Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDIN Nr. 233/C din 14 februarie 1996 pentru completarea Regulamentului de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995 , adoptat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 710/C/1995
În baza prevederilor <>Hotãrîrii Guvernului nr. 450/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, avînd în vedere dispoziţiile art. 8 lit. j), art. 94 şi art. 107 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale, precum şi dispoziţiile art. 38 alin. 2 şi art. 102 din regulamentul de punere în aplicare a acestei legi,
ministrul justiţiei emite urmãtorul ordin:
ART. 1 Se aproba Instrucţiunile privind efectuarea şi legalizarea traducerilor în cadrul activitãţii notarilor publici, cuprinse în anexa nr. 1, întocmite în completarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activitãţii notariale, adoptat prin <>Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995 . ART. 2 Se aproba lista, cuprinsã în anexa nr. 2, cu persoanele autorizate sa efectueze traduceri în cadrul activitãţii notarilor publici, în şi din limbile menţionate pentru fiecare. Lista se actualizeazã anual. Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezentul ordin. ART. 3 Traducatorii autorizaţiei pentru limbile strãine menţionate în anexa nr. 2 pot sa îndeplineascã şi activitatea de interpreti, atît la întocmirea actelor de cãtre notarul public, cît şi în activitatea judiciarã, la solicitarea instanţelor judecãtoreşti sau a organelor de urmãrire penalã, în condiţiile legii. ART. 4 Compartimentul de specialitate notarialã din cadrul Ministerului Justiţiei va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin şi va comunica anexa nr. 2 la camerele notarilor publici, curţile de apel, Ministerul Public, precum şi la Ministerul de Interne. ART. 5 Prezentul ordin înlocuieşte Instrucţiunile nr. 18/J din 15 mai 1961 şi nr. 39/J din 5 august 1961 ale Ministerului Justiţiei, a cãror aplicare a încetat la expirarea termenului prevãzut de <>art. 109 din Legea nr. 36/1995 , şi Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.737/C din 20 noiembrie 1995 , precum şi orice dispoziţii contrare. ART. 6 Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, împreunã cu anexa nr. 1.
Ministrul justiţiei, Gavril Iosif Chiuzbaian
ANEXA 1
INSTRUCŢIUNI privind efectuarea şi legalizarea traducerilor în cadrul activitãţii notarilor publici
1. Traducerile de pe înscrisurile din şi în limba romana se efectueazã numai de cãtre persoanele autorizate a efectua traduceri, înscrise în lista-anexa nr. 2 la Ordinul ministrului justiţiei nr. 233/C/1996. 2. Autorizarea efectuãrii traducerilor se acorda în baza cererii persoanei interesate, dacã în urma verificãrilor se constata ca îndeplineşte condiţiile prevãzute de art. 38 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a <>Legii notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 . Cererile însoţite de copii legalizate de pe actele justificative ale calitãţii de traducatori se depun la registratura Ministerului Justiţiei în cursul ultimului trimestru al anului. 3. Persoanele autorizate sa efectueze traduceri se înscriu într-o evidenta specialã care se întocmeşte de cãtre compartimentul de specialitate notarialã din cadrul Ministerului Justiţiei. Înscrierea se face în ordinea aprobãrii cererilor, numãrul de ordine trebuind sa însoţeascã numele traducatorului în formula: "autorizat cu nr. ........../..........". Lista cu traducatorii autorizaţi, întocmitã pe baza acestei evidente şi care se comunica celor interesaţi, se actualizeazã în cursul primului trimestru al fiecãrui an. Traducatorii autorizaţi îşi vor dovedi calitatea în baza înştiinţãrii primite de la Ministerul Justiţiei. 4. Traducatorii autorizaţi pot sa îndeplineascã şi activitatea de interpreti la întocmirea actelor de cãtre notarul public, potrivit procedurii prevãzute de <>Legea nr. 36/1995 , precum şi la instanţele judecãtoreşti şi la organele de urmãrire penalã, în condiţiile prevãzute de codurile de procedura civilã şi penalã. 5. Traducatorii autorizaţi pot sa-şi desfãşoare activitatea fie ca liber-profesionisti, fie ca angajaţi ai unui birou notarial. În calitate de liber-profesionisti, traducatorilor le sînt aplicabile dispoziţiile legale cu privire la calcularea şi plata impozitului pe veniturile realizate din aceasta activitate. 6. Traducerea se poate face fie de pe întregul text al înscrisului, fie de pe pãrţi determinate din text, cu condiţia ca pãrţile extrase sa nu denatureze înţelesul integral al înscrisului, facindu-se în acest caz menţiune ca traducerea priveşte un extras. Textul tradus va fi precedat de titulatura: "Traducere din ............." (limba sau dialectul) şi va fi urmat de menţiunile: - traducere solicitatã de .................... (parte sau notarul public) - înregistrat sub nr. ............... din ............ (din evidenta notarului public sau a traducatorului)". Cînd înscrisul prezentat pentru traducere este redactat sau conţine menţiuni în mai multe limbi, în traducere se va preciza, pentru fiecare text ce urmeazã a fi tradus, limba din care se face traducerea: "Tradus din ........" (limba sau dialectul). Cînd înscrisul prezentat pentru traducere cuprinde şi un text în limba romana, acesta va fi reprodus în cuprinsul traducerii precedat de menţiunea: "Text în limba romana". 7. Traducãtorul va refuza efectuarea traducerii în cazul cînd înscrisul este lizibil sau conţine ştersãturi, corecturi, cuvinte tãiate, adaugari ori alte particularitãţi privind elemente esenţiale ale înscrisului, dacã acestea nu sînt confirmate prin semnatura şi sigiliul organului care a întocmit înscrisul sau, dupã caz, prin semnatura pãrţilor. Traducerea se poate face totuşi atunci cînd din însuşi cuprinsul înscrisului reiese ca este vorba de o simpla şi evidenta eroare materialã. În acest caz traducãtorul va mentiona într-o nota eroarea materialã şi modul cum a constatat-o şi a rectificat-o. 8. Traducerea ce se face dintr-o limba strãinã într-o alta limba strãinã va fi însoţitã şi de o traducere în limba romana, semnatã de traducãtor, pentru ca notarul public sa poatã verifica conţinutul înscrisului. Traducerea în limba romana se va pãstra la dosar. 9. Traducãtorul va reda sensul exact al înscrisului ce se traduce. Construcţiile gramaticale şi modurile de exprimare proprii limbii din care se face traducerea se vor înlocui cu construcţii şi expresii cu acelaşi sens proprii limbii în care se face traducerea. Cînd textul înscrisului ce se traduce este redactat într-un dialect, se vor mentiona atît limba cît şi dialectul din care se face traducerea. 10. Numele de persoane cuprinse în textul înscrisului ce se traduce se vor pãstra asa cum sînt scrise în original, transcriindu-se, litera cu litera, atît numele cît şi prenumele, precum şi eventualele porecle. La cererea expresã a partii, traducãtorul va putea mentiona, într-o nota, echivalentul ortografic sau fonetic al numelui potrivit limbii romane sau limbii materne a partii; în acelaşi mod va putea mentiona corespondentul prenumelui prin traducerea acestuia în limba în care se face traducerea sau în limba maternã a partii. 11. Denumirile geografice cuprinse în textul înscrisului ce se traduce se vor scrie litera cu litera, afarã de cazul în care au un corespondent uzual în limba romana în care se face traducerea. Denumirea geograficã, schimbatã în cursul timpului, va fi redata în traducere cu denumirea din momentul întocmirii înscrisului, iar în nota traducatorului se va trece şi denumirea din momentul efectuãrii traducerii. Denumirile organelor de stat, ale asociaţiilor, ale societãţilor comerciale, ale celorlalte persoane juridice etc. vor fi reproduse în limba din care se face traducerea, trecindu-se în paranteza sinonimul lor în limba în care se face traducerea. În actele prezentate în vederea traducerii din limba romana într-o limba strãinã, denumirile organelor de stat, ale societãţilor comerciale, ale celorlalte persoane juridice etc., redate prin iniţiale sau prescurtãri, vor fi traduse fãrã prescurtãri, cel puţin o singura data. 12. Traducerile din limba latina sau transpunerile de înscrisuri dintr-un alfabet vechi în alfabetul actual se fac de cãtre orice notar public sau traducãtor care are cunoştinţele necesare în aceste domenii. 13. Traducerile vor şi scrise citeţ şi fãrã ştersãturi. Traducerile scrise pe mai multe file vor fi numerotate, capsate, cusute sau brosate, iar pe linia de unire a filelor se va aplica sigiliul notarului public. 14. Traducerile fãcute de notarul public autorizat în condiţiile <>art. 100 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 se vor legaliza prin încheiere, avînd cuprinsul arãtat în anexa nr. 24 a acestui regulament. 15. Traducãtorul care a efectuat traducerea o va certifica cu formula prevãzutã de <>art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 :
"Subsemnatul ................, traducãtor autorizat cu nr. .........., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic; în copie legalizatã; cu semnatura legalizatã, cu data certa; sub semnatura privatã, în extras, dupã caz) în limba ..................., care a fost vizat de mine,
Traducãtor ..................., autorizat cu nr. ................... ".
16. Legalizarea semnãturii traducatorului se face în conformitate cu prevederile art. 103 din regulament, de cãtre notarul public de la oricare birou notarial la care se prezintã traducãtorul, dupã verificarea autorizãrii sale. Încheierea de legalizare va avea cuprinsul prevãzut în anexa nr. 23 la Regulamentul de punere în aplicare a <>Legii nr. 36/1995 . 17. Toate menţiunile, certificarile şi legalizarile se vor face în limba în care se traduce înscrisul. 18. Traducãtorul va prezenta la biroul notarului public care legalizeazã semnatura sa înscrisul tradus, vizat de el, precum şi traducerea în atitea exemplare cîte sînt necesare partii, plus unul pentru arhiva notarului public. 19. Notarul public este obligat sa verifice cuprinsul înscrisului tradus şi va refuza legalizarea semnãturii traducatorului dacã textul contravine legii sau bunelor moravuri. 20. Calitatea lucrãrilor întocmite de traducatorii autorizaţi va fi verificata şi de cãtre specialişti anume desemnaţi de ministrul justiţiei. 21. Nerespectarea de cãtre traducatorii autorizaţi a dispoziţiilor de mai sus poate avea drept consecinta retragerea autorizãrii lor de cãtre ministrul justiţiei. Notarii publici rãspund cu privire la modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile ce le revin din prezentele instrucţiuni, potrivit <>Legii nr. 36/1995 . --------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
