Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 199 din 16 decembrie 2003 pentru aprobarea Masurilor de prevenire, control si reprimare a folosirii substantelor interzise si a metodelor neregulamentare destinate sa mareasca in mod artificial capacitatea fizica a sportivilor sau sa modifice rezultatele competitiilor
EMITENT: AGENTIA NATIONALA PENTRU SPORT PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 154 din 23 februarie 2004
Având în vedere Referatul Comisiei Naţionale Antidoping nr. 63 din 8 decembrie 2003,
în temeiul <>Legii nr. 171/1998 pentru ratificarea Convenţiei împotriva dopajului, adoptatã, în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989,
în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 759/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport,
în conformitate cu dispoziţiile <>Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 ,
preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Cu data prezentului ordin se aprobã Mãsurile de prevenire, control şi reprimare a folosirii substanţelor interzise şi a metodelor neregulamentare destinate sã mãreascã în mod artificial capacitatea fizicã a sportivilor sau sã modifice rezultatele competiţiilor, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogã Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 329/2001 .
ART. 3
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport,
Octavian Morariu
Bucureşti, 16 decembrie 2003.
Nr. 199.
ANEXĂ
MĂSURI
de prevenire, control şi reprimare a folosirii substanţelor interzise şi a metodelor neregulamentare destinate sã mãreascã în mod artificial capacitatea fizicã a sportivilor sau sã modifice rezultatele competiţiilor
CAP. I
Regulament de funcţionare a Comisiei Naţionale Antidoping
ART. 1
Comisia Naţionalã Antidoping este un organism naţional autonom, independent, compus din 10 membri numiţi de preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport.
ART. 2
Comisia Naţionalã Antidoping este condusã de un preşedinte sau, în lipsa acestuia, de un vicepreşedinte desemnat.
ART. 3
În cadrul Comisiei Naţionale Antidoping funcţioneazã Subcomisia pentru aprobarea excepţiilor terapeutice.
ART. 4
Comisia Naţionalã Antidoping se reuneşte în plen trimestrial şi ori de câte ori este nevoie şi adoptã hotãrâri valide cu jumãtate plus unu din numãrul voturilor. Şedinţele se valideazã dacã se întruneşte un cvorum de jumãtate plus unu din numãrul membrilor.
ART. 5
Comisia Naţionalã Antidoping propune Agenţiei Naţionale pentru Sport spre aprobare acte normative referitoare la lupta împotriva dopajului în sport, în conformitate cu reglementãrile internaţionale.
ART. 6
Toţi membrii Comisiei Naţionale Antidoping au obligaţia sã pãstreze secretul profesional asupra faptelor, actelor şi informaţiilor deţinute prin natura funcţiei exercitate în cadrul acesteia, pânã la soluţionarea definitivã a cazului de dopaj.
ART. 7
Comisia Naţionalã Antidoping informeazã în scris Agenţia Naţionalã pentru Sport asupra activitãţii desfãşurate şi propune unele mãsuri speciale ce se pot impune.
ART. 8
Comisia Naţionalã Antidoping întocmeşte statistica anualã, pe care o comunicã Agenţiei Naţionale pentru Sport, Agenţiei Mondiale Antidoping şi Grupului de Monitorizare al Convenţiei Antidoping din Consiliul Europei.
ART. 9
Comisia Naţionalã Antidoping informeazã în timp util Agenţia Mondialã Antidoping asupra acordãrii excepţiilor de uz terapeutic.
ART. 10
Comisia Naţionalã Antidoping are obligaţia sã aducã modificãrile necesare la lista substanţelor interzise în conformitate cu Standardul Internaţional al Agenţiei Mondiale Antidoping şi sã informeze în scris, anual, toţi factorii responsabili din mişcarea sportivã.
ART. 11
Comisia Naţionalã Antidoping transmite comunicate de presã în urma şedinţelor trimestriale sau în cazul unor rezultate pozitive la 20 de zile de la efectuarea testului B şi emiterea deciziei dupã audierea sportivului.
ART. 12
Comisia Naţionalã Antidoping organizeazã acţiuni cu caracter ştiinţific, educativ-informativ şi de propagandã antidoping.
ART. 13
Comisia Naţionalã Antidoping sprijinã participarea membrilor comisiei şi a altor specialişti din subcomisii la manifestãri ştiinţifice antidoping.
ART. 14
Comisia Naţionalã Antidoping colaboreazã cu federaţiile sportive naţionale, ligile profesioniste, Comitetul Olimpic Român, organizaţiile antidoping din alte ţãri, Agenţia Mondialã Antidoping şi Grupul de Monitorizare al Convenţiei Antidoping din Consiliul Europei.
CAP. II
Regulamentul de funcţionare a Laboratorului de control doping
ART. 15
Pentru efectuarea controlului doping funcţioneazã Laboratorul de control doping, entitate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport. Activitatea de control doping a laboratorului se desfãşoarã independent.
ART. 16
Laboratorul de control doping efectueazã controlul doping la sportivii naţionali şi internaţionali aflaţi în pregãtire la loturile naţionale şi olimpice, la cluburile sportive şi în timpul participãrii la competiţiile sportive naţionale sau internaţionale desfãşurate pe teritoriul ţãrii pe bazã de contracte şi comenzi.
ART. 17
Laboratorul de control doping este entitate specializatã pentru efectuarea analizelor şi contraexpertizelor doping, în domeniul sportului.
ART. 18
Laboratorul de control doping funcţioneazã ca secţie independentã în cadrul Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport. Bugetul laboratorului se alocã separat din bugetul total al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport şi se va gestiona printr-un subcont separat, cu acordul comun al directorului general şi al şefului de laborator.
ART. 19
Evidenţa nominalã a ofiţerilor de control doping, instruirea şi examinarea acestora, depozitarea în condiţii de siguranţã maximã a probelor colectate şi regimul sigiliilor revin în responsabilitatea şefului Laboratorului de control doping pânã la înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidoping.
ART. 20
Personalul Laboratorului de control doping participã la acţiunile de instruire a ofiţerilor de control doping, precum şi la acţiunile de prevenire şi informare referitoare la lupta împotriva dopajului şi desfãşoarã activitate de cercetare ştiinţificã în domeniu.
ART. 21
(1) Laboratorul de control doping este dotat cu aparaturã şi echipamente la nivelul standardelor internaţionale, amplasate într-un spaţiu corespunzãtor funcţiunilor specifice, şi are un regim special de acces, conform normelor tehnice şi de exploatare prevãzute în Procedurile generale (PG) şi Procedurile specifice (PS) ale laboratorului în conformitate cu standardul ISO 17025.
(2) Accesul la tehnica din dotare, manevrarea aparaturii, a substanţelor şi a probelor sunt admise numai personalului laboratorului, conform atribuţiilor prevãzute în fişele postului.
(3) Şeful de laborator sau adjunctul acestuia pot aproba unor colaboratori sau persoane avizate accesul la tehnica din dotare, în vederea realizãrii unor lucrãri de cercetare ştiinţificã sau servicii de specialitate cuprinse în temele-program.
(4) Au acces la tehnica din dotare societãţile comerciale care asigurã garanţia sau întreţinerea aparatelor, numai în prezenţa personalului laboratorului.
ART. 22
Finanţarea activitãţii Laboratorului de control doping se realizeazã din:
a) alocaţii de la bugetul de stat;
b) venituri proprii obţinute prin derularea de:
- contracte pentru efectuarea analizelor doping, încheiate cu Agenţia Naţionalã pentru Sport, Comitetul Olimpic Român, federaţiile sportive naţionale, cluburile sportive, precum şi cu alţi solicitanţi;
- contracte de cercetare ştiinţificã;
- servicii de specialitate solicitate de terţi (expertize);
c) alte surse, în condiţiile legii.
ART. 23
Personalul Laboratorului de control doping este cuprins în statul de funcţiuni al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport, unitate în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Sport.
ART. 24
Atribuţiile personalului Laboratorului de control doping sunt stabilite prin fişele postului întocmite de şeful laboratorului şi aprobate de directorul general al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport.
ART. 25
Laboratorul de control doping funcţioneazã ca unitate nuclearã (aparatura din dotare conţine sursã radioactivã 63 Ni) conform autorizaţiei eliberate de organul de stat autorizat în acest sens. Personalul sãu se încadreazã în grupa a II-a de muncã şi beneficiazã de drepturile prevãzute de lege.
ART. 26
Activitatea Laboratorului de control doping are caracter de "secret de serviciu".
ART. 27
Orice declaraţie publicã privitoare la probele doping efectuate de cãtre Laboratorul de control doping poate fi fãcutã de şeful laboratorului sau de cãtre adjunct, în lipsa acestuia, numai la 20 de zile de la validarea probei B şi emiterea deciziei dupã audierea sportivului.
ART. 28
Laboratorul de control doping întocmeşte anual statistici pe care le prezintã Comisiei Naţionale Antidoping, dupã care acestea devin publice.
ART. 29
Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Laboratorul de control doping stabileşte relaţii funcţionale şi de colaborare cu celelalte laboratoare din cadrul Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport, Institutului Naţional de Medicinã Sportivã, precum şi cu alte laboratoare şi institute de cercetãri cu preocupãri similare, din ţarã şi strãinãtate.
CAP. III
Regulament de organizare a testãrilor antidoping
A. Autoritatea care poate decide efectuarea controlului doping
ART. 30
(1) Activitatea de control doping se desfãşoarã sub autoritatea Comisiei Naţionale Antidoping.
(2) Agenţia Naţionalã pentru Sport, Comitetul Olimpic Român, federaţiile sportive naţionale, ligile profesioniste, cluburile sportive, asociaţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pe ramuri de sport pot solicita efectuarea de controale doping pe bazã de comandã sau contract încheiat cu Laboratorul de control doping şi avizat de Comisia Naţionalã Antidoping.
(3) Comanda sau solicitarea de efectuare a probelor doping prevãzute în cadrul contractelor se trimite, în scris, şefului Laboratorului de control doping sau adjunctului acestuia, cu minimum 5 zile înaintea datei acţiunii, cu avizul Comisiei Naţionale Antidoping.
ART. 31
Comisia Naţionalã Antidoping poate decide efectuarea unor controale doping inopinate la competiţiile sportive oficiale organizate în România, precum şi în afara competiţiilor sau controale ţintã.
ART. 32
(1) Recordurile naţionale realizate pe teritoriul României sunt omologate numai dupã efectuarea controlului doping, conform regulamentelor federaţiilor sportive naţionale.
(2) Dacã la competiţia respectivã nu s-a organizat control doping, sportivul care a stabilit recordul naţional este obligat ca în termen de 24 de ore sã se prezinte la Laboratorul de control doping pentru prelevarea probei de urinã şi efectuarea controlului doping. În caz contrar recordul nu poate fi omologat.
B. Ofiţerii de control doping (OCD)
ART. 33
Ofiţerii de control doping sunt persoane care au cel puţin studii medii, nu au calitatea de angajaţi ai nici unei organizaţii sau instituţii implicate în mişcarea sportivã şi care sunt angrenaţi în disciplina sportivã controlatã, evitând existenţa unor conflicte de interese cu acţiunea de colectare.
ART. 34
Pentru testele de sânge ofiţerii de control doping trebuie sã aibã obligatoriu pregãtire medicalã.
ART. 35
Comisia Naţionalã Antidoping şi Laboratorul de control doping selecţioneazã ofiţerii de control doping care vor urma cursuri de instruire în conformitate cu un program bazat pe procedurile de prelevare şi transport al probelor biologice, respectând regulile internaţionale.
ART. 36
Instruirea ofiţerilor de control doping intrã în responsabilitatea Comisiei Naţionale Antidoping şi a Laboratorului de control doping.
ART. 37
Instruirea ofiţerilor de control doping se finalizeazã cu un examen în urma cãruia primesc legitimaţie care atestã calitatea de ofiţeri de control doping.
ART. 38
Ofiţerii de control doping vor primi în scris instrucţiunile privind organizarea şi desfãşurarea controlului doping înaintea fiecãrei acţiuni.
ART. 39
Ofiţerii de control doping efectueazã integral metodologia de recoltare, asigurând transportul în siguranţã şi predarea probelor la laborator în cel mai scurt timp posibil, pe baza formularului de transport-predare.
ART. 40
(1) Echipa de colectare este alcãtuitã din cel puţin doi ofiţeri de control doping.
(2) La desemnarea unei echipe de colectare a probelor se va ţine seama de sexul sportivilor ce urmeazã a fi testaţi.
(3) Echipa de colectare a probelor se nominalizeazã de cãtre Comisia Naţionalã Antidoping în baza unei delegaţii scrise, semnatã de preşedintele şi secretarul acesteia.
ART. 41
(1) În baza delegaţiei primite de la Comisia Naţionalã Antidoping, ofiţerii de control doping se vor prezenta pentru ridicarea truselor de prelevare a probelor şi a instrucţiunilor de efectuare a controlului doping cu 24 de ore înainte de data efectuãrii acestuia.
(2) Trusele de prelevare şi formularele corespunzãtoare se vor preda pe bazã de proces-verbal de cãtre responsabilul subcomisiei de testare din cadrul Comisiei Naţionale Antidoping.
ART. 42
În cazurile în care un ofiţer de control doping îşi pierde aceastã calitate, acesta are obligaţia de a preda legitimaţia emitentului.
C. Selecţia sportivilor pentru controlul doping
ART. 43
(1) În cadrul competiţiei selecţia poate fi nominalã sau prin tragere la sorţi, reglementarea fiecãrei federaţii sportive determinând forma concretã a desemnãrii.
(2) În timpul competiţiei, delegatul federaţiei şi/sau organizatorul competiţiei vor desemna sportivii care se vor prezenta la staţia de control doping.
(3) În cazul controalelor dispuse de Comisia Naţionalã Antidoping desemnarea sportivilor o va face delegatul comisiei.
(4) Ofiţerii de control doping nu au atribuţii în desemnarea sportivilor.
ART. 44
(1) În afara competiţiei şi în cazul controalelor ţintã sportivii se vor supune oricând solicitãrilor Comisiei Naţionale Antidoping, Agenţiei Naţionale pentru Sport, Comitetului Olimpic Român, federaţiei sportive naţionale sau ligii profesioniste şi cluburilor sportive.
(2) În adresa de solicitare se vor menţiona numele sportivului şi adresa exactã. În acest caz Comisia Naţionalã Antidoping va înmâna toate aceste date ofiţerului de control doping.
D. Convocarea şi prezentarea sportivilor la controlul doping
ART. 45
Convocarea la un control doping în timpul competiţiei se face imediat dupã încheierea probei individuale sau, dupã caz, pentru sporturile care comportã categorii de greutate, la efectuarea cântarului oficial, iar la jocurile sportive în pauza de joc.
ART. 46
(1) În afara competiţiei, convocarea la control se va realiza în cel mai scurt timp posibil, sportivul fiind supravegheat pânã în momentul colectãrii probei.
(2) În timpul competiţiei sportivul va fi convocat în scris de cãtre ofiţerii de control doping pe baza unei invitaţii la testare, care cuprinde data, ora şi locul înştiinţãrii, precum şi data, ora şi locul colectãrii probei.
(3) Comisia Naţionalã Antidoping/ofiţerul de control doping, dupã caz, va stabili dacã este necesar ca o terţã parte sã fie anunţatã înainte de înştiinţarea sportivului atunci când sportivul este minor, când sportivul are un handicap sau în cazul în care este necesar un interpret.
(4) Sportivul are obligaţia sã se prezinte la staţia de control doping pentru colectarea probei în termen de o orã de la semnarea invitaţiei, în tot acest timp, pânã în momentul emiterii probei, fiind sub supravegherea unui membru al echipei de control doping.
ART. 47
Sportivul confirmã convocarea imediat, în scris, prin semnarea invitaţiei la testare. Invitaţia este redactatã în douã exemplare, dintre care unul rãmâne la sportiv şi unul la ofiţerul de control doping. Ofiţerul de control doping va preda acest formular Comisiei Naţionale Antidoping.
ART. 48
Refuzul sportivului de luare la cunoştinţã a faptului cã a fost desemnat pentru efectuarea controlului doping sau refuzul de a da proba de urinã, dupã ce a semnat invitaţia, se consemneazã în fişa doping, sportivul fiind informat cã riscã sã i se aplice aceeaşi sancţiune ca în cazul unui test pozitiv.
ART. 49
(1) Sportivul desemnat pentru testarea doping în competiţie sau în afara competiţiei şi/sau însoţitorii lor nu se pot prevala de eventualele carenţe organizatorice (calitatea staţiei de control doping, calitatea truselor etc.) pentru a refuza controlul doping, dar pot consemna toate observaţiile în fişa de control doping.
(2) Sportivul poate fi însoţit la staţia de control doping de un oficial al federaţiei, ligii sau clubului (antrenor sau cadru medical).
(3) În staţia de control doping au acces numai sporti vul, însoţitorul sãu, reprezentantul Comisiei Naţionale Antidoping şi ofiţerii de control doping.
(4) În staţia de control doping nu are acces massmedia.
ART. 50
(1) Sportivul se legitimeazã la staţia de control doping cu legitimaţie de sportiv, buletin/carte de identitate sau paşaport.
(2) Comisia Naţionalã Antidoping va stabili criteriile pentru valabilitatea identitãţii unui sportiv selectat sã dea o probã. În felul acesta se va asigura cã sportivul selectat este cel anunţat.
ART. 51
Neprezentarea la controlul doping la termenul fixat se consemneazã şi se aduce la cunoştinţã autoritãţii care a solicitat controlul, în scris, de cãtre Comisia Naţionalã Antidoping.
ART. 52
Neprezentarea la staţia doping atât în competiţie, cât şi în afara competiţiei este echivalentã cu un rezultat pozitiv.
ART. 53
La cererea sportivului sau când existã motive întemeiate (prezentarea la o ceremonie de premiere, conferinţã de presã, când trebuie sã primeascã îngrijiri medicale, participarea la o altã probã sau necesitatea gãsirii unui interpret), ofiţerul de control doping poate acorda sportivului în discuţie un rãgaz suplimentar, de maximum 60 de minute, pentru prezentarea la control. În situaţii de acest gen sportivul va fi ţinut sub observaţie pe toatã durata.
ART. 54
În situaţia în care sportivul trebuie sã emitã proba fãrã preaviz, acesta va fi ţinut sub observaţie şi va avea obligaţia sã emitã proba la termenul indicat.
ART. 55
Sportivul nu poate pãrãsi staţia de control doping decât dupã emiterea probei sau în unele cazuri înaintea emiterii acesteia, dar însoţit de un membru al echipei de control doping.
E. Staţia de control doping
ART. 56
Staţia de control doping este locul de colectare a probelor, care trebuie sã garanteze în orice moment condiţii de intimitate şi securitate pentru sportivi.
ART. 57
Emiterea probei biologice se va face în mod obligatoriu în prezenţa ofiţerului de control doping.
ART. 58
Staţia de control doping se organizeazã de preferinţã în cabinetele medicale ale bazelor sportive şi trebuie sã fie situatã cât mai aproape de locul desfãşurãrii competiţiei sau de locul de antrenament şi sã fie semnalatã cu claritate sub denumirea "Staţie de control doping".
F. Procedura de colectare a probelor biologice
ART. 59
În înţelesul prezentului ordin se fac urmãtoarele precizãri:
- termenul flacon A sau B se referã la recipientele de sticlã în care se depoziteazã urina recoltatã;
- probele A şi B se referã la conţinutul inclus în flacoanele A şi B;
- formularele A, B, C şi D reprezintã documentele de control doping.
ART. 60
Echipamentul de recoltare trebuie obligatoriu sã fie de unicã folosinţã şi sã garanteze integritatea şi validitatea probei, precum şi imposibilitatea ca sportivul sã fie identificat.
ART. 61
Sportivului trebuie sã i se explice cu claritate procedura de colectare a probelor.
ART. 62
Pentru a preveni orice suspiciune de manipulare a emiterii probei, ofiţerul de control doping îi va solicita sportivului sã fie cât mai sumar îmbrãcat pentru a lãsa câmp liber observatorului în timpul emiterii probei.
ART. 63
Sportivului trebuie sã i se lase libertatea de a alege setul de recipiente din mulţimea de truse aflate la dispoziţie şi recipientul de unicã folosinţã în care va emite proba de urinã, în volum minim de 75 ml.
ART. 64
(1) În cazul în care sportivul emite o cantitate insuficientã de urinã, recipientul se va sigila, iar sportivul va fi supravegheat de un membru al echipei de colectare pânã va putea emite o nouã probã de urinã.
(2) Noua probã de urinã va fi colectatã într-un alt recipient ales de cãtre sportiv şi se va adãuga peste prima probã, mãsurându-se volumul total.
ART. 65
(1) Agentul de colectare are obligaţia sã mãsoare densitatea şi pH-ul urinei consemnând în formularul de control doping valorile mãsurate. Mãsurãtorile se vor face cu hârtie de pH şi densitate din cantitatea de urinã rãmasã în paharul de colectare dupã repartizarea probei în flacoanele A şi B.
(2) Dacã proba prezintã densitatea mai micã de 1,010 şi valoarea pH-ului nu este cuprinsã între valorile 5-7, i se solicitã sportivului sã emitã o nouã probã pânã la obţinerea unei densitãţi mai mari de 1,010.
(3) Cât timp aşteaptã sã dea o probã suplimentarã, sportivul rãmâne sub observaţie continuã.
ART. 66
(1) Proba de urinã este împãrţitã de cãtre sportiv în douã pãrţi astfel: 2/3 în flaconul A şi 1/3 în flaconul B.
(2) Cele douã flacoane sunt închise şi sigilate în containere cu acelaşi cod numeric, de cãtre sportiv, care are dreptul sã verifice corectitudinea procedurii.
ART. 67
(1) La întocmirea formularului de control doping sportivul este obligat sã declare medicaţia utilizatã în ultimele 72 de ore şi sã semneze formularele de control, având dreptul sã semnaleze în formular orice neregulã constatatã pe parcursul procedurii de colectare sau orice alte comentarii.
(2) Formularele vor fi semnate şi de cãtre însoţitorul acestuia. La încheierea procedurii de colectare i se va înmâna sportivului formularul C (a treia filã).
ART. 68
(1) Dupã încheierea procedurii de colectare a probelor, formularul A, prima filã, împreunã cu invitaţia pentru testul antidoping se vor sigila în plicuri mari şi vor fi înaintate de ofiţerul de control doping Comisiei Naţionale Antidoping.
(2) Formularul B, a doua filã, se înainteazã în plic sigilat solicitantului controlului doping, iar formularul D, a patra filã, care nu conţine numele sportivului, se trimite împreunã cu probele la Laboratorul de control doping.
G. Transportul probelor de la staţia de control doping la Laboratorul de control doping
ART. 69
Imediat dupã terminarea procedurii de colectare a probelor, plicurile sigilate cu formularele A şi B ale fişelor de control doping, probele de control doping, însoţite de formularul D, vor fi ambalate de cãtre ofiţerul de control doping în incinta staţiei de control doping, într-o geantã destinatã transportului, care va fi sigilatã.
ART. 70
Pentru transportul probelor se va utiliza un formular de transport şi predare a probelor, pe care se vor menţiona numele persoanei/persoanelor care transportã probele la laborator, precum şi conţinutul genţii.
ART. 71
Probele colectate pentru control doping se vor transporta obligatoriu, în cel mai scurt timp posibil, de la staţia de control doping direct la Laboratorul de control doping.
ART. 72
Probele se vor preda împreunã cu formularele D la Laboratorul de control doping pe baza formularului de transport-predare a probelor, întocmit în trei exemplare, semnat de şeful laboratorului, adjunctul acestuia sau o altã persoanã delegatã de şeful laboratorului.
ART. 73
(1) Plicurile sigilate conţinând formularul A, împreunã cu formularul de transport-predare a probelor, vor fi depuse de cãtre ofiţerul de control doping la Comisia Naţionalã Antidoping, eventual cu o notã scrisã când este cazul, în care se vor semnala evenimentele deosebite de pe parcursul misiunii.
(2) Plicul sigilat conţinând formularul B şi o eventualã semnalare a unor evenimente deosebite care pot avea loc pe parcursul misiunii se vor preda solicitantului controlului doping.
H. Analiza probelor şi transmiterea rezultatelor
ART. 74
Analiza probelor de control doping în cadrul Laboratorului de control doping şi transmiterea rezultatelor se fac conform prevederilor Standardelor Internaţionale.
ART. 75
Laboratorul de control doping are obligaţia sã pãstreze timp de 2 sãptãmâni probele care au prezentat un rezultat negativ la proba A, iar probele ce au un rezultat pozitiv, timp de 90 de zile.
ART. 76
Şeful laboratorului sau adjunctul acestuia semneazã buletinul de analizã şi înmâneazã buletinul respectiv solicitantului controlului doping şi Comisiei Naţionale Antidoping.
ART. 77
Rezultatul probei A trebuie comunicat în cel mai scurt timp de la primirea probei la laborator, în funcţie de numãrul şi complexitatea încercãrilor.
ART. 78
(1) La primirea unui rezultat pozitiv la proba A, Comisia Naţionalã Antidoping declanşeazã procedura de contraexpertizã în conformitate cu Codul mondial antidoping şi Standardele Internaţionale.
(2) Exceptând unele situaţii deosebite, contraexpertiza trebuie sã fie finalizatã în termen de 30 de zile.
(3) Dacã sportivul renunţã la testul B, trebuie sã dea o declaraţie scrisã prin care informeazã Comisia Naţionalã Antidoping asupra acestui fapt (conform art. 7.2 pct. C din Codul mondial antidoping).
ART. 79
Este interzis atât personalului Laboratorului de control doping, cât şi membrilor Comisiei Naţionale Antidoping sã divulge în afara cadrului de mai sus orice informaţie privind probele A pozitive pânã la cunoaşterea rezultatului probei B şi finalizarea cazului.
ART. 80
(1) De comun acord cu reprezentantul Comisiei Naţionale Antidoping şi cu cel al Laboratorului de control doping se stabilesc data şi ora contraexpertizei. Contravaloarea testului B se suportã de cãtre sportiv sau federaţia sportivã naţionalã respectivã şi se depune în contul Laboratorului de control doping înaintea datei efectuãrii acestuia.
(2) La contraexpertizã pot asista sportivul şi/sau un reprezentant al acestuia.
CAP. IV
Regulamentul de aprobare a excepţiilor terapeutice
ART. 81
(1) Excepţiile terapeutice au ca scop sã asigure uniformizarea procesului de acordare a scutirilor în scop terapeutic în toate sporturile şi în toate ţãrile.
(2) Având în vedere prevederile art. 4.4 din Codul mondial antidoping (folosirea în scop terapeutic), în structura Comisiei Naţionale Antidoping se înfiinţeazã Subcomisia pentru aprobarea excepţiilor terapeutice.
Subcomisia pentru excepţii terapeutice
ART. 82
(1) Subcomisia pentru excepţii terapeutice este numitã de Comisia Naţionalã Antidoping, o treime din membrii sãi fiind medici cu experienţã clinicã în îngrijirea şi tratarea bolnavilor.
(2) Subcomisia pentru excepţii terapeutice aprobã excepţiile terapeutice la solicitarea scrisã a organismului antidoping federal numai pentru sportivii de nivel naţional.
(3) Pentru sportivii internaţionali dosarele depuse spre aprobare la Comisia Naţionalã Antidoping se vor trimite federaţiilor şi Comisiei Antidoping Internaţionale.
(4) Federaţiile internaţionale şi Comisia Naţionalã Antidoping vor raporta imediat, în scris, la Agenţia Mondialã Antidoping acordarea excepţiilor terapeutice. Cererea pentru excepţii terapeutice
ART. 83
Cererea pentru excepţii terapeutice va cuprinde:
a) specificarea sportului practicat, probei şi poziţiei în echipã;
b) menţiunea dacã s-a mai solicitat anterior o astfel de aprobare, cãtre ce organism şi care a fost rezultatul;
c) fişa medicalã, investigaţiile de laborator şi alte investigaţii complexe; orice investigaţie solicitatã de organizaţia naţionalã antidoping se va realiza pe cheltuiala solicitantului sau a federaţiei/ligii;
d) declaraţia unui medic cu o calificare adecvatã privind necesitatea tratamentului cu o substanţã sau printr-o metodã interzisã;
e) declaraţia altui medic specialist care atestã cã nu poate fi aplicat un alt tratament;
f) specificarea dozei, frecvenţei, cãii şi duratei administrãrii.
ART. 84
(1) În termen de 21 de zile de la depunerea dosarului la Comisia Naţionalã Antidoping, sportivul primeşte decizia scrisã a comisiei. Împotriva acestei decizii se poate face apel la Agenţia Mondialã Antidoping în termen de 21 de zile.
(2) Agenţia Mondialã Antidoping poate aproba sau refuza acordarea excepţiei terapeutice.
(3) Hotãrârile Agenţiei Mondiale Antidoping pot fi atacate la Curtea de Arbitraj pentru Sportivi de la Lausanne de cãtre sportiv sau organizaţia naţionalã antidoping a cãrei decizie a fost respinsã.
Criterii pentru acordarea excepţiilor terapeutice
ART. 85
Starea de sãnãtate a sportivului s-ar înrãutãţi semnificativ dacã substanţa interzisã sau metoda interzisã ar fi retrasã din tratament.
ART. 86
Utilizarea excepţiilor terapeutice nu va creşte performanţa mai mult decât revenirea la starea de sãnãtate anterioarã tratamentului.
ART. 87
Utilizarea unor agenţi dopanţi pentru creşterea nivelului scãzut (în mod normal) al unui hormon endogen nu constituie un argument în favoarea acordãrii excepţiilor terapeutice.
ART. 88
Acordarea excepţiilor terapeutice înceteazã dacã:
a) sportivul nu rãspunde imediat la apelul Comisiei Naţionale Antidoping de a reduce doza sau de a înceta folosirea substanţei ori a metodei interzise;
b) sportivul refuzã sã fie monitorizat prin unele teste doping prevãzute în acordarea excepţiei terapeutice;
c) nu utilizeazã substanţa sau metoda interzisã în strictã concordanţã cu termenii stabiliţi ai excepţiei terapeutice;
d) dacã durata pentru care s-a acordat excepţia terapeuticã a expirat.
ART. 89
O aprobare retroactivã pentru excepţii terapeutice nu va fi luatã în considerare decât în urmãtoarele cazuri:
a) tratamentul de urgenţã sau tratamentul unei stãri patologice acute;
b) nu a fost timp suficient pentru a se solicita şi aproba excepţia terapeuticã înaintea unui control doping.
Confidenţialitatea informaţiilor
ART. 90
Comitetul pentru excepţii terapeutice şi Comisia Naţionalã Antidoping îşi vor desfãşura activitatea în conformitate cu principiile confidenţialitãţii.
ART. 91
Toţi membrii Comitetului pentru excepţii terapeutice vor semna un acord de confidenţialitate şi conflict de interese.
CAP. V
Sancţiuni în caz de dopaj Descalificarea automatã a rezultatelor individuale
ART. 92
Orice încãlcare a regulamentului antidoping în timpul competiţiei atrage automat descalificarea rezultatelor individuale obţinute în acea competiţie, cu toate consecinţele decurgând de aici, inclusiv retragerea medaliei, punctelor sau premiilor.
Suspendarea impusã de utilizarea substanţelor interzise şi a metodelor interzise
ART. 93
(1) Utilizarea unei substanţe interzise, a metaboliţilor sau markerilor acestora, cu excepţia substanţelor speciale din Lista doping, precum şi utilizarea ori tentativa de a utiliza o metodã interzisã, deţinerea de substanţe sau metode interzise se sancţioneazã cu:
a) suspendarea pe o perioadã de 2 ani, pentru prima infracţiune;
b) suspendarea pe viaţã, pentru a doua infracţiune;
c) suspendare pe o perioadã de minimum 4 ani, pânã la suspendarea pe viaţã, pentru comercializarea ilicitã a substanţelor interzise sau încurajarea administrãrii de substanţe interzise şi/sau metode interzise.
(2) Refuzul sau sustragerea de la colectarea probei prevãzute la alin. (1), precum şi falsificarea rezultatelor controlului doping se pedepsesc în acelaşi mod.
Avertisment, mustrare şi suspendare în cazul utilizãrii substanţelor speciale
ART. 94
În situaţia în care un sportiv poate demonstra cã utilizarea unei substanţe speciale nu a avut ca intenţie mãrirea performanţei sportive, perioada de suspendare va fi înlocuitã dupã cum urmeazã:
a) cel puţin un avertisment şi o mustrare severã, fãrã acordarea vreunei perioade de suspendare de la viitoarele manifestãri sportive, şi cel mult un an de suspendare, pentru prima încãlcare;
a) cel puţin un avertisment şi o mustrare severã, fãrã acordarea vreunei perioade de suspendare de la viitoarele manifestãri sportive, şi cel mult un an de suspendare, pentru prima încãlcare;
c) suspendarea pe viaţã, pentru a treia încãlcare.
ART. 95
(1) Persoanele din anturajul sportivilor minori, implicate în violarea reglementãrilor antidoping cu privire la aceştia, se sancţioneazã cu suspendarea pe viaţã din activitatea sportivã.
(2) În cazul în care aceste violãri lezeazã prevederile altor acte normative decât cele din domeniul sportiv, acestea vor fi aduse la cunoştinţã autoritãţilor competente.
(3) În cazul unei echipe, dacã mai mult de un membru al echipei a fost anunţat de o posibilã încãlcare a regulamentului antidoping, echipa va fi supusã testelor ţintã stabilite pentru acea manifestare sportivã. De asemenea, echipa poate fi descalificatã sau se pot lua alte mãsuri disciplinare împotriva sa.
ART. 96
(1) Perioada de suspendare va debuta de la data deciziei luate în urma audierii în vederea impunerii suspendãrii.
(2) În vederea reîncadrãrii în activitatea sportivã, sportivii în cauzã trebuie sã se supunã testãrilor doping în afara competiţiei, realizate de Comisia Naţionalã Antidoping.
(3) Pe perioada suspendãrii, sportivii au obligaţia de a comunica Comisiei Naţionale Antidoping adresa exactã unde pot fi gãsiţi.
CAP. VI
Lista de substanţe şi metode interzise în 2004
Substanţe şi metode interzise în competiţie
A. Substanţe interzise
A1. Stimulente
Urmãtoarele stimulente sunt interzise, inclusiv izomerii lor optici (D- şi L-): adrafinil, amfepramonã, amiphenazol, amfetaminã, amfetaminil, benzfetaminã, bromantan, carfedon, catinã, clobenzorex, cocainã, dimetilamfetaminã, efedrinã, etilamfetaminã, etilefrinã, fencamfaminã, fenetilinã, fenfluraminã, fenproporex, furfenorex, mefenorex, mefenterminã, mesocarb, metamfetaminã, metilamfetaminã, metilendioxiamfetaminã, metilendioximetamfetaminã, metilefedrinã, metilfenidat, modafinil, niketamidã, norfenfluraminã, parahidroxiamfetaminã, pemolinã, fendimetrazinã, fenmetrazinã, fenterminã, prolintan, selegilinã, stricninã şi alte substanţe cu structuri chimice sau efecte farmacologice similare.
Catina este interzisã când concentraţia acesteia în urinã este mai mare de 5 æg/ml.
Efedrina sau metilefedrina este interzisã atunci când concentraţia în urinã este mai mare de 10 æg/ml.
Substanţele incluse în Programul de monitorizare 2004 nu sunt considerate substanţe interzise.
A2. Narcotice
Urmãtoarele narcotice sunt interzise: buprenorfinã, dextromoramidã, diamorfinã (heroinã), hidromorfone, metadonã, morfinã, oxicodonã, oximorfonã, pentazocinã, petidinã.
A3. Canabinoide
Canabinoidele (de exemplu: haşiş, marijuana) sunt interzise.
A4. Agenţi anabolici
Agenţii anabolici sunt interzişi.
4.1. Steroizi anabolici androgeni (SAA)
a) SAA exogeni*) includ, dar nu se limiteazã la: androstadienonã, bolasteron, boldenon, boldion, clostebol, danazol, dehyhidrochlorometiltestosteron, delta1-androsten-3,17-dionã, drostanolon, drostandiol, fluoximesteron, formebolon, gestrinon, tetrahidrogestrinon, 4-hidroxitestosteron, 4-hidroxi-19nortestosteron, mestanolon, mesterolon, metandienonã, metenolon, metandriol, metiltestosteron, miboleron, nandrolon, 19-norandrostendiol, 19-norandrostendionã, norboleton, noretandrolon, oxabolon, oxandrolon, oxymesteron, oxymetholon, quinbolon, stanozolol, stenbolon, 1-testosteron (delta1-dihidro-testosteron), trenbolon şi analogii***) acestora;
b) SAA endogeni**) includ, dar nu se limiteazã la: androstenediol, androstenedionã, dehidroepiandrosteron (DHEA), dihidrotestosteron, testosteron şi analogii acestora***)
4.2. Alţi agenţi anabolici
Clenbuterol, zeranol.
-----------
În aceastã secţiune:
***) "Exogen" se referã la substanţele care nu pot fi produse de organism în mod natural.
***) "Endogen" se referã la substanţele care pot fi produse de organism în mod natural.
***) "Analog" este definit ca o substanţã derivatã din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substanţe şi care pãstreazã un efect farmacologic similar.
A5. Hormoni peptidici
Sunt interzise urmãtoarele substanţe, inclusiv mimeticii*), analogii**) şi factorii de eliberare ai acestora:
1. eritropoietina (EPO);
2. hormonul de creştere (hGH) şi factorul de creştere insulino-similar (IGF-1);
3. gonadotropina corionicã (hCG) interzisã numai în cazul bãrbaţilor;
4. gonadotropinele sintetice şi pituitare (LH) interzise numai în cazul bãrbaţilor;
5. insulina;
6. corticotropinele.
---------
În aceastã secţiune:
**) Un "mimetic" este definit ca o substanţã cu efect farmacologic similar altei substanţe, chiar dacã are o structurã chimicã diferitã.
**) Un "analog" este definit ca o substanţã derivatã din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substanţe şi care pãstreazã un efect farmacologic similar.
A6. Beta-2-agonişti
Toţi beta-2-agoniştii, inclusiv izomerii lor optici D- şi L-, sunt interzişi, cu excepţia formoterolului, salbutamolului, salmeterolului şi terbutalinei, acestea fiind permise, doar prin inhalare, în cazul prevenirii şi/sau tratãrii astmului şi a bronhoconstricţiei/astmului induse de efort. În astfel de situaţii este necesarã o notificare medicalã în conformitate cu secţiunea 8 din Standardul Internaţional pentru Excepţii Terapeutice (EUT).
Contrar prevederilor Standardului Internaţional pentru Excepţii Terapeutice, atunci când laboratorul a identificat o concentraţie de salbutamol (liber plus conjugat ca glucuronid) mai mare de 1.000 ng/ml, proba va fi consideratã pozitivã în cazul în care sportivul nu poate dovedi cã rezultatul anormal a fost o consecinţã a utilizãrii terapeutice a salbutamolului inhalat.
A7. Agenţi cu activitate antiestrogenicã
Inhibitorii de aromatazã, clomifen, ciclofenil, tamoxifen sunt interzişi numai la bãrbaţi.
A8. Agenţi mascatori
Diuretice*), epitestosteron, probenecid, substituenţi de plasmã (de exemplu, dextran, hidroxietil-amidon)
-------
*) O aprobare medicalã în concordanţã cu secţiunea 7 din Standardul Internaţional pentru Excepţii Terapeutice nu este valabilã dacã proba de urinã a sportivului conţine un diuretic în asociere cu o substanţã interzisã la nivelul pragului de infracţiune sau sub prag.
Diureticele includ:
Acetazolamid, amilorid, bumetanid, canrenon, chlortalidon, acid etacrinic, furosemid, indapamid, mersalyl, spironolactonã, tiazide (bendroflumetiazid, clorotiazid, hidroclorotiazid) şi triamteren, precum şi alte substanţe cu structurã chimicã şi efecte farmacologice similare.
A9. Glucocorticosteroizi
Glucocorticosteroizii sunt interzişi în administrarea pe cale oralã, rectalã, intravenos sau intramuscular.
Celelalte cãi de administrare necesitã o notificare medicalã în conformitate cu secţiunea 8 din Standardul Internaţional pentru Excepţii Terapeutice.
B. Metode interzise
B1. Creşterea capacitãţii de transfer de oxigen
Sunt interzise urmãtoarele:
a) dopingul cu sânge. Acesta constã în utilizarea de sânge autolog, homolog sau heterolog sau de produse hematologice (din celule roşii) de orice origine, altele decât cele necesare unui tratament medical legitim;
b) utilizarea de produse care mãresc absorbţia, transportul sau eliberarea de oxigen (de exemplu, eritropoietinele, înlocuitorii pe bazã de hemoglobinã modificatã, inclusiv, dar nu limitat la substituenţi de sânge pe bazã de hemoglobinã, produşi de hemoglobinã microîncapsulatã, perfluorochimicale şi efaproxiral (RSR13).
B2. Manipularea farmacologicã, chimicã şi fizicã
Manipularea farmacologicã, chimicã şi fizicã constã în folosirea de substanţe şi metode, inclusiv agenţi mascatori, care altereazã, încearcã sã altereze sau sunt pasibile sã altereze integritatea şi validitatea probelor colectate în timpul controlului doping.
Acestea includ, dar nu se limiteazã la cateterizare, substituţia urinei şi/sau falsificarea, inhibarea excreţiei renale şi alterãri ale concentraţiei testosteronului şi epitestosteronului.
B3. Dopingul genetic
Dopingul cu gene sau celule este definit ca utilizarea nonterapeuticã de gene, elemente genetice şi/sau celule care au capacitatea de a creşte performanţa sportivã.
C. Substanţe şi metode interzise şi în competiţie şi în afara competiţiei
C1. Substanţe interzise
(Toate categoriile listate mai jos se referã la toate substanţele şi metodele prezentate în secţiunea respectivã.)
a) Agenţi anabolici
b) Hormoni peptidici
c) â-2-agonişti*)
d) Agenţi cu activitate antiestrogenicã
e) Agenţi de mascare
C2. Metode interzise
a) Îmbunãtãţirea capacitãţii de transfer de oxigen
b) Manipulãri farmacologice, chimice şi fizice
c) Doping genetic
*) Numai clenbuterol, iar salbutamol atunci când concentraţia sa în
urinã este mai mare de 1.000 ng/ml.
D. Substanţe interzise în anumite sporturi
D1. Alcool
Alcoolul (etanolul) este interzis numai în timpul competiţiilor, în sporturile menţionate mai jos. Detectarea se va realiza prin analizarea respiraţiei şi/sau a sângelui. Pragul de infracţiune doping este menţionat în parantezã pentru fiecare federaţie. Dacã nu este specificat nici un prag, prezenţa oricãrei cantitãţi de alcool va constitui o infracţiune doping.
● Aeronauticã (FAI) (0,05 g/l)
● Tir cu arcul (FITA) (0,10 g/l)
● Automobilism (FIA)
● Biliard (WCBS)
● Boules (CMSB) (0,50 g/l)
● Fotbal (FIFA)
● Gimnasticã (FIG) (0,10 g/l)
● Karate (WCF) (0,40 g/l)
● Pentatlon modern (UIPM) (0,10 g/l)
● Motociclism (FIM)
● Sporturi cu role (FIRS) (0,02 g/l)
● Schi (FIS)
● Triatlon (ITU) (0,40 g/l)
● Lupte (FILA)
D2. Betablocante
Dacã nu este specificat altfel, betablocantele sunt interzise doar în competiţie, în urmãtoarele sporturi:
● aeronauticã (FAI);
● tir cu arcul (FITA) (şi în afara competiţiei);
● automobilism (FIA);
● biliard (WCBS);
● boules (CMSB);
● bob (FIBT);
● bridge (FMB);
● şah (WCF);
● curling (WCF);
● fotbal (FIFA);
● gimnasticã (FIG);
● motociclism (FIM);
● pentatlon modern (UIPM);
● popice (FIQ);
● navigaţie cu pânze (ISAF) doar cu cârmã;
● tir (ISSF) (interzis şi în afara competiţiei);
● schi (FIS) în sãrituri şi snowboard stil liber;
● înot (FINA) în scufundãri şi înot sincron;
● lupte (FILA).
Betablocantele includ, dar nu sunt limitate la urmãtoarele: Acebutolol, alprenolol, atenolol, betaxolol, bisoprolol, bunolol, carteolol, carvedilol, celiprolol, esmolol, labetalol, levobunolol, metipranolol, metoprolol, nadolol, oxprenolol, pindolol, propranolol, sotalol, timolol.
D3. Diuretice
Sunt interzise în şi în afara competiţiei în toate sporturile ca agenţi mascatori. Totuşi, în urmãtoarele sporturi care reclamã categorii de greutate şi în sporturile în care pierderile de greutate pot creşte performanţa, nici o excepţie terapeuticã nu va fi valabilã pentru utilizarea diureticelor:
● culturism (IFBB);
● box (AIBA);
● judo (IJF);
● karate (WKF);
● haltere pentru sportivii cu handicap (IPF);
● canotaj (categoria uşoarã) (FISA);
● schi (FIS) (numai pentru sãrituri);
● taekwondo (WTF);
● haltere (IWF);
● lupte (FILA);
● wushu (IWF).
E. Substanţe speciale
Substanţele speciale sunt, conform Codului Agenţiei Mondiale Antidoping (10.3), acele substanţe care pot fi subiectul încãlcãrilor fãrã intenţie a reglementãrilor antidoping, deoarece sunt utilizate pe scarã largã în producerea medicamentelor, şi a cãror utilizare în scop de dopaj este mai puţin probabilã. Atunci când un sportiv poate stabili cã utilizarea unei astfel de substanţe nu a fost menitã sã mãreascã performanţa sportivã, sancţiunea poate fi redusã. Substanţele speciale sunt urmãtoarele:
● stimulente: efedrina, L-metilamfetamina, metilefedrina;
● canabinoidele;
● beta-2-agoniştii inhalaţi (cu excepţia clenbuterolului);
● diureticele [nu se aplicã în cazul sporturilor unde sunt interzise (secţiunea D3)];
● agenţii mascatori: probenecid;
● glucocorticosteroizii;
● betablocantele;
● alcoolul.
F. Programul de monitorizare 2004
Codul Agenţiei Mondiale Antidoping (4.5) stipuleazã cã Agenţia Mondialã Antidoping, prin consultare cu alţi semnatari şi guverne, va stabili un program de monitorizare privind substanţele care nu sunt în Lista substanţelor interzise, dar pe care Agenţia Mondialã Antidoping doreşte sã le monitorizeze pentru stabilirea unor tipare de utilizare abuzivã în sport.
În anul 2004, pe lista de monitorizare sunt urmãtoarele substanţe:
● stimulente - numai în competiţie: cafeina, fenilefrina, fenilpropanolamina, pipradrol, pseudoefedrina, sinefrina;
● narcotice - numai în competiţie: raportul morfinã/codeinã.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
