Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 231 din 2 martie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală Timişoara
EMITENT: MINISTERUL SĂNĂTĂŢII PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 158 din 6 martie 2015
Având în vedere:
- Referatul de aprobare al Direcţiei management şi structuri unităţi sanitare N.B. 1.885/2015;
- Adresa Institutului de Medicină Legală Timişoara nr. 1.597/A8/2014;
- prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, republicată, cu modificările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului ministrului de stat, ministrul justiţiei, şi al ministrului de stat, ministrul sănătăţii, nr. 1.134/C/255/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale,
în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) şi art. 14 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
ministrul sănătăţii emite următorul ordin:
ART. 1
Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală Timişoara, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Structurile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Institutul de Medicină Legală Timişoara vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.
ART. 3
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
p. Ministrul sănătăţii,
Francisk Iulian Chiriac,
secretar de stat
Bucureşti, 2 martie 2015.
Nr. 231.
ANEXĂ
REGULAMENT
de organizare şi funcţionare al Institutului
de Medicină Legală Timişoara
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Institutul de Medicină Legală Timişoara este organizat şi funcţionează în baza dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, republicată, cu modificările ulterioare, ale Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 774/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordinului ministrului de stat, ministrul justiţiei, şi al ministrului de stat, ministrul sănătăţii, nr. 1.134/C/255/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale.
ART. 2
Activitatea de medicină legală, parte integrantă a asistenţei medicale, constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor ori în alte situaţii prevăzute de lege, precum şi efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei.
ART. 3
(1) Activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter ştiinţific organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, precum şi - la cererea persoanelor interesate - în soluţionarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului.
(2) În desfăşurarea activităţii de medicină legală, Institutul de Medicină Legală Timişoara colaborează cu organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti, în vederea stabilirii lucrărilor de pregătire şi a altor măsuri necesare pentru ca expertizele, constatările sau alte lucrări medico-legale să fie efectuate în bune condiţii şi în mod operativ.
(3) Institutul de Medicină Legală Timişoara contribuie la realizarea cercetării ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi la îmbunătăţirea asistenţei medicale, prin elaborarea de opinii ştiinţifice medico-legale în cazurile solicitate de organele sanitare.
ART. 4
(1) Orice ingerinţă în activitatea medico-legală este interzisă.
(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz.
ART. 5
Institutul de Medicină Legală Timişoara este singura unitate sanitară din judeţul Timiş care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum şi alte lucrări medico-legale.
ART. 6
(1) Institutul de Medicină Legală Timişoara este unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii.
(2) În cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara funcţionează o comisie de avizare şi control al actelor medico-legale.
ART. 7
(1) Activitatea Institutului de Medicină Legală Timişoara este coordonată din punct de vedere administrativ de Ministerul Sănătăţii.
(2) Activitatea de medicină legală este coordonată sub raport ştiinţific şi metodologic de Ministerul Sănătăţii şi de Consiliul superior de medicină legală, cu sediul la Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti.
(3) Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei asigură controlul şi evaluarea activităţii de medicină legală prin comisia mixtă.
ART. 8
Serviciile prestate din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti ori la cererea persoanelor interesate se efectuează contra cost, veniturile realizate urmând să fie utilizate de Institutul de Medicină Legală Timişoara conform prevederilor legale.
ART. 9
(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor, precum şi a altor lucrări medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele judecătoreşti constituie cheltuieli judiciare, care se avansează de stat şi se suportă, în condiţiile legii, după cum urmează:
a) dacă lucrările au fost dispuse de instanţele judecătoreşti, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei;
b) dacă lucrările au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Public;
c) dacă lucrările au fost dispuse de organele de cercetare penală, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Afacerilor Interne.
(2) Sumele recuperate de la părţi sau de la alţi participanţi la proces, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, reprezentând cheltuielile prevăzute la alin. (1), se varsă la bugetul de stat.
ART. 10
În activitatea lor, medicii legişti au obligaţia de a sesiza autorităţilor competente orice încălcări ale legilor care constituie infracţiuni, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, sau ale convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
CAP. II
Atribuţiile Institutului de Medicină Legală Timişoara
ART. 11
Institutul de Medicină Legală Timişoara, în limitele competenţei sale teritoriale, stabilite prin Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 774/2000, cu modificările şi completările ulterioare, are următoarele atribuţii principale:
a) efectuează, din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate, expertize şi constatări, precum şi alte lucrări cu caracter medico-legal;
b) efectuează noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti, precum şi în cazurile de deficienţe privind acordarea asistenţei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
c) execută examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicină legală judeţene, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de persoanele interesate;
d) efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi pune la dispoziţia învăţământului universitar şi postuniversitar materiale documentare, precum şi alte mijloace necesare procesului de învăţământ;
e) contribuie la sprijinirea asistenţei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unităţilor sanitare, cât şi prin efectuarea unor analize de specialitate la cererea acestora;
f) propune Consiliului superior de medicină legală măsuri corespunzătoare în vederea asigurării din punct de vedere metodologic a unei practici unitare în domeniul medicinei legale pe întreg teritoriul ţării;
g) avizează funcţionarea, în condiţiile legii, a operatorilor economici care desfăşoară activităţi de îmbălsămare şi alte servicii de estetică mortuară.
ART. 12
Directorul Institutului de Medicină Legală Timişoara desemnează medicii legişti din subordine care urmează să efectueze constatările medico-legale, expertizele şi noile expertize medico-legale.
ART. 13
Institutul de Medicină Legală Timişoara este abilitat să efectueze lucrări medico-legale, după cum urmează:
a) autopsii, în situaţiile prevăzute de lege, inclusiv autopsierea sau reautopsierea cadavrelor exhumate, identificarea pe material fotografic, expertiza antropologică pe elemente de cadavru sau de schelet;
b) constatări şi expertize medico-legale în cazurile care depăşesc nivelul de competenţă al serviciilor de medicină legală judeţene sau când acestea îşi declină competenţa, din motive temeinice, în efectuarea acestora;
c) o nouă expertiză medico-legală, în cadrul unei comisii de expertiză, astfel: expertize medico-legale traumatologice în cazuri de omor, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, vătămări corporale grave, expertize medico-legale psihiatrice în materie penală şi civilă, expertize în vederea amânării sau întreruperii executării pedepsei pe motive medicale, expertize în cazuri de acordare necorespunzătoare a asistenţei medicale, expertiza medico-legală pentru evaluarea infirmităţii sau a incapacităţii de muncă determinate de afecţiuni traumatice, expertiza medico-legală a persoanelor în vederea autorizării deţinerii şi folosirii armelor şi muniţiilor, expertiza medico-legală a persoanelor pentru evaluarea capacităţii de conducere auto;
d) expertize biocriminalistice pe corpurile delicte, precum expertiza petelor de sânge, de spermă şi a firului de păr;
e) expertiza filiaţiei: expertiza perioadei de concepţie, a potenţei şi a capacităţii de procreare, expertiza comparativă antropometrică în diagnosticul filiaţiei, expertiza filiaţiei prin metode serologice, HLA sau ADN;
f) expertize toxicologice.
ART. 14
Lucrările medico-legale constând în cercetarea la faţa locului şi ridicarea cadavrului, autopsii urgente, cercetarea cazurilor în care există pericolul dispariţiei unor mijloace de probă sau al schimbării unor situaţii de fapt se efectuează în regim de permanenţă.
ART. 15
(1) În cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara medicii de specialitate medicină legală asigură program de permanenţă la sediul unităţii, în baza unui grafic de gardă, aprobat de director.
(2) Programul de lucru cu publicul se afişează la loc vizibil.
ART. 16
Institutul de Medicină Legală Timişoara poate să refuze efectuarea unei expertize, examinări, constatări sau a altei lucrări medico-legale în cazul în care nu se asigură informaţiile medicale solicitate, accesul la materialul dosarului necesar în vederea efectuării acesteia, examinarea nemijlocită a persoanei ori dacă nu sunt asigurate condiţiile tehnice pentru efectuarea acesteia.
CAP. III
Organizarea şi atribuţiile Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale, comisiilor psihiatrice, Comisiei de expertiză a capacităţii de muncă
ART. 17
(1) Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara este compusă din:
a) directorul Institutului de Medicină Legală Timişoara;
b) 4 medici primari legişti cu experienţă în specialitate, desemnaţi la propunerea directorului Institutului de Medicină Legală Timişoara.
(2) La lucrările Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori - şefi de disciplină din diferite specialităţi medicale.
(3) Membrii Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale primesc o indemnizaţie pentru activitatea desfăşurată în afara funcţiei de bază, care nu face parte din salariul de bază, din bugetul Institutului de Medicină Legală Timişoara.
(4) Cuantumul indemnizaţiei, stabilit în raport cu numărul şedinţelor la care participă membrii comisiei, nu poate depăşi în cursul unei luni 25% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite.
ART. 18
(1) Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale verifică, evaluează, analizează şi avizează din punct de vedere ştiinţific conţinutul şi concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicină legală judeţene, conform competenţei teritoriale.
(2) Avizarea se solicită de organele de urmărire penală şi de instanţele de judecată, în condiţiile legii, ori se realizează din oficiu în cazul noilor expertize medico-legale, înainte ca actele noilor expertize să fie transmise organelor de urmărire penală sau instanţelor judecătoreşti.
(3) Comisia de avizare şi control îşi desfăşoară activitatea sub forma şedinţelor de lucru convocate de preşedintele comisiei.
(4) Calitatea de membru al Comisiei de avizare şi control este incompatibilă cu calitatea de expert recomandat.
ART. 19
(1) Comisia de avizare şi control se poate pronunţa prin aviz asupra documentelor medico-legale întocmite cu ocazia examinărilor medico-legale efectuate în cazul persoanelor, cadavrelor umane ori al fragmentelor de cadavru.
(2) Avizul Comisiei de avizare şi control se elaborează contra cost.
(3) Comisia de avizare şi control nu se poate pronunţa prin aviz asupra veridicităţii ştiinţifice a investigaţiei ADN, care este expertiză de strictă specialitate efectuată în cadrul instituţiei medico-legale, urmând ca în situaţia în care se dispune un astfel de aviz comisia să menţioneze dacă a fost sau nu respectată metodologia de lucru şi să recomande efectuarea unei alte investigaţii ADN în altă instituţie de specialitate, pentru compararea rezultatelor.
(4) Comisia de avizare şi control nu poate elabora un aviz dacă în speţa respectivă a fost elaborat avizul Comisiei superioare medico-legale.
(5) Avizul elaborat de către Comisia de avizare şi control trebuie să fie semnat şi parafat de către toţi membrii care au participat la analiza cazului respectiv.
ART. 20
(1) În situaţiile în care există puncte de vedere diferite asupra unui caz analizat, acestea vor fi formulate, semnate şi parafate sub formă de opinie separată în avizul elaborat de comisie.
(2) Şedinţele Comisiei de avizare şi control nu sunt publice.
(3) Exemplarele în copie ale avizelor elaborate de către Comisia de avizare şi control şi transmise organelor judiciare sunt arhivate împreună cu documentele aferente în cadrul institutelor de medicină legală teritoriale pe perioada stabilită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
(4) Accesul la arhiva Comisiei de avizare şi control este posibil numai cu aprobarea directorului Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti.
ART. 21
Organele judiciare care solicită avizul Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale sunt obligate să pună la dispoziţie acesteia toate documentele medicale şi medico-legale existente în dosarul cauzei, însoţite de o adresă de înaintare care cuprinde un scurt istoric al faptei, precum şi întrebările la care se aşteaptă un răspuns prin avizul Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale.
ART. 22
(1) În cazul în care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale se pronunţă asupra acestora, putând formula anumite precizări sau completări.
(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale recomandă fie refacerea parţială sau totală a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
ART. 23
(1) După obţinerea avizului Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale se poate solicita efectuarea unor noi expertize medico-legale de către unităţile medico-legale ierarhic inferioare Institutului de Medicină Legală Timişoara numai în cazul în care Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale a recomandat explicit acest lucru sau dacă au apărut date noi medicale ori de anchetă inexistente la data expertizelor anterioare.
(2) Avizele Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale se trimit solicitanţilor în termen de cel mult 30 de zile de la data cererii, dar numai după achitarea contravalorii expertizei, şi se comunică institutului de medicină legală care s-a pronunţat în cauza respectivă.
ART. 24
(1) Expertiza medico-legală psihiatrică se face numai prin examinarea nemijlocită a persoanei în cadrul unei comisii alcătuite dintr-un medic legist, care este preşedintele comisiei, şi 2 medici psihiatri.
(2) Expertizele medico-legale psihiatrice se efectuează la sediu, cu următoarele excepţii, dacă se efectuează prima expertiză:
a) în cazul bolnavilor psihici cronici, când transportul şi examinarea acestora nu se pot face în siguranţă deplină, comisia de expertiză medico-legală psihiatrică efectuează examinarea în cadrul spitalului de psihiatrie;
b) în cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinţe evolutiv letale sau aflaţi în stare gravă, în condiţii de spitalizare, comisia se poate deplasa la patul bolnavului pentru efectuarea expertizei numai în situaţia în care această lucrare este necesară în vederea încheierii unui act de dispoziţie.
(3) La nivelul Institutului de Medicină Legală Timişoara comisia este formată dintr-un medic legist primar şi 2 medici psihiatri specialişti sau primari ce pot fi cooptaţi şi din cadrul spitalelor clinice de psihiatrie, prin propunere nominală şi de comun acord cu conducerile unităţilor sanitare respective, sau al unor unităţi medico-sanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul Sănătăţii, şi cu avizul Consiliului superior de medicină legală.
(4) Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează numai pentru o anumită faptă sau circumstanţă, având ca obiective principale stabilirea capacităţii psihice la momentul comiterii unei fapte prevăzute de legea penală sau al exercitării unui drept, a capacităţii psihice la momentul examinării şi aprecierea asupra periculozităţii sociale şi necesităţii instituirii măsurilor de siguranţă cu caracter medical.
ART. 25
În vederea efectuării expertizei psihiatrice se pun la dispoziţia comisiei toate documentele din dosar necesare pentru efectuarea expertizei. În cazul în care expertiza priveşte persoane minore, dosarul va conţine şi ancheta socială, precum şi datele privind performanţa şcolară.
ART. 26
Expertiza medico-legală a capacităţii de muncă se face de către o comisie care este formată dintr-un medic legist, care este preşedintele comisiei, un medic specialist, în funcţie de afecţiunile cercetate, şi un medic specialist în expertiza medicală a capacităţii de muncă.
ART. 27
(1) Expertiza medico-legală pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei privative de libertate pe motive medicale se efectuează numai prin examinarea nemijlocită a persoanei de către o comisie.
(2) Comisiile de expertiză sunt alcătuite din:
a) un medic legist, care este preşedintele comisiei;
b) unul sau mai mulţi medici având cel puţin gradul de medic specialist, în funcţie de bolile de care suferă cel examinat, acest medic urmând să stabilească diagnosticul şi indicaţiile terapeutice;
c) un medic, reprezentant al reţelei sanitare a direcţiei penitenciarelor, care, cunoscând posibilităţile de tratament din cadrul reţelei din care face parte, stabileşte împreună cu medicul legist unde se poate aplica tratamentul pentru afecţiunea respectivă: în reţeaua sanitară a direcţiei penitenciarelor sau în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii.
CAP. IV
Competenţa teritorială
ART. 28
Institutul de Medicină Legală Timişoara are sediul în judeţul Timiş, localitatea Timişoara şi deserveşte judeţele Timiş, Arad, Bihor, Caraş-Severin şi Hunedoara.
ART. 29
(1) În fiecare judeţ, cu excepţia celor în care se înfiinţează institute, funcţionează serviciile de medicină legală, care au sediul în localitatea reşedinţă de judeţ şi sunt conduse de un medic legist şef, funcţie care se ocupă prin concurs sau examen, în condiţiile legii.
(2) Serviciile de medicină legală din judeţele Arad, Bihor, Caraş-Severin şi Hunedoara sunt unităţi fără personalitate juridică, coordonate din punct de vedere ştiinţific şi metodologic de Institutul de Medicină Legală Timişoara în a cărui competenţă teritorială intră.
(3) În funcţie de volumul de activitate, în structura serviciilor de medicină legală din judeţele arondate Institutului de Medicină Legală Timişoara se pot înfiinţa laboratoare de specialitate, cum ar fi cele de toxicologie şi psihiatrie medico-legală.
ART. 30
(1) Serviciile de medicină legală din judeţele arondate, în conformitate cu competenţa lor teritorială, sunt abilitate să efectueze expertize, examinări, constatări sau alte lucrări medico-legale şi complementare, la solicitarea organelor judiciare competente sau a altor persoane fizice ori juridice.
(2) Serviciile de medicină legală judeţene efectuează examinările complementare conform dotării tehnice de care dispun.
(3) Pentru efectuarea expertizelor şi constatărilor medico-legale în localităţile în care funcţionează servicii de medicină legală, organele judiciare sau alte persoane fizice ori juridice se adresează acestora.
(4) Pentru efectuarea unei noi expertize, organele judiciare se adresează institutului de medicină legală competent.
ART. 31
(1) În caz de necompetenţă teritorială, instituţia de medicină legală îşi poate declina competenţa în favoarea celei competente.
(2) În caz de necompetenţă ştiinţifică, instituţia de medicină legală îşi declină competenţa în favoarea instituţiei ierarhic superioare.
(3) Când două sau mai multe instituţii se recunosc competente ori îşi declină competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instituţia de medicină legală ierarhic superioară comună. Când conflictul de competenţă se iveşte între o instituţie de medicină legală şi Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, soluţionarea conflictului revine Consiliului superior de medicină legală.
CAP. V
Organizarea Institutului de Medicină Legală Timişoara. Atribuţii specifice
SECŢIUNEA 1
Structura organizatorică a Institutului de Medicină Legală Timişoara
ART. 32
Structura organizatorică a Institutului de Medicină Legală Timişoara este aprobată prin ordin al ministrului sănătăţii, conform normelor legale în vigoare.
ART. 33
În funcţie de volumul, complexitatea şi specificul activităţii, structura organizatorică a Institutului de Medicină Legală Timişoara cuprinde:
1. Conducere;
2. Laborator de prosectură medico-legală;
3. Laborator de medicină legală;
4. Compartiment de tanatologie medico-legală;
5. Compartiment de toxicologie medico-legală;
6. Compartiment de serologie medico-legală;
7. Compartiment R.U.N.O.S. juridic;
8. Compartiment financiar-contabilitate;
9. Compartiment audit intern;
10. Compartiment administrativ.
SECŢIUNEA a 2-a
Conducerea unităţii
ART. 34
Institutul de Medicină Legală Timişoara este unitate cu personalitate juridică, subordonată Ministerului Sănătăţii.
ART. 35
Conducerea Institutului de Medicină Legală Timişoara este asigurată de un director numit prin ordin al ministrului sănătăţii, pe bază de concurs, conform legii.
ART. 36
Pe lângă director funcţionează un consiliu consultativ din care fac parte şefii de laboratoare şi de compartimente.
ART. 37
Directorul Institutului de Medicină Legală Timişoara are următoarele atribuţii principale:
a) reprezintă institutul de medicină legală în faţă autorităţilor publice şi a celorlalte persoane juridice şi fizice;
b) organizează, îndrumă şi controlează buna desfăşurare a activităţii de asistenţă medico-legală, conform competenţei sale teritoriale;
c) dispune formarea de comisii de expertiză, potrivit legii;
d) supraveghează şi controlează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic expertizele şi constatările medico-legale;
e) fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Ministerului Sănătăţii;
f) urmăreşte şi controlează aplicarea deciziilor proprii;
g) colaborează cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului propriu;
h) aprobă programul de instruire anuală;
i) asigură alocarea resurselor necesare pentru efectuarea instruirii personalului din cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara;
j) efectuează evaluarea personalului din subordine;
k) urmăreşte şi controlează statul de funcţii al Institutului de Medicină Legală Timişoara, conduce aparatul propriu, numeşte şi eliberează din funcţie personalul;
l) dispune măsuri pentru asigurarea îndeplinirii de către întregul personal al Institutului de Medicină Legală Timişoara a sarcinilor şi îndatoririlor care rezultă din fişele posturilor;
m) asigură definirea şi documentarea politicilor şi obiectivelor generale ale instituţiei;
n) asigură gestionarea imaginii publice a Institutului de Medicină Legală Timişoara pe plan intern şi internaţional;
o) asigură şi coordonează activitatea de armonizare/actualizare/adaptare a legislaţiei naţionale în domeniul medicinei legale cu reglementările internaţionale;
p) coordonează şi avizează, după caz, activitatea de cercetare, de elaborare a studiilor, documentarelor, sintezelor şi analizelor de fenomen în domeniul medicinei legale;
q) asigură, prin structurile de specialitate ale Institutului de Medicină Legală Timişoara, gestionarea legală a resurselor umane, financiare şi materiale alocate;
r) asigură cadrul organizatoric şi funcţional necesar desfăşurării activităţii de audit public intern cu acordul Ministerului Sănătăţii;
s) asigură, prin structurile de specialitate ale institutului, implementarea cu celeritate a recomandărilor şi măsurilor dispuse de organele de control şi audit abilitate conform legii: Curtea de Conturi, Corpul de Control şi Serviciul Audit Public din cadrul Ministerului Sănătăţii etc.;
t) fundamentează şi emite decizii pentru asigurarea îndeplinirii de către întregul personal al Institutului de Medicină Legală Timişoara a sarcinilor de serviciu;
ţ) decide în ceea ce priveşte efectuarea de promovări, acordarea de recompense, motivări;
u) numeşte membrii comisiilor de prima şi de noua expertiză medico-legală;
v) decide aplicarea de sancţiuni conform Codului muncii;
w) decide în ceea ce priveşte desfacerea contractului de muncă în conformitate cu prevederile Codului muncii;
x) este unicul ordonator de credite al instituţiei;
y) analizează şi repartizează lucrările de medicină legală;
z) verifică respectarea de către întregul personal a sarcinilor de serviciu şi a normelor stabilite prin Regulamentul intern al Institutului de Medicină Legală Timişoara.
ART. 38
Directorul Institutului de Medicină Legală Timişoara îndeplineşte şi alte atribuţii:
a) zilnic: informare în domeniile de competenţă, stabilirea sarcinilor prioritare, controlul activităţii Institutului de Medicină Legală Timişoara; analiză şi sinteză, evaluări, documentare; contacte şi discuţii de lucru cu colaboratori externi, pregătire personală, corespondenţă;
b) săptămânal: analiza activităţii Institutului de Medicină Legală Timişoara, stabilirea sarcinilor pentru săptămâna următoare, avizarea lucrărilor de bază; monitorizarea activităţii în cadrul programelor aprobate/avizate, participarea la întâlniri de lucru, audienţe, corespondenţă, discuţii individuale cu subordonaţii şi controlul activităţii acestora;
c) ocazional: analiza activităţii Institutului de Medicină Legală Timişoara, cu prioritate a îndeplinirii obiectivelor din domeniul calităţii, şi stabilirea sarcinilor pentru perioada următoare; coordonarea şi controlul pregătirii continue a personalului, prezentarea de informări pentru opinia publică şi imaginea instituţiei; participă la evenimente şi manifestări publice, oferă la cerere consultanţă de specialitate, alte activităţi; poate participa, în limitele competenţei Institutului de Medicină Legală Timişoara, la lucrările comisiei care efectuează o nouă expertiză;
d) este preşedinte al Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale;
e) este membru al Comisiei superioare de medicină legală.
SECŢIUNEA a 3-a
Organizare
ART. 39
În cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara se organizează laboratoare şi compartimente.
ART. 40
Activitatea de medicină legală, efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte se asigură prin următoarele laboratoare şi compartimente:
1. Laborator de prosectură medico-legală;
2. Laborator de medicină legală;
3. Compartiment de tanatologie medico-legală;
4. Compartiment de toxicologie medico-legală;
5. Compartiment de serologie medico-legală.
SECŢIUNEA a 4-a
Laboratorul de prosectură medico-legală
ART. 41
Activitatea Laboratorului de prosectură medico-legală se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale şi metodologice în vigoare.
ART. 42
(1) În cadrul Laboratorului de prosectură medico-legală se efectuează următoarele expertize:
a) autopsii, în situaţiile prevăzute de lege, inclusiv autopsierea sau reautopsierea cadavrelor exhumate;
b) expertiza antropologică pe elemente de cadavru sau de schelet;
c) expertizele medico-legale în cazurile privind infracţiunile de omucidere, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, precum şi efectuarea expertizelor privind sesizările de acordare a asistenţei medicale necorespunzătoare;
d) examinarea preliminară medico-legală a cadavrului şi comunicarea rezultatului acestei examinări organelor abilitate care instrumentează cazul, cu respectarea normelor metodologice în vigoare. În cazul în care decesul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerat medico-legal, echipa operativă lasă familiei sau persoanelor abilitate un formular-tip, semnat de membrii echipei operative, în baza căruia certificatul medical constatator al morţii poate fi eliberat de medicul de familie sau de altă instituţie medicală competentă;
e) examinări medico-legale la solicitarea persoanelor fizice, conform graficului de consultaţii, şi întocmirea certificatelor medico-legale, conform normelor metodologice;
f) constatări medico-legale şi completarea formularului de examinare clinică în cazul recoltării de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei şi prezenţei de substanţe psihoactive, la solicitarea persoanelor sau a organelor în drept, conform metodologiei în vigoare;
g) constatările medico-legale, expertizele medico-legale şi noile expertize medico-legale, la solicitarea instituţiilor de drept (organe de urmărire penală şi instanţe judecătoreşti).
(2) Medicul legist răspunde de exactitatea datelor înscrise în actele medico-legale pe care le întocmeşte şi în adresele de solicitare a documentelor medicale, a examinărilor de specialitate clinice, paraclinice şi complementare.
(3) Toate actele medico-legale efectuate de medicii legişti din cadrul Laboratorului de prosectură medico-legală, care sunt eliberate în numele instituţiei (rapoarte medico-legale de constatare, expertize, adrese etc.), vor avea obligatoriu o copie care rămâne în evidenţa instituţiei.
(4) În cazul în care organele în drept solicită concluzii imediat, în mod excepţional, după efectuarea unei lucrări medico-legale, Laboratorul de prosectură medico-legală înaintează informaţiile solicitate sub formă de "constatări preliminare" de îndată sau în cel mult 72 de ore de la solicitare.
SECŢIUNEA a 5-a
Laboratorul de medicină legală
ART. 43
Activitatea Laboratorului de medicină legală se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale şi metodologice în vigoare.
ART. 44
(1) În cadrul Laboratorului de medicină legală se efectuează următoarele expertize:
a) constatări şi expertize medico-legale la persoane în viaţă care au suferit vătămări ale integrităţii corporale sau agresiuni sexuale ori solicită stabilirea vârstei şi sexului;
b) noua expertiză medico-legală în cadrul unei comisii de expertiză;
c) expertize medico-legale traumatologice în cazuri de vătămări corporale grave;
d) expertize medico-legale psihiatrice în materie penală şi civilă;
e) expertize în vederea amânării sau întreruperii executării pedepsei pe motive medicale;
f) expertize în cazuri de acordare necorespunzătoare a asistenţei medicale;
g) expertiza medico-legală pentru evaluarea infirmităţii sau a incapacităţii de muncă determinate de afecţiuni traumatice;
h) expertiza medico-legală a persoanelor în vederea autorizării deţinerii şi folosirii armelor şi muniţiilor;
i) expertiza medico-legală a persoanelor pentru evaluarea capacităţii de conducere auto.
(2) Medicul legist răspunde de exactitatea datelor înscrise în actele medico-legale pe care le întocmeşte şi în adresele de solicitare a documentelor medicale, a examinărilor de specialitate clinice, paraclinice şi complementare.
(3) Toate actele medico-legale efectuate de medicii legişti din cadrul Laboratorului de medicină legală, care sunt eliberate în numele instituţiei (rapoarte medico-legale de constatare, expertize, adrese etc.), vor avea obligatoriu o copie care rămâne în evidenţa instituţiei.
(4) În cazul în care organele în drept solicită concluzii imediat, în mod excepţional, după efectuarea unei lucrări medico-legale, Laboratorul de medicină legală înaintează informaţiile solicitate sub formă de "constatări preliminare" de îndată sau în cel mult 72 de ore de la solicitare.
SECŢIUNEA a 6-a
Compartimentul de tanatologie medico-legală
ART. 45
(1) Activitatea Compartimentului de tanatologie medico-legală se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale şi metodologice în vigoare.
(2) Compartimentul de tanatologie medico-legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara efectuează toată gama de investigaţii histopatologice pe fragmente de organe, blocuri de parafină şi lame histologice colorate uzual sau cu coloraţii speciale, la solicitarea medicilor legişti din cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara şi a serviciilor de medicină legală Arad, Bihor, Caraş-Severin şi Hunedoara.
SECŢIUNEA a 7-a
Compartimentul de toxicologie medico-legală
ART. 46
Compartimentul de toxicologie medico-legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara efectuează toată gama de expertize şi analize toxicologice precum determinarea concentraţiei de alcool în sânge şi urină la persoanele în viaţă şi la cazurile de deces şi determinarea calitativă şi cantitativă din probe biologice a toxicelor volatile şi nevolatile.
SECŢIUNEA a 8-a
Compartimentul de serologie medico-legală
ART. 47
În cadrul Compartimentului de serologie medico-legală se efectuează următoarele expertize:
1. expertize pe produse biologice şi cadaverice:
a) determinarea grupei sanguine din sânge recoltat de la persoane vii şi cadavre;
b) determinarea prezenţei spermei şi eventual a grupei sanguine a persoanei de la care provine sperma, în secreţii (vaginală, anală, orală) provenind de la persoane vii şi cadavre;
c) stabilirea statusului secretor/nesecretor la persoane vii şi cadavre;
2. expertize pe corpuri delicte:
a) determinarea prezenţei sângelui, a naturii umane sau animale a acestuia şi a grupei sanguine;
b) determinarea prezenţei spermei şi eventual a grupei sanguine a persoanei de la care provine sperma;
c) examenul firului de păr;
3. spermograma.
ART. 48
În cadrul Compartimentului de serologie medico-legală se efectuează lucrări medico-legale de expertiză a filiaţiei: expertiza perioadei de concepţie, a potenţei şi a capacităţii de procreare, expertiza comparativă antropometrică în diagnosticul filiaţiei, expertiza filiaţiei prin metode serologice, acid dezoxiribonucleic - ADN.
ART. 49
Activitatea economico-financiară juridică şi administrativă se asigură prin următoarele compartimente:
1. Compartimentul resurse umane, normare, organizare, salarizare şi juridic;
2. Compartimentul financiar-contabilitate;
3. Compartimentul audit intern;
4. Compartimentul administrativ.
SECŢIUNEA a 9-a
Compartimentul resurse umane, normare, organizare, salarizare şi juridic
ART. 50
Compartimentul resurse umane, normare, organizare, salarizare şi juridic are următoarele atribuţii:
1. redactarea cererilor de chemare în judecată şi de exercitare a căilor de atac;
2. reprezentarea intereselor institutului în faţa organelor administraţiei de stat, a instanţelor judecătoreşti, a altor organe cu caracter jurisdicţional, precum şi în cadrul oricărei procedurii prevăzute de lege;
3. avizarea legalităţii măsurilor şi actelor ce urmează să se stabilească de conducerea unităţii;
4. întocmirea statului de funcţii şi a organigramei conform legislaţiei în vigoare, la cererea Ministerului Sănătăţii;
5. întocmirea contractelor individuale de muncă pentru personalul nou-încadrat;
6. ţinerea evidenţei salariaţilor, păstrarea pe timpul angajării a dosarelor de personal;
7. întocmirea dosarelor cerute de legislaţia în vigoare în vederea pensionării;
8. întocmirea actelor adiţionale privind modificările intervenite în contractele individuale de muncă ale salariaţilor ca urmare a legislaţiei în vigoare;
9. întocmirea şi actualizarea Registrului general de evidenţă al salariaţilor;
10. întocmirea documentelor necesare privind scoaterea la concurs a posturilor vacante;
11. organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante şi temporar vacante din unitate, precum şi a examenelor de promovare conform legislaţiei în vigoare;
12. verificarea foilor colective de prezenţă şi a graficelor de gărzi, întocmite de şefii de laborator şi aprobate de conducerea unităţii, ale personalului medico-sanitar şi întocmirea statelor de plată pe baza acestora;
13. calcularea şi verificarea, în sistem electronic, a drepturilor salariale cuvenite salariaţilor conform normelor legale în vigoare;
14. evaluarea permanentă a performanţelor profesionale individuale ale fiecărui angajat în conformitate cu legislaţia în vigoare;
15. colaborarea cu şefii de compartimente pentru întocmirea fişelor de evaluare a posturilor, în conformitate cu obiectivele şi priorităţile stabilite pentru instituţie şi cu legislaţia în vigoare;
16. aducerea la cunoştinţă a fişei postului pentru personalul din unitate şi verificarea existenţei fişei postului pentru fiecare angajat în parte;
17. eliberarea adeverinţelor pentru personalul unităţii privind calitatea de salariat, în funcţie de necesităţi;
18. furnizarea datelor privind numărul de personal şi fondul de salarii, în vederea elaborării bugetului de venituri şi cheltuieli;
19. asigurarea acordării drepturilor salariale în fiecare lună la termenul stabilit;
20. asigurarea transmiterii către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declaraţiei privind obligaţiile de plată, a contribuţiilor sociale, a impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate;
21. completarea certificatelor de concediu medical şi întocmirea dosarelor privind suma de recuperat pentru concedii şi indemnizaţii de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, precum şi depunerea acestora la Casa de Asigurări de Sănătate Timişoara, conform normelor legale în vigoare;
22. întocmirea şi transmiterea în mod corespunzător Direcţiei Judeţene de Statistică Timiş şi Ministerului Sănătăţii a dărilor de seamă statistice lunare, trimestriale, semestriale şi anuale privind personalul şi fondul de salarii, conform machetelor întocmite;
23. întocmirea deciziilor pentru modificările salariale survenite prin aplicarea legislaţiei în vigoare;
24. ţinerea evidenţei şi emiterea deciziilor pentru solicitările de acordare a concediilor pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani;
25. elaborarea, pe baza propunerilor tuturor compartimentelor, a proiectului pentru regulamentul intern, supunându-l spre aprobare conducerii unităţii;
26. efectuarea lucrărilor legate de încadrarea, suspendarea sau încetarea contractelor de muncă pentru personalul instituţiei;
27. efectuarea programării concediilor de odihnă ale tuturor salariaţilor, ţinerea evidenţei efectuării acestora, a rechemărilor, a reprogramărilor, a compensărilor.
SECŢIUNEA a 10-a
Compartimentul financiar-contabilitate
ART. 51
Compartimentul financiar-contabilitate are următoarele atribuţii:
1. organizarea contabilităţii conform normelor legale în vigoare şi asigurarea efectuării corecte şi la timp a înregistrărilor;
2. luarea măsurilor necesare pentru utilizarea eficientă a fondurilor;
3. asigurarea întocmirii la timp şi în conformitate cu dispoziţiile legale a tuturor raportărilor contabile;
4. asigurarea întocmirii, circulaţiei şi păstrării documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor contabile;
5. întocmirea lunară a facturilor pentru decontarea serviciilor;
6. efectuarea inventarierii anuale a patrimoniului conform normelor legale;
7. verificarea lunară, anuală sau ori de câte ori este nevoie a corectitudinii evidenţei contabile raportat la evidenţa tehnico-operativă a gestionarilor;
8. asigurarea măsurilor de păstrare, manipulare şi folosire a formularelor cu regim special;
9. analizarea şi pregătirea din punct de vedere financiar a evaluării eficienţei utilizării mijloacelor băneşti puse la dispoziţia unităţii;
10. întocmirea proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli bugetare şi extrabugetare;
11. asigurarea efectuării corecte şi în conformitate cu dispoziţiile legale a operaţiunilor de încasare şi plăţi în numerar;
12. înregistrarea cheltuielilor cu salariile şi a altor cheltuieli materiale;
13. întocmirea instrumentelor de protocol;
14. verificarea documentelor justificative de cheltuieli sub aspectul formei, conţinutului şi legalităţii operaţiunilor;
15. întocmirea şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli conform prevederilor legale;
16. întocmirea bilanţului contabil;
17. ţinerea evidenţei contabile a veniturilor şi cheltuielilor;
18. întocmirea balanţelor de verificare - analitică şi sintetică - lunară;
19. întocmirea situaţiilor cerute de forurile superioare;
20. încasarea veniturilor proprii şi urmărirea situaţiei mişcării acestora;
21. facturarea serviciilor prestate terţilor;
22. verificarea tuturor operaţiunilor consemnate de Trezoreria Statului în extrasele de cont;
23. efectuarea plăţilor drepturilor băneşti ale salariaţilor şi colaboratorilor;
24. verificarea şi înregistrarea în contabilitate a documentelor care stau la baza operaţiunilor de încasări şi plăţi;
25. urmărirea încasării contravalorii facturilor emise;
26. întocmirea facturilor şi documentelor de plată pentru operaţiunile financiare, potrivit reglementărilor în vigoare;
27. urmărirea efectuării controlului preventiv asupra actelor ce intră în competenţa compartimentului;
28. stabilirea necesarului de produse în vederea realizării corespunzătoare a planului anual de achiziţii al institutului;
29. cunoaşterea şi respectarea legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice şi orice alt fel de achiziţii;
30. întocmirea, conform prevederilor legale, a documentaţiei aferente fiecărui mod de achiziţie şi răspunderea pentru daunele sau prejudiciile produse unităţii prin întocmirea greşită a acestora;
31. întocmirea listelor cu membrii comisiilor de recepţie şi ai comisiilor de evaluare a ofertelor;
32. întocmirea anunţului de participare care se publică în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice.
SECŢIUNEA a 11-a
Compartimentul administrativ
ART. 52
Compartimentul administrativ are următoarele atribuţii:
1. asigurarea aprovizionării unităţii cu materiale, instrumentar, aparatură, în cele mai bune condiţii;
2. efectuarea în permanenţă a studiului de piaţă cu solicitarea ofertelor de preţ;
3. stabilirea necesarului de produse pentru funcţionarea normală a unităţii, asigurând realizarea părţii corespunzătoare a planului anual de achiziţii;
4. recepţionarea calitativă şi cantitativă a materialelor primite de la furnizori şi asigurarea depozitării acestora în condiţii conforme cu normele în vigoare;
5. primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri - mijloace fixe, obiecte de inventar, reactivi şi materiale necesare laboratoarelor, materiale de birou şi gospodăreşti, combustibil, carburanţi, lubrifianţi, ambalaje, echipament de lucru, aflate în administrarea, folosinţa sau în deţinerea chiar temporară a instituţiei;
6. la primirea bunurilor controlează dacă acestea corespund datelor înscrise în actele însoţitoare, identifică viciile apărute şi semnează de primirea bunurilor;
7. recepţionarea sortului, verificarea cantităţii şi calităţii bunurilor;
8. răspunde de primirea, păstrarea şi eliberarea materialelor;
9. comunicarea către contabilul-şef a cantităţilor de materiale ce nu corespund cu stocurile maxime şi minime stabilite;
10. ţinerea la zi a evidenţei cantitative a materialelor;
11. executarea tuturor operaţiilor premergătoare inventarierii, conform legislaţiei în vigoare;
12. participarea la recepţia bunurilor primite;
13. stabilirea împreună cu contabilul-şef a cantităţilor care trebuie aprovizionate;
14. organizarea şi verificarea efectuării curăţeniei în toate sectoarele unităţii şi luarea de măsuri corespunzătoare pentru îndeplinirea acestor sarcini;
15. analizarea, formularea de propuneri şi luarea măsurilor necesare pentru utilizarea raţională a materialelor de consum cu caracter administrativ;
16. urmărirea utilizării raţionale şi eficiente a materialelor de curăţenie şi asigurarea realizării dezinfecţiei conform normelor în vigoare;
17. asigurarea obţinerii în timp util a tuturor autorizaţiilor necesare bunei funcţionări a unităţii, prin ţinerea unei evidenţe stricte a termenelor de valabilitate a celor existente, răspunzând direct de consecinţele absenţei lor;
18. asigurarea întreţinerii spaţiilor verzi şi a căilor de acces, precum şi deszăpezirea acestora;
19. urmărirea efectuării controlului preventiv asupra actelor ce intră în competenţa compartimentului.
SECŢIUNEA a 12-a
Compartimentul de audit public intern
ART. 53
(1) Compartimentul de audit public intern are următoarele atribuţii în conformitate cu legislaţia în vigoare:
a) elaborează proiectul planului anual de audit public intern;
b) efectuează activităţi de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar şi control ale entităţii publice sunt transparente şi sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate;
c) informează Structura de audit din cadrul Ministerului Sănătăţii despre recomandările neînsuşite, însoţite de documentaţia relevantă, precum şi despre consecinţele neimplementării acestora;
d) raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor şi recomandărilor rezultate din activităţile sale de audit;
e) elaborează Raportul anual al activităţii de audit public intern. Raportul anual privind activitatea de audit public intern cuprinde principalele constatări, concluzii şi recomandări rezultate din activitatea de audit, progresele înregistrate prin implementarea recomandărilor, eventualele iregularităţi/ prejudicii constatate în timpul misiunilor de audit public intern, precum şi informaţii referitoare la pregătirea profesională. Raportul anual privind activitatea de audit public intern se transmite Structurii de audit din cadrul Ministerului Sănătăţii până la data de 30 ianuarie a fiecărui an;
f) în cazul identificării unor iregularităţi semnificative sau posibile prejudicii, raportează imediat direct directorului Institutului de Medicină Legală Timişoara şi structurii de control intern abilitate. În situaţia în care în timpul misiunilor de audit public intern se constată abateri de la regulile procedurale şi metodologice, respectiv de la prevederile legale, aplicabile structurii/activităţii/operaţiunii auditate, compartimentul de audit public intern trebuie să înştiinţeze directorul unităţii în termen de 3 zile. Cazurile de identificare a iregularităţilor şi fraudelor sunt prezentate în capitolul referitor la raportările periodice şi anuale. În cazul identificării unor iregularităţi majore, compartimentul de audit public intern poate continua misiunea sau poate să o suspende cu acordul directorului care a aprobat-o, dacă din rezultatele preliminare ale verificării se estimează că prin continuarea acesteia nu se ating obiectivele stabilite (limitarea accesului, informaţii insuficiente etc.).
g) respectă normele, instrucţiunile, precum şi Codul privind conduita etică în cadrul compartimentului de audit intern şi poate iniţia măsurile corective necesare, în cooperare cu directorul.
(2) Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi la administrarea patrimoniului public.
Compartimentul de audit public intern auditează, cel puţin o dată la 3 ani, fără a se limita la acestea, următoarele:
a) angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau indirect obligaţii de plată, care afectează bugetul institutului;
b) plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale;
c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri;
d) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare şi stabilire a titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
e) alocarea creditelor bugetare;
f) sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia;
g) sistemul de luare a deciziilor;
h) sistemele de conducere şi control, precum şi riscurile asociate unor astfel de sisteme;
i) sistemele informatice.
(3) Compartimentul de audit public intern transmite Structurii de audit din cadrul Ministerului Sănătăţii, la cererea acesteia, rapoarte periodice privind constatările, concluziile şi recomandările rezultate din activitatea de audit.
CAP. VI
Finanţarea activităţii Institutului de Medicină Legală Timişoara
ART. 54
(1) Finanţarea activităţii Institutului de Medicină Legală Timişoara se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, de la capitolul "Sănătate", şi din veniturile proprii.
(2) Veniturile proprii prevăzute la alin. (1) se constituie din contravaloarea prestaţiilor medico-legale.
(3) În proiectul de buget al Institutului de Medicină Legală Timişoara sunt cuprinse şi fondurile alocate pentru finanţarea serviciilor de medicină legală judeţene arondate.
(4) Institutul de Medicină Legală Timişoara are obligaţia să asigure, exclusiv din fonduri alocate de la bugetul de stat, fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale şi a cheltuielilor materiale pentru bunuri şi servicii pentru funcţionarea serviciilor de medicină legală arondate, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
(5) Institutul de Medicină Legală Timişoara are obligaţia să organizeze evidenţa contabilă a cheltuielilor serviciilor de medicină legală arondate, pe surse de finanţare şi pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, atât în prevederi, cât şi în execuţie.
CAP. VII
Relaţiile cu alte unităţi sanitare
ART. 55
(1) Unităţile sanitare, la cerere, sprijină efectuarea expertizelor, a constatărilor sau a altor lucrări medico-legale, prin consulturi de specialitate şi investigaţii paraclinice. Aceste activităţi pot fi asigurate şi de unităţi medico-sanitare private, pe bază de contract, în condiţiile legii.
(2) Consulturile solicitate de instituţiile medico-legale se efectuează, în mod obligatoriu, de un medic specialist sau primar.
(3) Rezultatele se consemnează într-un document medical.
ART. 56
(1) Unităţile sanitare sunt obligate să pună la dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea scrisă a acestora: copii lizibile de pe documente medicale, extrase din registrele de consultaţii, copii integrale lizibile de pe fişele de observaţie clinică cuprinzând evoluţia clinică, tratamentul, rezultatele investigaţiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau să permită accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unităţile medicale au obligaţia să pună la dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea acestora, şi documentul original al oricărei investigaţii efectuate, ţinând evidenţa strictă a acestora şi păstrând o copie în locul originalului.
(2) Documentele se arhivează de către instituţiile de medicină legală fără termen limită de păstrare a acestora.
(3) Copiile de pe documentele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie să fie lizibile, să poarte menţiunea "conform cu originalul", semnătura şi parafa medicului responsabil.
ART. 57
Conducătorul unităţii sanitare are obligaţia să instruiască personalul din subordine ca, în cauzele care implică şi o cercetare medico-legală, leziunile traumatice să fie descrise după regulile semiologiei medico-legale, în mod detaliat, în documentele spitaliceşti, cum ar fi: registre de consultaţii, foi de observaţii şi altele.
ART. 58
(1) În cazuri urgente, când constatarea medico-legală nu poate fi amânată deoarece există pericolul dispariţiei probelor, unităţile sanitare sunt obligate să colaboreze la soluţionarea acestora.
(2) Paza şi conservarea probelor se asigură de organele de cercetare penală, conform legii.
CAP. VIII
Dispoziţii finale
ART. 59
(1) Directorul, şefii de laboratoare, şefii de compartimente din cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara au toate drepturile conferite funcţiei pe care o îndeplinesc şi au îndatorirea de a acţiona cu imparţialitate şi de a respecta obligaţiile şi interdicţiile la care sunt supuşi potrivit legii.
(2) Toate categoriile de personal ale institutului au obligaţia respectării prezentului regulament de organizare şi funcţionare.
ART. 60
(1) Regulamentul de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală Timişoara va fi adus la cunoştinţa tuturor salariaţilor, după aprobarea acestuia prin ordin al ministrului sănătăţii.
(2) Prezentul regulament de organizare şi funcţionare se completează cu prevederile legale în vigoare.
(3) Orice modificare a prevederilor prezentului regulament se face cu aprobarea Ministerului Sănătăţii.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
