Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDIN nr. 16 din 14 decembrie 2006  pentru aprobarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDIN nr. 16 din 14 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii

EMITENT: BANCA NATIONALA A ROMANIEI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.034 din 27 decembrie 2006

Având în vedere dispoziţiile art. 126, art. 134 lit. a) şi ale <>art. 278, 384 şi 385 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, precum şi ale art. 2 lit. a) din Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii,
în temeiul dispoziţiilor <>art. 420 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 şi ale <>art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României, precum şi ale art. 1, 2 şi ale art. 7 alin. (1), (3) (10) şi (15) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 514/2002 , modificat şi completat prin <>Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

Banca Naţionalã a României şi Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare emit urmãtorul ordin:

ART. 1
Se aprobã Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prevãzut în anexa*) care face parte integrantã din prezentul ordin.
------
*) Anexa se publicã ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.034 bis în afara abonamentului, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

ART. 2
Prezentul ordin şi regulamentul menţionat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 3
Banca Naţionalã a României şi Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare vor urmãri ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Preşedintele Consiliului de administraţie
al Bãncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isãrescu

Preşedintele Comisiei Naţionale
a Valorilor Mobiliare,
Gabriela Anghelache


ANEXA

<>REGULAMENT nr. 19/24/2006
privind tehnicile de diminuare a riscului de credit
utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii



CAP. I
Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1
Obiectiv şi definiţii


ART. 1
(1) Prezentul regulament se aplicã bãncilor, bãncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ, bãncilor de credit ipotecar, caselor centrale ale cooperativelor de credit şi instituţiilor emitente de monedã electronicã, persoane juridice române, denumite în continuare instituţii de credit, precum şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe şi reglementeazã modul de determinare a efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit asupra calculului valorii ponderate la risc a expunerilor sau, dupã caz, al valorii pierderii aşteptate.
(2) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit ale cooperativelor de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementãrile emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte tehnicile de diminuare a riscului de credit la nivelul cooperativelor de credit şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevãzute de acesta. În acest sens, reglementãrile emise de casa centralã vor fi transmise spre avizare Bãncii Naţionale a României.
(3) Prezentul regulament se aplicã în mod corespunzãtor societãţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi societãţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii. În acest sens, orice referire la Banca Naţionalã a României se considerã a fi fãcutã, dupã caz, la Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare.
(4) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistã.
ART. 2
(1) Termenii şi expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificaţia prevãzutã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
(2) Pentru scopurile prezentului regulament, termenii şi expresiile instituţii şi firme de investiţii au semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 13/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
(3) Pentru scopurile prezentului regulament, termenii şi expresiile: instituţie externã de evaluare a creditului, entitãţi din sectorul public, organisme de plasament colectiv, tranzacţie de rãscumpãrare şi rating au semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii standard.
(4) Expresia operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri are semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 22/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii.
(5) Expresiile instrumente financiare derivate tranzacţionate pe pieţe nereglementate OTC şi tranzacţii de creditare în marjã au semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 20/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjã.
(6) Pentru scopurile prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. instituţie de credit împrumutãtoare - instituţia de credit care are expunerea în cauzã, fie cã aceasta rezultã dintr-un credit sau din alt tip de operaţiune (Directiva - art. 90);
2. tehnicã de diminuare a riscului de credit - tehnicã utilizatã de o instituţie de credit pentru reducerea riscului de credit aferent uneia sau mai multor expuneri pe care instituţia le deţine;
3. protecţie finanţatã a creditului - tehnicã de diminuare a riscului de credit în care reducerea riscului de credit aferent expunerii unei instituţii de credit derivã din dreptul instituţiei de credit - în eventualitatea apariţiei evenimentului de nerambursare de cãtre contrapartidã sau a producerii de alte evenimente de credit specificate în legãturã cu contrapartida - de a lichida anumite active sau sume, de a obţine transferul, însuşirea sau pãstrarea acestora, sau de a reduce valoarea expunerii la diferenţa dintre valoarea expunerii şi valoarea unei creanţe deţinute asupra instituţiei de credit, ori de a o substitui cu valoarea acestei diferenţe;
4. protecţia nefinanţatã a creditului - tehnicã de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit aferent expunerii unei instituţii de credit derivã din angajamentul unei terţe pãrţi de a plãti o sumã în eventualitatea apariţiei evenimentului de nerambursare din partea împrumutatului sau a producerii de alte evenimente de credit specificate;
5. tranzacţie de creditare garantatã - orice tranzacţie ce dã naştere unei expuneri garantate cu garanţie realã şi în legãturã cu care nu existã prevederi ce conferã instituţiei de credit împrumutãtoare dreptul de a primi marjã frecvent;
6. operaţiune ajustatã la condiţiile pieţei - reprezintã orice operaţiune ce dã naştere unei expuneri garantate cu garanţie realã şi în legãturã cu care existã prevederi ce conferã instituţiei de credit împrumutãtoare dreptul de a primi marjã frecvent;
7. instrument asimilat numerarului - certificat de depozit sau alt instrument similar emis de instituţia de credit împrumutãtoare;
8. perioadã de deţinere - numãrul de zile, specific fiecãrui tip de tranzacţie sau operaţiune, pe parcursul cãrora evoluţia preţului trebuie monitorizatã în vederea determinãrii volatilitãţii;
9. formalizare - descrierea şi, dupã caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regãsite la nivelul instituţiei de credit sub forma unei prezentãri scrise cu un grad adecvat de complexitate şi detaliere;
10. rating eligibil - rating furnizat de o instituţie externã de evaluare a creditului recunoscutã ca eligibilã potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard;
11. indice principal - indice larg diversificat compus din titluri suficient de lichide.
ART. 3
Pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerii pentru scopurile <>art. 2 lit. a) din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 13/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii sau, dacã este cazul, pentru calculul valorii pierderilor aşteptate pentru scopurile art. 10 alin. (3) şi <>art. 18 lit. f) din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 18/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, instituţiile de credit care utilizeazã abordarea standard, în condiţiile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, sau abordarea bazatã pe modele interne de rating în condiţiile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, dar fãrã a utiliza estimãri proprii pentru pierderea în caz de nerambursare şi pentru factorii de conversie potrivit prevederilor <>art. 22-29 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, pot recunoaşte, în condiţiile prezentului regulament, reducerea riscului de credit ca urmare a utilizãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit.

SECŢIUNEA a 2-a
Condiţii generale privind utilizarea tehnicile de diminuare a riscului de credit

ART. 4
(1) Tehnicile utilizate în scopul diminuãrii riscului de credit, împreunã cu mãsurile şi acţiunile întreprinse în acest sens precum şi procedurile şi politicile implementate de instituţia de credit împrumutãtoare trebuie sã fie de aşa naturã încât sã se concretizeze în încheierea de contracte de protecţie a creditului valabile din punct de vedere legal şi executorii în toate jurisdicţiile relevante.
(2) Instituţia de credit împrumutãtoare trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru a asigura eficacitatea contractelor de protecţie a creditului şi pentru administrarea riscurilor asociate, atât la momentul încheierii contractului cât şi ulterior, pe toatã durata protecţiei.
ART. 5
(1) În cazul protecţiei finanţate a creditului, pentru a fi recunoscute ca eligibile, activele pe care aceasta se bazeazã trebuie sã fie suficient de lichide, iar valoarea lor îndeajuns de stabilã în timp astfel încât, ţinând cont de abordarea utilizatã pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi de gradul de recunoaştere permis, sã confere un nivel adecvat de certitudine pentru protecţia oferitã împotriva riscului de credit. Activele eligibile sunt cele prevãzute de Capitolul II al prezentului regulament.
(2) În cazul protecţiei finanţate a creditului, instituţia de credit împrumutãtoare trebuie sã aibã dreptul sã lichideze sau sã reţinã, în timp util, activele care conferã protecţie în caz de nerambursare, insolvenţã sau faliment al debitorului - sau alt eveniment de credit prevãzut în contract - sau, dacã este cazul, al depozitarului activelor cu rol de protecţie. Gradul de corelare între valoarea activelor afectate pentru protecţia creditului şi calitatea creditului asociat debitorului nu trebuie sã fie excesiv.
ART. 6
În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, pentru a fi eligibilã pentru recunoaştere, partea care îşi asumã angajamentul trebuie sã prezinte suficientã credibilitate iar contractul de protecţie trebuie sã fie valabil din punct de vedere legal în jurisdicţiile relevante astfel încât, ţinând cont de abordarea utilizatã la calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi de gradul de recunoaştere permis, sã asigure un nivel de protecţie adecvat. Furnizorii de protecţie şi tipurile de contracte de protecţie eligibile sunt cele prevãzute de Capitolul II.
ART. 7
Pentru scopul utilizãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit la determinarea valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, dupã caz, la calculul valorilor pierderilor aşteptate, instituţiile de credit trebuie sã respecte cerinţele minime prevãzute de Capitolul III.

SECŢIUNEA a 3-a
Determinarea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit

ART. 8
În cazul îndeplinirii cerinţelor prevãzute la art. 4-7, calculul valorii ponderate la risc a expunerilor şi, dupã caz, al valorii pierderilor aşteptate poate fi modificat în conformitate cu prevederile Capitolelor IV-VII.
ART. 9
La determinarea cerinţei minime de capital prevãzutã de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 13/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 18/2006 privind cerinţele minime de capital ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, nu se va lua în considerare valoarea ponderatã la risc determinatã în urma aplicãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit, potrivit prezentului regulament, dacã aceastã valoare este mai mare decât cea care s-ar obţine dacã respectivei expuneri nu i s-ar aplica tehnica de diminuare a riscului de credit. În acest caz, la determinarea cerinţei minime de capital se vor lua în considerare valorile obţinute fãrã aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.
ART. 10
În cazul în care valoarea ponderatã la risc a expunerii reflectã deja protecţia creditului, în baza aplicãrii prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii standard sau, dupã caz, ale <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, protecţia creditului nu va mai fi luatã în considerare şi potrivit prezentului regulament.

CAP. II
Criterii de eligibilitate ale tehnicilor de diminuare a riscului de credit

SECŢIUNEA 1
Protecţia finanţatã a creditului

1.1. Compensarea bilanţierã

ART. 11
(1) Compensarea bilanţierã de creanţe reciproce între o instituţie de credit şi contrapartida sa este eligibilã ca tehnicã de diminuare a riscului de credit, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor minime prevãzute la art. 34 pentru acordurile de compensare bilanţierã, altele decât acordurile cadru ce acoperã tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei.
(2) Fãrã a se aduce atingere prevederilor art. 12, eligibilitatea este limitatã la soldurile de numerar reciproce ale instituţiei de credit şi ale contrapartidei sale. Numai elementele bilanţiere de natura creditelor şi depozitelor ale instituţiei de credit împrumutãtoare pot face obiectul modificãrii valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, dupã caz, a valorilor pierderilor aşteptate, ca urmare a aplicãrii unui acord de compensare bilanţierã.

1.2. Acordurile cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei

ART. 12
(1) Instituţiile de credit care aplicã metoda extinsã a garanţiilor financiare prevãzutã în Capitolul IV şi îndeplinesc cerinţele minime menţionate la art. 35 pot recunoaşte efectele contractelor de compensare bilateralã ce acoperã tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei efectuate cu o contrapartidã.
(2) Fãrã a se aduce atingere prevederilor Anexei III din cadrul <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 22/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, bunurile aduse în garanţie, precum şi titlurile sau mãrfurile luate cu împrumut în cadrul unor astfel de acorduri nu pot fi luate în considerare decât în condiţiile în care satisfac cerinţele de eligibilitate pentru garanţiile reale prevãzute la art. 14-20.

1.3. Garanţii reale

ART. 13
(1) În cazul în care tehnica de diminuare a riscului de credit utilizatã se bazeazã pe dreptul instituţiei de credit de a lichida sau de a reţine active, eligibilitatea acestora depinde de:
a) abordarea folositã de instituţia de credit împrumutãtoare pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, dupã caz, al pierderilor aşteptate, respectiv de aplicarea prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii standard sau, dupã caz, ale <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating;
b) metoda utilizatã pentru scopul aplicãrii prevederilor prezentului regulament, respectiv metoda simplã a garanţiilor financiare sau metoda extinsã a garanţiilor financiare, potrivit Capitolului IV.
(2) În cazul tranzacţiilor de rãscumpãrare şi al operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri, eligibilitatea depinde şi de includerea/neincluderea tranzacţiilor în portofoliul de tranzacţionare al instituţiei de credit.
ART. 14
Urmãtoarele instrumente financiare pot fi recunoscute drept garanţie realã eligibilã în cadrul tuturor abordãrilor şi metodelor:
a) numerar sub formã de depozit constituit la instituţia de credit împrumutãtoare, precum şi instrumente asimilate numerarului pãstrate la aceasta;
b) titluri de creanţã emise de administraţii centrale sau bãnci centrale, titluri ce au un rating eligibil sau o evaluare de credit din partea unei agenţii de creditare a exportului, recunoscute ca eligibilã pentru scopurile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, rating sau evaluare ce corespund, potrivit prevederilor aceluiaşi regulament cel puţin nivelului 4 al scalei de evaluare a calitãţii creditului prevãzute la art. 9 respectiv la <>art. 11 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard;
c) titluri de creanţã emise de instituţii, titluri ce au un rating eligibil ce corespunde, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii creditului prevãzute de respectivul regulament pentru expunerile faţã de instituţii de credit;
d) titluri de creanţã emise de alte entitãţi, titluri ce au un rating eligibil ce corespunde, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii creditului prevãzute de respectivul regulament pentru expunerile faţã de societãţi;
e) titluri de creanţã ce au un rating eligibil pe termen scurt, rating ce corespunde, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii creditului prevãzute de respectivul regulament pentru expunerile pe termen scurt;
f) titluri de capital sau obligaţiuni convertibile incluse într-un indice principal; şi
g) aur.
ART. 15
Pentru scopurile art. 14 lit. b), în categoria titlurilor de creanţã emise de administraţii centrale sau bãnci centrale se includ şi:
a) titluri de creanţã emise de administraţiile regionale sau autoritãţile locale pentru care expunerile faţã de acestea sunt tratate, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, ca expuneri faţã de administraţia centralã de jurisdicţia cãreia aparţin;
b) titluri de creanţã emise de acele entitãţi din sectorul public pentru care expunerile faţã de acestea sunt tratate ca expuneri faţã de administraţia centralã în jurisdicţia cãreia sunt stabilite respectivele entitãţi, potrivit prevederilor <>art. 17 alin. (2) din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard;
c) titluri de creanţã emise de bãncile multilaterale de dezvoltare cãrora, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã o pondere de risc de 0%; şi
d) titluri de creanţã emise de organizaţiile internaţionale cãrora, conform prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã o pondere de risc de 0%.
ART. 16
În categoria titlurilor de creanţã prevãzute la art. 14 lit. c) se includ şi:
a) titluri de creanţã emise de administraţii regionale sau de autoritãţi locale, altele decât cele pentru care expunerile sunt tratate ca expuneri faţã de administraţia centralã de jurisdicţia cãreia aparţin, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard;
b) titluri de creanţã emise de acele entitãţi din sectorul public pentru care expunerile faţã de acestea sunt tratate, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, ca expuneri faţã de instituţiile de credit; şi
c) titluri de creanţã emise de bãnci multilaterale de dezvoltare, altele decât cele cãrora, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã o pondere de risc de 0%.
ART. 17
Titlurile de creanţã emise de instituţii, titluri care nu beneficiazã de un rating eligibil, pot fi recunoscute drept garanţie realã eligibilã dacã îndeplinesc urmãtoarele criterii:
a) sunt tranzacţionate la o bursã recunoscutã;
b) se calificã drept datorie cu rang prioritar;
c) toate celelalte emisiuni ale instituţiei emitente, care au acelaşi rang de subordonare, beneficiazã de ratinguri eligibile ce corespund, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii prevãzute de respectivul regulament pentru expunerile faţã de instituţii sau pentru expunerile pe termen scurt;
d) instituţia de credit împrumutãtoare nu deţine nici o informaţie care ar putea conduce la concluzia cã emisiunea ar justifica un rating inferior celui indicat la lit. c); şi
e) instituţia de credit poate demonstra Bãncii Naţionale a României cã lichiditatea pieţei instrumentului este suficientã având în vedere utilizarea sa pentru protecţia creditului.
ART. 18
(1) Titlurile de participare la organismele de plasament colectiv pot fi recunoscute drept garanţii reale eligibile dacã sunt satisfãcute urmãtoarele condiţii:
a) au o cotaţie publicã zilnicã a preţului; şi
b) organismul de plasament colectiv investeşte numai în instrumentele eligibile pentru recunoaştere prevãzute la art. 14-17.
(2) Utilizarea, potenţialã sau efectivã, de cãtre un organism de plasament colectiv de instrumente financiare derivate pentru acoperirea riscurilor aferente investiţiilor permise nu afecteazã eligibilitatea titlurilor de participare la respectivul organism.
ART. 19
Pentru scopurile art. 14, lit. b)-e), în cazul în care un titlu de creanţã beneficiazã de douã rating-uri eligibile diferite, se va lua în considerare rating-ul cel mai puţin favorabil. În cazul în care titlul de creanţã beneficiazã de mai mult de douã rating-uri eligibile, se iau în considerare cele mai favorabile douã rating-uri. Dacã cele mai favorabile douã rating-uri sunt diferite, se ia în considerare rating-ul cel mai puţin favorabil dintre cele douã.
ART. 20
(1) În plus faţã de elementele specificate la art. 14-19, în cazul în care instituţia de credit opteazã pentru utilizarea metodei extinse a garanţiilor financiare, prevãzutã la Capitolul IV, urmãtoarele instrumente financiare pot fi recunoscute ca fiind garanţii reale eligibile:
a) titluri de capital sau obligaţiuni convertibile, neincluse într-un indice principal, dar tranzacţionate pe o bursã recunoscutã;
b) titluri de participare la organisme de plasament colectiv, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
(i) au o cotaţie publicã zilnicã a preţului; şi
(ii) organismul de plasament colectiv investeşte numai în instrumentele eligibile pentru recunoaştere prevãzute la art. 14-17 şi în instrumentele menţionate la lit. a).
(2) Utilizarea, potenţialã sau efectivã, de cãtre un organism de plasament colectiv, de instrumente financiare derivate pentru acoperirea riscurilor aferente investiţiilor permise nu afecteazã eligibilitatea titlurilor de participare la respectivul organism pentru scopurile prezentului regulament.
ART. 21
În plus faţã de prevederile art. 14-20, instituţiilor de credit care determinã valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, li se aplicã prevederile art. 22-25. Prevederile acestor articole nu sunt aplicabile instituţiilor de credit care determinã valorile ponderate la risc ale expunerilor potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard.
ART. 22
(1) Proprietãţile imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite de proprietar sau date cu chirie de cãtre acesta spre a fi locuite, precum şi proprietãţile imobiliare comerciale, de tipul birourilor şi al altor spaţii comerciale, pot fi recunoscute ca fiind garanţii imobiliare eligibile dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) valoarea proprietãţii nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului asociat debitorului. Aceastã cerinţã nu exclude situaţiile în care factori exclusiv de naturã macroeconomicã afecteazã atât valoarea proprietãţii cât şi performanţa împrumutatului;
b) riscul de credit asociat împrumutatului nu depinde în mod semnificativ de randamentul proprietãţii sau al proiectului suport, ci mai degrabã de propria capacitate a împrumutatului de a rambursa datoria din alte surse. Astfel, rambursarea sumelor datorate nu depinde semnificativ de fluxurile de numerar generate de proprietatea adusã în garanţie.
(2) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie eligibilã pãrţile deţinute în societãţile finlandeze pentru domeniul locativ care funcţioneazã în conformitate cu Legea finlandezã din 1991 privind societãţile din domeniul locativ sau cu legislaţia echivalentã ulterioarã, în cazul proprietãţilor imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite de proprietar sau date cu chirie de cãtre acesta, cu condiţia ca cerinţele prevãzute la alin. (1) sã fie îndeplinite.
(3) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie eligibilã pãrţile deţinute în societãţile finlandeze pentru domeniul locativ care funcţioneazã în conformitate cu Legea finlandezã din 1991 privind societãţile din domeniul locativ sau cu legislaţia echivalentã ulterioarã, în cazul proprietãţilor imobiliare comerciale, cu condiţia ca cerinţele prevãzute la alin. 1 sã fie îndeplinite.
(4) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie imobiliarã locativã eligibilã, acele proprietãţi imobiliare locative pentru care nu este îndeplinitã condiţia prevãzutã la alin. (1) lit. b), situate pe teritoriul altui stat membru, dacã autoritatea competentã din acel stat membru recunoaşte astfel de garanţii drept garanţii eligibile în scopul diminuãrii riscului de credit şi instituţiile de credit fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute de autoritatea competentã din respectivul stat membru pentru aplicarea acestui tratament.
(5) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie imobiliarã comercialã eligibilã, acele proprietãţi imobiliare comerciale pentru care nu este îndeplinitã condiţia prevãzutã la alin. (1) lit. b), situate pe teritoriul altui stat membru, dacã autoritatea competentã din acel stat membru recunoaşte astfel de garanţii drept garanţii eligibile în scopul diminuãrii riscului de credit.
ART. 23
(1) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie eligibilã creanţele aferente tranzacţiilor comerciale sau tranzacţiilor cu scadenţã iniţialã mai micã sau egalã cu un an, dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în Capitolul III al prezentului regulament.
(2) Creanţele eligibile nu le includ pe cele asociate cu securitizarea, cu subparticipaţiile (sindicalizarea creditelor) sau cu instrumentele financiare derivate de credit şi nici sumele de încasat de la entitãţi aparţinând aceluiaşi grup ca şi instituţia de credit împrumutãtoare sau de la angajaţii acesteia.
ART. 24
Instituţiile de credit pot recunoaşte, numai cu aprobarea prealabilã a Bãncii Naţionale a României, drept garanţii eligibile alte categorii de bunuri corporale, altele decât acelea prevãzute la art. 22, pentru care sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) existenţa unei pieţe lichide pentru cedarea de o manierã rapidã şi eficientã din punct de vedere economic a bunului adus în garanţie; şi
b) existenţa unui preţ de piaţã bine stabilit şi disponibil public pentru bunul respectiv. Instituţia de credit trebuie sã poatã demonstra cã nu existã indicii conform cãrora preţul net obţinut din valorificarea bunului deviazã semnificativ de la acest preţ de piaţã.
ART. 25
Cu respectarea prevederilor art. 126 al Capitolului IV din cadrul prezentului regulament, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 52 al Capitolului III, expunerile generate de tranzacţii de leasing financiar încheiate de instituţiile de credit cu terţe pãrţi au acelaşi tratament ca şi creditele garantate cu bunuri de tipul celor ce fac obiectul tranzacţiei de leasing.

1.4. Alte forme de protecţie finanţatã a creditului eligibile în cadrul tuturor abordãrilor şi metodelor

ART. 26
(1) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecţia creditului numerarul sub formã de depozit la o instituţie terţã sau instrumentele asimilate numerarului deţinute de o instituţie terţã, gajate în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare, dar care nu fac obiectul unui contract de pãstrare în custodie.
(2) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecţia creditului poliţele de asigurare de viaţã gajate în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare.
(3) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecţia creditului instrumentele emise de instituţii terţe care sunt rãscumpãrabile de cãtre instituţia terţã, la cererea instituţiei ce le deţine în gaj.

SECŢIUNEA a 2-a
Protecţia nefinanţatã a creditului

2.1. Furnizori de protecţie eligibili în cadrul tuturor abordãrilor

ART. 27
Urmãtoarele pãrţi pot fi recunoscute ca furnizori eligibili de protecţie nefinanţatã a creditului:
a) administraţiile centrale şi bãncile centrale;
b) administraţiile regionale şi autoritãţile locale;
c) bãncile multilaterale pentru dezvoltare;
d) organizaţiile internaţionale, dacã expunerilor faţã de acestea li se aplicã o pondere de risc de 0%, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard;
e) entitãţile din sectorul public, dacã autoritãţile competente permit tratarea expunerilor faţã de acestea ca şi expuneri faţã de instituţii sau faţã de administraţia centralã din statul membru în jurisdicţia cãruia respectivele entitãţi sunt stabilite;
f) instituţiile;
g) alte societãţi, inclusiv societatea-mamã, filialele şi entitãţile asociate ale instituţiei de credit, care:
(i) au un rating eligibil, care corespunde, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de respectivul regulament pentru expunerile faţã de societãţi; şi
(ii) în cazul instituţiilor de credit care calculeazã valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, respectivele entitãţi nu au un rating eligibil, dar beneficiazã de un rating intern asociat unei probabilitãţi de nerambursare ce corespunde cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de regulamentul menţionat pentru expunerile faţã de societãţi.
ART. 28
În cazul în care valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate sunt calculate potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, pentru ca un furnizor de protecţie sã fie eligibil, acesta trebuie sã aibã stabilit un rating intern atribuit de cãtre instituţia de credit în conformitate cu prevederile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating.
ART. 29
Prin derogare de la prevederile art. 27, Banca Naţionalã a României poate recunoaşte drept furnizori eligibili de protecţie nefinanţatã a creditului şi alte instituţii financiare autorizate şi supravegheate de autoritãţi competente responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor de credit şi supuse unor cerinţe prudenţiale echivalente celor aplicate instituţiilor de credit.

2.2. Furnizori de protecţie eligibili în cazul abordãrii bazate pe modele interne de rating care se calificã pentru tratamentul stabilit în cadrul <>art. 34 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating

ART. 30
(1) Instituţiile, societãţile de asigurare şi de reasigurare şi agenţiile de creditare a exportului, care îndeplinesc condiţiile de mai jos, pot fi recunoscute ca furnizori eligibili de protecţie nefinanţatã a creditului care se calificã pentru tratamentul stabilit în cadrul <>art. 34 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating:
a) furnizorul de protecţie are suficientã experienţã în furnizarea de protecţie nefinanţatã a creditului;
b) furnizorul de protecţie este o entitate reglementatã de o manierã echivalentã reglementãrilor aplicabile instituţiilor de credit sau avea, la momentul la care protecţia creditului a fost furnizatã, un rating eligibil, care corespunde, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de respectivul regulament pentru expunerile faţã de societãţi;
c) furnizorul de protecţie avea atribuit, la momentul la care protecţia creditului a fost furnizatã sau pentru orice perioadã ulterioarã acestuia, un rating intern asociat unei probabilitãţi de nerambursare echivalentã sau inferioarã celei corespunzãtoare cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard pentru expunerile faţã de societãţi; şi
d) furnizorul de protecţie are atribuit un rating intern asociat unei probabilitãţi de nerambursare echivalente sau inferioare celei corespunzãtoare cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, pentru expunerile faţã de societãţi.
(2) Pentru scopurile acestui articol, protecţia creditului furnizatã de agenţiile de creditare a exportului nu beneficiazã de efectul contra-garanţiilor explicite furnizate de o administraţie centralã.

SECŢIUNEA a 3-a
Tipuri de instrumente financiare derivate de credit

ART. 31
Urmãtoarele tipuri de instrumente financiare derivate de credit şi instrumente ce pot fi compuse din astfel de instrumente financiare derivate de credit sau care sunt similare acestora din punct de vedere economic, pot fi recunoscute drept tehnici eligibile pentru diminuarea riscului de credit:
a) instrumente de tip credit default swap;
b) instrumente de tip total return swap;
c) instrumente de tip credit linked note, în mãsura finanţãrii lor în numerar.
ART. 32
(1) În cazul în care o instituţie de credit cumpãrã protecţia creditului prin intermediul unui instrument de tip total return swap şi înregistreazã în contabilitate plãţile nete primite aferente swap-ului ca venit net, dar nu înregistreazã deteriorarea valorii activului protejat (fie printr-o reducere a valorii juste, fie prin suplimentarea rezervelor), protecţia creditului nu este recunoscutã ca eligibilã.
(2) Pentru ca protecţia creditului sã fie recunoscutã pentru scopurile prezentului regulament, în cazul în care o instituţie de credit realizeazã o acoperire internã a riscului prin utilizarea unui instrument financiar derivat de credit - respectiv riscul de credit al unei expuneri neincluse în portofoliul de tranzacţionare se acoperã prin utilizarea unui instrument financiar derivat de credit din portofoliul de tranzacţionare - este necesar ca riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacţionare sã fie externalizat uneia sau mai multor terţe pãrţi. În astfel de situaţii, dacã transferul riscului se face cu respectarea cerinţelor privind recunoaşterea diminuãrii riscului de credit stabilite de prezentul regulament, pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al valorilor pierderilor aşteptate, în cazul în care se achiziţioneazã protecţie nefinanţatã a creditului, se aplicã regulile prevãzute la Capitolele IV - VII ale prezentului regulament.

CAP. III
Cerinţe minime

SECŢIUNEA 1
Cerinţe minime generale

ART. 33
(1) Instituţiile de credit trebuie sã dispunã de procese adecvate de administrare a riscurilor, care sã le permitã controlul riscurilor la care instituţia este expusã ca urmare a utilizãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit.
(2) Utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în scopul determinãrii valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, dupã caz, a valorilor pierderilor aşteptate nu exonereazã instituţiile de credit de obligaţia de a efectua în continuare evaluarea integralã a riscului de credit aferent expunerii suport. Instituţiile de credit trebuie sã fie în mãsurã sã demonstreze Bãncii Naţionale a României îndeplinirea acestei cerinţe.
(3) În cazul tranzacţiilor de rãscumpãrare şi/sau a operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri, expunerea suport se considerã a fi reprezentatã, doar pentru scopurile acestui articol, de valoarea netã a expunerii.

SECŢIUNEA a 2-a
Protecţia finanţatã a creditului

2.1. Acorduri de compensare bilanţierã, altele decât acordurile cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei

ART. 34
Pentru ca un acord de compensare bilanţierã - altul decât un acord cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei - sã fie recunoscut pentru scopurile art. 3-10, urmãtoarele condiţii trebuie sã fie îndeplinite:
a) acordul de compensare bilanţierã trebuie sã fie valid din punct de vedere legal şi executoriu în toate jurisdicţiile relevante, inclusiv în caz de insolvenţã sau faliment al contrapartidei;
b) instituţia de credit trebuie sã fie în mãsurã sã determine în orice moment activele şi datoriile ce fac obiectul acordului de compensare;
c) instituţia de credit trebuie sã monitorizeze şi sã controleze riscurile asociate cu încetarea protecţiei creditului; şi
d) instituţia de credit trebuie sã monitorizeze şi sã controleze expunerile în cauzã pe bazã netã.

2.2. Acorduri cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei

ART. 35
(1) Pentru ca un acord cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei, sã fie recunoscut pentru scopurile art. 3-10, acesta:
a) trebuie sã fie valid din punct de vedere legal şi executoriu în toate jurisdicţiile relevante, inclusiv în caz de insolvenţã sau faliment al contrapartidei;
b) trebuie sã asigure pãrţii care îşi respectã obligaţiile contractuale dreptul sã rezilieze şi sã lichideze în cel mai scurt timp toate tranzacţiile acoperite de acord, în cazul nerespectãrii obligaţiilor contractuale, inclusiv în cazul falimentului sau al insolvenţei contrapartidei; şi
c) trebuie sã asigure compensarea câştigurilor şi a pierderilor aferente tranzacţiilor şi operaţiunilor lichidate în baza acordului cadru, astfel încât o singurã sumã netã sã fie datoratã de cãtre o parte celeilalte.
(2) În plus, trebuie îndeplinite şi cerinţele minime de recunoaştere a garanţiei financiare în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare, prevãzute de art. 36.

2.3. Cerinţe pentru recunoaşterea garanţiilor financiare

ART. 36
Pentru recunoaşterea garanţiilor financiare şi a aurului ca modalitãţi de protecţie a creditului eligibile în cadrul tuturor abordãrilor permise - abordarea standard şi abordarea bazatã pe modele interne de rating - şi al tuturor metodelor prevãzute de prezentul regulament - metoda simplã a garanţiilor financiare şi metoda extinsã a garanţiilor financiare -, acestea trebuie sã îndeplineascã condiţiile minime de recunoaştere prevãzute la art. 37-39.
ART. 37
(1) Cerinţele de corelaţie redusã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele:
a) între calitatea creditului asociatã debitorului şi valoarea garanţiei financiare nu trebuie sã existe o corelaţie pozitivã semnificativã;
b) nu sunt eligibile titlurile emise de debitor, sau de cãtre orice entitate din grupul din care acesta face parte.
(2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b), obligaţiunile garantate emise de debitor ce îndeplinesc cerinţele prevãzute la <>art. 52-54 din cadrul Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, pot fi recunoscute ca eligibile dacã acestea constituie garanţie financiarã pentru tranzacţii de rãscumpãrare, cu condiţia ca prevederile primului alineat al acestui articol sã fie respectate.
ART. 38
Cerinţele legate de siguranţa juridicã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele:
a) instituţiile de credit trebuie sã îndeplineascã toate cerinţele contractuale şi legale pentru asigurarea realizãrii contractelor de garanţie, potrivit legii care guverneazã drepturile asupra garanţiei respective;
b) instituţiile de credit trebuie sã întreprindã şi sã actualizeze pe bazã continuã o analizã juridicã satisfãcãtoare, care sã confirme posibilitatea de realizare a contractelor de garanţie în toate jurisdicţiile relevante. Aceastã analizã trebuie actualizatã, dacã este necesar, pentru a se asigura posibilitatea de realizare în orice moment a respectivelor contracte.
ART. 39
Cerinţele operaţionale ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele:
a) contractele de garanţie trebuie sã fie formalizate corespunzãtor şi sã fie însoţite de o procedurã clarã şi temeinicã pentru valorificarea în timp util a garanţiei reale;
b) instituţiile de credit trebuie sã implementeze proceduri şi procese temeinice de control atât al riscurilor decurgând din utilizarea garanţiei reale - inclusiv riscul nerealizãrii sau al realizãrii incomplete a garanţiei reale, riscurile de evaluare, riscurile asociate cu încetarea contractului de garanţie, riscul de concentrare generat de utilizarea garanţiei reale, cât şi al interacţiunii acestor riscuri cu profilul general de risc al instituţiei de credit;
c) instituţia de credit trebuie sã dispunã de politici şi practici formalizate referitoare la tipurile de garanţii reale acceptate şi la valoarea acceptatã a acestora;
d) instituţiile de credit trebuie sã calculeze valoarea de piaţã a garanţiei financiare şi sã o revizuiascã în mod corespunzãtor cu o frecvenţã de cel puţin o datã la şase luni precum şi ori de câte ori instituţia de credit are motive sã considere cã valoarea de piaţã a garanţiei reale a scãzut semnificativ sau este în scãdere;
e) în cazul în care garanţia financiarã este pãstratã de o terţã parte, instituţiile de credit trebuie sã facã demersurile necesare pentru a se asigura cã terţa parte separã aceastã garanţie realã de propriile sale active.
ART. 40
În plus faţã de cerinţele pentru recunoaşterea garanţiei financiare, prevãzute la art. 37-39, pentru recunoaşterea garanţiei financiare în cadrul metodei simple a garanţiilor financiare, scadenţa rezidualã a garanţiei trebuie sã fie cel puţin egalã cu scadenţa rezidualã a expunerii.

2.4. Cerinţe minime pentru recunoaşterea garanţiei imobiliare

ART. 41
Pentru recunoaşterea garanţiilor sub forma proprietãţilor imobiliare trebuie îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 42-45.
ART. 42
Cerinţele legate de siguranţa juridicã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele:
a) ipotecile sau privilegiile trebuie sã fie executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit, iar cerinţele de publicitate referitoare la aceste garanţii trebuie îndeplinite în mod corespunzãtor şi în timp util;
b) contractele de garanţie trebuie sã fie valide din punct de vedere legal, în sensul cã toate cerinţele legale referitoare la încheierea contractului au fost respectate;
c) contractul de garanţie şi procedura juridicã aferentã trebuie sã dea posibilitatea instituţiei de credit sã valorifice garanţia într-un termen rezonabil.
ART. 43
(1) Cerinţele legate de monitorizarea valorilor proprietãţilor de naturã imobiliarã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele:
a) valoarea proprietãţilor imobiliare trebuie sã facã obiectul unei monitorizãri frecvente. Pentru proprietãţile imobiliare de naturã comercialã trebuie realizatã o evaluare cel puţin o datã pe an, iar pentru proprietãţile imobiliare de naturã locativã evaluarea trebuie realizatã cu o frecvenţã de cel puţin o datã la trei ani. În situaţia în care condiţiile pieţei imobiliare suportã modificãri semnificative, evaluarea se va efectua cu o frecvenţã mai ridicatã;
b) pentru monitorizarea valorii proprietãţilor imobiliare, precum şi pentru identificarea celor care necesitã reevaluare, se pot utiliza metode statistice;
c) în situaţia în care valoarea unei proprietãţi imobiliare a scãzut semnificativ comparativ cu nivelul general al preţurilor de pe piaţã, evaluarea proprietãţii respective trebuie sã fie revizuitã de cãtre un evaluator independent. Pentru creditele ce depãşesc echivalentul în lei a 3 milioane de EUR sau 5% din fondurile proprii ale instituţiei de credit, evaluarea proprietãţii imobiliare ce reprezintã garanţia imobiliarã trebuie sã fie revizuitã de cãtre un evaluator independent cel puţin la o datã la trei ani.
(2) Prin evaluator independent se înţelege o persoanã ce are calificarea, abilitãţile şi experienţa necesare pentru efectuarea unei evaluãri şi care este independentã de procesul decizional în ceea ce priveşte creditul.
ART. 44
Categoriile de proprietãţi imobiliare locative şi comerciale acceptate în garanţie de instituţia de credit precum şi politica acesteia privind creditarea în acest domeniu vor fi clar formalizate.
ART. 45
Instituţiile de credit trebuie sã dispunã de proceduri interne pe baza cãrora sã monitorizeze asigurarea corespunzãtoare împotriva daunelor a proprietãţilor imobiliare acceptate în garanţie.

2.5. Cerinţe minime pentru recunoaşterea garanţiilor care au ca obiect creanţe

ART. 46
Pentru recunoaşterea garanţiilor ce au ca obiect creanţe trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile minime prevãzute la art. 47-48.
ART. 47
Cerinţele legate de siguranţa juridicã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele:
a) mecanismul juridic prin intermediul cãruia este constituitã garanţia realã trebuie sã fie riguros şi eficace şi trebuie sã stabileascã în mod clar drepturile împrumutãtorului asupra veniturilor din creanţele ce fac obiectul garanţiei;
b) instituţiile de credit trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru a respecta cerinţele locale referitoare la executarea garanţiei reale. Instituţiile de credit trebuie sã se asigure cã existã un cadru legal care sã le permitã ca, în calitate de împrumutãtori, sã aibã un drept prioritar de prim rang asupra creanţelor ce fac obiectul garanţiei reale, cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţionalã subordoneazã drepturile instituţiei de credit asupra acestor creanţe drepturilor unor creditori privilegiaţi, potrivit prevederilor legale sau procedurale;
c) instituţiile de credit trebuie sã întreprindã o analizã juridicã care sã fie consideratã suficientã pentru a confirma posibilitatea de executare a contractelor de garanţie realã în toate jurisdicţiile relevante;
d) contractele de garanţie realã trebuie sã fie formalizate în mod corespunzãtor, şi sã fie însoţite de o procedurã clarã şi riguroasã pentru încasarea în timp util a creanţelor ce fac obiectul garanţiei. Procedurile instituţiei de credit trebuie sã asigure respectarea condiţiilor legale cerute pentru punerea în întârziere a împrumutatului şi pentru executarea în timp util a garanţiei. În cazul înregistrãrii de dificultãţi financiare de cãtre împrumutat sau în cazul înregistrãrii stãrii de nerambursare în legãturã cu acesta, instituţia de credit trebuie sã aibã dreptul de a vinde sau de a ceda creanţele cãtre terţe pãrţi, fãrã consimţãmântul debitorilor cedaţi.
ART. 48
Cerinţele legate de administrarea riscului ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele:
a) instituţiile de credit trebuie sã dispunã de un proces riguros pentru determinarea riscului de credit asociat creanţelor ce fac obiectul garanţiei reale. Acest proces trebuie sã includã în principal o analizã a activitãţii împrumutatului şi a sectorului în care acesta îşi desfãşoarã activitatea, precum şi a categoriilor de clienţi cu care împrumutatul intrã în relaţii de afaceri;
b) în cazul în care instituţia de credit se bazeazã pe analiza efectuatã de împrumutat pentru stabilirea riscului de credit aferent debitorilor cedaţi, instituţia de credit trebuie sã verifice practicile împrumutatului în domeniul creditãrii pentru a se asigura de rigurozitatea şi credibilitatea acestora;
c) marja existentã între valoarea expunerii şi valoarea creanţelor trebuie sã ţinã cont de toţi factorii relevanţi, în special de costul colectãrii, de gradul de concentrare în cadrul portofoliului de creanţe aduse în garanţie de acelaşi împrumutat, şi de riscul potenţial de concentrare la nivelul tuturor expunerilor instituţiei de credit, dincolo de nivelul riscului de concentrare controlat prin metodologia generalã a instituţiei de credit;
d) instituţia de credit trebuie sã dispunã de un proces de monitorizare permanentã a creanţelor, adecvat acestora. În cadrul sistemului de control intern trebuie sã se verifice, la intervale regulate, respectarea clauzelor contractelor de credit, a limitelor de concentrare stabilite la nivelul instituţiei de credit, a oricãror restricţii de mediu şi a altor prevederi legale;
e) creanţele date în garanţie de cãtre un împrumutat trebuie sã fie suficient de diversificate şi nu trebuie sã fie corelate în mod excesiv cu riscul de credit al acestuia. În cazul în care existã corelaţie pozitivã semnificativã, riscurile asociate trebuie luate în considerare la stabilirea marjelor pentru portofoliul de creanţe, în ansamblul sãu;
f) creanţele faţã de entitãţi aparţinând aceluiaşi grup ca şi împrumutatul sau faţã de angajaţii acestuia nu sunt recunoscute ca diminuatoare de risc de credit;
g) instituţia de credit trebuie sã dispunã de proceduri formalizate pentru colectarea creanţelor în cazul înregistrãrii de dificultãţi financiare de cãtre împrumutat sau în cazul înregistrãrii stãrii de nerambursare în legãturã cu acesta. Mecanismul de colectare trebuie sã existe chiar şi în cazul în care, în mod normal, colectarea creanţelor se realizeazã de cãtre împrumutat.

2.6. Cerinţe minime pentru recunoaşterea altor categorii de garanţii corporale

ART. 49
Pentru recunoaşterea altor categorii de garanţii corporale trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevãzute la art. 50-51.
ART. 50
Cerinţele legate de siguranţa juridicã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele:
a) contractul de garanţie trebuie sã fie valid din punct de vedere legal şi executoriu în toate jurisdicţiile relevante şi trebuie sã permitã instituţiei de credit sã valorifice bunul adus în garanţie într-un termen rezonabil;
b) cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţionalã subordoneazã drepturile instituţiei de credit asupra bunurilor aduse în garanţie drepturilor unor creditori privilegiaţi, potrivit prevederilor legale, sunt permise doar garanţiile care asigurã instituţiei de credit un prim rang de prioritate. Astfel, instituţia de credit trebuie sã aibã prioritate în raport cu toţi ceilalţi împrumutãtori asupra sumelor rezultate din executarea bunului.
ART. 51
Cerinţele legate de administrarea riscului ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele:
a) valoarea bunurilor trebuie verificatã la intervale de timp apropiate, dar cel puţin o datã pe an. În situaţia în care piaţa înregistreazã modificãri semnificative, verificarea trebuie efectuatã cu o frecvenţã mai ridicatã;
b) contractul de credit trebuie sã includã o descriere detaliatã a bunului adus în garanţie şi trebuie sã precizeze în detaliu modalitatea şi frecvenţa reevaluãrii;
c) instituţia de credit trebuie sã dispunã de politici şi proceduri de creditare formalizate cu privire la categoriile de bunuri corporale acceptate în garanţie precum şi la valoarea acceptatã în garanţie, corespunzãtoare pentru fiecare tip de bun, în raport cu valoarea expunerii. Aceste politici şi proceduri trebuie sã fie disponibile pentru examinare;
d) în ceea ce priveşte structura tranzacţiei, politicile şi procedurile de creditare ale instituţiei de credit trebuie sã stabileascã cerinţe corespunzãtoare în ceea ce priveşte valoarea şi tipul garanţiilor corporale, diferenţiat în funcţie de valoarea expunerii, capacitatea de valorificare în timp util a garanţiei şi de stabilire în mod obiectiv a unui preţ sau a unei valori de piaţã, frecvenţa cu care valoarea bunului poate fi cunoscutã, incluzând o expertizã sau o evaluare profesionalã, şi volatilitatea sau o aproximare a volatilitãţii valorii garanţiei reale;
e) atât evaluarea iniţialã, cât şi reevaluãrile trebuie sã fie realizate luând în considerare, în întregime, orice deteriorare sau depreciere a bunului adus în garanţie. În cadrul proceselor de evaluare şi reevaluare, o atenţie deosebitã trebuie acordatã efectelor trecerii timpului asupra bunurilor sensibile la uzura moralã;
f) instituţiile de credit trebuie sã aibã dreptul de a inspecta la faţa locului bunul adus în garanţie. În acest sens, instituţiile de credit trebuie sã dispunã de politici şi proceduri interne care sã prevadã modul de exercitare a acestui drept;
g) instituţiile de credit trebuie sã dispunã de proceduri interne care sã-i permitã sã se asigure cã bunul luat în garanţie este asigurat corespunzãtor împotriva daunelor.

2.7. Cerinţe minime pentru tratarea expunerilor decurgând din operaţiuni de leasing ca expuneri garantate cu garanţii reale

ART. 52
Pentru ca expunerile decurgând din operaţiuni de leasing sã fie considerate ca fiind garantate cu bunuri de tipul celor care fac obiectul contractului de leasing, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) sunt îndeplinite, dupã caz, condiţiile stabilite la art. 42-45 sau art. 50-51, pentru recunoaşterea ca şi garanţie realã a bunului dat în leasing;
b) locatorul realizeazã o administrare riguroasã a riscului, ţinând cont de condiţiile de utilizare a bunului dat în leasing, de vechimea şi de durata planificatã de utilizare ale acestuia, inclusiv monitorizarea corespunzãtoare a valorii bunului;
c) existã un cadru legal riguros care atribuie locatorului dreptul de proprietate asupra bunului şi care atestã capacitatea acestuia de a-şi exercita în timp util drepturile de proprietar; şi
d) în cazul în care acest aspect nu fost deja luat în calcul în mod corespunzãtor la determinarea pierderii în caz de nerambursare, diferenţa între valoarea neamortizatã şi valoarea de piaţã a bunului ce face obiectul contractului de leasing trebuie sã rãmânã suficient de scãzutã astfel încât sã nu determine supraestimarea efectului de diminuare a riscului de credit asociat respectivului bun.

2.8. Cerinţe minime pentru recunoaşterea altor forme de protecţie finanţatã a creditului

ART. 53
Pentru a fi eligibilã pentru tratamentul prevãzut la art. 129 din Capitolul IV, garanţia prevãzutã la art. 26 alin. (1) din Capitolul II trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) creanţa împrumutatului faţã de instituţia terţã este, în mod transparent, gajatã în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare sau cedatã acesteia, iar gajul sau cesiunea sunt valide şi executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante;
b) gajul sau cesiunea sunt notificate instituţiei terţe;
c) ca urmare a notificãrii, instituţia terţã poate efectua plãţi doar instituţiei de credit împrumutãtoare sau altor pãrţi, cu consimţãmântul instituţiei de credit împrumutãtoare; şi
d) gajul sau cesiunea sunt necondiţionate şi irevocabile.
ART. 54
Pentru recunoaşterea poliţelor de asigurare de viaţã gajate în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) societatea ce furnizeazã asigurarea de viaţã îndeplineşte condiţiile pentru a fi recunoscutã ca furnizor eligibil de protecţie nefinanţatã a creditului potrivit prevederilor art. 27 din Capitolului II;
b) poliţa de asigurare de viaţã este gajatã în mod transparent în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare sau este cesionatã acesteia;
c) societatea ce furnizeazã asigurarea de viaţã este notificatã asupra gajului sau cesiunii şi, ca urmare, nu poate efectua plãţile prevãzute de contract fãrã consimţãmântul instituţiei de credit împrumutãtoare;
d) valoarea de rãscumpãrare stabilitã prin contract a poliţei de asigurare nu poate fi redusã;
e) instituţia de credit are dreptul de a rezilia contractul de asigurare şi de a primi în timp util valoarea de rãscumpãrare în cazul în care debitorul se aflã în stare de nerambursare;
f) instituţia de credit împrumutãtoare este informatã asupra apariţiei oricãrei situaţii de neplatã în contul respectivei poliţe, rezultatã din culpa beneficiarului asigurãrii;
g) protecţia creditului trebuie sã fie furnizatã pentru toatã perioada pe care este acordat împrumutul. Când acest lucru nu este posibil întrucât asigurarea înceteazã înainte de durata creditului, instituţia de credit trebuie sã se asigure cã suma ce decurge din contractul de asigurare îi serveşte drept garanţie pânã la terminarea contractului de creditare; şi
h) gajul sau cesiunea trebuie sã fie valide şi executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit.

SECŢIUNEA a 3-a
Protecţia nefinanţatã a creditului şi instrumentele de tipul credit linked note

3.1. Cerinţe comune garanţiilor personale şi instrumentelor financiare derivate de credit

ART. 55
(1) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 56, recunoaşterea protecţiei creditului decurgând dintr-o garanţie personalã sau dintr-un instrument financiar derivat de credit, este condiţionatã de îndeplinirea urmãtoarelor cerinţe:
a) protecţia creditului trebuie sã fie directã;
b) nivelul de protecţie a creditului trebuie sã fie clar definit şi incontestabil;
c) contractul de furnizare a protecţiei creditului nu trebuie sã conţinã vreo clauzã a cãrei îndeplinire se aflã în afara controlului direct al împrumutãtorului, clauzã care:
(i) ar permite furnizorului de protecţie sã denunţe unilateral protecţia;
(ii) ar creşte costul efectiv al protecţiei ca rezultat al deteriorãrii calitãţii de credit a expunerii acoperite;
(iii) ar putea exonera furnizorul de protecţie de obligaţia de a plãti în timp util, în cazul în care debitorul iniţial nu ramburseazã vreo platã datoratã; sau
(iv) ar permite reducerea duratei protecţiei creditului de cãtre furnizorul de protecţie; şi
d) contractul de furnizare a protecţiei creditului trebuie sã fie valid şi executoriu din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante la data încheierii contractului de credit.
(2) Fãrã a aduce atingere alin. (1), urmãtoarele cerinţe operaţionale trebuie, de asemenea, îndeplinite:
a) instituţia de credit trebuie sã demonstreze Bãncii Naţionale a României cã a implementat sisteme de administrare a oricãrei concentrãri a riscului generate de utilizarea garanţiilor personale şi a instrumentelor financiare derivate de credit;
b) instituţia de credit trebuie sã poatã demonstra interacţiunea între strategia sa de utilizare a instrumentelor financiare derivate de credit şi a garanţiilor personale şi administrarea profilului de risc global.

3.2. Contra-garanţii ale statului şi ale altor entitãţi din sectorul public

ART. 56
(1) Dacã o expunere este acoperitã de o garanţie care la rândul ei este contra-garantatã de una dintre entitãţile enumerate în continuare, acea expunere poate fi consideratã cã este acoperitã de o garanţie personalã furnizatã de:
a) o administraţie centralã sau o bancã centralã, o administraţie regionalã sau autoritate localã faţã de care creanţele sunt tratate, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, ca şi creanţe asupra administraţiei centrale de jurisdicţia cãreia aparţin sau o entitate a sectorului public faţã de care creanţele sunt tratate, potrivit prevederilor aceluiaşi regulament ca şi creanţe asupra administraţiei centrale de jurisdicţia cãreia aparţin sau ca şi creanţe asupra instituţiilor de credit; sau
b) o bancã multilateralã de dezvoltare cãreia, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard i se aplicã pondere de risc de 0%.
(2) Pentru aplicarea prevederilor de la alin. (1) trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) contra-garanţia acoperã toate elementele de risc de credit aferente creanţei;
b) atât garanţia iniţialã cât şi contra-garanţia îndeplinesc cerinţele pentru garanţii personale prevãzute la art. 55 şi 57, cu excepţia faptului cã, în cazul contra-garanţiei, aceasta nu trebuie sã fie directã; şi
c) acoperirea este robustã şi datele istorice indicã faptul cã protecţia contra-garanţiei este cel puţin echivalentã celei aferente unei garanţii directe furnizatã de respectiva entitate.
(3) Tratamentul prevãzut la alin. (1) se aplicã şi expunerilor care sunt contra-garantate de entitãţi, altele decât cele enumerate la alin. (1), dacã contra-garanţia expunerii este la rândul ei direct garantatã de una dintre entitãţile enumerate la respectivul alineat şi dacã condiţiile enumerate la alin. (2) sunt îndeplinite.

3.3. Cerinţe suplimentare pentru recunoaşterea garanţiilor personale

ART. 57
Pentru ca o garanţie personalã sã fie recunoscutã, este necesarã îndeplinirea urmãtoarelor condiţii suplimentare:
a) în cazul în care contrapartida este în stare de nerambursare şi/sau de neplatã la scadenţã, instituţia de credit împrumutãtoare trebuie sã aibã dreptul sã se îndrepte, în timp util, împotriva garantului pentru orice sume datorate aferente creanţei pentru care este furnizatã protecţia. Efectuarea plãţii de cãtre garant nu trebuie sã fie condiţionatã de obligaţia instituţiei de credit împrumutãtoare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului. În cazul protecţiei nefinanţate a creditului furnizate pentru credite garantate cu ipoteci pe proprietãţi imobiliare locative, cerinţele prevãzute la art. 55, alin. (1), lit. c) (iii) şi în prezentul articol trebuie îndeplinite într-un termen de 24 de luni;
b) garanţia trebuie sã fie o obligaţie formalizatã explicit, asumatã de garant; şi
c) fãrã a aduce atingere dispoziţiei propoziţiei imediat urmãtoare, garanţia trebuie sã acopere toate tipurile de plãţi pe care este de aşteptat ca debitorul sã le facã în legãturã cu creanţa. Dacã anumite tipuri de plãţi sunt excluse de la acoperirea furnizatã de garanţie, valoarea recunoscutã a garanţiei trebuie sã fie ajustatã astfel încât sã fie reflectatã aceastã limitare a acoperirii.
ART. 58
În cazul garanţiilor furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocã recunoscute pentru aceste scopuri de cãtre autoritãţile competente sau a garanţiilor furnizate ori contra-garantate de entitãţi la care se face referire în art. 56, cerinţele prevãzute la art. 57, lit. a) vor fi considerate respectate în cazul în care una dintre condiţiile urmãtoare este îndeplinitã:
a) instituţia de credit împrumutãtoare are dreptul sã obţinã în timp util de la garant o platã provizorie, calculatã astfel încât sã reprezinte o estimare riguroasã a valorii pierderii economice, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii şi a altor tipuri de plãţi pe care împrumutatul este obligat sã le facã, pierderi cu care s-ar putea confrunta instituţia de credit împrumutãtoare, proporţional cu acoperirea furnizatã de garanţie; sau
b) instituţia de credit împrumutãtoare poate dovedi cã efectele de protecţie împotriva pierderilor produse de garanţie, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii şi a altor tipuri de plãţi pe care împrumutatul este obligat sã le facã, justificã aplicarea unui astfel de tratament.

3.4. Cerinţe suplimentare pentru recunoaşterea instrumentelor financiare derivate de credit

ART. 59
Pentru ca un instrument financiar derivat de credit sã fie recunoscut, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii suplimentare:
a) fãrã a aduce atingere prevederilor de la lit. b), evenimentele de credit specificate în instrumentul financiar derivat de credit trebuie sã includã cel puţin:
(i) nerespectarea obligaţiilor de platã a sumelor datorate potrivit condiţiilor în vigoare la momentul manifestãrii unei astfel de situaţii, aferente obligaţiei care face obiectul protecţiei (cu o perioadã de graţie mai micã sau aproximativ egalã cu perioada de graţie a obligaţiei care beneficiazã de protecţie);
(ii) falimentul, insolvenţa sau incapacitatea debitorului de a-şi plãti datoriile, sau incapacitatea ori recunoaşterea în scris a incapacitãţii sale de a-şi onora, de o manierã generalã, datoriile pe mãsurã ce acestea devin scadente, precum şi alte evenimente similare; şi
(iii) restructurarea obligaţiei care beneficiazã de protecţie, implicând iertarea de datorie sau amânarea obligaţiei de platã a principalului, a dobânzii sau a comisioanelor, restructurare ce are drept consecinţã un eveniment de pierdere din credit, spre exemplu ajustãri de valoare sau alte elemente similare înregistrate în debitul contului de profit şi pierdere;
b) în cazul în care evenimentele de credit specificate de instrumentul financiar derivat de credit nu includ restructurarea obligaţiei care beneficiazã de protecţie, aşa cum este descrisã la lit. a) (iii), protecţia creditului poate fi totuşi recunoscutã, la o valoare redusã, aşa cum se specificã la art. 132 din Capitolul IV;
c) în cazul în care instrumentele financiare derivate de credit permit decontarea în numerar, trebuie implementat un proces riguros de evaluare pentru estimarea corectã a pierderilor. Trebuie sã existe o perioadã clar specificatã în care trebuie obţinutã evaluarea obligaţiei care beneficiazã de protecţie dupã apariţia unui eveniment de credit;
d) dacã realizarea decontãrii implicã dreptul şi capacitatea cumpãrãtorului de protecţie de a transfera furnizorului de protecţie obligaţia acoperitã, condiţiile obligaţiei care beneficiazã de protecţie trebuie sã stipuleze cã orice consimţãmânt necesar pentru un astfel de transfer nu poate fi refuzat în mod nejustificat; şi
e) identitatea pãrţilor responsabile pentru identificarea apariţiei unui eveniment de credit trebuie sã fie clar stabilitã. Identificarea apariţiei evenimentului de credit nu trebuie sã fie doar în sarcina furnizorului de protecţie. Cumpãrãtorul de protecţie trebuie sã aibã dreptul/capacitatea de a informa furnizorul de protecţie în legãturã cu apariţia unui eveniment de credit.
ART. 60
Este permisã o asimetrie între obligaţia care beneficiazã de protecţie şi obligaţia de referinţã aferentã instrumentului financiar derivat de credit, adicã obligaţia utilizatã în scopul determinãrii valorii de decontat în numerar sau a obligaţiei livrabile, sau între obligaţia care beneficiazã de protecţie şi obligaţia utilizatã în scopul identificãrii apariţiei unui eveniment de credit, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) obligaţia de referinţã sau obligaţia utilizatã în scopul identificãrii apariţiei unui eveniment de credit, dupã caz, are acelaşi rang cu cel al obligaţiei care beneficiazã de protecţie sau un rang inferior; şi
b) obligaţia care beneficiazã de protecţie şi obligaţia de referinţã sau obligaţia utilizatã în scopul identificãrii apariţiei unui eveniment de credit, dupã caz, provin de la acelaşi debitor (aceeaşi persoanã juridicã) şi existã clauze executorii de declarare simultanã a stãrii de nerambursare sau a exigibilitãţii - clauze de tip cross-default sau cross-acceleration.

3.5. Cerinţe pentru încadrarea la tratamentul prevãzut de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating la art. 34

ART. 61
Pentru a fi eligibilã pentru aplicarea tratamentului stabilit de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating la art. 34, protecţia creditului generatã de o garanţie personalã sau de un instrument financiar derivat de credit trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) obligaţia care beneficiazã de protecţie trebuie sã fie:
(i) o expunere faţã de o societate, în înţelesul <>art. 13-21 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, excluzând societãţile de asigurare şi reasigurare; sau
(ii) o expunere faţã de o administraţie regionalã, o autoritate localã sau o entitate a sectorului public ce nu este tratatã ca expunere faţã de administraţia centralã sau banca centralã, în înţelesul <>art. 13-21 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating; sau
(iii) o expunere faţã de o entitate din categoria entitãţilor mici şi mijlocii, clasificatã, potrivit prevederilor <>art. 16 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, ca expunere faţã de sectorul retail;
b) debitorii aferenţi obligaţiei care beneficiazã de protecţie nu trebuie sã fie membri ai grupului din care face parte furnizorul de protecţie;
c) expunerea trebuie sã fie acoperitã de unul dintre urmãtoarele instrumente:
(i) instrumente financiare derivate de credit nefinanţate, având la bazã o singurã semnãturã sau garanţii personale având la bazã o singurã semnãturã;
(ii) instrumente financiare derivate de credit de tip first-to-default, caz în care tratamentul trebuie aplicat acelui activ din portofoliu care are cea mai micã valoare ponderatã la risc a expunerii; sau
(iii) instrumente financiare derivate de credit de tipul n^th to default, protecţia obţinutã este eligibilã în acest cadru numai dacã a fost obţinutã şi protecţie eligibilã pentru starea de nerambursare (n-1) sau dacã s-a înregistrat deja starea de nerambursare în legãturã cu activele (n-1) din portofoliu. În acest caz, tratamentul trebuie aplicat acelui activ din portofoliu care are cea mai micã valoare ponderatã la risc a expunerii;
d) protecţia creditului îndeplineşte cerinţele stabilite la art. 55, 57, 59 şi art. 60;
e) ponderea de risc asociatã expunerii anterior aplicãrii tratamentului prevãzut la <>art. 34 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating nu a luat deja în considerare vreun aspect legat de protecţia creditului;
f) instituţia de credit are dreptul de a pretinde primirea plãţii de la furnizorul de protecţie fãrã a fi necesarã iniţierea de proceduri judiciare pentru a constrânge la platã contrapartida. Instituţia de credit trebuie sã ia toate mãsurile posibile pentru a se asigura cã furnizorul de protecţie consimte sã plãteascã imediat în cazul survenirii unui eveniment de credit;
g) protecţia creditului achiziţionatã absoarbe toate pierderile de credit survenite în legãturã cu partea garantatã a expunerii, ca urmare a producerii evenimentelor de credit prevãzute în contract;
h) dacã modalitatea de platã prevede decontarea cu livrare fizicã, trebuie sã existe siguranţa juridicã cu privire la posibilitatea efectivã de livrare a creditului, obligaţiunii sau a creanţei potenţiale. Dacã instituţia de credit intenţioneazã sã livreze o creanţã, alta decât expunerea care beneficiazã de protecţie, trebuie sã se asigure cã aceasta este suficient de lichidã pentru a-i permite sã o achiziţioneze în vederea livrãrii conform prevederilor contractului;
i) clauzele contractului de protecţie a creditului fac obiectul unei confirmãri legale scrise din partea furnizorului de protecţie şi a instituţiei de credit;
j) instituţia de credit dispune de proceduri pentru depistarea oricãrei corelaţii excesive între bonitatea furnizorului de protecţie şi cea a debitorului expunerii care face obiectul protecţiei, corelaţie cauzatã de faptul cã performanţele lor depind de factori comuni, dincolo de factorul de risc sistemic; şi
k) în cazul protecţiei împotriva riscului de diminuare a valorii creanţei, vânzãtorul creanţelor achiziţionate nu trebuie sã fie membru al grupului din care face parte furnizorul de protecţie.

CAP. IV
Determinarea efectelor aplicãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit

SECŢIUNEA 1
Prevederi generale

ART. 62
Fãrã a aduce atingere prevederilor Capitolelor V, VI şi VII ale prezentului regulament şi în condiţiile respectãrii prevederilor Capitolelor II şi III, calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, precum şi calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderilor aşteptate potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, pot fi modificate în conformitate cu prevederile acestui capitol.
ART. 63
Numerarul, titlurile sau mãrfurile achiziţionate, luate cu împrumut sau primite în cadrul unei tranzacţii de rãscumpãrare sau în cadrul unei operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri, vor fi tratate ca şi garanţii reale.

SECŢIUNEA a 2-a
Protecţia finanţatã a creditului

2.1. Instrumente de tip credit linked note

ART. 64
Investiţiile în instrumente de tipul credit linked note emise de instituţia de credit împrumutãtoare pot fi tratate ca şi garanţii reale sub formã de numerar.

2.2. Compensarea bilanţierã

ART. 65
Creditele şi depozitele în relaţie cu instituţia de credit împrumutãtoare, care fac obiectul compensãrii bilanţiere, sunt tratate ca şi garanţii reale sub formã de numerar.

2.3. Acorduri cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei

2.3.1. Calculul valorii expunerii ajustate integral

ART. 66
Pentru expunerile ce fac obiectul unui acord cadru de compensare eligibil pentru tranzacţii de rãscumpãrare şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei, calculul valorii expunerii ajustate integral, dupã aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit (E*) se determinã, în condiţiile utilizãrii abordãrii bazate pe ajustãri de volatilitate reglementate sau a abordãrii bazate pe estimãri proprii ale ajustãrilor de volatilitate, potrivit prevederilor art. 67-71.
ART. 67
(1) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 73-81, la determinarea valorii expunerii ajustate integral (E*) pentru expunerile prevãzute la art. 66, ajustãrile de volatilitate ce trebuie aplicate se calculeazã utilizând fie abordarea bazatã pe ajustãri de volatilitate reglementate, fie abordarea bazatã pe estimãri proprii ale ajustãrilor de volatilitate, aşa cum sunt acestea prevãzute la art. 93-118, pentru metoda extinsã a garanţiilor financiare.
(2) În cazul utilizãrii abordãrii bazate pe estimãri proprii ale ajustãrilor de volatilitate, se aplicã aceleaşi condiţii şi cerinţe prevãzute pentru metoda extinsã a garanţiilor financiare.
ART. 68
(1) Poziţia netã pe fiecare categorie de titluri sau pe fiecare marfa va fi determinatã prin scãderea din valoarea totalã a titlurilor sau a mãrfurilor din categoria respectivã, date cu împrumut, vândute sau livrate în baza unui acord cadru de compensare, a valorii totale a titlurilor din aceeaşi categorie sau a mãrfurilor respective luate cu împrumut, achiziţionate sau primite în baza unui astfel de acord.
(2) Pentru scopurile alin. (1), prin categorie de titluri se va înţelege un ansamblu de titluri având acelaşi emitent, aceeaşi datã de emisiune şi aceeaşi scadenţã, care se supun aceloraşi clauze contractuale şi au aceeaşi perioadã de deţinere, potrivit prevederilor art. 93-118.
ART. 69
Poziţiile nete pe fiecare monedã, alta decât cea în care se face decontarea tranzacţiilor şi operaţiunilor aferente acordurilor cadru de compensare, se calculeazã prin scãderea din valoarea totalã a titlurilor exprimate în moneda respectivã ce sunt date cu împrumut, vândute sau livrate în baza unui acord cadru de compensare, la care se adaugã sumele în numerar, exprimate în aceeaşi monedã, date cu împrumut sau transferate în baza respectivului acord, a valorii totale a titlurilor exprimate în moneda respectivã, luate cu împrumut, achiziţionate sau primite în baza acordului, la care se adaugã sumele în numerar exprimate în aceeaşi monedã luate cu împrumut sau primite în baza prevederilor acordului.
ART. 70
(1) Ajustarea de volatilitate corespunzãtoare unei anumite categorii de titluri sau poziţii în numerar se aplicã valorii absolute a poziţiei nete, pozitive sau negative, pe titlurile din acea categorie.
(2) Ajustarea de volatilitate pentru riscul valutar [H(fx)] se aplicã poziţiei nete, pozitive sau negative, pe fiecare monedã alta decât cea în care se face decontarea tranzacţiilor aferente acordului cadru de compensare.
ART. 71
(1) Valoarea expunerii ajustatã integral (E*) se calculeazã potrivit urmãtoarei formule:





┌ ┐
E* = max (0,│[Sumã(E) - Sumã(C)] + Sumã[│poziţia netã pe fiecare titlu│*H(tit)] + Sumã│E(fx)│xH(fx)│)
└ ┘



unde:
E este valoarea fiecãrei expuneri individuale care face obiectul acordului, în absenţa protecţiei creditului
C este valoarea titlurilor sau mãrfurilor luate cu împrumut, achiziţionate sau primite sau a numerarului luat cu împrumut sau primit în contul fiecãrei astfel de expuneri.
Sumã(E) este suma tuturor E-urilor incluse în acordul cadru.
Sumã(C) este suma tuturor C-urilor incluse în acordul cadru.
E(fx) este poziţia netã (pozitivã sau negativã) pe o anumitã monedã, alta decât cea în care se face decontarea acordului, calculatã potrivit prevederilor art. 69.
H(tit) este ajustarea de volatilitate corespunzãtoare unei anumite categorii de titluri
H(fx) este ajustarea de volatilitate pentru riscul valutar
E* este valoarea expunerii ajustatã integral.
(2) Dacã valoarea ponderatã la risc a expunerii se calculeazã conform prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, E este valoarea pe care ar înregistra-o fiecare expunere distinctã care face obiectul acordului cadru, în absenţa protecţiei creditului.
(3) Dacã valoarea expunerii ponderate la risc şi a pierderilor aşteptate se calculeazã conform <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, E este valoarea pe care ar înregistra-o fiecare expunere distinctã care face obiectul acordului cadru, în absenţa protecţiei creditului.
ART. 72
Utilizarea abordãrii bazate pe modele interne în scopul calculului valorii expunerii ajustate integral (E*) trebuie sã se realizeze cu respectarea prevederilor art. 73-81.
ART. 73
(1) Ca alternativã la utilizarea abordãrii bazate pe ajustãri de volatilitate reglementate sau a abordãrii bazate pe ajustãri de volatilitate determinate prin estimãri proprii, la calculul valorii expunerii ajustate integral (E*) rezultate din aplicarea unui acord cadru de compensare eligibil pentru tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei, altele decât tranzacţiile cu instrumente financiare derivate, instituţiile de credit pot utiliza, cu aprobarea Bãncii Naţionale a României, o abordare bazatã pe modele interne, care ia în considerare efectele corelaţiilor între poziţiile pe titluri care fac obiectul acordului cadru de compensare, precum şi lichiditatea instrumentelor în cauzã.
(2) Modelele interne utilizate în cadrul abordãrii menţionate la alin. 1 trebuie sã furnizeze estimãri ale variaţiei potenţiale a valorii expunerii neacoperitã cu garanţii reale [Sumã(E) - Sumã(C)].
(3) În condiţiile obţinerii aprobãrii Bãncii Naţionale a României, instituţiile de credit pot utiliza propriile modele interne şi pentru operaţiunile de creditare cu apel în marjã, dacã acestea sunt acoperite de un acord cadru de compensare bilateralã care îndeplineşte cerinţele prezentate în cadrul <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 20/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjã.
ART. 74
(1) O instituţie de credit poate opta pentru utilizarea abordãrii bazatã pe modele interne indiferent dacã a ales sã aplice, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, prevederile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard sau prevederile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating.
(2) Totuşi, dacã o instituţie de credit intenţioneazã sã utilizeze o abordare bazatã pe modele interne, ea trebuie sã aplice aceastã abordare pentru toate contrapartidele şi pentru toate titlurile, cu excepţia portofoliilor nesemnificative, pentru care poate utiliza abordarea bazatã pe ajustãri de volatilitate reglementate sau abordarea bazatã pe estimãri proprii ale ajustãrilor de volatilitate potrivit art. 67-71. Portofoliile trebuie sã fie nesemnificative atât din perspectiva dimensiunii, cât şi a profilului de risc perceput.
ART. 75
(1) Abordarea bazatã pe modele interne poate fi utilizatã de cãtre instituţiile de credit care au primit aprobarea din partea Bãncii Naţionale a României de a folosi un model intern de administrare a riscului potrivit Anexei nr. V din cadrul <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 22/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii.
(2) Instituţiile de credit care nu au primit din partea Bãncii Naţionale a României aprobarea de a utiliza un astfel de model potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 22/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, pot solicita aprobarea utilizãrii unui model intern de cuantificare a riscului pentru scopurile art. 73.
ART. 76
Aprobarea la care se face referire la art. 75 va fi acordatã numai dacã instituţia de credit demonstreazã Bãncii Naţionale a României cã sistemul implementat pentru administrarea riscurilor rezultate din tranzacţiile şi operaţiunile acoperite de acordul cadru de compensare este solid din punct de vedere conceptual şi implementat cu integritate şi, îndeosebi, satisface urmãtoarele criterii calitative:
a) modelul intern de cuantificare a riscurilor utilizat pentru determinarea volatilitãţii potenţiale a preţurilor pentru tranzacţii şi operaţiuni face parte integrantã din procesul zilnic de administrare a riscurilor şi serveşte ca bazã pentru raportarea expunerilor la risc cãtre conducerea superioarã a instituţiei de credit;
b) instituţia de credit dispune de o unitate de control a riscurilor, independentã de unitãţile ce desfãşoarã activitãţi de tranzacţionare şi care raporteazã direct conducerii executive. Unitatea în cauzã trebuie sã fie responsabilã cu configurarea şi implementarea sistemului de administrare a riscurilor instituţiei de credit. Aceasta trebuie sã producã şi sã analizeze rapoarte zilnice asupra rezultatelor produse de modelul de cuantificare a riscurilor şi asupra mãsurilor ce trebuie luate cu privire la limitele de tranzacţionare;
c) rapoartele zilnice produse de cãtre unitatea de control al riscurilor sunt examinate de cãtre un nivel de conducere cu suficientã autoritate pentru impunerea diminuãrii poziţiilor luate şi a expunerii globale la risc;
d) instituţia de credit dispune, la nivelul unitãţii de control a riscului, de suficient personal calificat în utilizarea modelelor sofisticate;
e) instituţia de credit a stabilit proceduri pentru monitorizarea şi asigurarea respectãrii documentelor care stabilesc politicile şi mecanismele de control intern privind funcţionarea de ansamblu a sistemului de cuantificare a riscului;
f) modelele instituţiei de credit au un istoric care dovedeşte acurateţea rezonabilã în cuantificarea riscurilor, aşa cum atestã testarea ex post a rezultatelor obţinute utilizând baza de date aferentã cel puţin unui an;
g) instituţia de credit deruleazã în mod frecvent un program riguros de simulare a condiţiilor de crizã, iar rezultatele acestor teste sunt examinate de cãtre conducerea superioarã şi se reflectã în politicile şi în limitele pe care acesta le stabileşte;
h) instituţia de credit deruleazã, ca parte a procesului periodic de audit intern, o analizã independentã a sistemului sãu de cuantificare a riscurilor. Aceastã analizã trebuie sã includã atât activitãţile unitãţilor în cadrul cãrora se deruleazã tranzacţionarea, cât şi pe cele ale unitãţii independente de control al riscurilor;
i) instituţia de credit deruleazã o reexaminare a sistemului de administrare a riscurilor cel puţin o datã pe an; şi
j) modelul intern îndeplineşte cerinţele prevãzute în cadrul <>art. 72-74 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 20/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjã.
ART. 77
Calculul variaţiei potenţiale a valorii pãrţii negarantate a expunerii va face obiectul urmãtoarelor standarde minime:
a) calculul variaţiei potenţiale a valorii se va realiza cel puţin zilnic;
b) se va utiliza un interval de încredere unilateral de 99%;
c) o perioadã de deţinere echivalentã cu 5 zile, cu excepţia tranzacţiilor altele decât tranzacţiile de rãscumpãrare de titluri sau operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, pentru care se va utiliza o perioadã de deţinere echivalentã cu 10 zile;
d) o perioadã efectivã de observare de cel puţin un an, exceptând cazul în care o perioadã de observare mai scurtã este justificatã de o creştere semnificativã a volatilitãţii preţurilor; şi
e) actualizarea trimestrialã a datelor.
ART. 78
Modelul intern de cuantificare a riscurilor trebuie sã surprindã un numãr suficient de factori de risc astfel încât sã surprindã toate riscurile de preţ semnificative.
ART. 79
Pentru instituţiile de credit care utilizeazã abordarea bazatã pe modele interne, valoarea expunerii ajustatã integral (E*) se va calcula potrivit urmãtoarei formule:

E* = max (0,[Sumã(E) - Sumã(C) + (rezultatul modelului intern)]), unde:

E este valoarea fiecãrei expuneri distincte care face obiectul acordului cadru, în absenţa protecţiei creditului
C este valoarea titlurilor luate cu împrumut, achiziţionate sau primite, sau a numerarului luat cu împrumut sau primit în contul fiecãrei astfel de expuneri
Sumã(E) este suma tuturor E-urilor incluse în acordul cadru
Sumã(C) este suma tuturor C-urilor incluse în acordul cadru
ART. 80
(1) Dacã valorile ponderate la risc ale expunerilor se calculeazã potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, atunci E prevãzut la art. 79 este valoarea expunerii în absenta protecţiei creditului pentru fiecare expunere distinctã ce face obiectul acordului cadru.
(2) Dacã valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate se calculeazã potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, atunci E prevãzut la art. 79 este valoarea expunerii în absenţa protecţiei creditului pentru fiecare expunere distinctã ce face obiectul acordului cadru.
(3) Pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor pe baza unui model intern, instituţiile de credit vor utiliza estimãrile produse de model pentru ziua lucrãtoare precedentã.

2.3.2. Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al valorilor pierderilor aşteptate pentru tranzacţii de rãscumpãrare şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei ce sunt acoperite de acorduri cadru de compensare

ART. 81
(1) Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderilor aşteptate pentru tranzacţii de rãscumpãrare şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei, ce sunt acoperite de acorduri cadru de compensare, se va efectua potrivit alin. (2) şi (3).
(2) Valoarea expunerii ajustatã integral E*, determinatã potrivit art. 67-81, este consideratã, pentru scopurile prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, ca valoarea expunerii faţã de o contrapartidã, ce rezultã din tranzacţii acoperite de acordul cadru de compensare.
(3) Valoarea expunerii ajustate integral E*, determinatã potrivit art. 67-81, este consideratã, pentru scopurile prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, ca valoarea expunerii faţã de o contrapartidã, ce rezultã din tranzacţii acoperite de acordul cadru de compensare.

2.4. Garanţia financiarã

2.4.1. Dispoziţii generale cu privire la metodele aplicabile în cazul garanţiilor financiare

ART. 82
Pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor garantate cu garanţie financiarã se poate utiliza metoda simplã a garanţiilor financiare în condiţiile art. 83-88 sau metoda extinsã a garanţiilor financiare în condiţiile art. 89-119.
ART. 83
(1) Metoda simplã a garanţiilor financiare poate fi utilizatã numai în cazul în care valoarea ponderatã la risc a expunerilor se determinã potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard.
(2) O instituţie de credit nu poate utiliza în acelaşi timp metoda simplã a garanţiilor financiare şi metoda extinsã a garanţiilor financiare.
(3) Metoda extinsã a garanţiilor financiare poate fi utilizatã în cazul în care valoarea ponderatã la risc a expunerilor se determinã potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru riscul de credit potrivit abordãrii standard şi în cazul în care valoarea ponderatã la risc a expunerilor se determinã potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating.

2.4.2. Metoda simplã a garanţiilor financiare

Evaluare
ART. 84
(1) Potrivit metodei simple a garanţiilor financiare, garanţiei financiare recunoscute ca eligibilã pentru diminuarea riscului de credit i se atribuie o valoare egalã cu valoarea sa de piaţã, determinatã potrivit prevederilor art. 36 din Capitolul III.
(2) Garanţiile financiare pot fi luate în calcul la determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor doar dacã sunt îndeplinite prevederile art. 36-39 şi dacã scadenţa rezidualã a protecţiei acoperã cel puţin scadenţa rezidualã a expunerii.

Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor
ART. 85
(1) Ponderea de risc care ar fi aplicabilã, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, dacã instituţia de credit împrumutãtoare ar fi expusã direct faţã de instrumentul ce constituie garanţie financiarã, se aplicã pãrţii creanţelor garantate cu valoarea de piaţã a garanţiilor financiare recunoscute.
(2) Ponderea de risc corespunzãtoare pãrţii garantate a expunerii va fi de cel puţin 20%, cu excepţiile prevãzute la art. 86-88.
(3) Pãrţii negarantate a expunerii i se va aplica ponderea de risc corespunzãtoare, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, unei expuneri negarantate faţã de contrapartidã.

Tranzacţii de rãscumpãrare şi operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri
ART. 86
Pãrţii garantate a expunerii din tranzacţii ce îndeplinesc criteriile enumerate la art. 117-118 i se va aplica ponderea de risc de 0%. În situaţia în care contrapartida cu care s-a efectuat tranzacţia nu este un participant principal pe piaţã, se va aplica o pondere de risc de 10%.

Tranzacţii pe pieţe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate, supuse unei reevaluãri zilnice la preţul pieţei
ART. 87
(1) O pondere de risc de 0% se aplicã, în limita acoperirii cu garanţii financiare, valorii expunerilor determinate potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 20/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjã, pentru instrumentele financiare derivate enumerate în cadrul anexei la acelaşi regulament şi care fac obiectul unei reevaluãri zilnice la preţul pieţei, garantate cu numerar sau instrumente asimilate numerarului, în condiţiile în care nu existã nici o neconcordanţã de devize.
(2) O pondere de risc de 10% se aplicã, în limita acoperirii cu garanţii financiare, valorii expunerilor din tranzacţii de tipul celor prevãzute la alin. (1), garantate cu titluri de creanţã emise de administraţii centrale sau bãnci centrale şi care, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã ponderea de risc de 0%.
(3) Pentru scopurile alin. (2), sunt asimilate titlurilor de creanţã emise de administraţii centrale sau bãnci centrale, urmãtoarele:
a) titlurile de creanţã emise de administraţii regionale sau autoritãţi locale dacã, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, expunerile faţã de acestea sunt tratate ca expuneri faţã de administraţiile centrale în jurisdicţia cãrora se aflã;
b) titlurile de creanţã emise de bãnci multilaterale de dezvoltare cãrora, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã o pondere de risc de 0%;
c) titlurile de creanţã emise de organisme internaţionale cãrora, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã o pondere de risc de 0%.

Alte tranzacţii
ART. 88
(1) În cazul expunerilor din alte tranzacţii decât cele prevãzute la art. 86-87, ponderea de risc de 0% poate fi aplicatã numai dacã expunerea şi garanţia sunt exprimate în aceeaşi monedã şi dacã una dintre urmãtoarele condiţii este îndeplinitã:
a) garanţia este constituitã sub formã de depozit în numerar sau de instrument asimilat numerarului; sau
b) garanţia este constituitã sub forma titlurilor de creanţã emise de administraţii centrale sau bãnci centrale cãrora, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã ponderea de risc de 0%, iar valoarea de piaţã a titlurilor de creanţã respective a fost diminuatã cu 20%.
(2) Pentru scopurile alin. (1), prin titluri de creanţã emise de administraţii centrale sau bãnci centrale se vor înţelege şi titlurile prevãzute la art. 87 alin. (3).

2.4.3. Metoda extinsã a garanţiilor financiare

ART. 89
La evaluarea garanţiei financiare în scopul aplicãrii metodei extinse a garanţiei financiare, instituţiile de credit trebuie sã ţinã cont de volatilitatea preţului. În acest sens, la valoarea de piaţã a garanţiei se vor aplica ajustãrile de volatilitate, determinate conform art. 93-118.
ART. 90
Cu respectarea tratamentului pentru neconcordanţele de devize, în cazul tranzacţiilor pe pieţe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate, prezentat la art. 91, tranzacţii în care garanţia financiarã este exprimatã într-o monedã diferitã de cea în care este exprimatã expunerea suport, o ajustare care sã reflecte volatilitatea monedei se va adãuga la ajustarea de volatilitate adaptatã garanţiei financiare, în conformitate cu prevederile art. 93-118.
ART. 91
În cazul tranzacţiilor pe pieţe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare, acoperite de acorduri de compensare recunoscute de cãtre Banca Naţionalã a României, conform prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 20/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjã, în cazul în care existã o neconcordanţã între moneda în care este exprimatã garanţia financiarã şi moneda de decontare, se va aplica o ajustare de volatilitate care sã reflecte volatilitatea cursului de schimb conform prevederilor art. 92. Indiferent de numãrul monedelor implicate în tranzacţiile acoperite de acordul de compensare, nu se va aplica decât o singurã ajustare de volatilitate.

(a) Calculul valorilor ajustate
ART. 92
(1) Valoarea ajustatã în funcţie de volatilitate a garanţiei financiare care se va lua în considerare se calculeazã dupã cum urmeazã, pentru toate tranzacţiile, cu excepţia celor acoperite de acorduri cadru de compensare recunoscute, cãrora li se vor aplica prevederile art. 67-81:

C(VA) = C x [1 - H(C) - H(FX)], unde

C este valoarea titlurilor luate cu împrumut, achiziţionate sau primite, sau a numerarului luat cu împrumut sau primit în contul fiecãrei astfel de expuneri
C(VA) este valoarea ajustatã în funcţie de volatilitate a garanţiei financiare
H(C) este ajustarea de volatilitate adaptatã garanţiei financiare, determinatã conform art. 93-118
H(FX) este ajustarea de volatilitate indicatã în caz de neconcordanţã de monede, determinatã conform art. 93-118
(2) Valoarea ajustatã în funcţie de volatilitate a expunerii se calculeazã dupã cum urmeazã:

E(VA) = E* [1 + H(E)], unde

E(VA) este valoarea ajustatã în funcţie de volatilitate a expunerii
E* este valoarea expunerii ajustatã integral, care ia în considerare volatilitatea şi efectele de diminuare a riscului care rezultã din utilizarea garanţiei financiare
E este valoarea expunerii aşa cum ar fi aceasta determinatã în urma aplicãrii prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard sau a <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, dupã caz, dacã expunerea nu ar fi fost garantatã prin garanţie financiarã.
În cazul tranzacţiilor pe pieţe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate E(VA) = E.
H(E) este ajustarea de volatilitate corespunzãtoare expunerii (E), determinatã conform art. 93-118.
(3) Valoarea expunerii ajustatã integral, care ţine cont atât de volatilitate, cât şi de efectele de diminuare a riscului care rezultã din utilizarea garanţiei financiare, se calculeazã astfel:

E* = max(0,[E(VA) - C(VAM)])

unde:
C(VAM) este C(VA) ajustatã suplimentar pentru a ţine cont de orice decalaj de scadenţã, conform prevederilor Capitolului V.
(4) Pentru instituţiile de credit care calculeazã valorile ponderate la risc ale expunerilor conform <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, valoarea expunerii pentru elementele din afara bilanţului prevãzute de anexa - Clasificarea elementelor din afara bilanţului din cadrul aceluiaşi regulament se va ridica la 100% din valoarea acesteia şi nu la procentele prevãzute de respectivul regulament la art. 3 alin. (1).
(5) Pentru instituţiile de credit care calculeazã valorile ponderate la risc ale expunerilor conform <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, valoarea expunerii pentru elementele prevãzute de <>art. 108-110 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating se va calcula utilizând un factor de conversie de 100% şi nu factorii de conversie sau procentele prevãzute de respectivele dispoziţii.

(b) Determinarea ajustãrilor de volatilitate aplicabile
ART. 93
(1) Calculul ajustãrilor de volatilitate poate fi efectuat fie potrivit abordãrii bazate pe ajustãrile de volatilitate reglementate conform art. 94-99, fie potrivit abordãrii bazate pe estimãrile proprii ale ajustãrilor de volatilitate conform art. 100-115.
(2) O instituţie de credit poate opta pentru utilizarea abordãrii bazate pe ajustãrile de volatilitate reglementate sau a abordãrii bazate pe estimãrile proprii ale ajustãrilor de volatilitate, indiferent dacã aplicã, pentru calculul valorilor ponderate la risc a expunerilor, prevederile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard sau ale <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating.
(3) Totuşi, dacã instituţiile de credit intenţioneazã sã utilizeze abordarea bazatã pe estimãri proprii ale ajustãrilor de volatilitate, acestea trebuie sã procedeze similar pentru toate tipurile de instrumente, exceptând portofoliile nesemnificative, pentru care se poate utiliza abordarea bazatã pe ajustãrile de volatilitate reglementate.
(4) În cazul în care garanţia financiarã constã într-un anumit numãr de elemente recunoscute, ajustarea de volatilitate este:


H = Suma a(i)H(i),
i



unde
a(i) este ponderea unui element dat în valoarea totalã garanţiei, iar H(i) este ajustarea de volatilitate aplicabilã acelui element.

(i) Ajustãrile de volatilitate reglementate
ART. 94
Instituţiile de credit care aplicã abordarea bazatã pe ajustãrile de volatilitate reglementate vor utiliza ajustãrile de volatilitate prezentate în tabelele 1-4, în condiţiile în care realizeazã reevaluãri zilnice. În cazul în care reevaluarea se realizeazã la un interval mai mare de o zi, ajustãrile de volatilitate menţionate se corecteazã potrivit art. 116.


AJUSTĂRI DE VOLATILITATE


Tabel 1




┌────────────────────┬────────────┬──────────────────────────┬────────────────────────────┐
│Nivelul scalei de │Scadenţa │Ajustãrile de volatilitate│Ajustãrile de volatilitate │
│evaluare a calitãţii│rezidualã │pentru titlurile de │pentru titlurile de creanţã │
│creditului │ │creanţã emise de pãrţile │emise de pãrţile la care se │
│corespunzãtor │ │la care se face referire │face referire în capitolul │
│ratingului atribuit │ │în capitolul II, art. 14 │II, art. 14 lit. (c) şi (d) │
│titlului de creanţã │ │lit. (b) │ │
├────────────────────┼────────────┼────────┬────────┬────────┼──────────┬────────┬────────┤
│ │ │Perioada│Perioada│Perioada│ Perioada │Perioada│Perioada│
│ │ │ de │ de │ de │ de │ de │ de │
│ │ │deţinere│deţinere│deţinere│ deţinere │deţinere│deţinere│
│ │ │ 20 de │10 zile │ 5 zile │20 de zile│10 zile │ 5 zile │
│ │ │zile (%)│ (%) │ (%) │ (%) │ (%) │ (%) │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ 1 │ <= 1 an │ 0,707 │ 0,5 │ 0,354 │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │> 1 <= 5 ani│ 2,828 │ 2 │ 1,414 │ 5,657 │ 4 │ 2,828 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │ > 5 ani │ 5,657 │ 4 │ 2,828 │ 11,314 │ 8 │ 5,657 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ 2-3 │ <= 1 an │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │ 2,828 │ 2 │ 1,414 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │> 1 <= 5 ani│ 4,243 │ 3 │ 2,121 │ 8,485 │ 6 │ 4,243 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │ > 5 ani │ 8,485 │ 6 │ 4,243 │ 16,971 │ 12 │ 8,485 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ 4 │ <= 1 an │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │ N/A │ N/A │ N/A │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │> 1 <= 5 ani│ 21,213 │ 15 │ 10,607 │ N/A │ N/A │ N/A │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │ > 5 ani │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │ N/A │ N/A │ N/A │
└────────────────────┴────────────┴────────┴────────┴────────┴──────────┴────────┴────────┘



Tabel 2




┌─────────────────────────┬─────────────────────────────┬────────────────────────────────┐
│Nivelul scalei de │Ajustãrile de volatilitate │Ajustãrile de volatilitate │
│evaluare a calitãţii │pentru titlurile de creanţã │pentru titlurile de creanţã │
│creditului corespunzãtor │emise de pãrţile la care se │emise de entitãţile la care se │
│ratingului furnizat unui │face referire în capitolul │face referire în capitolul II, │
│titlu de creanţã pe │II, art. 14 lit. (b) şi │art. 14 lit. (c) şi (d) şi care │
│termen scurt │care beneficiazã de │beneficiazã de rating-uri pe │
│ │rating-uri pe termen scurt │termen scurt │
├─────────────────────────┼──────────┬────────┬─────────┼──────────┬──────────┬──────────┤
│ │ Perioada │Perioada│Perioada │ Perioada │ Perioada │ Perioada │
│ │ de │ de │ de │ de │ de │ de │
│ │ deţinere │deţinere│deţinere │ deţinere │ deţinere │ deţinere │
│ │ 20 de │10 zile │ 5 zile │20 de zile│ 10 zile │ zile (%) │
│ │ zile (%) │ (%) │ (%) │ (%) │ (%) │ │
├─────────────────────────┼──────────┼────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│ 1 │ 0,707 │ 0,5 │ 0,354 │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │
├─────────────────────────┼──────────┼────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│ 2-3 │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │ 2,828 │ 2 │ 1,414 │
└─────────────────────────┴──────────┴────────┴─────────┴──────────┴──────────┴──────────┘



Tabel 3





┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Alte tipuri de expuneri sau garanţii financiare │
├────────────────────────────────────────────────┬──────────────┬───────────┬─────────────┤
│ │ Perioada de │Perioada de│ Perioada de │
│ │deţinere 20 de│deţinere 10│ deţinere 5 │
│ │ zile (%) │ zile (%) │ zile (%) │
├────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Titluri de capital şi obligaţiuni convertibile │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │
│incluse într-un indice principal │ │ │ │
├────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Alte titluri de capital şi obligaţiuni │ 35,355 │ 25 │ 17,678 │
│convertibile listate la o bursã recunoscutã │ │ │ │
├────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Numerar │ 0 │ 0 │ 0 │
├────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Aur │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │
└────────────────────────────────────────────────┴──────────────┴───────────┴─────────────┘



Tabel 4





┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Ajustarea de volatilitate pentru neconcordanţe de monede │
├──────────────────────────────┬──────────────────────────────┬───────────────────────────┤
│ Perioada de deţinere │ Perioada de deţinere │ Perioada de deţinere │
│ 20 de zile (%) │ 10 zile (%) │ 5 zile (%) │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 11,314 │ 8 │ 5,657 │
└──────────────────────────────┴──────────────────────────────┴───────────────────────────┘



ART. 95
Ajustãrile de volatilitate se vor calcula ţinând cont de urmãtoarele perioade de deţinere:
a) pentru tranzacţiile de creditare garantate, perioada de deţinere este de 20 de zile lucrãtoare;
b) pentru tranzacţiile de rãscumpãrare (cu excepţia celor care presupun transferul de mãrfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mãrfurilor) şi pentru operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, perioada de deţinere este de 5 zile lucrãtoare;
c) pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei şi pentru tranzacţii de rãscumpãrare care presupun transferul de mãrfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mãrfurilor, perioada de deţinere este de 10 zile lucrãtoare.
ART. 96
Nivelul scalei de evaluare a calitãţii creditului corespunzãtor rating-ului atribuit unui titlu de creanţã, la care se face referire în cadrul tabelelor 1-4 de la art. 94 şi la art. 97-99, reprezintã nivelul scalei de evaluare a calitãţii creditului cu care Banca Naţionalã a României asociazã rating-urile, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard. Pentru aceste scopuri se aplicã şi prevederile art. 19.
ART. 97
Pentru titluri neeligibile sau mãrfuri date cu împrumut sau vândute în cadrul tranzacţiilor de rãscumpãrare sau în cadrul operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri, ajustarea de volatilitate este cea aplicatã titlurilor de capital listate la o bursã recunoscutã, dar care nu sunt incluse în calculul unui indice principal.
ART. 98
(1) În cazul titlurilor de participare eligibile în organismele de plasament colectiv, ajustarea de volatilitate aplicabilã corespunde mediei ponderate a ajustãrilor de volatilitate care s-ar aplica activelor în care a investit fondul, luând în considerare perioadele de deţinere prevãzute la art. 95.
(2) În situaţia în care activele în care a investit fondul respectiv nu sunt cunoscute instituţiei de credit, ajustarea de volatilitate aplicabilã este cea mai mare ajustare de volatilitate care s-ar aplica oricãruia dintre activele în care fondul este autorizat sã investeascã.
ART. 99
În cazul titlurilor de creanţã care nu fac obiectul unei evaluãri a calitãţii creditului, emise de instituţii şi care îndeplinesc criteriile de eligibilitate stabilite în art. 17 din Capitolul II, ajustãrile de volatilitate vor fi aceleaşi ca cele pentru titlurile emise de instituţii sau societãţi pentru care evaluarea externã a calitãţii creditului este asociatã, potrivit corespondenţei efectuatã de Banca Naţionalã a României în conformitate cu prevederile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cu nivelurile 2 sau 3 ale scalei de evaluare a calitãţii creditului.

(ii) Ajustãrile de volatilitate bazate pe estimãri proprii
ART. 100
Instituţiile de credit care îndeplinesc cerinţele prevãzute în cadrul art. 106-115 pot utiliza estimãri proprii pentru calculul ajustãrilor de volatilitate aplicabile expunerilor şi garanţiilor financiare ce reprezintã protecţie finanţatã a acestora.

ART. 101
În cazul titlurilor de creanţã care beneficiazã de o evaluare a creditului efectuatã de o instituţie externã de evaluare a creditului eligibilã, evaluare echivalentã, potrivit determinãrii Bãncii Naţionale a României efectuatã în conformitate cu prevederile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cu ratingul aferent unei investiţii cu risc scãzut (investment grade) sau un nivel superior acestuia, Banca Naţionalã a României permite instituţiilor de credit sã calculeze o volatilitate estimatã pentru fiecare categorie de titluri.
ART. 102
(1) Pentru scopurile art. 101, la stabilirea categoriilor de titluri relevante, instituţiile de credit vor lua în considerare tipul emitentului de titluri, rating-ul titlurilor, scadenţa rezidualã precum şi durata modificatã a acestora.
(2) Estimãrile de volatilitate trebuie sã fie reprezentative pentru titlurile incluse de cãtre instituţia de credit într-o categorie datã.
ART. 103
În cazul titlurilor de creanţã pentru care rating-ul furnizat de o instituţie externã de evaluare a creditului eligibilã este asociat, potrivit determinãrii Bãncii Naţionale a României efectuate în conformitate cu prevederile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cu un nivel mai slab decât cel prevãzut la art. 101, precum şi în cazul altor garanţii financiare eligibile, ajustãrile de volatilitate trebuie calculate separat pentru fiecare element în parte.
ART. 104
Instituţiile de credit care utilizeazã abordarea bazatã pe estimãri proprii, trebuie sã estimeze volatilitatea garanţiei financiare sau volatilitatea pentru neconcordanţele de devize fãrã a ţine cont de corelaţiile care existã între expunerea negarantatã, garanţia financiarã şi/sau cursurile de schimb.
ART. 105
Instituţiile de credit care utilizeazã abordarea bazatã pe estimãri proprii pentru calculul ajustãrilor de volatilitate trebuie sã îndeplineascã criteriile cantitative prevãzute la art. 106-111 precum şi criteriile calitative prevãzute la art. 112-115.
ART. 106
Pentru calculul ajustãrilor de volatilitate se va utiliza un interval de încredere unilateral de 99%.
ART. 107
Ajustãrile de volatilitate se vor calcula ţinând cont de urmãtoarele perioade de deţinere relevante:
a) în cazul tranzacţiilor de creditare garantate, perioada minimã de deţinere va fi de 20 de zile lucrãtoare;
b) pentru tranzacţiile de rãscumpãrare (cu excepţia celor care presupun transferul de mãrfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mãrfurilor) şi pentru operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, perioada minimã de deţinere este de 5 zile lucrãtoare;
c) pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei şi tranzacţii de rãscumpãrare care presupun transferul de mãrfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mãrfurilor, perioada minimã de deţinere este de 10 zile lucrãtoare.
ART. 108
Instituţiile de credit pot utiliza valori ale ajustãrilor de volatilitate calculate pe baza unor perioade de deţinere mai lungi sau mai scurte decât cele prevãzute la art. 107. În acest caz, ajustãrile de volatilitate, corespunzãtoare tipului de tranzacţie respectiv, se calculeazã potrivit urmãtoarei formule:


T(M)
H(m) = H(n)radical din ────
T(N)


unde T(M) este perioada minimã de deţinere relevantã;
H(M) este ajustarea de volatilitate corespunzãtoare perioadei de deţinere T(M);
H(N) este ajustarea de volatilitate corespunzãtoare perioadei de deţinere utilizatã de instituţia de credit T(N).
ART. 109
Instituţiile de credit trebuie sã ia în considerare lichiditatea scãzutã a activelor de calitate inferioarã. Perioada de deţinere trebuie sã fie ajustatã în sensul majorãrii, atunci când existã dubii legate de lichiditatea garanţiei financiare. De asemenea, instituţiile de credit trebuie sã identifice situaţiile în care datele istorice ar putea subaprecia volatilitatea potenţialã (de exemplu în cazul monedelor ancorate). În astfel de situaţii, se va recurge la scenarii pentru condiţii de crizã.
ART. 110
(1) Perioada istoricã de observare (perioada eşantion) pentru calcularea ajustãrilor de volatilitate va fi de cel puţin un an. În cazul instituţiilor de credit care utilizeazã o grilã de ponderare sau alte metode pentru perioada istoricã de observare, perioada efectivã de observare va fi de minim un an (cu alte cuvinte, intervalul de timp mediu ponderat între observãri nu poate fi mai mic de 6 luni).
(2) Banca Naţionalã a României poate solicita instituţiilor de credit sã calculeze ajustãrile de volatilitate utilizând o perioadã de observare mai scurtã, dacã în opinia sa, aceastã abordare este justificatã de o creştere semnificativã a volatilitãţii preţurilor.
ART. 111
Instituţiile de credit trebuie sã actualizeze seturile de date cel puţin o datã la 3 luni şi, de asemenea, sã le reevalueze ori de câte ori preţurile de pe piaţã suferã modificãri semnificative. În consecinţã, ajustãrile de volatilitate vor fi calculate cel puţin o datã la 3 luni.
ART. 112
Estimãrile de volatilitate trebuie sã fie utilizate de cãtre instituţiile de credit în procesul zilnic de administrare a riscurilor, inclusiv la stabilirea limitelor interne pentru expunerile asumate.
ART. 113
Dacã perioada de deţinere utilizatã de instituţia de credit în cadrul procesului zilnic de administrare a riscurilor este mai mare decât cea prevãzutã în acest capitol, pentru tipul de tranzacţie în cauzã, ajustãrile de volatilitate vor fi determinate potrivit formulei de la art. 108.
ART. 114
Instituţia de credit trebuie sã dispunã de proceduri pentru verificarea şi asigurarea respectãrii unui ansamblu formalizat de politici şi reguli de control cu privire la operarea sistemului de calcul al estimãrilor ajustãrilor de volatilitate şi la integrarea acestor estimãri în procesul zilnic de administrare a riscurilor.
ART. 115
(1) În cadrul procesului de audit intern al instituţiei de credit va fi realizatã cu regularitate o reexaminare independentã a sistemului utilizat de aceasta pentru estimarea ajustãrilor de volatilitate.
(2) Reexaminarea globalã a sistemului de estimare a ajustãrilor de volatilitate şi a modului în care aceste estimãri sunt integrate în procesul de administrare a riscurilor va fi realizatã cel puţin o datã pe an şi va aborda cel puţin urmãtoarele aspecte:
a) integrarea estimãrilor ajustãrilor de volatilitate în cadrul procesului zilnic de administrare a riscurilor;
b) validarea oricãrei modificãri semnificative intervenite în procesul de estimare a ajustãrilor de volatilitate;
c) verificarea coerenţei, preciziei, fiabilitãţii surselor de date utilizate în cadrul sistemului pentru estimarea ajustãrilor de volatilitate, inclusiv independenţa acestor surse de date; şi
d) acurateţea şi relevanţa ipotezelor aferente volatilitãţii.


(iii) Extrapolarea ajustãrilor de volatilitate
ART. 116
(1) Ajustãrile de volatilitate la care se face referire în art. 94-99 se vor aplica în condiţiile în care reevaluarea se efectueazã zilnic.
(2) În mod similar, în situaţia în care instituţia de credit utilizeazã estimãri proprii ale ajustãrilor de volatilitate potrivit art. 100-115, acestea trebuie calculate într-o primã fazã în condiţiile unor reevaluãri zilnice. Dacã reevaluarea se realizeazã cu o frecvenţã mai scãzutã, ajustãrile de volatilitate trebuie majorate, şi vor fi calculate prin extrapolarea ajustãrilor de volatilitate zilnice, potrivit urmãtoarei formule:



N(R) + [T(M) - 1]
H = H(m) radical din ─────────────────
T(M)



unde:
H este ajustarea de volatilitate aplicabilã (majoratã)
H(M) este ajustarea de volatilitate în condiţiile reevaluãrii zilnice
N(R) este numãrul efectiv de zile lucrãtoare între douã reevaluãri
T(M) este perioada de deţinere relevantã pentru respectivul tip de tranzacţie.


(iv) Condiţii pentru aplicarea ajustãrii de volatilitate de 0%
ART. 117
(1) În ceea ce priveşte tranzacţiile de rãscumpãrare şi operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, dacã o instituţie de credit utilizeazã abordarea bazatã pe ajustãri de volatilitate reglementate sau abordarea bazatã pe estimãri proprii ale ajustãrilor de volatilitate şi dacã sunt îndeplinite condiţiile urmãtoare prevãzute la lit. a)-h), instituţia de credit poate aplica o ajustare de volatilitate de 0%:
a) atât expunerea cât şi garanţia sunt reprezentate de numerar sau titluri de creanţã emise de administraţii centrale sau bãnci centrale în sensul celor prevãzute de art. 14 lit. b) din Capitolul II, şi sunt eligibile pentru aplicarea ponderii de risc de 0%, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard;
b) expunerea şi garanţia sunt exprimate în aceeaşi monedã;
c) fie scadenţa tranzacţiei nu depãşeşte o zi, fie atât expunerea, cât şi garanţia sunt marcate zilnic la piaţã sau fac obiectul ajustãrii zilnice a marjei;
d) perioada de timp între ultima marcare la piaţã, anterioarã eşecului contrapartidei de a da curs apelului în marjã şi momentul lichidãrii garanţiei nu poate depãşi 4 zile lucrãtoare;
e) decontarea tranzacţiei se efectueazã în cadrul unui sistem de decontare care şi-a dovedit viabilitatea pentru tipul de tranzacţie respectiv;
f) documentaţia care stã la baza acordului este documentaţia standard utilizatã pe piaţã pentru tranzacţii de rãscumpãrare sau pentru operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri, pentru titlurile respective;
g) tranzacţia este guvernatã de clauze ce prevãd încetarea imediatã a efectelor sale în condiţiile în care contrapartida nu îşi respectã obligaţiile de a livra numerarul sau titlurile ori de a da curs apelului în marjã, sau nu îndeplineşte orice alte obligaţii contractuale; şi
h) contrapartidã este un participant principal pe piaţã.
(2) Posibilitatea prevãzutã la alin. (1) nu este disponibilã instituţiilor de credit care utilizeazã abordarea bazatã pe modele interne pentru calculul ajustãrilor de volatilitate, prevãzutã la art. 73-81.
(3) Pentru scopul alin. (1), categoria participanţilor principali pe piaţã cuprinde:
a) entitãţile menţionate în art. 14, lit. b), cãrora, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã o pondere de risc de 0%;
b) instituţiile;
c) alte societãţi financiare (inclusiv societãţile de asigurãri) cãrora, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã o pondere de risc de 20% sau care, în cazul instituţiilor de credit care calculeazã valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderii aşteptate potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, nu dispun de un rating extern eligibil dar beneficiazã de rating intern asociat unei probabilitãţi de nerambursare corespunzãtoare cel puţin cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de regulamentul menţionat pentru expunerilor faţã de societãţi;
d) organisme de plasament colectiv reglementate pentru care sunt impuse cerinţe legate de capital şi de gradul de îndatorare;
e) fondurile de pensii reglementate; şi
f) organismele de compensare recunoscute.
ART. 118
Dacã o autoritate competentã din alt stat membru permite aplicarea tratamentului prevãzut de art. 117, alin. (1) pentru tranzacţiile de rãscumpãrare sau operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri emise de administraţia sa centralã, Banca Naţionalã a României permite instituţiilor de credit sã adopte aceeaşi abordare în ceea ce priveşte acele tranzacţii.

(c) Calcularea valorii ponderate la risc ale expunerilor şi a valorii pierderilor aşteptate
ART. 119
(1) La calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al valorilor pierderilor aşteptate se vor aplica prevederile alin. (2) şi (3).
(2) În cazul utilizãrii abordãrii standard, E^*, determinatã potrivit art. 92, se va considera ca fiind valoarea expunerii pentru scopurile aplicãrii <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard. Pentru elementele din afara bilanţului prevãzute de anexa Clasificarea elementelor din afara bilanţului, din cadrul aceluiaşi regulament, E^* va fi valoarea la care se aplicã procentele prevãzute de regulamentul menţionat la art. 3(1) pentru a obţine valoarea expunerii.
(3) În cazul utilizãrii abordãrii bazate pe modele interne de rating, LGD^* (pierderea efectivã în caz de nerambursare), calculatã potrivit acestui alineat, se va considera ca fiind pierderea în caz de nerambursare pentru scopurile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating.



E^*
LGD^* = [LGD " (──)]
E



unde
LGD este pierderea în caz de nerambursare care s-ar aplica expunerii, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, dacã expunerea nu ar fi garantatã;
E este valoarea expunerii descrisã la art. 92 E^* se calculeazã conform art. 92.

2.5. Alte garanţii reale eligibile în cazul utilizãrii abordãrii bazate pe modele interne de rating

2.5.1. Evaluarea

ART. 120
Pentru garanţiile reale eligibile reprezentate de proprietãţi imobiliare, creanţe şi alte tipuri de garanţii corporale se vor respecta regulile de evaluare prevãzute de art. 121-123.

2.5.2. Garanţia realã imobiliarã

ART. 121
(1) Proprietatea imobiliarã trebuie evaluatã de cãtre un evaluator independent, la valoarea de piaţã sau la o valoare mai micã decât aceasta. În cazul în care în statele membre unde sunt situate proprietãţile respective sunt stabilite, prin legi sau reglementãri, criterii riguroase de evaluare a valorii de garantare a creditului ipotecar, proprietatea va fi evaluatã de evaluatorul independent la o valoare mai micã sau egalã cu valoarea de garantare a creditului ipotecar.
(2) Valoarea de piaţã reprezintã suma estimatã pentru care o proprietate ar putea fi schimbatã la data evaluãrii, între un cumpãrãtor decis şi un vânzãtor hotãrât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, dupã o activitate de marketing adecvatã în care pãrţile implicate au acţionat în cunoştinţã de cauzã, prudent şi fãrã constrângere. Valoarea de piaţã va fi formalizatã într-o manierã clarã şi transparentã.
(3) Valoarea de garantare a creditului ipotecar reprezintã valoarea proprietãţii imobiliare, determinatã printr-o estimare prudentã a vandabilitãţii viitoare a proprietãţii, prin luarea în considerare a aspectelor mentenabile pe termen lung ale proprietãţii, condiţiilor normale şi locale de piaţã, utilizãrii curente şi utilizãrilor alternative adecvate ale proprietãţii. La estimarea valorii de garantare a creditului ipotecar nu vor fi luate în considerare elementele speculative. Valoarea de garantare a creditului ipotecar trebuie formalizatã într-o manierã clarã şi transparentã.
(4) Valoarea garanţiei reale va fi egalã cu valoarea de piaţã sau cu valoarea de garantare a creditului ipotecar, diminuatã corespunzãtor astfel încât sã reflecte rezultatele monitorizãrii la care se face referire în art. 43 din Capitolul III, şi sã ia în considerare existenţa creanţelor cu rang prioritar asupra proprietãţii.

2.5.3. Creanţe

ART. 122
Valoarea creanţelor va fi egalã cu valoarea de încasat a acestora, respectiv valoarea nominalã, mai puţin ajustãrile pentru pierderile de valoare.

2.5.4. Alte tipuri de garanţii corporale

ART. 123
Bunurile vor fi evaluate la valoarea de piaţã - care reprezintã suma estimatã pentru care bunul ar putea fi schimbat la data evaluãrii, între un cumpãrãtor decis şi un vânzãtor hotãrât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv.

2.5.5. Calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate

ART. 124
Pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate, se vor respecta regulile prevãzute la art. 125-127.
ART. 125
(1) Tratamentul general aplicabil pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate este cel prevãzut la alin. (2)-(5):
(2) Valoarea LGD^* (pierderea efectivã în caz de nerambursare), calculatã potrivit alin. (3)-(5) şi art. 126, înlocuieşte valoarea LGD (pierderea în caz de nerambursare) pentru scopurile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating.
(3) Dacã raportul între valoarea garanţiei reale (C) şi valoarea expunerii (E) este inferior pragului C^* (nivelul minim de acoperire cu o garanţie realã, pentru o anumitã expunere), prezentat în Tabelul nr. 5, valoarea LGD^* va fi cea prevãzutã pentru LGD (pierderea în caz de nerambursare) de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating pentru o expunere similarã negarantatã.
(4) Dacã raportul între valoarea garanţiei reale (C) şi valoarea expunerii (E) depãşeşte un al doilea prag, mai ridicat, C^** (nivelul de acoperit cu o garanţie realã, cerut pentru a obţine recunoaşterea integralã a LGD-ului), prezentat în Tabelul nr. 5, valoarea LGD^* va fi cea prevãzutã de Tabelul nr. 5.
(5) În cazul în care nivelul de acoperit cu o garanţie realã C^** nu este atins pentru valoarea integralã a expunerii, expunerea va fi descompusã în douã expuneri distincte, respectiv partea pentru care este atins nivelul de garantare C^** şi partea rãmasã a expunerii, dupã deducerea primei pãrţi.
ART. 126
Pentru scopurile art. 124-125, valorile LGD^* aplicabile şi nivelurile de acoperire cu o garanţie realã pentru pãrţile garantate a expunerilor, sunt cele prevãzute în Tabelul nr. 5 de mai jos:

Tabelul 5

Valoarea minimã a LGD pentru pãrţile garantate ale expunerilor




┌───────────────────────┬───────────────┬─────────────┬────────────┬───────────────────────┐
│ │ LGD^* pentru │ LGD^* pentru│ Nivelul │Nivelul de acoperit cu │
│ │ creanţe sau │ creanţe sau │ minim de │o garanţie realã, cerut│
│ │ creanţe │ creanţe │acoperire cu│ pentru a obţine │
│ │ potenţiale cu │ potenţiale │ o garanţie │recunoaşterea integralã│
│ │rang prioritar │ subordonate │ realã (C^*)│ a LGD-ului (C^**) │
├───────────────────────┼───────────────┼─────────────┼────────────┼───────────────────────┤
│Creanţe │ 35% │ 65% │ 0% │ 125% │
├───────────────────────┼───────────────┼─────────────┼────────────┼───────────────────────┤
│Proprietãţi imobiliare │ 35% │ 65% │ 30% │ 140% │
│locative/comercialã │ │ │ │ │
├───────────────────────┼───────────────┼─────────────┼────────────┼───────────────────────┤
│Alte tipuri de garanţii│ 40% │ 70% │ 30% │ 140% │
│reale │ │ │ │ │
└───────────────────────┴───────────────┴─────────────┴────────────┴───────────────────────┘



ART. 127
În condiţiile în care autoritãţile competente ale unui stat membru permit instituţiilor de credit pe care le supravegheazã, sã utilizeze, ca alternativã la tratamentul prevãzut la art. 125-126, ponderea de risc de 50% pãrţii integral garantate cu proprietãţi imobiliare locative sau comerciale situate pe teritoriul acelui stat membru, instituţiile de credit din România, pot aplica expunerilor respective ponderea de risc de 50%.

2.6. Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al valorilor pierderilor aşteptate în cazul ansamblurilor mixte de garanţii

ART. 128
(1) Dacã valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate se calculeazã potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, iar o expunere este garantatã atât cu garanţie financiarã cât şi cu alte tipuri de garanţii reale eligibile, valoarea LGD^* (pierderea efectivã în caz de nerambursare), ce se va considera ca fiind LGD pentru scopurile regulamentului menţionat, se va calcula potrivit alin. (2)-(3).
(2) Instituţia de credit trebuie sã împartã valoarea expunerii asupra cãreia au fost aplicate ajustãrile de volatilitate (adicã valoarea obţinutã dupã aplicarea ajustãrilor de volatilitate la care se face referire în art. 92) în pãrţi distincte, astfel încât fiecare dintre acestea sã fie garantatã cu o singurã categorie de garanţie realã. Cu alte cuvinte, instituţia de credit trebuie sã împartã expunerea în pãrţi, astfel: partea garantatã cu garanţie financiarã, partea garantatã cu creanţe, pãrţile garantate cu garanţii reale sub forma proprietãţilor imobiliare comerciale şi/sau locative, partea garantatã cu alt tip de garanţie realã eligibilã, şi partea negarantatã, dacã este cazul.
(3) LGD^* se calculeazã separat pentru fiecare parte a expunerii, conform prevederilor relevante ale acestui regulament.

2.7. Alte modalitãţi de protecţie finanţatã a creditului

2.7.1. Depozite constituite la instituţii terţe

ART. 129
În condiţiile îndeplinirii cerinţelor prevãzute la capitolul III, art. 53, protecţia creditului care se înscrie în condiţiile prevãzute de capitolul II, art. 26, alin. (1), poate fi tratatã drept garanţie furnizatã de instituţia terţã.

2.7.2. Poliţele de asigurare de viaţã gajate în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare

ART. 130
În condiţiile îndeplinirii cerinţelor prevãzute la art. 54 din Capitolul III, protecţia creditului care se înscrie în condiţiile prevãzute de art. 26, alin. (2) din Capitolul II, poate fi tratatã drept garanţie furnizatã de societatea de asigurãri de viaţã. Valoarea atribuitã protecţiei eligibile a creditului este valoarea de rãscumpãrare a poliţei de asigurare de viaţã.

2.7.3. Instrumente rãscumpãrabile la cerere emise de instituţii

ART. 131
(1) Instrumentele eligibile conform art 26, alin. (3) pot fi tratate ca şi garanţii furnizate de instituţia emitentã.
(2) Valoarea atribuitã protecţiei creditului recunoscute este urmãtoarea:
a) dacã instrumentul este rãscumpãrabil la valoarea nominalã, aceastã valoare va fi atribuitã protecţiei creditului;
b) dacã instrumentul este rãscumpãrabil la preţul de piaţã, protecţiei creditului îi va fi atribuitã o valoare determinatã în aceeaşi manierã ca şi cea determinatã pentru titlurile de creanţã prevãzute în art. 17 din Capitolul II.

SECŢIUNEA a 3-a
Protecţia nefinanţatã a creditului

3.1. Evaluare

ART. 132
(1) Valoarea protecţiei nefinanţate a creditului (G) este suma pe care furnizorul de protecţie este angajat sã o plãteascã în cazul producerii unui eveniment de nerambursare din partea debitorului sau în cazul producerii altor evenimente de credit specificate.
(2) În cazul instrumentelor financiare derivate de credit care nu includ în categoria evenimentelor de credit restructurarea obligaţiei suport, ce implicã scutirea sau amânarea de la plata principalului, dobânzii sau comisioanelor, şi având drept consecinţã înregistrarea unei pierderi din credite (de exemplu: constituirea sau majorarea unei ajustãri de valoare sau înregistrarea unor sume debitoare cu semnificaţie similarã în contul de profit şi pierdere) se vor avea în vedere urmãtoarele:
a) valoarea protecţiei nefinanţate a creditului calculatã potrivit alin. (1) va fi diminuatã cu 40% în cazul în care suma pe care furnizorul de protecţie este angajat sã o plãteascã nu depãşeşte valoarea expunerii; sau
b) valoarea protecţiei nefinanţate a creditului nu va depãşi 60% din valoarea expunerii în cazul în care suma pe care furnizorul de protecţie este angajat sã o plãteascã depãşeşte valoarea expunerii.
ART. 133
În cazul în care protecţia nefinanţatã a creditului este exprimatã într-o monedã diferitã de cea în care este exprimatã expunerea (o neconcordanţã de devize), valoarea protecţiei creditului trebuie diminuatã prin aplicarea unei ajustãri de volatilitate H(FX), dupã cum urmeazã:

G^* = G^*[1 - H(FX)]

unde
G este valoarea nominalã a protecţiei creditului ajustatã pentru absenţa, dacã este cazul, a restructurãrii ca şi eveniment de credit;
G^* este valoarea lui G ajustatã în funcţie de orice risc valutar, iar
H(FX) este ajustarea de volatilitate pentru orice neconcordanţã de devize între protecţia creditului şi obligaţia suport.
În cazul în care nu existã neconcordanţe de devize
G^* = G
ART. 134
Ajustãrile de volatilitate ce trebuie aplicate pentru orice neconcordanţã de devize pot fi calculate prin utilizarea abordãrii bazate pe ajustãrile de volatilitate reglementate sau prin utilizarea abordãrii bazate pe estimãrile proprii ale ajustãrilor de volatilitate în conformitate cu prevederile art. 93-116.

3.2. Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al valorilor pierderilor aşteptate

3.2.1. Protecţia parţialã segmentarea pe tranşe

ART. 135
În cazul în care instituţia de credit transferã o parte a riscului aferent unui credit în cadrul uneia sau a mai multor tranşe, se vor aplica regulile stabilite prin <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 21/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare. Pragurile de semnificaţie ale plãţilor, praguri sub nivelul cãrora nu se va face nici o platã în cazul producerii unui eveniment de pierdere, sunt considerate ca fiind echivalente cu poziţii pãstrate care suportã primele pierderea şi ca dând naştere unui transfer de risc segmentat pe tranşe.

3.2.2. Abordarea standard

(a) Protecţie integralã
ART. 136
Pentru scopurile aplicãrii prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, ponderea de risc (g) aplicabilã unei expuneri protejate integral cu protecţie nefinanţatã [G(A)], este reprezentatã de ponderea de risc aplicabilã expunerilor faţã de furnizorul de protecţie, în conformitate cu prevederile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, unde G(A) reprezintã valoarea lui G^* aşa cum a fost aceasta calculatã conform art. 133, ajustatã în continuare pentru orice decalaj de scadenţã potrivit prevederilor Capitolului V.

(b) Protecţie parţialã cu rang egal
ART. 137
(1) În cazul în care partea garantatã este mai micã decât valoarea expunerii, iar partea garantatã şi partea negarantatã au acelaşi rang - adicã instituţia de credit şi furnizorul de protecţie împart pierderile în mod proporţional, este permisã o diminuare proporţionalã a cerinţei de capital.
(2) Pentru scopurile aplicãrii prevederilor <>art. 5 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, valorile ponderate la risc ale expunerilor vor fi calculate conform urmãtoarei formule:

[E - G(A)]* r + G(A) * g = RWA

unde
E este valoarea expunerii;
G(A) este valoarea lui G^* calculatã conform art. 133, ajustatã în continuare pentru orice decalaj de scadenţã, potrivit prevederilor capitolului V;
r este ponderea de risc aplicabilã expunerilor faţã de debitor, conform prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard;
g este ponderea de risc aplicabilã expunerilor faţã de furnizorul de protecţie, conform <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard;
RWA = valoarea ponderatã la risc a expunerilor.


(c) Garanţii suverane
ART. 138
Expunerilor sau pãrţilor din expuneri garantate de administraţiile centrale şi bãncile centrale li se aplicã tratamentul prevãzut de <>art. 10 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, dacã garanţia este exprimatã în moneda naţionalã a debitorului iar expunerea este finanţatã în aceeaşi monedã.

3.2.3. Abordarea bazatã pe modele interne de rating

Protecţie integralã/Protecţie parţialã cu rang egal
ART. 139
(1) Pentru partea garantatã a expunerii [având în vedere valoarea ajustatã a protecţiei creditului G(A)], probabilitatea de nerambursare (PD) pentru scopurile aplicãrii Capitolului 3 din <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating este fie PD-ul furnizorului de protecţie, fie un nivel al PD-ului situat între PD-ul împrumutatului şi cel al garantului, dacã o substituire integralã nu este consideratã justificatã.
(2) În cazul în care o expunere subordonatã este acoperitã de o protecţie nefinanţatã nesubordonatã, valoarea LGD aplicabilã pentru scopurile Capitolului 3 din <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating este cea asociatã unei creanţe cu rang prioritar.
ART. 140
Pentru orice parte negarantatã a expunerii, PD-ul va fi cel corespunzãtor împrumutatului, iar LGD-ul va fi cel corespunzãtor expunerii suport.
ART. 141
G(A) este valoarea lui G^* aşa cum este aceasta calculatã conform art. 133, valoare ajustatã în continuare pentru orice decalaj de scadenţã conform prevederilor Capitolului V.

CAP. V
Decalaje de scadenţã

SECŢIUNEA 1
Cerinţe pentru recunoaşterea protecţiei creditului în cazul decalajelor de scadenţã

ART. 142
(1) Pentru scopul calculului valorilor ponderate la risc ale expunerilor, se considerã cã existã un decalaj de scadenţã atunci când scadenţa rezidualã a protecţiei creditului este mai micã decât cea a expunerii acoperite. Protecţia cu o scadenţã rezidualã mai micã de 3 luni şi inferioarã scadenţei expunerii suport, nu va fi recunoscutã.
(2) Dacã existã un decalaj de scadenţã, protecţia creditului nu va fi recunoscutã în cazul în care:
a) scadenţa iniţialã a protecţiei este mai micã de 1 an; sau
b) expunerea face parte din categoria expunerilor pe termen scurt pentru care s-a stabilit de cãtre autoritãţile competente, conform <>art. 85 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, cã au o valoare a scadenţei (M) supusã unui plafon de o zi şi nu de un an.

SECŢIUNEA a 2-a
Definirea scadenţei

ART. 143
În limita a maxim 5 ani, scadenţa efectivã a expunerii acoperite va fi cel mai lung interval de timp posibil rãmas pânã la momentul stabilit pentru ca debitorul sã-şi îndeplineascã obligaţiile. Cu respectarea prevederilor art. 144, scadenţa protecţiei creditului va fi intervalul pânã la cea mai apropiatã datã la care este posibil ca protecţia sã înceteze de drept sau sã fie reziliatã.
ART. 144
Dacã furnizorul de protecţie beneficiazã de o opţiune de încheiere a protecţiei aflatã la discreţia sa, scadenţa protecţiei va fi consideratã ca fiind intervalul pânã la cea mai apropiatã datã la care aceastã opţiune poate fi exercitatã. Dacã opţiunea de a încheia protecţia în mod discreţionar este la latitudinea cumpãrãtorului de protecţie şi prevederile contractului în baza cãruia s-a stabilit protecţia conţin stimulente pentru exercitarea opţiunii de cãtre instituţia de credit înainte de scadenţa prevãzutã în contract, scadenţa protecţiei va fi consideratã ca fiind intervalul pânã la data cea mai apropiatã la care opţiunea poate fi exercitatã; în caz contrar, se poate considera cã o astfel de opţiune nu are incidenţã asupra scadenţei protecţiei.
ART. 145
Dacã nu existã clauze care sã împiedice încetarea valabilitãţii unui instrument financiar derivat de credit înainte de expirarea unei perioade de graţie necesare înainte ca neplata sã antreneze un eveniment de credit în cazul obligaţiei ce face obiectul protecţiei, scadenţa protecţiei va fi diminuatã cu durata perioadei de graţie.

SECŢIUNEA a 3-a
Evaluarea protecţiei creditului

3.1. Tranzacţii şi operaţiuni care fac obiectul protecţiei finanţate a creditului - Metoda simplã a garanţiilor financiare

ART. 146
În cazul în care instituţia de credit utilizeazã metoda simplã a garanţiilor financiare, dacã existã un decalaj între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei, garanţia financiarã nu va fi recunoscutã.

3.2. Tranzacţii şi operaţiuni care fac obiectul protecţiei finanţate a creditului - Metoda extinsã a garanţiilor financiare

ART. 147
În cazul în care instituţia de credit utilizeazã metoda extinsã a garanţiilor financiare şi existã un decalaj între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei, acesta trebuie sã se reflecte în valoarea ajustatã a garanţiei, conform urmãtoarei formule:

(t - t^*)


C(VAM) = C(VA) * ──────────
(T - t^*)

unde

C(VA) este minimul dintre valoarea ajustatã în funcţie de volatilitate a garanţiei potrivit Capitolului IV art. 92 şi valoarea expunerii;
t este minimul dintre numãrul de ani rãmaşi pânã la data scadenţei protecţie creditului, calculat în conformitate cu art. 143-145, şi valoarea lui T;
T reprezintã numãrul de ani rãmaşi pânã la data scadenţei expunerii, calculat în conformitate cu art. 143-145, valoarea sa neputând depãşi 5 ani;

t^* este 0,25;

C(VAM) va corespunde valorii C(VA) ajustatã suplimentar pentru decalajul de scadenţã, ce se include în formula de calcul a valorii ajustate integral a expunerii (E^*), prezentatã în Capitolul IV art. 92.

3.3. Tranzacţii şi operaţiuni care fac obiectul protecţiei nefinanţate a creditului

ART. 148
În cazul în care instituţia de credit utilizeazã tehnici de protecţie nefinanţatã a creditului şi existã un decalaj între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei, acesta trebuie sã se reflecte în valoarea ajustatã a protecţiei creditului, potrivit urmãtoarei formule:





(t - t^*)
G(A) = (G^*) * ────────
(T - t^*)



unde
G^* este valoarea protecţiei, ajustatã pentru orice neconcordanţã între devize;
G(A) corespunde valorii G^*, ajustatã pentru orice decalaj de scadenţã;
t este minimul dintre numãrul de ani rãmaşi pânã la data scadenţei protecţiei creditului, calculat în conformitate cu art. 143-145, şi valoarea lui T;
T reprezintã numãrul de ani rãmaşi pânã la data scadenţei expunerii, calculat în conformitate cu art. 143-145, valoarea sa neputând depãşi 5 ani;
t^* este 0,25;
G(A) corespunde deci valorii protecţiei pentru scopurile art. 132-141 din Capitolul IV.

CAP. VI
Combinarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în cadrul abordãrii standard

ART. 149
În cazul în care o instituţie de credit care calculeazã valorile ponderate la risc ale expunerilor conform <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, utilizeazã pentru acoperirea unei singure expuneri, mai mult de o singurã tehnicã de diminuare a riscului de credit (de exemplu, instituţia de credit dispune pentru acoperirea unei expuneri atât de garanţie realã, cât şi de o garanţie personalã), instituţia de credit va trebui sã împartã expunerea în cauzã în pãrţi acoperite de fiecare tip de instrument de diminuare a riscului de credit (de exemplu, o parte va fi acoperitã de garanţia realã şi o parte de garanţia personalã), iar valoarea ponderatã la risc a expunerii pentru fiecare parte va fi calculatã separat pentru fiecare parte, în conformitate cu prevederile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard şi ale prezentului regulament.
ART. 150
Dacã protecţia creditului furnizatã de acelaşi furnizor de protecţie are scadenţe diferite, metoda prevãzutã la art. 149 se va aplica prin analogie.

CAP. VII
Tehnici de diminuare a riscului de credit aplicate pentru un ansamblu de expuneri

SECŢIUNEA 1
Instrumentele financiare derivate de credit de tipul first-to-default

ART. 151
(1) În cazul în care protecţia creditului obţinutã de o instituţie de credit pentru un ansamblu de expuneri prevede cã prima nerambursare care survine în cadrul respectivului ansamblu declanşeazã plata şi cã acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, instituţia de credit poate sã modifice calculul valorii ponderate la risc şi, dacã este cazul, al pierderii aşteptate, pentru expunerea care, în absenţa protecţiei creditului, ar avea cea mai micã valoare ponderatã la risc potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard sau, dupã caz, <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, aplicate în conformitate cu prevederile prezentului regulament.
(2) Dacã protecţia creditului nu este cel puţin egalã sau mai mare decât valoarea expunerii aşa cum este aceasta prevãzutã la alin. (1), protecţia creditului nu va fi recunoscutã.

SECŢIUNEA a 2-a
Instrumentele financiare derivate de credit de tipul n(^th)-to-default

ART. 152
Dacã, potrivit contractului ce stã la baza protecţiei creditului, cea de-a n-a nerambursare din cadrul expunerilor declanşeazã plata, instituţia de credit ce a achiziţionat protecţia poate recunoaşte protecţia pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, dupã caz, al valorilor pierderilor aşteptate, doar dacã protecţia a fost obţinutã de asemenea pentru nerambursãrile de la 1 la n-1 sau dacã n-1 nerambursãri s-au produs deja. În astfel de cazuri, metoda aplicabilã este cea prevãzutã la art. 151 pentru instrumentele financiare derivate de credit de tipul first-to-default, adaptatã în mod corespunzãtor pentru produsele de tipul n(^th)-to-default.

CAP. VIII
Sancţiuni şi dispoziţii finale

ART. 153
Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea mãsurilor şi/sau a sancţiunilor prevãzute la art. 226, art. 227, art. 229, precum şi la <>art. 284 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
ART. 154
Fãrã a aduce atingere prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 13/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prezentul regulament intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
*
Prezentul regulament transpune prevederile art. 92 para. 2-6, ale art. 93 şi ale Anexei nr. VIII din Directiva nr. 2006/48/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate şi desfãşurarea activitãţii de cãtre instituţiile de credit, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006.

---------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016