Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDIN nr. 176 din 15 februarie 2005 privind aprobarea Reglementarii tehnice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

ORDIN nr. 176 din 15 februarie 2005 privind aprobarea Reglementarii tehnice "Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea instalatiilor electrice in zone cu pericol de explozie", indicativ NP 099-04

EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 418 din 18 mai 2005

Comenteaza legea

În conformitate cu <>art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificãrile ulterioare,
în temeiul art. 2 pct. 45 şi al <>art. 5 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 20 din 24 aprilie 2003 al Comitetului tehnic de specialitate - CTS 11 şi Avizul nr. 1 din 20 ianuarie 2004 al Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari din Ministerul Administraţiei şi Internelor,

ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite urmãtorul ordin:

ART. 1
Se aproba reglementarea tehnica "Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea şi exploatarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie", indicativ NP 099-04, elaborata de Universitatea Tehnica de Construcţii Bucureşti - UTCB, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii.
ART. 3
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin, orice dispoziţii contrare îşi înceteazã aplicabilitatea.

Ministrul transporturilor,
construcţiilor şi turismului,
Gheorghe Dobre

Bucureşti, 15 februarie 2005.
Nr. 176.

ANEXA

REGLEMENTARE TEHNICA din 15 februarie 2005
privind "Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea şi exploatarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie" indicativ NP 099-04 (revizuire ID 17-1986)*)
Emitent : MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI
Publicate în : MONITORUL OFICIAL nr. 418 bis din 18 mai 2005

____________
*) Aprobatã de <>Ordinul nr. 176 din 15 februarie 2005 , publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 418 din 18 mai 2005.

1. Domeniu de aplicare
1.1. Prevederile prezentului normativ se aplica la proiectarea, executarea, verificarea şi exploatarea instalaţiilor electrice situate în zone cu pericol de explozie aferente construcţiilor şi incintelor acestora. Pericolul de explozie în aceste zone poate fi generat de existenta gazelor sau vaporilor inflamabili, prafului sau fibrelor combustibile etc. Domeniul cuprinde instalaţii electrice de iluminat, forta, automatizare, control, semnalizare, telecomunicaţii, etc., indiferent de tensiunea de lucru şi de faptul ca sunt permanente, temporare, portabile, transportabile sau purtate de mana.
1.2. Normativul nu se aplica instalaţiilor electrice din:
- mine grizutoase (cu excepţia spaţiilor de la suprafata minelor);
- zone periclitate de existenta materialelor explozibile;
- camere folosite în scopuri medicale.
1.3. Instalaţiile şi echipamentele electrice din zonele cu pericol de explozie trebuie sa respecte toate standardele şi reglementãrile de specialitate în vigoare, prezentul normativ cuprinzând prevederi suplimentare specifice acestor zone. Lista principalelor standarde şi norme conexe la care se fac referiri în prezentul normativ este prezentatã în Anexa 1.
1.4. Normativul nu cuprinde reglementãri privind securitatea instalaţiilor la alte surse de aprindere decât cele asociate instalaţiilor electrice şi se bazeazã pe ipoteza ca acestea sunt executate, verificate şi întreţinute în conformitate cu caracteristicile specificate.
1.5. Normativul urmãreşte asigurarea din punct de vedere calitativ a nivelurilor minime de performanta, conform Legilor nr. 90/1996 şi nr. 10/1995 referitoare la cerinţele de calitate pentru construcţii:
- rezistenta şi stabilitate;
- siguranta în exploatare;
- siguranta la foc;
- igiena, sãnãtatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
- izolatie termica, hidrofuga şi economie de energie;
- protecţia impotriva zgomotului.
2. Terminologie
În cadrul normativului se folosesc urmãtorii termeni, cu definiţiile corespunzãtoare, în acord cu standardul de referinta SR CEI 50 (426) sau cu standardele conexe normativului:
2.1. Aparatura electrica pentru atmosfere explozive
Aparatura electrica protejata la explozie.
Echipamente pentru locuri periculoase.
Aparatura electrica executatã în asa fel încât sa nu producã, în condiţiile specificate, aprinderea atmosferei explozive inconjuratoare.
Seria de standarde de referinta SR CEI 60079 standardizeaza aceasta aparatura pentru atmosfere explozive gazoase.
2.2. Aparatura simpla
Componenta electrica sau combinatie de componente cu construcţie simpla şi cu parametri electrici bine definiţi, care este compatibila cu securitatea intrinseca a circuitului în care este utilizata. Se considera aparatura simpla urmãtoarele aparaturi:
a) componente pasive, de exemplu conductoare, cutii de jonctiune, rezistoare şi dispozitive semiconductoare simple;
b) componente de inmagazinare a energiei, cu parametri bine definiţi, de exemplu condensatoare sau bobine de inductanta, ale cãror valori sunt luate în considerare atunci când se determina securitatea întregului sistem;
c) surse generatoare de energie, de exemplu termocuple şi celule fotoelectrice, care nu genereazã mai mult de 1,5 V, 100 mA şi 25 mW. Toate inductantele sau capacitatile prezente în aceste componente generatoare de energie sunt luate în considerare conform punctului b).
2.3. Aparatura electrica asociata
Aparatura electrica în care circuitele sau pãrţi din circuite nu sunt obligatoriu cu securitate intrinseca, dar care conţin circuite care pot afecta securitatea circuitelor cu securitate intrinseca asociate.
2.4. Tip de protecţie (al unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive) Mãsuri specifice aplicate aparaturii electrice pentru a evita aprinderea unei atmosfere explozive inconjuratoare de cãtre o astfel de aparatura.
2.5. Grupa (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)
Clasificare a aparaturii electrice în funcţie de atmosfera exploziva pentru care este prevãzutã sa fie utilizata.
Seria de standarde de referinta CEI 60079 defineste doua grupe:
Grupa I - aparatura electrica destinatã pentru mine grizutoase;
Grupa II - care poate fi divizata în subgrupe, cuprinzând aparatura electrica destinatã pentru toate locurile cu o alta atmosfera exploziva decât minele grizutoase.
2.6. Clasa de temperatura (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)
Clasificare a aparaturii electrice pentru atmosfere explozive din punctul de vedere al temperaturii sale maxime de suprafata.
2.7. Temperatura maxima de suprafata
Temperatura cea mai ridicatã atinsa în serviciu, în cele mai defavorabile condiţii de funcţionare, în cadrul condiţiilor normale ale aparaturii electrice, de orice parte sau orice suprafata a aparaturii care poate produce aprinderea atmosferei explozive inconjuratoare. Condiţiile de funcţionare cele mai defavorabile includ suprasarcini recunoscute şi orice condiţie de defect recunoscuta în standardul specific pentru tipul de protecţie implicat.
2.8. Temperatura de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase
Temperatura cea mai scãzutã a unei suprafeţe incalzite la care, în condiţiile specificate, apare aprinderea unei substanţe inflamabile sub forma de amestec de gaz sau vapori în aer.
Publicaţia de referinta CEI 60079-4 standardizeaza o metoda pentru determinarea acestei temperaturi.
2.9. Temperatura de aprindere a unui strat de praf
Temperatura minima a unei suprafeţe calde la care aprinderea se produce într-un strat de praf, de grosime data, depus pe aceasta suprafata calda.
2.10. Temperatura de aprindere a unui nor de praf
Temperatura minima a peretelui interior cald al unui cuptor în care se produce aprinderea în aer a unui nor de praf.
2.11. Funcţionare normalã
Funcţionarea aparaturii din punct de vedere electric şi mecanic conform prescripţiilor de proiectare şi utilizare, în limitele specificate de producãtor.
Limitele specificate de producãtor pot include condiţii de funcţionare de durata, cum ar fi rotoare blocate, lampi arse şi suprasarcini.
2.12. Explozie (a unei atmosfere explozive)
Creşterea brusca a presiunii şi temperaturii, datoratã oxidarii sau altei reactii exoterme.
2.13. Atmosfera exploziva gazoasa
Amestec cu aerul, în condiţii atmosferice normale, a substanţelor inflamabile sub forma de gaz, vapori sau ceata în care, dupã aprindere, combustia se propaga în ansamblul amestecului neconsumat.
2.14. Atmosfera exploziva cu praf
Amestec cu aerul, în condiţii atmosferice normale, a substanţelor inflamabile sub forma de praf sau fibre în care, dupã aprindere, combustia se propaga în ansamblul amestecului neconsumat.
2.15. Arie periculoasa (datoratã atmosferelor explozive gazoase)
Arie în care exista sau ar putea sa fie prezenta o atmosfera exploziva gazoasa în asemenea cantitãţi încât sa necesite precautii speciale pentru construcţia, instalarea şi utilizarea aparaturii electrice.
2.16. Arie periculoasa (de praf)
Arie în care praful combustibil sub forma de nor sau de strat este, sau poate fi anticipat sa fie prezent în asemenea cantitãţi încât sa necesite mãsuri speciale pentru construcţia şi utilizarea aparaturii electrice, pentru a preveni aprinderea unui amestec exploziv de praf/aer sau a unui strat de praf combustibil.
2.17. Arie nepericuloasa (datoratã atmosferelor explozive gazoase)
Arie în care nu poate fi prezenta o atmosfera exploziva gazoasa sau cu praf combustibil în asemenea cantitãţi încât sa necesite precautii speciale pentru construcţia, instalarea şi utilizarea aparaturii electrice.
2.18. Arie nepericuloasa (de praf)
Arie în care praful combustibil nu este prezent în cantitate suficienta pentru a permite formarea unor amestecuri explozive semnificative de praf/aer şi/sau a unor straturi de praf combustibil.
2.19. Zona 0
Arie în care este prezenta în permanenta, sau pe perioade lungi de timp, o atmosfera exploziva gazoasa.
2.20. Zona 1
Arie în care este probabila apariţia unei atmosfere explozive gazoase în timpul functionarii normale.
2.21. Zona 2
Arie în care nu este probabila apariţia unei atmosfere explozive gazoase la funcţionarea normalã şi, dacã totuşi apare, este probabil ca aceasta sa se intample numai rareori şi doar pentru o perioada scurta de timp.
Se pot obţine indicaţii privind frecventa de aparitie şi durata din codurile proprii anumitor industrii sau aplicaţii.
2.22. Zona 20
Arie în care praful combustibil, sub forma de nor, este prezent în permanenta sau în mod frecvent în cantitate suficienta pentru a produce o concentraţie exploziva de praf combustibil în amestec cu aerul, şi/sau în care stratul de praf se poate forma cu o grosime excesiva şi necontrolata în timpul functionarii normale.
Aceasta se poate intampla în interiorul unui spaţiu limitat pentru praf în care praful poate forma amestecuri explozive, în mod frecvent sau perioade lungi. Aceasta apare tipic în interiorul echipamentului.
2.23. Zona 21
Arie neclasificata ca zona 20, în care, în timpul functionarii normale, praf combustibil sub forma de nor este probabil sa apara în cantitate suficienta pentru a fi capabil sa producã o concentraţie exploziva în amestec cu aerul.
Aceasta zona poate cuprinde, între altele, imediata vecinãtate a punctelor de alimentare sau de evacuare a produselor pulverulente şi arii în care se formeazã straturi de praf şi este probabil ca în timpul functionarii normale sa genereze o concentraţie exploziva de praf combustibil în amestec cu aerul.
2.24. Zona 22
Arie neclasificata ca zona 21, în care nori de praf se pot produce rar şi se menţin perioade scurte sau în care acumularile sau straturile de praf combustibil pot fi prezente în condiţii anormale şi pot genera amestecuri explozive de praf în aer. Atunci când înlãturarea acumularilor sau straturilor de praf nu poate fi asigurata, datoritã condiţiilor anormale, aceasta arie se clasifica zona 21.
Aceasta zona poate cuprinde, între altele, arii din apropierea unui echipament care conţine praf ce poate scapa prin scurgeri şi poate forma depozite (sali de concasare, de exemplu, în care praful poate scapa de la concasare şi se poate depune).
2.25. Sursa de degajare
Punct sau loc de la care este probabil sa se degaje în atmosfera un gaz inflamabil, vapori inflamabili sau lichid inflamabil, astfel încât sa se poatã forma o atmosfera exploziva gazoasa.
2.26. Sursa de degajare a prafului
Punct sau loc de la care praful combustibil poate fi eliberat sau se poate involbura, astfel încât sa se poatã forma un amestec exploziv de praf/aer. În funcţie de circumstanţe, nu toate sursele de degajare produc neapãrat un amestec exploziv de praf/aer. Trebuie totuşi sa se ţinã seama de faptul ca o sursa de degajare permanenta mica sau diluata poate sa producã în timp un strat de praf potenţial periculos.
2.27. Limita inferioarã exploziva LEL (abreviere)
Concentraţie de gaz, vapori sau ceturi inflamabile, în aer pana la care nu se formeazã o atmosfera exploziva gazoasa.
2.28. Limita superioarã exploziva UEL (abreviere)
Concentraţie de gaz, vapori sau ceturi inflamabile în aer deasupra cãreia nu se formeazã o atmosfera exploziva gazoasa.
2.29. Durata t(E) (pentru aparaturi electrice cu securitate marita)
Timpul considerat pentru infasurari de curent alternativ, supuse la curentul de pornire I(A), care se incalzesc de la temperatura atinsa în serviciu nominal, la temperatura ambianta maxima, pana la temperatura limita.
2.30. Inel de etansare
Inel folosit într-un dispozitiv de intrare al unui cablu sau unei conducte pentru a asigura etanseitatea dintre dispozitivul de intrare şi cablu sau conducta.
2.31. Gaz protector
Gaz utilizat pentru menţinerea presurizarii sau pentru diluarea gazului sau vaporilor inflamabili la o concentraţie mult sub limita cea mai scãzutã de explozie (limita inferioarã de explozie).
Gazul protector poate fi aer, azot sau orice alt gaz neinflamabil sau un amestec de asemenea gaze.
2.32. Purjare
Operatia de trecere a unei cantitãţi de gaz protector printr-o camera şi conductele asociate pentru a reduce orice concentraţie de gaze sau vapori inflamabili la un nivel de securitate.
2.33. Tensiune alternativa sau continua efectivã maxima [U(m)]
Tensiune maxima care se poate aplica la echipamentele de racordare fãrã securitate intrinseca ale aparaturii asociate fãrã a invalida securitatea intrinseca.
2.34. Tensiune de intrare maxima [U(i)]
Tensiunea maxima (de vârf alternativa sau continua) care se poate aplica la elementele de racordare pentru circuitele cu securitate intrinseca, fãrã a invalida securitatea intrinseca.
2.35. Tensiune de ieşire maxima [U(o)]
Tensiunea de ieşire maxima (de vârf alternativa sau continua) dintr-un circuit cu securitate intrinseca ce poate sa apara în condiţiile de circuit deschis la elementele de conexiune ale aparaturii, indiferent de tensiunea aplicatã, pana la tensiunea maxima, inclusiv U(m) şi U(i).
În cazul în care exista mai multe tensiuni aplicate, tensiunea de ieşire maxima este determinata de cea mai defavorabila combinatie a tensiunilor aplicate.
2.36. Curent de intrare maxim [I(i)]
Curentul maxim (de vârf, alternativ sau continuu) care se poate aplica la elementele de racordare pentru circuite cu securitate intrinseca, fãrã a invalida securitatea intrinseca.
2.37. Curent de ieşire maxim [I(o)]
Curentul maxim (de vârf, alternativ sau continuu) într-un circuit cu securitate intrinseca, ce se poate obţine la nivelul elementelor de racordare ale aparaturii.
2.38. Putere de intrare maxima [P(i)]
Puterea de intrare maxima într-un circuit cu securitate intrinseca ce poate fi disipata într-o aparatura, dacã aceasta este conectata la o sursa externa, fãrã a invalida securitatea intrinseca.
2.39. Putere de ieşire maxima [P(o)]
Puterea electrica maxima ce se poate obţine într-un circuit cu securitate intrinseca al aparaturii.
2.40. Capacitatea interna maxima [C(i)]
Capacitatea interna echivalenta totalã a aparaturii care se considera ca apare la nivelul elementelor de racordare ale aparaturii.
2.41. Capacitate externa maxima [C(o)]
Capacitatea maxima într-un circuit cu securitate intrinseca ce se poate conecta la elementele de racordare ale aparaturii, fãrã a invalida securitatea intrinseca.
2.42. Inductanta interna maxima [L(i)]
Inductanta interna echivalenta totalã a aparaturii care se considera ca apare la nivelul elementelor de conexiune ale aparaturii.
2.43. Inductanta externa maxima [L(o)]
Valoarea maxima a inductantei într-un circuit cu securitate intrinseca ce se poate conecta la elementele de racordare ale aparaturii, fãrã a invalida securitatea intrinseca.
2.44. Raport între inductanta interna maxima şi rezistenta [L(i)/R(i)]
Raportul dintre inductanta [L(i)] şi rezistenta [R(i)] care se considera ca apar la elementele de racordare externe ale aparaturii electrice.
2.45. Raport între inductanta externa maxima şi rezistenta [L(o)/R(o)]
Raportul dintre inductanta [L(o)] şi rezistenta [R(o)] ale circuitelor externe conectate la elementele de racordare ale aparaturii electrice, fãrã a invalida securitatea intrinseca.
2.46. Praf conductor
Praf cu rezistivitatea electrica egala sau mai mica de 10^3 ohm m
__________
*) Marimile definite la 2.33 - 2.46 sunt parametri ai protecţiei cu securitate intrinseca.

PARTEA I
INSTALAŢII ELECTRICE ÎN ARII PERICULOASE CU VAPORI ŞI GAZE INFLAMABILE
3. Clasificarea ariilor periculoase
3.1. Clasificarea ariilor periculoase are ca obiect analizarea şi clasificarea locurilor în care, prin natura procesului tehnologic, se produc, se prelucreaza sau manipuleaza substanţe care, împreunã cu aerul, pot forma amestecuri explozive, în scopul alegerii corecte a echipamentului electric ce urmeazã a fi instalat în aceste arii.
3.2. Ariile periculoase se clasifica funcţie de proprietãţile vaporilor şi gazelor inflamabile care pot fi prezente precum şi de probabilitatea apariţiei unei atmosfere explozive.
3.3. Evaluarea probabilitatii apariţiei unei atmosfere explozive necesita examinarea fiecãrui utilaj tehnologic care conţine materiale inflamabile ce ar putea constitui o sursa de degajare.
Nu trebuie luate în calcul la aceasta evaluare avariile imprevizibile legate de operaţii gresite, nerespectarea tehnologiei, materiale necorespunzãtoare calitativ (de ex. spargerea unui rezervor, ruperea unei conducte, etc.).
Atunci când exista dubii sau elemente greu de evaluat, trebuie sa se ia în consideraţie probabilitatea cea mai mare privind apariţia unei atmosfere explozive.
3.4. Planurile de clasificare a ariilor periculoase (planuri de zonare) trebuie reexaminate şi reactualizate de fiecare data când se produc modificãri la utilaje, instalaţii sau la procedurile de exploatare a acestora.
3.5. Procedura de clasificare a ariilor periculoase cu vapori şi gaze inflamabile trebuie sa determine:
a) sursa de degajare şi gradul acesteia
Fiecare utilaj sau element de instalatie (pompa, vana, flansa, conducta, rezervor, etc.) trebuie considerat ca o sursa potenţiala de degajare a materialelor inflamabile, dacã exista posibilitatea ca acestea sa fie eliberate în atmosfera.
Conductele sudate, fãrã flanse, vane sau alte fitinguri nu se considera surse de degajare. Gradul de degajare, (continuu, primar sau secundar), se determina luând în considerare frecventa şi durata probabila a degajarii. Standardul de referinta pentru definirea gradului de degajare este SR EN 60079-10.
b) tipul zonei - funcţie de gradul de degajare şi de ventilare
O degajare de grad continuu conduce, în mod normal la o zona 0, o degajare de grad primar la o zona 1 şi o degajare de grad secundar la o zona 2.
c) întinderea zonei depinde atât de proprietãţile substanţelor inflamabile cat şi de caracteristicile procesului de producţie.
În principal trebuie sa se ia în considerare:
- debitul de degajare a gazelor;
- limita inferioarã de explozie a acestora (LEL);
- ventilarea;
- densitatea relativã a gazelor sau vaporilor în raport cu aerul;
- condiţiile locale (topografie, condiţii climatice, etc.).
Întinderea zonei poate fi limitatã, funcţie de amplasarea sursei de degajare, prin:
- bariere materiale (pereţi);
- menţinerea unei presiuni în încãperile adiacente;
- purjarea în încãperile adiacente a unui debit de aer corespunzãtor pentru a asigura evacuarea gazelor şi vaporilor inflamabili.
Standardul de referinta pentru ordinul de mãrime al zonelor este SR EN 60079-10 - Anexa C.
Pentru utilizarea practica a exemplelor date în acest standard trebuie luate în considerare particularitãţile fiecãrui caz în parte.
3.6. Exemple de surse de degajare
a) surse de grad continuu:
- suprafata unui lichid inflamabil dintr-un rezervor cu capac fix, cu ventilare permanenta spre atmosfera;
- suprafata unui lichid inflamabil deschis permanent în atmosfera.
b) surse de grad primar:
- garnituri de pompe, compresoare sau supape, dacã în timpul functionarii normale este probabila o degajare de gaz sau lichid inflamabil;
- puncte de prelevare a probelor de unde în timpul functionarii normale se poate degaja material inflamabil;
- supape de descãrcare, guri de ventilare etc. de la care se poate degaja material inflamabil în funcţionare normalã.
c) surse de grad secundar:
- garnituri de pompe, compresoare sau supape, unde nu se poate degaja material inflamabil în funcţionare normalã;
- flanse, garnituri de etansare şi racorduri de ţevi unde nu sunt de asteptat degajari în funcţionare normalã;
- puncte de prelevare a probelor de unde, în timpul functionarii normale, nu sunt de asteptat degajari.
Deschiderile dintre arii trebuie considerate, de asemenea, surse de degajare al cãror grad depinde de tipul zonei adiacente, de durata şi frecventa deschiderilor, de eficienta etansarii, etc.
3.7. Exemple de definire a zonelor
Zona 0 cuprinde, în esenta, interiorul rezervoarelor sau aparatelor (evaporatoare, vase de reactie, etc.)
Drept zona 1 se pot clasifica:
- aria adiacenta zonei 0;
- imprejurul gurilor de alimentare;
- locurile unde se transfera lichide volatile dintr-un rezervor în altul;
- încãperi de pompe/compresoare ventilate inadecvat;
- imprejurul punctelor de preluare a probelor;
- imprejurul unor garnituri de pompe, compresoare sau supape insuficient etanse;
- vecinãtatea operaţiilor de vopsitorie, unde se folosesc solventi volatili inflamabili;
- imprejurul supapelor de descãrcare sau gurilor de ventilare.
Zona 2 cuprinde:
- fluide inflamabile transportate în sisteme închise din care nu pot scapa decât accidental sau în cazul unor operari gresite;
- ariile în care, în mod normal, este evitata formarea unor concentratii explozive de vapori sau gaze prin ventilare mecanicã; dar care pot deveni periculoase datoritã întreruperii acesteia;
- ariile adiacente zonei 1, în care gaze sau vapori inflamabili pot scapa ocazional cu excepţia cazului în care pãtrunderea e opritã de o ventilare mecanicã corespunzãtoare, ce asigura o suprapresiune de aer curat şi sunt luate mãsuri pentru a se evita oprirea acesteia.
4. Aparatura electrica pentru arii periculoase
4.1. Pericole de aprindere a amestecurilor explozive provenind de la aparatura electrica
4.1.1. Scanteia electrica
Riscul principal de aprindere a amestecurilor explozive se datoreazã scanteilor ce apar la deschiderea unui circuit inductiv (toate circuitele conţinând bobine sau infasurari - motoare electrice, intreruptoare, contactoare, relee, etc.). Energia acestora este importanta chiar la tensiuni reduse şi este, în general suficienta pentru a aprinde un amestec exploziv.
În cazul scurtcircuitelor, energia arcului electric are o intensitate şi o durata mult mai mari decât energia scanteilor datorate comutatiei.
Este necesar sa fie folosite fie echipamente care nu produc scantei electrice, fie echipamente ale cãror scantei nu au efecte asupra atmosferei potenţial explozive.
4.1.2. Încãlzirea suprafeţei aparaturii
Pierderile de energie prin efect Joule conduc la încãlzirea conductoarelor electrice active şi, prin conductie termica, la încãlzirea carcasei externe şi a bornelor de conexiune.
Acest efect este amplificat în cazul suprasarcinilor şi scurtcircuitelor.
Trebuie ca temperatura atinsa de carcasa sa rãmânã în limite admisibile, ţinând seama de substantele inflamabile din zona în care este amplasata aparatura.
4.2. Clasificarea aparaturii electrice în execuţie antiexploziva
4.2.1. Aparatura în execuţie antiexploziva se clasifica în doua grupe, în funcţie de destinaţie:
- Grupa I - Aparatura pentru mine grizutoase;
- Grupa II - Aparatura pentru alte locuri decât minele grizutoase.
Standardul de referinta este SR EN 50014.
Aparatura din grupa II se împarte, funcţie de caracteristicile atmosferei explozive pentru care este destinatã, în trei subgrupe de explozie: IIA, IIB, IIC.
Importanta riscului de explozie creste de la subgrupa IIA la IIC. Aceasta înseamnã ca aparatura din subgrupa IIB poate fi folositã în aplicaţii ce necesita aparatura IIA, respectiv aparatura din subgrupa IIC poate fi folositã în aplicaţii ce necesita aparatura din subgrupele IIB sau IIA.
În Anexa 4 se prezintã clasificarea în subgrupe de explozie a celor mai uzuale gaze inflamabile.
4.2.2. Gazele şi vaporii se împart în clase de temperatura dupã temperatura lor de aprindere. De aici rezulta o clasificare a aparaturii în şase clase de temperatura (T1 ... T6), dupã temperaturile maxime de suprafata atinse în funcţionare.
Temperatura maxima de suprafata este temperatura cea mai ridicatã atinsa în serviciu în condiţiile cele mai defavorabile (dar în limitele tolerantelor recunoscute) pe oricare parte sau suprafata a unei aparaturi electrice susceptibile de a provoca o aprindere a atmosferei explozive inconjuratoare.
Temperatura maxima de suprafata a aparaturii trebuie sa fie inferioarã temperaturii minime de autoaprindere a amestecului exploziv considerat.
Aceasta clasificare permite folosirea mai economicã a aparaturii protejate antiex.
Temperatura ambianta de referinta este cuprinsã între -20°C şi +40°C.
Poate fi admisã o temperatura ambianta diferita, dacã aceasta este specificatã de constructor şi marcata suplimentar.



    Tabelul 4.1 Relaţia dintre clasa de temperatura şi temperatura de aprindere

| | Clasa de temperatura a aparaturii electrice |
|Temperatura de aprindere +-------+-------+-------+-------+-------+------+
| a gazelor sau vaporilor | T1 | T2 | T3 | T4 | T5 | T6 |
| |(450°C)|(300°C)|(200°C)|(135°C)|(100°C)|(85°C)|
+------------------------------+-------+-------+-------+-------+-------+------+
| > 45°C | | | | | | |
+------------------------------+-------+-------+-------+-------+-------+------+
| > 300°C |///////| | | | | |
+------------------------------+-------+-------+-------+-------+-------+------+
| > 200°C |///////|///////| | | | |
+------------------------------+-------+-------+-------+-------+-------+------+
| > 135°C |///////|///////|///////| | | |
+------------------------------+-------+-------+-------+-------+-------+------+
| > 100°C |///////|///////|///////|///////| | |
+------------------------------+-------+-------+-------+-------+-------+------+
| > 85°C |///////|///////|///////|///////|///////| |
+------------------------------+-------+-------+-------+-------+-------+------+
+------+ +------+
| | Aparatura ce poate fi |//////| Aparatura ce nu poate fi
+------+ folositã +------+ folositã


    Tabelul 4.2 Relaţia dintre grupa de explozie a gazelor şi subgrupa
    de aparatura

| Grupa de | Grupa de aparatura ce poate fi folositã |
| explozie a +----------------+---------------------+---------------------+
| gazelor sau | Antideflagranta| Securitate marita |Securitate intrinseca|
| vaporilor | "d" | "e" | "i" |
+----------------+----------------+---------------------+---------------------+
| A | IIA-IIB-IIC | II | IIA-IIB-IIC |
+----------------+----------------+---------------------+---------------------+
| B | IIB-IIC | II | IIB-IIC |
+----------------+----------------+---------------------+---------------------+
| C | IIC | II | IIC |
+----------------+----------------+---------------------+---------------------+

Aparatura antiex trebuie marcata corespunzãtor pentru a se putea constata ca este conceputã pentru funcţionare în zone Ex. Marcarea trebuie sa conţinã:
- numele constructorului;
- tipul;
- simbolul Ex;
- sigla modului de protecţie (d, e, p, q, ia sau ib, o, m);
- simbolul subgrupei aparaturii (IIA, IIB sau IIC);
- clasa de temperatura;
- denumirea laboratorului de încercare şi referinta de certificat;
- alte date suplimentare, dacã este cazul.
4.3. Tipuri de protecţie antiexploziva
4.3.1. Protecţia antideflagranta "d"
Capsularea antideflagranta este un tip de protecţie a aparaturii în care pãrţile care pot aprinde atmosfera exploziva sunt situate într-o capsulare ce poate suporta presiunea dezvoltata pe durata exploziei interioare a unui amestec exploziv şi care previne transmiterea exploziei la atmosfera exploziva ce inconjoara capsularea.
Capsularile antideflagrante se clasifica pe baza interstitiului experimental maxim de securitate (MESG), care este interstitiul maxim al unei imbinari de 25 mm prin care se impiedica orice transmitere a exploziei din 10 încercãri succesive. MESG este definit în funcţie de fiecare tip de gaz.
Cele trei subgrupe de explozie corespund unor valori descrescãtoare ale MESG.
Conceptia antideflagranta nu este prin ea însãşi un criteriu de etanseitate, de aceea este necesar a se verifica dacã gradul de protecţie al capsularii este corespunzãtor, pentru a se evita intrarea lichidelor sau prafului.
În acest scop se folosesc garnituri de etansare din material compresibil sau elastic care, însã, trebuie utilizate suplimentar şi nu incluse în imbinarea antideflagranta.
Modul de protecţie "d" este foarte eficace şi se aplica la toatã aparatura electrica: echipamente statice, aparatura de comutatie şi de comanda, maşini electrice rotative, tablouri de distribuţie, corpuri de iluminat şi alte echipamente sau aparate care produc scantei în funcţionare.
4.3.2. Protecţia tip securitate marita "e"
Securitatea marita este un tip de protecţie care consta în aplicarea unor mãsuri suplimentare pentru a evita, cu un grad de siguranta ridicat, producerea de scantei, arcuri electrice sau temperaturi excesive în interiorul sau pe pãrţile exterioare ale aparaturii electrice, capabile sa aprinda o atmosfera exploziva.
În consecinta, acest tip de protecţie este corespunzãtor pentru toate grupele de gaze IIA, IIB, IIC; aceste grupe nu apar pe eticheta echipamentului.
Principiile de construcţie pentru modul de protectie "e" sunt:
- folosirea unor materiale izolante de calitate superioarã;
- dimensionarea specialã a distantelor de strapungere şi de conturnare;
- conexiuni electrice care nu se pot slabi.
Modul de protecţie "e" nu este aplicabil urmãtoarelor echipamente:
- motoare asincrone cu rotor bobinat şi colector;
- motoare sincrone cu infasurari de excitatie;
- motoare de curent continuu;
- reostate în aer;
- aparate electrice de comutatie (prize, contactoare, intreruptoare, etc.).
Anumite pãrţi ale unor echipamente poarta indicaţia "de". Aceasta înseamnã ca sunt protejate prin doua moduri diferite:
1) partea în care se produce arcul electric este închisã într-o capsulare în protecţie antideflagranta "d";
2) partea conţinând bornele este în protecţie cu securitate marita "e" şi nu produce arcuri sau scantei în funcţionare normalã;
3) ansamblul este montat într-o capsulare cu securitate marita "e" şi are certificat de conformitate, corespunzãtor standardului de referinta SR EN 50014.
Protecţia "e" se aplica la:
- motoare electrice cu rotorul în scurtcircuit;
- rezistente de pornire fãrã contacte glisante;
- electromagneti;
- cutii de conexiuni;
- corpuri de iluminat incandescente şi corpuri de iluminat fluorescente cu starter electronic;
- transformatoare de mãsura şi aparate de mãsura.
Pentru aceste echipamente trebuie adãugat la marcarea generalã unele date suplimentare ca:
- raportul I(p)/I(n) (raportul dintre curentul de pornire şi curentul nominal) şi timpul t(E) pentru maşini electrice rotative şi electromagneti;
- curentul limita termic I(th) şi curentul limita dinamic I(din) pentru transformatoare de mãsura şi aparate de mãsura.
4.3.3. Protecţia tip capsulare presurizata "p"
Capsularea presurizata este un tip de protecţie constând în menţinerea în interiorul capsularii a unui gaz de protecţie la o suprapresiune, în scopul prevenirii formãrii unei atmosfere explozive în interiorul capsularii.
Acest lucru se poate face fie prin circulaţia continua a gazului de protecţie, fie prin compensarea pierderilor.
Capsularea trebuie sa aibã gradul de protecţie minim IP 40 şi sa previnã ieşirea scanteilor prin bariere de scantei.
Clasa de temperatura a capsularii presurizate, (standard de referinta SR EN 50014), trebuie stabilitã ca fiind cea mai mare temperatura dintre:
- temperatura maxima a suprafeţei exterioare;
- temperatura maxima a suprafeţei pãrţilor protejate prin unul din tipurile de protecţie (standard de referinta SR EN 50014) şi care rãmân sub tensiune chiar şi dupã întreruperea alimentarii cu gaz de protecţie (de exemplu, incalzitoare electrice).
Înaintea punerii sub tensiune, capsularea presurizata trebuie purjata cu o cantitate de gaz de protecţie cel puţin egala cu de cinci ori volumul intern al capsularii şi conductelor.
Tipul de protecţie "p" se foloseşte pentru echipamente statice, maşini electrice rotative (în general de puteri mari) sau pentru dulapuri electrice.
Marcarea aparaturii presurizate trebuie sa conţinã, în afarã datelor specificate la 4.1:
- volumul intern liber;
- natura gazului de protecţie;
- cantitatea minima de gaz necesar pentru purjare.
4.3.4. Protecţia tip securitate intrinseca "i"
În circuitele cu securitate intrinseca nici o scanteie sau efect termic, produse în condiţii normale de funcţionare sau în condiţii de defect nu sunt capabile sa producã aprinderea unei atmosfere explozive date.
În acest tip de protecţie este introdusã noţiunea de aparatura asociata, care este aparatura ce conţine în acelaşi timp circuite cu securitate intrinseca şi circuite fãrã securitate intrinseca şi este astfel construitã încât circuitele fãrã securitate intrinseca sa nu afecteze circuitele cu securitate intrinseca.
În practica se folosesc circuite cu curenţi foarte mici pentru a transmite semnale analogice (mãsurãtori de presiune, temperatura, etc.) sau digitale prin intermediul unor aparaturi care nu sunt cu securitate intrinseca şi sunt separate de circuitele cu securitate intrinseca prin bariere de securitate intrinseca. Acestea, situate în zone neclasificate, constituie interfata ce permite alimentarea fãrã pericol a aparaturii electrice situata în zona periculoasa.
Aparatura cu securitate intrinseca se clasifica în subgrupele IIA, IIB, IIC pe baza curentului minim de aprindere (MIC), respectiv în clasele de temperatura T1 ... T6.
Curentul minim de aprindere este curentul minim capabil sa aprinda un amestec exploziv în aparatura de încercare, în condiţii specificate.
Din punctul de vedere al gradului de siguranta aparatura cu protecţie "i" se împarte în:
- categoria "ia", care nu trebuie sa producã aprinderea nici în funcţionare normalã, nici în cazul unui singur defect şi nici în cazul a doua defecte care conduc la condiţiile cele mai nefavorabile.
Coeficienţii de siguranta ce trebuie aplicati tensiunii, curentului sau unei combinatii a acestora sunt 1,5 în funcţionare normalã şi cu un singur defect şi 1 la funcţionare cu doua defecte.
- categoria "ib", care nu trebuie sa producã aprinderea în funcţionare normalã nici în cazul unui singur defect.
Coeficienţii de siguranta sunt 1,5 la funcţionare normalã şi cu un singur defect şi 1 la funcţionare cu doua defecte.
Standardul de referinta pentru marcarea aparaturii cu siguranta intrinseca este SR EN 50014 (vezi 4.2). În plus, marcarea barierelor de siguranta trebuie sa conţinã:
- tensiunea maxima ce se poate aplica la bornele fãrã siguranta intrinseca [U(m)];
- tensiunea maxima de ieşire [U(o)].
4.3.5. Protecţia prin imersiune în ulei "o"
Protecţia consta în imersarea în ulei a pãrţilor active ale aparaturii în asa fel ca atmosfera exploziva ce se gãseşte deasupra nivelului uleiului sau în exteriorul capsularii sa nu poatã fi aprinsa.
Acest mod de protecţie se aplica aparaturii de comutatie-contactoare, intreruptoare, reostatelor, rezistentelor, transformatoarelor, sigurantelor fuzibile, etc.
Modul de protecţie "o" este foarte rar folosit, atât în ţara, cat şi pe plan mondial.
4.3.6. Protecţia prin inglobare în nisip "q"
Şi acest tip de protecţie se foloseşte foarte rar şi se aplica numai echipamentelor care nu au piese în mişcare.
Protecţia consta în a umple toate spaţiile libere din jurul unor componente electrice cu un material de o granulatie foarte fina (cuart foarte fin) astfel încât, în condiţii de funcţionare, nici un arc produs în interiorul capsularii nu poate aprinde atmosfera exploziva din exterior.
Aprinderea atmosferei exterioare nu poate fi cauzatã nici de scantei şi nici de temperatura excesiva a suprafeţei capsularii.
4.3.7. Protecţia tip incapsulare "m"
Este un tip de protecţie în care pãrţile care pot aprinde o atmosfera exploziva fie prin scantei, fie prin incalziri sunt incluse într-un compound - în general, o rasina suficient de rezistenta la influentele exterioare - astfel încât atmosfera exploziva nu poate fi aprinsa nici de scantei şi nici de incalzirile care pot avea loc în interiorul capsularii.
Aceasta protecţie se aplica, în general, componentelor electronice ca:
- rezistoare cu pelicula sau rezistoare bobinate într-un singur strat;
- condensatoare cu hârtie şi ceramice;
- optocuploare pentru separarea diferitelor circuite
dar şi transformatoarelor, bobinelor şi infasurarilor motoarelor cu tip de protecţie "e" precum şi transformatoarelor care corespund prescripţiilor de referinta din standardul SR EN 50020 - securitate intrinseca.
4.3.8. Protecţia specialã tip "n"
Aparatura protejata prin tipul de protecţie "n" nu poate aprinde o atmosfera exploziva inconjuratoare în condiţii normale şi nici în anumite condiţii anormale de funcţionare.
Pe lângã aceasta, se face distincţia între aparatura care, în mod normal, nu produce arcuri sau scantei şi/sau suprafeţe fierbinti şi aparatura care produce arcuri, scantei şi/sau suprafeţe fierbinti. Metoda de protecţie rezultatã de aici deriva, în parte din tipurile de protecţie pentru zona 2/categoria 3 de aparatura, de un nivel mai scãzut (a se vedea şi 4.4.1).
Aparatura cu tipul de protecţie "n" se clasifica în:
1) aparatura care nu produce scantei "nA", la care riscul apariţiei de scantei, arcuri electrice sau suprafeţe fierbinti în funcţionare normalã este redus prin mãsuri constructive;
2) aparatura în care arcuri, scantei sau suprafeţe fierbinti în funcţionare normalã, pentru care se aplica diverse mãsuri de protecţie precum:
- aparate cu contacte protejate "nC", incluzând tablouri electrice, componente neincendiare închise ermetic, aparate capsulate;
- aparate cu respiratie limitatã "nR"; în care posibilitatea penetrarii unei atmosfere explozive gazoase este redusã la un nivel foarte scãzut;
- aparatura cu presurizare simplificata "nP";
- aparatura cu energie limitatã "nL".
Marcarea aparaturii trebuie sa cuprindã, pe lângã elementele de la 4.2, unul din simbolurile de mai sus.
Exemplu: Ex nC IIT3.
Dacã exista condiţii speciale de instalare, se adauga simbolul "X".
4.4. Clasificarea şi marcarea aparaturii Ex conform directivei 94/9CE
4.4.1. Directiva 94/9CE (ATEX 100a) pentru armonizarea prevederilor privind aparatele şi sistemele protectoare folosite în arii periculoase, adoptatã de Parlamentul European la 23.04.94, va înlocui, începând cu 1.07.03, toate reglementãrile existente la nivel european în domeniu.
Aceasta directiva a fost preluatã şi în România prin Legea Protecţiei Muncii din 1996 - Normele metodologice (Secţiunea B).
Conform directivei de mai sus, aparatura de grupa II, folositã în arii periculoase cu gaze şi vapori inflamabili sau cu praf combustibil, se clasifica în trei categorii, dupã nivelul de siguranta al aparaturii, funcţie de zona în care este folositã.
Aparatura folositã în zone periculoase cu gaze şi vapori este codificata cu litera "G", iar aparatura folositã în zone periculoase cu praf combustibil este codificata cu "D".

| Zona |Categoria aparaturii| Marcarea |
+-----------+--------------------+-----------------------+
| 0 sau 20 | 1 | II1G sau II1D |
+-----------+--------------------+-----------------------+
| 1 sau 21 | 2 | II2G sau II2D |
+-----------+--------------------+-----------------------+
| 2 sau 22 | 3 | II3G sau II3D |
+-----------+--------------------+-----------------------+

4.4.2. Noua directiva introduce simbolul

/
|Epsilon x|
/
-----
la marcarea specifica a protecţiei EEx corespunzãtor normei de referinta
EN 50014 (preluatã şi ca standard roman).

În ţara noastrã, procedurile de asigurare a conformitatii prevãd conformitatea cu cerinţele esenţiale de securitate şi cu standardele romane şi europene preluate ca standarde romane, marcarea aparaturii fãcându-se conform <>Legii nr. 90/1996 şi Normelor metodologice de aplicare.
Exemplu de marcare completa a unei aparaturi Ex pentru arii periculoase cu gaze inflamabile conform directivei 94/9CE(ATEX 100a)

|ABC Company Ltd |
| ----- |
| / |
|Serie No D456789 20002 |Epsilon x| I II2G CE 1105|
| / |
| ----- |
|N.B. 55 ATEX 1234*) 110 - 230 V, 50 Hz |
| |
|EEx ed IIC T4 110 - 230 V DC |
+-------------------------------------------------------------+
*) N.B. 55 ATEX 1234 reprezintã laboratorul autorizat de încercãri
(organismul notificat) şi numãrul certificatului de conformitate emis
de acesta.

Numãrul de lângã simbolul CE (specific numai pentru ATEX) înlocuieşte organismul notificat implicat în sistemul de calitate al producţiei.
4.4.3. În conformitate cu noua directiva, aparatura şi sistemele protectoare trebuie însoţite de urmãtoarele documente:
- o declaraţie de conformitate CE şi având marcajul CE;
- un certificat de examen de tip CE emis de un laborator de încercãri autorizat (numit acum "organism notificat"), purtând marcarea de certificare.
Aparatura electrica trebuie însoţitã de un certificat de conformitate (standardul de referinta EN 50014) sau un certificat de control emis pentru aparatura electrica purtând marcarea CENELEC EEx şi având acelaşi nivel de protecţie.
4.4.4. În ţara noastrã, conform <>Legii nr. 90/1996 şi a Normelor metodologice de aplicare, înainte de punerea în funcţiune a instalaţiilor electrice din arii periculoase trebuie obţinut un certificat de conformitate a echipamentelor tehnice şi sistemelor protectoare, eliberat de un organism notificat (INSEMEX Petrosani), pe baza unei documentaţii întocmite în conformitate cu prevederile legii de mai sus.
5. Alegerea aparaturii
5.1. Pentru alegerea corecta a aparaturii electrice pentru arii periculoase, trebuie cunoscute urmãtoarele elemente:
- clasificarea ariei periculoase în zone, (standardul de referinta este SR EN 60079-10);
- clasa de temperatura sau temperatura de aprindere a gazelor sau vaporilor;
- grupa (subgrupa) aparaturii electrice;
- condiţiile locale (temperatura ambianta şi factorii care pot influenta negativ protecţia la explozie).
5.2. În zona 0 pot fi utilizate numai aparatura şi circuite cu securitate intrinseca de categoria "ia". Standardul de referinta este SR EN 50020-2003.
5.3. În zona 1 se poate utiliza aparatura permisã pentru zona 0 precum şi aparatura cu urmãtoarele tipuri de protecţie:


  Standard de referinta:
  Capsulare antideflagranta     "d"        SR EN 50018-2003
  Aparatura presurizata         "p"        SR EN 50016-2000
  Inglobare în nisip            "q"        SR EN 50017-1998
  Imersiune în ulei             "o"           EN 50015-1998
  Securitate marita             "e"        SR EN 50019-2003
  Securitate intrinseca         "i"        SR EN 50020-2003
  Incapsulare                   "m"        SR EN 50028-1995

5.4. În zona 2 se poate utiliza aparatura admisã pentru zonele 0 sau 1 precum şi aparatura special proiectata pentru zona 2, ca, de exemplu, tipul de protecţie "n". Standardul de referinta CEI 60079-15 (a se vedea 4.3.8).
5.5. Prevederile de la 5.3 şi 5.4 nu sunt obligatorii în cazul instalaţiilor pilot sau legate de activitatea de cercetare-dezvoltare, dacã sunt îndeplinite, dupã caz, una sau mai multe din urmãtoarele condiţii:
- s-au luat mãsuri pentru a preveni apariţia unei atmosfere explozive periculoase;
- la apariţia unei atmosfere periculoase, aparatura electrica este deconectata automat;
- personalul şi mediul nu sunt periclitate de explozii sau incendii.
Personalul de exploatare trebuie sa ia cunostinta de aceste condiţii în scris şi sa fie instruit în privinta prescripţiilor privind utilizarea aparaturii electrice în arii periculoase.
5.6. Alegerea şi montarea aparaturii electrice trebuie facuta astfel încât sa fie evitata influenta factorilor externi precum: umiditatea, caldura, vibratiile, agenţii chimici, etc.
5.7. La instalarea aparaturii de protecţie antideflagranta trebuie evitata apropierea de obstacole solide (pereţi, conducte, suporti de montare, etc.)
Distanţele minime de separare de la flansa antideflagranta în funcţie de subgrupa de aparatura sunt:


     - pentru subgrupa IIA                  10 mm
     - pentru subgrupa IIB                  30 mm
     - pentru subgrupa IIC                  40 mm

5.8. Imbinarile antideflagrante trebuie protejate impotriva coroziunii prin aplicarea unor lubrifianţi care nu se intaresc şi care, de regula, sunt indicaţi de fabricant în funcţie de tipul aparaturii.
De exemplu, pentru imbinari cu flanse şi cep la corpuri de iluminat se recomanda pasta siliconica, rezistenta la temperaturi între -40°C şi +200°C.
5.9. Carcasele aparaturii cu tipul de protecţie "e", care conţin pãrţi sub tensiune neizolate trebuie sa aibã un grad de protecţie de cel puţin IP 54, iar cele care conţin pãrţi sub tensiune izolate trebuie sa aibã un grad de protecţie de cel puţin IP 44.
Pentru maşini electrice rotative instalate în medii curate şi supravegheate de personal calificat se admite un grad de protecţie IP 20 (cu excepţia cutiilor de borne).
5.10. Aparatura cu tipul de protecţie "p" sau "i" trebuie instalata cu respectarea prevederilor de la cap. 9 şi respectiv 11.
5.11. Suplimentar fata de prevederile de mai sus, la instalarea aparaturii în arii periculoase trebuie respectate şi instrucţiunile sau recomandãrile fabricantului aparaturii.
6. Protecţia electrica
6.1. Protecţii necesare
6.1.1. Circuitele şi echipamentele electrice situate în zone cu pericol de explozie, exceptându-le pe cele cu securitate intrinseca, trebuie prevãzute cu urmãtoarele protecţii:
- protecţie la suprasarcina;
- protecţie la scurtcircuit;
- protecţie la defecte de punere la pãmânt;
- protecţie contra reanclansarii automate în caz de defect.
6.1.2. Protecţia la suprasarcina va fi temporizata funcţie de curent, iar cea de scurtcircuit va acţiona instantaneu.
Protecţia la defecte de punere la pãmânt va acţiona temporizat sau instantaneu funcţie de modul de tratare a neutrului reţelei de alimentare (a se vedea 12.1.).
6.2. Protecţia motoarelor electrice
6.2.1. Pe lângã protectiile de la 6.1., la motoarele electrice mai trebuie prevãzute:
- protecţia la scãderea tensiunii de alimentare sub limitele admise.
Fac excepţie motoarele pentru care se prevede reaccelerarea în urma golurilor de tensiune de scurta durata, în vederea continuãrii fãrã întrerupere a procesului tehnologic.
- protecţia contra rãmânerii în doua faze, la motoarele de joasa tensiune.
La realizarea protecţiei prin relee a motoarelor electrice de medie tensiune se vor respecta prevederile normativului PE 501.
6.2.2. Dispozitivele de protecţie la suprasarcina a motoarelor electrice pot fi de tipul:
a) dispozitive care asigura protecţia de baza la suprasarcina cum sunt releele termice de protecţie temporizate, dependente de curent, reglate pentru curentul nominal al motorului; acestea trebuie sa acţioneze în 2 ore sau mai puţin la un curent de 1,20 din curentul reglat şi sa nu acţioneze înainte de 2 ore la un curent de 1,05 din curentul reglat.
În reţelele de joasa tensiune trebuie prevãzute relee pe toate fazele. În reţelele de medie tensiune cu neutrul izolat sau legat la pãmânt prin bobina de stingere, se admite montarea releelor numai pe doua faze.
b) dispozitive care asigura o protecţie preventivã la suprasarcina, cum sunt:
- detectoarele de temperatura inglobate în infasurari, pentru supravegherea directa a temperaturii în motor; (termistoare);
- alte dispozitive care asigura, în mod similar cu cele de mai sus, protecţia contra supraincalzirilor inadmisibile.
6.2.3. La proiectarea protectiilor de baza ale motoarelor de joasa tensiune se recomanda utilizarea asociaţiei:
- disjunctor, echipat cu relee electromagnetice, pentru protecţia la scurtcircuit;
- contactor;
- releu de protecţie la suprasarcina (releu termic).
Tipul de coordonare al acestei asociaţii trebuie sa fie 2. Standardele de referinta sunt SR EN 60947-1 şi SR EN 60947-4-1.
6.2.4. Indiferent de modul de comanda/control al motorului, trebuie prevãzut un dispozitiv de oprire local.
6.2.5. Releele de protecţie la scurtcircuit sau suprasarcina, limitatoarele de temperatura, releele de tensiune trebuie sa declanseze toate conductoarele active ale circuitului protejat şi sa nu permitã reanclansarea decât dupã deblocarea manualã a elementului de protecţie. În cazul reanclansarii sau deblocarii, trebuie sa se verifice dacã echipamentul protejat este în stare de funcţionare.
6.2.6. Protecţia termica a motoarelor electrice cu rotorul în scurtcircuit şi tip de protecţie cu siguranta marita "e" trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) Dispozitivele de protecţie temporizate, dependente de curent, cu caracteristica de timp inversa, trebuie sa deconecteze motorul blocat în timpul t(E) indicat pe eticheta motorului.
Curbele caracteristice timp-curent ale dispozitivelor de protecţie trebuie sa fie afişate vizibil la locul de instalare. Acestea trebuie sa indice timpii de declansare la solicitare trifazata, plecand de la starea rece, pentru o temperatura ambianta de 20°C şi curenţi de 3 pana la 8 ori curentul reglat. Echipamentele trebuie sa declanseze cu o abatere de maxim ±20% din timpii rezultaţi din curbe.
Pentru motoarele cu bobinajul conectat în triunghi, releele de protecţie trebuie sa asigure protecţia contra functionarii în doua faze. Releele trebuie sa declanseze la o valoare de 0,87 din curentul de pornire al motorului, într-un timp mai mic sau cel mult egal cu t(E).
Dispozitivele de protecţie pentru motoarele cu porniri grele şi frecvente, care produc o încãlzire suplimentarã, trebuie sa fie special adaptate astfel încât sa declanseze înainte de atingerea temperaturii limita. Aceasta temperatura nu trebuie depãşitã nici chiar în timpul pornirii motorului.
Schema de protecţie a motorului trebuie sa prevadã blocarea la porniri repetate.
Pentru motoarele cu porniri grele se recomanda adoptarea unei alte metode de pornire decât cea directa, care sa limiteze solicitarile electrice şi termice precum şi monitorizarea curentului absorbit de motor cu ampermetre montate în punctul de comanda al motorului.
___________
*) Se considera ca o pornire este grea, dacã dispozitivul de protecţie, ales conform celor de mai sus, deconecteaza motorul înainte ca acesta sa atinga viteza nominalã. Este, în general, cazul în care timpul necesar pentru atingerea vitezei nominale depãşeşte de 1,7 ori timpul t(E).

b) Detectoarele de temperatura, inglobate în infasurari, sunt permise pentru a controla temperatura limita a motorului numai dacã acest lucru este specificat în documentaţia motorului.
6.2.7. Motoarele cu securitate marita alimentate la frecventa şi tensiune variabile printr-un convertizor trebuie încercate ca un ansamblu împreunã cu convertizorul specificat de furnizor şi cu sistemul de protecţie.
6.2.8. Motoarele în execuţie antideflagranta alimentate la frecventa şi tensiune variabile printr-un convertizor trebuie sa îndeplineascã una din urmãtoarele cerinţe:
a) cerinta de la 6.2.6;
b) sa fie prevãzute cu detectoare de temperatura inglobate în infasurari, pentru controlul direct al temperaturii, care, împreunã cu releul de protecţie asociat, sa comande deconectarea.
Încercarea motorului şi convertizorului ca un ansamblu nu este obligatorie.
6.3. Protecţia transformatoarelor
6.3.1. Transformatoarele trebuie prevãzute cu urmãtoarele protecţii:
- protecţie contra scurtcircuitelor pe partea primara;
- protecţie contra defectelor de punere la pãmânt sau a curentilor reziduali;
- protecţie contra suprasarcinii pe partea secundarã.
Protectiile trebuie astfel alese încât sa se asigure selectivitatea.
Nu este necesarã protecţia la suprasarcina în urmãtoarele cazuri:
- transformatorul este astfel construit încât poate suporta continuu curentul secundar de scurtcircuit la tensiunea primara şi frecventa nominalã, fãrã o supraincalzire inadmisibila;
- datoritã specificului consumatorilor racordati, nu este posibila apariţia unor suprasarcini.
6.3.2. Transformatoarele care au indicatoare de lichid trebuie astfel montate încât nivelul lichidului sa fie vizibil.
6.3.3. La întocmirea şi calculul protectiilor pentru transformatoarele de medie tensiune pe partea primara se vor respecta prevederile normativului PE 501.
6.4. Protecţia condensatoarelor
6.4.1. Condensatoarele trebuie prevãzute cu protecţie la scurtcircuit cu acţiune instantanee. Aceasta protecţie poate fi realizatã pentru un grup de condensatoare, dacã se asigura în acest mod şi protecţia fiecãrui condensator în parte.
6.4.2. Bateriile de condensatoare trebuie prevãzute cu posibilitatea de deconectare manualã prin intreruptor sau contactor.
6.4.3. Condensatoarele care rãmân în legatura cu zona 1 chiar şi dupã declanşarea circuitelor electrice trebuie sa aibã, independent de locul amplasarii - în interiorul zonei 1 sau în exteriorul zonei cu pericol de explozie - un dispozitiv de descãrcare. Acest dispozitiv trebuie sa producã descãrcarea într-un interval de 5 secunde la o energie remanenta de
- 0,2 mJ la instalaţiile electrice din subgrupa de explozie IIA
- 0,06 mJ la instalaţiile electrice din subgrupa IIB
- 0,02 mJ la instalaţiile electrice din subgrupa IIC
Aceasta condiţie se considera îndeplinitã pentru condensatoarele construite într-un mod de protecţie conform par. 5.3.
6.4.4. Pentru evitarea unei autoexcitari la motoare asincrone cu compensare separatã, capacitatea de compensare nu trebuie sa fie mai mare de 90%.
6.5. Protecţia echipamentelor şi sistemelor de încãlzire
6.5.1. Pentru echipamentele şi sistemele de încãlzire prin rezistenta trebuie luate mãsuri suplimentare de protecţie, în scopul limitãrii temperaturii maxime de suprafata.
Dispozitivul de protecţie trebuie sa conducã la deconectarea sistemului de încãlzire şi sa fie de tipul cu reconectare manualã.
6.5.2. Trebuie luate, de asemenea, mãsuri de limitare a incalzirilor datorate curentilor de scurgere la pãmânt anormali sau a defectelor de punere la pãmânt.
În acest scop, într-un sistem tip TT sau TN trebuie instalate relee de protecţie la curent rezidual (RCD) cu un curent rezidual de max 300 mA (se recomanda I(delta n) <= 30 mA) care sa deconecteze la un timp de max. 5 sec. la I(delta n) şi sub 0,15 sec la 5I(delta n), I(delta n) fiind curentul diferential rezidual nominal al releului.
În sistemele IT trebuie utilizat un dispozitiv de control al rezistentei de încãlzire, care sa semnalizeze scãderea rezistentei de izolatie sub valoarea de 50 ohm/volt.
În cazul în care sistemul de încãlzire prin rezistenta este protejat prin instalarea într-o aparatura electrica, nu este necesarã protecţia la curent rezidual sau la defectele de punere la pãmânt, (de exemplu, rezistentele anticondens din carcasa unui motor electric).
6.5.3. Circuitele sistemelor de însoţire electrica a conductelor sau echipamentelor tehnologice cu cabluri de încãlzire trebuie protejate:
- contra scurtcircuitelor prin intreruptoare automate bipolare având protecţie atât pe faza cat şi pe conductorul neutru;
- contra curentilor de scurgere la pãmânt anormali prin relee de protecţie la curent rezidual conform 6.5.2.
Cablurile de însoţire electrica trebuie sa aibã un invelis metalic legat la pãmânt.
Se recomanda utilizarea cablurilor de tip "autoregulator" (cu caracteristica inversa curent-temperatura), în scopul evitãrii incalzirilor locale periculoase.
6.6. Protecţia circuitelor de iluminat
6.6.1. Circuitele monofazate la care sunt racordate corpuri de iluminat amplasate în arii periculoase trebuie protejate prin sigurante fuzibile sau intreruptoare automate, atât pe faza cat şi pe conductorul neutru.
Lampile corpurilor de iluminat trebuie alese ţinând cont de tensiunea, puterea, frecventa şi dimensiunile înscrise pe placuta acestora, astfel încât sa se evite apariţia unor temperaturi de suprafata inadmisibile sau alte riscuri.
7. Deconectarea în caz de urgenta şi separarea electrica
7.1. Este necesar sa se prevadã posibilitatea ca instalaţiile electrice dintr-o arie periculoasa sa fie deconectate manual în caz de urgenta (incendiu, explozie, avarie tehnologicã, etc.). Standardele de referinta sunt SR EN 418 şi SR CEI 60364-4-46.
Punctul de deconectare trebuie amplasat în afarã ariei periculoase.
Dispozitivul de deconectare trebuie sa fie uşor de recunoscut, amplasat într-o zona de acces.
Intreruptorul comandat de butonul de avarie trebuie sa intrerupa toate conductoarele active, inclusiv conductorul neutru.
7.2. Trebuie prevãzutã posibilitatea ca fiecare circuit sau grup de circuite sa fie separate de restul instalaţiei electrice, pentru a se asigura securitatea personalului care intervine pentru întreţinere sau reparaţii.
Un aparat folosit pentru funcţia de separare trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele cerinţe:
- întreruperea sa se facã pe toate conductoarele active, inclusiv conductorul neutru;
- sa poatã fi blocat sau zavorat în poziţia "deschis", în scopul evitãrii unei inchideri neintentionate.
Verificarea deschiderii contactelor poate fi:
- vizuala, pentru aparatele cu separare vizibila;
- mecanicã, pentru aparatele cu separare aparenta, având un indicator ce indica poziţia contactelor.
8. Canalizatii electrice
8.1. Prevederi generale
8.1.1. Instalarea aparaturii electrice în arii periculoase se poate face prin:
- sisteme de cabluri;
- sisteme de conductoare protejate în conducte de protecţie.
Aparatura electrica utilizata trebuie sa fie special proiectata pentru unul din modurile de instalare de mai sus (a se vedea şi 8.5.10).
8.1.2. În zone cu pericol de explozie se pot folosi:
- cabluri în execuţie omologata pentru zona respectiva;
- conductoare izolate montate în conducte de protecţie;
- bare capsulate cu un tip de protecţie antiex. Standardul de referinta este SR EN 50014.
Este permisã şi folosirea cablurilor cu conductoare de aluminiu, dar cu secţiunea minima de 16 mm^2 şi cu conexiuni corespunzãtoare pentru aluminiu, cu excepţia utilizãrii lor în instalaţii cu securitate intrinseca.
8.1.3. Secţiunea minima a cablurilor trebuie sa fie:
- 1,5 mm^2 pentru cabluri de energie
- 1 mm^2 pentru cabluri de comanda-control-semnalizare
- 1,5 mm^2 pentru cabluri folosite în circuitele transformatoarelor de curent
- 0,5 mm diametru pentru cabluri de telemecanica sau telecomunicaţii utilizate în încãperi închise şi 0,8 mm diametru pentru aceleaşi tipuri de cabluri utilizate în instalaţii exterioare.
Secţiunea minima a conductoarelor de aluminiu izolate, protejate în conducte de protecţie trebuie sa fie 4 mm^2.
8.1.4. Dimensionarea circuitelor electrice se va face în conformitate cu prevederile normativelor NP I-7 şi PE-107, completate cu prevederile de la acest capitol.
Pentru instalaţiile cu securitate intrinseca nu sunt valabile prevederile 8.1.2, 8.2.1, 8.2.2, 8.2.3.
8.1.5. Sistemele de cabluri trebuie astfel instalate încât sa se evite expunerea lor la deteriorãri mecanice, la coroziune, caldura sau influente chimice.
În acest scop trebuie alese cabluri cu o construcţie corespunzãtoare condiţiilor de montare şi funcţionare (de exemplu, cabluri armate, ecranate, cu manta metalicã sau semirigida, etc.) sau trebuie luate mãsuri de protecţie (de exemplu, montarea acestora în conducte de protecţie pe portiunile expuse).
8.1.6. Modul de conectare a circuitelor în cabluri sau conductoare la aparatura electrica din arii periculoase trebuie sa respecte prevederile tipului de protecţie al aparaturii.
Este admisã conectarea a doua sau mai multe conductoare la aceeaşi borna, dacã tipul de borna permite acest lucru.
Doua conductoare cu secţiuni diferite pot fi conectate la aceeaşi borna dacã sunt în prealabil fixate prin acelaşi manson de comprimare.
Orificiile aparaturii electrice, destinate intrãrilor de cabluri sau conducte şi neutilizate, trebuie obturate cu dopuri adecvate pentru tipul de protecţie corespunzãtor şi care nu pot fi demontate decât cu dispozitive speciale.
8.1.7. Trecerea gazelor, vaporilor sau lichidelor inflamabile dintr-o arie în alta precum şi acumularea acestora în canale de cabluri trebuie prevenita prin mãsuri corespunzãtoare cum ar fi etansarea conductelor, tuburilor sau cutiilor de jonctiune, umplerea canalelor de cabluri cu nisip, etc.
Deschiderile din pereţi pentru trecerea cablurilor şi conductelor dintr-o arie periculoasa într-una nepericuloasa trebuie etansate în mod corespunzãtor, de exemplu prin etansari cu mortar sau obturari cu nisip (a se vedea şi 8.4).
8.1.8. Distanta minima dintre cabluri şi conducte ce trebuie avutã în vedere este de 50 mm la intersectii şi 100 mm la apropieri. Fac excepţie cablurile de însoţire electrica a conductelor.
8.1.9. Se recomanda ca jonctionarea cablurilor în arii periculoase sa fie evitata pe cat posibil.
În cazul în care acest lucru nu poate fi evitat, jonctiunile trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
- sa fie fãcute într-o capsulare cu un tip de protecţie corespunzãtor zonei;
- sa fie corespunzãtoare din punct de vedere electric şi mecanic;
- sa fie umplute cu un compound, o rasina epoxidica sau acoperite cu un invelis termocontractabil, conform instrucţiunilor date de producãtor.
În cazul în care, la instalarea unei capsulari, sunt necesare borne suplimentare şi/sau conductoare de alte dimensiuni şi curenţi fata de cele prevãzute de furnizor, este necesar sa se verifice prin calcul, pe baza parametrilor specificati de producãtor, ca puterea disipata în noile condiţii nu depãşeşte puterea nominalã maxima disipata, astfel încât temperatura maxima de suprafata a capsularii sa nu fie depãşitã.
Racordarile conductoarelor din cabluri la aparaturi antideflagrante sau circuite cu securitate intrinseca trebuie fãcute numai prin conectoare de presare, cleme cu surub asigurate contra slabirii, sudare sau brazare.
8.1.10. Trecerea de la un cablu cu conductoare de aluminiu la un cablu cu conductoare de cupru, în vederea racordarii motorului aferent unui utilaj ce prezintã vibratii excesive sau necesita demontari frecvente trebuie realizatã într-o cutie de trecere. Tipul de protecţie al acesteia trebuie sa corespundã normei de referinta SR EN 50014.
Legatura de la cutia de trecere la motor poate fi legatura rigida în teava sau legatura flexibila în tub flexibil (a se vedea şi 8.5).
Legatura electrica dintre cutia de trecere şi cutia de borne a motorului se poate face fie în conductoare cu izolatie termoplastica sau din cauciuc, fie în cablu flexibil.
8.2. Alegerea cablurilor
8.2.1. Pentru canalizatii fixe se pot folosi cabluri:
- cu manta metalicã;
- cu manta termoplastica;
- cu manta elastomerica;
- cu manta şi izolatie minerala.
8.2.2. Cablurile pentru echipamente portabile cu curenţi nominali pana la 6 A şi tensiune de maximum 250 V pot sa aibã mantaua din:
- cauciuc sau policloroprena execuţie mijlocie;
- elastomer sintetic echivalent.
Aceste cabluri nu pot fi folosite pentru lampi sau pompe portabile, comutatoare tip pedala sau alte aparate portabile, dacã sunt supuse solicitãrilor mecanice.
Pentru aparatura portabila de curenţi şi tensiuni mai mari decât cele de mai sus trebuie folosite cabluri cu manta din:
- cauciuc sau policloroprena execuţie grea;
- alt elastomer sintetic echivalent.
Cablurile pentru echipamente mobile trebuie sa aibã conductorul de protecţie inglobat în mantaua cablului.
8.2.3. Cablurile flexibile trebuie sa fie de urmãtoarele tipuri:
- cu manta din cauciuc sau policloroprena execuţie mijlocie;
- cu manta din cauciuc sau policloroprena execuţie grea;
- cu izolatie din material plastic echivalente cu ultimul tip.
8.3. Intrari de cabluri
8.3.1. Intrarea cablurilor într-o aparatura antideflagranta se poate face astfel:
- intrare directa, în care intrarea cablului se face direct în capsularea antideflagranta a aparaturii;
- intrare indirecta, în care intrarea cablului se face prin intermediul unui compartiment de borne cu tipul de protecţie antideflagranta "d" sau cu securitate marita "e".
8.3.2. Sistemele de intrari de cabluri trebuie sa satisfacã toate prescripţiile la care se fac referiri în standardul corespunzãtor pentru aparatura, iar dispozitivele de intrare de cabluri sa fie adecvate tipului de cablu folosit şi sa nu afecteze tipul de protecţie al aparaturii.
8.3.3. Intrãrile de cabluri în compartimentul de borne al unei aparaturi antideflagrante trebuie sa satisfacã cerinţele de la 8.3.4. pentru compartiment de borne Ex "d" şi cele de la 8.3.5. pentru compartiment de borne Ex "e".
Acolo unde cablurile intra în aparatura antideflagranta direct, sistemul de cabluri trebuie sa satisfacã prescripţiile de la 8.3.4.
8.3.4. Intrãrile de cabluri pentru aparatura antideflagranta trebuie sa asigure etansarea dintre cablu şi corpul intrãrii fie printr-un inel de etansare din material elastomeric, metalic sau compozit, fie printr-un compound de umplere.
Este permis a se folosi dispozitive de intrari de cabluri cu inel de etansare pentru:
- capsulari subgrupele IIA, IIB amplasate în zona 2;
- capsulari subgrupele IIA, IIB amplasate în zona 1 care au un volum mai mic de 2000 cm^3.
Pe fiecare intrare de cablu trebuie marcate diametrul minim şi maxim admisibil al cablului.
Inelele de etansare compresibile trebuie sa aibã înãlţimea axiala necomprimata de 20 mm pentru cabluri cu diametrul pana la 20 mm şi de minimum 25 mm pentru cabluri cu diametrul mai mare de 20 mm.
De asemenea, fiecare inel trebuie marcat cu diametrul minim şi maxim admisibil al cablului.
În toate celelalte situaţii care nu respecta condiţiile de mai sus şi anume:
- capsularile ce conţin o sursa interna de aprindere, au un volum mai mare de 2000 cm^3 şi sunt amplasate în zona 1;
- capsularile din subgrupa IIC care conţin o sursa interna de aprindere trebuie folosit fie un dispozitiv de etansare antideflagrant (camera de etansare sau cutie de stopare) care realizeazã etansarea în jurul conductoarelor individuale printr-un compound sau alt material de etansare, fie o intrare de cablu antideflagranta cu compound de umplere.
Sursa interna de aprindere include scanteile care se produc în funcţionare normalã, care pot cauza aprinderi. De regula, aparatura de comutatie constituie o sursa interna de aprindere. Se considera ca o capsulare care conţine numai borne sau o capsulare cu intrare indirecta nu constituie o sursa interna de aprindere.
___________
*) Prin volumul capsularii se înţelege volumul intern liber.

8.3.5. Intrãrile de cabluri la aparatura cu tipul de protecţie cu securitate marita trebuie sa respecte urmãtoarele condiţii:
- sa fie corespunzãtoare tipului de cablu utilizat;
- sa nu afecteze tipul de protecţie "e";
- sa realizeze gradul de protecţie IP 54 printr-o etansare corespunzãtoare (de exemplu printr-un inel de etansare sau o imbinare cu filet).
Capsularile cu grosimea de minimum 6 mm nu necesita o etansare suplimentarã între dispozitivul de intrare a cablului şi capsulare.
8.3.6. În cazul în care dispozitivul de intrare a cablului într-o capsulare nu este prevãzut cu un element de fixare, este necesarã fixarea corespunzãtoare a cablului.
8.4. Pozarea cablurilor
8.4.1. De regula, pozarea cablurilor trebuie facuta aparent pe suprafeţele pereţilor clãdirii sau pe construcţiile metalice.
Cablurile pozate aparent trebuie alese de tipul cu întârziere la propagarea flacarii (standardul de referinta pentru încercãri este SR CEI 60332-1).
8.4.2. Pozarea cablurilor în pardoseala şi în planşeele dintre etaje trebuie facuta în conducte de oţel imbinate prin infiletare sau în canale.
Ieşirea cablurilor din ţevile de protecţie la motoare sau aparatura localã trebuie etansata.
8.4.3. Traseele de cabluri trebuie astfel alese încât sa permitã intervenţia pentru întreţinere sau în caz de avarii şi incendii.
8.4.4. La trecerile cablurilor prin pereţi şi planşee se pot folosi ţevi de trecere, presetupe sau cutii de nisip. Etansarile vor fi executate conform prevederilor normativului P 118 şi Anexei la acesta, indicativ MP-008.
8.4.5. Trebuie evitata, pe cat posibil, strapungerea pereţilor rezistenti la explozie pentru trecerea canalizatiilor de cabluri sau conducte.
Aceasta este permisã numai în cazuri de stricta necesitate şi cu respectarea prevederilor din P 118.
8.4.6. Pozarea cablurilor pe estacade trebuie facuta cu respectarea prevederilor normativului PE 107, ţinând seama şi de prevederile de la 8.1.18.
8.4.7. Se admite folosirea estacadelor tehnologice pentru pozarea cablurilor, rezervandu-se în acest scop spaţii speciale. Se recomanda folosirea partii laterale opusã partii pe care sunt montate utilajele.
8.4.8. Trebuie evitate traseele de cabluri care trec pe deasupra utilajelor ce conţin sau vehiculeaza substanţe inflamabile, cu excepţia cablurilor aferente utilajului respectiv.
8.4.9. În cazul montarii cablurilor sub conducte, trebuie luate mãsuri de protejare a cablurilor în zonele cu posibile scapari de produse (ventile, flanse, purje) precum şi în zonele de jonctionare a cablurilor.
8.4.10. Podurile metalice de cabluri trebuie legate la pãmânt, iar între elementele şi profilele longitudinale ale acestora trebuie realizate legãturi de echipotentializare.
De asemenea, conductele de protecţie ale cablurilor trebuie conectate între ele prin punti de echipotentializare şi legate la pãmânt.
8.4.11. În zonele cu vapori şi gaze mai grele decât aerul, canalele de cabluri trebuie umplute cu nisip şi acoperite cu dale de beton (rosturile dintre acestea se vor etansa cu bitum sau alt material).
Se recomanda pozarea cablurilor pe un singur rând pe fundul canalului, la o distanta între cabluri de minimum 100 mm. Cablurile se pot poza şi pe mai multe randuri dacã sunt separate prin caramida şi nisip, iar distanta dintre randuri este de minimum 150 mm.
Ieşirea cablurilor din canale trebuie facuta prin ţevi de oţel incastrate în pereţii canalului şi cu etansarea corespunzãtoare a cablurilor pe teava.
În zonele cu vapori şi gaze mai uşoare decât aerul nu este necesarã umplerea canalelor cu nisip.
Nu este permisã pozarea cablurilor în canale în zonele unde pot aparea scurgeri de lichide cu temperatura ridicatã sau solventi, care pot afecta mantaua cablurilor.
8.4.12. La pozarea cablurilor în canale umplute cu nisip cu lungimi mai mari de 10 m trebuie luatã în considerare reducerea sarcinii admisibile fata de pozarea în pãmânt sau în aer, conform Anexei 5.
8.4.13. Pozarea cablurilor în pãmânt trebuie sa respecte prevederile normativului PE 107.
8.5. Conductoare sau cabluri în conducte de protecţie
8.5.1. Conductele de protecţie pentru conductoare sau cabluri racordate la capsulari antideflagrante trebuie sa fie de tipul:
a) conducta de oţel de mare rezistenta, trefilat solid sau cu sudura continua, cu grosimea minima a peretelui de 2 mm, protejate contra coroziunii prin zincare sau vopsire;
b) conducta flexibila din metal sau un material compus - de exemplu, conducta metalicã cu manta din cauciuc sau material plastic, având rezistenta mecanicã mare sau foarte mare.
Dupã adoptarea standardelor CEI/EN specifice pentru conducte de protecţie, se vor avea în vedere prevederile acestora privind condiţiile tehnice ale conductelor de protecţie instalate în arii periculoase.
8.5.2. Imbinarile conductelor trebuie fãcute prin infiletare, asigurându-se infiletarea a minimum cinci filete între conducta şi capsulare sau între conducta şi racord.
8.5.3. Conductele trebuie prevãzute cu dispozitive de etansare la intrarea într-o capsulare în care, în funcţionare normalã, se produc scantei, arcuri electrice sau temperatura ridicatã, precum şi la intrarea sau ieşirea dintr-o arie periculoasa.
Aceste dispozitive trebuie montate la o distanta de maximum 450 mm de capsulare.
Excepţie fac capsularile cu racorduri la conducte cu diametrul mai mic de 50 mm, la care nu sunt necesare dispozitive de oprire a flacarilor.
Dupã instalarea conductoarelor, dispozitivele de etansare trebuie umplute cu o masa de etansare (compound), în scopul de a evita intrarea gazelor în conducte.
Compoundul trebuie sa fie impermeabil, sa nu se contracte la aplicare şi sa aibã punctul de inmuiere mai mare de 90°C.
Adâncimea masei de etansare (compoundului) din dispozitivul de etansare trebuie sa fie cel puţin egala cu diametrul interior al conductei, dar nu mai mic de 16 mm.
8.5.4. Toate imbinarile conductelor cu aparatura electrica trebuie sa fie de tipul demontabil (prin racorduri olandeze), pentru a permite demontarea aparaturii fãrã demontarea conductei.
8.5.5. În cazul circuitelor de lungimi mari, unde este posibila acumularea condensului în interiorul conductelor de protecţie trebuie montate dispozitive speciale de drenare.
8.5.6. Racordarea motoarelor electrice care au vibratii excesive în funcţionare normalã se recomanda a fi facuta prin intermediul unei cutii de trecere şi a unui racord flexibil (a se vedea şi 8.1.).
8.5.7. În conducte se pot utiliza cabluri mono sau multifilare, nearmate sau fãrã manta, conductoare izolate din cupru sau aluminiu cu izolatie termoplastica sau elastomerica.
Suma ariilor totale ale secţiunilor cablurilor instalate într-o conducta nu trebuie sa depãşeascã 40% din aria secţiunii conductei.
8.5.8. Imbinarea conductoarelor trebuie facuta, de regula, prin conectoare sau cleme de legatura prin presare, cu surub asigurat contra slabirii sau prin sertizare.
Clemele trebuie sa fie omologate pentru conductoare de cupru sau de aluminiu.
Conductoarele de cupru pot fi imbinate şi prin rasucire şi matisare, pe o lungime de cel puţin 20 mm.
Imbinarea conductoarelor de aluminiu prin rasucire este interzisã.
La imbinarea conductoarelor trebuie respectate şi prevederile corespunzãtoare din normativul NP I7-02.
8.5.9. Izolarea locurilor de imbinare a conductoarelor trebuie facuta fie cu benzi adezive de PVC rezistent la intemperii, fie cu benzi termocontractabile sau alte materiale echivalente.
8.5.10. Se recomanda ca instalarea aparaturii sa se facã exclusiv prin unul din modurile de la 8.1.1.
În cazul în care este necesarã instalarea prin cabluri a unei aparaturi proiectate pentru instalare în conductoare protejate în conducte sau invers, trebuie aplicate mãsurile de adaptare de la 8.5.11. sau 8.5.12.
8.5.11. O capsulare proiectata special pentru racordarea conductoarelor în conducte de protecţie poate fi racordata prin cabluri conform uneia din cele trei metode de mai jos:
1. Conducta metalicã rigida filetata poate fi infiletata în orificiul filetat al capsularii.
Pe conducta metalicã, la max. 450 mm de capsulare se instaleaza un dispozitiv de etansare; între acesta şi cutia de borne se instaleaza o alta conducta metalicã rigida, în aceleaşi condiţii ca mai sus.
Dacã lungimea acesteia este mai mare de 450 mm, se instaleaza un dispozitiv de etansare suplimentar.
Cablul se va racorda la cutia de borne în conformitate cu modul de protecţie al cutiei.
2. Un adaptor cu acelaşi mod de protecţie ca şi capsularea, având treceri etanse şi cutie de borne, poate fi infiletat în orificiul de intrare al conductei în capsulare direct sau prin intermediul unei conducte de maximum 150 mm lungime.
Metoda se aplica şi în cazul capsularilor proiectate special pentru racordarea în cabluri instalate în conducte, dar pentru care realizarea conexiunii necesita alte cabluri.
Cablul se va racorda la cutia de borne conform prevederilor corespunzãtoare modului de protecţie al cutiei.
3. Cablul poate fi racordat la capsulare cu ajutorul unei intrari de cablu şi, dacã este necesar, cu ajutorul unei piese de tranzitie, care are rolul de adaptare a diametrului intrãrii de cablu la cel al orificiului filetat al capsularii.
Atunci când cablul intra într-o capsulare antideflagranta, între intrarea de cablu şi capsulare se insereaza un dispozitiv de etansare, conform metodei 1.
8.5.12. Racordarea în conductoare a unei capsulari proiectate special pentru racordarea în cablu se poate face prin infiletarea unei ţevi rigide în orificiul capsularii (a se vedea şi 8.1.).
Filetul conductei trebuie sa fie compatibil cu filetul capsularii.
8.6. Montarea conductelor de protecţie
8.6.1. Este interzisã aşezarea conductelor pe suprafata pardoselii. Este admisã pozarea conductelor în pardoseli betonate, dacã acestea sunt acoperite cu un strat de minimum 20 mm de beton.
Nu este permisã pozarea în pardoseli a conductelor de protecţie mai mici de 3/4".
8.6.2. În încãperile foarte umede şi cu mediu puternic coroziv, conductele nu trebuie aşezate direct pe suprafeţele portante. Distanţele minime între conducte şi pereţi sau tavane trebuie sa fie:
- pentru conducte cu diametrul pana la 1" - de doua ori diametrul conductei respective;
- pentru conducte cu diametrul mai mare de 1" - diametrul conductei respective.
8.6.3. Trebuie prevãzute legãturi de fixare rigida a conductelor de protecţie, care sa nu permitã deplasarea acestora fata de construcţia de sustinere.
Nu este permisã fixarea conductelor prin sudare directa de suport.
8.6.4. Conductele de protecţie montate aparent trebuie fixate astfel:
- la maximum 800 mm fata de motoare sau aparate locale;
- la maximum 300 mm fata de corpuri de iluminat, cutii de derivatie sau fitinguri.
8.6.5. La trecerea conductelor prin pereţi sau planşee trebuie respectate prevederile normativului P 118 şi MP-008.
8.6.6. La trecerea conductelor prin pereţi, dispozitivele de etansare trebuie montate, de regula, în ariile periculoase, în imediata apropiere a locului de ieşire. Între dispozitivul de etansare şi perete nu este permisã montarea de racorduri de legatura.
9. Prescripţii de instalare şi punere în funcţiune pentru aparatura presurizata "p"
9.1. Condiţii tehnice pentru conducte
9.1.1. Materialele folosite pentru conducte şi imbinari nu trebuie sa fie afectate de gazul de protecţie şi de vaporii sau gazele inflamabile în care sunt instalate.
9.1.2. Conductele trebuie sa reziste la 1,5 ori suprapresiunea maxima specificatã de furnizorul aparaturii presurizate sau la suprapresiunea maxima a sursei de presurizare.
9.1.3. Intrarea gazului de protecţie în conducta de alimentare trebuie sa se facã în afarã ariei periculoase. Face excepţie cazul în care gazul este furnizat în butelii.
9.1.4. Se recomanda ca orificiile de ieşire a gazului de pe conductele de evacuare sa fie într-o arie nepericuloasa.
Dacã acest lucru nu este posibil, trebuie instalate bariere contra scanteilor şi particulelor incendive.
9.1.5. Barierele nu sunt necesare în zona 2, dacã aparatura nu produce, în funcţionare normalã, scantei sau particule incendive.
În toate celelalte situaţii instalarea barierelor este obligatorie.
9.1.6. Se recomanda ca instalarea aparaturii de presurizare, ventilatoare, compresoare, dispozitivele de control/comanda aferente, etc., sa se facã într-o arie nepericuloasa; în caz contrar, aparatura trebuie sa fie protejata corespunzãtor zonei.
9.2. Mãsuri în cazul defectarii presurizarii
9.2.1. Aparatura cu sursa interna de degajare trebuie instalata conform instrucţiunilor furnizorului.
În cazul defectarii presurizarii, este necesarã alarmarea şi luarea de mãsuri pentru menţinerea siguranţei sistemului.
9.2.2. Dacã aparatura este fãrã sursa interna de degajare, mãsurile care trebuie luate în cazul defectarii presurizarii depind de clasificarea ariei periculoase şi de tipul de protecţie al aparaturii.
9.2.3. În zona 1, dacã aparatura este corespunzãtoare zonei 2 fãrã presurizare, este necesarã alarmarea, în vederea luãrii de mãsuri pentru repararea defectiunii; dacã aparatura este necorespunzãtoare pentru zona 2 fãrã presurizare, alarma trebuie urmatã de deconectare automatã.
9.2.4. În zona 2, în cazul în care aparatura este corespunzãtoare zonei 2 fãrã presurizare, nu trebuie luatã nici o mãsura; dacã aparatura nu este corespunzãtoare zonei 2 fãrã presurizare, este necesarã alarmarea.
9.3. Purjarea
9.3.1. Gazul de protecţie pentru purjare şi presurizare trebuie sa fie necombustibil şi netoxic, sa nu conţinã umezeala, praf sau ulei.
9.3.2. Dacã se foloseşte aerul ca gaz de protecţie, priza de aer trebuie amplasata în afarã ariei periculoase.
9.3.3. Cantitatea de gaz de presurizare necesar pentru purjare trebuie sa fie de cel puţin 5 ori volumul spaţiului liber din capsulare şi conductele aferente.
9.3.4. Timpul de purjare pentru presurizarea unei capsulari, inclusiv pentru conductele aferente, trebuie specificat de furnizor.
9.3.5. În zona 2 purjarea nu este obligatorie, dacã atmosfera în interiorul capsularii este mult sub limita inferioarã de inflamabilitate (de exemplu, 25% din LEL). Acest lucru se poate controla prin instalarea unor detectoare de gaz.
9.4. Punerea în funcţiune
9.4.1. În vederea punerii în funcţiune a unei instalaţii presurizate trebuie obţinut un certificat de verificare a tipului de protecţie eliberat de un organism notificat (a se vedea 4.4.4.). Standardul de referinta este SR EN 50014.
9.4.2. Punerea în funcţiune a unei instalaţii de presurizare trebuie autorizata de cãtre o comisie compusa din reprezentanţi ai beneficiarului, proiectantului, INSEMEX Petrosani şi ai Inspectoratului teritorial de stat pentru protecţia muncii.
10. Realizarea încãperilor presurizate
Prevederile de mai jos se referã la încãperi situate în arii periculoase, în care pãtrunderea gazelor sau vaporilor inflamabili este prevenita prin menţinerea în interiorul acestora a unui gaz de protecţie la o presiune mai mare decât cea atmosferica.
Se presupune inexistenta în aceste încãperi a unor surse interne de degajare de gaze sau vapori inflamabili.
Atmosfera din interiorul unei camere care parţial este situata într-o zona periculoasa, dar ale carei deschideri duc cãtre zone nepericuloase, se considera nepericuloasa.
Standardul de referinta privind principiile de construcţie a camerelor, precum şi a sistemului de conducte de gaz de protecţie este SR CEI 60079-13.
10.1. Principii de construcţie
10.1.1. Conductele pentru gazul de protecţie şi conexiunile acestora trebuie sa reziste la 1,5 ori suprapresiunea maxima la funcţionarea normalã sau minimum 200 Pa.
Pentru evitarea deformarii conductelor sau conexiunilor datorate unor suprapresiuni în funcţionare trebuie montate dispozitive de securitate corespunzãtoare.
10.1.2. Numãrul conductelor de alimentare cu gaz de protecţie trebuie ales în funcţie de amplasarea aparaturii de protejat. Aceste conducte trebuie considerate ca fãcând parte din încãpere.
10.1.3. Intrarea conductelor şi cablurilor în încãpere trebuie etansata corespunzãtor pentru a se evita pãtrunderea substanţelor inflamabile.
10.1.4. Se recomanda ca orificiile de evacuare care se deschid într-o zona periculoasa sa fie prevãzute cu supape sau clapete automate de închidere pentru a se evita pãtrunderea atmosferei exterioare atunci când se defecteaza instalatia de presurizare.
10.2. Mãsuri de prevenire a riscului exploziilor
10.2.1. Pentru prevenirea riscului apariţiei unei explozii generate în momentul cuplarii aparaturii electrice sau al defectarii presurizarii, trebuie luate anumite mãsuri funcţie de caracteristicile aparaturii electrice, de condiţiile de mediu şi de folosirea dispozitivelor de securitate pentru monitorizarea atmosferelor interioare sau pentru actionarea unei alarme sau deconectarea automatã a alimentarii cu energie.
10.2.2. La punerea sub tensiune iniţialã sau dupã deconectare trebuie sa se ia una din urmãtoarele mãsuri:
a) sa se efectueze o purjare de o durata suficienta (volumul de gaz protector necesar pentru purjare este estimat ca fiind de cel puţin cinci ori volumul interior al camerei şi conductelor asociate);
b) sa se presurizeze camera.
O atmosfera este consideratã nepericuloasa atunci când în orice punct din camera, incinte şi conducte asociate, concentratia gazelor sau vaporilor inflamabili este sub 25% din LEL (limita inferioarã de explozie).
10.2.3. La defectarea presurizarii, dacã atmosfera, în absenta presurizarii, este clasificata zona 1, trebuie deosebite urmãtoarele situaţii:
a) dacã aparatura este în construcţie normalã, neadecvata pentru funcţionare în arii periculoase trebuie luate urmãtoarele mãsuri:
- alarma adecvatã (optica, sonora sau ambele) care sa indice lipsa presurizarii;
- mãsuri imediate pentru a reface presurizarea;
- întreruperea automatã a alimentarii cu energie, într-un interval de timp predeterminat, ţinând cont de cerinţele unei opriri tehnologice programate.
b) dacã aparatura electrica instalata în camera este corespunzãtoare pentru zona 2, trebuie luate urmãtoarele mãsuri:
- alarma adecvatã (optica, sonora sau ambele) care sa indice lipsa presurizarii;
- mãsuri imediate pentru refacerea presurizarii;
- deconectarea programata a alimentarii cu energie, dacã presurizarea nu poate fi refãcutã pentru o perioada mai îndelungatã de timp, sau dacã concentratia de gaz inflamabil creste pana la niveluri de alarma.
10.2.4. La defectarea presurizarii, dacã atmosfera, în absenta presurizarii, este clasificata zona 2, iar aparatura din camera este în execuţie normalã, neadecvata pentru funcţionare în mediu cu pericol, trebuie luate urmãtoarele mãsuri:
- alarma adecvatã (optica, acustica sau ambele) care sa indice lipsa presurizarii;
- mãsuri imediate pentru refacerea presurizarii;
- întreruperea automatã a alimentarii cu energie cat mai repede posibil, într-un interval de timp stabilit, dacã conţinutul de gaz inflamabil creste spre valori periculoase.
10.2.5. Instalaţiile electrice de presurizare, iluminatul şi telecomunicatiile esenţiale trebuie alese conform zonei care corespunde clasificarii interiorului incaperii în lipsa presurizarii, ceea ce permite ca acestea sa rãmânã în funcţiune chiar şi în lipsa presurizarii.
10.2.6. În cazul în care este nevoie sa se pãstreze în funcţiune aparatura electrica din încãpere, se recomanda asigurarea a doua surse separate de gaz de protecţie. Fiecare sursa trebuie sa poatã menţine singura suprapresiunea necesarã.
10.2.7. Alarma trebuie sa fie amplasata acolo unde poate fi perceputã imediat de personalul de supraveghere.
10.2.8. Pentru monitorizarea functionarii satisfãcãtoare a presurizarii trebuie sa se foloseascã fie un dispozitiv de monitorizare a presiunii, fie un dispozitiv de monitorizare a debitului, fie ambele.
10.2.9. Sistemul de presurizare trebuie astfel dimensionat, încât sa asigure o suprapresiune minima de 25 Pa în punctele din interiorul camerelor şi conductelor asociate, la care se pot produce pierderi, toate uşile şi ferestrele fiind închise.
10.2.10. La proiectarea sistemului de presurizare trebuie respectate prevederile normativelor I.5, P 118 şi normele generale de protecţie contra incendiilor.
10.2.11. Înaintea punerii în funcţiune a camerei presurizate trebuie verificate urmãtoarele:
- dacã se poate efectua purjarea;
- dacã suprapresiunea minima se poate menţine cu debitul minim al sistemului de presurizare cu toate deschiderile închise, în condiţii normale de funcţionare.
10.2.12. Pe usa camerei presurizate trebuie marcata inscripţia:
ATENTIE - CAMERA PRESURIZATA - INCHIDETI USA
În interiorul camerei trebuie afişate urmãtoarele informaţii:
- suprapresiunea minima necesarã sau debitul corespunzãtor de gaz de protecţie;
- reguli de punere sub tensiune şi timpul de purjare necesar;
- mãsuri ce trebuie luate la defectarea presurizarii.
11. Prescripţii de instalare pentru tipul de protecţie "i" - securitate intrinseca
Spre deosebire de alte tipuri de protecţie antiexploziva, unde trebuie avutã în vedere limitarea energiei în aparatura pentru a evita aprinderea unui amestec exploziv, la echipamentele cu securitate intrinseca şi circuitele aferente trebuie avutã în vedere asigurarea integritãţii acestora prin protejarea impotriva patrunderii energiei din alte surse.
În acest fel, chiar în caz de defect (scurtcircuit, punere la pãmânt sau ruperea circuitului), energia limita în circuit nu este depãşitã.
De aceea, prin modul de instalare a circuitelor cu securitate intrinseca, trebuie sa se urmãreascã menţinerea separarii fata de alte circuite.
11.1. Instalaţii pentru zonele 1 şi 2
11.1.1. Standardul de referinta privind aparatura cu securitate intrinseca şi pãrţile cu securitate intrinseca ale aparaturii asociate, instalate în zonele 1 sau 2, este SR EN 50020.
11.1.2. Se recomanda ca aparatura asociata sa fie amplasata în afarã ariei periculoase sau, dacã acest lucru nu este posibil din motive practice, sa aibã o protecţie antiexploziva corespunzãtoare.
11.1.3. Tensiunea de alimentare a aparaturii electrice asociate nu trebuie sa fie mai mare decât tensiunea înscrisã pe eticheta acesteia, iar curentul de scurtcircuit prezumat al sursei de alimentare nu trebuie sa fie mai mare de 1500 A.
11.1.4. Tensiunea de încercare a cablurilor folosite pentru circuitele cu securitate intrinseca trebuie sa fie de minimum 500 V c.a.
Diametrul conductoarelor individuale din locurile cu pericol de explozie trebuie sa fie de minimum 0,1 mm.
11.1.5. Ecranul cablurilor trebuie legat la pãmânt la capatul din zona nepericuloasa, într-un singur punct.
11.1.6. Ecranul trebuie legat la pãmânt în mai multe puncte în una din urmãtoarele situaţii de mai jos:
a) dacã ecranul are o rezistenta mare sau exista un ecran suplimentar impotriva interferentelor inductive, conectarea la pãmânt în mai multe puncte trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
- conductorul de legare la pãmânt sa fie izolat şi sa aibã o secţiune minima de 4 mm2 cupru;
- conductorul de legare la pãmânt şi ecranul sa fie legate la pãmânt în acelaşi punct, situat la capatul din zona nepericuloasa;
- ansamblul conductor de legare la pãmânt-ecran sa reziste la o încercare a izolatiei la 500 V fata de toate celelalte conductoare din cablu şi toate armaturile de cablu;
- valoarea L/R a cablului sa nu depãşeascã valorile permise, prevãzute în certificate, marcajul echipamentului sau instrucţiunile de utilizare (a se vedea şi 11.1.18.).
b) dacã zona de instalare a cablului prezintã un înalt grad de echipotentialitate (este asigurata egalitatea potentialelor dintre cele doua extremitati ale circuitului), ecranele pot fi racordate la pãmânt la cele doua capete, şi, dacã e necesar, în oricare alt punct intermediar.
c) se pot efectua legari la pãmânt multiple, prin condensatoare a cãror capacitate totalã echivalenta nu depãşeşte 10 nF.
Armatura cablului trebuie conectata la sistemul de legare echipotentiala în cel puţin un punct, pentru a evita apariţia de scantei periculoase.
Se recomanda conectarea armaturii la sistemul de legare echipotentiala prin intermediul intrãrilor de cablu de la cele doua capete.
11.1.7. La instalarea cablurilor ce conţin circuite cu securitate intrinseca trebuie respectata una din urmãtoarele condiţii:
- sa fie protejate impotriva riscului de deteriorare mecanicã;
- sa fie armate, ecranate sau cu invelis metalic;
- sa fie separate de cablurile conţinând circuite fãrã securitate intrinseca.
11.1.8. Nu sunt permise în acelaşi cablu multifilar circuite cu securitate intrinseca şi circuite fãrã securitate intrinseca.
11.1.9. În afarã cazurilor în care sunt permise în mod special, circuitele cu siguranta intrinseca nu trebuie dispuse în aceleaşi cabluri, manunchiuri, tuburi de protecţie, poduri de cabluri cu circuitele fãrã securitate intrinseca, ci trebuie separate cu ajutorul unor bariere mecanice.
Asemenea bariere nu sunt necesare, dacã toate cablurile sunt ecranate sau cu invelis metalic legat la pãmânt sau dacã sunt fixate solid, astfel încât sa se menţinã o separare fizica corespunzãtoare.
11.1.10. O atentie deosebita trebuie acordatã evitãrii influentei campurilor electromagnetice perturbatoare, generate fie de cabluri monofilare prin care circula curenţi mari, fie de linii electrice aeriene de inalta tensiune, prin montarea cablurilor conţinând circuite cu siguranta intrinseca la distanţe corespunzãtoare sau prin folosirea de ecrane sau conductoare torsadate.
11.1.11. Cablurile care conţin circuite cu securitate intrinseca trebuie sa fie marcate prin etichetare sau codificarea culorilor. Culoarea folositã trebuie sa fie albastru deschis. Marcarea circuitelor cu securitate intrinseca nu este necesarã dacã toate cablurile cu şi fãrã securitate intrinseca sunt armate, ecranate sau cu invelis metalic.
11.1.12. Cablurile conţinând mai multe circuite cu securitate intrinseca trebuie sa indeplineasca urmãtoarele cerinţe suplimentare:
- izolatia conductoarelor sa reziste la o încercare de rigiditate dielectrica la o tensiune dubla fata de tensiunea nominalã, dar minimum 500 V c.a.;
- cablul sa reziste la o încercare de rigiditate dielectrica cu o tensiune de minimum 500 V c.a., aplicatã între toate conductoarele legate împreunã şi armatura şi ecranul legate împreunã şi de minimum 1000 V c.a., aplicatã între doua manunchiuri de conductoare legate împreunã, fiecare conţinând jumãtate din numãrul de conductoare ale cablului.
11.1.13. În instalaţiile electrice care conţin circuite cu securitate intrinseca (dulapuri de mãsura şi control, cutii de conexiuni, etc.) bornele trebuie separate în mod sigur de circuitele fãrã securitate intrinseca (de exemplu printr-un perete de separare sau printr-o distantare de cel puţin 50 mm). Bornele circuitelor cu securitate intrinseca trebuie marcate corespunzãtor. Standardul de referinta este SR EN 50020.
11.1.14. Circuitele cu securitate intrinseca pot fi izolate fata de pãmânt sau legate într-un punct la sistemul de legare echipotentiala, dacã acesta acoperã toatã aria în care sunt instalate circuitele cu securitate intrinseca.
Alegerea uneia din cele doua metode de instalare trebuie sa aibã în vedere regulile de funcţionare a circuitelor şi instrucţiunile producãtorului.
11.1.15. Dacã circuitul cu securitate intrinseca este izolat fata de pãmânt, trebuie luate mãsuri pentru eliminarea riscului provenind de la incarcarile electrostatice, de exemplu, printr-o legare la pãmânt prin intermediul unor rezistente de o valoare cuprinsã între 0,2 şi 1 M ohm.
11.1.16. Legarea la pãmânt într-un circuit, în doua sau mai multe puncte, este permisã cu condiţia ca circuitul sa fie separat galvanic în subcircuite, fiecare dintre acestea având un singur punct de punere la pãmânt.
Legarea la pãmânt a circuitelor cu securitate intrinseca poate fi necesarã fie din motive functionale (de exemplu, pentru termocuple sudate), fie din motive de securitate (de exemplu, când se utilizeazã bariere de securitate fãrã separare galvanica sau când aparatura nu rezista la incercarile de rigiditate dielectrica de minimum 500 V fata de pãmânt). Standardul de referinta este SR EN 50020.
11.1.17. Bornele de legare la pãmânt ale barierelor de siguranta fãrã separare galvanica (de exemplu barierele Zener) trebuie legate la sistemul de legare echipotentiala pe drumul cel mai scurt sau (numai în sistemul TN-S) legate la pãmânt.
Impedanta dintre punctul de legare la pãmânt a barierelor de securitate şi punctul de legare la pãmânt al sistemului trebuie sa fie mai mica de 1 ohm. Se recomanda utilizarea unor bare separate de legare la pãmânt.
Legatura trebuie realizatã cu conductor izolat de cupru, cu o secţiune minima de 4 mm^2. Aceasta secţiune trebuie verificata la curentul de scurtcircuit al reţelei de alimentare a barierei şi, eventual, marita corespunzãtor.
11.1.18. La instalarea circuitelor cu securitate intrinseca cu o singura aparatura asociata trebuie fãcute urmãtoarele verificãri, ce trebuie sa corespundã standardului de referinta SR EN 60079-14:
a) Suma dintre capacitatea interna efectivã maxima C(1) a fiecãrei unitãţi de aparatura cu securitate intrinseca şi capacitatile cablului (în general cablurile fiind considerate ca având o capacitate concentrata egala cu capacitatea maxima între doua conductoare alãturate) nu trebuie sa depãşeascã valoarea maxima C(0) marcata pe aparatura asociata.
b) Suma dintre inductanta interna efectivã maxima L(1) a fiecãrei unitãţi de aparatura cu securitate intrinseca şi inductanta cablului nu trebuie sa depãşeascã valoarea maxima L(0) marcata pe aparatura asociata.
În cazul în care aparatura cu securitate intrinseca nu conţine inductanta efectivã şi aparatura asociata este marcata cu o valoare inductanta/rezistenta L/R, dacã valoarea L/R a cablului, masurata între doua conductoare din cablu prezentând separaţia maxima, este mai mica decât aceasta valoare, nu este necesar sa se satisfacã prescripţia referitoare la L(0).
c) Valoarea tensiunii de intrare admise U(1), a curentului de intrare I(1) şi a puterii de intrare P(1) ale fiecãrei aparaturi cu securitate intrinseca trebuie sa fie mai mari sau egale cu valorile U(0), I(0) şi, respectiv, P(0), corespunzãtoare aparaturii asociate.
d) La aparaturile simple, temperatura maxima se poate determina din valorile P(0) pentru aparatura asociata, pentru a obţine clasa de temperatura. Clasa de temperatura poate fi determinata cu ajutorul tabelului 11.3.
În plus, componentele cu o suprafata mai mica decât 10 cm^2 (cu excepţia firelor conductoare) pot fi clasificate ca T5 dacã temperatura lor de suprafata nu depãşeşte 150°C.
Grupa aparaturii cu circuite cu securitate intrinseca este aceeaşi cu cea similarã grupãrii celei mai restrictive în ceea ce priveşte utilizarea, pentru orice exemplar de aparatura electrica ce formeazã circuitul respectiv (de exemplu un circuit cu aparatura IIB şi IIC va fi de grupa IIB).


  Tabelul 11.3 Evaluarea pentru clasificarea T4 dupã dimensiunea componentei
  şi temperatura ambianta

| Suprafata totalã excluzând capetele |Cerinţe pentru clasificarea T4 (bazatã|
| conductoare | pe temperatura ambianta de 40°C) |
+-------------------------------------+--------------------------------------+
| < 20 mm^2 | Temperatura de suprafata < 275°C |
+-------------------------------------+--------------------------------------+
| > 20 mm^2 < 10 cm^2 | Temperatura de suprafata < 200°C |
+-------------------------------------+--------------------------------------+
| > 20 mm^2 | Puterea sa nu depãşeascã 1,3 W |
+-------------------------------------+--------------------------------------+
| Redusã la 1,2 W la o temperatura ambianta de 60°C sau 1,0 W |
| la o temperatura ambianta de 80°C |
+----------------------------------------------------------------------------+

11.1.19. În cazul circuitelor cu securitate intrinseca cu mai mult de o aparatura asociata este necesarã verificarea prin calcule sau prin încercãri de aprindere prin scanteie a securitãţii întregului sistem (grupa aparaturii, clasa de temperatura şi categoria), standardul de referinta fiind SR EN 50020.
Caracteristicile nominale ale elementelor de limitare a tensiunii şi curentului din fiecare aparatura asociata nu trebuie sa depãşeascã combinatiile valorilor U(0) şi I(0) ale celorlalte aparaturi asociate.
Standardul de referinta pentru baza de calcul (normativa) de verificare a circuitelor cu securitate intrinseca cu mai multe aparaturi asociate, care au caracteristici curent-tensiune lineare cat şi metodele de determinare a valorilor maxime pentru tensiuni şi curenţi pentru acelaşi tip de circuite este SR EN 60079-14 (Anexe).
11.2. Instalaţii pentru zona 0
11.2.1. În zona 0, instalarea circuitelor cu securitate intrinseca trebuie sa respecte prescripţiile de la 11.1. pentru zonele 1 şi 2, completate sau modificate de prevederile de la paragrafele urmãtoare.
11.2.2. Standardul de referinta pentru aparatura cu securitate intrinseca şi aparatura asociata, instalate în zona 0 este SR EN 50020, categoria "ia". Se recomanda utilizarea aparaturii asociate cu separare galvanica între circuitele cu şi fãrã securitate intrinseca.
11.2.3. Aparatura asociata fãrã separare galvanica se poate utiliza numai în schema de legare la pãmânt de tip TN-S în conformitate cu 11.1.17., iar aparatura trebuie alimentata de la reţea printr-un transformator de separaţie, protejat pe primar prin sigurante fuzibile cu capacitate de rupere corespunzãtoare.
Toate componentele circuitului (aparatura simpla, aparatura cu siguranta intrinseca, cablurile) trebuie sa fie de categoria "ia".
11.2.4. Atunci când este necesarã legarea la pãmânt din motive functionale, aceasta trebuie facuta în afarã zonei 0, dar cat mai aproape de aparatura din zona 0.
11.2.5. În cazul în care aparatura instalata în zona 0 poate fi periclitata de diferenţe de potenţial ce pot aparea ca urmare a descarcarilor atmosferice, trebuie instalat un dispozitiv de protecţie la supratensiuni între fiecare conductor nelegat la pãmânt şi structura localã invecinata, la maximum 1 m de intrarea în zona 0. Conductorul de conexiune trebuie sa aibã o secţiune de minimum 4 mm^2 cupru.
Dispozitivul de protecţie la supratensiuni trebuie sa suporte un curent de descãrcare de vârf de minimum 10 kA (impuls de 8/20 æs, de 10 ori), iar tensiunea de amorsare trebuie determinata pentru fiecare instalatie în parte.
12. Protecţia impotriva scanteilor incendiare
12.1. Protecţia impotriva curentilor de punere la pãmânt
12.1.1. Într-o arie periculoasa, reţeaua TN, în care neutrul este legat direct la pãmânt, trebuie sa fie de tipul TN-S (conductorul neutru N şi conductorul de protecţie PE trebuie sa fie separate).
Este interzisã reconectarea conductoarelor N şi PE dupã separare. În punctul de separare, situat în aria nepericuloasa, conductorul de protecţie trebuie legat la sistemul de echipotentializare al zonei.
Este necesar controlul curentilor reziduali între conductoarele N şi PE.
Sensibilitatea dispozitivelor de protecţie la curenţi reziduali trebuie sa fie mai mica de 500 mA.
12.1.2. Într-o reţea TT, în care neutrul este legat direct la pãmânt, iar priza de pãmânt a reţelei este diferita de priza de pãmânt pentru mase şi elemente conductive este necesarã protecţia la curenţi reziduali cu dispozitive tip RCD a receptoarelor electrice. Dispozitivul de protecţie la curenţi reziduali poate fi amplasat pe intrarea tabloului de distribuţie şi/sau pe fiecare plecare, pentru ameliorarea selectivitatii.
12.1.3. În reţeaua de tip IT de joasa tensiune, în care neutrul este izolat sau legat la pãmânt printr-o impedanta, iar priza de pãmânt pentru mase este conectata cu priza de pãmânt a reţelei, trebuie prevãzut un dispozitiv de control permanent al izolatiei, pentru a semnaliza primul defect de izolatie; semnalizarea trebuie urmatã imediat de mãsuri de depistare şi izolare a defectului. Durata maxima de funcţionare cu o punere simpla la pãmânt se reglementeazã prin documentaţia tehnica de execuţie, funcţie de natura şi importanta consumatorilor.
Dacã priza de pãmânt pentru mase este diferita de priza de pãmânt a reţelei este necesar, în plus, un dispozitiv de protecţie la curenţi reziduali, amplasat pe intrarea tabloului de distribuţie.
În reţeaua de tip IT de medie tensiune, în care neutrul este izolat sau legat la pãmânt printr-o bobina de stingere, sunt necesare urmãtoarele mãsuri:
- controlul permanent al rezistentei de izolatie şi semnalizarea optica şi eventual şi acustica a primei puneri la pãmânt;
- deconectarea netemporizata a receptoarelor electrice situate în zona 1 şi deconectarea temporizata a celor situate în zona 2, la prima punere la pãmânt.
Se admite deconectarea temporizata a receptoarelor de importanta vitala în procesul tehnologic sau chiar menţinerea lor în funcţiune, chiar dacã sunt situate în zona 1, dacã deconectarea lor ar introduce un risc mai mare decât cel de aprindere, cu condiţia ca funcţionarea sistemului de alarmare sa fie urmatã imediat de mãsurile de depistare şi izolare a defectului monofazat.
Dacã neutrul reţelei IT de medie tensiune este legat la pãmânt printr-o rezistenta, primul defect de punere la pãmânt trebuie sa conducã la deconectarea netemporizata a receptoarelor electrice.
12.1.4. În schemele TN-S, TT şi IT cu neutrul distribuit este necesarã deconectarea conductorului neutru. Acesta trebuie sa fie deconectat dupã conductoarele de faza, iar conectarea lui sa se facã simultan sau înaintea conectarii conductoarelor de faza.
Trebuie, de asemenea, prevãzutã protecţia la suprasarcina a conductorului neutru, dacã secţiunea acestuia este mai mica decât cea a conductoarelor de faza.
Se admite sa nu se prevadã protecţia conductorului neutru, chiar dacã secţiunea lui este mai mica decât cea a conductoarelor de faza, dacã dispozitivul de protecţie al fazelor asigura şi protecţia neutrului, iar curentul maxim probabil prin acesta în funcţionare normalã este mai mic decât curentul maxim admisibil în conductor.
12.2. Electricitatea statica
12.2.1. Electricitatea statica poate provoca incendiu sau explozie în cazul îndeplinirii simultane a urmãtoarelor condiţii:
- existenta materialului combustibil sau a atmosferei explozive;
- deplasarea sarcinilor cu apariţia descarcarilor disruptive;
- energia eliberata prin descãrcare sa fie mai mare decât energia minima pentru aprinderea materialului combustibil sau a atmosferei explozive.
Apariţia sarcinilor electrice în procesele industriale se poate datora în principal fenomenelor de frecare a doua corpuri, potentialelor de contact şi unor fenomene de polarizare.
Pericolul de explozie poate sa apara la manipularea substanţelor combustibile sau oxidabile, atunci când concentratia acestora în amestec cu aerul este cuprinsã între limitele inferioarã şi superioarã de explozie.
12.2.2. Sunt considerate periculoase, din punct de vedere al producerii electricitatii statice, substantele care au o rezistivitate mai mare de 10^5 ohm cm.
Substantele cele mai rãspândite cu rezistivitate mare sunt: cauciucul natural şi sintetic, rasinile sintetice, masele plastice, fibrele artificiale, gazele lichefiate, hidrocarburile lichide şi gazoase (eter dietilic, butirol de etil, etc.).
Pericolul de explozie sau de incendiu depinde de viteza şi de modul de manipulare a lichidelor prin conducte sau instalaţii pe timpul desfãşurãrii operaţiilor de alimentare, golire, transport şi distribuţie (cele mai periculoase potenţiale se formeazã la transportul lichidelor pe conducte cu viteze mai mari de 0,7 m/s).
Stratul de praf combustibil se comporta diferit la descarcarile electrostatice, în funcţie de natura produsului de aprindere.
12.2.3. Principalele procese, operaţii, activitãţi, fenomene etc., pe parcursul cãrora pot sa apara încãrcãri electrostatice sunt:
● încãrcarea şi/sau descãrcarea lichidelor combustibile aflate la presiune atmosferica în/din rezervoare (cisterne);
● vehicularea lichidelor combustibile sau a solventilor, cu viteze relativ mari, prin elemente sau porţiuni de conducte;
● pulverizarea unor produse combustibile (lichide, pulberi etc.) prin utilizarea principiului lui Bernoulli;
● amestecarea, prin centrifugare cu viteze relativ mari, în vase, recipiente etc., a unor produse combustibile lichide;
● procese de producere a pulberilor (prafurilor) combustibile;
● transportul pneumatic prin conducte, a produselor pulverulente;
● procese tehnologice pentru cauciucat tesaturi;
● utilizarea indicatoarelor de nivel, de tip plutitor, pentru mãsurarea nivelului produselor lichide combustibile şi/sau inflamabile, dacã acestea nu sunt legate la pãmânt;
● spalarea cu jet pulverizat de apa şi/sau abur supraincalzit a cazanelor, rezervoarelor, cisternelor sau a altor recipiente, care au conţinut produse volatile şi care mai pot conţine vapori ai acestor produse;
● operaţii de omogenizare în rezervoare a produselor combustibile prin agitare cu aer, diverse alte gaze sau prin utilizarea de dispozitive mecanice;
● pulverizarea electrostatica utilizând vopseluri, pulberi etc.;
● procese de fabricaţie a firelor şi fibrelor în industria textila;
● filtrarea aerului sau a altor gaze, impurificate cu pulberi metalice, pulberi (prafuri) agricole etc.;
● procese locale şi generale de ventilare, aerisire, desprafuire etc.;
12.2.4. Mãsurile de protecţie contra electricitatii statice trebuie sa ţinã seama de caracteristicile proceselor tehnologice şi de capacitatea de reactie a operatorilor. Soluţiile cele mai eficiente sunt:
- îndepãrtarea sarcinilor electrice prin legarea la pãmânt a utilajelor, conductelor şi rezervoarelor la care pot sa apara încãrcãri cu electricitate statica;
- umidificarea atmosferei (se recomanda acolo unde procesul tehnologic permite acest lucru). Pentru a impiedica formarea sarcinilor electrostatice se recomanda ca umiditatea relativã a aerului sa fie de peste 70%;
- creşterea conductivitatii suprafeţei materialelor;
- purificarea gazelor de particulele lichide şi solide suspensie;
- purificarea lichidelor care conţin particule coloidale;
- ionizarea aerului şi a mediului, în special în interiorul utilajelor, rezervoarelor, mijloacelor închise de transport, etc. pentru creşterea conductivitatii acestuia;
- folosirea de pardoseli cu conductivitate electrica marita;
- interzicerea încãrcãrii unui produs cu temperatura de inflamabilitate ridicatã, cum ar fi petrolul lampant, pana când nu s-au scurs resturile de lichide din autocisterna.
12.2.5. În toate cazurile în care legarea la pãmânt este un mijloc de protecţie suficient contra electricitatii statice se recomanda folosirea acesteia, deoarece este mijlocul cel mai simplu şi eficace.
Eficienta combaterii electricitatii statice prin legare la pãmânt trebuie verificata întotdeauna prin mãsurãtori.
12.2.6. Utilajele, maşinile şi dispozitivele pentru substanţe şi procese periculoase în ceea ce priveşte încãrcarea electrostatica trebuie executate din materiale conductive.
12.2.7. Pentru utilajele cu suprafeţe emailate şi pentru utilajele metalice la care pe pereţii inferiori se formeazã sedimente de substanţe neconductive (gudroane, pelicule de masa plastica, etc.) legarea la pãmânt nu reprezintã un mijloc de protecţie eficient. În aceste cazuri trebuie sa se ia şi alte mãsuri de protecţie.
12.2.8. Filtrele cu saci din panza se recomanda sa fie cusute cu sarma metalicã şi apoi legate la pãmânt. Aceste sarme se vor verifica în mod sistematic pentru a se vedea dacã nu s-au produs ruperi, în care caz se vor repara imediat.
12.2.9. Conductele care intra în limitele teritoriului unei instalaţii, acelea care fac legatura între utilajele din limitele unei instalaţii, precum şi conductele aferente instalaţiilor din afarã platformei acestora trebuie sa formeze pe toatã lungimea lor un circuit electric neintrerupt.
12.2.10. Atunci când continuitatea tubulaturii metalice este întreruptã prin burdufuri de materiale textile sau plastice se prevãd sisteme de echipotentializare între tronsoanele bune conducatoare de electricitate.
Legãturi echipotentiale se prevãd la racordurile şi flansele cu garnituri izolatoare de pe traseele de conducte, tuburi şi furtunuri pentru vehicularea fluidelor generatoare de electricitate statica şi, dupã caz, la dispozitivele (capetele) de pulverizare, refulare sau debitare a acestora.
12.2.11. Imbinarile cu flanse metalice ale conductelor şi utilajelor formeazã, de regula, legãturi satisfãcãtoare din punct de vedere al continuitãţii electrice, nefiind necesare punti speciale de suntare cu condiţia ca cel puţin doua suruburi sa fie bine curatate în locurile de contact (sub cap şi piulita).
Se recomanda aşezarea unor saibe cositorite sub capetele şi piulitele suruburilor, precum şi curãţirea locurilor de contact.
Rezistenta de contact între flanse nu trebuie sa depãşeascã 0,03 ohm, valoare care, de regula, se obţine când suruburile flansei se strang normal, fãrã montarea dispozitivelor de suntare. În caz contrar se va face o legatura sigura de suntare.
12.2.12. În instalaţiile industriale şi în staţiile de pompare, deoarece conductele au lungimi mici şi exista cai multiple de scurgere la pãmânt a electricitatii statice, nu sunt necesare suntarile suplimentare ale flanselor. Acestea sunt necesare pe traseele exterioare (estacade, parcuri de rezervoare).
12.2.13. Conductele montate pe estacade trebuie sa fie legate la instalatia de legare la pãmânt la capetele estacadei şi, de asemenea, la fiecare 200-300 m. Rezistenta prizei de legare la pãmânt, când este folositã numai pentru descãrcarea electricitatii statice, trebuie sa fie de maxim 100 ohm.
12.2.14. Pentru estacade cu produse inflamabile, în afarã de locurile de legare la pãmânt indicate la 12.2.13, trebuie sa se ţinã seama de urmãtoarele:
- pentru legarea la pãmânt a estacadelor se vor prevedea prize speciale sau se vor folosi prizele de protecţie ale instalaţiilor electrice;
- nu se admite utilizarea conductelor care conţin lichide şi gaze inflamabile ca prize de legare la pãmânt. Fac excepţie coloanele sondelor, care pot fi folosite ca prize de pãmânt;
- nu se admite legarea conductelor care trec pe poduri amplasate în apropierea cãilor ferate electrificate de construcţia metalicã a podurilor pentru a se preintampina astfel pãtrunderea pe conducte a curentilor vagabonzi.
12.2.15. Pentru a crea circuite închise şi pentru a se preintampina producerea de scantei trebuie sa se prevadã punti de conexiune pentru toate conductele montate în paralel amplasate în secţii, pe estacade sau în canale, la distanta de pana la 10 cm una de alta. Puntile de conexiune trebuie montate la intervale de 20 m.
Conductele care se intersecteazã şi se apropie pana la distanta de 10 cm, indiferent de apartenenţa sau destinaţie, trebuie de asemenea sa fie legate între ele cu punti de conexiune în punctele de intersectie şi de apropiere. Când conductele trec la o distanta de pana la 10 cm de scãri metalice, platforme şi construcţii, trebuie sa fie legate şi de acestea cu punti de conexiune.
Pentru conductele montate la sol, existenta unui suport metalic comun este consideratã suficienta, nemaifiind necesarã montarea de punti de conexiune suplimentare.
12.2.16. Mantalele rezervoarelor metalice trebuie legate la pãmânt conform normativului I 20. În afarã de aceasta, rezervoarele trebuie legate pe drumul cel mai scurt între ele şi cu pãrţile metalice de pe sol sau subterane, cu conductele metalice sau cu instalaţiile de paratrasnet ale construcţiilor vecine care se afla în jurul rezervorului pe o distanta de 30 m.
12.2.17. Rezervoarele cu capac fix susţinut pe stâlpi trebuie sa aibã stâlpii legaţi electric de capac şi mantaua legatã la pãmânt.
La rezervoarele cu manta şi capac metalic, este necesarã sudarea sau nituirea stalpului la fundul rezervorului. Dacã mantaua rezervorului este din metal, dar capacul este din material slab conducãtor, de exemplu beton, legatura de la fundul rezervorului este suficienta. Dacã atât mantaua cat şi capacul sunt din material slab conducãtor, se va efectua o legatura la fundul rezervorului între stâlpi şi fund, şi se va face o legatura prin peretele rezervorului la pãmânt, în exterior.
12.2.18. La rezervoarele metalice care au capac metalic plutitor, capacul, dacã nu este în contact metalic cu mantaua (prin sistemul glisant de etansare) trebuie sa aibã legatura electrica specialã cu mantaua prin conductoare flexibile.
12.2.19. Capacul metalic plutitor al rezervoarelor care au mantaua construitã din material slab conducãtor va fi legat la pãmânt prin exteriorul rezervorului.
12.2.20. La umplerea rezervoarelor lichidele trebuie dirijate pe fundul acestora şi, acolo unde este posibil, la un punct legat la pãmânt. Se va prevedea un deflector la conducta de umplere care sa elimine stropirea şi pulverizarea lichidului. Dacã se întrebuinţeazã o palnie metalicã, atunci ea va fi legatã la pãmânt în acelaşi loc ca şi rezervorul sau recipientul respectiv (umplute sau golite). În cazul în care palnia este confectionata din material izolant, atunci prin ea trebuie introdusã, pana la partea inferioarã a rezervorului, o lita legatã la pãmânt (acest procedeu trebuie aplicat înainte de a se începe operatia de umplere).
12.2.21. Nu se admit dispozitive şi obiecte plutitoare pe suprafata lichidelor inflamabile din rezervoare dacã nu sunt luate mãsuri eficace pentru descãrcarea sarcinilor electrostatice. Se recomanda ca indicatoarele de nivel pentru astfel de lichide sa fie alese, pe cat posibil, de tipul celor fãrã flotor.
În cazul când este necesarã folosirea indicatoarelor de nivel cu flotor, flotorul va avea ghidaj metalic: tipul folosit trebuie sa excludã posibilitatea desprinderii flotoarelor de pe ghidaj în timpul deplasarii şi al apropierii lor de peretele rezervorului (pana la o distanta la care s-ar putea produce descãrcarea prin scantei a electricitatii statice acumulate pe flotor).
Se vor exclude de pe suprafata flotorului sau a dispozitivelor similare colturile ascutite, muchiile şi bavurile.
Ecranele plutitoare din masa plastica vor avea un sistem adecvat de scurgere a electricitatii statice la masa rezervorului.
12.2.22. La debarcader, toate conductele de pe ţãrm pentru transportul lichidelor la, sau de la tancurile sau ambarcatiunile petroliere, vor fi legate împreunã şi conectate la un sistem eficace de legare la pãmânt. Se va executa o conexiune electrica între acest sistem de legare la pãmânt, sau aceste conducte, şi conexiunile de încãrcare de pe tanc sau ambarcatiune, înainte ca furtunul sau furtunurile sa fie conectate: aceasta legatura nu se va desface pana ce furtunurile respective nu au fost deconectate.
Pe tanc sau ambarcatiune trebuie sa existe o borna specialã de legare la pãmânt, iar sculele de manevre trebuie sa fie din bronz.
12.2.23. Dacã furtunurile au o armatura electrica continua este necesar ca aceasta sa fie legatã la masa conductelor.
12.2.24. La rampele de încãrcare sau descãrcare a cisternelor de cale feratã, la un punct din rampa lângã intrare şi la punctul de descãrcare, sinele de cale feratã trebuie legate electric între ele iar aceasta legatura trebuie conectata la conductele de expediţie a produselor şi la sistemul de legare la pãmânt. Legarea sinelor de cale feratã în alte puncte, de-a lungul rampei nu este obligatorie.
12.2.25. Furtunurile de cauciuc cu capãt metalic utilizate pentru umplerea cisternelor de cale feratã, cisternelor auto, butoaielor, etc., care nu au asigurata prin construcţie o legatura electrica între cele doua capete, trebuie sa fie legate la pãmânt cu sarma de cupru (infasurata pe furtun pe partea exterioarã sau introdusã inauntru), având un capãt lipit de piesele metalice ale conductei cu produs, iar celãlalt capãt lipit la capatul furtunului.
12.2.26. La rampele pentru cisternele auto trebuie sa se prevadã la fiecare punct de umplere sau descãrcare o legatura flexibila conectata la sistemul de legare la pãmânt şi care trebuie sa aibã la capatul liber o clema de tip cleste. Cisterna auto va fi legatã la pãmânt prin aceasta clema înainte de a se începe manevrarea furtunurilor de încãrcare (descãrcare) şi va fi deconectata numai dupã îndepãrtarea furtunurilor.
12.2.27. Vasele metalice portabile, butoaiele, canistrele metalice etc., care urmeazã a fi încãrcate cu produse petroliere lichide, vor fi aşezate în timpul încãrcãrii lor pe o placa metalicã legatã la pãmânt şi vor fi conectate, prin intermediul unei legãturi electrice, la recipientul sau racordul din care se face încãrcarea şi care trebuie sa fie conectate la priza de pãmânt.
Se recomanda realizarea unui sistem de interblocare care sa nu permitã încãrcarea înainte de realizarea legãturii la pãmânt, cuplat cu un sistem de semnalizare.
12.2.28. În locurile cu pericol de explozie nu se admite folosirea transmisiilor cu curele plane. Benzile transportoare din materiale obişnuite cu conductibilitate electrica redusã sunt admise numai dacã sunt în execuţie antistatica omologata.
12.2.29. Se admite utilizarea curelelor trapezoidale în locurile cu pericol de explozie numai cu condiţia ca acestea sa fie în execuţie antistatica omologata.
12.2.30. Vasele tehnologice care conţin lichide, gaze inflamabile sau praf combustibil sau exploziv vor fi prevãzute cu una sau mai multe legãturi la pãmânt, funcţie de dimensiunile acestora (a se vedea 12.3.).
12.2.31. Toate maşinile de actionare care nu sunt amplasate pe o placa comuna cu unitãţile lor de actionare trebuie legate la pãmânt.
12.2.32. Toate instalaţiile producãtoare de abur şi maşinile de actionare cu abur, cum sunt turbinele şi maşinile cu abur, trebuie legate la pãmânt.
12.2.33. Utilajele acţionate electric montate pe o placa metalicã comuna cu motorul electric, care este legat la pãmânt, nu necesita o legatura separatã la pãmânt.
12.2.34. Pentru limitarea şi controlul riscurilor de incendiu sau de explozie la încãrcarea cu carburant a aeronavelor, trebuie adoptate urmãtoarele mãsuri:
a) dacã este specificatã obligativitatea legarii la pãmânt a aeronavei, se iau, succesiv, urmãtoarele mãsuri:
- legarea la priza de pãmânt a autoalimentatorului;
- legarea la priza de pãmânt a aeronavei;
- realizarea unei legãturi electrice între aeronava şi autoalimentator;
- realizarea unei legãturi electrice între aeronava şi capatul furtunului flexibil pentru carburant, în cazul alimentarii prin extradosul aripilor;
- la terminarea operatiei de alimentare, toate legãturile electrice trebuie deconectate în ordinea inversa celei specificate mai sus;
b) dacã nu este specificatã obligaţia legarii la pãmânt a aeronavei, se vor lua urmãtoarele mãsuri pentru înlãturarea sarcinilor electrice care ar putea sa apara pe durata alimentarii cu carburant:
- realizarea unei legãturi electrice între aeronava şi alimentator;
- realizarea unei legãturi electrice între aeronava şi capatul furtunului flexibil pentru carburant, în cazul alimentarii prin extradosul aripilor;
- dacã alimentarea cu carburant se face de la o statie (sistem de pompare fix), conectarea la priza de pãmânt nu trebuie sa se facã în zona statiei (pompei fixe), deoarece în momentul conectarii pot sa apara descãrcãri electrice datorate diferenţelor de potenţial; de asemenea, nu este recomandatã conectarea sistemului de legare la pãmânt la cel al unui grup de pista utilizat la alimentarea aeronavei, deoarece ar putea rezulta deteriorarea legãturii la pãmânt în cazul unui scurtcircuit în grupul respectiv;
- toate aeronavele aflate pe pista, precum şi autoalimentatoarele existente pe platformele aferente pistelor de decolare/aterizare şi clãdirilor, vor fi legate la pãmânt pe toatã durata de stationare.
12.3. Protecţia impotriva trasnetului
12.3.1. Construcţiile şi instalaţiile tehnologice exterioare în care se utilizeazã, prelucreaza sau depoziteaza substanţe care pot forma împreunã cu aerul amestecuri explozive trebuie prevãzute cu o instalatie de protecţie impotriva trasnetului (IPT) având nivelul de protecţie intarit I. Proiectarea acesteia se face conform prevederilor normativului I 20. În Anexa 1 sunt prezentate standardele de referinta ce trebuie avute în vedere.
12.3.2. Se considera autoprotejate impotriva loviturilor de trasnet:
a) Construcţiile supraterane cu structura complet metalicã dacã legãturile între diferitele elemente ale structurii sunt realizate prin mijloace care asigura continuitatea electrica în mod durabil.
Un strat superficial de vopsea protectoare sau de 0,5 mm bitum sau 1 mm PVC, care protejeaza acoperisul, nu este considerat ca izolant.
b) Rezervoarele metalice cu capac metalic fix, izolate sau neizolate, semiingropate sau supraterane, care îndeplinesc simultan urmãtoarele condiţii:
- sunt complet etanse sau sunt prevãzute cu supape de respiratie pentru presiuni şi vid şi cu dispozitive opritoare de flacara;
- grosimea tablei corpului şi a capacului rezervorului este de min. 5 mm OL (în cazul rezervoarelor pentru gaze petroliere lichefiate GPL aceasta trebuie sa fie min. 6 mm OL);
- continuitatea electrica între diferitele pãrţi este realizatã în mod durabil (de exemplu între capac şi corpul rezervorului);
- toate conductele racordate la rezervor sunt legate electric la acesta în punctul de intrare;
c) Rezervoarele metalice cu capac plutitor, prevãzute cu sistem de etansare de tip mecanic cu elemente metalice (rezervoare cu sistem de etansare cu spaţii de vapori), care îndeplinesc simultan urmãtoarele condiţii:
- continuitatea electrica între diferitele pãrţi este realizatã în mod durabil (toate elementele bune conducatoare electric de pe capac şi din interiorul rezervorului sunt legate la pãmânt prin corpul rezervorului, cãile conducatoare electric întrerupte prin piesele izolatoare ale mecanismului pantograf sau ale articulatiei mecanismului sunt suntate, sunt prevãzute între capacul plutitor şi inelul de etansare care gliseaza pe peretele rezervorului cu o suntare sigura printr-un sistem de benzi metalice flexibile, fixate la intervale de max. 3 m pe circumferinta rezervorului);
- grosimea tablei corpului şi a capacului rezervorului este de min. 5 mm.
d) Rezervoarele metalice cu capac plutitor metalic prevãzute cu sistem de etansare de tip elastic cu elemente metalice (rezervoare cu sistem de etansare fãrã spaţiu de vapori inflamabili), care au grosimea tablei corpului şi a capacului de min. 5 mm iar elementele conductive de pe capac şi din interiorul rezervorului sunt legate la pãmânt prin corpul rezervorului;
e) Conductele metalice pentru transportul fluidelor combustibile care au grosimea pereţilor de min. 5 mm OL şi sunt instalate la înãlţimi mai mari de 4 m de la sol.
Ele se leagã la pãmânt la fiecare 25-30 m lungime de conducta prin prize de pãmânt proprii separate, de max. 20 ohm. Dacã nu pot fi realizate prize separate, toate prizele pentru conducte trebuie legate între ele.
În cazul în care astfel de conducte sunt instalate la înãlţimi mai mici de 4 m fata de sol, ele se leagã la prize de pãmânt de max. 30 ohm la fiecare 200-300 m lungime conducta (pentru protecţia impotriva efectelor secundare ale trasnetului).
12.3.3. Toate rezervoarele, cu excepţia celor subterane care au asigurata o buna legatura la pãmânt prin ele însele sau prin conductele lor metalice, se leagã sigur la pãmânt. Numãrul legãturilor la pãmânt se stabileşte în funcţie de diametrul rezervorului sau de lungimea acestuia şi este dat în tabelul 12.1.


  Tabel 12.1

| Diametrul | | | | |
| rezervorului - d (m) |d < 2|2 <= d < 10|10 <= d < 20|20 <= d < 40|
+---------------------------------+-----+-----------+------------+------------+
| Numãrul de legãturi la priza de | 1 |2 la 18°*) | 3 la 120° | 4 la 90° |
| pãmânt | | | | |
+---------------------------------+-----+-----------+------------+------------+
*) Unghiul format de doua legãturi consecutive este o recomandare.

Rezervoarele cu capac nemetalic sau parţial metalic precum şi rezervoarele care nu îndeplinesc condiţiile de care permit sa fie considerate autoprotejate se prevãd cu o IPT.
12.3.4. Gazometrele prevãzute cu ţevi de aerisire se protejeaza impotriva trasnetului prin IPT independente care, în afarã de condiţiile prevãzute în I 20, cap. 2, trebuie sa îndeplineascã suplimentar şi urmãtoarele condiţii:
- suporturile dispozitivului de captare trebuie sa fie amplasate la cel puţin 5 m distanta fata de zonele încadrate în categoria de pericol de explozie 0 şi 1 şi la cel puţin 3,5 m fata de mantaua gazometrului;
- varfurile elementelor de captare trebuie sa depãşeascã cu min. 3 m capatul superior al tevii de aerisire (zona de încadrare 1 de pericol de explozie).
12.3.5. Elementele conductoare, cum sunt rezervoarele din oţel, conductele metalice, sinele montate pe sau în jurul unui acoperis pot fi utilizate drept dispozitive de captare naturale dacã grosimea lor este de minimum 5 mm.
12.3.6. Priza de pãmânt a instalaţiei de paratrasnet se proiecteazã conform prevederilor I 20. Valoarea rezistentei de dispersie a prizei de pãmânt artificiale care este folositã exclusiv pentru instalatia de paratrasnet trebuie sa fie de maximum 5 ohm pentru instalaţiile montate pe construcţie şi de maximum 10 ohm pentru instalaţiile de paratrasnet independente.
În cazul prizelor de pãmânt naturale, valorile de mai sus trebuie sa fie de doua ori mai mici.
12.4. Sistemul de legare la pãmânt
12.4.1. Sistemul de legare la pãmânt cuprinde:
- priza de pãmânt (în contact cu solul);
- reţeaua de echipotentializare (care nu e în contact cu solul).
12.4.2. Legarea la pãmânt este o mãsura de protecţie impotriva:
- tensiunilor de atingere periculoase;
- apariţiei de scantei, arc electric sau punct cu o temperatura foarte ridicatã create de o defectiune electrica sau de curenţi vagabonzi;
- apariţiei de scantei provocate de descãrcarea sarcinii electrostatice;
- apariţiei de scantei sau arc din cauza loviturii directe de trasnet sau al efectului secundar al trasnetului;
- apariţiei tensiunii electrice la construcţiile metalice exterioare (în raport cu masa generalã a pãmântului) asociate cu un echipament electric.
12.4.3. Protecţia impotriva tensiunilor de atingere periculoase se realizeazã conform prevederilor de la 12.1. De asemenea trebuie respectat standardul de referinta STAS 12604.
12.4.4. Din punct de vedere al protecţiei impotriva trasnetului se recomanda realizarea unei prize de pãmânt unice comuna pentru IPT, instalatia electrica, instalatia de telecomunicaţii şi inglobarea ei în structura construcţiei. Rezistenta prizei de legare la pãmânt dacã este folositã în comun poate fi cel mult egala cu 1 ohm.
Standardul de referinta pentru priza de pãmânt ce trebuie conectata pentru echipotentializare este CEI 61024-1.
Legatura de echipotentializare trebuie realizatã:
- la subsol sau aproximativ la nivelul solului. Conductoarele de echipotentializare trebuie legate la o bara de echipotentializare construitã şi dispusã astfel încât sa permitã un acces facil pentru verificãri. În cazul structurilor mari pot fi instalate mai multe bare de echipotentializare care trebuie interconectate între ele;
- deasupra solului la intervale pe verticala care sa nu depãşeascã 20 m pentru structuri cu înãlţimea mai mare de 20 m. Barele de echipotentializare trebuie legate la centura orizontala care racordeaza conductoarele de coborare între ele;
- la amplasamentele unde condiţiile de proximitate nu sunt realizate.
12.4.5. Legatura de echipotentializare constituie o mãsura foarte importanta de reducere a riscurilor de incendii şi explozii precum şi a riscurilor de electrocutare în interiorul spaţiului de protejat.
Rolul principal al reţelei de echipotentializare este de a elimina posibilitatea apariţiei unor diferenţe de potenţial periculoase între echipamentele din interiorul unei structuri şi de pe aceasta şi cel de a reduce câmpul magnetic în interiorul structurii.
Echipotentializarea trebuie prevãzutã şi instalata între elementele conductoare interioare, elementele conductoare exterioare şi instalaţiile de alimentare cu energie electrica şi de comunicaţii (de exemplu calculatoare şi instalaţii de securitate), prin legãturi scurte şi, dacã este necesar, prin dispozitive de protecţie la supratensiuni şi supracurenti (DPS).
Secţiunea minima a unui conductor sau a unei conexiuni de echipotentializare, exterioare structurii, şi care pot fi folosite şi drept dispozitive de captare, trebuie sa fie de 35 mm^2 pentru conductoare de Cu sau de 100 mm^2 pentru conductoare din oţel.
Secţiunea minima a unui conductor sau a unei conexiuni de echipotentializare, prin care se scurge o parte substantiala din curentul de trasnet, care pot fi folosite şi drept dispozitive de coborare este de 16 mm^2 pentru conductoare de Cu sau de 50 mm^2 pentru conductoare din oţel.
Conductoarele de echipotentializare care conecteaza instalaţii metalice interioare structurii, şi prin care se scurge o parte nesemnificativa a curentului de trasnet, pot avea secţiunile de 6 mm^2 pentru cupru Cu sau 16 mm^2 pentru oţel.
12.4.6. Cablurile care trec dintr-o structura în alta trebuie montate în tuburi de protecţie metalice, pe suporturi sau armãturi de beton în forma de grila, care trebuie sa aibã continuitate electrica şi sa fie legate la barele de echipotentializare ale structurilor separate. Ecranele cablurilor trebuie legate la aceste bare. În cazul în care ecranele cablurilor suporta curentii de trasnet preconizat se poate renunţa la montarea cablurilor în tuburi metalice de protecţie.
12.5. Protecţia catodica
12.5.1. Utilizarea protecţiei catodice pentru protecţia anticoroziva a rezervoarelor, conductelor, tancurilor de transport, debarcaderelor, etc., situate în zone cu pericol de explozie, prezintã anumite riscuri datoritã scanteilor electrice care pot aparea:
- la deconectarea şi conectarea voita sau accidentala a circuitelor electrice ale instalaţiilor de protecţie catodica;
- la scurtcircuitarea voita sau accidentala a circuitelor electrice ale instalaţiei.
12.5.2. Este interzisã utilizarea statiilor de protecţie catodica cu redresor pentru protecţia anticoroziva a suprafeţei interioare a rezervoarelor, fiind admisã numai protecţia catodica cu anozi reactivi metalici.
12.5.3. Pãrţile metalice cu protecţie catodica amplasate în arii periculoase sunt pãrţi conductive exterioare sub tensiune care trebuie considerate potenţial periculoase, în special dacã fac parte dintr-un sistem de protecţie cu injecţie de curent.
12.5.4. În zona 0 se interzice folosirea protecţiei catodice, cu excepţia cazurilor în care anumite elemente metalice sunt în mod special proiectate pentru acest tip de aplicaţie.
12.5.5. Se recomanda ca imbinarile electroizolante necesare pentru protecţia catodica sa fie amplasate în afarã ariei periculoase.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, ele trebuie izolate cu izolatie din benzi adezive cu aplicare la rece, cu rezistenta ridicatã la imbatranirea la radiatii luminoase.
Izolatia se aplica pe intreaga suprafata a imbinarii şi pe cel puţin 1 m lungime de conducta, de o parte şi de alta a imbinarii.
Imbinarile electroizolante trebuie sa aibã o rezistenta minima de 2 M ohm.
12.5.6. Fiecare circuit electric care intra într-o arie periculoasa trebuie prevãzut cu un intreruptor bipolar şi lampa de semnalizare.
12.5.7. Fiecare zona tehnologicã trebuie sa aibã un punct de întrerupere unic pentru instalatia de protecţie catodica.
12.5.8. Este necesar sa se ia mãsuri pentru evitarea interferentei între sistemul protecţiei catodice şi sistemul de legare la pãmânt.
12.5.9. Înainte de începerea lucrãrilor de întreţinere sau reparaţii (la rezervoare sau conducte) se va deconecta sursa de curent a instalaţiei de protecţie catodica, dat fiind faptul ca inductanta sistemului poate cauza o scanteie incendiara.
12.5.10. Înaintea oricãrei întreruperi a continuitãţii electrice la o construcţie metalicã, conducta, instalatie sau pe un echipament asociat, protejate catodic, se va face o scurtcircuitare electrica cu un cablu de cupru cu secţiunea minima de 50 mm^2 legat de ambele pãrţi ale întreruperii şi care trebuie sa rãmânã conectat pana la terminarea reparatiei şi restabilirea continuitãţii electrice.
Pentru întreruperile de scurta durata se va folosi un întrerupãtor mobil în execuţie antiexploziva.
12.6. Protecţia impotriva radiatiilor electromagnetice şi ultrasunetelor
12.6.1. Radiatiile din domeniul spectrului optic pot deveni - în special prin focalizare - surse de aprindere în atmosfere explozive de gaze inflamabile sau prafuri combustibile.
Exemple de surse care pot iniţia aprinderi în anumite condiţii:
- radiatia solara concentrata de oglinzi concave;
- radiatia surselor de blitzuri;
- radiatiile laser (semnalizare, telemetrie, relee, detectoare, etc.).
Trebuie avut în vedere ca şi aparatura care produce radiatii (de exemplu, lampile, laserii, arcurile electrice, etc.) poate fi sursa de aprindere a atmosferelor explozive.
12.6.2. Pentru ariile periculoase cu gaze şi vapori inflamabili nu exista standarde internaţionale şi nici norme naţionale privind condiţiile pentru aparatura şi nivelurile de radiaţie maxim admise în condiţii de securitate.
În situaţiile în care se apreciazã ca exista pericolul aprinderii atmosferei inflamabile de gaze şi vapori de la aparatura care emite radiatii trebuie iniţiate proceduri specifice de evaluare a acestui pericol, care sa ţinã seama de condiţiile cele mai defavorabile.
În Indreptarul departamental de zonare a mediilor cu pericol de explozii şi mãsuri de prevenire a acestora - MIP-1987 (3.2.3.9-3.2.3.11) se recomanda pentru aceste arii aceleaşi niveluri maxim admise ca şi pentru ariile periculoase cu praf combustibil, atât pentru radiatiile electromagnetice cat şi pentru ultrasunete (vezi 12.6.3-12.6.5).
12.6.3. Pentru aparatura care emite radiatii, instalata în arii periculoase cu praf combustibil, se vor respecta urmãtoarele prevederi:
a) În zona 21 aparatura trebuie sa fie incercata şi autorizata pentru aceasta zona, iar puterea de radiaţie sa nu depãşeascã 5 mW/mm^2 pentru laser continuu şi surse de lumina continue şi 0,1 mJ/mm^2 pentru laser cu impuls şi surse de luminoase cu impulsuri cu interval între impulsuri de cel puţin 5 sec.
b) În zona 22 poate fi utilizata aparatura emitatoare de radiatii la care puterea de radiaţie sa nu depãşeascã 10 mW/mm^2 în regim continuu şi 0,5 mJ/mm^2 în regim pulsatoriu.
Standardul de referinta este SR CEI 61241-1-2.
12.6.4. La folosirea aparaturii cu ultrasunete, cantitãţi importante de energie emise de transformatorul electroacustic sunt absorbite de substanţe solide şi lichide, în care se poate produce o încãlzire periculoasa ca urmare a frecarilor interioare.
La adoptarea mãsurilor de protecţie trebuie luat în consideraţie faptul ca în cazul pieselor ceramice piezo folosite drept captatori în aparatura cu ultrasunete sarcinile electrice trebuie eliminate în mod sigur prin elemente de circuit adaptate.
12.6.5. Pentru ariile periculoase cu praf combustibil, pentru aparatura utilizata, densitatile maxime de putere sonora sunt:
a) în zona 21 0,1 W/cm^2 şi o frecventa de 10 MHz, cu condiţia ca metoda de lucru sa fie recunoscuta ca perfect adaptatã pentru utilizare într-o astfel de zona;
b) în zona 22, aceleaşi valori ca mai sus, fãrã nici o alta mãsura specialã de securitate impotriva pericolului de aprindere provocat de ultrasunete.
Standardul de referinta corespunzãtor este SR CEI 61241-1-2.
13. Verificarea instalaţiilor electrice din arii periculoase
13.1. Prin verificare se înţelege acţiunea care cuprinde examinarea minuţioasã a unui obiect, efectuatã prin demontarea sau fãrã demontarea acestuia, pentru a ajunge la o concluzie sigura privind starea obiectului.
Verificarea instalaţiilor electrice în atmosfere potenţial explozive are ca scop sa stabileascã:
- dacã instalaţiile corespund prevederilor din normativele de instalaţii electrice;
- dacã instalaţiile electrice sunt corespunzãtoare din punct de vedere al protecţiei antiexplozive, conform prezentului normativ.
13.2. Pentru efectuarea verificãrilor sunt necesare urmãtoarele documente, aduse la zi:
- clasificarea ariilor periculoase. Standardul de referinta este SR EN 60079-10;
- grupa de explozie şi clasa de temperatura ale echipamentelor;
- documentaţia necesarã pentru a permite echipamentului antiex sa fie menţinut în conformitate cu tipul sau de protecţie (de exemplu: listele de echipamente, amplasarea acestora, lista pieselor de schimb şi informaţiile tehnice);
- traseele de cabluri subterane.
13.3. Verificarea şi întreţinerea echipamentelor şi instalaţiilor trebuie efectuate numai de personal experimentat şi autorizat, a cãrui pregãtire a cuprins o instruire asupra diferitelor moduri de protecţie şi practica instalãrii, asupra tuturor regulilor şi reglementãrilor respective, precum şi a principiilor generale de clasificare a ariilor periculoase.
Cunoştinţele personalului trebuie menţinute la zi prin instruiri periodice.
13.4. Gradele de verificare sunt (standardul de referinta este SR CEI 60079-17):
- verificare vizuala - acţiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi identificate vizual (de exemplu, suruburi lipsa), fãrã echipament auxiliar şi scule;
- verificare riguroasã - acţiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi identificate numai prin folosire de echipamente de acces şi scule (de exemplu, slabirea unor suruburi). Verificarea riguroasã cuprinde şi aspectele acoperite de verificarea vizuala.
- verificare detaliatã - acţiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi identificate numai prin deschiderea capsularii şi/sau folosirea de echipamente de încercare. Verificarea detaliatã cuprinde şi aspectele acoperite de verificarea riguroasã.
13.5. Tipuri de verificãri
a) verificãri iniţiale - verificãri ale tuturor echipamentelor şi instalaţiilor electrice înainte de punerea lor în funcţiune, pentru a constata dacã tipurile de protecţie alese şi instalarea lor sunt corespunzãtoare.
b) verificãri periodice - verificãri ale tuturor echipamentelor şi instalaţiilor efectuate într-un mod sistematic. Gradul de detaliere a verificãrii şi intervalele între verificãrile periodice tehnice trebuie determinate ţinând seama de tipul echipamentului, de indicaţiile furnizorului, de zona de utilizare şi de rezultatele verificãrilor precedente.
c) verificãri prin sondaj - verificãri ale unei fracţiuni din numãrul de echipamente instalate. Ele pot fi vizuale, restrânse sau detaliate. Verificãrile prin sondaj trebuie sa fie utilizate pentru controlul efectelor condiţiilor de mediu, ale vibratiilor, erorilor inerente de conceptie, etc.
d) verificãri specifice echipamentelor mobile. Echipamentele electrice mobile (de mana, portabile sau transportabile) sunt în mod particular predispuse defectarii sau utilizãrii gresite, de aceea se recomanda ca intervalele între verificãrile detaliate sa fie reduse (sa nu depãşeascã 12 luni).
Rezultatele tuturor verificãrilor de la punctele a), b), c) şi d) trebuie sa fie înregistrate.
13.6. În cadrul programelor de verificare trebuie urmãrite, în principal, urmãtoarele elemente:
a) Echipamentul este corespunzãtor clasificarii zonei.
b) Grupa de explozie şi clasa de temperatura ale echipamentului sunt corespunzãtoare.
c) Temperatura maxima a echipamentului de protecţie este corecta.
d) Identificarea circuitului echipamentului, în vederea separarii lui corecte de sursa de energie.
e) Tipul cablului este corespunzãtor.
f) Obturarile conductelor şi cablurilor sunt satisfãcãtoare.
g) Dispozitivele de protecţie la suprasarcina ale motoarelor sunt corect reglate.
Standardul de referinta SR CEI 60079-17 cuprinde recomandãri suplimentare pentru programele de verificare, specifice fiecãrui tip de protecţie antiexploziva.
Verificãrile din punct de vedere al respectãrii standardelor şi normativelor pentru instalaţii electrice se vor face la fel ca pentru instalaţiile electrice din zonele neclasificate.
Receptionarea instalaţiilor electrice se va face numai dupã executarea tuturor verificãrilor, probelor şi prezentarea dosarului cu buletine de proba.
13.7. O instalatie electrica noua trebuie supusã înainte de punere în funcţiune unei inspecţii iniţiale. În acest caz, gradul de verificare este detaliat.
13.8. Dupã punerea în funcţiune instalatia trebuie verificata periodic pentru a se asigura ca este intretinuta în stare satisfãcãtoare pentru a putea fi folositã în continuare într-o zona periculoasa.
În intervalul de timp dintre verificãrile periodice trebuie sa se efectueze verificãri prin sondaj în vederea confirmãrii sau infirmarii intervalului de timp propus pentru verificãrile periodice. În cazul infirmarii, trebuie redus intervalul de inspecţie periodicã. În cazuri justificate, factorii de decizie pot mari durata acestui interval.
Rezultatele verificãrilor trebuie analizate sistematic pentru a se justifica intervalele de inspecţie periodicã.
13.9. În urma unei modificãri a ariei periculoase sau în urma mutãrii unor aparate dintr-un loc în altul trebuie facuta o verificare.
13.10. În cazul în care o instalatie include mai multe aparate similare (de exemplu, corpuri de iluminat), aflate în condiţii similare, se poate admite efectuarea inspectiilor periodice prin sondaj. Este totuşi imperios necesar ca absolut toate aparatele sa fie supuse, cel puţin, unei inspecţii vizuale.
13.11. Dacã instalatia sau aparatura este demontata pe durata verificãrii, trebuie ca la remontare sa fie luate precautiuni ca integritatea tipului de protecţie este asigurata.
13.12. Programul de verificãri pentru instalaţii şi aparatura este prezentat în tabelul 13.1.


  Tabelul 13.1
  Program de inspecţii pentru instalaţii şi aparatura

| | | Ex l | Ex d | Ex e | Ex n | Ex p |
|Nr. | +--------+--------+--------+--------+--------+
|crt.| Se verifica dacã | Gradul de inspecţie |
| | +--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| | | D| R| V| D| R| V| D| R| V| D| R| V| D| R| V|
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 0 | 1 | 2| 3| 4| 5| 6| 7| 8| 9|10|11|12|13|14|15|16|
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| A |Aparatura | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 1. |Documentaţia pentru circuit | x| x| x| | | | | | | | | | | | |
| |şi/sau aparatura este | | | | | | | | | | | | | | | |
| |corespunzãtoare cu | | | | | | | | | | | | | | | |
| |clasificarea zonei. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 2. |Aparatura corespunde | | | | x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x|
| |cu clasificarea ariei. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 3. |Aparatura instalata este cea| x| x| | | | | | | | | | | | | |
| |specificatã în documentaţie | | | | | | | | | | | | | | | |
| |(Numai pentru aparatura | | | | | | | | | | | | | | | |
| |fixatã). | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 4. |Grupa aparaturii este | | | | x| x| | x| x| | x| x| | x| x| |
| |corecta. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 5. |Categoria circuitului şi/sau| x| x| | | | | | | | | | | | | |
| |aparaturii sunt corecte. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 6. |Clasa de temperatura a | x| x| | x| x| | x| x| | x| x| | x| x| |
| |aparaturii este corecta. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 7. |Instalatia este etichetata | x| x| | | | | | | | | | | | | |
| |în mod clar. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 8. |Identificarea circuitelor | | | | x| | | x| | | x| | | x| | |
| |aparaturii este corecta. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 9. |Identificarea circuitelor | | | | x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x|
| |este disponibilã. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|10. |Capsularea, geamurile | | | | x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x|
| |vizoarelor şi garniturile | | | | | | | | | | | | | | | |
| |şi/sau materialele de | | | | | | | | | | | | | | | |
| |etansare a geamurilor pe | | | | | | | | | | | | | | | |
| |metal sunt | | | | | | | | | | | | | | | |
| |corespunzãtoare. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|11. |Nu exista modificãri | x| | | x| | | x| | | x| | | x| | |
| |neautorizate. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|12. |Nu exista modificãri | | x| x| | x| x| | x| x| | x| x| | x| x|
| |vizibile neautorizate. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|13. |Suruburile, intrãrile de | | | | | | | | | | | | | | | |
| |cablu (directe şi indirecte)| | | | | | | | | | | | | | | |
| |şi elementele de obturare | | | | | | | | | | | | | | | |
| |sunt de tipuri corecte | | | | | | | | | | | | | | | |
| |şi sunt complete şi strânse.| | | | | | | | | | | | | | | |
| |- verificare fizica; | | | | x| x| | x| x| | x| x| | | | |
| |- verificare vizuala. | | | | | | x| | | x| | | x| | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|14. |Suprafeţele flanselor | | | | x| | | | | | | | | | | |
| |(de imbinare) sunt curate şi| | | | | | | | | | | | | | | |
| |nedegradate şi garniturile, | | | | | | | | | | | | | | | |
| |dacã exista, sunt | | | | | | | | | | | | | | | |
| |satisfãcãtoare. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|15. |Dimensiunile interstitiului | | | | x| x| | | | | | | | | | |
| |sunt în limitele admise. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|16. |Caracteristicile nominale, | | | | x| | | x| | | x| | | x| | |
| |tipul şi poziţia lampilor | | | | | | | | | | | | | | | |
| |sunt corecte. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|17. |Conexiunile electrice sunt | x| | | | | | x| | | x| | | | | |
| |strânse. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|18. |Starea garniturilor carcasei| | | | | | | x| | | x| | | | | |
| |este satisfãcãtoare. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|19. |Dispozitivele de rupere | | | | | | | | | | x| | | | | |
| |capsulate şi cele etansate | | | | | | | | | | | | | | | |
| |ermetic nu sunt deteriorate.| | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|20. |Capsularea cu rasuflare | | | | | | | | | | x| | | | | |
| |restrictionata este | | | | | | | | | | | | | | | |
| |satisfãcãtoare. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|21. |Ventilatoarele motoarelor | | | | x| | | x| | | x| | | | | |
| |fata de carcase şi/sau | | | | | | | | | | | | | | | |
apãrãtori. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|22. |Unitãţile de bariere de | x| x| x| | | | | | | | | | | | |
| |siguranta, releele şi alte | | | | | | | | | | | | | | | |
| |dispozitive de limitare a | | | | | | | | | | | | | | | |
| |energiei sunt de tipul | | | | | | | | | | | | | | | |
| |aprobat, instalate în | | | | | | | | | | | | | | | |
| |conformitate cu | | | | | | | | | | | | | | | |
| |prescripţiile de | | | | | | | | | | | | | | | |
| |certificare şi legate la | | | | | | | | | | | | | | | |
| |pãmânt în mod sigur dacã | | | | | | | | | | | | | | | |
| |este cerut. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|23. |Plãcile de circuite | x| | | | | | | | | | | | | | |
| |imprimate sunt curate şi | | | | | | | | | | | | | | | |
| |nedeteriorate. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| B |Instalaţii | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 1. |Cablurile sunt instalate | x| | | | | | | | | | | | | | |
| |în conformitate cu | | | | | | | | | | | | | | | |
| |documentaţia. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 2. |Tipul de cablu este | | | | x| | | x| | | x| | | x| | |
| |corespunzãtor. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 3. |Ecranele cablurilor sunt | x| | | | | | | | | | | | | | |
| |legate la pãmânt în | | | | | | | | | | | | | | | |
| |conformitate cu documentaţia| | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 4. |Nu exista stricãciuni | x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x|
| |evidente la cablu. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 5. |Etansarea coloanelor, | x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| | | |
| |tuburilor, tevilor şi/sau | | | | | | | | | | | | | | | |
| |conductelor este | | | | | | | | | | | | | | | |
| |corespunzãtoare. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 6. |Cutiile de stopare şi | | | | x| | | | | | | | | | | |
| |cutiile terminale de cablu | | | | | | | | | | | | | | | |
| |sunt umplute în mod corect. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 7. |Integritatea sistemului | | | | x| | | x| | | x| | | | | |
| |de conducte şi interfata cu | | | | | | | | | | | | | | | |
| |sistemul asociat este | | | | | | | | | | | | | | | |
| |menţinutã. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 8. |Conexiunile de legare la | | | | | | | | | | | | | | | |
| |pãmânt, incluzând toate | | | | | | | | | | | | | | | |
| |conexiunile suplimentare | | | | | | | | | | | | | | | |
| |de masa pentru legare la | | | | | | | | | | | | | | | |
| |pãmânt, sunt satisfãcãtoare | | | | | | | | | | | | | | | |
| |(de exemplu conexiunile sunt| | | | | | | | | | | | | | | |
| |strânse şi conductoarele | | | | | | | | | | | | | | | |
| |sunt de secţiune suficienta)| | | | | | | | | | | | | | | |
| |- verificare fizica; | | | | x| | | x| | | x| | | x| | |
| |- verificare vizuala. | | | | | x| x| | x| x| | x| x| | x| x|
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 9. |Conexiunile, punct cu punct,| x| | | | | | | | | | | | | | |
| |sunt toate corecte. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|10. |Continuitatea legarii la | x| | | | | | | | | | | | | | |
| |pãmânt este corecta | | | | | | | | | | | | | | | |
| |(de exemplu conexiunile sunt| | | | | | | | | | | | | | | |
| |strânse şi conductoarele | | | | | | | | | | | | | | | |
| |sunt de secţiune | | | | | | | | | | | | | | | |
| |suficienta). | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|11. |Impedanta buclei de defect | | | | x| | | x| | | x| | | x| | |
| |(în sisteme N)sau rezistenta| | | | | | | | | | | | | | | |
| |de legare la pãmânt | | | | | | | | | | | | | | | |
| |(în sisteme T) este | | | | | | | | | | | | | | | |
| |satisfãcãtoare. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|12. |Rezistenta de izolatie este | | | | x| | | x| | | x| | | | | |
| |satisfãcãtoare. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|13. |Dispozitivele automate | | | | x| | | x| | | x| | | x| | |
| |funcţioneazã în limitele | | | | | | | | | | | | | | | |
| |permise. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|14. |Dispozitivele automate de | | | | x| | | x| | | x| | | | | |
protecţie electrica sunt | | | | | | | | | | | | | | | |
fixate corect (nu este | | | | | | | | | | | | | | | |
| |posibila rearmarea automatã | | | | | | | | | | | | | | | |
| |în zona 1). | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|15. |Dispozitivele automate de | | | | | | | | | | | | | x| | |
| |protecţie electrica sunt | | | | | | | | | | | | | | | |
| |fixate corect. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|16. |Condiţiile speciale de | x| | | x| | | x| | | x| | | | | |
| |folosire (dacã sunt | | | | | | | | | | | | | | | |
| |aplicabile)sunt respectate. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|17. |Conexiunile de legare la | x| x| x| | | | | | | | | | | | |
| |pãmânt menţin integritatea | | | | | | | | | | | | | | | |
| |tipului de protecţie. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|18. |Circuitele cu siguranta | x| | | | | | | | | | | | | | |
| |intrinseca sunt izolate | | | | | | | | | | | | | | | |
| |fata de pãmânt sau sunt | | | | | | | | | | | | | | | |
| |legate la pãmânt numai | | | | | | | | | | | | | | | |
| |într-un punct | | | | | | | | | | | | | | | |
| |(referire la documentaţie). | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|19. |Separaţia este menţinutã | x| | | | | | | | | | | | | | |
| |între circuitele cu | | | | | | | | | | | | | | | |
| |siguranta intrinseca şi | | | | | | | | | | | | | | | |
| |cele fãrã siguranta | | | | | | | | | | | | | | | |
| |intrinseca în cutii comune | | | | | | | | | | | | | | | |
| |de distribuţie sau în | | | | | | | | | | | | | | | |
| |casete de relee. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|20. |Dacã este aplicabilã, | x| | | | | | | | | | | | | | |
| |protecţia la scurtcircuit | | | | | | | | | | | | | | | |
| |a sursei de alimentare este | | | | | | | | | | | | | | | |
| |în conformitate cu | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|21. |Temperatura de intrare a | | | | | | | | | | | | | x| | |
| |gazului protector este sub | | | | | | | | | | | | | | | |
| |limita maxima specificatã. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|22. |Tuburile, ţevile şi | | | | | | | | | | | | | x| x| x|
| |capsularile sunt în | | | | | | | | | | | | | | | |
| |stare buna. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|23. |Gazul protector este liber | | | | | | | | | | | | | x| x| x|
| |în mod substanţial de | | | | | | | | | | | | | | | |
| |contaminanti. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|24. |Presiunea gazului protector | | | | | | | | | | | | | x| x| x|
| |şi/sau debitul este | | | | | | | | | | | | | | | |
| |adecvat(a). | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|25. |Indicatoarele de presiune | | | | | | | | | | | | | x| | |
| |şi/sau debit, alarmele şi | | | | | | | | | | | | | | | |
| |interblocarile funcţioneazã | | | | | | | | | | | | | | | |
| |corect. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|26. |Perioada de purjare înaintea| | | | | | | | | | | | | x| | |
| |punerii sub tensiune este | | | | | | | | | | | | | | | |
| |adecvatã. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
|27. |Condiţiile speciale de | | | | | | | | | | | | | x| | |
| |folosire (dacã sunt | | | | | | | | | | | | | | | |
| |aplicabile) sunt conformate.| | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| C |Mediu ambiant | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 1. |Aparatura este protejata | x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x|
| |adecvat la coroziune, | | | | | | | | | | | | | | | |
| |intemperii, vibratii şi alţi| | | | | | | | | | | | | | | |
| |factori daunatori. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 2. |Nici o acumulare anormala | x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x| x|
| |de praf sau murdarie. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+
| 3. |Izolatia electrica este | | | | | | | x| | | x| | | | | |
| |curata şi uscata. | | | | | | | | | | | | | | | |
+----+----------------------------+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+--+

14. Repararea şi întreţinerea instalaţiilor electrice din arii periculoase
14.1. Repararea sau revizia aparaturii electrice instalate în arii în care pot exista în atmosfera gaze inflamabile, vapori sau ceturi în concentratii şi cantitãţi periculoase trebuie facuta de un reparator competent şi dotat. Ea trebuie facuta conform prescripţiilor producãtorului şi conform legislaţiei relevante în vigoare.
Reparaţia şi revizia aparaturii utilizata în atmosfere explozive poate fi facuta de cãtre fabricant, utilizator sau o terta parte (agenţie de reparaţii).
14.2. În cazul în care reparaţia este facuta de cãtre utilizator, acesta trebuie sa cunoascã în întregime legislaţia relevanta. În acest caz, el îşi asuma responsabilitatea pentru securitatea personalului şi a instalaţiilor şi sãnãtatea personalului în ceea ce priveşte repararea şi sau reinstalarea aparaturii.
14.3. Utilizatorul trebuie sa ţinã evidenta tuturor reparaţiilor, reviziilor sau modificãrilor anterioare şi trebuie sa le punã la dispoziţia reparatorului în cazul în care nu efectueazã el însuşi reparaţia. În acelaşi timp utilizatorul trebuie sa punã la dispoziţia reparatorului toate informaţiile privind cerinţele reglementare pentru conformarea cu certificatul.
14.4. În cazul în care reparaţia este facuta de cãtre reparator, acesta trebuie sa aibã posibilitãţi adecvate de reparatie şi revizie, precum şi echipamentul corespunzãtor necesar efectuãrii verificãrilor şi încercãrilor cerute pentru tipul specific de protecţie. El trebuie sa cunoascã în întregime legislaţia relevanta privind securitatea şi sãnãtatea în special dacã este implicat în reinstalarea aparaturii. De asemenea el trebuie sa aibã la dispoziţie şi sa facã referire la standardul relevant de protecţie la explozie şi la cel privind reparaţia şi revizia aparaturii utilizata în atmosfere explozive.
14.5. Reparatorul este obligat sa punã la dispoziţie utilizatorului detalii privind defecţiunile detectate, detalii complete ale lucrãrilor de reparaţii şi revizii, lista pãrţilor înlocuite şi rezultatele tuturor verificãrilor şi încercãrilor efectuate conform legislaţiei relevante.
Este de preferat ca reparatorul sa obţinã piese de schimb corespunzãtoare noi de la producãtor.
14.6. Pãrţile care trebuie sigilate trebuie înlocuite numai prin piese de schimb speciale prevãzute în lista pieselor de schimb.
14.7. Aparatura reparatã trebuie marcata, recomandabil pe o eticheta separatã, pentru a se identifica reparaţia sau revizia şi identitatea reparatorului. Marcarea trebuie sa includã simbolul relevant, numele reparatorului sau marca sa înregistratã, numãrul de referinta al reparatorului referitor la reparatie, data reparatiei (reviziei). Marcarea trebuie sa fie lizibila şi durabila ţinând cont de coroziunea chimica posibila. Standardul de referinta corespunzãtor este SR CEI 60079-19.
Nu trebuie facuta nici o modificare la aparatura certificatã decât dacã modificarea este permisã în certificat sau este aprobatã în scris de producãtor.
14.8. Documentaţia producãtorului trebuie sa conţinã, pe lângã certificat, şi alte documente potrivite pentru reparatie (revizie) precum şi o lista cu piese de schimb.
Certificatul împreunã cu documentaţia precizatã mai sus trebuie sa facã parte din contractul iniţial de cumpãrare.
14.9. În cazul repararii sau reviziei unei aparaturi care a fãcut obiectul certificãrii unei terţe pãrţi este necesar sa se stabileascã conformitatea aparaturii cu certificatul.
14.10. Înainte de reinstalare, aparatura reparatã trebuie verificata (standardele de referinta sunt SR CEI 60079-19 şi SR CEI 60079-17).
Dacã este imposibil sa se efectueze anumite încercãri, reparatorul trebuie sa stabileascã, înainte de a returna în serviciu echipamentul reparat, consecinţele care pot rezulta în urma omiterii încercãrilor respective.
14.11. Orice lucrãri de reparaţii, revizii, întreţinere, etc. la instalaţii electrice amplasate în zone cu pericol de explozie vor fi consemnate în registrul instalaţiei.
15. Exploatarea instalaţiilor electrice din arii periculoase
15.1. La exploatarea instalaţiilor electrice din arii periculoase trebuie respectate Normele generale de protecţia muncii (inclusiv normele specifice pentru locuri de munca din arii periculoase), Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, Normele pentru exploatarea instalaţiilor electrice din medii normale - I7/2-01 şi Instrucţiunile tehnice de exploatare elaborate de cãtre producãtori.
15.2. Exploatarea echipamentelor electrice trebuie facuta numai de cãtre personal calificat, autorizat şi instruit a lucra cu respectivele echipamente. (NGPM - art. 383/pag. 114).
15.3. În ariile periculoase angajatorul este obligat sa ia urmãtoarele mãsuri organizatorice:
- sa asigure celor care lucreazã în locuri unde pot aparea atmosfere explozive o instruire corespunzãtoare şi suficienta cu privire la protecţia la explozie;
- sa asigure, acolo unde este cerut de documentul privind protecţia la explozie;
- elaborarea de instrucţiuni scrise, activitatea în locuri periculoase trebuind sa se efectueze cu respectarea acestora;
- aplicarea unui sistem de permise de lucru pentru a îndeplini şi activitãţile periculoase şi pe cele care pot interactiona cu alt gen de activitate, generand pericole.
Permisele de lucru trebuie emise anterior începerii lucrului de cãtre o persoana cu responsabilitate în acest domeniu. (NGPM - anexa 19, art. 1.1 şi 1.2/pag. 335).
15.4. Înainte ca un loc de munca unde pot aparea atmosfere explozive sa fie folosit pentru prima oara, trebuie verificata securitatea sa globalã la explozie. Trebuie întreţinute toate condiţiile necesare pentru asigurarea protecţiei la explozie.
Aceste verificãri trebuie sa fie efectuate de persoane competente în domeniul protecţiei la explozie.
15.5. Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor, de orice categorie, cu defectiuni, improvizatii sau fãrã protecţia corespunzãtoare fata de materialele sau substantele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este interzisã.
La utilizarea mijloacelor de mai sus este obligatorie respectarea instrucţiunilor de funcţionare, folosire şi întreţinere, precum şi a normelor şi mãsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii. (Ordinul nr. 775, art. 37/pag. 17).
15.6. În spaţiile cu pericol (risc) ridicat de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor şi al altor persoane fãrã echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.
Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate corespunzãtor sau care pot produce scantei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în locuri cu foc de explozie este interzisã.
15.7. Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi combustibile se indeparteaza ritmic prin metode şi mijloace adecvate.

PARTEA II
INSTALAŢII ELECTRICE ÎN ARII PERICULOASE CU PRAF COMBUSTIBIL
16. Clasificarea ariilor periculoase cu praf combustibil
16.1. O clasificare comuna a ariilor periculoase pentru gaze şi prafuri nu este posibila întrucât, în cazul prafurilor nu pot fi distinse situaţii corespunzand condiţiilor normale sau anormale de lucru.
Astfel, ventilarea nu are ca efect eliminarea prafului, ci, din contra, poate crea condiţii mai periculoase, prin formarea norilor.
Având în vedere sedimentarea prafului şi eventuala formare a unei atmosfere explozive prin dispersia straturilor de praf, s-au definit serii diferite de zone pentru praf fata de cele pentru gaze şi vapori.
În acest sens sunt necesare alte mãsuri pentru evitarea surselor efective de aprindere pentru prafurile combustibile în comparatie cu gazele sau vaporii inflamabili.
16.2. Dacã o atmosfera exploziva conţine atât prafuri combustibile cat şi gaze sau vapori inflamabili, clasificarea ariilor periculoase trebuie facuta luând în consideraţie cel mai mare pericol posibil.
16.3. Procedura de clasificare a ariilor periculoase cu praf combustibil trebuie sa determine:
a) caracteristicile prafului (mãrimea particulei, umiditatea, temperatura de aprindere în nor şi strat, rezistivitatea, etc.);
b) sursa de degajare a prafului şi gradul acesteia (continuu, primar sau secundar);
c) probabilitatea formãrii de amestecuri explozive de praf-aer;
d) probabilitatea formãrii straturilor de praf potenţial periculoase;
e) întinderea zonei.
16.4. Exemple de surse de degajare
a) grad continuu:
- formarea continua a unui nor de praf;
- interiorul echipamentelor tehnologice (silozuri, malaxoare, concasoare).
b) grad primar:
- interiorul anumitor instalaţii de extracţie sau vecinãtatea unui punct deschis de încãrcare.
c) grad secundar:
- guri de vizitare care trebuie deschise pe perioade scurte;
- încãperi de manevrare a produselor pulverulente unde sunt prezente depuneri de praf.
16.5. Exemple de definire a zonelor
a) Locuri care pot genera o zona 20 în interiorul unui spaţiu limitat pentru praf:
- buncare, silozuri, cicloane, filtre;
- sisteme de transport a produselor pulverulente;
- exteriorul unui spaţiu limitat pentru praf în care se pot forma straturi de grosimi mari datoritã neintretinerii curãţeniei.
b) Locuri care pot genera o zona 21:
- arii în imediata apropiere a punctelor de încãrcare şi golire;
- punctele de prelevare a probelor;
- rampe de descãrcare auto;
- puncte de deversare a benzilor;
- arii în exteriorul spaţiului limitat pentru praf, unde praful se acumuleaza şi este posibil ca stratul de praf sa fie perturbat, formând amestecuri explozive praf-aer;
- arii în jurul iesirilor din cicloane şi filtre cu saci;
- arii în care, datoritã condiţiilor anormale, înlãturarea acumularilor de praf sau a straturilor nu poate fi asigurata.
c) Locuri care pot genera o zona 22:
- locuri aflate în vecinãtatea echipamentelor care trebuie deschise intermitent sau din care praful poate scapa prin neetanseitati şi poate forma depuneri de praf (de exemplu, secţii de macinare, sali de concasare, etc.);
- iesiri de la filtrele cu saci;
- arii în care se formeazã straturi de praf, dar este puţin probabil ca acesta sa genereze amestecuri explozive de praf-aer;
- arii din jurul zonelor 21 nelimitate de structuri mecanice.
16.6. Întinderea zonelor trebuie determinata prin evaluarea în raport cu mediul, a surselor de degajare care pot genera amestecuri explozive de praf-aer sau straturi periculoase de praf.
Întinderea zonelor depinde de cantitatea de praf, debitul, mãrimea particulelor, umiditatea produsului, etc.
Pentru întocmirea documentaţiei de clasificare a ariilor periculoase cu praf şi determinarea întinderii zonelor se pot folosi exemplele practice prezentate în standardul de referinta SR CEI 61241-3 - Anexa A.
17. Aparatura electrica pentru arii periculoase cu praf combustibil
17.1. Condiţii tehnice pentru aparatura
17.1.1. Apariţia unei zone 20 (amestec exploziv de praf/aer prezent continuu în exteriorul spaţiului limitat pentru praf) este, din punct de vedere practic de neacceptat şi trebuie prevenita printr-o întreţinere corespunzãtoare a curãţeniei.
17.1.2. Pentru a evita riscurile de aprindere a prafului combustibil este necesar ca:
- temperatura suprafeţei aparaturii pe care se depune praf sau care poate fi în contact cu norul de praf sa fie sub limitele specificate la 17.2;
- toate pãrţile electrice care produc scantei sau au o temperatura mai mare decât cea de aprindere a prafului sa fie închise într-o capsulare care impiedica pãtrunderea prafului sau
- sa aibã circuite cu energie limitatã pentru a evita aprinderea prafului combustibil.
17.1.3. Pentru capsulari s-au adoptat doua niveluri de eficienta a etanseitatii la prafuri:
- capsulari protejate impotriva prafurilor;
- capsulari total protejate impotriva prafurilor.
Condiţiile tehnice pe care trebuie sa le îndeplineascã aceste capsulari se definesc în conformitate cu doua practici denumite A şi B. Standardele de referinta care descriu practicile sunt SR CEI 61241-1-1 şi SR CEI 61241-1-2. Cele doua practici conduc la un nivel de protecţie echivalent.
17.2. Temperatura maxima de suprafata a capsularii
17.2.1. Temperatura maxima de suprafata admisã pentru aparatura amplasata în arii periculoase cu praf combustibil se determina prin reducerea cu o marja de securitate a temperaturii maxime de aprindere a norilor şi straturilor de praf respectiv care nu depãşesc 5 mm sau 12,5 mm. Standardul de referinta pentru metode de încercare este SR CEI 61241-1-1.
Temperatura maxima de suprafata a aparaturii de folosit va fi cea mai mica dintre valorile de la 17.2.2 şi 17.2.3 pentru practica A şi 17.2.2 şi 17.2.4 pentru practica B.
17.2.2. În prezenta norilor de praf, temperatura maxima de suprafata a aparaturii nu trebuie sa depãşeascã doua treimi din temperatura de aprindere a norului de praf:
T(max) = 2/3 ● T(nor praf)
17.2.3. Aparatura conform practicii A, pentru straturi de praf care nu depãşesc 5 mm grosime, trebuie sa aibã o temperatura maxima de suprafata inferioarã cu 758°K temperaturii minime de aprindere a stratului de praf respectiv:
T(max) = T(5 mm) - 75●K
17.2.4. Aparatura conform practicii B, pentru straturi de praf care nu depãşesc 12,5 mm grosime, trebuie sa aibã o temperatura maxima de suprafata inferioarã cu 25°K temperaturii minime de aprindere a stratului de praf respectiv:
T(max) = T(12,5 mm) - 25°K
17.2.5. Marcarea aparaturii ce poate fi folositã în arii periculoase cu praf combustibil trebuie sa cuprindã urmãtoarele elemente:
- numele constructorului;
- tipul;
- seria;
- accesorii, conexiuni;
- marcarea normalã, prevãzutã prin normele de construcţie ale aparaturii electrice;
- marcarea suplimentarã, conform practicilor A şi B dupã care a fost incercata aparatura.
Simbolurile folosite sunt:
- DIP pentru protecţia impotriva aprinderii prafurilor;
- A sau B pentru practica A sau B;
- 21 sau 22 pentru indicarea zonei în care poate fi utilizata aparatura;
- T(A) pentru temperatura maxima de suprafata.
Exemplu de marcare completa pentru practica A (pentru practica B marcarea este similarã).

Motor electric pentru zona 21

|Firma ABC - S.A. Tip M2BA 315 S |
|Seria Nr. 45678 |
|DIP O.N. 75/5461*) |
|DIP A21 T(A)200°C [sau T(A)●T(3)] |
|IP 65 |
| |
| V Hz Kw rot/min A cos fi I(p)/I(n) t(E)/S|
|380D 50 132 1487 163 0,86 6,9 15 |
+-------------------------------------------------------------------+
*) O.N. reprezintã laboratorul de încercãri autorizat (organism notificat)
care a emis certificatul de conformitate.

Motor electric pentru zona 22

|Firma ABC - S.A. Tip M2BB 315 S |
|Seria Nr. 12345 |
| |
|DIP A22 T(A)200°C [sau T(A)●T(3)] |
|IP 54 |
| |
| V Hz Kw rot/min A cos fi I(p)/I(n) t(E)/S|
|380D 50 132 1487 163 0,86 6,9 15 |
+-------------------------------------------------------------------+

17.3. Alegerea aparaturii
17.3.1. În zona 0 este permis a se instala numai aparatura cu modul de protecţie "i" - securitate intrinseca, de categoria "i(a)", grupa II, având contactele electrice din zona cu praf protejate în capsulari cu gradul de protecţie IP 65. Standardul de referinta este SR EN 50020.
17.3.2. În zona 21 este permis a se instala aparatura cu urmãtoarele tipuri de protecţie.
a) aparatura protejata impotriva aprinderii prafurilor tip DIP A 21 (IP6X) sau DIP B 21;
b) echipamente şi circuite cu modul de protecţie "i" - securitate intrinseca, în conformitate cu condiţiile de la 17.3.1;
c) aparatura presurizata "p". Standardul de referinta este SR EN 50016;
d) alt tip de aparatura omologata special pentru utilizare în zona 21.
17.3.3. În zona 22 este permis a se instala:
a) aparatura pentru zona 21;
b) aparatura protejata impotriva aprinderii prafurilor tip DIP A 22 (IP5X) sau DIP B 22 (numai pentru zona 22 cu praf neconductiv);
Temperatura de suprafata a capsularilor instalate atât în zona 21 cat şi în zona 22 trebuie sa aibã valoarea cea mai mica rezultatã conform 17.2.
17.3.4. Aparatura electrica pentru arii periculoase cu gaze şi vapori inflamabili nu este, în mod necesar corespunzãtoare pentru utilizarea în arii periculoase cu praf combustibil.
Aceasta trebuie sa prezinte un grad de protecţie mecanicã IP5X sau IP6X, dupã caz, pentru a impiedica pãtrunderea prafului şi sa fie conforme cu standardul corespunzãtor de aparatura.
Aparatura cu tipul de protecţie "m" - incapsulare este corespunzãtoare pentru folosirea în arii periculoase cu praf, deoarece elementele care ar putea aprinde atmosfera exploziva sunt închise într-un compound etans la praf.
17.3.5. Pentru protecţia electrica a echipamentelor şi protecţia la scanteile periculoase se aplica prevederile de la cap 6 şi respectiv 12.
17.4. Canalizatii electrice
17.4.1. În arii periculoase cu praf combustibil se pot utiliza:
a) cabluri de cupru şi aluminiu etanse la praf, ca, de exemplu:
- cabluri cu izolatie termoplastica sau elastomerica, armate sau nearmate, cu invelis din PVC, neopren sau alt material similar;
- cabluri în manta de aluminiu cu sau fãrã armatura;
- cabluri cu izolatie minerala cu invelis metalic.
Pentru cablurile cu conductoare de cupru secţiunea minima trebuie sa fie 1,5 mm^2, iar pentru cabluri cu conductoare de aluminiu de 16 mm^2.
b) conductoare din cupru protejate în conducte metalice sau din material plastic, etanse la praf.
Sistemul de conducte trebuie verificat la o presiune de 0,5 bar.
17.4.2. Etansarea intrãrilor de cablu trebuie sa fie asigurata prin unul din urmãtoarele mijloace:
- inel de etansare din material elastomeric;
- inel de etansare metalic (pentru cabluri cu manta metalicã);
- presgarnituri adecvate;
- un compound.
17.4.3. Intrarea conductei de protecţie în capsulare se poate face prin infiletare în gãuri cu filet sau prin blocare în gãuri simple.
17.4.4. Intrãrile de cablu sau conducte de protecţie trebuie astfel alese şi montate încât sa nu modifice caracteristicile tipului de protecţie al aparaturii.
Toate intrãrile de cablu neutilizate trebuie obturate printr-un sistem de etansare corespunzãtor tipului de protecţie al aparaturii.
17.4.5. Cutiile de derivatie şi fitingurile trebuie sa aibã gradul de protecţie mecanicã minimum IP6X pentru zonele 20 şi 21 şi IP5X pentru zona 22.
În zonele cu praf conductiv acestea trebuie sa fie de tipul "protejat contra aprinderii prafului", cu un grad de protecţie mecanicã IP6X.
17.4.6. Traseele de cabluri trebuie astfel alese încât sa previnã depunerea prafului pe acestea, sa asigure o circulaţie corespunzãtoare a aerului şi posibilitatea curatirii lor de praf.
17.4.7. La instalarea cablurilor şi conductelor de protecţie trebuie respectate şi prevederile corespunzãtoare de la 8.4 şi 8.6.
17.4.8. Pentru verificarea, repararea, întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor electrice din arii periculoase cu praf se vor respecta prevederile corespunzãtoare de la cap 13, 14 şi 15.

ANEXA 1
PREVEDERI CONEXE NORMATIVULUI
I. STANDARDE DE REFERINTA:


  SR CEI 60050 (426):1997    Vocabular electrotehnic internaţional.
                             Capitolul 426: Aparatura electrica pentru
                             atmosfere explozive
  SR EN 418:1996             Securitatea maşinilor. Echipament pentru oprirea
                             de urgenta, aspecte functionale. Principii de
                             proiectare
  SR EN 50014:1995           Aparatura electrica pentru atmosfere potenţial
                             explozive. Prescripţii generale
  EN 50015:1998              Aparatura electrica pentru atmosfere potenţial
                             explozive. Aparatura protejata prin imersiune
                             în ulei "o".
  SR EN 50016:2000           Aparatura electrica pentru atmosfere potenţial
                             explozive. Aparatura presurizata "p".
  SR EN 50017:1998           Aparatura electrica pentru atmosfere potenţial
                             explozive. Aparatura protejata prin inglobare
                             în nisip "q".
  SR EN 50018:2003           Aparatura electrica pentru atmosfere potenţial
                             explozive. Capsulare antideflagranta "d".
  SR EN 50019:2003           Aparatura electrica pentru atmosfere potenţial
                             explozive. Securitate marita "e".
  SR EN 50020:2003           Aparatura electrica pentru atmosfere potenţial
                             explozive. Securitate intrinseca "i".
  SR EN 50284:2000           Aparatura electrica pentru atmosfere potenţial
                             explozive. Reguli speciale pentru construcţia,
                             testarea şi marcarea electrica a aparaturii din
                             grupa II, categoria 1G.
  SR EN 50028:1995           Aparatura electrica pentru atmosfere potenţial
                             explozive. Incapsulare "m"
  SR EN 60079-10:2002        Aparatura electrica pentru atmosfere explozive
                             gazoase. Partea 10: Clasificarea ariilor
                             periculoase
  SR EN 60079-14:2002        Aparatura electrica pentru atmosfere explozive
                             gazoase. Partea 14: Instalaţii electrice în arii
                             periculoase (altele decât minele).
  SR EN 60947-1:2001         Aparataj de joasa tensiune. Partea 1:
                             Reguli generale
  SR EN 60947-4-1:2001       Aparataj de joasa tensiune. Partea 4-1:
                             Contactoare şi demaroare de motoare. Contactoare
                             şi demarcare electromecanice.
  SR EN 61241-2-2:1999       Aparatura electrica destinatã utilizãrii
                             în prezenta prafurilor combustibile. Partea 2:
                             Metode de încercare. Secţiunea 2: Metoda de
                             determinare a rezistivitatii electrice a
                             straturilor de praf.
  SR CEI 60079-17:1997       Aparatura electrica pentru atmosfere explozive
                             gazoase. Partea 17a: Recomandãri pentru inspecţie
                             şi întreţinere pentru instalaţii electrice din
                             arii periculoase (altele decât minele)
  SR CEI 60079-13:2000       Echipamente electrice pentru atmosfere explozive.
                             Partea 13: Construcţia şi folosirea camerelor sau
                             clãdirilor protejate prin presurizare.
  SR CEI 60079-19:2000       Aparatura electrica pentru atmosfere explozive
                             gazoase. Partea 19: Repararea şi revizia aparaturii
                             electrice utilizata în atmosfere explozive.
  SR CEI 60332-1:1997        Incercarile cablurilor electrice supuse la foc.
                             Partea 1: Încercare efectuatã pe un conductor sau
                             pe un cablu vertical izolat.
  SR CEI 61024-1-1:1999      Protecţia structurilor impotriva trasnetului.
                             Partea 1: Principii generale.
  SR CEI 61241-1-1:1998      Aparatura electrica destinatã utilizãrii
                             în prezenta prafului combustibil. Partea 1:
                             Aparatura electrica protejata prin carcase.
                             Secţiunea 1 - Specificaţii pentru aparatura.
  SR CEI 61241-1-2:1998      Aparatura electrica destinatã utilizãrii
                             în prezenta prafului combustibil. Partea 1:
                             Aparatura electrica protejata prin carcase.
                             Secţiunea 2 - Alegerea, instalarea şi întreţinerea
                             aparaturii.
  SR CEI 61241-3:2000        Aparatura electrica destinatã utilizãrii
                             în prezenta prafului combustibil. Partea 3:
                             Clasificarea ariilor în care este sau poate fi
                             prezent praf combustibil.
  SR CEI 60034-5:1993        Maşini electrice rotative. Partea 5: Clasificarea
                             gradelor de protecţie asigurate de carcasele
                             maşinilor electrice rotative
  SR CEI 60364-4-41:1996     Instalaţii electrice ale clãdirilor. Partea 4:
                             Mãsuri de protecţie pentru asigurarea securitãţii.
                             Capitolul 41: Protecţia impotriva socurilor
                             electrice.
  SR CEI 60364-4-46:2000     Instalaţii electrice ale clãdirilor. Partea 4:
                             Mãsuri de protecţie pentru asigurarea securitãţii.
                             Capitolul 46: Separare şi întrerupere.
  CEI 60079-15               Aparatura electrica pentru atmosfere potenţial
                             explozive. Protecţie specialã "n".
  CEI 60614-2-1:1982+A1:1993 Specificaţii de conducte de protecţie pentru
                             instalaţii electrice.
                             Partea 2: Specificaţii de conducte de protecţie.
                             Secţiunea 1 - Conducte metalice.
  CEI 6001 4-2-5:1992        Specificaţii de conducte de protecţie pentru
                             instalaţii electrice. Partea 2: Specificaţii de
                             conducte de protecţie. Secţiunea 5 - Conducte
                             flexibile.
  STAS 7335/1:1986           Protecţia anticoroziva. Construcţii metalice
                             ingropate. Terminologie.
  STAS 7335/11:2001          Protecţia anticoroziva. Construcţii metalice
                             ingropate. Prescripţii pentru execuţia şi montajul
                             statiilor de protecţie cu redresor.
  SR 7335-12:1998            Protecţia anticoroziva. Construcţii metalice
                             ingropate. Protecţia catodica a conductelor
                             de oţel.
  STAS 12604:1987            Protecţia impotriva electrocutarii. Prescripţii
                             generale.
  STAS 12604/4:1989          Protecţia impotriva electrocutarii. Instalaţii
                             electrice fixe. Prescripţii.
  STAS 12604/5:1990          Protecţia impotriva electrocutarii. Instalaţii
                             electrice fixe. Prescripţii de proiectare, execuţie
                             şi verificare.

II. LEGI ŞI NORMATIVE


  NP I7-02          Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor
                    electrice la consumatori cu tensiuni pana la 1000 V c.a.
                    şi 1500 V c.c.
  I20-2000          Normativ privind protecţia construcţiilor impotriva
                    trasnetului.
  I-5-1998          Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor
                    de ventilaţie.
  I7/2-01           Normativ pentru exploatarea instalaţiilor electrice
                    cu tensiuni pana la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c.
  PE 116-94         Normativ de încercãri şi mãsurãtori la echipamente
                    şi instalaţii electrice.
  PE 107-95         Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor
                    de cabluri electrice.
  PE 501-85         Normativ pentru proiectarea instalaţiilor de protecţie
                    prin relee şi automatizare.
  PE 504-96         Normativ pentru proiectarea sistemelor de circuite
                    secundare ale statiilor electrice. Sisteme de protecţie
                    şi automatizare. Volumul III.
  P 118-99          Siguranta la foc a construcţiilor.
  MP 008.2000       Manual pentru exemplificãri, detalieri şi soluţii
                    de aplicare a prevederilor normativului P 118-99.
  DGPSI-004/2001    Dispoziţii generale privind reducerea riscurilor
                    de incendiu generate de încãrcãri electrostatice.
  ***               Indreptar departamental de zonare a mediilor cu pericol
                    de explozii şi mãsuri de prevenire a acestora. MIP-1987.
  ORDIN MI 775/1998 Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor.
  LEGEA 10/1995     Lege privind calitatea în construcţii.
  LEGEA 90/1996     Protecţia muncii şi Normele metodologice de aplicare.
  NGPM/2002         Norme generale de protecţie a muncii.

ANEXA 2
Tabel comparativ
Clasificarea zonelor periculoase

ANEXA 3
Tabel comparativ
Clasele de temperatura ale aparaturii electrice

| | | Temperatura maxima de |
| CENELEC/CEI | NEC/CEC | suprafata °C |
+-----------------------+------------------------+-----------------------------+
| T1 | T1 | 450 |
+-----------------------+------------------------+-----------------------------+
| T2 | T2 | 300 |
| | T2A | 280 |
| | T2B | 260 |
| | T2C | 230 |
| | T2D | 215 |
+-----------------------+------------------------+-----------------------------+
| T3 | T3 | 200 |
| | T3A | 180 |
| | T3B | 165 |
| | T3C | 160 |
+-----------------------+------------------------+-----------------------------+
| T4 | T4 | 135 |
| | T4A | 120 |
+-----------------------+------------------------+-----------------------------+
| T5 | T5 | 100 |
+-----------------------+------------------------+-----------------------------+
| T6 | T6 | 85 |
+-----------------------+------------------------+-----------------------------+

ANEXA 4
Tabel comparativ
Împãrţirea în grupe de explozie a celor mai uzuale gaze inflamabile


 ┌──────────────────────┬────────────────────┬────────────────────────────────┐
 │        EN 50014      │     CEI 60079-1    │      NEC (SUA) - CEC (CANADA)  │
 ├────────────┬─────────┼─────────────┬──────┼────────────┬─────┬───────┬─────┤
 │Denumirea   │Grupa de │Denumirea    │Grupa │Denumirea   │Clasa│Divizia│Grupa│
 │gazului     │explozie │gazului      │de    │gazului     │     │       │     │
 │            │         │             │ex-   │            │     │       │     │
 │            │         │             │plozie│            │     │       │     │
 ├────────────┼─────────┼─────────────┼──────┼────────────┼─────┼───────┼─────┤
 │Metan       │    I    │Metan        │  I   │Metan       │     │       │     │
 ├────────────┼─────────┼─────────────┼──────┤Acetona     │     │       │     │
 │Acetona     │         │Acetona      │      │Butilalcool │     │       │     │
 │Metan indus-│         │Metan indus- │      │Etilalcool  │     │       │     │
 │trial       │         │trial        │      │            │     │       │     │
 │Acetat de   │         │Acetat de    │      │Acetat de   │     │       │     │
 │etil        │         │etil         │      │etil        │     │       │     │
 │Metanol     │         │Metanol      │      │Metanol     │     │       │     │
 │Butan       │         │Butan        │      │Butan       │     │       │     │
 │Propan      │         │Propan       │      │Propan      │     │       │     │
 │Hexan       │         │Hexan        │      │Hexan       │     │       │     │
 │Amoniac     │         │Amoniac      │      │Amoniac     │     │       │     │
 │Monoxid de  │         │Monoxid de   │      │Benzen      │     │       │     │
 │carbon      │         │carbon       │      │Acetat de   │     │       │     │
 │Pentan      │         │Pentan       │      │butil       │     │       │     │
 │Heptan      │         │Heptan       │      │Acetat de   │     │       │     │
 │            │         │             │      │izobutil    │     │       │     │
 │Iso-octan   │         │Iso-octan    │      │Etan        │     │       │     │
 │Decan       │         │Decan        │      │Clorura de  │     │       │     │
 │            │         │             │      │etilenã     │     │       │     │
 │Benzen      │         │Benzen       │      │Petrol      │     │       │     │
 │Xilen       │  IIA    │Xilen        │ IIA  │Heptan      │  I  │  1-2  │  D  │
 │Ciclohexan  │         │Ciclohexan   │      │Izopren     │     │       │     │
 │Etil        │         │Etil         │      │Hexan       │     │       │     │
 │Metilcetona │         │Metilcetona  │      │Octan       │     │       │     │
 │Acetat de   │         │Acetat de    │      │Pentan      │     │       │     │
 │metil       │         │metil        │      │            │     │       │     │
 │Acetat de n │         │Acetat de n  │      │Propilenã   │     │       │     │
 │propil      │         │propil       │      │            │     │       │     │
 │Acetat de   │         │Acetat de    │      │Toluen      │     │       │     │
 │propil      │         │propil       │      │            │     │       │     │
 │Acetat de n │         │Acetat de n  │      │Xilen       │     │       │     │
 │butil       │         │butil        │      │            │     │       │     │
 │Acetat de   │         │Acetat de    │      │            │     │       │     │
 │amil        │         │amil         │      │            │     │       │     │
 │Clorura de  │         │Clorura de   │      │            │     │       │     │
 │metilen     │         │metilen      │      │            │     │       │     │
 │Butanol     │         │Butanol      │      │            │     │       │     │
 │Nitrat de   │         │Nitrat de    │      │            │     │       │     │
 │etil        │         │etil         │      │            │     │       │     │
 ├────────────┼─────────┼─────────────┼──────┼────────────┼─────┼───────┼─────┤
 │Etilenã     │         │Etilenã      │      │Etilenã     │     │       │     │
 │Butadiena   │         │Butadiena    │      │Acetaldehida│     │       │     │
 │Eter etilic │         │Eter etilic  │      │Ciclopropan │     │       │     │
 │Oxid de     │  IIB    │Oxid de      │ IIB  │Dietil eter │  I  │  1-2  │  C  │
 │etilenã     │         │etilenã      │      │            │     │       │     │
 │Gaz de      │         │Gaz de       │      │Hidrazina   │     │       │     │
 │cocserie    │         │cocserie     │      │            │     │       │     │
 │            │         │             │      │Dimetil     │     │       │     │
 │            │         │             │      │asimetric   │     │       │     │
 ├────────────┼───┬─────┼─────────────┼──────┼────────────┼─────┼───────┼─────┤
 │Hidrogen    │   │     │Hidrogen     │      │Hidrogen    │     │       │     │
 │            │   │     │             │      │Butadiena   │     │       │     │
 │            │IIC│IIB+ │             │ IIC  │Oxid de     │  I  │  1-2  │  B  │
 │            │   │H(2) │             │      │etilenã     │     │       │     │
 │            │   │     │             │      │Oxid de     │     │       │     │
 │            │   │     │             │      │propilenã   │     │       │     │
 ├────────────┼───┼─────┼─────────────┼──────┼────────────┼─────┼───────┼─────┤
 │Disulfura de│   │IIB+ │Nitrat de    │ IIC  │            │     │       │     │
 │carbon      │   │CS(2)│etil         │      │            │     │       │     │
 │            │   │     │Disulfura de │      │            │     │       │     │
 │            │   │     │carbon       │      │            │     │       │     │
 ├────────────┼───┼─────┼─────────────┼──────┼────────────┼─────┼───────┼─────┤
 │Acetilena   │IIC│IIB+ │Acetilena    │ IIC  │Acetilena   │  I  │  1-2  │  A  │
 │            │   │C(2) │             │      │            │     │       │     │
 │            │   │H(2) │             │      │            │     │       │     │
 ├────────────┼───┼─────┼─────────────┼──────┼────────────┼─────┼───────┼─────┤
 │Nitrat de   │   │IIB+ │             │      │            │     │       │     │
 │etilen      │   │C(2)H│             │      │            │     │       │     │
 │            │   │O(5)N│             │      │            │     │       │     │
 │            │   │O(2) │             │      │            │     │       │     │
 └────────────┴───┴─────┴─────────────┴──────┴────────────┴─────┴───────┴─────┘

ANEXA 5
Coeficienţii de corectie pentru sarcinile admisibile la cabluri cu izolatie de hârtie, cauciuc sau termoplastica pozate în canale umplute cu nisip*)

| Numãrul cablurilor în canal | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 |
+------------------------------------------------+----+----+----+----+----+----+
| ÎN RAPORT CU SARCINA ADMISIBILĂ A CABLULUI ÎN AER |
+------------------------------------------------+----+----+----+----+----+----+
|La umplutura umeda cu nisip (umiditate 20%) |1,27|1,15|1,08|1,02| 1 |0,96|
+------------------------------------------------+----+----+----+----+----+----+
|La umplutura cu nisip uscat |0,83|0,75|0,70|0,66|0,65|0,62|
+------------------------------------------------+----+----+----+----+----+----+
| ÎN RAPORT CU SARCINA ADMISIBILĂ A CABLULUI ÎN PĂMÂNT |
+------------------------------------------------+----+----+----+----+----+----+
|La umplutura umeda cu nisip (umiditate 20%) |0,83|0,75|0,70|0,66|0,65|0,62|
+------------------------------------------------+----+----+----+----+----+----+
|La umplutura cu nisip uscat |0,64|0,49|0,46|0,43|0,42|0,40|
+------------------------------------------------+----+----+----+----+----+----+
*) Cablurile s-au considerat a fi pozate conform 8.4.11.

----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordin, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, ORDIN nr. 176 din 15 februarie 2005

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"