Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Instituţiile de medicina legală îşi organizează activitatea şi funcţionează în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicina legală, ale Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 774/2000, şi ale prezentului ordin.
ART. 2
(1) Instituţiile de medicina legală asigura servicii de medicina legală în mod permanent, printr-un program de activitate menit să asigure accesibilitate - zi şi noapte -, precum şi printr-un program de lucru cu publicul pentru zilele de lucru.
(2) Lucrările constând în cercetarea la faţa locului şi ridicarea cadavrului, autopsii urgente, cercetarea cazurilor în care exista pericolul dispariţiei unor mijloace de proba sau schimbarea unor situaţii de fapt se efectuează în regim de permanenta.
(3) Programul de permanenta se asigura prin ore de garda în institutele de medicina legală din centrele medicale universitare, denumite în continuare institute de medicina legală, şi în serviciile de medicina legală judeţene sau prin chemări de la domiciliu ale medicilor în serviciile de medicina legală unde nu se pot organiza ore de garda.
(4) Programul de permanenta prin chemări de la domiciliu ale medicilor se comunică organelor de urmărire penală, iar programul de lucru cu publicul se afişează la loc vizibil în instituţiile de medicina legală.
ART. 3
Constatările şi expertizele medico-legale se efectuează pe baza principiului metodologiei unitare şi al nerestrictionarii accesului medicului legist la informaţia medicală.
ART. 4
Constatările şi expertizele medico-legale se efectuează după o metodologie unitară stabilită de Consiliul superior de medicina legală şi Ministerul Sănătăţii, în conformitate cu prevederile art. 13 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicina legală.
ART. 5
Medicii legisti au obligaţia sa păstreze secretul de serviciu şi să asigure protecţia informaţiilor, în conformitate cu normele deontologiei profesionale. În scopul îndeplinirii acestei obligaţii medicii legisti:
a) aduc la cunoştinţa persoanelor interesate rezultatul lucrărilor medico-legale numai în cazul în care prin aceasta nu se aduce atingere activităţii de urmărire penală;
b) păstrează secretul în ceea ce priveşte lucrările şi constatările pe care le efectuează, putând folosi materialul documentar al lucrărilor medico-legale pentru comunicări sau lucrări ştiinţifice numai după soluţionarea cauzei.
ART. 6
Medicii legisti au obligaţia să respecte principiile deontologiei profesionale şi ale eticii medicale. Medicul legist nu poate fi obligat sa desfăşoare activităţi profesionale care contravin normelor deontologiei profesionale şi ale eticii medicale.
ART. 7
Medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la efectuarea unei noi expertize medico-legale sau la redactarea unui raport de expertiza în aceeaşi cauza. În aceasta situaţie sau în alte cazuri de incompatibilitate, precum şi ori de câte ori medicul legist este împiedicat, din alte motive justificate, să efectueze lucrarea solicitată el este obligat sa comunice de îndată acest fapt, în scris, organului medico-legal competent, pentru a desemna un alt medic legist, arătând şi motivele incompatibilitatii.
ART. 8
În efectuarea lucrării medico-legale medicul legist sau comisia desemnată are un rol activ constând în:
a) posibilitatea de a solicita extinderea examinării altor aspecte cu implicaţii medico-legale constatate, deosebite de cele ce formează obiectul lucrării;
b) obligaţia de a consemna în actele medico-legale elemente medico-legale care constituie indiciile unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, constatate cu ocazia examinarilor medico-legale efectuate la solicitarea persoanelor interesate, şi de a le comunică organelor judiciare competente.
SECŢIUNEA 2
Actele medico-legale
ART. 9
(1) Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analiza şi avizul.
(2) În sensul prezentelor norme:
a) prin raport de expertiza medico-legală se înţelege actul întocmit de un expert la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată şi care cuprinde datele privind expertiza efectuată. Expertiza medico-legală se efectuează în situaţiile prevăzute la art. 116 şi 117 din Codul de procedură penală, precum şi la art. 201 din Codul de procedură civilă;
b) prin raport de constatare medico-legală se înţelege actul întocmit de medicul legist la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată şi care cuprinde date privind constatarea efectuată. Constatarea medico-legală se efectuează în situaţiile prevăzute la art. 112 şi 114 din Codul de procedură penală;
c) prin certificat medico-legal se înţelege actul întocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate şi care cuprinde date privind examinarea medico-legală;
d) prin buletin de analiza se înţelege actul întocmit de specialiştii instituţiilor de medicina legală sau de persoanele competente din cadrul instituţiilor de medicina legală, la cererea persoanelor interesate, şi care cuprinde date privind examenul complementar;
e) prin aviz medico-legal se înţelege actul întocmit de Comisia superioară medico-legală, precum şi de comisiile de avizare şi control al actelor medicale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba conţinutul şi concluziile actelor medico-legale şi se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se formulează concluzii proprii.
ART. 10
(1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnată are următoarele obligaţii:
a) sa ia în considerare certificatele, referatele medicale şi fişele de observatie clinica emise de unităţi sanitare ale Ministerului Sănătăţii sau acreditate de acesta;
b) sa verifice dacă documentele menţionate la lit. a) prezintă următoarele elemente de siguranţă: număr de înregistrare, ştampila unităţii sanitare, semnatura şi parafa medicului, care trebuie să menţioneze specialitatea şi codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, menţiunea "conform cu originalul", atestata de medicul responsabil.
(2) Medicul legist nu poate lua în considerare informaţii medicale cuprinse în alte tipuri de înscrisuri medicale decât cele prevăzute la alin. (1), cum ar fi bilete de trimitere, retete, consulturi înscrise pe retete, concedii medicale, bilete de externare.
ART. 11
(1) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legală cuprinde antetul, ştampila şi numărul de înregistrare al instituţiei de medicina legală în care a fost efectuată şi se înregistrează în registrul de evidenta.
(2) Copiile de pe raportul de expertiza sau de constatare medico-legală se arhiveaza pe o perioadă nedeterminată.
(3) Raportul de expertiza sau de constatare medicolegala, precum şi certificatul medico-legal se semnează de toţi cei care au participat la întocmirea lui. Opiniile divergenţe se consemnează în cuprinsul raportului sau al certificatului medico-legal, separat şi motivat.
(4) În cazul în care în evoluţia leziunilor menţionate la prima expertiza apar date medicale noi, complicatii sau sechele, actele medico-legale se pot completa sau modifica numai de către medicul legist care a efectuat prima expertiza.
SECŢIUNEA 3
Reguli generale privind examinarile medico-legale
ART. 12
Constatările şi expertizele medico-legale constau în:
a) examinari şi cercetări privind cadavre umane sau părţi din acestea;
b) examinari şi cercetări privind produse biologice şi cadaverice;
c) examinari şi cercetări privind persoane în viaţa;
d) evaluarea unor lucrări medicale şi medico-legale în legătură cu activitatea medico-legală, precum şi suplimente de expertiza.
ART. 13
(1) Examinarile şi cercetările privind persoane în viaţa se realizează după verificarea de către medicul-legist a identităţii persoanei pe baza cărţii de identitate, a adeverintei temporare de identitate sau a pasaportului, ale cărui serie şi număr se menţionează în certificatul medico-legal.
(2) În cazul în care persoana examinata nu prezintă actele prevăzute la alin. (1), faptul se menţionează în certificatul medico-legal, pentru identificare luându-se impresiunile digitale de la indexul stang pe documentul prin care se solicita examinarea.
ART. 14
(1) Persoanele aflate în stare de reţinere vor fi examinate în prezenta personalului de paza de acelaşi sex.
(2) Persoanele minore se examinează în prezenta unuia dintre părinţi sau a reprezentantului sau legal ori, în lipsa acestora, în prezenta unui membru major al familiei, de acelaşi sex cu minorul.
ART. 15
Examinarile medico-legale în vederea eliberării certificatelor medico-legale, la cererea persoanelor interesate, se referă la:
a) constatarea virginitatii, capacităţii sexuale, vârstei, conformatiei sau dezvoltării fizice în circumstanţe precum constatarea virginitatii sau deflorarii, viol, perversiuni sexuale, obţinerea pentru minore a dispensei de vârsta în vederea căsătoriei, precum şi constatarea stării obstetricale în cazuri de sarcina, viduitate, avort, naştere, lehuzie;
b) constatarea leziunilor traumatice recente, înainte de dispariţia leziunilor externe, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data producerii;
c) constatarea infirmitatilor şi a starilor de boala consecutive leziunilor traumatice certificate conform lit. b);
d) constatarea capacităţii psihice, în vederea stabilirii capacităţii de exerciţiu necesare pentru întocmirea unor acte de dispoziţie şi în cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinţe evolutiv letale sau aflaţi în stare grava în condiţii de spitalizare;
e) constatarea stării de sănătate, având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită activitate sau profesie.
ART. 16
Solicitarile de examinare în vederea eliberării certificatelor medico-legale, la cererea persoanelor interesate, pot fi înaintate de către:
a) persoana în cauza, dacă a împlinit vârsta de 16 ani;
b) părinţi, pentru copiii sub vârsta de 16 ani;
c) tutore sau autoritatea tutelara, pentru persoanele puse sub tutela, precum şi de curator, în cazul în care s-a instituit curatela;
d) persoanele care îi ingrijesc pe minori, altele decât cele prevăzute la lit. a), b) şi c);
e) directorul unităţii, pentru persoanele internate în cămine, spitale, internate şcolare, precum şi în alte asemenea instituţii;
f) comandantul locului de deţinere, pentru persoanele condamnate, şi organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, pentru persoanele aflate în stare de reţinere sau de deţinere;
g) orice altă persoană, pentru copiii gasiti, pentru persoanele debile mintal, pentru cei care nu se pot îngriji singuri şi nici nu sunt în îngrijirea cuiva;
h) orice persoană juridică, pe bază de contract, pentru asiguraţii sau angajaţii săi.
ART. 17
(1) Prin examinari complementare se înţelege activităţile medico-legale care completează lucrarea deja efectuată, precum examene histopatologice, bacteriologice, hematologice, toxicologice, radiologice, biocriminalistice etc. privind piese anatomice, secretii, dejectii, pete, urme, examene ale obiectelor şi substanţelor, cercetări experimentale, cercetări medico-legale la locul faptei sau la locul unde s-a aflat cadavrul.
(2) Examinarile complementare nu constituie expertize sau constatări medico-legale, indiferent dacă sunt efectuate de medicul legist sau, la cererea acestuia, de alţi specialişti din unităţi sanitare.
ART. 18
Examinarile medico-legale solicitate de persoanele interesate şi eliberarea certificatelor medico-legale se efectuează la sediul instituţiilor de medicina legală. Certificatul medico-legal se eliberează persoanei examinate în termen de maximum 7 zile de la examinare sau de la depunerea rezultatelor examenelor clinice şi paraclinice indicate de medicul examinator.
ART. 19
(1) Examinarile medico-legale dispuse de instanţele de judecată sau de organele de urmărire penală se efectuează de regula la sediul instituţiilor de medicina legală sau, în caz de urgenta, la sediul unităţilor sanitare unde persoana implicata se afla imobilizata.
(2) Examinarea la domiciliul sau la reşedinţa persoanei examinate se poate aproba, în mod excepţional, de conducătorul instituţiei de medicina legală.
ART. 20
(1) Rezultatele examinarilor, finalizate într-un raport de expertiza sau constatare medico-legală, după caz, se expediază organului care a dispus examinarea, în termen de 7 zile de la examinarea persoanei sau de la depunerea documentelor necesare pentru întocmirea lucrării, cum ar fi: acte medicale de la dosar, filme radiologice sau examinari clinice ori paraclinice indicate de medicul examinator.
(2) În situaţia în care expertiza se efectuează de către o comisie, termenul de expediere este de 10 zile.
ART. 21
În cazul în care organele în drept solicita concluzii imediat, în mod excepţional, după efectuarea unei lucrări medico-legale, instituţia de medicina legală înaintează informaţiile solicitate, sub forma de constatări preliminare, de îndată sau în cel mult 72 de ore de la solicitare. Constatările preliminare nu au caracter de concluzii şi se referă numai la elementele obiective rezultate din lucrările efectuate până în acel moment, pe baza materialelor avute la dispoziţie.
ART. 22
(1) Organele judiciare care dispun efectuarea unor constatări sau expertize medico-legale se adresează în scris instituţiei de medicina legală competente.
(2) Documentul prin care se solicita efectuarea constatării sau expertizei medico-legale va cuprinde:
a) datele de identificare a subiectului sau obiectului asupra căruia urmează să se efectueze lucrarea;
b) tipul expertizei sau constatării medico-legale;
c) întrebările la care medicul legist trebuie să răspundă;
d) materialele şi datele care sunt puse la dispoziţie medicilor legisti;
e) caracterul de urgenta şi termenul sugerat pentru efectuarea lucrării.
(3) În cazul expertizei psihiatrice şi al avizelor solicitate comisiei superioare sau comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale se înaintează obligatoriu materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.
(4) În cazul în care sunt numiţi şi experţi care reprezintă părţile interesate, se menţionează datele de identitate ale acestora, pentru ca experţii oficiali sa îi poată contacta în vederea efectuării lucrărilor.
ART. 23
După receptionarea solicitării conducătorul unităţii de medicina legală desemnează în scris, de îndată, medicul legist sau comisia care urmează să efectueze lucrarea şi comunică organelor judiciare cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor.
ART. 24
(1) În cazul în care medicul legist considera necesar, el poate solicita organelor judiciare care au cerut constatarea sau expertiza medico-legală sa îi pună la dispoziţie materialul dosarului, necesar pentru efectuarea acestora.
(2) Dacă medicul legist considera necesară examinarea persoanei sau efectuarea unor investigaţii medicale de specialitate, el poate solicita, potrivit dispoziţiilor legale, organelor judiciare care au cerut efectuarea constatării sau a expertizei sa dispună în consecinţa.
(3) În cazuri excepţionale expertiza medico-legală se poate efectua numai pe baza documentelor medicale ori medico-legale.
(4) În cazul refacerii totale sau parţiale a examinarilor clinice sau paraclinice, al verificării datelor cuprinse în documente sau lucrări, precum şi al oricăror alte analize şi cercetări ştiinţifice necesare, medicul legist sau comisia de expertiza examinează persoanele în cauza.
ART. 25
În cazul în care instituţiile sanitare refuza nejustificat punerea la dispoziţie a informaţiilor solicitate sau examinarea nemijlocită a persoanei, instituţiile de medicina legală comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei punerea în imposibilitate de efectuare a lucrării solicitate.
SECŢIUNEA 4
Constatarea şi expertiza medico-legală referitoare la persoane în viaţa
ART. 26
Constatarea şi expertiza medico-legală referitoare la persoane în viaţa, efectuate la cererea organelor judiciare, constau în examinari clinice şi complementare radiologice, hematologice, serologice, bacteriologice, antropologice, dermatologice, genetice şi altele, putând avea ca obiect:
a) constatarea sexului, virginitatii, capacităţii sexuale, vârstei, conformatiei sau dezvoltării fizice, precum şi a elementelor necesare pentru stabilirea filiaţiei;
b) constatarea leziunilor traumatice, a infirmitatilor şi a starilor de boala consecutive acestora;
c) constatarea stării obstetricale, cum ar fi sarcina, viduitatea, avortul, naşterea, lehuzia;
d) evaluarea stării de sănătate, având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită activitate sau profesie;
e) constatarea capacităţii psihice.
ART. 27
(1) Comisia de expertiza se constituie în mod obligatoriu în cazurile în care legea prevede expres acest lucru, precum şi când are ca obiect:
a) evaluarea capacităţii psihice a unei persoane, în scopul stabilirii elementelor necesare pentru aprecierea responsabilităţii penale sau a responsabilităţii civile;
b) amânarea sau întreruperea executării pedepsei privative de libertate, din motive medicale;
c) constatarea starilor morbide care sunt urmarea unor fapte medicale ilicite, a unor deficiente sau a nerespectării normelor tehnice medicale;
d) investigarea filiaţiei;
e) evaluarea capacităţii de muncă;
f) stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită activitate sau profesie, precum conducerea de autovehicule, de aparate de zbor, de portarma în cadrul noilor expertize;
g) efectuarea unei noi expertize medico-legale.
(2) În cazul efectuării unei noi expertize medico-legale comisia este formată din 3 membri, dintre care cel puţin 2 au un grad profesional egal sau superior medicului legist care a efectuat prima expertiza, iar la grade profesionale egale se va ţine seama de gradul didactic universitar.
(3) Pot face parte din comisia de expertiza, la solicitarea acesteia, medici şi alţi specialişti din diferite domenii biomedicale.
ART. 28
(1) Expertiza medico-legală psihiatrica se face numai prin examinarea nemijlocită a persoanei, în cadrul unei comisii alcătuite dintr-un medic legist, care este preşedintele comisiei, şi 2 medici psihiatri. Aceste comisii nu se pot organiza la nivelul cabinetelor medico-legale.
(2) Expertizele medico-legale psihiatrice se efectuează la sediul instituţiilor medico-legale, cu următoarele excepţii, dacă se efectuează prima expertiza:
a) în cazul bolnavilor psihici cronici, când transportul şi examinarea acestora nu se pot face în siguranţa deplina, comisia de expertiza medico-legală psihiatrica efectuează examinarea în cadrul spitalelor de psihiatrie sau în cadrul secţiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare;
b) în cazul persoanelor aflate în arest preventiv comisia de expertiza medico-legală psihiatrica poate efectua examinarea şi în cadrul secţiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare, putând coopta în comisia de expertiza pe medicul şef de secţie, dacă este medic primar;
c) în cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinţe evolutiv letale sau aflaţi în stare grava în condiţii de spitalizare comisia se poate deplasa la patul bolnavului pentru efectuarea expertizei numai în situaţia în care aceasta lucrare este necesară în vederea încheierii unui act de dispoziţie. Asigurarea transportului de la şi la sediul instituţiei medicolegale se face de către familia sau apartinatorii persoanei respective.
(3) Membrii comisiei sunt desemnaţi după cum urmează:
a) la nivelul institutelor de medicina legală directorul institutului desemnează, prin dispoziţie scrisă, un medic legist primar şi 2 medici psihiatri specialişti sau primari ce pot fi cooptati şi din cadrul spitalelor clinice de psihiatrie, prin propunere nominală şi de comun acord cu conducerile unităţilor sanitare respective, sau al unor unităţi medicosanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul Sănătăţii, şi cu avizul Consiliului superior de medicina legală;
b) la nivelul serviciilor de medicina legală judeţene medicul şef desemnează, prin dispoziţie scrisă, un medic legist primar şi 2 medici psihiatri din cadrul secţiei de psihiatrie a spitalului judeţean respectiv sau al unor unităţi medico-sanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul Sănătăţii, cu aprobarea nominală a direcţiei de sănătate publică judeţene, cel puţin unul dintre cei 2 psihiatri trebuind să fie medic primar psihiatru.
(4) Expertiza medico-legală psihiatrica se efectuează numai pentru o anumită fapta sau circumstanţă, având ca obiective principale stabilirea capacităţii psihice la momentul comiterii unei fapte prevăzute de legea penală sau al exercitării unui drept, a capacităţii psihice la momentul examinării şi aprecieri asupra periculozitatii sociale şi necesităţii instituirii măsurilor de siguranţă cu caracter medical.
ART. 29
În vederea efectuării expertizei psihiatrice se pun la dispoziţie comisiei toate documentele din dosar, necesare pentru efectuarea expertizei. În cazul în care expertiza priveşte persoane minore, dosarul va conţine şi ancheta socială, precum şi datele privind performanta şcolară.
ART. 30
(1) Expertiza medico-legală pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei privative de libertate pe motive medicale se efectuează numai prin examinarea nemijlocită a persoanei de către o comisie.
(2) Comisiile de expertiza sunt alcătuite din:
a) un medic legist, care este preşedintele comisiei;
b) unul sau mai mulţi medici având cel puţin gradul de medic specialist, în funcţie de boala de care suferă cel examinat, acest medic urmând sa stabilească diagnosticul şi indicaţiile terapeutice;
c) un medic, reprezentant al reţelei sanitare a direcţiei penitenciarelor, care, cunoscând posibilităţile de tratament din cadrul reţelei din care face parte, stabileşte împreună cu medicul legist unde se poate aplica tratamentul pentru afectiunea respectiva: în reţeaua sanitară a direcţiei penitenciarelor sau în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii.
(3) După efectuarea unei noi expertize la Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei privative de libertate pe motive medicale, nu se mai poate solicita sau efectua o noua expertiza la alta unitate medico-legală inferioară ierarhic.
ART. 31
(1) Expertiza medico-legală a filiaţiei, în vederea cercetării paternităţii, se efectuează la cererea instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate, în cadrul institutelor de medicina legală, conform competentei teritoriale şi normelor metodologice stabilite de Consiliul superior de medicina legală, de către o comisie alcătuită dintr-un medic legist, care este preşedintele comisiei, şi 2 medici sau biologi specialişti în serologie medico-legală.
(2) Expertiza filiaţiei parcurge mai multe etape succesive, şi anume: serologica, HLA, ADN.
(3) Pe parcursul cercetării paternităţii se pot efectua, succesiv sau concomitent cu etapele prevăzute la alin. (2), expertize privind perioada de conceptie, evaluarea capacităţii de procreare, precum şi, după ce copilul a împlinit vârsta de 3 ani, expertiza antropologica.
ART. 32
Expertiza medico-legală a capacităţii de muncă se face de către o comisie care este formată dintr-un medic legist, care este preşedintele comisiei, un medic specialist, în funcţie de afectiunile cercetate, şi un medic specialist în expertiza medicală a capacităţii de muncă.
ART. 33
(1) În vederea efectuării expertizei medicolegale pentru a stabili intoxicatia etilica, recoltarea sângelui necesar pentru determinarea alcoolemiei se face în cadrul instituţiilor de medicina legală sau, dacă acest lucru nu este posibil, în alte unităţi sanitare de la toate persoanele aduse de organele competente, cu respectarea normelor metodologice privind recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii intoxicatiei etilice.
(2) Calculul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative.
(3) Calculul retroactiv al alcoolemiei se efectuează numai în institutele de medicina legală de către o comisie formată dintr-un medic legist primar şi un farmacist sau toxicolog primar, care lucrează în cadrul laboratorului de toxicologie medico-legală al institutului respectiv, ambii având statutul de expert.
(4) Expertiza de recalculare a alcoolemiei se efectuează numai în cazurile în care s-au recoltat doua probe de sânge la un interval de o ora între ele, precum şi, în mod excepţional, în cazul persoanelor aflate în stare clinica grava: coma, soc traumatic şi/sau hemoragic, intervenţii chirurgicale de urgenta, dovedite prin documente medicale şi de la care nu s-a putut preleva a doua proba de sânge. Calculul retroactiv al alcoolemiei nu poate fi efectuat numai pe baza declaraţiilor existente la dosar.
(5) O expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei se efectuează pentru o singura varianta de consum.
(6) În acelaşi caz, pentru variante diferite de consum, expertiza se efectuează numai la solicitarea organelor de urmărire penală sau a instanţelor de judecată după cum urmează: de cel mult două ori, la solicitarea organelor de poliţie; a treia oara, numai la solicitarea parchetului; ori de câte ori solicita instanţa de judecată.
SECŢIUNEA 5
Constatarea şi expertiza medico-legală pe cadavre
ART. 34
(1) Constatarea şi expertiza medico-legală pe cadavru implica:
a) examinari la locul unde s-a găsit cadavrul sau în alte locuri, pentru constatarea indiciilor privind cauza morţii şi circumstanţele ei;
b) examinarea exterioară a cadavrului şi autopsia, inclusiv exhumarea, după caz;
c) examinari complementare de laborator, cum ar fi cele histopatologice, bacteriologice, toxicologice, hematologice, serologice, biocriminalistice.
(2) Autopsia medico-legală a cadavrului se efectuează la solicitarea organelor judiciare, numai de către medicul legist, fiind obligatorie în următoarele cazuri:
1. moarte violenta, chiar şi atunci când exista o anumită perioada între evenimentele cauzale şi deces;
2. cauza morţii nu este cunoscută;
3. cauza morţii este suspecta. Un deces este considerat moarte suspecta în următoarele situaţii:
a) moarte subita;
b) decesul unei persoane a carei sănătate, prin natura serviciului, este verificata periodic din punct de vedere medical;
c) deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, în incinta unei întreprinderi sau instituţii;
d) deces care survine în custodie, precum moartea persoanelor aflate în detenţie sau private de libertate, decesele în spitalele psihiatrice, decesele în spitale penitenciare, în închisoare sau în arestul poliţiei, moartea asociata cu activităţile poliţiei sau ale armatei în cazul în care decesul survine în cursul manifestatiilor publice sau orice deces care ridica suspiciunea nerespectării drepturilor omului, cum este suspiciunea de tortura sau oricare alta forma de tratament violent sau inuman;
e) multiple decese repetate în serie sau concomitent;
f) cadavre neidentificate sau scheletizate;
g) decese survenite în locuri publice sau izolate;
h) moartea este pusă în legătură cu o deficienta în acordarea asistenţei medicale sau în aplicarea măsurilor de profilaxie ori de protecţie a muncii;
i) decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp după o intervenţie diagnostica sau terapeutică medicochirurgicala.
(3) Autopsia cadavrului, respectiv a părţilor de cadavru sau a pieselor scheletice, se efectuează numai în cazul în care organele judiciare pun la dispoziţie medicului legist:
a) ordonanţa procurorului sau încheierea instanţei de efectuare a autopsiei, care conţine obiectivele acesteia;
b) procesul-verbal de cercetare la faţa locului;
c) copia de pe foaia de observatie clinica completa, în cazul persoanelor decedate în cursul spitalizarii.
ART. 35
(1) Autopsia cadavrului se efectuează numai de către un medic legist, la morga serviciului de medicina legală sau a spitalului în a cărui raza teritorială s-a produs moartea sau a fost găsit cadavrul.
(2) În mod excepţional, dacă nu exista o astfel de morga şi nici posibilitatea transportării cadavrului la morga cea mai apropiată, cu acordul medicului legist, autopsia se poate efectua acolo unde se afla cadavrul sau într-un loc anume ales pentru aceasta.
ART. 36
(1) Transportul cadavrelor care urmează să fie autopsiate se asigura, de la locul faptei până la morga, cu vehicule special amenajate, aflate în dotarea unităţilor medico-legale, sau cu alte mijloace speciale.
(2) Organele de urmărire penală întocmesc dosarul de identificare a cadavrului, în care se include şi rezultatul autopsiei, după cum urmează:
a) în toate cazurile se asigura identificarea cadavrului prin aplicarea unei bratari de identificare la mana dreapta, pe care să figureze data, datele de identificare şi persoana sau autoritatea care a consemnat datele:
b) aplicarea bratarii de identificare este asigurata de unităţile sanitare, de lucrătorii de poliţie sau de medicii legisti, după caz;
c) bratara de identificare nu poate fi înlăturată nici cu ocazia inhumarii; în cazul în care se impune corectarea datelor de identitate, aceasta se face prin aplicarea unei alte bratari, fără îndepărtarea bratarii, respectiv a bratarilor, deja aplicate;
d) transportarea cadavrelor fără bratara de identificare nu este permisă.
(3) Cadavrele se transporta în huse de plastic închise, indiferent de distanta, astfel:
a) în cazul cadavrelor în stare avansată de putrefactie se folosesc huse de transport impermeabile;
b) în cazul deceselor determinate de boli infecto-contagioase, a căror declarare este obligatorie, se folosesc huse de transport impermeabile şi închise ermetic.
ART. 37
(1) Exhumarea cadavrelor în vederea expertizelor medico-legale se face numai la solicitarea scrisă a organelor judiciare.
(2) Examinarea cadavrului deja autopsiat se face de către o comisie de experţi care au un grad profesional mai mare decât cel al expertului care a efectuat prima expertiza.
(3) Examinarea cadavrului exhumat şi autopsia se fac fie la locul unde se afla cadavrul, fie la o prosectura din apropiere.
ART. 38
(1) Medicul legist este asistat la efectuarea autopsiei de personal sanitar mediu sau auxiliar. Autopsia trebuie să fie completa, fără a se omite vreun segment, tesut sau organ.
(2) Nu se pot formula concluzii medico-legale privind cauza şi împrejurările morţii numai pe baza unor examene externe sau interne parţiale.
(3) Pentru atestarea leziunilor traumatice externe, respectiv interne, se pot efectua fotografii.
(4) Medicul legist nu poate elibera certificat de deces fără efectuarea autopsiei medico-legale, cu excepţia cazurilor în care decesul a intervenit ca urmare a catastrofelor.
ART. 39
Materialele biologice, cum ar fi: organe, sânge, umori, conţinut gastro-intestinal, secretii, precum şi corpurile delicte care au astfel de urme biologice se transporta la institutele de medicina legală împreună cu documentaţia corespunzătoare.
ART. 40
(1) Cadavrele autopsiate se imbalsameaza la instituţiile de medicina legală şi la prosecturile spitalelor, potrivit instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii, după eliberarea certificatului constatator de deces, de către persoanele competente.
(2) Imbalsamarile şi alte servicii funerare pot fi realizate şi de către persoanele fizice sau juridice, în condiţiile legii, cu avizul institutelor de medicina legală.
ART. 41
Inhumarea persoanelor fără reprezentanţi legali sau fără identitate se face prin grija primăriilor, cu informarea prealabilă a organelor de poliţie.
ART. 42
Autopsiile, respectiv măsurile privind acestea, se realizează cu respectarea eticii medicale şi a demnităţii persoanei decedate.
ART. 43
Regulamentul privind efectuarea autopsiilor medico-legale se elaborează de către Consiliul superior de medicina legală cu respectarea Recomandarii nr. R (99)-3/2.02.1999 a Comitetului de miniştri al Consiliului Europei privind armonizarea regulilor autopsiei medico-legale pentru statele membre şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii.
ART. 44
(1) Conducerea unităţilor sanitare are obligaţia de a sesiza în primele 24 de ore organele de urmărire penală cu privire la decesele care au survenit în unitatea sanitară, în condiţiile prevăzute de prezentul ordin. În aceste cazuri nu se eliberează certificat medical constatator al decesului.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) cadavrul se va pune la dispoziţie instituţiilor medico-legale, în vederea efectuării autopsiei, în cel mult 24 de ore de la sesizarea organelor de urmărire penală.
ART. 45
(1) Decesul unei persoane sau al unui nounascut, indiferent de cauza morţii, poate fi constatat numai de către un medic care are dreptul de libera practica.
(2) Certificatul de deces se eliberează numai după apariţia semnelor de moarte reală şi numai după trecerea a 24 de ore de la deces.
(3) Eliberarea certificatului de deces nu se poate face fără examinarea externa a cadavrului de către medic. În cazul constatării, cu aceasta ocazie, a unor situaţii prevăzute la art. 34 alin. (2) medicul are obligaţia sa refuze eliberarea certificatului de deces şi să solicite organelor judiciare o autopsie pentru elucidarea cauzei morţii.
ART. 46
În cazul în care medicul anatomopatolog al unei instituţii sanitare efectuează o autopsie şi constata cu aceasta ocazie existenta unor situaţii prevăzute la art. 34 alin. (2), opreşte lucrarea începută şi anunta organul judiciar competent.
ART. 47
În cazurile prevăzute la art. 44 alin. (1), la art. 45 alin. (3) şi la art. 46 certificatul medical constatator al decesului va fi eliberat numai de un medic legist, după efectuarea autopsiei medico-legale.
ART. 48
În vederea efectuării examinării medicolegale, precum şi a autopsiei, cadavrul se pune la dispoziţie expertului pentru un termen ce nu poate depăşi 72 de ore.
SECŢIUNEA 6
Noua expertiza medico-legală
ART. 49
(1) O noua expertiza medico-legală se efectuează de către o comisie de experţi, indiferent dacă prima expertiza a fost efectuată de un singur medic legist sau de mai mulţi medici legisti ori de o comisie. Raportul noii expertize se elaborează pe baza constatărilor directe ale comisiei şi pe baza materialului necesar din dosarul cauzei.
(2) Comisia de expertiza medico-legală se instituie şi se compune din cel puţin 2 experţi cu un grad profesional egal sau superior expertului sau experţilor care au efectuat expertiza anterioară, iar la grade profesionale egale se vor utiliza grade didactice superioare. Gradele profesionale, în ordine crescatoare, sunt: medic specialist, medic primar, doctor în medicina. Gradele didactice, în ordine crescatoare, sunt: preparator universitar, asistent universitar, şef de lucrări, conferenţiar universitar, profesor universitar.
(3) Noua expertiza medico-legală consta în reluarea sau/şi refacerea investigatiilor medico-legale în cazul în care se constata deficiente, omisiuni sau/şi aspecte contradictorii la expertizele precedente. Concluziile unei noi expertize se redactează pe baza constatărilor sau expertizelor medico-legale anterioare, a probelor din dosarul cauzei, a aspectelor specifice spetei, a probelor noi, incluse în dosarul cauzei, precum şi a obiectiilor formulate de organele judiciare.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
