Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDIN nr. 23 din 15 decembrie 2006  privind cerintele suplimentare de adecvare a capitalului, tranzactiile intragrup si concentrarea riscurilor la nivelul unui conglomerat financiar    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDIN nr. 23 din 15 decembrie 2006 privind cerintele suplimentare de adecvare a capitalului, tranzactiile intragrup si concentrarea riscurilor la nivelul unui conglomerat financiar

EMITENT: BANCA NATIONALA A ROMANIEI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.031 din 27 decembrie 2006
ORDIN nr. 23 din 15 decembrie 2006
privind cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului, tranzacţiile intragrup şi concentrarea riscurilor la nivelul unui conglomerat financiar
EMITENT: BANCA NATIONALA A ROMÂNIEI
Nr. 23 din 15 decembrie 2006
COMISIA NATIONALA A VALORILOR MOBILIARE
Nr. 120 din 15 decembrie 2006
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURÃRILOR
Nr. 113.136 din 15 decembrie 2006
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 1.031 din 27 decembrie 2006


Având în vedere dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2), ale art. 16 şi ale <>art. 18 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentarã a instituţiilor de credit, a societãţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societãţilor de servicii de investiţii financiare şi a societãţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar,
în temeiul dispoziţiilor <>art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României, al dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi ale art. 7 alin. (1), (3), (10) şi (15) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 514/2002 , modificat şi completat prin <>Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, al dispoziţiilor art.4 alin. (26) şi (27), ale art. 5 lit. a) şi ale <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 20 şi 55 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 ,

Banca Nationala a României, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor emit urmãtorul ordin:

CAP. I
Domeniul de aplicare şi definiţii

ART. 1
(1) Prezentul ordin stabileşte modul de determinare a cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, identificarea şi raportarea tranzacţiilor intragrup şi a concentrarilor de riscuri la nivelul unui conglomerat financiar.
(2) Prezentul ordin se aplica entitatilor reglementate, persoane juridice romane, care sunt supuse supravegherii suplimentare exercitate de cãtre coordonator la nivelul unui conglomerat financiar.
ART. 2
(1) Termenii şi expresiile folosite în prezentul ordin au semnificatia prevãzutã în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentarã a instituţiilor de credit, a societãţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societãţilor de servicii de investiţii financiare şi a societãţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar.
(2) Pentru scopul aplicãrii prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii:
a) cerinţe de solvabilitate - cerinţele de adecvare a capitalului/cerinţele de solvabilitate, reglementate potrivit regulilor sectoriale la nivel individual şi, dupã caz, la nivel consolidat;
b) cota proporţionalã - proporţia din capitalul social subscris care este detinuta, direct sau indirect, de o entitate care deţine o participaţie într-o alta entitate;
c) cerinta de solvabilitate notionala - cerinta de capital la care o entitate nereglementata din sectorul financiar ar trebui sa se conformeze în baza regulilor sectoriale aplicabile, ca şi cum ar fi o entitate reglementatã a acelui sector financiar.

CAP. II
Adecvarea capitalului

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 3
Calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar se efectueazã în conformitate cu principiile tehnice prevãzute la secţiunea a 2-a şi, potrivit deciziei coordonatorului, cu una dintre metodele tehnice de calcul prevãzute în secţiunea a 3-a.
ART. 4
Impunerea de cãtre coordonator, potrivit prevederilor <>art. 16 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 , a unei anumite metode de calcul al cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului va tine cont de structura conglomeratului financiar şi va avea în vedere obiectivele supravegherii suplimentare, în special cele referitoare la concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup, precum şi protejarea obiectivelor supravegherii la nivel sectorial.
ART. 5
(1) Entitatea reglementatã care este liderul conglomeratului financiar sau, dupã caz, societatea financiarã holding mixtã ori entitatea reglementatã identificata potrivit prevederilor <>art. 15 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 va efectua calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului anual şi va transmite coordonatorului rezultatele calculului şi datele relevante care au stat la baza efectuãrii acestuia.
(2) Transmiterea datelor prevãzute la alin. (1) se va face în termen de 7 luni de la finele perioadei de referinta.

SECŢIUNEA a 2-a
Principii tehnice

2.1. Domeniul de aplicare şi forma calculului cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului
ART. 6
(1) Indiferent de metoda utilizata pentru calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, atunci când o entitate este filiala şi prezintã un deficit de solvabilitate sau, în cazul unei entitãţi nereglementate din sectorul financiar, un deficit de solvabilitate notionala, în vederea calculului cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului trebuie sa fie luat în considerare deficitul total de solvabilitate al filialei.
(2) în situaţia prevãzutã la alin. (1), în cazul în care, în opinia coordonatorului, rãspunderea societãţii-mama care deţine o cota-parte din capital este limitatã în mod clar şi strict la acea cota-parte din capital, coordonatorul poate permite ca deficitul de solvabilitate al filialei sa fie luat în considerare în mod proporţional.
ART. 7
În situaţia în care nu exista legãturi de capital între entitatile dintr-un conglomerat financiar, coordonatorul, dupã consultarea celorlalte autoritãţi competente relevante, determina nivelul cotei proporţionale care trebuie sa fie luat în considerare pentru calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, având în vedere rãspunderea determinata de relaţia existenta între entitatile în cauza.

2.2. Alte principii tehnice
ART. 8
(1) Indiferent de metoda folositã pentru calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, coordonatorul şi, acolo unde este necesar, celelalte autoritãţi competente implicate asigura aplicarea urmãtoarelor principii:
a) eliminarea utilizãrii multiple a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar, precum şi a oricãrei creari inadecvate de fonduri proprii în interiorul grupului.
Pentru asigurarea eliminãrii utilizãrii multiple a fondurilor proprii şi a creãrii inadecvate de fonduri proprii în interiorul grupului, autoritãţile competente aplica, prin analogie, principiile relevante prevãzute în cadrul regulilor sectoriale aplicabile;
b) cerinţele de solvabilitate pentru diferitele sectoare financiare reprezentate într-un conglomerat financiar trebuie sa fie acoperite de elemente de fonduri proprii, în conformitate cu regulile sectoriale corespunzãtoare.
(2) În cazul în care exista un deficit de fonduri proprii la nivelul conglomeratului financiar, vor fi luate în considerare pentru verificarea îndeplinirii cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului numai elementele de fonduri proprii care sunt eligibile potrivit tuturor regulilor sectoriale. Aceste elemente de fonduri proprii sunt denumite în continuare capital intersectorial.
(3) În cazul în care regulile sectoriale prevãd limite cu privire la eligibilitatea anumitor instrumente de fonduri proprii, care ar putea fi considerate drept capital intersectorial, aceste limite se aplica în mod corespunzãtor la calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar.
(4) În situaţia în care exista limite sectoriale diferite cu privire la eligibilitatea anumitor instrumente de fonduri proprii, în vederea determinãrii capitalului intersectorial se va lua în considerare la calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar limita sectoriala cea mai mica.
ART. 9
La calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar, autoritãţile competente trebuie sa ia în considerare eficacitatea transferabilitatii şi disponibilitatea fondurilor proprii între diferitele entitãţi juridice din cadrul grupului, ţinând cont de obiectivele stabilite de regulile de adecvare a capitalului.
ART. 10
În cazul unei societãţi de administrare a investiţiilor, cerinta de solvabilitate înseamnã cerinta de capital prevãzutã la <>art. 57 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

2.3. Cerinta de solvabilitate notionala
ART. 11
În vederea calculului cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, în cazul unei entitãţi nereglementate din sectorul financiar, se calculeazã o cerinta de solvabilitate notionala în sensul prevederilor art. 2.
ART. 12
În cazul unei societãţi financiare holding mixte, cerinta de solvabilitate notionala este calculatã în conformitate cu regulile sectoriale aplicabile sectorului financiar cel mai important din conglomeratul financiar, determinat în conformitate cu prevederile <>art. 3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 .

SECŢIUNEA a 3-a
Metode tehnice de calcul

3.1. Metoda consolidãrii contabile
ART. 13
Calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar este efectuat pe baza situaţiilor financiare consolidate.
ART. 14
Cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului sunt calculate ca diferenţa între:
a) fondurile proprii ale conglomeratului financiar, calculate pe baza poziţiei financiare consolidate a grupului; elementele eligibile sunt acelea care sunt prevãzute în regulile sectoriale aplicabile; şi
b) suma cerinţelor de solvabilitate pentru fiecare sector financiar din cadrul grupului.
ART. 15
(1) Fondurile proprii şi cerinţele de solvabilitate ale entitatilor din grup se calculeazã prin aplicarea regulilor sectoriale corespunzãtoare referitoare la forma şi întinderea consolidãrii.
(2) Cerinta de solvabilitate notionala pentru entitatile nereglementate care nu sunt incluse în calculul cerinţelor de solvabilitate prevãzute la alin. (1) se calculeazã potrivit prevederilor paragrafului 2.3 din secţiunea a 2-a.
ART. 16
Rezultatul calculului efectuat potrivit art. 14 nu trebuie sa fie negativ.

3.2. Metoda deducerii şi agregarii
ART. 17
Calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar este efectuat pe baza situaţiilor financiare ale fiecãrei entitãţi din grup.
ART. 18
Cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului sunt calculate ca diferenţa între:
a) suma fondurilor proprii ale tuturor entitatilor reglementate şi nereglementate aparţinând fiecãrui sector financiar din cadrul grupului; elementele eligibile sunt acelea prevãzute în regulile sectoriale aplicabile; şi
b) suma cerinţelor de solvabilitate/solvabilitate notionala ale tuturor entitatilor reglementate şi, dupã caz, nereglementate, aparţinând fiecãrui sector financiar din cadrul grupului, şi a valorii contabile a participatiilor în alte entitãţi ale grupului.
ART. 19
(1) Cerinţele de solvabilitate ale entitatilor din grup se calculeazã prin aplicarea regulilor sectoriale corespunzãtoare.
(2) La calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, fondurile proprii şi cerinţele de solvabilitate sunt luate în considerare potrivit cotei proporţionale, în sensul prevederilor art. 2, detinuta de societatea-mama sau de entitatea care deţine o participaţie într-o alta entitate a grupului.
(3) Cerinta de solvabilitate notionala pentru entitatile nereglementate din sectorul financiar se calculeazã potrivit prevederilor paragrafului 2.3 din secţiunea a 2-a.
ART. 20
Rezultatul calculului efectuat potrivit art. 18 nu trebuie sa fie negativ.
ART. 21
Operaţiunile intragrup sunt eliminate într-un mod asemãnãtor celui specific elaborãrii situaţiilor financiare consolidate.

3.3. Metoda deducerii valorii contabile a participatiei societãţii-mama/a cerintei de solvabilitate a entitatilor în care se deţine participaţia
ART. 22
Calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar este efectuat pe baza situaţiilor financiare ale fiecãrei entitãţi din grup.
ART. 23
Cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului sunt calculate ca diferenţa între:
a) fondurile proprii ale societãţii-mama sau ale entitatii care este liderul conglomeratului financiar; elementele eligibile sunt acelea prevãzute în regulile sectoriale aplicabile; şi
b) suma cerintei de solvabilitate a societãţii-mama sau a entitatii - lider de grup şi cea mai mare dintre: valoarea contabila a participatiilor societãţii-mama în alte entitãţi din grup şi cerinţele de solvabilitate ale acestor entitãţi.
ART. 24
(1) Cerinţele de solvabilitate ale entitatilor din grup se calculeazã prin aplicarea regulilor sectoriale corespunzãtoare.
(2) La calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, fondurile proprii şi cerinţele de solvabilitate sunt luate în considerare potrivit cotei proporţionale, în sensul art. 2, detinuta de societatea-mama sau de entitatea care deţine o participaţie într-o alta entitate a grupului.
(3) Cerinta de solvabilitate notionala pentru entitatile nereglementate din sectorul financiar se calculeazã potrivit prevederilor paragrafului 2.3 din secţiunea a 2-a.
(4) în procesul evaluãrii elementelor eligibile pentru calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, valoarea participatiilor se poate determina prin metoda punerii în echivalenta, prevãzutã de reglementãrile contabile aplicabile.
ART. 25
Rezultatul calculului efectuat potrivit art. 23 nu trebuie sa fie negativ.
ART. 26
Prevederile art. 21 se aplica în mod corespunzãtor.

3.4. Combinarea celor 3 metode
ART. 27
Coordonatorul poate permite, dupã consultarea celorlalte autoritãţi competente relevante şi a entitatilor reglementate supuse supravegherii suplimentare, o combinare a celor 3 metode sau combinarea a doua dintre cele 3 metode.

CAP. III
Tranzacţiile intragrup

ART. 28
Coordonatorul unui conglomerat financiar, dupã consultarea cu celelalte autoritãţi competente relevante, identifica tipul tranzacţiilor intragrup pe care entitatea reglementatã care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiarã holding mixtã, dupã caz, trebuie sa le raporteze în conformitate cu prevederile <>art. 18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 .
ART. 29
(1) La identificarea tranzacţiilor intragrup, se considera tranzacţii intragrup cel puţin urmãtoarele tipuri de operaţiuni realizate între entitatile aparţinând unui conglomerat financiar care desfãşoarã activitate bancarã sau presteazã servicii de investiţii financiare, pe de o parte, şi cele care desfãşoarã activitate de asigurare, pe de alta parte:
a) tranzacţii financiare, cum ar fi: credite, dobândirea de participatii, acordarea de garanţii, vânzãri de active, plati de comisioane, investiţii prin intermediul unei entitãţi a grupului într-o alta entitate din acesta;
b) schimburi de servicii, cum ar fi: prestarea unor servicii auxiliare prin intermediul unei entitãţi pe contul altei entitãţi din cadrul aceluiaşi grup - funcţii suport, în special în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea spalarii banilor, administrarea lichiditatii;
c) tranzacţii comerciale, cum ar fi: vânzãri incrucisate;
d) transferuri de riscuri, cum ar fi: reasigurari, securitizari.
(2) Coordonatorul apreciazã, de la caz la caz, dacã o operaţiune constituie o tranzacţie intragrup.
(3) Atunci când defineste sau isi exprima opinia asupra tipului tranzacţiilor, respectiv dacã acestea se încadreazã în categoria tranzacţiilor intragrup, coordonatorul unui conglomerat financiar, împreunã cu autoritãţile competente relevante, ia în considerare structura specifica a grupului şi administrarea riscurilor conglomeratului financiar.
ART. 30
(1) în vederea identificarii tranzacţiilor intragrup semnificative care trebuie raportate, coordonatorul unui conglomerat financiar, dupã consultarea cu celelalte autoritãţi competente relevante şi cu entitatile reglementate din conglomeratul financiar supuse supravegherii suplimentare, stabileşte praguri corespunzãtoare de semnificatie, pe baza fondurilor proprii reglementate şi/sau a provizioanelor tehnice.
(2) O tranzacţie intragrup este consideratã semnificativã în sensul prevederilor <>art. 18 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 .
ART. 31
În vederea atingerii obiectivelor de supraveghere suplimentarã cu privire la tranzacţiile intragrup, entitatea reglementatã care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiarã holding mixtã, dupã caz, transmite coordonatorului cel puţin urmãtoarele informaţii:
a) o descriere a tranzacţiilor intragrup pe structura tipurilor de tranzacţii intragrup prevãzute la art. 29 alin. (1) şi care sa sublinieze gradul de interdependenta a activitãţilor desfãşurate în cadrul conglomeratului financiar;
b) pentru fiecare tip de tranzacţie, sensul în care aceasta se realizeazã în majoritatea cazurilor (de exemplu, de la sectorul bancar sau de servicii de investiţii cãtre cel de asigurãri sau invers) şi obiectivele urmãrite;
c) modalitãţile de tarifare a acestor tranzacţii în interiorul grupului.
ART. 32
Coordonatorul unui conglomerat financiar solicita entitatii reglementate care este liderul conglomeratului financiar sau societãţii financiare holding mixte, dupã caz, cel puţin urmãtoarele informaţii cantitative referitoare la tranzacţiile intragrup considerate semnificative în sensul art. 30:
a) atunci când acestea depãşesc pragul potrivit cãruia o tranzacţie intragrup este consideratã semnificativã: valoarea nominalã totalã a tranzacţiilor care genereazã fluxuri de numerar, cu excepţia operaţiunilor de piata (de exemplu: credite, garanţii, vânzãri de active), valoarea globalã a comisioanelor plãtite, iar pentru operaţiunile cu instrumente financiare la termen, expunerea neta globalã la riscul de credit sau, în cazul stãrii de nerambursare, valoarea globalã a notionalului;
b) pentru fiecare tranzacţie intragrup, atunci când aceasta depãşeşte pragul potrivit cãruia o tranzacţie intragrup este consideratã semnificativã: valoarea nominalã a tranzacţiei şi data încheierii acesteia, precum şi o descriere a tranzacţiei, identitatea pãrţilor contractante, sensul în care este realizatã operaţiunea şi obiectivele urmãrite.
ART. 33
Entitatile reglementate dintr-un conglomerat financiar trebuie sa dispunã de un proces adecvat de identificare, mãsurare, monitorizare şi control pentru tranzacţiile intragrup.
ART. 34
Coordonatorul, respectiv autoritãţile competente relevante pot aplica, fata de societãţile financiare holding mixte sau fata de entitatile reglementate, dupã caz, mãsurile sau sancţiunile corespunzãtoare, potrivit prevederilor <>art. 43, 44 sau 46 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 , dacã se considera ca tranzacţiile intragrup pot periclita situaţia financiarã a entitatilor reglementate din cadrul unui conglomerat financiar. în acest sens, se vor avea în vedere, fãrã a fi limitative, situaţiile în care tranzacţiile intragrup:
a) determina un transfer necorespunzãtor de capital sau de profit de la entitatile reglementate;
b) sunt încheiate sau executate de cãtre pãrţi de pe alte poziţii decât cele care reprezintã interese economice diferite şi pot fi dezavantajoase pentru entitatea reglementatã;
c) pot afecta în mod nefavorabil solvabilitatea, lichiditatea şi profitabilitatea, la nivel individual, ale entitatilor din grup;
d) sunt utilizate în scopul fraudarii cerinţelor prudentiale la nivel sectorial, în particular a celor referitoare la adecvarea capitalului.
ART. 35
(1) Entitatea reglementatã care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiarã holding mixtã, dupã caz, raporteazã anual compartimentului cu atribuţii în domeniul supravegherii din cadrul autoritãţii competente desemnate în calitate de coordonator informaţiile solicitate de acesta cu privire la tranzacţiile intragrup semnificative.
(2) Transmiterea datelor prevãzute la alin. (1) se face în termen de 3 luni de la finele perioadei de referinta.

CAP. IV
Concentrarea riscurilor

ART. 36
Coordonatorul unui conglomerat financiar, dupã consultarea cu celelalte autoritãţi competente relevante, identifica orice concentrare de riscuri pe care entitatea reglementatã care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiarã holding mixtã, dupã caz, trebuie sa o raporteze în conformitate cu prevederile <>art. 18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 .
ART. 37
(1) La identificarea concentrarilor de riscuri, coordonatorul are în vedere cel puţin expunerile fata de:
a) un client;
b) grupuri de clienţi aflaţi în legatura sau grupuri de persoane aflate în relaţii speciale;
c) clienţi dintr-o anumitã zona geograficã;
d) un anumit sector economic;
e) anumite produse;
f) prestatori de servicii;
g) apariţia unor dezastre sau calamitati naturale.
(2) Atunci când defineste sau isi exprima opinia asupra concentrarilor de riscuri, coordonatorul unui conglomerat financiar, împreunã cu autoritãţile competente relevante, ia în considerare structura specifica a grupului şi administrarea riscurilor conglomeratului financiar.
(3) Sunt considerate persoane aflate în relaţii speciale cu o entitate din cadrul unui conglomerat financiar cel puţin urmãtoarele:
a) celelalte entitãţi din cadrul conglomeratului financiar;
b) membrii organelor de administrare, conducere sau supraveghere ale entitatilor din cadrul conglomeratului financiar;
c) actionarii semnificativi ai unei entitãţi din cadrul conglomeratului financiar;
d) soţul/sotia, rudele şi afinii pana la gradul al doilea inclusiv ai oricãreia dintre persoanele prevãzute la lit. b) şi c).
ART. 38
(1) Entitatea reglementatã care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiarã holding mixtã, dupã caz, raporteazã coordonatorului orice concentrare semnificativã de riscuri fata de un client, fata de un grup de clienţi aflaţi în legatura sau un grup de persoane aflate în relaţii speciale, din momentul în care expunerea fata de oricare dintre aceste categorii este egala sau depãşeşte 10% din fondurile proprii ale conglomeratului financiar.
(2) Coordonatorul, dupã consultarea cu celelalte autoritãţi competente şi cu entitatile reglementate din conglomeratul financiar, poate impune, de la caz la caz, raportarea şi a altor categorii de concentrari semnificative de riscuri.
ART. 39
Entitatile reglementate dintr-un conglomerat financiar trebuie sa dispunã de un proces adecvat de identificare, mãsurare, monitorizare şi control al concentrarilor de riscuri.
ART. 40
(1) Entitatea reglementatã care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiarã holding mixtã, dupã caz, raporteazã anual compartimentului însãrcinat cu supravegherea din cadrul coordonatorului informaţiile solicitate de acesta cu privire la concentrarile de riscuri semnificative.
(2) Transmiterea datelor prevãzute la alin. (1) se face în termen de 3 luni de la finele perioadei de referinta.

CAP. V
Dispoziţii finale

ART. 41
Nerespectarea dispoziţiilor prezentului ordin atrage aplicarea mãsurilor şi/sau a sancţiunilor prevãzute la <>art. 43 şi 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 , respectiv la <>art. 226, 227, 229 şi 284 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului sau, dupã caz, la <>art. 39 alin. (3) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 42
Prezentul ordin intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Prezentul ordin transpune prevederile art. 6.4 şi ale anexelor I şi II din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentarã a instituţiilor de credit, a societãţilor de asigurare şi a societãţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un conglomerat financiar, precum şi modificarea directivelor Consiliului 73/239/CEE , 79/267/CEE, 92/49/CEE , 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE şi a directivelor 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 035 din 11 februarie 2003.

Preşedintele
Consiliului de administraţie
al Bãncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isarescu

Preşedintele
Comisiei Naţionale
a Valorilor Mobiliare,
Gabriela Anghelache

Preşedintele
Comisiei de Supraveghere
a Asigurãrilor,
Angela Toncescu

----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016