste documente; d) documente din care sã rezulte cã bunurile transportate au fost exportate. Exemplul 1: A factureazã cãtre B un transport din Italia în Elveţia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate cã locul exportului de bunuri este în Italia. Fiind un transport aferent unui export de bunuri, prestatorul va justifica scutirea de taxã, deoarece beneficiarul este o persoanã impozabilã stabilitã în România şi prestatorul ar fi avut obligaţia plãţii taxei dacã operaţiunea nu ar fi fost scutitã de taxã. Acelaşi raţionament s-ar aplica şi în cazul în care transportul ar fi efectuat din România în Turcia sau în orice altã ţarã din afara Comunitãţii, între douã persoane impozabile stabilite în România. Exemplul 2: A factureazã cãtre B un transport din Italia în Elveţia. A este o persoanã impozabilã stabilitã în România, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în Italia. Locul serviciului de transport este în Italia, conform art. 133 alin. (2) din codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol. În acest caz, serviciul fiind neimpozabil în România, nu este necesarã justificarea scutirii de taxã. Deşi operaţiunea reprezintã o prestare intracomunitarã de servicii, A nu va fi obligat sã înscrie aceastã operaţiune în declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, fiind scutitã de taxã în statul beneficiarului. Exemplul 3: A factureazã cãtre B un transport din China în SUA. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Nefiind un transport aferent unui export de bunuri din teritoriul Comunitãţii, nu este aplicabilã nicio scutire de taxã. Persoana obligatã la plata taxei este prestatorul conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care va emite o facturã cu TVA cãtre B. (3) Dacã locul serviciului de transport de bunuri este în România şi beneficiarul ar fi persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, dacã operaţiunea nu ar fi scutitã, acesta justificã scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport legate direct de exportul de bunuri, cu: a) factura emisã de prestator sau, dupã caz, pentru persoanele care presteazã efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacã acesta conţine cel puţin informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal; b) contractul încheiat cu prestatorul; c) documentele specifice de transport prevãzute la alin. (4), în funcţie de tipul transportului, sau, dupã caz, copii de pe aceste documente; d) documente din care sã rezulte cã bunurile transportate au fost exportate din Comunitate. Dacã beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxã, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni. Exemplu: A factureazã cãtre B un transport din Italia în Elveţia. A este o persoanã impozabilã stabilitã în Franţa, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Fiind un transport aferent unui export de bunuri, beneficiarul va justifica scutirea de taxã, deoarece prestatorul nu este o persoanã impozabilã stabilitã în România şi beneficiarul ar fi avut obligaţia plãţii taxei conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, dacã operaţiunea nu ar fi fost scutitã de taxã. Deşi operaţiunea reprezintã o achiziţie intracomunitarã de servicii, B nu ar avea obligaţia sã înscrie aceastã operaţiune în declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, dacã justificã scutirea de taxã. (4) În aplicarea prevederilor alin. (2) şi (3), se considerã documente specifice de transport, în funcţie de tipul transportului: a) în cazul transportului auto: Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mãrfuri pe şosele (CMR), carnetul TIR şi, dupã caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1; b) în cazul transportului feroviar: scrisoarea de trãsurã, documentul de transport internaţional pe cãile ferate, care sã poarte ştampila staţiei de expediţie, documentul de transmitere a vagonului la calea feratã vecinã, care sã confirme ieşirea mãrfii din Comunitate, şi, dupã caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1; c) în cazul transportului multimodal cale feratã-naval: scrisoarea de trãsurã şi foaia de conosament şi, dupã caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1; d) în cazul transportului prin conducte: documentul emis de transportator, cuprinzând date referitoare la bunurile transportate, şi, dupã caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1. (5) Scutirea de taxã pentru transporturile de bunuri prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. c) din codul fiscal se aplicã şi în cazul transporturilor combinate. Justificarea scutirii se realizeazã pe baza documentelor prevãzute la alin. (2), în cazul prestatorului, sau la alin. (3), în cazul beneficiarului, precum şi a documentelor specifice fiecãrui tip de transport care intrã în componenţa transportului combinat, conform alin. (4). (6) Scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile accesorii transportului legat direct de exportul de bunuri, se justificã de cãtre prestatorul serviciilor, în mãsura în care locul prestãrii serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din codul fiscal şi dacã acesta ar fi fost persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu ar fi aplicatã o scutire de taxã. Documentele pe baza cãrora se justificã scutirea de taxã sunt: a) contractul încheiat cu beneficiarul; b) factura care trebuie sã conţinã informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal; c) documentele din care sã rezulte cã sunt servicii accesorii unui transport de bunuri care au fost exportate din Comunitate. Exemplul 1: A factureazã cãtre B un serviciu de descãrcare de bunuri efectuat în Elveţia, aferent unui transport din Italia în Elveţia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de descãrcare este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Fiind un serviciu accesoriu unui transport aferent unui export de bunuri, prestatorul va justifica scutirea de taxã, deoarece beneficiarul este o persoanã impozabilã stabilitã în România şi prestatorul ar fi avut obligaţia plãţii taxei dacã operaţiunea nu ar fi fost scutitã de taxã. Exemplul 2: A factureazã cãtre B un serviciu de descãrcare de bunuri efectuat în Elveţia, aferent unui transport din Italia în Elveţia. A este o persoanã impozabilã stabilitã în România, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în Italia. Locul serviciului de descãrcare este în Italia, conform art. 133 alin. (2) din codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol. În acest caz, serviciul fiind neimpozabil în România, nu este necesarã justificarea scutirii de taxã. Deşi operaţiunea reprezintã o prestare intracomunitarã de servicii, A nu va fi obligat sã înscrie aceastã operaţiune în declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, operaţiunea fiind scutitã de taxã în statul beneficiarului. Exemplul 3: A factureazã cãtre B un serviciu de încãrcare de bunuri în camioane, serviciul fiind efectuat pe teritoriul Serbiei. Bunurile sunt transportate din Serbia în Elveţia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de încãrcare este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Nefiind un serviciu accesoriu unui transport aferent unui export de bunuri din teritoriul Comunitãţii, nu este aplicabilã nicio scutire de taxã. Persoana obligatã la plata taxei este prestatorul, conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care va emite o facturã cu TVA cãtre B. (7) Dacã locul serviciilor accesorii transportului legat direct de exportul de bunuri este în România, scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. c) din codul fiscal se justificã de beneficiarul serviciilor, dacã acesta ar fi persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutitã, pe baza urmãtoarelor documente: a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor; b) factura emisã de prestator; c) documentele din care sã rezulte cã serviciile sunt accesorii unui transport de bunuri care au fost exportate. Dacã beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxã, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni. Exemplu: A factureazã cãtre B un serviciu de descãrcare de bunuri efectuat pe teritoriul Elveţiei. Bunurile sunt transportate din Italia în Elveţia. A este o persoanã impozabilã stabilitã în Franţa, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în România. Locul serviciului de descãrcare este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Fiind un serviciu accesoriu unui transport legat direct de un export de bunuri, beneficiarul va justifica scutirea de taxã, deoarece prestatorul nu este o persoanã impozabilã stabilitã în România şi beneficiarul ar fi avut obligaţia plãţii taxei conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, dacã operaţiunea nu ar fi fost scutitã de taxã. Deşi operaţiunea reprezintã o achiziţie intracomunitarã de servicii, B nu ar avea obligaţia sã înscrie aceastã operaţiune în declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, dacã justificã scutirea de taxã. (8) Scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru alte prestãri de servicii legate direct de exportul de bunuri, se justificã de cãtre prestatorul serviciilor, în mãsura în care locul prestãrii serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din codul fiscal şi dacã acesta ar fi fost persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxã. Documentele pe baza cãrora se justificã scutirea de taxã sunt: a) contractul încheiat cu beneficiarul; b) factura care trebuie sã conţinã informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal; c) documentele din care sã rezulte cã prestãrile de servicii efectuate sunt legate direct de exportul de bunuri. Exemplele prezentate la alin. (6) vor fi avute în vedere corespunzãtor şi pentru serviciile prevãzute de prezentul alineat. (9) Dacã locul altor servicii legate direct de exportul de bunuri este în România, scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. c) din codul fiscal se justificã de beneficiarul serviciilor, dacã acesta ar fi persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutitã, pe baza urmãtoarelor documente: a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor; b) factura emisã de prestator; c) documentele din care sã rezulte cã prestãrile de servicii sunt legate direct de exportul de bunuri. Exemplul prezentat la alin. (7) va fi avut în vedere corespunzãtor pentru serviciile prevãzute de prezentul alineat. Art. 5. - (1) Sunt scutite de taxã, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, prestãrile de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, legate direct de importul de bunuri, dacã valoarea acestora este inclusã în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal. (2) Scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri legate direct de importul de bunuri, se justificã de prestator, în mãsura în care locul prestãrii serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din codul fiscal şi dacã aceasta ar fi fost persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxã. Documentele pe baza cãrora se justificã scutirea de taxã sunt: a) factura, care trebuie sã conţinã informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din codul fiscal sau, dupã caz, pentru persoanele care presteazã efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacã acesta conţine cel puţin informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal; b) contractul încheiat cu beneficiarul; c) documentele specifice de transport prevãzute la alin. (4), în funcţie de tipul transportului, sau, dupã caz, copii de pe aceste documente; d) documentele din care sã rezulte cã bunurile transportate au fost importate în Comunitate şi cã valoarea serviciilor este inclusã în baza de impozitare a bunurilor importate. Exemplul 1: A factureazã cãtre B un transport din Elveţia în Italia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate cã locul importului de bunuri este în Italia. Fiind un transport aferent unui import de bunuri, prestatorul va justifica scutirea de taxã, deoarece beneficiarul este o persoanã impozabilã stabilitã în România şi prestatorul ar fi avut obligaţia plãţii taxei dacã operaţiunea nu ar fi fost scutitã de taxã. Acelaşi raţionament s-ar aplica în situaţia în care bunurile ar fi transportate din orice alt stat din afara Comunitãţii în România, locul importului de bunuri fiind în România, dacã serviciul de transport este realizat de un prestator persoanã impozabilã, stabilit în România, cãtre un beneficiar persoanã impozabilã, stabilit în România. Exemplul 2: A factureazã cãtre B un transport din Elveţia în Italia. A este o persoanã impozabilã stabilitã în România, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în Italia. Locul serviciului de transport este în Italia, conform art. 133 alin. (2) din codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. În acest caz, serviciul fiind neimpozabil în România, nu este necesarã justificarea scutirii de taxã de cãtre A. Deşi operaţiunea reprezintã o prestare intracomunitarã de servicii, A nu va fi obligat sã înscrie aceastã operaţiune în declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, operaţiunea fiind scutitã de taxã în statul beneficiarului. Exemplul 3: A factureazã cãtre B un transport din China în SUA. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Nefiind un transport aferent unui import de bunuri în Comunitate, nu este aplicabilã nicio scutire de taxã. Persoana obligatã la plata taxei este prestatorul A, conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care va emite o facturã cu TVA cãtre B. (3) Dacã locul serviciilor de transport direct legate de importul de bunuri, a cãror valoare este inclusã în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal, este în România, scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. d) din codul fiscal se justificã de beneficiarul serviciilor, dacã acesta ar fi persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutitã. Documentele pe baza cãrora se justificã scutirea de taxã sunt: a) factura emisã de prestator sau, dupã caz, pentru persoanele care presteazã efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacã acesta conţine cel puţin informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal; b) contractul încheiat cu prestatorul; c) documentele specifice de transport prevãzute la alin. (4), în funcţie de tipul transportului, sau, dupã caz, copii de pe aceste documente; d) documentele din care sã rezulte cã bunurile transportate au fost importate în Comunitate şi cã valoarea serviciilor este inclusã în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din codul fiscal sau echivalentului acestui articol din legislaţia altui stat membru. Dacã beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxã, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni. Exemplu: A factureazã cãtre B un transport din Elveţia în Italia. A este o persoanã impozabilã stabilitã în Franţa, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate cã locul importului de bunuri este în Italia. Fiind un transport aferent unui import de bunuri, beneficiarul va justifica scutirea de taxã, deoarece prestatorul nu este o persoanã impozabilã stabilitã în România şi beneficiarul ar fi avut obligaţia plãţii taxei conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, dacã operaţiunea nu ar fi fost scutitã de taxã. Deşi operaţiunea reprezintã o achiziţie intracomunitarã de servicii, B nu are obligaţia sã înscrie aceastã operaţiune în declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, dacã ar justifica scutirea de taxã. (4) În aplicarea alin. (2) şi (3), se considerã documente specifice de transport, în funcţie de tipul transportului: a) în cazul transportului auto: Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mãrfuri pe şosele (CMR), carnetul TIR şi, dupã caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1; b) în cazul transportului feroviar: scrisoarea de trãsurã, documentul de transport internaţional pe cãile ferate, care sã poarte ştampila staţiei de expediţie, documentul de transmitere a vagonului la calea feratã vecinã, care sã confirme intrarea mãrfii în Comunitate, şi, dupã caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1; c) în cazul transportului multimodal cale feratã-naval: scrisoarea de trãsurã şi foaia de conosament şi, dupã caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1; d) în cazul transportului prin conducte: documentul emis de transportator, cuprinzând date referitoare la bunurile transportate şi, dupã caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1. (5) Scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pentru prestãrile de servicii accesorii transportului şi alte prestãri de servicii, direct legate de importul de bunuri, dacã valoarea acestora este inclusã în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal, se justificã de prestator, în mãsura în care locul prestãrii serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din codul fiscal şi dacã acesta ar fi fost persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxã. Documentele pe baza cãrora se justificã scutirea de taxã sunt: a) factura, care trebuie sã conţinã informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal; b) contractul încheiat cu beneficiarul; c) documentele din care sã rezulte cã prestãrile de servicii sunt accesorii transportului bunurilor importate în Comunitate sau sunt servicii aferente importului de bunuri în Comunitate şi cã valoarea serviciilor este inclusã în baza de impozitare a bunurilor importate. Exemplul 1: A factureazã cãtre B un serviciu de descãrcare de bunuri efectuat în Italia, aferent unui transport din Elveţia în Italia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de descãrcare este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate cã locul importului de bunuri este în Italia. Fiind un serviciu accesoriu unui transport direct legat de un import de bunuri, prestatorul va justifica scutirea de taxã, deoarece beneficiarul este o persoanã impozabilã stabilitã în România şi prestatorul ar fi avut obligaţia plãţii taxei dacã operaţiunea nu ar fi fost scutitã de taxã. Fiind un serviciu prestat între douã persoane impozabile stabilite în România, nu este considerat un serviciu intracomunitar. Exemplul 2: A factureazã cãtre B un serviciu de descãrcare de bunuri efectuat în Italia, aferent unui transport din Elveţia în Italia. A este o persoanã impozabilã stabilitã în România, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în Italia. Locul serviciului de descãrcare este în Italia, conform art. 133 alin. (2) din codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol. În acest caz, serviciul fiind neimpozabil în România, A nu trebuie sã justifice scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal. Deşi operaţiunea reprezintã o prestare intracomunitarã de servicii, A nu va fi obligat sã înscrie aceastã operaţiune în declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, fiind scutitã de taxã în statul beneficiarului. Exemplul 3: A factureazã cãtre B un serviciu de descãrcare de bunuri din camioane, serviciul fiind efectuat pe teritoriul Elveţiei. Bunurile sunt transportate din Serbia în Elveţia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de descãrcare este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Nefiind un serviciu accesoriu unui transport aferent unui import de bunuri în teritoriul Comunitãţii, nu este aplicabilã nicio scutire de taxã. Persoana obligatã la plata taxei este prestatorul A, conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care va emite o facturã cu TVA cãtre B. (6) Dacã locul serviciilor accesorii transportului şi altor prestãri de servicii, direct legate de importul de bunuri a cãror valoare este inclusã în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal, este în România, scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. d) din codul fiscal se justificã de beneficiarul serviciilor, dacã acesta ar fi persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutitã, cu urmãtoarele documente: a) factura emisã de prestator; b) contractul încheiat cu prestatorul; c) documentele din care sã rezulte cã serviciile respective sunt accesorii transportului bunurilor importate sau sunt aferente importului de bunuri în Comunitate şi cã valoarea serviciilor este inclusã în baza de impozitare a bunurilor importate. Dacã beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxã, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni. Exemplu: A factureazã cãtre B descãrcarea bunurilor din camion efectuatã în Italia. Bunurile au fost transportate din Elveţia în Italia. A este o persoanã impozabilã stabilitã în Franţa, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în România. Locul serviciului de descãrcare direct legat de importul de bunuri este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate cã locul importului este în Italia. Fiind un serviciu accesoriu unui import de bunuri, beneficiarul B va justifica scutirea de taxã, deoarece prestatorul A nu este o persoanã impozabilã stabilitã în România şi beneficiarul ar fi avut obligaţia plãţii taxei conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, dacã operaţiunea nu ar fi fost scutitã de taxã. Deşi operaţiunea reprezintã o achiziţie intracomunitarã de servicii, B nu ar avea obligaţia sã înscrie aceastã operaţiune în declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, dacã ar justifica scutirea de taxã. Art. 6. - (1) Sunt scutite de taxã, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, prestãrile de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziţionate ori importate în vederea prelucrãrii în România şi care ulterior sunt transportate în afara Comunitãţii de cãtre prestatorul serviciilor sau de cãtre client, dacã acesta nu este stabilit în România, ori de altã persoanã în numele oricãruia dintre aceştia. Scutirea de taxã pe valoarea adãugatã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. e) din codul fiscal se aplicã prestãrilor de servicii de prelucrare şi în cazul în care prestatorul de servicii care efectueazã aceste servicii în baza unui contract încheiat cu un client nestabilit în România achiziţioneazã sau importã bunuri în vederea încorporãrii în produsul prelucrat ori în vederea utilizãrii în legãturã directã cu produsele prelucrate. Scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. e) din codul fiscal se aplicã pentru prestãrile de servicii pentru care locul prestãrii se considerã în România, conform prevederilor art. 133 din Codul fiscal, şi se justificã cu documentele prevãzute la alin. (3) sau (4), dupã caz. Orice bun încorporat în produsul prelucrat, ambalajele sau alte bunuri utilizate în legãturã directã cu produsul prelucrat sunt accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrãri de bunuri, ci ca fiind parte a serviciului prestat. (2) În cazul bunurilor importate în România în vederea prelucrãrii, calitatea de importator o poate avea, conform prevederilor <>pct. 59 din Normele de aplicare a titlului VI din <>Codul fiscal , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fie proprietarul bunurilor, fie persoana impozabilã înregistratã conform art. 153 din Codul fiscal, care importã bunuri în România în regimul vamal de perfecţionare activã în sistem de rambursare, prevãzut la art. 114 paragraful 1 lit. (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, în vederea prelucrãrii, cu condiţia ca bunurile rezultate ca urmare a acestor operaţiuni sã fie reexportate în afara Comunitãţii sau sã fie achiziţionate de cãtre persoana impozabilã respectivã. În situaţia în care bunurile rezultate în urma prelucrãrii nu sunt reexportate în afara Comunitãţii, prestatorul de servicii care a importat bunurile în România în vederea prelucrãrii pierde dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente importului, cu excepţia cazului în care achiziţioneazã bunurile rezultate în urma prelucrãrii. În situaţia în care locul prestãrii este considerat a fi în România conform prevederilor art. 133 din Codul fiscal, dacã bunurile rezultate în urma prelucrãrii nu sunt reexportate în afara Comunitãţii, prestãrile de servicii de prelucrare nu sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã. Dacã serviciile sunt prestate cãtre un beneficiar persoanã impozabilã, stabilit în alt stat membru, locul prestãrii se considerã în statul membru în care este stabilit beneficiarul conform art. 133 alin. (2) din codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol, serviciile fiind neimpozabile în România. Totuşi, prestatorul nu are obligaţia de a depune declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, dacã prestarea de servicii este scutitã de TVA în statul beneficiarului. (3) Scutirea de taxã prevãzutã la alin. (1), pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale achiziţionate din România sau din alte state membre ori importate de cãtre clientul care nu este stabilit în România, se justificã de prestatorul serviciilor cu urmãtoarele documente: a) contractul încheiat cu clientul care nu este stabilit în România; b) factura pentru serviciile de prelucrare efectuate, care trebuie sã conţinã informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal; c) copie de pe unul dintre urmãtoarele documente: 1. declaraţia vamalã de export, certificatã de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar, şi/sau, dupã caz, sã fie certificat liberul de vamã acordat de autoritatea vamalã; sau 2. documentul de însoţire la export (EAD), certificat de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar, şi/sau, dupã caz, sã fie certificat liberul de vamã acordat de autoritatea vamalã; sau 3. confirmarea electronicã a pãrãsirii teritoriului comunitar, transmisã de biroul vamal; d) documentul de transport care atestã cã bunurile rezultate în urma prelucrãrii pãrãsesc Comunitatea, dacã transportul bunurilor în afara Comunitãţii intrã în sarcina prestatorului de servicii, sau, dupã caz, copie de pe acest document, dacã transportul bunurilor în afara Comunitãţii intrã în sarcina clientului nestabilit în România. (4) Scutirea de taxã prevãzutã la alin. (1), pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale importate de cãtre prestatorul de servicii, se justificã de prestator cu urmãtoarele documente: a) contractul încheiat cu clientul care nu este stabilit în România; b) factura pentru serviciile prestate, care trebuie sã conţinã informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal; c) autorizaţia de perfecţionare activã în sistem de rambursare; d) declaraţia vamalã pentru regimul vamal de perfecţionare activã în sistemul de rambursare; e) dovada exportului bunurilor rezultate în urma prelucrãrii, reprezentatã de unul dintre urmãtoarele documente: 1. declaraţia vamalã de export, certificatã de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar şi/sau, dupã caz, sã fie certificat liberul de vamã acordat de autoritatea vamalã; sau 2. documentul de însoţire la export (EAD), certificat de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar şi/sau, dupã caz, sã fie certificat liberul de vamã acordat de autoritatea vamalã; sau 3. confirmarea electronicã a pãrãsirii teritoriului comunitar, transmisã de biroul vamal; f) documentul de transport, care atestã cã bunurile rezultate în urma prelucrãrii pãrãsesc Comunitatea, dacã transportul bunurilor în afara Comunitãţii intrã în sarcina prestatorului de servicii, sau, dupã caz, copie de pe acest document, dacã transportul bunurilor în afara Comunitãţii intrã în sarcina clientului nestabilit în România. Exemplul 1: A factureazã cãtre B servicii de confecţionare produse textile, materiile prime fiind achiziţionate din Franţa de cãtre client, respectiv de B. A este o persoanã impozabilã stabilitã în România, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în Elveţia. Locul prestãrii serviciilor fiind în România conform art. 133 alin. (7) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoanã impozabilã stabilitã în afara Comunitãţii, A trebuie sã justifice scutirea de TVA, întrucât ar fi avut obligaţia plãţii taxei dacã operaţiunea nu ar fi fost scutitã de taxã. Exemplul 2: A factureazã cãtre B servicii de confecţionare produse textile, materiile prime fiind achiziţionate din Franţa de cãtre client, respectiv de B. A este o persoanã impozabilã stabilitã în România, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în Italia. Locul prestãrii serviciilor se considerã a fi în Italia, conform art. 133 alin. (2) din codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol, serviciile fiind neimpozabile în România. Deşi operaţiunea reprezintã o prestare intracomunitarã de servicii, prestatorul nu are obligaţia de a depune declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, dacã prestarea de servicii este scutitã de TVA în statul beneficiarului, respectiv în Italia." 5. La articolul 7, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 7. - (1) Partea din transportul internaţional de persoane pentru care se aplicã scutirea de taxã prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. g) din codul fiscal este transportul pentru care locul prestãrii se considerã a fi în România, potrivit art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal." 6. La articolul 8, alineatele (4)-(6) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(4) Justificarea scutirii de taxã pe valoarea adãugatã se realizeazã fie de furnizor/prestator, fie de beneficiar, pe baza documentelor care atestã cã livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii sunt destinate scopurilor prevãzute de lege. Scutirea prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. h) din codul fiscal se aplicã atât pentru livrãrile de bunuri/prestãrile de servicii realizate în beneficiul direct al armatorilor de nave, cât şi în situaţia în care între furnizori/prestatori şi armator se interpune un agent de navã. Scutirea de taxã pentru prestãrile de servicii prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. h) pct. 1 şi 3 din codul fiscal se justificã de cãtre prestatorul serviciilor, în mãsura în care locul prestãrii serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din codul fiscal şi dacã acesta ar fi fost persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxã. Dacã locul prestãrilor de servicii prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. h) pct. 1 şi 3 din codul fiscal este în România, scutirea de taxã se justificã de beneficiarul serviciilor, dacã acesta ar fi persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutitã. Exemplul 1: A factureazã cãtre B servicii de reparaţii ale unei nave destinate transportului maritim, serviciile fiind efectuate pe teritoriul României. A este o persoanã impozabilã stabilitã în România, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în Norvegia. Locul prestãrii serviciului fiind în România conform art. 133 alin. (7) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoanã impozabilã nestabilitã în Comunitate, prestatorul trebuie sã justifice scutirea de taxã, întrucât ar fi fost persoana obligatã la plata taxei dacã operaţiunea nu era scutitã. Exemplul 2: A factureazã cãtre B servicii de reparaţii ale unei nave destinate transportului maritim. A este o persoanã impozabilã stabilitã în Dubai, iar B este o persoanã impozabilã stabilitã în România. Locul prestãrii serviciului este în România conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoanã impozabilã stabilitã în România. Prestatorul nefiind stabilit în România, beneficiarul trebuie sã justifice scutirea de taxã, întrucât ar fi fost persoana obligatã la plata taxei dacã operaţiunea nu era scutitã. (5) Scutirea de taxã pe valoarea adãugatã nu se acordã pentru livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii destinate construirii navelor prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal. Livrãrile de bunuri destinate construirii navelor prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. h) din codul fiscal sau pentru orice alt tip de nave pot fi scutite de taxã pe valoarea adãugatã, conform prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, dacã livrarea respectivã se încadreazã într-o mãsurã de simplificare prevãzutã prin ordin al ministrului finanţelor publice. (6) Prin transport internaţional, în sensul art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, se înţelege transportul care are fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara ţãrii, fie ambele puncte în afara ţãrii." 7. La articolul 9, alineatele (5)-(7) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(5) În cazul companiilor aeriene care nu sunt stabilite în România, în scopul aplicãrii scutirilor se va considera cã activitatea acestora constã întotdeauna, în principal, în transportul internaţional de persoane şi/sau de mãrfuri efectuat cu platã. În cazul companiilor aeriene stabilite în România, Direcţia generalã aviaţie civilã din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii va emite un certificat care atestã faptul cã activitatea acestora constã, în principal, în transportul internaţional de persoane şi/sau de mãrfuri efectuat cu platã, care va fi transmis în copie furnizorilor/prestatorilor, ca document justificativ pentru aplicarea scutirii. Certificatul va fi eliberat la solicitarea companiilor aeriene, dupã cum urmeazã: a) în cazul în care certificatul este solicitat în anul curent pentru anul urmãtor, va fi avutã în vedere activitatea desfãşuratã în anul solicitãrii şi certificatul va fi valabil de la data de 1 ianuarie pânã la data de 31 decembrie a anului calendaristic urmãtor; b) în situaţia în care certificatul nu a fost solicitat în anul curent pentru anul urmãtor, va fi avutã în vedere activitatea desfãşuratã în anul precedent şi certificatul va fi valabil de la data emiterii pânã la data de 31 decembrie a anului în care a fost eliberat; c) în cazul companiilor aeriene nou-înfiinţate, certificatul va fi eliberat în anul înfiinţãrii pe baza planului de afaceri prezentat Direcţiei generale aviaţie civilã din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi va fi valabil de la data emiterii pânã la data de 31 decembrie a anului în care a fost eliberat. (6) Scutirea de taxã pe valoarea adãugatã nu se acordã pentru livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii destinate construirii aeronavelor prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal. Livrãrile de bunuri destinate construirii aeronavelor prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. i) din codul fiscal sau pentru orice alt tip de aeronave pot fi scutite de taxa pe valoarea adãugatã conform prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, dacã livrarea respectivã se încadreazã într-o mãsurã de simplificare prevãzutã prin ordin al ministrului finanţelor publice. (7) Justificarea scutirii de taxã pe valoarea adãugatã se realizeazã pe baza documentelor care atestã cã livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii sunt destinate scopurilor prevãzute de lege şi a certificatului prevãzut la alin. (5) pentru companiile aeriene stabilite în România. Scutirea prevãzutã la art. 143 alin. (1) lit. i) din codul fiscal se aplicã atât pentru livrãrile de bunuri/prestãrile de servicii realizate în beneficiul direct al companiilor aeriene, cât şi în situaţia în care între furnizori/prestatori şi compania aerianã se interpune un agent de navã. Scutirea de taxã pentru prestãrile de servicii prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. i) pct. 1 şi 3 din codul fiscal se justificã de cãtre prestatorul serviciilor, în mãsura în care locul prestãrii serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din codul fiscal şi dacã acesta ar fi fost persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxã. Dacã locul prestãrilor de servicii prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. i) pct. 1 şi 3 din codul fiscal este în România, scutirea de taxã se justificã de beneficiarul serviciilor, dacã acesta ar fi persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutitã." 8. La articolul 9, dupã alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu urmãtorul cuprins: "(8) În sensul art. 143 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, transportul internaţional are înţelesul de la art. 8 alin. (6)." 9. La articolul 11, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 11. - (1) Conform art. 144^1 din Codul fiscal, sunt scutite de taxã serviciile prestate de intermediarii care acţioneazã în numele şi în contul altei persoane, în cazul în care aceste servicii sunt prestate în legãturã cu operaţiunile scutite prevãzute la art. 143 şi 144 din Codul fiscal, cu excepţia operaţiunilor prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. f) şi la art. 143 alin. (2) din Codul fiscal. Scutirea de taxã se justificã de prestator în mãsura în care locul prestãrii serviciului de intermediere este considerat a fi în România conform art. 133 din codul fiscal şi dacã acesta ar fi persoana obligatã la plata TVA conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu s-ar aplica o scutire de TVA. Beneficiarul serviciului de intermediere are obligaţia sã justifice scutirea de taxã dacã locul prestãrii este considerat în România conform art. 133 din codul fiscal şi în situaţia în care acesta ar fi persoana obligatã la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, dacã operaţiunea nu ar fi scutitã." ART. II Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intrã în vigoare la 1 ianuarie 2010. Ministrul finanţelor publice, Gheorghe Pogea Bucureşti, 21 decembrie 2009. Nr. 3.419. --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
