Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDIN nr. 277 din 23 iunie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, functionarea si finantarea asistentei de urgenta acordate cu elicopterele achizitionate de Ministerul Sanatatii si repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni si Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures, aprobata prin Legea nr. 40/2004

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

ORDIN nr. 277 din 23 iunie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, functionarea si finantarea asistentei de urgenta acordate cu elicopterele achizitionate de Ministerul Sanatatii si repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni si Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures, aprobata prin Legea nr. 40/2004

EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 647 din 19 iulie 2004

Comenteaza legea

Având în vedere prevederile <>art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţã acordate cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sãnãtãţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Târgu Mureş, aprobatã prin <>Legea nr. 40/2004 ,
în temeiul <>art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 604/2003 , şi al <>art. 4 alin. (7) din Hotãrârea Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor şi ministrul sãnãtãţii emit urmãtorul ordin:

ART. 1
Se aprobã Normele metodologice de aplicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţã acordate cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sãnãtãţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Târgu Mureş, aprobatã prin <>Legea nr. 40/2004 , prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministru de stat,
ministrul administraţiei
şi internelor,
Marian Florian Sãniuţã

Ministrul sãnãtãţii,
Ovidiu Brînzan

ANEXĂ

NORME METODOLOGICE
de aplicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţã acordate cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sãnãtãţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Târgu Mureş, aprobatã prin <>Legea nr. 40/2004

I. Terminologie
În prezentele norme metodologice, termenii de mai jos au urmãtoarele accepţiuni:
a) operator aerian - Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Unitatea specialã de aviaţie, ca persoanã juridicã autorizatã şi/sau licenţiatã, angajatã în operarea elicopterelor, ca operator aerian militar cu înmatriculare militarã a aeronavelor;
b) operator medical - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Târgu Mureş şi Institutul Clinic Fundeni, în cooperare cu Spitalul Clinic de Urgenţã Bucureşti, ca unitãţi sanitare care organizeazã şi rãspund de desfãşurarea asistenţei medicale şi tehnice de urgenţã acordate prin utilizarea elicopterelor;
c) intervenţie primarã - intervenţie de urgenţã la locul incidentului, unde se acordã asistenţã de urgenţã şi se efectueazã transportul victimei/victimelor la cel mai apropiat spital competent pentru cazul respectiv;
d) intervenţie secundarã - intervenţie care se desfãşoarã la solicitarea unei unitãţi sanitare, în vederea transferului unui pacient internat, aflat în stare criticã, de la unitatea solicitantã la o altã unitate sanitarã, competentã în rezolvarea cazului respectiv, precum şi pentru cazurile prevãzute în contractul-cadru de reglementare a condiţiilor acordãrii asistenţei medicale persoanelor asigurate în sistemul de asigurãri de sãnãtate;
e) asistenţã de urgenţã - asistenţã medicalã şi/sau tehnicã asiguratã în cazul în care una sau mai multe persoane se aflã în pericol imediat în urma unui accident, unei îmbolnãviri acute sau în cazul în care se aflã într-un mediu ostil vieţii;
f) zbor umanitar - zbor special executat cu aeronavele militare în beneficiul persoanelor cãrora li se acordã ajutor prin transport în caz de accident, îmbolnãvire acutã sau în cazul în care se aflã într-un mediu ostil vieţii. În contextul acestor norme metodologice sunt incluse toate misiunile de urgenţã (primare, secundare, speciale etc.);
g) echipaj - grup care este constituit din personal navigant militar şi personal medical şi de salvare specializat, care îndeplinesc atribuţii de serviciu în timpul gãrzii la sol, precum şi la bordul aeronavei pe timpul zborului; comandantul echipajului este pilotul prim, iar locţiitorii acestuia sunt pilotul secund şi medicul-şef. În situaţii speciale comandant de aeronavã poate fi numitã şi o altã persoanã, autorizatã de comandantul care a ordonat misiunea de zbor;
h) asistenţã tehnicã - totalitatea activitãţilor tehnice şi logistice necesare întreţinerii aeronavelor şi menţinerii stãrii de disponibilitate a acestora;
i) tehnic de aeronavã - mecanic cu studii de specialitate care poate îndeplini sarcinile conform art. 628 din Regulamentul asigurãrii tehnice de aviaţie;
j) punct de operare aeromedical şi de salvare - heliport cu totalitatea facilitãţilor de infrastructurã necesare operãrii elicopterelor, aflat în administrarea operatorilor medicali;
k) misiune - activitatea unui membru al echipajului din momentul în care intrã în serviciu, dupã o perioadã de odihnã corespunzãtoare înaintea acesteia, pânã în momentul în care iese din serviciu;
l) ATS - serviciu de trafic aerian - termen generic însemnând:
- FIS - serviciu de informare a zborurilor;
- serviciu de alarmare;
- serviciu consultativ al traficului aerian;
- ATC service - serviciu de control al traficului aerian introdus cu scopul de a preveni coliziunile dintre aeronave (şi pe suprafaţa de manevrã între aeronave şi obstacole) şi pentru a accelera şi a menţine un flux sistematic (ordonat) de trafic aerian;
m) UPU - unitate de primiri urgenţe;
n) SMURD - serviciul mobil de urgenţã reanimare şi descarcerare, înfiinţat în cadrul unitãţilor de primiri urgenţe ale operatorilor medicali (Spitalul Clinic de Urgenţã Bucureşti şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Târgu Mureş) şi funcţionând ca serviciu integrat, fãrã personalitate juridicã, pe baza normelor, ordinelor, dispoziţiilor şi protocoalelor în vigoare între operatorii medicali, Unitatea specialã de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi unitãţile de pompieri militari din Bucureşti, în cazul SMURD Bucureşti, şi din Târgu Mureş, în cazul SMURD Mureş;
o) unitate sanitarã de referinţã - o unitate sanitarã care deţine resursele umane şi tehnice necesare rezolvãrii optime a unei categorii de cazuri medicale;
p) mod de operare, funcţionare şi finanţare a asistenţei de urgenţã cu elicopterele (din punctul de vedere al operatorului medical) - asigurarea de cãtre acesta a infrastructurii necesare funcţionãrii sistemului în regim de gardã permanentã, inclusiv a cazãrii şi mesei piloţilor aflaţi în detaşare la operatorul medical, cheltuieli ce se includ în costul serviciilor medicale.

II. Operarea aerianã şi medicalã

II.1. Operare aerianã

1. Operatorul aerian va stabili personalul navigant pregãtit sã execute misiuni de zbor cu cele douã elicoptere.
2. Pentru fiecare punct de operare aeromedical se va înfiinţa o funcţie de comandant al punctului de operare aeromedical, care va fi încadratã cu un pilot cu suficientã experienţã pentru coordonarea activitãţii de zbor. Pânã la încadrarea funcţiei activitatea poate fi coordonatã de comandantul de echipaj sau de un alt pilot numit de cãtre operatorul aerian.
3. Pânã la definitivarea pregãtirii piloţilor misiunile de zbor se vor executa numai în condiţiile meteorologice pentru care echipajele sunt pregãtite.
4. Echipajul va fi format din:
- personal navigant (comandant de echipaj, pilot);
- personal medical (medic, asistent medical);
- personal specializat (în funcţie de specificul misiunii):
● operator troliu;
● pompier descarcerare;
● salvamontist, salvamar etc.
5. Pentru misiunile care presupun aterizarea pe terenuri necunoscute, nemarcate, zborul se va executa numai pe timp de zi.
6. Zborurile umanitare se vor executa conform regulamentelor şi reglementãrilor militare în vigoare:
- Regulamentul de zbor al aviaţiei militare AV-6;
- Regulamentul asigurãrii tehnice de aviaţie AV-5;
- Dispoziţia pentru anul în curs privind instruirea forţelor aeriene ale Statului Major al Forţelor Aeriene Române (secţiunea a II-a Aviaţie);
- Ordinul nr. 28/1986 al comandantului aviaţiei militare Norme privind încercarea, recepţionarea, verificarea şi transportul în zbor al aeronavelor aviaţiei militare;
- Ordinul general al ministrului apãrãrii naţionale nr. 9 din 3 martie 1995 pentru aprobarea Normelor de atestare, clasificare şi specializare a personalului din aviaţia militarã;
- Ordinul nr. 20 al comandantului aviaţiei militare privind instructorii şi conducãtorii de zbor;
- Buletinul OY-2-C 045/1985 privind verificarea aeronavelor înainte de zbor;
- C.P.L. - 81 Elicoptere (curs de pregãtire de luptã);
- ordinele şi dispoziţiile comandantului Unitãţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor;
- Codul aerian român;
- A.I.P. - Romania (Aeronautical Information Publication);
- NOTAM-uri;
- alte documente care reglementeazã activitatea de zbor.
7. Din punct de vedere tehnic, operatorul aerian va asigura:
- întreţinerea zilnicã;
- reparaţiile curente şi lucrãrile periodice care se vor executa la baza tehnicã a acestuia;
- stabilirea tehnicului de aeronavã care are obligaţia sã participe la pregãtirea elicopterului pentru zbor, se îngrijeşte de buna funcţionare a mijloacelor tehnice de aerodrom şi hangar, remediazã micile defecţiuni apãrute în procesul exploatãrii aeronavelor, urmãreşte starea de disponibilitate a acestora;
- controlul periodic al aeronavelor, care se executã de cãtre o echipã tehnicã în conformitate cu normativele în vigoare;
- periodicitatea activitãţilor de întreţinere a elicopterelor conform regulamentelor şi reglementãrilor în vigoare, precum şi prevederilor constructorului.
Fondurile necesare lucrãrilor tehnice de întreţinere zilnicã şi asigurare CASCO (aeronavã şi persoane) vor fi asigurate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
8. Operatorul aerian va asigura:
- planificarea misiunilor de pregãtire/instruire a personalului;
- pregãtirea personalului navigant şi a personalului medical şi de salvare pentru executarea misiunilor, privind modul de exploatare, la sol şi în zbor, a aeronavelor;
- organizarea de cursuri pentru pregãtirea altor categorii de personal care participã la misiunile de zbor, pentru exploatarea echipamentelor;
- organizarea periodicã a şedinţelor de analizã a activitãţii de intervenţie/salvare aerianã;
- participarea la şedinţele de analizã organizate de operatorul medical;
- pânã la 20% din orele alocate anual pentru perfecţionarea pregãtirii echipajelor în perioada iniţialã (pânã în iunie 2005); ulterior se vor aloca între 10 şi 15% din orele de zbor anuale pentru misiunile de pregãtire;
- executarea zborului de anduranţã în cuantum de 50 de ore de elicopter la sosirea acestuia;
- misiunile de pregãtire/instruire a personalului:
● misiunile de pregãtire se vor planifica anual de operatorul aerian de comun acord cu operatorii medicali;
● ele pot include urmãtoarele tipuri de misiuni:
1. pregãtirea piloţilor;
2. pregãtirea echipajului de intervenţie;
3. pregãtire în operaţiunile de salvare montanã şi în alte tipuri de operaţiuni de salvare specialã;
4. pregãtire în utilizarea troliului de salvare în misiunile de salvare;
5. exerciţiile de intervenţie mixte cu alte servicii de intervenţie medicale şi nemedicale, cum ar fi salvamontul, Jandarmeria Montanã, pompierii etc.;
6. exerciţiile de cãutare/salvare, împreunã cu alte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi cu structurile specializate din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale.
9. Operatorul medical va asigura masa şi cazarea (unde este cazul) echipajelor de gardã şi a celor care se aflã în repaus.
10. Personalul navigant desemnat sã execute misiuni umanitare va beneficia de echipament de protecţie adecvat, asigurat de operatorul medical.
11. Echipajele elicopterelor vor ţine permanent legãtura cu baza pentru furnizarea datelor necesare executãrii zborurilor (informare meteorologicã, aprobãri pentru zbor, aprobãri pentru survol etc.).
12. Operatorul aerian va emite Instrucţiunile de executare a misiunilor umanitare în cooperare cu operatorul medical.

II.2. Operare medicalã

1. Se va înfiinţa câte o linie de gardã la Spitalul Clinic de Urgenţã Bucureşti şi la Spitalul Clinic de Urgenţã Târgu Mureş.
2. Serviciile de operare medicalã asigurate de Spitalul Clinic de Urgenţã Bucureşti şi de Institutul Clinic Fundeni pentru regiunea arondatã vor fi contractate cu Casa de Asigurãri de Sãnãtate a Municipiului Bucureşti.
3. Serviciile de operare medicalã asigurate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Târgu Mureş vor fi contractate cu Casa de Asigurãri de Sãnãtate Mureş.
4. Pentru elicopterul din Bucureşti contractul de operare medicalã se va încheia între Casa de Asigurãri de Sãnãtate a Municipiului Bucureşti şi Spitalul Clinic de Urgenţã Bucureşti.
5. Serviciile de operare medicalã contractate au la bazã urmãtorii indicatori: indemnizaţiile personalului medical, plata liniei de gardã, costul medicamentelor şi al materialelor medicale necesare şi costul contractelor de întreţinere şi reparaţii ale aparaturii şi instrumentelor medicale din elicopter.
6. Modalitãţile de platã a operatorilor medicali în baza contractelor de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurãri de sãnãtate vor include costurile/orã de zbor şi costurile/solicitare.
7. Costurile/orã de zbor au la bazã urmãtorii indicatori: indemnizaţiile personalului medical, precum şi costul contractelor de întreţinere şi reparaţii ale aparaturii medicale din dotare.
8. Costurile/solicitare au la bazã urmãtorii indicatori: costul medicamentelor şi al materialelor sanitare.
9. Casele de asigurãri de sãnãtate sunt obligate sã deconteze costurile medicamentelor şi ale materialelor sanitare consumate efectiv/solicitare.
10. Operatorii medicali vor asigura un echipaj de intervenţie pentru elicopter 24 de ore din 24, începând cu data în care elicopterele devin apte sã execute misiuni în toate condiţiile meteorologice, durata perioadei de adaptare fiind pânã cel târziu luna iunie 2005.
11. Medicul de gardã va lucra în cadrul UPU/SMURD în cazul în care elicopterul nu este operabil.
12. Operatorii medicali rãspund de îndeplinirea prevederilor prezentelor norme metodologice, având obligaţia de a colabora cu operatorul aerian.
13. Spitalul Clinic de Urgenţã Bucureşti va opera medical elicopterul repartizat prin UPU-SMURD Bucureşti, aflatã în structura spitalului.
14. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Târgu Mureş va opera medical elicopterul repartizat prin UPU-SMURD, aflatã în structura spitalului.
15. Din serviciul integrat de intervenţie, salvare şi transport sanitar creat sub denumirea SMURD fac parte: Spitalul Clinic de Urgenţã Bucureşti, Spitalul Clinic de Urgenţã Târgu Mureş, Unitatea specialã de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Brigada de Pompieri a Capitalei şi Grupul de Pompieri Horea al Judeţului Mureş, pe baza protocoalelor încheiate sau care urmeazã a fi încheiate între aceste instituţii.
16. Medicii-şefi/coordonatori UPU-SMURD au şi atribuţia de medic-şef al punctului de operare aeromedical şi vor putea desemna un locţiitor care sã coordoneze din punct de vedere medical aceastã activitate. El va avea urmãtoarele sarcini pe care le va executa de comun acord cu pilotul comandant al punctului de operare aeromedical:
a) organizarea activitãţii medicale şi a gãrzilor;
b) organizarea cursurilor de pregãtire specifice;
c) organizarea exerciţiilor;
d) informarea spitalelor şi a serviciilor de urgenţã din zona arondatã despre modul de lucru şi stabilirea protocoalelor de colaborare;
e) urmãrirea respectãrii protocoalelor de colaborare şi de transfer de cãtre unitãţile sanitare din zona arondatã;
f) raportarea disfuncţionalitãţilor şi a neregulilor de colaborare cu unitãţile şi serviciile sanitare din zona arondatã direcţiilor de sãnãtate publicã judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi Direcţiei generale de asistenţã medicalã din cadrul Ministerului Sãnãtãţii şi propunerea de soluţii;
g) organizarea, în colaborare cu conducerile operatorilor medicali, a şedinţelor periodice de analizã a activitãţii cu directorii direcţiilor de sãnãtate publicã judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi cu reprezentanţii unitãţilor sanitare din judeţele arondate;
h) organizarea de cursuri şi seminarii cu personalul serviciilor de urgenţã din zonele arondate;
i) organizarea periodicã (cel puţin o datã la 3 luni) a şedinţelor de analizã a activitãţii din punct de vedere medical;
j) participarea la şedinţele de analizã a activitãţii de intervenţie/salvare aerianã organizate de operatorul aerian;
k) asigurarea respectãrii regulamentelor de funcţionare/ operare de cãtre personalul operatorului medical al punctului de operare aeromedical;
l) autorizarea executãrii intervenţiilor secundare.
17. Medicul-şef al punctului de operare aeromedical va fi asistat de un asistent medical-şef desemnat de acesta, cu urmãtoarele sarcini:
a) completarea documentelor administrative ale operatorului medical (pontaje, decontãri materiale, decontãri de medicamente etc.);
b) asigurarea aprovizionãrii prealabile cu medicamentele şi materialele medicale prin farmaciile şi serviciile de aprovizionare ale operatorilor medicali;
c) stabilirea procedurii de verificare, încãrcare şi completare a echipamentelor, materialelor şi medicamentelor din elicopter, precum şi din stocul de rezervã din cadrul punctului de operare aeromedical;
d) participarea la şedinţele de analizã împreunã cu medicul-şef;
e) asigurarea respectãrii regulamentelor de funcţionare/operare de cãtre personalul operatorului medical al punctului de operare aeromedical.
18. Operatorii medicali au obligaţia de a crea un stoc de materiale şi medicamente în cadrul punctului de operare aeromedical, de care va rãspunde asistentul medical-şef al punctului şi va fi în permanenţã accesibil echipajului de gardã.
19. Operatorii medicali au obligaţia de a asigura modalitatea optimã de aprovizionare cu oxigen, medicamente şi materiale sanitare, astfel încât sã nu lipseascã din stoc materiale şi/sau medicamente importante.
20. Lipsa unor materiale, medicamente sau defecţiunea unor aparate fãrã de care viaţa unui pacient poate fi pusã în pericol în timpul transportului va face elicopterul inoperabil pânã la remedierea situaţiei. Responsabilitatea în acest sens revine în întregime operatorului medical.
21. Operatorii medicali vor plãti indemnizaţia orarã de zbor personalului din echipa medicalã care activeazã pe elicopter, conform legislaţiei în vigoare şi normelor metodologice privind acordarea indemnizaţiilor personalului aeronautic militar, dupã cum urmeazã:
a) 70% din totalul indemnizaţiei orare de zbor a pilotului comandant de echipaj pentru medicul de gardã;
b) 55% din totalul indemnizaţiei orare de zbor a pilotului comandant de echipaj pentru asistentul medical sau personalul de salvare.
22. Echipajul medical al elicopterului va include 2-3 persoane, dintre care cel puţin un medic. Numãrul persoanelor care pot participa la o misiune se stabileşte de comun acord cu pilotul.
23. Pot efectua gardã pe elicopter numai urmãtoarele categorii de medici:
a) medici specialişti/primari în medicinã de urgenţã acreditaţi/atestaţi pentru activitate pe elicopter;
b) medici specialişti/primari de ATI acreditaţi/atestaţi pentru intervenţia cu elicopterul;
c) medici rezidenţi în medicinã de urgenţã sau în anestezie, terapie intensivã, anii III, IV şi V, cu acordul directorului instituţiei care opereazã medical elicopterul şi al medicului-şef de punct de operare aeromedical şi doar dupã acreditare sau atestare pentru intervenţia cu elicopterul.
24. Pot activa pe elicopter în cadrul echipajului medical urmãtoarele categorii de personal acreditat/atestat pentru activitate pe elicopter, indemnizaţia orarã de zbor fiind plãtitã de cãtre angajator:
a) medici rezidenţi în curs de formare (fãrã plata indemnizaţiei);
b) asistenţi medicali în curs de formare (fãrã plata indemnizaţiei);
c) personal de salvare în curs de formare (fãrã plata indemnizaţiei);
d) asistenţi medicali;
e) personal specializat în acordarea asistenţei de urgenţã în echipã.
25. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Târgu Mureş prin UPU-SMURD va fi desemnat ca centru de formare şi acreditare a personalului medical care va activa în cadrul echipajelor de intervenţie aerianã.
26. Începând cu luna ianuarie 2007, Spitalul Clinic de Urgenţã Bucureşti va funcţiona ca al doilea centru de formare şi acreditare.
27. Spitalul Clinic de Urgenţã Bucureşti, Spitalul Universitar de Urgenţã Bucureşti, Spitalul Clinic de Urgenţã "Bagdasar-Arseni", Spitalul Clinic de Urgenţã pentru Copii "Grigore Alexandrescu", Spitalul Clinic de Urgenţã de Chirurgie Plasticã, Reparatorie şi Arşi şi Spitalul Clinic de Urgenţã pentru Copii "Maria Sklodowska Curie" vor fi centrele de referinţã desemnate ca centre de urgenţã şi traumã pentru zona de intervenţie primarã deservitã de elicopterul din Bucureşti.
28. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Târgu Mureş şi Spitalul Clinic Judeţean Cluj vor fi centre de referinţã desemnate ca centre de urgenţã şi traumã pentru zona de intervenţie primarã deservitã de elicopterul din Târgu Mureş.
29. Centrele de urgenţã şi traumã desemnate au obligaţia de a primi urgenţele critice transportate de elicopterele de intervenţie sau de alte mijloace, în vederea asigurãrii asistenţei de urgenţã calificate, efectuãrii investigaţiilor de urgenţã şi rezolvãrii cazurilor respective.
30. Centrele de urgenţã şi traumã vor avea asiguratã gardã permanentã pentru computer tomograf, care sã permitã efectuarea investigaţiilor de urgenţã în maximum 15 minute de la momentul solicitãrii de cãtre medicii de gardã din spital.
31. Centrele de urgenţã şi traumã vor asigura gardã pentru RMN, angiografie şi endoscopie, care sã permitã efectuarea investigaţiilor de urgenţã în maximum 60 de minute de la momentul solicitãrii de cãtre medicii de gardã din spital. În cazul în care nu au o asemenea aparaturã în dotare, vor încheia protocoale de colaborare cu alte unitãţi sanitare care le au în dotare.
32. Spitalele judeţene au obligaţia sã asigure asistenţã de urgenţã, investigaţiile necesare şi tratamentul definitiv la nivelul lor de competenţã, utilizând toate mijloacele şi resursele aflate în structura acestora, în cazul în care cazurile critice sunt transportate acolo, organizând inclusiv transferul pacientului sau al pacienţilor cãtre centrele de referinţã, dacã este indicat.
33. Centrele de cardiologie din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Târgu Mureş sunt desemnate ca centre de referinţã pentru zonele de intervenţie primarã deservite de cele douã elicoptere.
34. Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului "Alfred Rusescu" din Bucureşti şi Spitalul Clinic de Urgenţã Târgu Mureş sunt desemnate ca centre de referinţã pentru cazurile critice de neonatologie transferate de cele douã elicoptere.
35. Medicul de gardã din cadrul echipajului de pe elicopter este persoana care va decide destinaţia la care va fi transportat pacientul, luând în considerare afecţiunile, distanţele, competenţele necesare rezolvãrii cazului, precum şi posibilitãţile şi restricţiile tehnice din punct de vedere al piloţilor.
36. Unitãţile sanitare desemnate ca centre de referinţã conform pct. 27, 28, 33 şi 34, precum şi spitalele judeţene din zonele de intervenţie primarã a elicopterelor au obligaţia de a informa operatorii medicali despre orice problemã pentru care centrul respectiv nu poate asigura temporar asistenţã de urgenţã corespunzãtoare pacienţilor critici transportaţi de cele douã elicoptere din zonele de intervenţie primarã. Unitãţile respective au obligaţia sã remedieze problemele în cel mai scurt timp posibil şi sã anunţe operatorii medicali despre reluarea activitãţii în momentul în care problema este rezolvatã. Astfel de situaţii includ defecţiunea unor aparate de investigaţii paraclinice şi indisponibilitatea unor aparate sau echipamente necesare rezolvãrii unei categorii de urgenţe.
37. Lipsa locurilor la secţiile de terapie intensivã nu poate constitui motiv de refuz de primire a pacienţilor critici care necesitã investigaţii şi intervenţii de urgenţã în vederea stabilizãrii şi aplicãrii tratamentului definitiv, dupã care pacienţii respectivi pot fi transferaţi cãtre unitãţi sanitare care sã asigure terapia intensivã a acestora.
38. Operatorii medicali vor informa medicii de gardã pe elicopter în vederea evitãrii transportului pacienţilor critici la unitãţile sanitare care nu pot asigura asistenţã de urgenţã în mod temporar. Medicii de gardã vor fi informaţi imediat despre reluarea activitãţii normale în unitãţile sanitare respective.
39. Centrele de urgenţã şi traumã au obligaţia sã elaboreze, în termen de 90 de zile de la publicarea prezentului ordin, un program naţional de asistenţã spitaliceascã a pacientului traumatizat şi de dezvoltare a centrelor regionale de traumã, care va fi supus aprobãrii Guvernului de cãtre Ministerul Sãnãtãţii.
40. În cadrul echipajului de intervenţie va putea fi inclus personal specializat, în cazul necesitãţii utilizãrii echipamentului de descarcerare sau în cazul necesitãţii efectuãrii unor operaţiuni speciale de salvare. Personalul specializat poate fi, dupã caz, din cadrul unitãţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor sau din cadrul serviciilor publice de intervenţie ale autoritãţilor publice locale. În cazul transportului neonatologic poate fi solicitat un medic neonatolog sã însoţeascã echipajul medical al elicopterului.
41. Elicopterul poate transporta alte categorii de personal specializat medical sau nemedical în cadrul misiunilor de intervenţie şi transport sanitar. Indemnizaţiile orare de zbor în acest caz vor fi plãtite de instituţia din care face parte personalul specializat aflat în misiune.
42. Pot participa la activitatea cu elicopterul cetãţeni strãini aflaţi în stagiu în unitãţile sanitare operatoare sau în unitãţile Ministerului Administaţiei şi Internelor, cu acordul operatorului aerian şi al medicului-şef al punctului de operare aeromedical şi cu condiţia semnãrii prealabile a unei declaraţii de rãspundere personalã şi absolvire de rãspundere a operatorilor medical şi aerian în cazul în care persoana respectivã este implicatã într-un accident în timpul misiunii.
43. Este interzis transportul cu elicopterul al urmãtoarelor categorii de cazuri:
a) pacienţi contaminaţi cu substanţe chimice, toxice şi/sau corosive;
b) pacienţi agresivi/combativi;
c) persoane instabile psihic, cu pericol de a deveni agresive în timpul transferului.
44. Misiunile medicale primare vizeazã:
a) accidentele rutiere grave şi alte tipuri de accidente în care o persoanã sau mai multe persoane se aflã în pericol vital din cauza leziunilor suferite sau din cauza împrejurãrilor în care se aflã;
b) pacienţii aflaţi în stare criticã în localitãţile urbane mici sau cele rurale, în localitãţile sau locurile inaccesibile şi în localitãţile şi locurile în care lipseşte asistenţa medicalã de urgenţã calificatã pentru cazul respectiv;
c) pacienţii critici, accidentaţi, intoxicaţi sau cu alte îmbolnãviri acute, transportaţi de ambulanţe sau de alte mijloace de transport la unitãţi sanitare sau spitale care nu pot asigura stabilizarea şi asistenţa de urgenţã corespunzãtoare cazurilor respective, fiind necesar transferul de urgenţã cãtre centre medicale specializate aflate la distanţã. În cazul în care pacientul se aflã în unitatea respectivã de mai mult de 3 ore, transferul va fi considerat ca transfer secundar;
d) pacienţi suferind de afecţiuni acute cu potenţial mare de agravare în lipsa altor mijloace de intervenţie corespunzãtoare în apropiere sau care pot sã ajungã mai rapid decât elicopterul;
e) intervenţia în sprijinul echipajelor de urgenţã şi de prim ajutor ale serviciilor de asistenţã medicalã de urgenţã prespitaliceascã publice sau private sau ale altor servicii publice abilitate, la solicitarea acestora.
45. Misiunile medicale secundare vizeazã:
a) cazurile critice aflate internate în unitãţi sanitare care nu pot asigura investigarea şi/sau asistenţa medicalã corespunzãtoare, fiind necesar transferul pacientului cãtre o unitate sanitarã specializatã;
b) transferul nou-nãscuţilor aflaţi în stare criticã, care necesitã asistenţã medicalã calificatã pe durata transferului şi necesitã incubator şi echipamente speciale de monitorizare şi eventual ventilaţie;
c) instituţiile sanitare vor aplica prevederile anexei care face parte integrantã din prezentele norme metodologice.
46. Misiunile speciale vizeazã:
a) transportul personalului specializat pentru transplant;
b) transportul organelor prelevate în vederea transplantului;
c) misiunile de cãutare/salvare;
d) alte misiuni de naturã medicalã fie cu caracter umanitar, fie cu implicaţii directe în domeniul siguranţei publice şi/sau al siguranţei naţionale, ordonate de Ministerul Sãnãtãţii sau de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi care nu pot fi efectuate în timp util şi/sau în siguranţã cu alte mijloace.
47. Punctul de operare aeromedical din incinta Institutului Clinic Fundeni va funcţiona ca punct detaşat de lucru al operatorului aerian, cu program de lucru permanent.
48. Punctul de operare aeromedical din incinta Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţã Târgu Mureş va funcţiona ca punct detaşat de lucru al operatorului aerian, cu program de lucru permanent.
49. Punctele de lucru vor funcţiona cu program permanent din momentul în care echipajele elicopterelor vor atinge un nivel de pregãtire corespunzãtor.
50. Activitatea fiecãrui punct de operare aeromedical va fi coordonatã de un pilot comandant numit de operatorul aerian pe timpul executãrii misiunii (de regulã comandantul de echipaj).
51. Medicul-şef al punctului de operare aeromedical este adjunctul comandantului punctului pentru problemele privind funcţionarea, organizarea sistemului şi autorizarea misiunilor din punct de vedere medical, coordonarea personalului care activeazã în cadrul echipajului medical şi efectuarea controlului medical zilnic al întregului echipaj de serviciu.
52. Controlul medical zilnic va fi efectuat de medicul-şef al punctului de operare aeromedical sau de un medic desemnat, altul decât medicul care urmeazã sã fie de gardã.
53. Tot personalul echipajului de gardã va fi examinat înaintea preluãrii gãrzii, în vederea evaluãrii stãrii generale, mãsurãrii tensiunii arteriale şi a pulsului şi pulsoximetriei. Rezultatele fiecãrui control vor fi documentate şi parafate de medicul care efectueazã controlul.
54. Medicul-şef al punctului de operare aeromedical poate interzice oricãrui membru al echipajului sã efectueze serviciul din considerente medicale, dacã rezultatele consultului medical zilnic de rutinã sunt în afara parametrilor normali, putând afecta siguranţa echipajului în timpul efectuãrii misiunilor.
55. Medicul-şef al punctului de operare aeromedical sau persoana desemnatã sã efectueze controlul medical zilnic de rutinã poate solicita examinãri suplimentare dacã considerã cã este necesar. În cazul personalului aparţinând Unitãţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor, decizia de a interzice participarea unui angajat în garda din ziua respectivã va fi comunicatã imediat comandantului de echipaj sau direct comandantului Unitãţii speciale de aviaţie în vederea soluţionãrii situaţiei şi punerii elicopterului în funcţiune în cel mai scurt timp posibil.
56. Se interzice participarea în misiune a persoanelor care suferã de afecţiuni care pot pune viaţa persoanei şi/sau a echipajului în pericol în timpul misiunii, de tulburãri necorectate ale vederii sau ale auzului, a persoanelor din cadrul echipajului medical care poartã lentile de contact, persoanelor care au consumat orice fel de bãuturã alcoolicã în ultimele 24 de ore înaintea intrãrii în gardã şi a persoanelor care se aflã sub influenţa unor medicamente care pot afecta în mod negativ îndeplinirea misiunilor, punând în pericol viaţa persoanei sau a echipajului.
57. Întregul echipaj va fi echipat cu echipament de protecţie adecvat pe toatã durata intervenţiei. Echipamentul este alcãtuit din:
a) cascã de protecţie cu vizor şi cu microfon integrat;
b) salopetã de culoare roşie, îmblãnitã sau umplutã cu material izolant pentru iarnã, cu reflectorizante la nivelul trunchiului, al membrelor superioare şi al membrelor inferioare;
c) geacã de protecţie, din acelaşi material şi cu aceeaşi culoare, cu reflectorizante, pentru iarnã;
d) bocanci cu talpã izolantã care sã asigure protecţia gleznei şi a degetelor piciorului pentru tot timpul anului;
e) personalul va purta pe salopetã şi pe geacã însemnele specifice ale serviciului, precum şi gradele, unde este cazul. Numele şi funcţia fiecãrui membru al echipajului vor fi purtate pe salopetã şi pe geacã în mod vizibil.
58. Persoanele care pot cere alertarea elicopterului sunt:
a) personalul din cadrul dispeceratelor serviciilor medicale de urgenţã prespitaliceascã, pe baza informaţiilor obţinute de la un apelant sau de la mai mulţi apelanţi sau pe baza informaţiilor obţinute de la echipajele aflate la locul intervenţiei;
b) personalul din cadrul dispeceratelor operative ale unitãţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, pe baza informaţiilor obţinute de la un apelant sau de la mai mulţi apelanţi sau pe baza informaţiilor obţinute de la echipajele aflate la locul intervenţiei;
c) personalul serviciilor de urgenţã prespitaliceascã aflat la locul intervenţiei;
d) personalul medical sau mediu din cadrul unitãţilor sanitare rurale şi urbane;
e) personalul din cadrul unitãţilor de intervenţie ale Ministerului Administraţiei şi Internelor aflate la locul intervenţiei;
f) personalul serviciilor de salvamont, salvamar şi al altor organizaţii de salvare.
59. Criteriile de alertare pentru intervenţiile primare includ oricare dintre urmãtoarele criterii, la care se va adãuga criteriul distanţã/timp de intervenţie şi transport/competenţa echipajului, care sã justifice deplasarea elicopterului pe lângã echipajele terestre sau singur, dacã echipajele terestre nu pot sã ajungã la locul solicitãrii în timp util:
a) una sau mai multe persoane aflate în pericol vital în urma unei îmbolnãviri acute, intoxicaţii sau accidentãri;
b) accidente/incidente cu multiple victime;
c) o victimã sau mai multe victime necesitând descarcerarea;
d) o victimã sau mai multe victime aflate în stare de inconştienţã;
e) victimã/un pacient aflatã/aflat într-o zonã greu accesibilã;
f) o naştere la termen sau prematurã la domiciliu cu mama şi/sau nou-nãscutul în stare criticã;
g) alte situaţii care pot fi încadrate în aceastã categorie.
60. În cazul echipajului de intervenţie din Bucureşti:
a) apelul va fi preluat de Centrul unic de apel 112 al municipiului Bucureşti;
b) în urma preluãrii datelor apelul va fi direcţionat cãtre punctul de operare aeromedical şi dispeceratul Brigãzii de Pompieri a Capitalei, care va alerta echipajul furnizând datele necesare şi numerele de telefon de contact necesare;
c) pânã la implementarea centrului unic de apel 112, apelurile pentru elicopter vor fi preluate de dispeceratul Brigãzii de Pompieri a Capitalei, care va alerta echipajul sau, dacã este necesar, va transfera apelul cãtre baza aerianã de intervenţie;
d) serviciul de telecomunicaţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor va asigura legãturile telefonice directe necesare între:
(i) dispeceratul Brigãzii de Pompieri a Capitalei;
(ii) punctul de operare aeromedical din cadrul Institutului Clinic Fundeni;
(iii) centrul operaţional al Unitãţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor;
(iv) dispeceratul Brigãzii Poliţiei Rutiere a Capitalei;
(v) dispeceratul Poliţiei Rutiere a DN1;
(vi) unitatea de primiri urgenţe din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţã Bucureşti;
(vii) dispeceratele judeţene de pompieri, poliţie şi ambulanţã ale judeţelor care fac parte din zona de intervenţie primarã a elicopterului din Bucureşti: Cãlãraşi, Ialomiţa, Ilfov, Constanţa, Prahova, Buzãu, Olt, Giurgiu, Dâmboviţa, Argeş, Teleorman, Vâlcea, precum şi al municipiului Bucureşti.
61. În cazul echipajului de intervenţie din Târgu Mureş:
a) apelul va fi preluat de Dispeceratul integrat 112 al judeţului Mureş;
b) dispeceratul va alerta echipajul de intervenţie, furnizând datele necesare şi numerele de telefon de contact necesare;
c) serviciul de telecomunicaţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor va asigura legãturile telefonice directe necesare între:
(i) Dispeceratul integrat 112 Mureş;
(ii) dispeceratele judeţene de pompieri, poliţie şi ambulanţã ale judeţelor care fac parte din zona de intervenţie primarã a elicopterului din Târgu Mureş: Alba, Cluj, Sibiu, Mureş, Sãlaj, Braşov, Covasna, Maramureş, Harghita, Bistriţa-Nãsãud şi Bihor;
(iii) Punctul de operare aeromedical Târgu Mureş;
(iv) unitatea de primiri urgenţe a Spitalului Clinic de Urgenţã Târgu Mureş;
(v) centrul operaţional al Unitãţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
62. Dispeceratele poliţiei, pompierilor şi ale serviciilor judeţene de ambulanţã din judeţele menţionate mai sus vor anunţa echipajul elicopterului despre incidentele care au loc şi pot necesita intervenţia echipajului, urmând sã confirme sau sã infirme nevoia intervenţiei.
63. Alertarea echipajului se va efectua comunicându-se urmãtoarele:
a) natura intervenţiei;
b) localitatea şi locul unde se aflã victima/pacientul;
c) numãrul sau numerele de telefon de contact la locul intervenţiei;
d) dacã este necesarã intervenţia elicopterului sau dacã se recomandã aşteptarea unor informaţii suplimentare de la locul de intervenţie;
e) starea vremii la locul intervenţiei (ceaţã, ploaie, ninsoare, vânt puternic etc.);
f) dacã se poate ateriza la locul intervenţiei sau cel mai apropiat loc de aterizare posibil (stadion, câmp, zonã degajatã de obstacole etc.);
g) riscuri sau probleme deosebite;
h) în cazul misiunilor de salvare montanã:
(i) salvamontul va alerta echipajul elicopterului la primirea informaţiilor despre accidentul montan;
(ii) se va stabili de comun acord cu echipajul elicopterului modalitatea de intervenţie, dacã aceasta este indicatã;
(iii) se va stabili, la nevoie, un punct de întâlnire în vederea preluãrii unui salvamontist care este familiarizat cu zona de intervenţie.

III. Cerinţe privind dotarea elicopterelor pentru desfãşurarea zborurilor umanitare cu echipaje aparţinând Unitãţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor

III.1. Cerinţe privind infrastructura necesarã desfãşurãrii zborurilor umanitare:

- punctul de operare aeromedical: dacã membrilor echipajului li se cere sã se afle în poziţia "de aşteptare", trebuie sã se asigure locuri de acomodare potrivite în apropierea fiecãrei baze operaţionale, cu dotãrile necesare; la fiecare bazã piloţilor li se vor asigura facilitãţi pentru obţinerea informaţiilor curente şi a celor referitoare la starea şi evoluţia vremii în timp real, facilitãţi pentru comunicaţii cu cea mai apropiatã unitate ATS (serviciu de trafic aerian), legãtura cu centrul operaţional al Unitãţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi punctele de conducere şi dirijare a zborurilor;
- spitalele la care se va efectua transportul victimei (victimelor), în cadrul intervenţiei primare, vor avea obligaţia sã asigure infrastructura necesarã operãrii elicopterelor (platforme de aterizare omologate);
- personalul operatorului aerian va desfãşura periodic zboruri de recunoaştere a platformelor de aterizare aparţinând spitalelor care fac parte din intervenţia primarã;
- punctul de operare aeromedical trebuie sã dispunã de posibilitãţi de hangarare a elicopterelor repartizate şi de platformã de aterizare omologatã.

III.2. Cerinţe privind activitatea de întreţinere şi service a elicopterelor

Tehnicul de aeronavã participã la pregãtirea elicopterului pentru primul zbor al zilei. Se îngrijeşte de buna funcţionare a mijloacelor tehnice de aerodrom şi hangar, remediazã micile defecţiuni apãrute în procesul exploatãrii aeronavelor şi urmãreşte starea de disponibilitate a acestora.
Reparaţiile curente şi lucrãrile periodice se executã la baza operatorului aerian cu fondurile asigurate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Controlul periodic al aeronavelor se executã de cãtre o echipã tehnicã a Unitãţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor, conform normativelor în vigoare, cu fondurile asigurate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Periodicitatea activitãţilor de întreţinere a elicopterelor este conform regulamentelor şi reglementãrilor în vigoare, precum şi prevederilor constructorului.
Baza de operare trebuie sã dispunã de posibilitãţi de hangarare a elicopterelor repartizate şi de platformã de aterizare omologatã.
Atelier de întreţinere dotat cu sursã de apã curentã, aer tehnologic, sursã de curent 220 V CA, încãrcãtor acumulatori şi sursã de alimentare externã pentru elicoptere, truse de scule de bazã necesare întreţinerii curente.

III.3. Cerinţe pentru echipaj:

a) componenţa:
- comandant de echipaj;
- pilot;
- personal medical (medic, asistent medical).

NOTĂ:
Poate face parte din echipaj urmãtorul personal specializat, în funcţie de specificul misiunii:
- operator troliu;
- pompier descarcerare;
- salvamontist, salvamar etc.;
b) pregãtire constantã - conform Planului de instruire în zbor aprobat al personalului navigant;
c) bareme meteorologice de operare - conform baremelor meteorologice personale şi ale locurilor de aterizare (aeroport, platformã omologatã, teren necunoscut şi nemarcat).

IV. Dispoziţii finale

IV.1.
a) În cazul depãşirii fondurilor alocate pentru anul în curs, se va cere susţinerea programului de asistenţã medicalã prin alocarea resurselor financiare necesare din fondul de rezervã al Guvernului.
b) Misiunile de transport de organe şi echipe medicale specializate se vor executa în concordanţã cu orele de zbor alocate anual pentru misiunile medicale de urgenţã şi cu prevederile Programului naţional de transplant.
c) Prevederile pct. 23 şi 24 se vor aplica în cazul personalului care activeazã pe elicopterele sanitare civile din România, publice sau private, care efectueazã misiuni de intervenţie/transport sanitar, fiind obligatorie respectarea prevederilor privind categoriile de personal medical, formarea şi acreditarea personalului.
d) Elicopterele utilizate în intervenţia şi transportul sanitar în România de cãtre serviciile publice şi private vor trebui sã fie dotate conform prevederilor <>Ordinului ministrului sãnãtãţii nr. 270/2004 .
e) Operatorul aerian poate înlocui, în limita posibilitãţilor, un elicopter defect sau care se aflã la întreţinere periodicã, din cele douã elicoptere prevãzute în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 126/2003 , cu un elicopter din dotarea Unitãţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor, în varianta de transport standard, urmând ca dotarea medicalã sã fie pusã la dispoziţie de operatorul medical la care elicopterul este detaşat, costurile de operare fiind acoperite din fondul alocat celor douã elicoptere sanitare pânã la remedierea defecţiunii sau pânã la terminarea lucrãrilor de întreţinere.
f) Misiunile de zbor se vor executa numai la baremele meteorologice la care echipajele sunt pregãtite, conform regulamentelor şi reglementãrilor militare în vigoare.
g) În spiritul prezentelor norme metodologice, activitatea de pregãtire în zbor şi de operare a zborurilor umanitare de cãtre echipaje pentru a fi capabile sã execute misiuni în toate condiţiile meteorologice va fi reglementatã amãnunţit prin instrucţiunile anuale ale comandantului Unitãţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
h) Zborurile umanitare sunt scutite de taxele aeroportuare (conform Codului aerian şi A.I.P. - Romania).
i) Spitalele judeţene, precum şi spitalele la care se va efectua transportul victimei (victimelor) în cadrul intervenţiei primare şi secundare vor avea obligaţia sã asigure în timpul cel mai scurt posibil infrastructura necesarã operãrii elicopterelor (platforme de aterizare omologate), de comun acord cu operatorul aerian.
j) Personalul operatorului aerian va desfãşura periodic zboruri de recunoaştere a platformelor de aterizare de la spitalele care fac parte din zonele de intervenţie primarã şi secundarã.
k) Activitatea personalului navigant pentru executarea zborurilor umanitare se va desfãşura ţinându-se cont de obţinerea şi menţinerea calificãrii în zbor.
l) Pentru misiunile primare care presupun aterizarea pe terenuri necunoscute şi nemarcate, zborul se va executa numai pe timp de zi
m) Comandantul de echipaj este responsabil de toate activitãţile de la bordul aeronavei, mai puţin de starea medicalã a bolnavului/accidentatului, de care rãspunde medicul de la bord.

IV.2. Conducerea spitalelor implicate în soluţionarea urgenţelor critice are obligaţia de a asigura toate condiţiile (acces prioritar necondiţionat la sãlile de operaţie, acces prioritar necondiţionat la aparatura şi echipamentele din dotare, acces la medicamente şi materiale sanitare specifice, acces la mijloacele de comunicare localã şi naţionalã şi alte facilitãţi necesare) pentru rezolvarea optimã a cazurilor şi pentru eventuala organizare a unui transfer interclinic de la o unitate sanitarã la altã unitate sanitarã mai competentã.

ANEXĂ


    ──────
la normele metodologice
────────────────────────

                            PRECIZĂRI
        pentru transferul interclinic al pacienţilor critici

    Asistenţa medicalã de urgenţã calificatã şi de calitate trebuie sã fie disponibilã şi accesibilã publicului. Urmãtoarele principii de bazã şi protocoale sunt aplicabile în cazul pacienţilor aflaţi în stare criticã, necesitând transfer la o altã instituţie medicalã de specialitate, în urma evaluãrii sau a tratamentului în cadrul serviciului de urgenţã sau al unui alt serviciu din cadrul unui spital care nu poate asigura asistenţa de urgenţã şi/sau de specialitate, adecvatã şi de calitate pacientului respectiv.

    I. Principii generale

    a) Scopul principal al transferului trebuie sã fie asigurarea asistenţei medicale optime pacientului.
    b) Înaintea efectuãrii transferului, unitatea în care se aflã pacientul are obligaţia sã îl evalueze şi sã îi asigure tratamentul necesar stabilizãrii în vederea transferului, evitând întârzierile nejustificate care pot afecta negativ tratamentul definitiv în centrul de specialitate. Examinãrile şi manevrele efectuate vor fi documentate în fişa pacientului.
    c) Medicul din unitatea în care se aflã pacientul are obligaţia sã îl informeze pe acesta sau pe aparţinãtorii acestuia asupra riscurilor şi potenţialelor beneficii ale transferului, documentând aceastã informare. Acceptul pacientului sau al aparţinãtorilor se va obţine, dacã este posibil, înaintea începerii transferului, fãrã ca aceasta sã ducã la întârzieri ce ar fi în detrimentul pacientului.
    d) Spitalele vor avea un protocol prestabilit prin care se vor numi persoanele responsabile de evaluarea pacienţilor şi organizarea transferului. Spitalele care primesc pacienţi, pentru tratament de specialitate vor stabili persoanele responsabile de acceptarea transferurilor şi organizarea acestora, în colaborare cu spitalele ce doresc sã transfere pacienţi.
    e) Medicul responsabil din spitalul care transferã pacientul va evalua starea acestuia, necesitatea transferului, momentul transferului, modalitatea transportului, nivelul asistenţei medicale pe durata transferului şi destinaţia transferului având ca scop final asigurarea îngrijirilor medicale optime pacientului transferat fãrã întârziere nejustificatã.
    f) Acceptul pentru transfer se va obţine de la spitalul care va primi pacientul înaintea începerii transferului. În cazul pacienţilor aflaţi în stare criticã sau cu potenţial de agravare în lipsa îngrijirilor adecvate, care necesitã asistenţã medicalã de specialitate ce nu poate fi asiguratã de spitalul în care se aflã, un spital care poate asigura acest nivel de îngrijiri medicale nu are dreptul de a refuza transferurile.
    g) Documentaţia ce cuprinde starea pacientului, investigaţiile efectuate şi rezultatele acestora, medicaţia administratã, specificându-se dozele şi orele de administrare, consulturile de specialitate etc. va fi copiatã sau trimisã în original spitalului care va primi pacientul. Unde este posibil, documentaţia poate fi trimisã şi prin poştã electronicã. Investigaţiile imagistice efectuate (CT, RX, RMN, angiografii etc.), precum şi alte teste vor fi trimise cu documentaţia medicalã a pacientului.
    h) În cazul existenţei unui plan regional de transfer al pacienţilor critici cãtre centre regionale de specialitate, se recomandã întocmirea unor protocoale de transfer standardizate pentru regiunea respectivã între spitalele ce solicitã transferuri şi centrul regional de referinţã.

    II. Organizarea transferului

    a) Responsabilitãţile medicului din centrul care cere transferul pacientului:
    (i) identificarea pacientului cu indicaţiile pentru transfer;
    (ii) iniţierea procesului de transfer prin contactul direct cu medicul din unitatea primitoare;
    (iii) asigurarea stabilizãrii maxime posibile a pacientului, în limita posibilitãţilor din instituţia în care se aflã pacientul;
    (iv) determinarea modalitãţii de transfer, prin consultare cu serviciul care va efectua transferul;
    (v) evitarea întârzierilor nejustificate din punct de vedere medical;
    (vi) asigurarea pãstrãrii unui nivel constant de îngrijire pe durata transferului;
    (vii) transferul documentaţiei, rezultatelor analizelor şi al filmelor cãtre unitatea primitoare.
    b) Responsabilitatea medicului din centrul care urmeazã sã primeascã pacientul:
    (i) asigurarea din timp a resurselor necesare (materiale şi umane) pentru primirea cazului transferat;
    (ii) recomandarea soluţiilor optime de transfer şi a mãsurilor terapeutice de resuscitare înaintea începerii transportului şi pe durata transportului, dacã este necesar.
    c) Înaintea efectuãrii transferului pacientul va fi reanimat şi stabilizat în limita posibilitãţilor unitãţii în care se aflã, evitându-se întârzierile nejustificate. Se vor efectua urmãtoarele manevre de stabilizare, când existã indicaţia:
    (i) Cãile respiratorii:
    1. utilizaţi un adjuvant simplu de cale aerianã sau intubaţi pacientul, dacã este necesar;
    2. aspiraţi cãile respiratorii şi eliberaţi-le;
    3. introduceţi o sondã nazo-gastricã (oro-gastricã în cazul traumatismelor craniene şi faciale grave) în vederea reducerii riscului de aspiraţie.
    (ii) Respiraţia:
    1. stabiliţi frecvenţa şi administraţi oxigen;
    2. asiguraţi ventilaţia mecanicã dacã este necesar;
    3. efectuaţi drenajul toracic dacã este nevoie.
    Atenţie la pacienţii intubaţi, cu traumatism toracic închis, mai ales dacã transferul se va efectua pe calea aerului!
    (iii) Circulaţia:
    1. controlaţi hemoragiile externe;
    2. asiguraţi douã linii IV groase (minimum 18-16 G) şi administraţi cristaloide;
    3. reumpleţi patul vascular utilizând cristaloide sau sânge integral, dacã este indicat, pe toatã durata transferului;
    4. introduceţi un cateter urinar, dacã nu este contraindicat, în vederea monitorizãrii debitului urinar;
    5. monitorizaţi ritmul cardiac şi frecvenţa cardiacã;
    6. administraţi medicamente inotropice şi vasoactive la pacienţii la care se indicã (şoc cardiogen, insuficienţã cardiacã stângã etc.), utilizând injectomat sau o altã modalitate sigurã de control al dozelor.
    (iv) Sistemul nervos central:
    1. asistaţi ventilaţia în cazul pacientului comatos;
    2. administraţi Manitol sau diuretice, dacã sunt indicate;
    3. imobilizaţi capul, gâtul, toracele şi coloana vertebralã la pacientul traumatizat.
    (v) Examinãrile diagnostice:
    Când acestea sunt indicate, ele nu trebuie sã ducã la întârzierea transferului. Ele pot fi efectuate şi la centrul care primeşte pacientul.
    1. RTG de coloanã cervicalã, torace, bazin şi extremitãţi;
    2. studii complexe, cum ar fi CT, angiografie etc., nu sunt indicate dacã vor duce la întârzierea transferului. Ele se vor efectua doar dacã pacientul este stabil şi dacã întârzierea transferului nu va afecta pacientul în mod negativ;
    3. hemoglobinemie, hematocrit, grup sanguin şi gaze arteriale;
    4. test de sarcinã pentru toate pacientele traumatizate aflate la intervale de vârstã în care sarcina este posibilã;
    5. monitorizarea ritmului cardiac şi a pulsoximetriei, cu notarea periodicã a valorilor în documentaţia pacientului;
    6. monitorizarea TA şi documentarea periodicã.
    (vi) Plãgile:
    Efectuarea manevrelor de mai jos nu trebuie sã ducã la întârzierea efectuãrii transferului!
    1. curãţaţi şi pansaţi plãgile în urma controlului hemoragiilor;
    2. administraţi profilaxia antitetanicã şi documentaţi acest lucru în scris;
    3. administraţi antibiotice dacã se indicã în cazul respectiv.
    (vii) Fracturile:
    Nu întârziaţi transferul pentru efectuarea radiografiilor, mai ales dacã pacientul suferã de alte leziuni grave în afara fracturilor!
    1. imobilizarea în atele;
    2. atele de tracţiune, dacã existã, acolo unde este nevoie;
    3. verificaţi circulaţia perifericã şi documentaţi în scris.
    d) Asigurarea îngrijirilor pe durata transferului:
    (i) transferul se va efectua de personal calificat care deţine echipamentele şi medicamentele necesare pentru a face faţã eventualelor complicaţii;
    (ii) materiale şi medicamente suficiente vor trebui asigurate pentru toatã durata transferului (inclusiv produse sanguine, dacã este cazul);
    (iii) se va asigura permanent monitorizarea funcţiilor vitale pe durata transferului;
    (iv) capacitatea de a asigura funcţiile vitale, în caz de necesitate, pe timpul transferului (ventilaţie, aspiraţie, IOT, suport hemodinamic, imobilizare coloanã etc.);
    (v) capacitatea de a documenta starea pacientului şi modificãrile ce apar pe durata transferului;
    (vi) capacitatea de a comunica cu centrul de specialitate pentru consult, dacã va fi cazul;
    (vii) în lipsa personalului calificat pentru efectuarea transferului, spitalul care transferã pacientul va asigura personal de însoţire sau va solicita efectuarea transferului de cãtre un serviciu specializat pe cale aerianã sau rutierã, dupã caz;
    (viii) în cazul efectuãrii transferului de servicii specializate care nu fac parte din structura spitalelor care transferã sau care primesc pacientul respectiv, aceste servicii au obligaţia sã asigure personalul calificat sau sã solicite personalul din partea uneia dintre instituţiile implicate;
    (ix) echipajul care va efectua transferul are dreptul de a recomanda şi utiliza mijlocul de transfer cel mai adecvat cazului respectiv, de comun acord cu medicul din instituţia care solicitã transferul.
    e) Informaţiile minime ce trebuie sã însoţeascã pacientul:
    (i) numele pacientului, dacã este posibil, cu adresa şi datele despre persoanele de contact şi numerele de telefon;
    (ii) istoricul afecţiunii pentru care pacientul este transferat;
    (iii) în caz de traumã, mecanismul leziunii, data şi ora la care a avut loc accidentul;
    (iv) afecţiunile/leziunile identificate;
    (v) antecedentele medicale ale pacientului;
    (vi) medicaţia;
    (vii) medicul curant al pacientului şi datele de contact;
    (viii) semnele vitale la sosirea pacientului în spitalul care solicitã transferul, scorul Glasgow (GCS) şi, în cazul pacientului traumatizat, scorul revizuit de traumã (RTS);
    (ix) mãsurile terapeutice efectuate şi rezultatul obţinut;
    (x) rezultatele testelor diagnostice şi ale analizelor de laborator;
    (xi) soluţiile intravenoase administrate (tipul, inclusiv produsele sanguine şi cantitatea);
    (xii) semnele vitale, inclusiv GCS, mãsurate şi documentate periodic în spitalul care cere transferul;
    (xiii) fişa medicalã prespital, dacã pacientul a ajuns în spital cu ambulanţa;
    (xiv) fişa medicalã de transfer, cu funcţiile vitale mãsurate şi documentate periodic pe durata transferului, inclusiv GCS, medicamentele şi soluţiile administrate pe durata transferului. Manevrele efectuate pe durata transferului vor fi şi ele documentate;
    (xv) numele şi datele de contact ale medicului care a cerut transferul;
    (xvi) numele şi datele de contact ale medicului care a acceptat transferul;
    (xvii) numele şi datele de contact ale medicului sau cadrului sanitar care a efectuat transferul.
    f) Criteriile, indicaţiile şi contraindicaţiile transferului pe calea aerului
    Transferul pe calea aerului se va utiliza în cazul în care nu se poate asigura un transfer potrivit pe cale terestrã sau în cazul în care timpul de transfer pe cale terestrã este mai lung decât permite starea pacientului, ducând la agravarea acesteia sau la instalarea unor complicaţii ireversibile. Pacientul traumatizat sau netraumatizat, instabil sau cu potenţial ridicat de agravare pe durata transportului, care necesitã transfer interclinic la o unitate specializatã, trebuie sã beneficieze de o modalitate de transport optimã care sã asigure transferul în siguranţã şi în timp util.
    (i) Oricare dintre criteriile de transfer menţionate mai jos poate fi o indicaţie pentru transfer pe calea aerului.
    (ii) În situaţiile în care timpul are o importanţã majorã (pacient traumatizat instabil, suspiciune de hematon epidural, IMA necesitând trombolizã sau angioplastie etc.), transferul pe calea aerului este soluţia optimã dacã transferul terestru va necesita un timp mai îndelungat sau dacã transferul terestru nu poate fi efectuat în condiţii optime din cauza stãrii pacientului.
    (iii) Este preferabil în unele situaţii ca pacientul care urmeazã a fi transferat sã rãmânã sub observaţie medicalã în unitatea care a cerut transferul, pânã la sosirea unui mijloc de transport aerian cu personal calificat.
    (iv) În cazul în care transferul pacientului critic pe cale aerianã nu poate fi efectuat din motive obiective, transferul va trebui efectuat în condiţii optime, utilizându-se, în limita posibilitãţilor, ambulanţe tip C, cu personal calificat.
    (v) Contraindicaţiile transferului pe calea aerului includ:
    1. pacient în stop cardiac;
    2. pacient în stare terminalã;
    3. boalã contagioasã activã netratatã, ce poate periclita viaţa echipajului;
    4. pacient contaminat cu substanţe chimice;
    5. pacient combativ, necontrolat (eventual, va fi anesteziat);
    6. pacient conştient, coerent, care refuzã transferul pe calea aerului;
    7. pacient instabil, care necesitã o procedurã salvatoare de viaţã (de exemplu, laparotomie), ce poate fi efectuatã în spitalul în care se aflã;
    8. pacient stabil, care poate fi transportat cu alt mijloc de transport medicalizat, factorul timp nefiind de importanţã majorã.

    III. Criteriile de transfer ale pacientului adult netraumatizat

    a) Criterii generale:
    (i) pacientul se aflã în stare criticã şi necesitã investigaţii/îngrijiri de specialitate într-o unitate terţiarã;
    (ii) spitalul în care se aflã pacientul nu îi poate asigura acestuia tratamentul optim, cum este cazul pacienţilor cu infarct miocardic acut, necesitând trombolizã sau angioplastie.
    b) Criterii specifice:
    (i) pacient cu starea de conştienţã alteratã, necesitând investigaţii/terapie intensivã/IOT/ ventilaţie mecanicã;
    (ii) anevrism disecant de aortã;
    (iii) hemoragie cerebralã (hemoragie subarahnoidã);
    (iv) hipotermie/hipertermie severã;
    (v) pacient care necesitã intervenţie cardiacã de urgenţã (rupturã valvularã etc.);
    (vi) pacient cu disritmii maligne;
    (vii) pacient cu IMA, necesitând trombolizã sau angioplastie;
    (viii) pacient cu IMA la care tromboliza este contraindicatã, necesitând angioplastie;
    (ix) pacient în şoc, necesitând IOT/ventilaţie mecanicã şi/sau medicaţie inotropã (cum ar fi şocul septic);
    (x) pacient instabil care necesitã investigaţii avansate ce nu pot fi efectuate în unitatea în care se aflã, cum ar fi CT, angiografie etc.;
    (xi) intoxicaţiile severe;
    (xii) insuficienţã renalã acutã, necesitând dializã de urgenţã;
    (xiii) status epilepticus ce nu poate fi controlat;
    (xiv) pacient cu indicaţii de terapie hiperbarã de urgenţã.

    IV. Criteriile de transfer ale pacientului adult traumatizat

    a) Sistem nervos central:
    (i) traumã cranio-cerebralã:
    1. plãgi craniene penetrante;
    2. fracturi cu înfundare;
    3. plãgi cranio-cerebrale deschise, cu sau fãrã scurgere de LCR;
    4. GCS sub 14 sau în curs de deteriorare;
    5. pacienţi care necesitã IOT/ventilaţie;
    (ii) leziuni majore ale coloanei şi/sau leziuni medulare.
    b) Torace:
    (i) mediastin lãrgit sau alte semne ce sugereazã leziuni ale vaselor mari;
    (ii) leziuni grave ale peretelui toracic (volet costal, torace moale etc.);
    (iii) contuzie pulmonarã;
    (iv) leziune cardiacã;
    (v) pacienţi care necesitã IOT/ventilaţie;
    (vi) pacienţi care necesitã ventilaţie prelungitã şi îngrijiri speciale.
    c) Bazin/abdomen:
    (i) fracturi instabile ale bazinului;
    (ii) fracturi de bazin cu şoc şi hemoragie continuã;
    (iii) leziuni/fracturi deschise ale bazinului.
    d) Extremitãţi:
    (i) fracturi deschise grave;
    (ii) amputaţie traumaticã cu potenţial de reimplantare;
    (iii) fracturi articulare complexe;
    (iv) leziune majorã prin strivire;
    (v) ischemia unei extremitãţi.
    e) Politraumã:
    (i) traumatism cranio-cerebral asociat cu traumatism al feţei, toracelui, abdomenului sau al bazinului;
    (ii) traumatism simultan a mai mult de douã regiuni corporale;
    (iii) arsuri majore sau arsuri asociate cu leziuni traumatice grave;
    (iv) fracturi multiple ale oaselor lungi.
    f) Factori agravanţi:
    (i) vârsta > 55 ani;
    (ii) copii;
    (iii) afecţiuni cardiace sau pulmonare preexistente;
    (iv) diabet insulino-dependent, obezitate morbidã;
    (v) sarcinã;
    (vi) imunodepresie.
    g) Agravare secundarã (sechele tardive):
    (i) necesitatea ventilaţiei mecanice;
    (ii) sepsis;
    (iii) insuficienţã organicã sau pluriorganicã (deteriorarea la nivel SNC, cardiac, pulmonar, hapatic, renal sau a sistemului de coagulare);
    (iv) necrozã tisularã majorã.

    V. Criteriile de transfer al pacientului pediatric netraumatizat

    a) Criterii fiziologice/fiziopatologice:
    (i) status neurologic alterat sau în curs de agravare;
    (ii) insuficienţã respiratorie;
    (iii) detresã respiratorie care nu rãspunde la tratamentul efectuat, asociatã cu una dintre urmãtoarele condiţii:
    1. cianozã;
    2. retracţii musculare (moderate/severe);
    3. apnee;
    4. stridor (moderat/sever);
    5. respiraţii patologice (gasping, respiraţie acidoticã etc.);
    6. status astmaticus;
    (iv) copii necesitând intubaţie endotrahealã şi/sau protezare ventilatorie;
    (v) disritmii grave;
    (vi) insuficienţã cardiacã;
    (vii) şoc care nu rãspunde corespunzãtor la tratamentul instituit;
    (viii) copii care necesitã oricare dintre urmãtoarele:
    1. monitorizarea presiunii intracraniene;
    2. monitorizarea presiunii venoase centrale, a presiunii arteriale invazive sau a presiunii în artera pulmonarã;
    3. medicamente vasoactive;
    (ix) hipotermie sau hipertermie severã;
    (x) insuficienţã hepaticã;
    (xi) insuficienţã renalã acutã sau cronicã, necesitând dializã imediatã.
    b) Alte criterii:
    (i) înec incomplet, cu pierderea stãrii de conştienţã, semne vitale instabile sau probleme respiratorii;
    (ii) status epilepticus;
    (iii) muşcãturã de şarpe;
    (iv) ingestie sau expunere la substanţe toxice, cu potenţial pericol vital;
    (v) tulburãri electrolitice severe;
    (vi) tulburãri metabolice severe;
    (vii) deshidratare severã;
    (viii) infecţii cu pericol vital potenţial, inclusiv sepsis;
    (ix) copii a cãror stare generalã necesitã mãsuri de terapie intensivã;
    (x) orice copil al cãrui medic considerã cã existã beneficiu posibil în cazul transferului de urgenţã la un centru specializat în terapie intensivã pediatricã.

    VI. Criteriile de transfer ale pacientului pediatric traumatizat

    a) Criterii fiziologice/fiziopatologice:
    (i) status neurologic alterat sau în curs de agravare;
    (ii) detresã sau insuficienţã respiratorie;
    (iii) copii necesitând intubaţie endotrahealã şi/sau suport ventilator;
    (iv) şoc, compensat sau necompensat;
    (v) leziuni necesitând transfuzii sanguine;
    (vi) copii necesitând oricare dintre urmãtoarele:
    1. monitorizarea presiunii intracraniene;
    2. monitorizarea presiunii venoase centrale, a presiunii arteriale invazive sau a presiunii în artera pulmonarã;
    3. medicaţie vasoactivã.
    b) Criterii anatomice:
    (i) fracturi şi plãgi penetrante profunde la nivelul extremitãţilor, complicate prin leziuni neurovasculare sau sindrom de compartiment;
    (ii) fracturi a douã sau mai multe oase lungi (femur, humerus);
    (iii) fracturi ale scheletului axial;
    (iv) suspiciune de fracturã a coloanei vertebrale, mielicã sau amielicã;
    (v) iamputaţii traumatice cu potenţial pentru reimplantare;
    (vi) traumatism cranio-cerebral asociat cu oricare dintre urmãtoarele:
    1. scurgere de lichid cefalo-rahidian;
    2. fracturi deschise ale extremitãţii cefalice;
    3. fracturi cu înfundare ale extremitãţii cefalice;
    4. indicaţii pentru monitorizarea presiunii intracraniene;
    (vii) plãgi penetrante la nivelul capului, gâtului, toracelui, abdomenului sau al bazinului;
    (viii) fracturi majore la nivelul bazinului;
    (ix) traumatism închis semnificativ la nivelul toracelui sau al abdomenului.
    c) Alte criterii:
    (i) copii necesitând terapie intensivã;
    (ii) copii necesitând intervenţii chirurgicale complexe;
    (iii) orice copil al cãrui medic considerã cã existã beneficiu posibil în cazul transferului de urgenţã la un centru specializat în traumã şi/sau în terapie intensivã pediatricã.
    d) Criterii în cazul arsurilor (termice sau chimice): copilul va trebui transferat la un centru cu capacitatea de a trata copii cu arsuri, incluşi în criteriile care urmeazã:
    (i) arsuri de gradele II şi III ale unei suprafeţe mai mari de 10% din suprafaţa corporalã la copii sub vârsta de 10 ani;
    (ii) arsuri de gradele II şi III ale unei suprafeţe mai mari de 20% din suprafaţa corporalã la copii cu vârsta de peste 10 ani;
    (iii) arsuri de gradul III ale unei suprafeţe mai mari de 5% din suprafaţa corporalã, indiferent de vârsta copilului;
    (iv) arsuri ce implicã urmãtoarele:
    1. semne sau simptome de leziuni de inhalare;
    2. detresã respiratorie;
    3. faţa;
    4. urechile (arsuri ce implicã grosimea completã a urechii sau canalul auditiv ori timpanele);
    5. cavitatea bucalã şi faringele;
    6. arsuri profunde sau excesive ale mâinii, picioarelor, organelor genitale, articulaţiilor majore sau perineului;
    (v) leziuni sau arsuri prin curent electric (inclusiv fulgerare);
    (vi) arsuri asociate cu traumatisme sau cu alte condiţii medicale ce pot complica starea copilului.

    VII. Scorul revizuit de traumã

    Revised Trauma Score (RTS)

    A. Frecvenţa respiratorie:

    (i)  10-29    4
    (ii)  > 29    3
    (iii) 6- 9    2
    (iv)  1- 5    1
    (v)    0      0

    B. Presiunea arterialã sistolicã:

    (i)    > 89   4
    (ii)  76-89   3
    (iii) 50-75   2
    (iv)  01-49   1
    (v)    0      0

    C. GCS [C pentru adult = D + E(i) + F; C pentru copil =
    = D + E(ii) + F]

    (i)   13-15   4
    (ii)  09-12   3
    (iii) 06-08   2
    (iv)  04-05   1
    (v)   3       0

    D. Deschiderea ochilor  spontanã             4
                            la apel              3
                            la stimul dureros    2
                            nu deschide          1

    E. Rãspuns verbal

    (i) Adult               orientat             5
                            confuz               4
                            cuvinte fãrã sens    3
                            zgomote              2
                            fãrã rãspuns         1

    (ii) Copil              potrivit             5
                            plânge, consolabil   4
                            iritat în continuare 3
                            neliniştit, agitat   2
                            fãrã                 1

    F. Rãspuns motor        la comandã            6
                            localizeazã la stimul 5
                            retrage la stimul     4
                            flexie la stimul      3
                            extensie la stimul    2
                            absent                1

    Glasgow Coma Score (GCS) C = D + [E(i) sau E(ii)] + F
    Scorul revizuit de traumã (RTS) = A+B+C

    VIII. Scorul pediatric de traumã


────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Componenta               +2              +1                    -1
 de evaluat
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Greutatea              > 20 kg        10-20 kg            < 10 kg
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Calea aerianã          Normalã       Cale aerianã oralã   Intubaţie
                                      sau nazala şi        cricotiroidotomie sau
                                      oxigen               traheostomie
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Presiunea arterialã    > 90 mm Hg    50-90 mm Hg          < 50 mm Hg
 sistolicã              Puls          Puls                 Puls slab sau
                        periferic şi  carotidian/          nepalpabil
                        perfuzie      femural
                        perifericã    palpabil
                        adecvate
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Nivelul de conştienţã  Treaz         Obnubilat sau        Comã
                                      cu istoric de        Nu reacţioneazã
                                      pierdere a stãrii
                                      de conştienţã
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Fracturi               Fãrã          O singurã            Mai multe fracturi
                        fracturi      fracturã închisã     sau o fracturã
                        vizibile                           deschisã
                        sau
                        suspicionate
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Tegumente              Nimic vizibil Contuzie, abraziuni; Pierdere tisularã
                                      laceraţii sub 7 cm;  Fascia penetratã
                                      fascia neafectatã
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Total
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

_____________________

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordin, Ministerul Administratiei si Internelor, ORDIN nr. 277 din 23 iunie 2004

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"