Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORME METODOLOGICE din 31 iulie 2023 privind efectuarea cursului de instruire şi certificare a competenţei în performanţele şi siguranţa factorului uman pentru personalul aeronavigant
EMITENT: Ministerul Apărării Naţionale PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 725 bis din 7 august 2023
──────────
Aprobate prin ORDINUL nr. M.162 din 31 iulie 2023, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 725 din 7 august 2023.
──────────
ART. 1
(1) Cursul de instruire aeromedicală şi certificare a competenţei în performanţele şi siguranţa factorului uman se realizează prin antrenament fiziologic al personalului aeronavigant.
(2) Antrenamentul fiziologic reprezintă o activitate complexă vizând instruirea, pregătirea şi certificarea personalului pentru utilizarea optimă a resurselor individuale şi de sistem, în vederea creşterii performanţei şi a siguranţei factorului uman pe parcursul îndeplinirii misiunii de zbor.
ART. 2
Antrenamentul fiziologic al personalului aeronavigant este organizat şi coordonat de Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială "General doctor aviator Victor Anastasiu", denumit în continuare institut.
ART. 3
(1) Antrenamentul fiziologic al personalului aeronavigant este:
a) iniţial, cu durata de 5 zile lucrătoare, pentru piloţi şi de 3 zile lucrătoare pentru celelalte categorii de personal aeronavigant;
b) periodic, la un interval de maximum 5 ani de la antrenamentul precedent, având durata de 2 zile lucrătoare pentru piloţi şi de o zi pentru celelalte categorii de personal aeronavigant.
(2) Studenţii Academiei Forţelor Aeriene "Henri Coandă" care se pregătesc pentru a deveni personal aeronavigant efectuează antrenamentul fiziologic iniţial, cu durata de 5 zile, pe timpul ultimului an de studii.
(3) Personalul Ministerului Apărării Naţionale care conduce în zbor aeronave trebuie să efectueze antrenamentul fiziologic iniţial în termen de maximum 5 ani de la data intrării în vigoare a ordinului prin care se aprobă prezentele norme metodologice.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), cu avizul AAMN, personalul aeronavigant cu vârsta de peste 45 de ani la data intrării în vigoare a ordinului prin care se aprobă prezentele norme metodologice, nu efectuează antrenamentul fiziologic iniţial.
ART. 4
Antrenamentul fiziologic se desfăşoară la sediul institutului, conform metodologiei prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.
ART. 5
Introducerea unor noi capitole de pregătire teoretică şi/sau a unor noi sesiuni de pregătire practică în cursul antrenamentului fiziologic, atât iniţial cât şi periodic se face la solicitarea AAMN, cu acordul consiliului de conducere al institutului, prin raport aprobat de comandantul institutului.
ART. 6
Curricula de instruire teoretică şi practică în antrenamentul fiziologic se aprobă de către comandantul institutului cu avizul şefului AAMN.
ART. 7
La finalizarea programului de antrenament fiziologic, institutul certifică competenţa în performanţele şi siguranţa factorului uman pentru personalul aeronavigant prin emiterea unui document de certificare, al cărui model este stabilit prin ordin al şefului AAMN.
ART. 8
(1) De la selecţie până la încetarea activităţii aeronautice, personalului aeronautic navigant i se constituie un dosar al antrenamentului fiziologic, păstrat la compartimentul secretariat al institutului.
(2) După încetarea activităţii aeronautice, dosarul prevăzut la alin. (1) se arhivează.
ART. 9
Datele din dosarul de antrenament fiziologic sunt confidenţiale şi nu pot fi transmise altor persoane decât cu aprobarea comandantului institutului sau a înlocuitorului legal.
ART. 10
Pentru sesiunile de antrenament la hipoxie-hipobară, pentru profilul de 7600 de metri este necesară prezenţa unui cadru medical cu studii medii (asistent medical) - personal aeronautic navigant - în incinta camerei hipobare.
ART. 11
La terminarea sesiunii teoretice de antrenament fiziologic, personalul aeronautic navigant susţine o evaluare teoretică al cărei rezultat se consemnează în fişa de antrenament individuală.
ART. 12
(1) Antrenamentul prin expunerea la acţiunea suprasarcinii, centrifuga umană, pentru piloţii de avioane supersonice, precum şi antrenamentul de evacuare în submersie pentru piloţii de elicoptere, conform cerinţelor operaţionale, sunt organizate de către institut.
(2) Antrenamentul la centrifuga umană este obligatoriu la trecerea pe o aeronavă multirol sau la o întrerupere a activităţii de zbor de minimum 3 ani.
ART. 13
Profilul de barocameră efectuat în cadrul antrenamentului fiziologic se certifică echivalent cu profilul din cadrul vizitei medicale, astfel încât să se minimizeze, pe cât posibil, expunerea la hipoxie-hipobarism.
ANEXA 1
la normele metodologice privind efectuarea cursului de instruire şi certificare
METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI FIZIOLOGIC
I. Metodologia antrenamentului fiziologic iniţial
A. Piloţii pe avioane supersonice şi cosmonauţii:
a) instruire teoretică;
b) instruire practică:
● barocameră profil 7600 de metri;
● decompresie rapidă;
● respiraţie cu presiune pozitivă;
● demonstrarea hiperventilaţiei;
● antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector şi planşă de teren);
● antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale;
● antrenament AGSM.
B. Piloţii de avioane subsonice:
a) instruire teoretică;
b) instruire practică:
● barocameră profil 7600 de metri;
● decompresie rapidă;
● respiraţie cu presiune pozitivă;
● demonstrarea hiperventilaţiei;
● antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector şi planşă de teren);
● antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale;
● antrenament AGSM.
C. Piloţii de elicoptere:
a) instruire teoretică;
b) instruire practică:
● barocameră profil 7600 de metri;
● demonstrarea hiperventilaţiei;
● decompresie rapidă;
● antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector şi planşă de teren);
● antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale;
● antrenament de evacuare în submersie.
D. Paraşutiştii de înaltă altitudine:
a) instruire teoretică;
b) instruire practică:
● barocameră profil 7600 de metri;
● demonstrarea hiperventilaţiei;
● respiraţie cu presiune pozitivă;
● decompresie rapidă;
● antrenament pentru vederea pe timp de noapte.
E. Alte categorii de personal aeronavigant:
a) instruire teoretică;
b) instruire practică:
● barocameră profil 7600 de metri;
● demonstrarea hiperventilaţiei;
● decompresie rapidă;
● antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector şi/sau planşă de teren) la solicitare.
II. Metodologia antrenamentului fiziologic periodic
A. Piloţii de avioane supersonice:
a) instruire teoretică (scurtă revizuire a cunoştinţelor);
b) instruire practică:
● antrenament la hipoxie cu aparatul cu amestec hipoxic normobar, profil 7600 de metri/echivalent, sau barocameră profil 7600 de metri;
● antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector şi planşă de teren);
● antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale;
● antrenament AGSM.
B. Piloţii de avioane subsonice:
a) instruire teoretică (scurtă revizuire a cunoştinţelor);
b) instruire practică:
● antrenament la hipoxie cu aparatul cu amestec hipoxic normobar, profil 7600 de metri/echivalent, sau barocameră profil 7600 de metri;
● antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector şi planşă de teren);
● antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale;
● antrenament AGSM.
C. Piloţii de elicoptere:
a) instruire teoretică (scurtă revizuire a cunoştinţelor);
b) instruire practică:
● antrenament la hipoxie cu aparatul cu amestec hipoxic normobar, profil 7600 de metri/echivalent, sau barocameră profil 7600 de metri;
● antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector şi planşă de teren);
● antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale.
D. Paraşutiştii de înaltă altitudine:
a) instruire teoretică (scurtă revizuire a cunoştinţelor);
b) instruire practică:
● antrenament la hipoxie cu aparatul cu amestec hipoxic normobar, profil 7600 de metri/echivalent, sau barocameră profil 7600 de metri;
● antrenament pentru vederea pe timp de noapte.
E. Alte categorii de personal aeronavigant:
a) instruire teoretică (scurtă revizuire a cunoştinţelor);
b) instruire practică:
● antrenament la hipoxie cu aparatul cu amestec hipoxic normobar, profil 7600 de metri, sau barocameră profil 7600 de metri;
● antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector şi/sau planşă de teren) la solicitare.
CONŢINUTUL ANTRENAMENTULUI FIZIOLOGIC
1. Curricula teoretică de bază
2. Sesiunea de antrenament la hipoxie-hipobară: profil 7600 de metri
3. Sesiunea de antrenament la decompresie rapidă
4. Sesiunea de antrenament la hipoxie cu sistemul cu amestec hipoxic normobar
5. Sesiunea de antrenament la sol la presiunea pozitivă de O(2) de 300 mm H(2)O
6. Sesiunea de antrenament pentru vederea pe timp de noapte
7. Sesiunea de antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale
8. Sesiunea de antrenament pentru AGSM (manevră pentru creşterea toleranţei la suprasarcină)
9. Sesiunea de antrenament pentru demonstrarea hiperventilaţiei
1. Curricula teoretică de bază
A. Piloţii pe avioane supersonice şi cosmonauţii
a) Atmosfera, sistemul respirator şi sistemul circulator
b) Hipoxia
c) Hiperventilaţia
d) Hipobarismul
e) Suprasarcina
f) Boala de decompresie
g) Sistemele de oxigen
h) Evacuarea de urgenţă a aeronavei
i) Supravieţuirea în medii extreme
j) Vederea pe timp de noapte
k) Stresul misiunii: temperatura, zgomotul şi vibraţiile
l) Stresul misiunii: radiaţiile ionizante, laserele, substanţele toxice
m) Stresul autoimpus: programul de lucru, somnul, fumatul, alcoolul, igiena alimentară, programul de pregătire fizică, automedicaţia
n) Răul de mişcare
o) Tipurile de aeronave
p) Cabinele presurizate
q) Catapultarea
r) Conştiinţa operaţională
s) Dezorientarea spaţială
t) Fiziologie şi medicină spaţială
B. Piloţii de avioane subsonice
a) Atmosfera, sistemul respirator şi sistemul circulator
b) Hipoxia
c) Hiperventilaţia
d) Hipobarismul
e) Boala de decompresie
f) Sistemele de oxigen
g) Evacuarea de urgenţă a aeronavei
h) Supravieţuirea în medii extreme
i) Vederea pe timp de noapte
j) Stresul misiunii: temperatura, zgomotul şi vibraţiile
k) Stresul misiunii: radiaţiile ionizante, suprasarcina, laserele, substanţele toxice
l) Stresul autoimpus: programul de lucru, somnul, fumatul, alcoolul, igiena alimentară, programul de pregătire fizică, automedicaţia
m) Răul de mişcare
n) Suprasarcina
o) Tipurile de aeronave
p) Cabinele presurizate
q) Catapultarea
r) Conştienţa operaţională
s) Dezorientarea spaţială
t) Elemente de evacuare aeromedicală
C. Piloţii de elicoptere
a) Atmosfera, sistemul respirator şi sistemul circulator
b) Hipoxia
c) Hiperventilaţia
d) Hipobarismul
e) Boala de decompresie
f) Sistemele de oxigen
g) Evacuarea de urgenţă a aeronavei
h) Supravieţuirea în medii extreme
i) Vederea pe timp de noapte
j) Stresul misiunii: temperatura, zgomotul şi vibraţiile
k) Stresul misiunii: radiaţiile ionizante, laserele, substanţele toxice
l) Stresul autoimpus: programul de lucru, somnul, fumatul, alcoolul, igiena alimentară, programul de pregătire fizică, automedicaţia
m) Răul de mişcare
n) Tipurile de aeronave - diferenţa între zborul cu un elicopter de atac şi unul de transport
o) Autorotaţia
p) Cabinele presurizate
q) Conştiinţa operaţională
r) Dezorientarea spaţială
s) Elemente de evacuare aeromedicală
D. Paraşutiştii de înaltă altitudine:
a) Hipoxia
b) Hiperventilaţia
c) Hipobarismul
d) Boala de decompresie
e) Protecţia individuală şi supravieţuirea
f) Stresul autoimpus
g) Stresul misiunii
E. Alte categorii de personal aeronautic navigant
a) Hipoxia
b) Hiperventilaţia
c) Hipobarismul
d) Boala de decompresie
e) Protecţia individuală şi supravieţuirea
f) Stresul autoimpus
g) Stresul misiunii
2. Sesiunea de antrenament la hipoxie-hipobară: profil 7600 m
Subiecţii trebuie să îndeplinească condiţiile de executare a sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară, profil 7600 m, astfel:
a) să fie odihniţi, cu o alimentaţie consumată în urmă cu minimum 30 de minute;
b) să aibă efectuat: examen clinic boli interne, examen cardiologie, eco cord - dacă nu este efectuat în cursul carierei - EKG, examen clinic ORL, examen chirurgical, radiografie pulmonară, examen clinic oftalmologic, examen ginecologic pentru femei, acordul medicului cu atestat de studii complementare în medicina hiperbară.
Contraindicaţiile pentru efectuarea sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară sunt: pneumotoraxul, emfizemul, afecţiunile ORL acute, nevrita optică, herniile şi eventraţiile, stările febrile, stările de oboseală accentuate, aritmiile extrasistolice ventriculare - peste 5 pe minut - traseu EKG sugestiv de modificări ischemice, tulburările majore de conducere, intervenţiile chirurgicale toracice, scufundările în ultimele 48 de ore, tromboflebita profundă. De asemenea, persoanelor care au consumat alcool în ultimele 12 ore sau care au donat sânge în săptămâna anterioară le este contraindicată expunerea la hipoxie.
Subiecţii sunt monitorizaţi, cu ajutorul unui polifiziograf şi al unui circuit video, urmărindu-se permanent frecvenţa cardiacă, morfologia EKG, pulsoximetrie, fizionomia feţei, starea de vigilenţă şi capacitatea psihică prin stimuli verbali şi teste psihologice.
Înaintea începerii sesiunii, fiecare subiect completează un consimţământ informat.
Descrierea sesiunii de antrenament: iniţial se efectuează o ascensiune până la 2500 de metri, cu o viteză de 35-40 m/s, înălţime la care se efectuează un palier de un minut, urmată de o coborâre la sol cu 12 m/s pentru acomodarea la condiţiile de hipobarism. În continuare, subiecţii sunt supuşi unei denitrogenări timp de 45 de minute cu O(2) 100% pe mască. Personalul verifică periodic (5 minute) etanşeitatea măştilor. La încheierea denitrogenări se efectuează ascensiunea propriu-zisă până la 7600 m, cu o viteză de 35-40 m/s. Urmează un palier unde, la indicaţia medicului coordonator şi sub supravegherea însoţitorului intern, subiecţii îşi scot masca de oxigen şi efectuează diferite teste (scris, psihologic, orientare pe hartă), experimentează şi se familiarizează cu eventuale semne sau simptome ale expunerii la hipoxie-hipobarism, iar după recunoaşterea acestora îşi montează din nou masca de oxigen, la nevoie ajutaţi de însoţitorul intern. Personalul tehnic opreşte alimentarea cu oxigen a camerei hipobare pentru a preveni scurgerile de oxigen şi reia alimentarea la indicaţia personalului medical sau a însoţitorului intern. Gradul de alertă pentru întreruperea expunerii la hipoxie este scăderea saturaţiei minime în oxigen sub 75%, în lipsa recunoaşterii simptomelor de hipoxie. După acest palier urmează o coborâre până la 5500 m, cu o viteză de 25 m/s, unde se efectuează cel de-al doilea palier de 15 minute, cu scoaterea măştii de oxigen şi întreruperea administrării acestuia, pentru a experimenta efectele hipoxiei medii. În acest palier se pot efectua teste pentru demonstrarea efectelor hipoxiei asupra vederii nocturne. Se coboară la sol, cu o viteză de 12 m/s fără mască de oxigen, timp în care se efectuează manevrele pentru egalizarea presiunilor în sinusuri şi în urechea medie.
Subiecţii expertizaţi nu efectuează zboruri timp de 48 de ore după completarea sesiunii de antrenament.
Rezultatul sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară se consemnează în carnetul individual de antrenament.
3. Sesiunea de antrenament la decompresie rapidă
Subiecţii sunt monitorizaţi cu ajutorul sistemului TV color cu circuit închis. Decompresia se execută imediat după încheierea probei de antrenament la hipoxie-hipobară profil 7600 m.
Descrierea sesiunii de antrenament: iniţial se face o denitrogenare cu durată de 5 minute, urmată de o ascensiune până la 2500 m cu o viteză de 25 m/s, înălţime la care se efectuează un palier de acomodare de 3-4 minute. Ulterior, se efectuează o ascensiune instantanee la 6600 m, cu un palier de aproximativ 2 minute, după care se coboară la sol cu o viteză de 15 m/s.
Durata totală a probei este de 16 minute. La câteva minute după efectuarea probei se execută un examen clinic al subiecţilor.
Subiecţii expertizaţi nu efectuează zboruri timp de 48 de ore după completarea sesiunii de antrenament la decompresie rapidă.
Rezultatul sesiunii de antrenament la decompresie rapidă se consemnează în registrul specific de antrenament.
IMPORTANT: după finalizarea sesiunii de antrenament la profilele de mai sus, subiecţii expertizaţi sunt consultaţi de către medicul cu atestat de studii complementare în medicină hiperbară.
4. Sesiunea de antrenament la hipoxie cu sistemul cu amestec hipoxic normobar
Subiecţii trebuie să îndeplinească anumite condiţii de executare a sesiunii de antrenament la hipoxie, astfel: să fie odihniţi, cu o alimentaţie consumată în urmă cu minimum 30 minute; să aibă efectuate: examen clinic de boli interne, EKG şi examen cardiologic, RX pulmonar, examen clinic ORL, examen oftalmologic, examen neurologic, examen ginecologic pentru femei.
Contraindicaţiile pentru efectuarea sesiunii de antrenament la hipoxie sunt: pneumotoraxul, emfizemul pulmonar, astm, nevrita optică, stările febrile, stările de oboseală accentuată, anemie, aritmiile extrasistolice ventriculare (peste 5/minut), traseu EKG sugestiv pentru modificări ischemice, tulburări majore de conducere, atac ischemic tranzitoriu, AVC, epilepsie, sarcină. De asemenea, persoanelor care au consumat alcool în ultimele 12 ore sau care au donat sânge în săptămâna anterioară le este contraindicată expunerea la hipoxie.
Scopul instruirii cu sistemul cu amestec hipoxic normobar este de a oferi cursanţilor competenţe teoretice şi practice cu privire la efectele şi pericolele hipoxiei, precum şi de a evidenţia şi demonstra natura insidioasă a apariţiei hipoxiei şi efectele acesteia asupra performanţelor mentale şi fizice.
Având în vedere că există o mare variabilitate individuală a răspunsului la hipoxie, cunoştinţele practice vor fi obţinute prin senzaţiile experimentate, existând şi posibilitatea aprecierii intervalului acţiunilor conştiente (TUC).
Proba nu trebuie să depăşească o durata mai mare de 15 minute, timp în care subiecţilor li se monitorizează permanent mai mulţi parametri: frecvenţa cardiacă, frecvenţa respiratorie şi saturaţie de oxigen. Sistemul permite setări de siguranţă ale frecvenţei cardiace şi ale saturaţiei de oxigen.
Înaintea debutului sesiunii de antrenament, fiecare subiect completează un document de consimţământ informat.
Descrierea sesiunii de antrenament: antrenamentul debutează cu o scurtă prezentare în care sunt explicate obiectivele şi metodele de instruire. Ulterior, fiecare subiect respiră un amestec hipoxic normobar, prin intermediul unei măşti care trebuie ţinută ferm pe faţă, pe tot parcursul probei, pentru o bună etanşeizare. În timpul probei, subiectul efectuează o serie de teste cognitive.
Proba se întrerupe fie dacă cursantul finalizează profilul zborului simulat complet, fie de către supervizor sau de către cursant în cazul apariţiei unor simptome cum sunt: pierderea atenţiei, confuzie, necoordonare motorie, comportament "lipsit de sens", pierderea conştienţei, bradicardie în loc de tahicardie, îndepărtarea intenţionată a măştii şi refuzul de a continua.
Sistemul este prevăzut cu parametri automaţi de oprire de siguranţă, setaţi pentru ritmul cardiac maxim şi saturaţia minimă de oxigen din sânge.
Dacă testul este abandonat sau când sesiunea de antrenament este terminată, sistemul furnizează automat aer îmbogăţit cu oxigen, prin aceeaşi mască, pentru a ajuta la recuperarea rapidă a cursanţilor.
La sfârşitul sesiunii, subiectul trebuie să selecteze simptomele pe care le-a experimentat.
Rezultatul sesiunii de antrenament la hipoxie cu sistemul cu amestec hipoxic normobar se consemnează în registrul specific de antrenament.
5. Sesiunea de antrenament la sol la presiunea pozitivă de O(2) de 300 mm H(2)O
Se execută după sesiunile de antrenament la hipoxie-hipobară şi la decompresie rapidă.
Subiecţii sunt monitorizaţi, urmărindu-se frecvenţa cardiacă, activitatea electrică a inimii, frecvenţa respiratorie.
Descrierea sesiunii de antrenament: iniţial se respiră O2 medicinal timp de 5 minute cu presiune pozitivă de 150 mm H2O, după care se respiră încă 5 minute O(2) la presiunea de 300 mm H(2)O. Se urmăresc parametrii de mai sus şi se consemnează în fişă modificările patologice - extrasistole, tahicardii, modificări morfologice ale EKG, etc - apărute în timpul probei.
Rezultatul sesiunii de antrenament la sol la presiunea pozitivă de O(2) de 300 mm H(2)O se consemnează în registrul specific de antrenament.
6. Sesiunea de antrenament pentru vederea pe timp de noapte
Subiecţii expertizaţi trebuie să fie bine odihniţi şi nu trebuie să aibă afecţiuni acute oculare, neurologice sau de altă natură care ar putea fi agravate prin suprasolicitarea analizatorului vizual.
Modalitatea de efectuare a sesiunii de antrenament pentru vederea pe timp de noapte:
a) prezentarea efectelor vederii pe timp de noapte asupra parametrilor misiunii;
b) antrenament privind recunoaşterea şi achiziţia ţintelor;
c) antrenament privind recunoaşterea şi achiziţia ţintelor utilizând ochelarii pentru asistarea vederii nocturne.
Rezultatul sesiunii de antrenament pentru vederea pe timp de noapte se consemnează în registrul specific de antrenament.
După finalizarea sesiunii de antrenament pentru vederea pe timp de noapte, subiecţii expertizaţi nu efectuează zbor nocturn timp de 48 de ore şi suplimentează vitamina A în alimentaţie.
7. Sesiunea de antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale
Subiecţii expertizaţi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă aptitudine aero-medicală;
b) să nu fi consumat alcool în ultimele 24 de ore;
c) să nu fi fost supuşi unui tratament cu afectare SNC în ultimele 48 de ore;
d) să fie odihniţi.
Descrierea sesiunii de antrenament:
1. Şedinţa de acomodare cu simulatorul cu durată de aproximativ 5 minute pentru fiecare pilot.
2. Şedinţa propriu-zisă de antrenament de 50 de minute pentru fiecare pilot cu pauză de 10 minute. Şedinţa cuprinde demonstrări ale iluziilor vestibulare şi vizuale cuprinse în programul simulatorului, alese astfel încât responsabilul de antrenament să aibă certitudinea că personalul instruit a înţeles corect fenomenul. La instruirea periodică se insistă asupra iluziilor întâlnite de pilot în timpul misiunilor reale şi/sau pe aspecte relevante pentru tipul de aeronavă pe care zboară.
Rezultatul sesiunii de antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale se consemnează în registrul specific de antrenament.
După finalizarea sesiunii de antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale, subiectul expertizat nu efectuează zboruri timp de 48 de ore.
8. Sesiunea de antrenament pentru AGSM (manevra pentru creşterea toleranţei la suprasarcină)
Subiecţii trebuie să îndeplinească condiţiile de executare a sesiunii de antrenament pentru AGSM, astfel: să fie odihniţi, cu o alimentaţie consumată în urmă cu minimum 30 de minute; să aibă efectuat examenul clinic boli interne, EKG, examenul clinic ORL, examenul ginecologic pentru femei.
Subiecţii sunt monitorizaţi clinic, urmărindu-se frecvenţa cardiacă, respiratorie, aspectul facial. Înroşirea exagerată a feţei şi/sau urechilor obligă la oprirea temporară a antrenamentului.
Descrierea sesiunii de antrenament:
Această manevră creşte toleranţa G prin reducerea stazei sanguine periferice şi abdominale, concomitent cu creşterea ritmică a presiunii intratoracice, ce permit menţinerea unui flux sanguin optim la nivelul creierului. Manevra începe prin încordarea maximală a musculaturii membrelor inferioare (coapsa şi gamba) şi abdomenului însoţită de un inspir rapid, expiraţie contra glotei închise, după care se forţează expirul prin încordarea muşchilor expiratori în expiraţii scurte contra glotei semiînchise, cu o periodicitate de o respiraţie la 2 - 3 secunde. Acest ciclu se repetă cât este necesar deoarece, prin încordarea permanentă a musculaturii, se realizează aşa numitul "corset vascular" cu efectele benefice sus-amintite.
Această tehnică este totuşi suprasolicitantă, ducând la oboseala subiectului. Ca să rămână eficientă, nu va fi folosită mai mult de 30 - 40 secunde. Antrenamentul este esenţial pentru eficacitatea acestei manevre. Aplicarea lor la sol (+1 Gz) se face cu maximă atenţie datorită pericolului de creştere a fluxului sanguin cerebral şi numai sub monitorizare medicală. Antrenamentul în centrifuga umană este ideal pentru dezvoltarea acestei manevre a cărei eficacitate va fi aplicată adecvat în zbor.
Subiecţii sunt evaluaţi după următoarea scală:
0 - Ineficient. Manevra AGSM indică lipsa semnificativă de forţă musculară şi/sau tehnică pentru efectuarea corespunzătoare a manevrei.
1 - Limitat. Manevra AGSM are nevoie de corecţie continuă şi erorile tehnice sunt frecvente.
2 - Acceptabil. Manevra AGSM este acceptabilă dar nu stăpânită pe deplin.
3 - Bine. Manevra AGSM este corectă şi eficientă, executată cu lejeritate.
Pentru cei care obţin gradul 0 şi 1 se recomandă antrenament suplimentar înaintea expunerii la centrifugă.
Rezultatul sesiunii de antrenament pentru AGSM se consemnează în registrul specific de antrenament.
După finalizarea sesiunii de antrenament pentru AGSM, subiectul expertizat nu efectuează zboruri timp de 24 de ore.
9. Sesiunea de antrenament pentru demonstrarea hiperventilaţiei
Se execută după sesiunea de antrenament la sol la presiunea pozitivă.
Subiecţii trebuie să îndeplinească condiţiile de executare a sesiunii de antrenament, astfel: să fie odihniţi, cu o alimentaţie corespunzătoare, să aibă efectuat examenul clinic boli interne, şi EKG, Rx. pulmonar, examenul neurologic, examenul ginecologic pentru femei;
Subiecţii sunt monitorizaţi, urmărindu-se frecvenţa cardiacă şi frecvenţa respiratorie.
Descrierea sesiunii de antrenament:
Subiecţii sunt instruiţi să respire cu o frecvenţă de 30 de respiraţii pe minut (o secundă inspir şi o secundă expir), fiind monitorizaţi de către personalul medical. Subiecţii sunt încurajaţi să urmărească şi să raporteze simptomele care apar pe timpul hiperventilaţiei. La apariţia simptomelor proba se încheie. Durata maximă de hiperventilaţie este de 2,5 minute.
Rezultatul sesiunii de antrenament se consemnează în registrul specific de antrenament.
După această probă nu se efectuează activităţi de zbor timp de cel puţin 24 de ore.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
