Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 NORMATIV FEROVIAR din 12 august 2008 "Infrastructură feroviară - Instalaţii fixe Tracţiune electrică - Conductor de protecţie principal - Partea 2: Calcul electric. Cerinţe"
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   NORMATIV FEROVIAR din 12 august 2008  Twitter Facebook
Cautare document

 NORMATIV FEROVIAR din 12 august 2008 "Infrastructură feroviară - Instalaţii fixe Tracţiune electrică - Conductor de protecţie principal - Partea 2: Calcul electric. Cerinţe"

EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 636 din 3 septembrie 2008

NF Nr. 75-002:2008

Normativul feroviar are caracter obligatoriu.

PREAMBUL

Prezentul normativ feroviar stabileşte cerinţele şi metodologia pentru calculul electric al conductorului de protecţie principal şi este folosit la lucrãrile de proiectare, reparare şi exploatare a instalaţiilor de protecţie împotriva şocurilor electrice cauzate de defecte de izolaţii pe liniile de contact aeriene din instalaţiile fixe de tracţiune electricã.
Cerinţele precizate în metodologia de calcul din acest normativ se referã la:
- conductorul de protecţie principal, care nu întoarce curentul de tracţiune (sau o parte din acest curent) la substaţia de tracţiune electricã. În România acest tip de conductor poartã denumirea de conductor colector, având condiţiile de utilizare reglementate în normativul ID - 33; acest conductor este parcurs doar de curenţii de scurtcircuit care apar ca urmare a unui defect de izolaţie (de exemplu defectarea unuia dintre izolatoarele de pe stâlpii liniei de contact aeriene, având armãturile metalice legate de conductorul de protecţie principal);
- conductorul de protecţie principal, care în regim normal de funcţionare întoarce o parte din curentul de tracţiune la substaţia care alimenteazã zona de cale feratã electrificatã, având condiţiile de utilizare prevãzute în SREN 50119, SREN 50122-1; acest tip de conductor de protecţie principal este parcurs şi de curenţii de scurtcircuit datoraţi eventualelor defecte de izolaţii.
Cifrele din interiorul parantezelor drepte, menţionate în cuprinsul prezentului normativ feroviar, reprezintã numãrul de ordine al documentelor de referinţã din cap. 6.

1. Generalitãţi
1.1. Introducere
Utilizarea conductorului de protecţie principal, ca mãsurã de prevedere pentru protecţia împotriva şocurilor electrice cauzate de atingerea indirectã a unor pãrţi conductoare accesibile, care se aflã la o distanţã mai micã de 5 m de axa cãii ferate electrificate (în sistemele 1x25 kV, 50 Hz şi 2x25 kV, 50 Hz) este reglementatã de documentele normative [11], [16].
Conductorul de protecţie principal conecteazã una sau mai multe construcţii metalice (lucrãri de artã, elemente de susţinere a liniei de contact aeriene, armãturi etc.), individual sau în grup, la unul dintre urmãtoarele obiecte: prizã de pãmânt, şinã, prizã medianã a unei bobine de joantã, prizã medianã a unei bobine de joantã suplimentarã.
Conductorul de protecţie principal este suspendat pe stâlpii liniei de contact aeriene cu ajutorul unor cleme de suspendare (cleme tip şa), fixate de stâlp cu ajutorul unor semibride metalice. În tunelurile de cale feratã conductorul de protecţie principal se fixeazã pe peretele de beton al acestora la nivelul liniei de contact.
Conexiunile electrice dintre armãturile (pãrţilor conductoare accesibile) care sunt protejate şi conductorul de protecţie principal se efectueazã prin intermediul clemelor de legãturã electricã.
În tracţiunea electricã se utilizeazã douã tipuri de conductor de protecţie principal:
- conductorul de protecţie principal pentru legarea individualã sau colectivã la pãmânt a pãrţilor conductoare accesibile;
- conductorul de protecţie principal utilizat atât pentru legarea individualã sau colectivã la pãmânt a pãrţilor conductoare accesibile, cât şi pentru a întoarce o parte a curentului de tracţiune la substaţia de tracţiune electricã feroviarã.
În cazul unui defect de izolaţie la unul dintre suporturile liniei de contact aeriene, ale cãrui armãturi sunt legate la conductorul de protecţie principal, acesta din urmã va fi parcurs de curentul de scurtcircuit, punând la pãmânt partea conductoare accesibilã care a ajuns accidental sub tensiune.
1.2. Obiect
1.2.1. Prezentul normativ feroviar stabileşte cerinţele de bazã pentru calculul electric al conductorului de protecţie principal din componenţa instalaţiilor de protecţie împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectã, pentru sistemele de tracţiune electricã 1x25 kV, 2x25 kV, 50 Hz, în scopul:
- determinãrii solicitãrii termice a conductorului în regimul permanent şi în regim de scurtã duratã;
- determinãrii tensiunilor de atingere (de calcul) dintre pãrţile conductoare accesibile legate la conductorul de protecţie principal şi şinele de cale feratã pentru regimurile de funcţionare a instalaţiilor fixe de tracţiune electricã.
1.2.2. Calculul mecanic al conductorului de protecţie principal nu face obiectul prezentului normativ feroviar.
1.3. Domeniu de aplicare
1.3.1. Calculul electric al conductorului de protecţie principal reglementat de prezentul normativ feroviar este utilizat, atât în faza de proiectare şi de realizare a instalaţiilor noi de protecţie împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectã a pãrţilor conductoare accesibile din cale şi vecinãtate, cât şi la lucrãrile de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de protecţie existente, cu ocazia reparaţiilor capitale, reconstrucţiilor sau modernizãrilor acestor instalaţii.
Acest calcul se efectueazã prin modelarea matematicã a elementelor de circuit (transformatoare de tracţiune, linie de contact aerianã, conductor de protecţie principal, obiecte legate la conductorul de protecţie principal, bobinã de joantã, cale feratã, prizã de pãmânt) prin scheme echivalente şi rezolvarea sistemelor de ecuaţii care stau la baza fenomenelor electromagnetice pentru fiecare instalaţie de protecţie care foloseşte conductor de protecţie principal.
1.3.2. Prevederile prezentului normativ feroviar se aplicã pentru calculul electric al:
a) conductorului de protecţie principal (denumit în România conductor colector) care este utilizat pentru legarea, colectivã sau individualã, la pãmânt a obiectelor metalice accesibile aflate la o distanţã mai micã de 5 m faţã de axa cãii ferate (care în regim de funcţionare normalã nu sunt sub tensiune, dar care în urma unui defect de izolaţie pot ajunge sub tensiune); acest conductor se poate utiliza pentru sistemele de alimentare cu energie electricã 1x25 kV şi 2x25 kV, 50 Hz, în vederea reducerii tensiunilor de atingere între obiectele metalice accesibile legate la acest conductor şi şinele de cale feratã;
b) conductorului de protecţie principal utilizat atât în scopul precizat la lit. a), cât şi pentru întoarcerea curentului de tracţiune; un astfel de conductor poate fi folosit în cazul sistemului de alimentare 1x25 kV, 50 Hz, în scopul diminuãrii tensiunilor electrice şinã-pãmânt de referinţã şi tensiunilor de atingere între obiectele metalice accesibile (legate la acest tip de conductor) şi şinele de cale feratã, în cazul unui defect de izolaţie.
1.3.3. Prevederile prezentului normativ feroviar nu se aplicã în instalaţiile de protecţie pentru tracţiunea electricã în curent continuu.
1.4. Clasa de risc
Lucrãrile necesare execuţiei, reparãrii şi întreţinerii instalaţiei de protecţie din care face parte conductorul de protecţie principal au clasa de risc 1A.
1.5. Durata normalã de funcţionare
Instalaţiile noi de protecţie, din care face parte conductorul de protecţie principal, au durata normalã de funcţionare de 24-36 de ani.
1.6. Abrevieri
În textul prezentului normativ tehnic feroviar se utilizeazã urmãtoarele abrevieri:
BJ - bobinã de joantã;
BJS - bobinã de joantã suplimentarã;
CP - cablu purtãtor;
CPP - conductor de protecţie principal (poate fi de tip CPPLP sau CPPLPICT);
CPPLP - conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea individualã şi colectivã la pãmânt a obiectelor metalice accesibile; acest tip de conductor nu întoarce curentul de tracţiune la STEF;
CPPLPICT - conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea individualã şi colectivã la pãmânt a obiectelor metalice accesibile şi pentru întoarcerea curentului de tracţiune la STEF;
FC - fir de contact;
HGR - hotãrâre a Guvernului României;
IFTE - instalaţii fixe de tracţiune electricã;
LC - linie de contact;
LCA - linie de contact aerianã;
LEA - linie electricã aerianã;
PS - post de secţionare a liniei de contact;
PEN - conductor legat la pãmânt care îndeplineşte simultan funcţia de conductor de protecţie şi de conductor neutru;
PEM - conductor care îndeplineşte simultan funcţia de conductor de protecţie şi de conductor de prizã medianã;
PEL - conductor care îndeplineşte simultan funcţia de conductor de protecţie şi de conductor de linie;
SCB - Semnalizare Centralizare şi Bloc de Linie Automat;
SEN - Sistemul Electroenergetic Naţional;
STEF - Substaţie de tracţiune electricã feroviarã;
IMVS - Releu electromagnetic de impulsuri.
2. Definiţii
Pentru nevoile prezentului normativ feroviar, termenii de specialitate se definesc dupã cum urmeazã:
2.1. Instalaţii fixe de tracţiune electricã
2.1.1. Echipament electric [19] - orice dispozitiv utilizat pentru scopuri ca producerea, transformarea, transportul, distribuţia, acumularea sau utilizarea energiei electrice (de exemplu: generatoare şi motoare electrice, transformatoare, aparataj de comutaţie, aparate de mãsurare, dispozitive de protecţie, accesorii pentru pozare, aparate de utilizare).
2.1.2. Instalaţie electricã [19] - ansamblu de echipamente electrice asociate în vederea unei utilizãri date şi având caracteristici coordonate.
2.1.3. Substaţie de tracţiune electricã feroviarã STEF [16] - instalaţie a cãrei principalã funcţie este sã alimenteze sistemul de linie de contact şi a cãrei tensiune de alimentare primarã şi în anumite cazuri frecvenţa este transformatã la tensiunea şi frecvenţa liniei de contact.
2.1.4. Staţie de comutaţie (de tracţiune) [16] - instalaţie de la care energia electricã poate fi distribuitã spre diferite secţiuni de alimentare sau de la care diferite secţiuni de alimentare pot fi conectate, deconectate ori interconectate.
2.1.5. Secţiune de alimentare [16] - secţiune a sistemului de alimentare cu energie pentru tracţiunea electricã care poate fi izolatã de alte secţiuni sau de fiderele sistemului prin intermediul aparatelor de comutaţie.
2.1.6. Fider [16] - linie electricã între linia de contact şi o substaţie de tracţiune electricã feroviarã sau o staţie de comutaţie.
2.1.7. Punct de alimentare [16] - punct în care fiderele sau fiderele de linie (de pe stâlpii liniei de contact) sunt conectate la linia de contact.
2.1.8. Fider de linie [16] - conductor aerian suspendat pe aceeaşi structurã cu LCA pentru a alimenta puncte de alimentare succesive.
2.2. Linie de contact aerianã
2.2.1. Linie electricã aerianã (LEA) - instalaţie montatã în aer liber, care serveşte la transportul şi distribuţia energiei electrice şi este alcãtuitã din conductoare, izolatoare, cleme, armãturi, fundaţii şi instalaţii de legare la pãmânt.
2.2.2. Linie de contact (LC) [18] - ansamblu de conductoare pentru alimentarea cu energie electricã a vehiculelor prin intermediul echipamentului de captare a curentului.
2.2.3. Linie de contact aerianã (LCA) [18] - linie de contact ale cãrei conductoare sunt plasate deasupra sau lateral faţã de limita superioarã a gabaritului vehiculelor, care alimenteazã vehiculele cu energie electricã prin intermediul echipamentului pentru captarea curentului montat pe acoperişul acestora.
2.2.4. Echipamentul LCA - ansamblul de conductoare, izolatoare, cleme şi armãturi, montat pe stâlpii LCA.
2.2.5. Conductoarele LCA - firul de contact şi conductoarelefunie întinse liber sau tensionate între punctele de prindere la stâlpi ori alte construcţii speciale, indiferent dacã sunt sau nu sub tensiune în regim normal de funcţionare (de exemplu: firul de contact, cablul purtãtor, conductorul de protecţie principal, fiderul de linie).
2.2.6. Conductoarele active ale LCA - conductoarele care servesc drept cãi de curent pentru transportul sau distribuţia energiei electrice de la substaţiile de tracţiune electricã feroviarã la consumatorii electrici care, în regim normal de funcţionare, se aflã sub tensiune (de exemplu: firul de contact, cablul purtãtor, conductorul de întãrire, fiderul de linie).
2.2.7. Cablu purtãtor [16] - conductor longitudinal care susţine firul sau firele de contact direct ori indirect.
2.2.8. Fir de contact [10], [16] - conductor electric al liniei de contact aeriene cu care captatorul de curent se aflã în contact.
2.2.9. Stâlp LCA [16], [18] - suport vertical, confecţionat dintr-o bucatã de lemn, beton, oţel etc. sau dintr-o structurã de zãbrele metalice, fixat lateral faţã de calea de rulare, în sol, direct sau prin intermediul unei fundaţii.
2.2.10. Clemã - conector şi partea din conductorul activ ori de protecţie care se aflã în contact intim cu conectorul, realizat prin presare sau orice alt mijloc mecanic.
2.2.11. Armãturi - dispozitive cu ajutorul cãrora se asambleazã şi se monteazã conductoarele, izolatoarele şi alte accesorii ale liniilor electrice.
2.3. Circuit de întoarcere - Curent de tracţiune de întoarcere
2.3.1. Circuit electric [19] - ansamblu de dispozitive sau mediile prin care poate circula curentul electric.
2.3.2. Circuit de întoarcere [18] - toate conductoarele care formeazã în mod intenţionat o cale pentru curentul de tracţiune de întoarcere.

NOTĂ:
Conductoarele pot fi, de exemplu: şinele de rulare, conductoare de protecţie (de legare la pãmânt), cabluri de întoarcere, şina pentru întoarcerea curentului.
2.3.3. Conductor de întoarcere [18] - orice parte a circuitului de întoarcere.
2.3.4. Curent de tracţiune de întoarcere [18] - suma curenţilor de întoarcere la sursa de alimentare (substaţie sau vehicul cu frânare recuperativã).
2.3.5. Curent de dispersie (de fugã) - curent electric care, în condiţii normale de funcţionare, parcurge alte cãi decât cele prevãzute.
2.3.6. Conductor de protecţie (PE) [19] - un conductor utilizat pentru realizarea protecţiei împotriva şocurilor electrice.

NOTĂ:
Un astfel de conductor leagã mase cu:
- alte mase;
- o prizã de pãmânt;
- un conductor de nul sau un alt conductor legat la pãmânt (masã);
- o parte conductoare strãinã;
- dispozitive de protecţie.
2.3.7. Conductor de legare la pãmânt [19] - conductor care asigurã o cale conductoare sau o parte a unei cãi conductoare, între un punct dat al unei reţele, al unei instalaţii ori al unui echipament şi o prizã de pãmânt.
2.3.8. Conductor de protecţie de ramificaţie - un conductor prin care se stabileşte legãtura electricã dintre o masã şi un conductor de protecţie principal (de exemplu: legãtura electricã de conectare la conductorul de protecţie principal a armãturilor de pe un stâlp al LCA).
2.3.9. Conductor de protecţie principal - un conductor care conecteazã colectiv la pãmânt sau la şinele de rulare un numãr de stâlpi prin intermediul conductoarelor de protecţie de ramificaţie, pentru a proteja oamenii şi instalaţiile în cazul unui defect de izolaţie. Poate fi, de asemenea, folosit drept conductor de întoarcere a curentului de tracţiune.

NOTĂ:
Din punct de vedere funcţional conductorul de protecţie principal poate fi:
- conductor de protecţie principal care nu întoarce curentul de tracţiune (sau o parte din acest curent) la substaţia de tracţiune electricã (în România acest tip de conductor poartã denumirea de conductor colector, având condiţiile de utilizare reglementate de [16]); acest conductor este parcurs doar de curenţii de scurtcircuit care apar ca urmare a unui defect de izolaţie (de exemplu defectarea unuia dintre izolatoarele de pe stâlpii LCA, având armãturile legate la conductorul de protecţie principal); în textul prezentului normativ feroviar acest conductor va fi simbolizat cu CPPLP;
- conductor de protecţie principal care în regim normal de funcţionare întoarce o parte din curentul de tracţiune la substaţia de tracţiune electricã ce alimenteazã zona de cale feratã electrificatã, având condiţiile de utilizare prevãzute de [13]; acest tip de conductor de protecţie principal este parcurs şi de curenţii de scurtcircuit datoraţi eventualelor defecte de izolaţie şi este simbolizat în textul prezentului normativ feroviar cu CPPLPICT.
2.3.10. Cablu de întoarcere [16] - conductor de întoarcere reprezentând o parte a circuitului de întoarcere şi care conecteazã restul circuitului de întoarcere la substaţia de tracţiune electricã.
2.3.11. Rezistenţã şinã-pãmânt - rezistenţa electricã de dispersie dintre şina de rulare şi pãmânt.
2.3.12. Conductanţa pe unitate de lungime şinã-pãmânt - valoarea inversã a rezistenţei şinã-pãmânt pe unitate de lungime.
2.3.13. Rezistenţa de izolare a balastului [21] - rezistenţa electricã a traverselor şi a balastului care influenţeazã reglajul circuitului de cale, determinatã prin calcule şi/sau mãsurãtori între cele douã şine de rulare ale unei cãi [Ohm. km].
2.4. Circuite de cale
2.4.1. Legãturã longitudinalã la joanta şinei [21] - conductor care asigurã continuitatea electricã a unei şine la o joantã.
2.4.2. Joantã izolantã [21] - joantã mecanicã, care poate fi şi lipitã, care asigurã izolarea longitudinalã a şinei în raport cu şina adiacentã.
2.4.3. Circuit de cale de curent alternativ [21] - circuit electric care include şinele unei secţiuni de cale feratã la capetele cãreia sunt conectate, în mod obişnuit, o sursã de curent alternativ la unul dintre capete şi un dispozitiv de detectare la celãlalt capãt pentru a detecta dacã aceastã secţiune de cale este liberã sau ocupatã de un vehicul.

NOTĂ:
Într-un sistem de semnalizare continuã, circuitul de cale poate fi folosit la transmiterea informaţiei dintre sol şi tren.
2.4.4. Secţiune de cale izolatã [21] - parte dintr-o cale de rulare acolo unde una sau fiecare secţiune de şinã este izolatã.
2.4.5. Bobinã de joantã (impedanţã) [21] - dispozitiv folosit în sistemele de tracţiune electricã, în mod obişnuit la capetele unui circuit de cale bifilar şi destinat sã asigure trecerea curentului de întoarcere de tracţiune fãrã a fi incompatibil cu prezenţa joantelor izolante.
2.4.6. Bobinã de joantã suplimentarã - bobinã de joantã care se monteazã, între capetele unui circuit de cale bifilar şi nu numai, în scopul conectãrii colective sau individuale a pãrţilor conductoare accesibile la pãmântul sistemului de tracţiune definit la pct. 2.5.1.3.
2.4.7. Siguranţa în funcţionare - rezultantã a unui ansamblu de caracteristici, cum sunt: durabilitatea, fiabilitatea, mentenabilitatea, disponibilitatea, definite în [22].
2.5. Instalaţii de legare la pãmânt
2.5.1. Pãmânt [19]

NOTĂ:
Noţiunea de pãmânt se referã la planetã şi la toate elementele fizice componente.
2.5.1.1. Pãmânt de referinţã, sinonim: sol neutru [19] - masã a pãmântului consideratã conductoare, al cãrui potenţial electric este considerat în mod convenţional egal cu zero, care este în afara influenţei tuturor instalaţiilor de legare la pãmânt.
2.5.1.2. Pãmânt local [19] - partea de pãmânt în contact electric cu o prizã de pãmânt, al cãrui potenţial electric nu este în mod obligatoriu egal cu zero.
2.5.1.3. Pãmântul sistemului de tracţiune electricã [16] - şinele de rulare, când acestea sunt folosite ca un circuit de întoarcere şi sunt conectate la pãmânt în mod intenţionat. El include toate pãrţile conductoare legate la şinele de rulare.
2.5.1.4. Pãmântul din tunel [16] - tijele de ranforsare interconectate electric în cazul tunelurilor din beton armat şi pãrţile metalice interconectate conductiv în cazul altor moduri de construcţie a tunelurilor.

NOTĂ:
În cazul sistemelor de tracţiune electricã de curent alternativ monofazate, pãmântul tunelului este conectat la şinele de rulare, formând astfel o parte a pãmântului sistemului de tracţiune care poate fi suplimentatã prin conexiuni la pãmânt externe.
2.5.2. Prizã de pãmânt
2.5.2.1. Prizã de pãmânt-electrod de pãmânt [19] - parte conductoare care poate fi încorporatã într-un mediu conductor, de exemplu beton sau cãrbune, în contact electric cu pãmântul.
2.5.2.2. Tensiunea prizei de pãmânt - tensiune ce apare între priza de pãmânt şi pãmântul de referinţã la trecerea unui curent prin instalaţia de legare la pãmânt.
2.5.2.3. Rezistenţa de dispersie a unei prize de pãmânt:
1. rezistenţa electricã a pãmântului între electrozii prizei de pãmânt şi pãmântul de referinţã;
2. raportul dintre tensiunea prizei de pãmânt şi curentul de punere la pãmânt prin prizã.
2.5.3. Legare la pãmânt de protecţie [19] - acţiune de legare la pãmânt a unui punct sau a mai multor puncte ale unei reţele, ale unei instalaţii ori ale unui echipament pentru asigurarea securitãţii electrice.
2.5.4. Legare la pãmânt de serviciu (funcţionalã) [19] - legare la pãmânt a unui punct sau a mai multor puncte ale unui circuit ori ale unei instalaţii sau ale unui echipament pentru alte scopuri decât cele de asigurare a securitãţii electrice.
2.5.5. Împãmântare la pãmântul sistemului de tracţiune [16] - conectare între pãrţi conductoare şi pãmântul sistemului de tracţiune.
2.5.6. Împãmântare directã la pãmântul sistemului de tracţiune [16] - conectare directã între pãrţi conductoare şi pãmântul sistemului de tracţiune.

NOTĂ:
Împãmântarea prin bobinã de joantã, necesarã din motive care depind de circuitul de cale, este consideratã a fi împãmântare directã la pãmântul sistemului de tracţiune.
2.5.7. Împãmântare deschisã a sistemului de tracţiune [16] - conectare a unor pãrţi conductoare la pãmântul sistemului de tracţiune printr-un dispozitiv de limitare a tensiunii sau printr-un întreruptor care realizeazã o conexiune conductoare temporarã ori permanentã, dacã este depãşitã valoarea-limitã a tensiunii.
2.5.8. Instalaţie de legare la pãmânt [19] - ansamblu de legãturi electrice şi de dispozitive utilizate pentru a lega la pãmânt, separat ori colectiv, o reţea, o instalaţie sau un echipament.
2.5.9. Parte activã [19] - conductor sau parte conductoare destinatã a fi sub tensiune în funcţionare normalã, inclusiv conductorul neutru, însã, prin convenţie, exclusiv conductorul PEN, conductorul PEM sau conductorul PEL.

NOTĂ:
Acest termen nu implicã în mod obligatoriu un risc de şoc electric.
2.5.10. Parte activã periculoasã [19] - parte activã care poate provoca, în anumite condiţii, un şoc electric vãtãmãtor.

NOTĂ:
În instalaţiile de înaltã tensiune o tensiune periculoasã poate fi prezentã la suprafaţa unei izolaţii solide. În acest caz suprafaţa este consideratã parte activã periculoasã.
2.5.11. Parte conductoare accesibilã (masã într-o instalaţie) [19] - parte conductoare a unui echipament, care poate fi atinsã şi care în mod normal nu este sub tensiune, dar poate ajunge sub tensiune când izolaţia de bazã este defectã.

NOTĂ:
O parte conductoare a unui echipament electric care poate fi pusã sub tensiune numai prin contact cu o masã care ajunge sub tensiune nu este consideratã ca o masã.
2.5.12. Carcasã de protecţie (electricã) [19] - carcasã care înconjoarã pãrţile interne ale echipamentelor şi care împiedicã, în toate direcţiile, accesul la pãrţile active periculoase.

NOTĂ:
În plus, carcasa asigurã în general o protecţie împotriva influenţelor interne şi externe, de exemplu intrarea prafului, a apei, sau o protecţie împotriva şocurilor mecanice.
2.5.13. Element conductor strãin de instalaţia electricã - parte conductoare care nu face parte din instalaţia electricã şi care poate avea un potenţial electric, în general potenţialul electric al pãmântului.
2.5.14. Protecţie de bazã [19] - protecţia împotriva şocurilor electrice în absenţa unui defect.

NOTĂ:
Protecţia de bazã trebuie sã cuprindã una sau mai multe prevederi care, în condiţii normale de funcţionare, trebuie sã împiedice orice atingere cu pãrţile active periculoase (de exemplu: izolaţie de bazã, bariere sau carcase, obstacole, amplasare în afara zonei de accesibilitate la atingere, limitare a tensiunii, distribuţie a potenţialului etc.).
2.5.15. Protecţie în caz de defect [19] - protecţie împotriva şocurilor electrice în condiţii de simplu defect (de exemplu: izolaţie suplimentarã, legãturi echipotenţiale de protecţie, protecţie prin ecran, indicarea defectelor şi deconectare în instalaţii şi reţele de înaltã tensiune, întrerupere automatã a alimentãrii, distribuţia potenţialului etc.).
2.5.16. Atingere indirectã [16] - contactul persoanelor sau animalelor cu pãrţile conductoare accesibile puse sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.
2.6. Tensiuni de atingere şi de pas-curenţi prin corpul omenesc
2.6.1. Şoc electric - efectul fiziologic al trecerii curentului electric prin corpul uman sau al unui animal.
2.6.2. Tensiune de atingere prezumatã (de calcul) [19] - tensiunea care apare între pãrţile conductoare simultan accesibile când aceste pãrţi conductoare nu sunt atinse de o persoanã sau de un animal.
2.6.3. Limita tensiunii de atingere - valoarea maximã a tensiunii de atingere prezumate care este permis sã fie menţinutã pentru un timp nelimitat, în condiţii specificate de influenţe externe.
2.6.4. Tensiune de atingere efectivã, UT [19] - tensiune între pãrţile conductoare atinse simultan de o persoanã sau de un animal.

NOTĂ:
Valoarea tensiunii de atingere efectivã poate fi influenţatã apreciabil de impedanţa persoanei sau a animalului care vine în contact electric cu aceste pãrţi conductoare.
2.6.5. Curent de atingere [19], [20] - curent electric care trece prin corpul uman sau al unui animal când acest corp este în contact cu una ori mai multe pãrţi conductoare accesibile ale unei instalaţii sau ale unui echipament.
2.6.6. Tensiune de pas [19] - tensiunea între douã puncte de pe suprafaţa pãmântului la distanţa de 1 m unul de celãlalt, care este consideratã ca lungime de pas a unei persoane.
2.6.7. Potenţialul şinei [16] - tensiunea care apare între şinele de rulare şi pãmântul de referinţã în condiţii de exploatare când şinele de rulare sunt utilizate pentru întoarcerea curentului de tracţiune şi pentru întoarcerea curentului în condiţii de defect.
2.6.8. Potenţialul conductorului de protecţie principal - tensiunea dintre conductorul de protecţie principal şi pãmântul de referinţã.
2.6.9. Creşterea potenţialului pãmântului, EPR - tensiunea dintre un sistem de legare la pãmânt şi pãmântul de referinţã.
2.6.10. Tensiune accesibilã U(a) - acea parte a potenţialului şinei în condiţii normale de exploatare la care o persoanã poate fi supusã, calea conductivã prin corp fiind în mod convenţional de la o mânã la ambele picioare sau de la o mânã la cealaltã mânã (distanţa orizontalã pânã la partea atinsã fiind de 1 m).
2.6.11. Impedanţa internã a corpului omenesc, Zi [20] - impedanţa dintre doi electrozi în contact cu douã pãrţi ale corpului omenesc, neglijând impedanţele pielii.
2.6.12. Impedanţa pielii, Zp [20] - impedanţa dintre un electrod aflat pe piele şi ţesuturile conductive aflate sub piele.
2.6.13. Impedanţa totalã a corpului omenesc, Zt, [20] - suma vectorialã a impedanţei interne şi impedanţei pielii.
2.7. Regimuri de funcţionare
2.7.1. Regim nominal
2.7.1.1. Tensiunea nominalã a LCA, U(n), [15] - valoarea efectivã a tensiunii dintre conductoarele active şi pãmântul sistemului de tracţiune electricã, prin care este definitã LCA.
2.7.1.2. Intensitatea curentului nominal a LCA, I(n), [15] - valoarea efectivã a intensitãţii curentului de tracţiune pentru care a fost proiectatã şi construitã linia de contact aerianã.
2.7.2. Regim permanent [16] - regim de funcţionare a instalaţiilor electrice care dureazã mai mult de 300 s.

NOTĂ:
În prezentul normativ feroviar se face deosebire între regimul permanent forţat cu durata cuprinsã între 300 s şi 600 s, care produce cãderile de tensiune în LCA limitate de [15] şi regimul permanent de funcţionare continuã cu durata mai mare de 600 s.
2.7.2.1. Intensitatea curentului nominal de regim permanent (de funcţionare continuã) pentru un conductor - valoarea efectivã a intensitãţii curentului maxim admis de regim permanent de funcţionare continuã al unui conductor, definitã pentru o temperaturã iniţialã egalã cu temperatura maximã a mediului ambiant de 35-40°C, o temperaturã finalã a conductorului de 70-80°C, la o vitezã a vântului perpendicular pe conductor de 0,6 m/s.
2.7.2.2. Intensitatea curentului nominal de regim permanent forţat pentru un conductor - intensitatea curentului maxim admis prin conductor pentru o duratã de 10 minute, în prezenţa temperaturii ambiante de 35-40°C, temperatura iniţialã a conductorului fiind de 70-80°C, reprezentând temperatura finalã a regimului definit la pct. 2.7.2.1. Temperatura maximã admisã a conductorului la sfârşitul regimului forţat nu trebuie sã depãşeascã 100°C.
2.7.3. Regim temporar [16] - regim de funcţionare a instalaţiilor electrice care dureazã între 0,5 s şi 300 s, inclusiv.
2.7.4. Regim de scurtã duratã [16] - regim de funcţionare a instalaţiilor electrice care dureazã cel mult 0,5 s.
2.7.5. Regim de defect electric al instalaţiilor fixe de tracţiune electricã
2.7.5.1. Condiţie de defect - condiţie care apare în mod neintenţionat.
2.7.5.2. Condiţii de simplu defect - defectele simple trebuie luate în considerare dacã:
- o parte activã accesibilã nepericuloasã devine parte activã periculoasã (de exemplu, ca urmare a unui defect la limitarea curentului de atingere în regim stabilizat şi a sarcinii electrice); sau dacã
- o parte conductoare accesibilã care în condiţii normale nu este sub tensiune devine activã (de exemplu ca urmare a unui defect între izolaţia de bazã şi mase); sau dacã
- o parte activã periculoasã devine accesibilã (de exemplu, prin defect mecanic al unei carcase).
2.7.5.3. Curent de defect - curentul maxim care trece prin linia de contact aerianã în condiţii de defect între echipamentul sub tensiune şi pãmânt, în interiorul unei scurte perioade de timp definite explicit.
2.7.5.4. Scurtcircuit - cale conductivã intenţionatã sau accidentalã între douã sau mai multe puncte într-un circuit, care face ca tensiunile dintre aceste puncte sã fie relativ scãzute.

NOTĂ:
O astfel de cale conductivã, fie între mai multe conductoare, fie între un conductor şi pãmânt, fie între un conductor şi pãrţi conductoare accesibile ale sistemului de tracţiune electricã, este consideratã scurtcircuit.
2.7.5.5. Intensitatea curentului de scurtcircuit, la locul scurtcircuitului, i(sc) - valoarea instantanee a intensitãţii curentului electric care parcurge scurtcircuitul.
2.7.5.6. Durata maximã de deconectare a unui circuit defect, t(k) [s] - cel mai lung timp între începutul unui scurtcircuit şi separarea completã, definitivã a contactelor unui întreruptor. Acest timp este suma dintre durata de timp maximã de acţionare a protecţiei prin relee (la care se adaugã o eventualã temporizare introdusã voit) şi cel mai lung timp de deschidere a întreruptorului de circuit pentru secţiunea de alimentare defectã.
2.7.5.7. Intensitatea curentului permanent (stabilizat) de scurtcircuit, I(k) - valoarea efectivã a intensitãţii curentului de scurtcircuit între un punct K al LCA şi pãmântul sistemului de tracţiune, care rãmâne dupã trecerea fenomenelor tranzitorii. Aceastã valoare depinde de caracteristicile reţelei şi ale celor de reglaj ale generatoarelor sistemului de energoalimentare.
2.7.5.8. Intensitatea curentului de scurtcircuit prezumat (net), I(scnet) - intensitatea curentului care ar circula dacã scurtcircuitul este înlocuit cu unul ideal printr-o impedanţã nulã, care ar scoate din circuit echipamentul, fãrã nicio modificare a condiţiilor de alimentare cu energie electricã.
2.7.5.9. Intensitatea curentului de scurtcircuit simetric, I(d) - valoarea efectivã a intensitãţii componentei simetrice a curentului de scurtcircuit prezumat, la frecvenţa de exploatare, componenta aperiodicã a curentului fiind neglijatã. Se determinã pentru o întreagã perioadã dacã valoarea intensitãţii curentului alternativ variazã.
2.7.5.10. Intensitatea curentului iniţial de scurtcircuit, I(k)" - valoarea efectivã a componentei simetrice a intensitãţii curentului alternativ de scurtcircuit prezumat, în momentul producerii scurtcircuitului, dacã impedanţa circuitului echivalent de scurtcircuit rãmâne constantã.
2.7.5.11. Scurtcircuit departe de generator - un scurtcircuit în timpul cãruia valoarea componentei simetrice de curent alternativ rãmâne practic constantã. În acest caz curentul iniţial de scurtcircuit Ik" este egal cu valoarea intensitãţii curentului permanent de scurtcircuit Ik.
2.7.5.12. Intensitatea curentului termic echivalent de scurtã duratã, I(ec) - valoarea efectivã a intensitãţii curentului având acelaşi efect termic şi aceeaşi duratã cu cele ale curentului real de scurtcircuit, care poate conţine o componentã aperiodicã şi care poate sã descreascã cu timpul.
2.7.5.13. Densitatea curentului termic echivalent de scurtã duratã, δ(ec) - raportul dintre intensitatea curentului termic echivalent de scurtã duratã şi aria secţiunii transversale a conductorului.
2.7.5.14. Intensitatea curentului nominal de ţinere de scurtã duratã pentru un conductor, I(ecn) - valoarea efectivã a intensitãţii curentului care poate fi suportat de conductor în timpul unui regim de scurtã duratã în condiţii prescrise de utilizare şi de comportament.
2.7.5.15. Scurtã duratã nominalã, t(kr) - duratã de timp pentru care un conductor poate suporta o densitate de curent egalã cu densitatea lui de curent nominal de ţinere de scurtã duratã.
2.7.5.16. Densitatea curentului nominal de ţinere de scurtã duratã, δ(ecn) - densitatea curentului în valoare efectivã pe care un conductor o poate suporta pentru scurtã duratã nominalã a conductorului.
2.7.5.17. Stabilitatea termicã a unui conductor de linie electricã aerianã - capacitatea conductorului de a rezista, fãrã sã se degradeze, sub acţiunea solicitãrilor termice, în condiţii predeterminate de standarde.
3. Condiţii tehnice pentru instalaţiile care utilizeazã conductor de protecţie principal
3.1. Condiţii climatometeorologice
3.1.1. Factori climatometeorologici
La proiectarea şi la lucrãrile de montare şi de întreţinere a conductorului de protecţie principal este necesar sã se ţinã seama de principalii factori climatometeorologici: temperatura aerului, acţiunea vântului, radiaţia solarã maximã, prevãzuţi în [13], [14].
3.1.1.1. Valorile temperaturii aerului care se iau în considerare în calculele de proiectare a liniilor de contact aeriene sunt precizate în tabelul 3.1, precum şi în [13].
3.1.1.2. Condiţiile climatice sunt corespunzãtoare clasei 4K2. Valoarea medie anualã a umiditãţii absolute maxime este 25 g.m^-3. Temperatura maximã (pentru care umiditatea relativã a aerului este ≥95%) are valoarea 27°C, prevãzutã în [13].
3.1.1.3. Radiaţia solarã maximã are valoarea precizatã de [12], [14].

Tabelul 3.1


┌─────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Zona │ Temperatura aerului [°C] │
│meteorologicã├──────────────┬──────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ Media │ Media │ Media mediilor │ De formare │
│ │temperaturilor│temperaturilor│ anuale │ a chiciurii │
│ │maxime anuale │minime anuale │ │ │
├─────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┼────────────────┤
│Toatã ţara │ 40 │ -33 │ 15 │ -5 │
├─────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┼────────────────┤
│Zone cu │ │ │ │ │
│altitudini │ │ │ │ │
│peste 800 m │ 40 │ -33 │ 10 │ -5 │
└─────────────┴──────────────┴──────────────┴────────────────┴────────────────┘



3.2. Condiţii de conexiune a conductorului de protecţie principal la instalaţiile de protecţie IFTE şi la instalaţiile SCB
3.2.1. Instalaţiile de alimentare cu energie electricã în care se utilizeazã conductor de protecţie principal (CPPLP sau CPPLPICT) este necesar sã fie prevãzute cu dispozitive de deconectare automatã prin protecţia de bazã şi prin protecţia de rezervã împotriva curenţilor de scurtcircuit.
3.2.2. Alegerea soluţiei de proiectare a instalaţiilor de protecţie împotriva şocului electric prin atingere indirectã (CPPLP sau CPPLPICT) se va efectua ţinându-se seama de tipul circuitului de cale utilizat pentru zona de cale feratã electrificatã respectivã.
3.2.3. În cazul cãilor ferate echipate cu circuite de cale monofilare sau neechipate cu circuite de cale, toate şinele de cale feratã se leagã în paralel în dreptul substaţiilor de tracţiune electricã, pentru egalizarea curenţilor de tracţiune.
3.2.4. În cazul cãilor ferate duble sau multiple, echipate cu circuite de cale bifilare, în dreptul substaţiilor de tracţiune electricã, medianele bobinelor de joantã se leagã în paralel în scopul egalizãrii curenţilor de tracţiune.
3.2.5. Limita maximã admisibilã a coeficientului de asimetrie de curent în cele douã şine ale unei cãi ferate electrificate, echipatã cu circuite de cale bifilare şi cu conductor de protecţie principal, este precizatã conform:
- 5% pentru linii echipate cu circuite de cale electronice;
- 10% pentru linii echipate cu circuite de cale cu relee electromagnetice tip IMVŞ.

NOTĂ:
Valorile-limitã de mai sus se vor lua în considerare numai în cazul în care proiectantul sau fabricantul circuitului de cale nu prevede valori mai restrictive ale asimetriei de curent în şinele unei cãi.
3.2.6. Pentru sistemul de alimentare 1x25 kV şi 50 Hz conductorul de protecţie principal poate fi de tip CPPLP sau CPPLPICT.
Pentru sistemul de alimentare 2x25 kV, 50 Hz se poate utiliza conductor CPPLP, dar nu este justificatã din punct de vedere economic utilizarea conductorului de tip CPPLPICT.
În toate cazurile conductorul de protecţie principal se amplaseazã pe stâlpii (suporturile) care susţin LCA, pentru fiecare fir de cale câte un conductor de protecţie principal.
Distanţa dintre conductorul de protecţie principal şi nivelul superior al şinelor şi distanţele de izolare în aer între conductorul de protecţie principal şi conductoarele active ale LCA se vor stabili pe baza prevederilor din [17].
3.2.6.1. Conductorul de protecţie principal tip CPPLP se leagã cu unul dintre capete prin intermediul unei legãturi duble la mediana bobinei de joantã sau la mediana bobinei de joantã suplimentarã ori direct la şinã, în funcţie de tipul circuitului de cale utilizat în secţiunea alimentatã, iar capãtul aerian al acestuia va fi izolat faţã de secţiunea de CPPLP adiacentã (figura G.1 din anexa G la prezentul normativ feroviar).
3.2.6.2. Conductorul de protecţie principal tip CPPLPICT se leagã prin intermediul unor legãturi duble la:
- mediana bobinei de joantã sau la mediana bobinei de joantã suplimentarã, în cazul utilizãrii circuitelor de cale bifilare;
- direct la şinã, în cazul circuitelor de cale monofilare sau al lipsei circuitelor de cale.
În ambele cazuri legarea se efectueazã pe toatã lungimea secţiunii alimentate cu energie electricã, asigurându-se continuitatea conductorului CPPLPICT (figura G.2 din anexa G la prezentul normativ feroviar).
Distanţa dintre douã puncte de legare se stabileşte în funcţie de valoarea rezistenţei de dispersie la pãmânt a stâlpilor care susţin linia de contact aerianã şi de rezistenţa de izolare a şinelor de cale feratã faţã de pãmânt şi poate avea valori între 600 şi 1.200 m.
3.3. Condiţii de legare a pãrţilor conductoare accesibile la conductorul de protecţie principal
3.3.1. La conductorul de protecţie principal se pot lega urmãtoarele pãrţi conductoare accesibile [16]:
- armãtura metalicã a fiecãrui element de susţinere a LCA din metal sau din beton armat (prevãzut din fabricaţie cu bornã şi piese pentru legare la instalaţia de protecţie), indiferent de distanţa pânã la axa cãii ferate;
- pãrţile conductoare accesibile care se gãsesc la o distanţã mai micã de 5 m faţã de axa cãii ferate (de exemplu, podurile metalice, armãturile tunelurilor, carcasele şi suporturile metalice ale aparatelor din cale şi vecinãtatea cãii, îngrãdiri metalice de protecţie, conducte metalice etc.).
Ansamblul pãrţilor accesibile va fi legat prin intermediul conductorului de protecţie direct la şinã ori la mediana bobinei de joantã (sau a bobinei de joantã suplimentarã), în funcţie de tipul circuitului de cale folosit.
3.3.2. Pãrţile conductoare accesibile ale LCA, fixate pe peretele tunelurilor, care în mod normal nu sunt sub tensiune, pot fi legate colectiv la circuitul de întoarcere prin intermediul unui conductor de protecţie principal.
În cazul în care este utilizat un conductor tip CPPLPICT, acesta va avea o secţiune transversalã corespunzãtoare şi va fi interconectat longitudinal şi conectat la circuitul de întoarcere conform pct. 3.3.1. Dacã tijele de ranforsare ale tunelului au fost construite în secţiuni longitudinale cu spaţii de aer între ele, fiecare secţiune va fi conectatã la şinele de cale feratã sau toate secţiunile vor fi legate între ele şi ansamblul lor va fi legat la circuitul de întoarcere a curentului de tracţiune. La dimensionarea tijelor de ranforsare ale tunelului şi a conductorului CPPLPICT utilizat pentru întoarcerea curentului de tracţiune se vor lua în considerare urmãtorii factori:
a) componenta curentului de tracţiune de întoarcere maxim estimat, care parcurge elementul ce se dimensioneazã, pentru regimul permanent;
b) componenta curentului de scurtcircuit maxim estimat, care parcurge elementul ce se dimensioneazã şi durata de trecere;
c) aranjamentul geometric al conductoarelor şi tijelor de ranforsare în tunel.
În cazul utilizãrii unui conductor tip CPPLP acesta va fi dimensionat ţinându-se seama doar de factorii de la lit. b) şi c) de mai sus, secţiunile adiacente de conductor de protecţie principal fiind în acest caz izolate.
3.3.3. Valoarea rezistenţei de dispersie a stâlpilor, podurilor sau a oricãror alte obiecte metalice (exceptând priza de pãmânt a STEF) ori a ansamblurilor formate din astfel de obiecte, care se leagã la medianele bobinelor de joantã, normale sau suplimentare, ale circuitelor de cale bifilare, este de cel puţin 2 Ohm, cu respectarea lungimii normale a circuitelor de cale.
Se admite legarea obiectelor a cãror rezistenţã de dispersie este sub 2 Ohm, la medianele bobinelor de joantã, cu condiţia micşorãrii lungimilor circuitelor de cale.
3.3.4. Pe lungimea unui circuit de cale neramificat nu se admit mai mult de 3 bobine de joantã, una dintre acestea având rol de protecţie. Bobina de joantã suplimentarã nu trebuie sã fie la o distanţã mai micã de 200 m faţã de joantele de la capãtul circuitului de cale.
3.3.5. Fiderul de întoarcere al substaţiilor de tracţiune se va lega în toate cazurile la priza medianã a bobinelor de joantã a douã circuite de cale alãturate.
4. Cerinţe referitoare la calculul electric al conductorului de protecţie principal
4.1. Caracteristicile electrice ale conductoarelor funie utilizate la proiectarea conductorului de protecţie principal
4.1.1. Conductoarele-funie utilizate la proiectarea şi realizarea conductorului de protecţie principal vor îndeplini cel puţin condiţiile din standardele naţionale şi internaţionale [1]-[9].
4.1.2. Conductoarele-funie utilizate pot fi confecţionate din: aluminiu-oţel, aluminiu, bronz, oţel cuprat.

NOTĂ:
În anexa A sunt date câteva exemple de conductoare electrice care pot fi luate în considerare la confecţionarea conductorului de protecţie principal.
4.1.3. La proiectarea şi realizarea conductorului de protecţie principal este necesar sã se ţinã seama de urmãtoarele caracteristici precizate de fabricantul conductorului:
- materialul (materialele) din care sunt fabricate sârmele conductorului-funie;
- diametrul exterior al conductorului-funie, d(c)[mm];
- aria secţiunii nominale a conductorului-funie, S [mmp];
- rezistenţa specificã a conductorului în curent continuu la 20°C, notatã R(c)[Ohm/km];
- coeficientul de variaţie a rezistenţei în curent continuu cu temperatura, α(c)[°C^-1];
- intensitatea curentului maxim admis în regim permanent de funcţionare continuã, la temperatura iniţialã ambiantã şi la temperatura finalã maximã admisã pentru conductorul aflat în acest regim;
- cãldura specificã a materialului din care este confecţionat conductorul de protecţie principal, la 20°C;
- masa pe unitate de lungime pentru conductorul folosit, dacã acesta este confecţionat din sârme din acelaşi material, şi masa stratului conductor, în cazul conductoarelor confecţionate din sârme din materiale diferite;
- densitatea materialului conductor, notatã d[g/cmc].
4.2. Regimurile electrice de funcţionare pentru conductorul de protecţie principal
4.2.1. Regimurile electrice de funcţionare pentru CPPLP
4.2.1.1. În regimul permanent de funcţionare conductorul CPPLP nu este sub tensiune şi nu este parcurs de curent.
4.2.1.2. În cazul unui defect al izolaţiei de bazã (conturnarea izolaţiei din cauza deteriorãrii acesteia prin lovire, murdãriei depuse în timp, unei vietãţi care ajunge în intervalul dintre cele douã armãturi ale unui izolator de pe stâlp) acest conductor ajunge sub tensiune (27,5 kV, 50 Hz) şi va fi parcurs de curent. Valoarea efectivã maximã a intensitãţii curentului care parcurge conductorul în acest caz este egalã cu curentul de scurtcircuit la locul defectului.
Valoarea intensitãţii curentului de scurtcircuit la locul defectului se calculeazã luându-se în considerare tensiunea electromotoare a generatorului echivalent din sistemul electroenergetic naţional (SEN-123 kV) şi impedanţele schemelor echivalente ale elementelor de circuit aflate între acest generator şi locul scurtcircuitului, în condiţiile precizate de [36].
4.2.2. Regimurile electrice de funcţionare pentru CPPLPICT
4.2.2.1. În regim permanent de funcţionare continuã şi în regimul permanent forţat de funcţionare conductorul CPPLPICT nu este sub tensiune, dar este parcurs de o parte din curentul de întoarcere de tracţiune. Valoarea efectivã a intensitãţii curentului de întoarcere prin CPPLPICT se calculeazã considerându-se distribuţia curentului de sarcinã de funcţionare continuã în conductoarele LCA care interacţioneazã electromagnetic.
4.2.2.2. În regim permanent forţat de funcţionare (cu durata de maximum 10 minute) valoarea efectivã a intensitãţii curentului care parcurge conductorul se calculeazã pe baza sarcinii de tracţiune maxime de 10 minute, estimatã pentru zona unde se monteazã CPPLPICT, efectuându-se distribuţia acesteia în conductoarele LCA care interacţioneazã electromagnetic.
4.2.2.3. În regim de scurtcircuit conductorul CPPLPICT este parcurs de o parte a curentului de scurtcircuit din LCA, determinatã prin distribuţia acestui curent în conductoarele LCA care interacţioneazã electromagnetic.
4.3. Cerinţe privind regimul termic al conductorului de protecţie principal
4.3.1. Conductorul de protecţie principal CPPLP se dimensioneazã din punct de vedere termic doar pentru funcţionarea în regim de scurtcircuit; temperatura iniţialã a conductorului este egalã cu temperatura mediului ambiant 40°C, durata regimului este reprezentatã de timpul maxim necesar deconectãrii circuitului defect prin protecţia de rezervã, iar curentul de scurtcircuit va fi determinat prin calcul. Temperatura finalã a conductorului nu trebuie sã depãşeascã temperatura maximã admisã datã de fabricant pentru regimul de scurtcircuit.
4.3.2. Conductorul de protecţie principal CPPLPICT se dimensioneazã din punct de vedere termic pentru curenţii care îl parcurg în urmãtoarele regimuri:
- în regim permanent de funcţionare continuã, la un curent cu valoarea efectivã a intensitãţii cel puţin egalã cu valoarea efectivã a intensitãţii componentei curentului permanent de funcţionare continuã al LCA; temperatura iniţialã a conductorului este egalã cu temperatura mediului ambiant (40°C), iar temperatura finalã maximã admisã a conductorului este precizatã de cãtre fabricant (în mod uzual 70°C pentru conductoarele alcãtuite numai din sârme de aluminiu şi 80°C pentru conductoarele-funie alcãtuite din sârme de aluminiu şi din sârme de oţel sau pentru conductoare alcãtuite din sârme de cupru);
- în regim permanent forţat de 10 minute, la un curent cu intensitatea cel puţin egalã cu intensitatea componentei curentului maxim pentru 10 minute al LCA care parcurge conductorul; temperatura iniţialã a conductorului este în mod uzual de 70-80°C (temperatura stabilizatã de regim permanent de funcţionare continuã), temperatura finalã maximã admisã a conductorului pentru regimul forţat fiind 100°C;
- în regim de scurtã duratã (scurtcircuit), cu durata datã de timpul de deconectare a circuitului defect prin protecţia de rezervã t(pr), temperatura mediului ambiant fiind 35-40°C, temperatura iniţialã a conductorului fiind egalã cu temperatura stabilizatã de regim permanent 70-80°C, iar temperatura maximã admisã a conductorului fiind precizatã de fabricant. Aportul curentului prin CPPLPICT la curentul de scurtcircuit este determinat prin calculul electric al sistemului multiconductor. În mod uzual temperatura conductorului la sfârşitul regimului de scurtcircuit nu trebuie sã depãşeascã valorile de mai jos:
- 200°C - pentru conductoarele care au în componenţã numai sârme de aluminiu;
- 300°C - pentru conductoarele care sunt alcãtuite numai din sârme de cupru sau bronz şi pentru conductoarele care sunt alcãtuite din sârme de aluminiu întãrite cu sârme de oţel;
- 400°C - pentru conductoarele care sunt alcãtuite numai din sârme de oţel.

NOTA 1: Valorile-limitã de mai sus pentru temperatura finalã a conductorului de protecţie principal în cazul regimului de scurtcircuit sunt valabile dacã nu existã pericol de explozie sau de incendiu. Dacã existã pericol de explozie, limita maximã admisã a temperaturii conductorului de protecţie principal este egalã cu temperatura minimã de aprindere a amestecurilor explozive din mediul respectiv.
NOTA 2: Valorile maxime admise ale intensitãţilor curenţilor în regimurile de mai sus sunt date în general în standardele de fabricaţie ale conductoarelor sau în standardele internaţionale.
NOTA 3: Pentru valori diferite ale temperaturilor iniţiale şi/sau finale ale regimurilor de mai sus se va folosi relaţia pentru corectarea valorilor intensitãţilor curenţilor maxim admişi (anexele B şi C).
4.3.3. Secţiunea minimã necesarã a conductorului de protecţie principal S(min)
4.3.3.1. În cazul utilizãrii conductorului CPPLP, secţiunea minimã necesarã se stabileşte ţinându-se seama de densitatea de curent maximã admisã precizatã de fabricant, pentru materialul din care este fabricat conductorul şi pentru regimul de defect precizat la pct. 4.2.1.2.
4.3.3.2. În cazul utilizãrii conductorului CPPLPICT, aceasta se stabileşte ţinându-se seama de densitatea de curent maximã admisã precizatã de fabricant, pentru materialul din care este fabricat conductorul, pentru regimurile de funcţionare precizate la pct. 4.2.2.
4.3.4. Secţiunea maximã admisã S(max.ad) pentru conductorul de protecţie principal şi pentru conductoarele de protecţie de ramificaţie este precizatã în funcţie de materialul conductorului:
- 400 mmp pentru conductor rotund sau profile de oţel;
- 400 mmp pentru conductor-funie din sârme de oţel;
- 240 mmp pentru conductor-funie de oţel-aluminiu sau aliaje de aluminiu;
- 185 mmp pentru conductor-funie din sârme de cupru.
4.4. Cerinţe privind protecţia omului şi a instalaţiilor în cazul utilizãrii conductorului de protecţie principal
4.4.1. Evaluarea prin calcul a tensiunilor de atingere/accesibile şi de pas se va efectua pentru condiţiile regimului de scurtã duratã, regimului temporar şi regimului permanent al instalaţiilor fixe de tracţiune electricã (pentru definirea acestor regimuri vezi pct. 2.7.2-2.7.4). Valorile acestor tensiuni nu vor depãşi valorile maxime admise de mai jos:
a) 60 V, valoare efectivã, pentru regim permanent (de funcţionare continuã sau de funcţionare forţatã cu durata >300 s) [16];
b) valorile din tabelele F2.1, F2.2, F2.3 din anexa F la prezentul normativ feroviar, pentru regimurile de scurtã duratã şi pentru regimurile temporare.
4.4.2. Potenţialul şinelor de cale feratã (tensiunea şine de cale feratã - pãmânt de referinţã) se va determina prin calcul. Un astfel de calcul va ţine seama de intensitãţile maxime ale curenţilor de funcţionare în regim de scurtã duratã, regim temporar şi regim permanent, care trec prin şinele de cale feratã.
În cazul regimului permanent, calculul va lua în considerare valoarea curentului de regim permanent de funcţionare forţatã (10 minute).
În cazul regimului de scurtã duratã, calculul se va efectua ţinând-se seama de valoarea intensitãţii curentului iniţial de scurtcircuit definit la pct. 2.7.5.10.
Valorile calculate ale potenţialului şinelor de cale feratã, în orice punct al acestora, nu vor depãşi cerinţele de la pct. 4.4.1 lit. a) şi b), în funcţie de regimul studiat.
4.4.3. În cazul în care, pentru protecţia împotriva atingerii indirecte, se utilizeazã conductorul de protecţie principal tip CPPLP, este necesar ca tensiunile de atingere/accesibile şi de pas calculate între pãrţile conductive accesibile legate la CPPLP şi şine sã nu depãşeascã valorile precizate la pct. 4.4.1 lit. b).
4.4.4. Valorile maxime admisibile ale tensiunilor de atingere de calcul în cazul utilizãrii conductorului CPPLPICT
Pentru conductorul de protecţie principal tip CPPLPICT, în regimul permanent de funcţionare forţatã (10 minute) precizat la pct. 4.2.2.2, este necesar ca tensiunile de atingere de calcul între obiectele metalice legate la CPPLPICT şi şinele de cale feratã şi potenţialele şinelor de cale feratã sã nu depãşeascã valoarea de 60 V, precizatã în [16].
Pentru regimurile de scurtã duratã şi pentru regimurile temporare ale CPPLPICT (scurtcircuit LCA - parte conductoare accesibilã legatã la acest conductor) tensiunile de atingere de calcul parte conductivã accesibilã protejatã - şinã de cale feratã şi potenţialul şinelor de cale feratã depind de timpul maxim de deconectare a circuitului defect şi trebuie sã fie inferioare valorilor maxime precizate în anexa F la prezentul normativ feroviar.
4.5. Cerinţe privind siguranţa în funcţionare pentru conductorul de protecţie principal
4.5.1. Indicatorii de fiabilitate ai conductorului de protecţie principal sunt stabiliţi în funcţie de natura materialelor din care este fabricat conductorul, considerându-se cã el este un produs nereparabil.
4.5.2. Centila de ordin P a duratei de viaţã
a) Pentru conductor-funie de aluminiu-oţel, maximum 5% din echipament se poate defecta în 60 de ani.
b) Pentru conductor-funie de oţel, maximum 5% din echipament se poate defecta în 20 de ani.
4.5.3. Rata de defectare R sau fiabilitatea R (t)
a) Pentru conductor-funie de aluminiu-oţel:
- lambda ≤ 0,083 an^-1 pe 100 km, pentru un nivel de încredere ≥ 0,8;
- R(t) ≥ 0,999 la t = 1 an şi nivel de încredere ≥ 0,8.
b) Pentru conductor-funie de oţel:
- lambda ≤ 0,25 an^-1 pe 100 km, pentru un nivel de încredere ≥ 0,8;
- R(t) ≥ 0,998 la t = 1 an şi nivel de încredere ≥ 0,8.
5. Verificarea prin calcul a influenţei conductorului de protecţie principal asupra circuitului de cale
5.1. Determinarea curenţilor în şinele de cale feratã
Datoritã poziţiei asimetrice a conductorului de protecţie principal faţã de şinele de cale feratã (care sunt folosite pentru întoarcerea curenţilor de tracţiune şi de scurtcircuit), este necesar ca în calculele privind regimul electric permanent de funcţionare, regimul de scurtã duratã şi regimul temporar sã se evalueze distribuţia curentului în sistemul de conductoare format de conductoarele LCA, şinele de cale feratã şi CPP. Fiecare dintre conductoarele amintite va fi parcurs de o componentã a curentului de tracţiune sau de scurtcircuit, care se va întoarce la STEF prin pãmânt, circuitele astfel formate fiind cuplate inductiv.
În cazul utilizãrii CPPLP sau CPPLPICT este necesar sã se determine distribuţia de curenţi în şinele de cale feratã pentru toate regimurile.
5.2. Determinarea coeficientului de asimetrie a curenţilor în şinele unei cãi ferate
Coeficientul de asimetrie de curent în şinele unei cãi ferate electrificate echipate cu circuite de cale terminate cu bobine de joantã este determinat prin calcul cu relaţia:

K(s)[%] = │ I(s1)-I(s2) │ x100/ │ I(s1)+I(s2) │, în care I(s1), I(s2) reprezintã valorile complexe efective ale intensitãţilor curenţilor prin şinele unei cãi ferate, determinate prin calcul în regimurile electrice de funcţionare precizate la pct. 4.2, pentru tipul de conductor de protecţie principal, în condiţiile cele mai dezavantajoase.
5.3. Limita maximã a coeficientului de asimetrie de curent în şinele unei cãi ferate
Valoarea coeficientului de asimetrie de curent în şinele unei cãi ferate electrificate, obţinutã prin calcul, este necesar sã fie sub valoarea maximã precizatã la pct. 3.2.5 şi se poate verifica prin mãsurãtori pentru un curent prin şinã mai mare de 150 A.
6. Lista documentelor de referinţã
Aplicarea standardelor cuprinse în aceastã listã reprezintã o modalitate recomandatã pentru asigurarea conformitãţii cu cerinţele din prezentul normativ feroviar.
6.1. Conductoare - caracteristici fizice şi constructive
[1] SR EN 50183: 2002 Conductoare pentru linii electrice aeriene. Sârme de aliaj de aluminiu-magneziu-siliciu.
[2] SR CEI 60104: 1995 Sârme de aliaj de aluminiu-magneziu-siliciu pentru conductoarele liniilor aeriene.
[3] SR CEI 60888: 1994 Sârme de oţel zincate pentru conductoare cablate.
[4] SR EN 60889: 2002 (SRCEI 60889:1994+SRCEI 60889:1994/A99:2002) Sârmã de aluminiu trasã la rece în stare de ecruisare tare pentru conductoarele liniilor aeriene.
[5] SR CEI 61089: 1996+A1: 1999 Conductoare pentru linii aeriene cu sârme rotunde cablate în straturi concentrice.
[6] DIN 48204: Aluminium conductors, steel reinforced (Conductoare-funie din aluminiu întãrite cu oţel).
[7] DIN 48203-11: Aluminium conductors, steel reinforced, technical terms of delivery (Conductoare-funie din aluminiu întãrite cu oţel, condiţii tehnice de livrare).
[8] DIN 48203-5: Wires and stranded conductors of aluminium for lines (Sârme şi conductoare-funie din aluminiu pentru linii electrice).
[9] DIN 48201-5: Aluminium stranded conductors (Conductoare-funie din aluminiu).
[10] SREN 50149:2002 Aplicaţii feroviare. Instalaţii fixe. Tracţiune electricã. Fire de contact renurate de cupru şi aliaje de cupru.
[11] UIC-799: Caracteristiques des catenaires alimentees en courant alternatif pour les lignes parcourues a des vitesses superieures a 200 km/h. (Caracteristicile catenarelor alimentate în curent alternativ pentru linii parcurse la viteze mai mari de 200 km/h).
Condiţii de mediu
[12] SR EN 50125-2: 2003 Aplicaţii feroviare. Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 2: Instalaţii electrice fixe.
[13] SR HD 478.2.1. S1:2002 (STAS CEI 60721-2-1: 1992+STAS CEI 60721-2-1:1992/A99:2002) Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2-1: Condiţii de mediu prezente în naturã. Temperaturã şi umiditate.
[14] SR HD 478.2.4. S1:2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2: Condiţii de mediu prezente în naturã. Radiaţie solarã şi temperaturã.
[15] SR EN 50163: 2006/A1:2007 Aplicaţii feroviare. Tensiuni de alimentare ale reţelelor de tracţiune electricã.
6.3. Prevederi de protecţie împotriva şocurilor electrice
[16] SR EN 50122-1:2002 Aplicaţii feroviare. Instalaţii fixe. Partea 1: Mãsuri de protecţie referitoare la securitatea electricã şi la legarea la pãmânt.
[17] STAS 3197-2: 1990 Cãi ferate normale. Elemente geometrice.
[18] SR CEI 60050-811:2000, Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 811: Tracţiune electricã.
[19] SR EN 61140: 2002/A1:2007 Protecţie împotriva şocurilor electrice. Aspecte comune în instalaţii şi echipamente electrice.
[20] SR CEI 60479-1: 2006 Efectele curentului asupra omului şi animalelor domestice. Partea 1: Aspecte generale.
6.4. Circuite de cale
[21] SR CEI/UIC 60050-821:2005 Vocabular electrotehnic internaţional - Partea 821: Semnalizare şi aparate de siguranţã pentru cãile ferate.
6.5. Siguranţa în funcţionare
[22] SR EN 50126-1: 2003 Aplicaţii feroviare. Specificarea şi demonstrarea fiabilitãţii, disponibilitãţii, mentenanţei şi siguranţei (FDMS).
7. Anexe


ANEXA A (informativã)
---------------------
la normativul feroviar
----------------------

Caracteristicile electrice ale conductoarelor-funie
utilizate la realizarea conductorului de protecţie principal

A.1. Caracteristicile materialelor din care sunt fabricate conductoarele electrice aeriene neizolate tip funie, utilizate pentru conductorul de protecţie principal
În calculele de proiectare necesare modelãrii fenomenelor electrice şi verificãrii regimurilor termice ale conductoarelor electrice aeriene se utilizeazã caracteristicile electrice şi termice ale materialelor din tabelul A.1.

Tabelul A.1 Principalele caracteristici fizice ale materialelor din care sunt fabricate conductoarele electrice aeriene neizolate de tip funie





┌──────────┬──────────┬──────────────┬──────────────────┬──────────────────┬────────────────────────┐
│ │ │Coeficientul │Rezistivitatea │Cãldura specificã │ Cãldura volumicã │
│ │Densitatea│de variaţie a │electricã la │ la 20°C │ la 20°C │
│Materialul│materia- │rezistenţei │ 20°C │ │ │
│electro- │ lului │cu temperatura│ │ │ │
│ tehnic │ │ la 20°C │ │ │ │
│ ├──────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ d[g/cmc] │ α(20)[°C^-1] │Rho(20)[Ohm.mmp/m]│C(rho0)[ws°C^-1/g]│ d.C(rho0)[ws°C^-1/cmc] │
├──────────┼──────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│Cupru │ 8,9 │ 0,00405 │ 0,01786 │ 0,389 │ 3,473 │
├──────────┼──────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│Aluminiu │ 2,7 │ 0,0041 │ 0,028264 │ 0,887 │ 2,395 │
├──────────┼──────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│Oţel │ 7,8 │ 0,00585 │ 0,1-0,15 │ 0,481 │ 3,78 │
├──────────┼──────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│Bronz II │ 8,9 │ 0,004 │ 0,02773 │ 0,389 │ 3,47 │
└──────────┴──────────┴──────────────┴──────────────────┴──────────────────┴────────────────────────┘



NOTĂ:
Caracteristicile fizice ale materialelor din care se fabricã conductoarele-funie, precizate mai sus, au caracter informativ, valorile acestora putând fi diferite de la fabricant la fabricant, cu respectarea standardelor naţionale şi internaţionale în vigoare.
A.2. Caracteristicile conductoarelor electrice funie
În tabelul A.2 sunt precizate, cu caracter informativ, caracteristicile nominale ale conductoarelorfunie care se pot utiliza la realizarea conductorului de protecţie principal.

NOTĂ:
Valorile intensitãţii curentului prin conductor, în regimul permanent de funcţionare continuã, au fost determinate considerând o vitezã a vântului perpendicular pe axa conductorului de 0,6 m/s.


Tabelul A.2. Caracteristicile electrice nominale ale conductoarelor-funie care pot fi utilizate la realizarea CPP




┌─────────────┬──────────┬──────────┬──────────────┬─────────────┬─────────────┬──────────────┬──────────┬───────────┐
│ Tipul │ │ │Coeficientul │Temperatura │Temperatura │Intensitatea │Rezistenţa│Rezistenţa │
│conductorului│Diametrul │Rezistenţa│de variaţie │mediului │finalã a │curentului │în curent │internã │
│ │exterior │în curent │a rezistenţei │ambiant = │conductorului│în regimul │alternativ│în curent │
│ │al conduc-│continuu │cu temperatura│Temperatura │în regimul │permanent │50 Hz, │alternativ │
│ │torului │ la 20°C │ la 20°C │iniţialã a │permanent de │de funcţionare│la 20°C │ 50 Hz │
│ │ │ │ │conductorului│funcţionare │continuã │ │ │
│ │ │ │ │în regim │continuã │ │ │ │
│ │ │ │ │permanent │ │ │ │ │
│ ├──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤
│ │ d(e)[mm]│ R(cc20) │ α(20) │ ι(ic)[°C] │ ι(fc)[°C] │ I(fc)[A] │ R(ca50) │ X(ca50) │
│ │ │ [Ω/km] │ [°C^-1] │ │ │ │ [Ω/km] │ [Ω/km] │
├─────────────┼──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤
│ l-Ol 70/12 │ 11,7 │ 0,4044 │ 0,004 │ 35 │ 80 │ 290 │ 0,4044 │ 0,0130 │
├─────────────┼──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤
│Al-Ol 95/15 │ 13,6 │ 0,2994 │ 0,004 │ 35 │ 80 │ 350 │ 0,2994 │ 0,0133 │
├─────────────┼──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤
│Al-Ol │ │ │ │ │ │ │ │ │
│240/40 │ 21,8 │ 0,1163 │ 0,004 │ 35 │ 80 │ 645 │ 0,1163 │ 0,0133 │
├─────────────┼──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤
│Al 240 │ 20,3 │ 0,1165 │ 0,004 │ 35 │ 70 │ 625 │ 0,1165 │ 0,0157 │
├─────────────┼──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤
│BZ II 70 │ 10,5 │ 0,4213 │ 0,004 │ 35 │ 70 │ 245 │ 0,4213 │ 0,0157 │
└─────────────┴──────────┴──────────┴──────────────┴─────────────┴─────────────┴──────────────┴──────────┴───────────┘



NOTĂ:
Caracteristicile electrice ale conductoarelor-funie precizate mai sus au caracter informativ, valorile acestora putând fi diferite de la fabricant la fabricant, cu respectarea standardelor româneşti şi internaţionale în vigoare [1]-[9].


ANEXA B (normativã)
-------------------
la normativul feroviar
----------------------

Determinarea intensitãţii curentului maxim admisibil în regimul permanent de funcţionare continuã pentru condiţii standard de temperaturã a mediului ambiant şi de temperaturã finalã a conductorului

Fiind datã de cãtre fabricant intensitatea curentului prin conductor în regimul de funcţionare continuã Ifc, la temperatura mediului ambiant ιfic şi temperatura finalã a conductorului ιffc, se determinã intensitatea curentului maxim admis pentru regimul de funcţionare continuã Isfc, în condiţiile standard de temperaturã iniţialã ιsic, respectiv de temperaturã finalã a conductorului ιsfc, cu relaţia de calcul:






┌ ┐^0,5
Isfc=Ifc│([Tau(cv)-Tau(sr)](ιsfc-ιsic)[1+α(20)(ιffc-20)]/[Tau(cv)-Tau(fr)]/(ιffc-ιfic)/[1+α(20)(ιffc-20)])│ [A],
└ ┘



unde:

Ifc[A] - intensitatea curentului electric în regim permanent de funcţionare continuã maxim admisibilã în condiţiile date de fabricant [Tau(fr), ιffc, ιfic);

α(20)[1/°C ] - coeficient de variaţie a rezistenţei cu temperatura;
Tau(cv)[w/°C/cmp] - coeficient de transmisie a cãldurii prin convecţie, calculat cu relaţia:

Tau(cv)=0,009.[p(v)/d(e)]^0,5[w/°C/cmp], în care:

p[N/mp] - presiunea atmosfericã;

v[m/s] - viteza vântului (care se ia în mod obişnuit 0,6m/s);
d(e)[mm] - diametrul exterior al conductorului;
Tau(sr), Tau(fr)[w/°C/cmp] - coeficienţi de transmisie a cãldurii prin radiaţie, calculaţi pentru acelaşi conductor în condiţiile standard, respectiv în condiţiile date de fabricant, cu relaţiile:

Tau(sr) = 2,8[100+0,6 ιsfc]. 10^-6[W/°C/cmp],

Tau(fr) = 2,8[100+0,6 ιffc]. 10^-6[W/°C/cmp].


ANEXA C (normativã)
-------------------
la normativul feroviar
-----------------------

Încãlzirea conductorului de protecţie principal
datoritã curentului de scurtcircuit

C.1. Determinarea valorii maxime a curentului termic echivalent de scurtã duratã care parcurge conductorul de protecţie principal
C.1.1. Ipoteze de calcul
În cazul scurtcircuitelor care pot sã aparã între elementele sub tensiune ale LCA şi elementele pãrţilor conductive accesibile (sau elementele circuitului de întoarcere), se iau în considerare urmãtoarele:
a) scurtcircuitele sunt de tip bifazat şi sunt considerate îndepãrtate faţã de generatorul din SEN, schema electricã echivalentã a reţelei modelând regimul cel mai defavorabil, în care se obţine curentul de scurtcircuit bifazat iniţial maxim, a cãrei intensitate se va nota cu I"(K2); curentul anterior defectului la locul scurtcircuitului K este considerat nul;
b) se considerã cunoscute: impedanţa de scurtcircuit simetric la barele de 110 kV ale STEF, impedanţa de scãpãri a transformatorului (transformatoarelor) din STEF şi impedanţa echivalentã a LCA;
c) valoarea efectivã a intensitãţii curentului de scurtcircuit bifazat iniţial I"(K2) este egalã cu valoarea intensitãţii curentului de scurtcircuit bifazat permanent I(K2) şi este determinatã cu formula:

I"(K2) = I(K2) = 1,1.UN/ZK[A],

în care:
UN[V] - este valoarea efectivã a tensiunii nominale a instalaţiei unde apare scurtcircuitul;
ZK= RK+jXK- impedanţa complexã echivalentã a buclei de scurtcircuit între generatorul echivalent al SEN şi locul defectului, raportatã la U(N), unde s-au calculat:

RK = 2Rs+RT+RL[Ohm],

XK = 2Xs+XT+XL[Ohm],
în care:
Rs, Xs reprezintã rezistenţa, respectiv reactanţa de scurtcircuit simetric la barele de 110 kV ale STEF;
RT, XT reprezintã rezistenţa, respectiv reactanţa de scurtcircuit a transformatorului (transformatoarelor) din STEF;

RL, XL reprezintã rezistenţa, respectiv reactanţa LCA între substaţie şi locul de defect;

NOTĂ:
Valorile pentru Rs, Xs, RT, XT, RL, XL sunt calculate la temperatura de 20°C pentru a se obţine valori maxime ale curentului de scurtcircuit şi sunt raportate la tensiunea instalaţiei unde a apãrut scurtcircuitul.
d) intensitatea curentului de scurtcircuit de şoc i(şoc2) va fi calculatã cu relaţia:

i(şoc2) = Chi.2^0,5.I"(K2)[A],

unde: Chi = 1,02+0,93.e^-3Rk/Xk este factorul de şoc;


e) pentru dimensionarea conductorului de protecţie principal se considerã cã durata regimului de scurtcircuit tk este egalã cu durata de deconectare a circuitului defect prin protecţia de rezervã t(pr)[s];
f) valoarea efectivã a intensitãţii curentului termic echivalent de scurtã duratã I(ec) se calculeazã folosindu-se urmãtoarele relaţii:





integralã de la 0 la tk din i²(t)dt=tk.I²(ec)=2I²(K2)[C1+C2+C3][A² s],

din care rezultã:

I²(ec)=2I²(K2)[C1+C2+C3]/tk[A²],


în aceste relaţii s-au notat:

C1 = 0,5Tk sin²α . (1- e^-2tk/Tk);

C2 = 2 Tk sinα. (omega Tk cosα - sinα - e^-tk/Tk[sin(omega tk- α)] +
+ omega Tk cos(omega tk-α)])/(1+omega²Tk²);

C3 = 0,5 tk-0,25/omega.[sin(2omega tk-2α) + sin2α]

în care: omega[radian/s]= 2pi f, unde f = 50 Hz frecvenţa reţelei de alimentare;

Tk[s^-1] = Xk/omega/Rk, constanta de timp a circuitului electric serie echivalent care modeleazã scurtcircuitul;

α[radian] = Phi - Psi unghiul de comutaţie,

Phi = arctg (Xk/Rk[radian] - unghiul electric al impedanţei circuitului electric serie care modeleazã scurtcircuitul;
Psi[radian] - unghiul de fazã al tensiunii generatorului echivalent al sistemului de alimentare:

u(g)(t)=1,1.2^0,5. UN sin(omega tk+ Psi)[V].

NOTA 1:
Pentru scurtcircuite în acelaşi punct K, cu durate t(k1)diferit de t(k2), relaţia dintre valorile intensitãţilor curentului termic echivalent de scurtcircuit este: I(ec2)=I(ec1)[t(k1)/t(k2)]^0,5.

NOTA 2:
Pentru scurtcircuite succesive, în acelaşi punct K, cu pauze scurte între ele (de exemplu scurtcircuite în instalaţiile cu dispozitive R.A.R.), valorile individuale ale curenţilor termic echivalenţi de scurtã duratã se determinã cu relaţia de la pct. C.1.1 lit. f):

I²(ec,i) = 2I²(K2,i)[C(1,i)+C(2,i)+C(3,i)]/t(k,i)[A²],i=1...n,

Curentul echivalent termic de scurtã duratã rezultant se determinã cu relaţia:




n n
Σ I²(ec) = 1/tk Σ t(k,i)I²(ec,i) [A²]
i=1 i=1


n
integralã de 0 la tk din i²(t)dt=tk . I²(ec)=2 Σ I²(K2,i)[C(1,i)+C(2,i)+C(3,i)][A² s],
i=1
n
din care rezultã: I²(ec)=2 Σ I²(K2,i)[C(1,i)+C(2,i)+C(3,i)]/tk
i=1
n
unde: tk = Σ t(k,i) [s] - durata totalã a scurtcircuitelor.
i=1



C.1.2. În cazul CPPLP curentul la locul scurtcircuitului este identic cu curentul care parcurge conductorul, acesta trebuind sã fie dimensionat pentru intensitatea I(cK2)= I(K2) la durata de trecere t(pr), iar curentul termic echivalent de scurtã duratã prin conductor I(cec)= I(ec) (determinat la pct. C1.1).
C.1.3 În cazul CPPLPICT valoarea efectivã a curentului de scurtcircuit bifazat permanent care parcurge conductorul I(ck2) se determinã ca parte componentã a curentului de scurtcircuit bifazat permanent la locul defectului I(k2), prin distribuţia acestuia în cadrul sistemului de conductoare (cablu purtãtor, fir de contact, şine de cale feratã, CPPLPICT, pãmânt de referinţã), durata regimului de scurtcircuit fiind datã de timpul necesar deconectãrii circuitului defect prin protecţia de rezervã t(K)= t(pr). În mod similar curentul termic echivalent de scurtã duratã prin conductor I(cec) este parte componentã a curentului termic echivalent de scurtã duratã calculat la locul defectului K, notat cu I(ec).
C.2. Calculul temperaturii conductorului principal de protecţie la sfârşitul regimului de scurtcircuit ι(max) când acesta este parcurs de curentul de scurtã duratã termic echivalent I(cec), pe durata t(k)= t(pr).
C.2.1. Ipoteze de calcul
În calculele pentru verificarea stabilitãţii termice a conductorului de protecţie principal se verificã dacã dupã durata scurtcircuitului t(k), consideratã cunoscutã, temperatura conductorului ι(max) depãşeşte temperatura maxim admisibilã în regim de scurtã duratã ι(s,max), prescrisã de standarde sau norme. În acest scop se iau în considerare urmãtoarele:
a) încãlzirea conductorului în regim de scurtcircuit este un fenomen adiabatic (fãrã schimb de cãldurã cu mediul exterior) datoritã duratei foarte scurte a regimului, temperatura conductorului fiind în funcţie de timp; se considerã cã temperatura iniţialã a conductorului pentru acest regim este egalã cu temperatura finalã a conductorului la funcţionarea sa în regim permanent ι(sfc), iar intensitatea curentului iniţial are valoarea intensitãţii maxime admisibile de regim permanent I(sfc) precizate de standarde sau norme;
b) se considerã cã în timpul fenomenului rezistivitatea materialului din care este realizat conductorul variazã liniar cu temperatura acestuia, iar cãldura specificã a conductorului este consideratã constantã;
c) se considerã cã s-a determinat anterior valoarea efectivã a curentului termic echivalent de scurtã duratã prin conductorul de protecţie principal I(cec), conform pct. C.1.1, C.1.2 şi C.1.3, care ţine seama de variaţia curentului instantaneu de scurtcircuit pe durata ι(k).
Luându-se în considerare ipotezele de mai sus, ecuaţia care stabileşte bilanţul termic al conductorului este:

C(p,20).M.(di/dt)= Rho(20)/s.[1+ys+yp].(1+α(20)[ι-20]).i²(t),

în care s-au efectuat urmãtoarele notaţii:
i(t)[A] - intensitatea curentului de scurtcircuit care parcurge conductorul (valoare instantanee);
C(p,20)[w.s/g/°C] - cãldura specificã a materialului la 20°C;
M[g/m] - masa conductorului pe unitate de lungime (în cazul conductoarelor Al-OL se va lua în considerare doar masa aluminiului pe unitate de lungime);
Rho(20)[Ohm.mm²/m] - rezistivitatea materialului din care este fabricat conductorul;
s[mmp] - aria secţiunii transversale în conductor;
1 + ys + yp- factor supraunitar care ţine seama de efectul SKIN şi de efectul de proximitate;
α(20)[1/°C] - coeficientul de variaţie a rezistenţei cu temperatura.
Integrarea ecuaţiei prin metoda separãrii variabilelor conduce la soluţia:

ι(max) = 20 + (e^K2 - 1)/α(20),

în care:
α(20) - are semnificaţia anterioarã;

K2 = tk α(20)I²(cec)/s²/K1+In[1+α(20)[ιsfc - 20];

K1 = d c(p,20)/Rho(20)/(1+ys+yp);

d[g/cmc] - densitatea materialului conductorului.


ANEXA D (normativã)


───────────────────
la normativul feroviar
──────────────────────

Impedanţele corpului omenesc

D.1. Impedanţa internã a corpului omenesc Z(i) este definitã la pct. 2.6.11 din normativul feroviar şi depinde de frecvenţa şi valoarea tensiunii de atingere efectivã şi de calea de curent prin corp.
D.2. Impedanţele pielii corpului omenesc, Z(p,1), Z(p,2), sunt definite la pct. 2.6.12 din normativul feroviar şi depind de frecvenţa şi valoarea tensiunii de atingere efective şi de suprafaţa de contact între cei doi electrozi aplicaţi şi pielea corpului.

NOTĂ:
Valorile impedanţelor interne şi ale impedanţelor pielii corpului omenesc au fost determinate experimental, rezultatele mãsurãtorilor fiind prelucrate statistic [20].
D.3. Impedanţa totalã a corpului omenesc, Z(T), este definitã la pct. 2.6.13 din normativul feroviar şi este determinatã de impedanţa internã Z(i) şi de impedanţele pielii Z(p,1), Z(p,2), folosindu-se relaţia:

Z(T) = Z(p,1) + Z(i) + Z(p,2)

D.4. În tabelul D.3 sunt precizate valorile statistice ale impedanţei totale a corpului omenesc Z(T) atât pentru calea de curent prin corp mâna stângã - mâna dreaptã, cât şi pentru calea de curent mâna stângã - ambele picioare, la diferite valori ale tensiunii de atingere efectivã, la frecvenţa de 50 Hz şi la diferite probabilitãţi de nedepãşire a valorilor Z(T) din tabel.
Tabelul D.3. - Impedanţa totalã a corpului omenesc Z(T) şi curentul prin corpul omenesc I(B) în funcţie de tensiunea de atingere efectivã între punctele de contact ale corpului U(T), la frecvenţa 50 Hz, pentru cãile de curent prin corp: mâna stângã - mâna dreaptã, mâna stângã - ambele picioare







┌────────┬─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│Tensiune│ Calea de curent prin corp: mâna │ Calea de curent prin corp: │
│de atin-│ stângã - mâna dreaptã sau piciorul │ mâna stângã - ambele picioare │
│gere │ stâng - piciorul drept │ │
│efectivã├──────┬──────┬───────┬───────┬───────┬───────┼──────┬────────┬───────┬───────┬───────┬───────┤
│ între │Z(T5%)│I(B5%)│Z(T50%)│I(B50%)│Z(T95%)│I(B95%)│Z(T5%)│I(B5%) │Z(T50%)│I(B50%)│Z(T95%)│I(B95%)│
│punctele│[Ohm] │[mA] │[Ohm] │ [mA] │[Ohm] │[mA] │[Ohm] │[mA] │[Ohm] │ [mA] │[Ohm] │[mA] │
│de con- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tract │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│U(T)[V] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ 25 │ 1750│ 14,3│ 3250 │ 7,7 │6100 │ 4,1 │ 1312 │ 19,05│ 2437 │ 10,2 │ 4575 │ 5,5 │
├────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ 50 │ 1450│ 34,5│ 2625 │ 19 │4375 │ 11,4 │ 1087 │ 45,9 │ 1969 │ 25,4 │ 3281 │ 15,2 │
├────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ 75 │ 1250│ 60 2│ 200 │ 34,1 │3500 │ 21,4 │ 937 │ 80 │ 1650 │ 45,5 │ 2625 │ 28,6 │
├────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ 100 │ 1200│ 83,3│ 1875 │ 53,3 │3200 │ 31,2 │ 900 │ 111 │ 1406 │ 71,1 │ 2400 │ 41,7 │
├────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ 125 │ 1125│ 111,1│ 1625 │ 76,9 │2875 │ 43,5 │ 843 │ 148 │ 1219 │ 102,5 │ 2156 │ 58 │
├────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ 220 │ 1000│ 220 │ 1350 │ 163 │2125 │ 103,5 │ 750 │ 293 │ 1012 │ 217,4 │ 1594 │ 138 │
├────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ 700 │ 750│ 933 │ 1100 │ 636 │1550 │ 452 │ 562 │ 1244 │ 825 │ 848,5 │ 1162 │ 602 │
├────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│1000 │ 700│1428 │ 1050 │ 952 │1500 │ 667 │ 525 │ 1904 │ 787 │1270 │ 1125 │ 889 │
├────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│5000 │ 650│7692 │ 750 │6666 │ 850 │5882 │ 487 │10267 │ 562 │8896 │ 637,5│7843 │
└────────┴──────┴──────┴───────┴───────┴───────┴───────┴──────┴────────┴───────┴───────┴───────┴───────┘



NOTA 1: Impedanţele totale ale corpului omenesc pentru calea de curent prin corp mâna stângã - ambele picioare au fost deduse din impedanţele totale corespunzãtoare cãii de curent mâna stângã - mâna dreaptã (considerate drept valori de referinţã obţinute experimental), care au fost amplificate cu factorul 0,75 prevãzut în [16].
NOTA 2: Impedanţele totale ale corpului omenesc pentru calea de curent prin corp picior stâng - picior drept au fost considerate egale cu impedanţele totale corespunzãtoare cãii de curent mâna stângã - mâna dreaptã.
Exemplu: Valoarea Z(T5%)= 1750 Ohm din tabelul D.3 reprezintã valoarea impedanţei totale a corpului omenesc la tensiunea de atingere efectivã între punctele de contact ale corpului U(T)= 25V, 50 Hz, pentru calea de curent prin corp mâna stângã - mâna dreaptã, care nu este depãşitã pentru 5% din populaţie. Valoarea corespunzãtoare a curentului prin corpul omenesc este:


I(B5%) = 25/1750 = 14,3 mA.

Valoarea impedanţei totale a corpului omenesc pentru calea de curent mâna stângã - ambele picioare, la aceeaşi tensiune, este:

Z(T5%) = 0,75 x 1750 = 1312 Ohm,

iar curentul prin corpul omenesc în acest caz este:

I(B5%) = 25/1312 = 19 mA.


ANEXA E (normativã)


───────────────────
la normativul feroviar
──────────────────────


Efectele trecerii curentului prin corpul omenesc

E.1. Fibrilaţia ventricularã - este consideratã a fi principala cauzã a deceselor datorate şocurilor electrice. Efectele patofiziologice, cum sunt: contracţiile musculare, dificultãţile în respiraţie, creşterea presiunii sanguine, perturbãrile în formarea şi conducerea impulsurilor în inimã incluzând fibrilaţia auricularã şi opririle tranzitului cardiac, care pot sã aparã fãrã fibrilaţie ventricularã, nu sunt considerate letale şi în mod obişnuit sunt reversibile [20].
E.2. Zonele curent/timp
În figura E.1 sunt reprezentate grafic zonele curent/timp pentru calea de curent mâna stângã - ambele picioare, zone care au fost determinate experimental şi care sunt considerate zone de referinţã.
Figura E.1- Zonele curent/timp pentru calea de curent mâna stângã - ambele picioare

NOTA(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii E. 1 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 3.09.2008, la pagina 21 (a se vedea imaginea asociatã).

În tabelul E.1 sunt precizate zonele curent/timp, pentru frecvenţe în domeniul 15-100 Hz, în funcţie de efectele pe care le are trecerea curentului prin corpul omenesc.

Tabelul E.1 - Zonele curent/timp pentru curent alternativ cu frecvenţa de la 15 Hz la 100 Hz





┌─────────────┬───────────────────────┬────────────────────────────────────────┐
│ Notaţia │ │ │
│zonei curent/│ Limitele zonei │ Efecte patofiziologice │
│ timp │ │ │
├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│AC-1 │Pânã la linia "a" │În mod obişnuit nicio reacţie │
│ │(determinatã de dreapta│ │
│ │I(B) = 0,5 mA) │ │
├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│AC-2 │De la linia "a" la │În mod obişnuit niciun efect fiziologic │
│ │linia "b" * │periculos │
├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│AC-3 │De la linia "b" la │În mod obişnuit nu este de aşteptat un │
│ │curba "c(1)" │defect organic. Sunt probabile │
│ │ │contracţii musculare şi dificultãţi de │
│ │ │respiraţie pentru durata de trecere a │
│ │ │curentului mai mare de 2 s. Perturbaţii │
│ │ │reversibile în formarea şi propagarea │
│ │ │impulsurilor în inimã, inclusiv │
│ │ │fibrilaţie auricularã şi oprirea │
│ │ │temporarã a inimii fãrã fibrilaţie │
│ │ │ventricularã, care cresc cu intensitatea│
│ │ │curentului şi cu timpul de trecere a │
│ │ │curentului. │
├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│AC- 4 │Deasupra curbei "c(1)" │Creşterea numãrului efectelor │
│ │ │periculoase patofiziologice cum sunt │
│ │ │opriri ale inimii, opriri ale │
│ │ │respiraţiei, în funcţie de durata şi │
│ │ │intensitatea curentului de trecere prin │
│ │ │corp. Pot sã aparã perturbãri grave faţã│
│ │ │de efectele zonei AC3. │
├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│AC- 4.1 │Între curbele "c(1)" şi│Probabilitate a fibrilaţiei ventriculare│
│ │"c(2)" │în creştere pânã la 5% │
├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│AC- 4.2 │Între curbele "c(2)" şi│Probabilitate a fibrilaţiei ventriculare│
│ │"c(3)" │în creştere pânã la 50% │
├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│AC- 4.3 │Peste curba "c(3)" │Probabilitate a fibrilaţiei ventriculare│
│ │ │peste 50% │
├─────────────┴───────────────────────┴────────────────────────────────────────┤
│* Pentru durate de trecere a curentului sub 10 ms, limita pentru curentul prin│
│corpul omenesc pentru linia "b" rãmâne constantã la o valoare de 200 mA. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



E.3. Factorul de curent prin inimã, notat cu F permite calculul intensitãţilor curenţilor I(h) pentru diverse cãi de curent prin corp, altele decât calea mâna stângã - ambele picioare, pentru fiecare existând acelaşi pericol de fibrilaţie ventricularã. Pentru calea de curent mâna stângã - ambele picioare intensitatea curentului prin corp se considerã drept valoare de referinţã I(ref).
În figura E.1 intensitatea curentului prin corpul omenesc prin calea de curent mâna stângã - ambele picioare s-a notat cu I(B), fiind identicã cu intensitatea curentului de referinţã I(ref), corespunzând evident unui factor de curent prin inimã unitar. Curbele c(1), c(2), c(3) caracterizeazã probabilistic pericolul de apariţie a fibrilaţiei ventriculare în cazul cãii de curent mâna stângã - ambele picioare.
În tabelul E.2 sunt precizate valorile factorului de curent prin inimã F pentru diverse cãi de curent prin corpul omenesc.
Determinarea curentului I(h) prin corpul omenesc, pentru una dintre cãile de curent din tabel, care are un efect identic asupra inimii cu efectul produs de curentul de referinţã I(ref) citit pe curba c(1) din figura E.1, se efectueazã cu relaţia:

I(h)= I(ref)/F [A]

unde:
- I(ref) [A] curentul prin calea de curent mâna stângã - ambele picioare determinat în funcţie de timpul de trecere a curentului prin corpul omenesc din figura E.1;
- F factorul de curent prin inimã precizat în tabelul E.2 pentru calea de curent corespunzãtoare curentului I(h).

Tabelul E.2 - Factorul de curent prin inimã F pentru diferite cãi de curent prin corpul omenesc


┌────┬────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────┐
│Nr. │ │Factorul de curent │
│crt.│ Calea de curent pentru I(h) │ prin inimã F │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ 1 │mâna stângã - piciorul stâng, piciorul drept sau │ │
│ │ambele picioare │ 1,0 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ 2 │ambele mâini - ambele picioare │ 1,0 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ 3 │mâna stângã - mâna dreaptã │ 0,4 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ 4 │mâna dreaptã - piciorul stâng │ 0,8 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ 5 │spate - mâna dreaptã │ 0,3 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ 6 │spate - mâna stângã │ 0,7 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ 7 │piept - mâna dreaptã │ 1,3 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ 8 │piept - mâna stângã │ 1,5 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│ 9 │şezut - mâna stângã sau mâna dreaptã sau │ │
│ │ambele picioare │ 0,7 │
└────┴────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────┘



Exemplu: Pentru calea curentului prin corp mâna stângã - mâna dreaptã se amplificã valorile (intensitãţile) curentului de pe curbele c(1), c(2), c(3) din figura E.1 cu raportul 1/F, obţinându-se un curent I(h) de 2,5 ori mai mare decât cel notat cu I(ref) pentru calea de curent mâna stângã - ambele picioare, efectul lui asupra inimii fiind acelaşi.


ANEXA F (normativã)


───────────────────
la normativul feroviar
──────────────────────

Calculul limitelor tensiunilor de atingere şi de pas

F.1. Limitele tensiunilor de atingere/accesibile şi de pas se calculeazã pentru o anume cale de curent prin corp, conform anexei D din [20], pentru o probabilitate de 0% de producere a fibrilaţiei ventriculare, pentru diverse probabilitãţi de nedepãşire a valorilor impedanţei totale a corpului omenesc. Organigrama calculelor este prezentatã în figura urmãtoare:





┌─────┐
│ 1 │
┌──────────┐ └──┬──┘
│ START │ │
└────┬─────┘ │
│ v
v ┌──────────────────────────┐
┌────────────────────────┐ │Determinarea impedanţei │
│ Introducerea limitelor │ │totale a corpului omenesc │
│ admisibile de curent, │ │Z(T), la frecvenţa 50 Hz │
│ în conformitate cu │ │pentru calea de curent │
│ figura E.1, curba C(1),│ │prin corp consideratã, la │
│ pentru calea de curent │ │probabilitatea impusã de │
│ mâna stângã - ambele │ │nedepãşire a valorii │
│ picioare (notate cu │ │semnificative, conform │
│ I(ref) şi a duratei de │ │tabelului D.3 din anexa D │
│ trecere a curentului │ │la normativul feroviar. │
│ prin corp │ └────────────┬─────────────┘
└───────────┬────────────┘ │
│ │
│ v
v ┌──────────────────────────┐
┌──────────────────────────┐ │Se ţine cont eventual de │
│Alegerea factorului de │ │rezistenţa adiţionalã │
│curent prin inimã F, │ │R(A) a încãlţãmintei │
│în funcţie de calea de │ │vechi şi umede şi/sau a │
│curent consideratã │ │mijloacelor de protecţie │
│(alta decât calea mâna │ │a muncii, conform [16], │
│stângã - ambele picioare),│ │anexa D. │
│conform tabelului E.2 │ └────────────┬─────────────┘
│din anexa E la normativul │ │
│feroviar. │ │
└───────────┬──────────────┘ v
│ ┌──────────────────────────┐
│ │Se calculeazã impedanţa │
v │totalã a cãii de curent. │
┌──────────────────────────┐ └────────────┬─────────────┘
│ Determinarea curentului │ │
│ maxim admisibil prin │ │
│ corp I(h) pentru calea │ v
│ de curent consideratã │ ┌───────────────────────────┐
│ pe baza formulei de la │ │ Calculul limitei maxime │
│ pct. E.3 din anexa E la │ │ de tensiune între punctele│
│ normativul feroviar. │ │ de contact ale corpului │
└───────────┬──────────────┘ │ omenesc pentru calea de │
│ │ curent consideratã în │
v │ funcţie de durata de │
┌─┐ │ trecere a curentului │
│1│ │ prin corp: Uc1=f(t). │
└─┘ └────────────┬──────────────┘

v
┌───────────────────────────┐
│Calculul limitei maxime │
│de tensiune Ut/U(a) şi │
┌────────┐ │compararea cu tensiunile │
│ STOP │ <─────┤de atingere/accesibile │
└────────┘ │calculate conform │
│organigramei din figura │
│F.2. │
└───────────────────────────┘



Figura F.1.1 - Organigrama calculului privind limita maximã de tensiune de atingere/accesibilã pentru o anume cale de curent prin corp

F.2. În tabelele F2.1, F2.2 şi F2.3 se precizeazã valorile limitelor tensiunii între punctele de contact ale corpului omenesc U(C1) şi ale limitelor tensiunii de atingere/accesibile (U(t)/U(a) care au fost calculate urmând organigrama din figura F.1.1, pentru urmãtoarele cãi de curent:
- mâna stângã - ambele picioare, cu considerarea unei rezistenţe adiţionale R(A)= 1.000 Ohmi pentru încãlţãmintea veche şi umedã, în cazul regimurilor de scurtã duratã;
- mâna stângã - mâna dreaptã, fãrã considerarea mijloacelor pentru protecţia muncii;
- piciorul stâng - piciorul drept, cu considerarea unei rezistenţe adiţionale R(A)= 4.000 Ohmi corespunzãtoare încãlţãmintei vechi şi umede, în cazul regimurilor de scurtã duratã.
În figurile F2.1, F2.2 şi F2.3 sunt trasate diagramele acestor mãrimi, conţinând atât valorile din tabelele F2.1, F2.2 şi F2.3, cât şi valorile intermediare obţinute prin interpolare.

Tabelul F.2.1. - Limita maximã a tensiunii între punctele de contact ale corpului omenesc şi a tensiunii de atingere/accesibilã în funcţie de durata de trecere a curentului prin corpul omenesc, pentru calea de curent mâna stângã - ambele picioare, la probabilitatea 0% de a se produce fibrilaţia ventricularã (curba c(1), figura E.1) şi la valorile impedanţelor totale ale corpului uman Z(T,5%), Z(T,50%), Z(T,95%) date în tabelul D.3 din anexa D la normativul feroviar



┌──────────┬─────────┬───────────────────────────────────────────────┬─────────┐
│Durata de │Curentul │ Limita maximã a tensiunii de atingere/ │ Regimul │
│trecere a │maxim │ accesibilã (U(t)/U(a) │electric │
│curentului│admis ├───────────────┬───────────────┬───────────────┤ │
│prin corp │prin │Pentru Z(T,5%) │Pentru Z(T,50%)│Pentru Z(T,95%)│ │
│ t [s] │corpul ├─────┬─────────┼─────┬─────────┼─────┬─────────┤ │
│ │omenesc │U(c1)│U(t)/U(a)│U(c1)│U(t)/U(a)│U(c1)│U(t)/U(a)│ │
│ │I(B)[mA] │ [V] │ [V] │[V] │ [V] │ [V] │ [V] │ │
│ │I(c1) = │ │ │ │ │ │ │ │
│ │I(ref) │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────────┤
│ 0,02 │ 500 │ 337 │ 837 │ 440 │ 940 │ 605 │ 1105 │Regim de │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤scurtã │
│ 0,10 │ 442 │ 306 │ 748 │ 400 │ 842 │ 549 │ 991 │duratã cu│
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤R(A)= │
│ 0,20 │ 350 │ 253 │ 604 │ 320 │ 670 │ 457 │ 807 │1000 Ohmi│
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 0,30 │ 252 │ 198 │ 446 │ 245 │ 497 │ 353 │ 605 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 0,40 │ 145 │ 123 │ 268 │ 160 │ 305 │ 229 │ 374 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 0,50 │ 100 │ 91 │ 191 │ 125 │ 225 │ 178 │ 278 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 0,60 │ 78 │73,6 │ 130 │ 105 │ 160 │ 152 │ 208 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────────┤
│ 0,70 │ 66 │ 65 │ 97 │ 95 │ 130 │ 136 │ 168 │Regim │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤temporar │
│ 0,80 │ 58 │ 59 │ 85 │ 90 │ 110 │ 125 │ 141 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 0,90 │ 52 │ 56 │ 61 │ 85 │ 90 │ 116 │ 120 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 1,00 │ 50 │ 53 │ 53 │ 80 │ 80 │ 113 │ 113 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 3,00 │ 39 │ 44 │ │ 67 │ │ 96 │ │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 5,00 │ 38 │ 43 │ │ 66 │ │ 93 │ │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│5<t≤300 │ 38 │ 43 │ │ 66 │ │ 93 │ │ │
└──────────┴─────────┴─────┴─────────┴─────┴─────────┴─────┴─────────┴─────────┘



Tabelul F.2.2. - Limita maximã a tensiunii între punctele de contact ale corpului omenesc şi a tensiunii de atingere/accesibilã în funcţie de durata de trecere a curentului prin corpul omenesc, pentru calea de curent mâna stângã - mâna dreaptã, fãrã mijloace de protecţia muncii (R(A)=0 Ohm), la probabilitatea 0% de a se produce fibrilaţia ventricularã (curba c(1), figura E.1) şi la valorile impedanţelor totale ale corpului uman Z(T,5%), Z(T,50%), Z(T,95%) date în tabelul D.3 din anexa D la normativul feroviar



┌─────────────────┬───────────┬──────────────────────────────┬─────────────────┐
│Durata de trecere│Curentul │Limita maximã a tensiunii de │ │
│a curentului prin│maxim admis│ atingere/accesibilã │ │
│ corp t [s] │prin corpul│ [U(t)/U(a)] =U(C1) │Regimul electric │
│ │omenesc ├───────┬────────┬─────────────┤ │
│ │I(B)[mA]= │Pentru │Pentru │ Pentru │ │
│ │2,5xI(ref) │Z(T,5%)│Z(T,50%)│ Z(T,95%) │ │
│ │ ├───────┼────────┼─────────────┤ │
│ │ │U(c1) │U(c1) │ U(c1)[V] │ │
│ │ │ [V] │ [V] │ │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┼─────────────────┤
│ 0,02 │ 1250 │ 896 │ 1253 │ 1591 │ Regim de │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤scurtã duratã │
│ 0,10 │ 1105 │ 807 │ 1161 │ 1452 │ R(A)=0 │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ │
│ 0,20 │ 875 │ 665 │ 928 │ 1222 │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ │
│ 0,30 │ 630 │ 511 │ 694 │ 949 │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ │
│ 0,40 │ 362 │ 329 │ 434 │ 589 │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ │
│ 0,50 │ 250 │ 244 │ 316 │ 440 │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┼─────────────────┤
│ 0,60 │ 195 │ 195 │ 256 │ 362 │ Regim │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ temporar │
│ 0,70 │ 165 │ 173 │ 222 │ 317 │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ │
│ 0,80 │ 145 │ 156 │ 201 │ 287 │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ │
│ 0,90 │ 130 │ 142 │ 185 │ 263 │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ │
│ 1,00 │ 125 │ 138 │ 180 │ 255 │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ │
│ 3,00 │ 97,5 │ 113 │ 149 │ 212 │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ │
│ 5,00 │ 95 │ 111 │ 146 │ 208 │ │
├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ │
│ 5<t≤300 │ 95 │ 111 │ 146 │ 208 │ │
└─────────────────┴───────────┴───────┴────────┴─────────────┴─────────────────┘




Tabelul F.2.3. - Limita maximã a tensiunii între punctele de contact ale corpului omenesc şi a tensiunii de atingere/accesibilã în funcţie de durata de trecere a curentului prin corpul omenesc, pentru calea de curent piciorul stâng - piciorul drept, la probabilitatea 0% de a se produce fibrilaţia ventricularã (curba c(1), figura E.1) şi la valorile impedanţelor totale ale corpului uman Z(T,5%), Z(T,50%), Z(T,95%) date în tabelul D.3 din anexa D la normativul feroviar


┌──────────┬─────────┬───────────────────────────────────────────────┬─────────┐
│Durata de │Curentul │ Limita maximã a tensiunii de atingere/ │ Regimul │
│trecere a │maxim │ accesibilã (U(t)/U(a) │electric │
│curentului│admis ├───────────────┬───────────────┬───────────────┤ │
│prin corp │prin │Pentru Z(T,5%) │Pentru Z(T,50%)│Pentru Z(T,95%)│ │
│ t [s] │corpul ├─────┬─────────┼─────┬─────────┼─────┬─────────┤ │
│ │omenesc │U(c1)│U(t)/U(a)│U(c1)│U(t)/U(a)│U(c1)│U(t)/U(a)│ │
│ │I(B)[mA] │ [V] │ [V] │[V] │ [V] │ [V] │ [V] │ │
│ │2,5xI(ref│ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────────┤
│ 0,02 │ 1250 │ 896│ 5896 │ 1253│ 6253 │ 1591│ 6591 │Regim de │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤scurtã │
│ 0,10 │ 1105 │ 807│ 5227 │ 1161│ 5581 │ 1452│ 5872 │duratã, │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤cu R(A)= │
│ 0,20 │ 875 │ 665│ 4165 │ 928│ 4428 │ 1222│ 4722 │4000 Ohmi│
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 0,30 │ 630 │ 511│ 3031 │ 694│ 3214 │ 949│ 3469 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 0,40 │ 362 │ 329│ 1781 │ 434│ 1886 │ 589│ 2041 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 0,50 │ 250 │ 244│ 1244 │ 316│ 1316 │ 440│ 1440 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────────┤
│ 0,60 │ 195 │ 195│ 755 │ 256│ 816 │ 362│ 922 │Regim │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤temporar │
│ 0,70 │ 165 │ 173│ 493 │ 222│ 542 │ 317│ 637 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 0,80 │ 145 │ 156│ 316 │ 201│ 361 │ 287│ 447 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 0,90 │ 130 │ 142│ 182 │ 185│ 225 │ 263│ 303 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 1,00 │ 125 │ 138│ 138 │ 180│ 180 │ 255│ 255 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 3,00 │ 97,5 │ 113│ 113 │ 149│ 149 │ 212│ 212 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│ 5,00 │ 95 │ 111│ 111 │ 146│ 146 │ 208│ 208 │ │
├──────────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┼─────┼─────────┤ │
│5<t≤300 │ 95 │ 111│ 111 │ 146│ 146 │ 208│ 208 │ │
└──────────┴─────────┴─────┴─────────┴─────┴─────────┴─────┴─────────┴─────────┘



F.3. Valorile maxime admisibile ale tensiunilor de atingere/accesibile de calcul, pentru instalaţia de protecţie care utilizeazã conductor de protecţie principal, se vor calcula conform organigramei din figura F.3.1 şi nu vor depãşi limitele tensiunilor de atingere/accesibile şi de pas pentru calea de curent consideratã, precizate în tabelele F2.1, F2.2 şi F2.3.
NOTĂ: Pentru valori intermediare ale duratei de trecere a curentului prin corpul omenesc, valorile limitelor maxime ale tensiunilor de atingere/accesibile şi ale curentului prin corpul omenesc se vor obţine prin interpolare, pe baza valorilor tabelate, sau din figurile F2.1, F2.2 şi F2.3.

Figura F.2.1 Limita maximã a tensiunii între punctele de atingere ale corpului uman U(c1)(t) şi a tensiunii de atingere/accesibile U(t)(t) pentru calea de curent prin corp: mâna stângã - ambele picioare, cu R(A)= 1000 Ohmi

NOTA(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii F.2.1, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 03.09.2008, la pagina 27, a se vedea imaginea asociatã.

Figura F.2.2 Limita maximã a tensiunii între punctele de atingere ale corpului uman U(c1)(t) şi a tensiunii de atingere/accesibile U(t)(t) pentru calea de curent prin corp: mâna stângã - mâna dreaptã, cu R(A)= 0 Ohm

NOTA(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii F.2.2, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 03.09.2008, la pagina 28, a se vedea imaginea asociatã.


Figura F.2.3 Limita maximã a tensiunii între punctele de atingere ale corpului uman U c(1)(t) şi a tensiunii de atingere/accesibile U(t)(t) pentru calea de curent prin corp: picior stâng - picior drept, cu R(A)= 4000 Ohmi

NOTA(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii F.2.3, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 03.09.2008, la pagina 28, a se vedea imaginea asociatã.



┌─────────┐
│ START │
└───╥─────┘

v
┌────────────────────────────────────────────────┐
│Introducerea datelor de bazã: │
│- tensiunea şi frecvenţa nominalã a reţelei de │
│alimentare [U(n)=25V, f(n)=50 Hz] │
│- rezistivitatea solului P(sol)[ohm.m] şi │
│variaţiile sezoniere ale acesteia în secţiunea │
│alimnetarã unde se proiecteazã CPP │
└─────────────────────╥──────────────────────────┘

v
┌─────────────────────────────────────────────────┐
│Concepţia minimalã de proiectare pentru │
│satisfacrerea cerinţelor: │
│- alegerea iniţialã a materialului şi secţiunii │
│ CPP; │
│- amplasarea conductorului pe stâlpii LCA; │
│ rezistenţa de dispersie a stâlpilor; │
│- durata maximã de deconectare a defectului │
│ prin protecţia de bazã t(pb)[S); │
│- ducata maximã de deconectare a defectului │
│ prin protecţia de rezervã t(pr)[S]. │
└──────────────────────╥──────────────────────────┘

v
┌───┐
│ 1 │
└─╥─┘

v
┌─────────────────────────────────────────────────┐
│Calculul regimurilor electrice (permanent de │
│funcţionare continuã, permanent forţat şi de │
│scurtã duratã) în vederea determinãrii: │
│- curentului de regim permanent de funcţionare │
│continuã şi de funcţionare forţatã şi distribuţia│
│acestora între conductoarele liniei de contact, │
│şinele de cale feratã şi conductorul de protecţie│
│principal; │
│- curentului de defect (scurtcircuit în │
│condiţiile cele mai dezavantajoase) şi │
│distribuţia acestuia prin conductorul de │
│protecţie principal │
└─────────────────────╥───────────────────────────┘

v
┌─────────────────────────────────────────────────┐
│Calculul regimului termic al conductorului de │
│protecţie principal │
│- doar pentru regim de scurtã duratã sau regim │
│temporar în cazul CPPLP; │
│- pentru regim de scurtã duratã, regim permanent │
│de funcţionare continuã şi regim permanent de │
│funcţionare forţatã, în cazul CPPLPICT │
└─────────────────────╥───────────────────────────┘
║ ┌───┐
v │ 1 │
┌──────────────────────────────┐ └───┘
│ Temperaturile finale ale CPP │ ^
│ depãşesc temperaturile │ ║
│ maxime admisibile pentru │ ┌──────────╨───────────┐
┌───┐ NU │ regimurile de mai sus? │DA │Alege un alt conductor│
│ 2 │<═══╛──────────────────────────────╘══>│de secţiune mai mare │
└───┘ │şi/sau fabricat din │
│alte materiale │
└──────────────────────┘



Figura F.3.1 Organigrama calculelor privind proiectarea instalaţiilor de protecţie care utilizeazã conductor de protecţie principal



┌─────┐
│ 2 │
└──╥──┘

v
┌─────────────────────────────────────────────────┐
│Determinarea maximului tensiunii de atingere de │
│calcul pãrţi conductoare accesibile - şine c.f. │
│şi a tensiunii de atingere de calcul şine │
│c.f.-pãmânt de referinţã │
└─────────────────────╥───────────────────────────┘

v
┌────────────────────────────────────────────┐
│ Maximul tensiunii de atingere de calcul │
│ pentru secţiunea studiatã este mai mic │
│ decât limit tensiunii de atingere │
│ corespunzãtoare duratei regimului şi cãii │
│ de curent prin corp, determinatã conform │
│ organigramei F.1? │
NU └─╥──────────────────────────────────────────╖ DA
║ v
v ╔════╝
┌──────────────────────────────────┐ ║
│Îmbunãtãţirea soluţiei tehnice de │ v
│proiectare (modificarea schemei │ ┌────────────────────┐
│de protecţie, modificarea lungimii│ │Proiectare terminata│
│şi/sau secţiunii conductorului de │ └────────╥───────────┘
│protecţie principal, reducerea │ ║
│timpului maxim de deconectare a │ v
│circuitului defect, alegerea unor │ ┌────────┐
│stâlpi cu rezistenţã de dispersie │ │ STOP │
│la pãmânt mai micã, introducerea │ └────────┘
│de dispozitive limitatoare de │
│tensiune, reducerea rezistenţei │
│şine c.f.-pãmânt de referinţã │
│prin intermediul unor prize de │
│pãmânt suplimentare etc.) │
└────────────╥─────────────────────┘

v
┌───┐
│ 1 │
└───┘



ANEXA G (informativã)


─────────────────────
la normativul feroviar
───────────────────────

Exemple de scheme electrice pentru conexiunea CPP la instalaţiile IFTE şi SCB

G.1. - Scheme electrice pentru instalaţii care utilizeazã conductor de protecţie principal tip CPPLP

Figura G.1.1 Schemã electricã pentru linie simplã de cale feratã echipatã cu circuite de cale bifilare

NOTA(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurei G.1.1 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 636 din 03.09.2008, la pagina 31, a se vedea imaginea asociatã.


Figura G.1.2 Schemã electricã pentru linie simplã de cale feratã echipatã cu circuite de cale monofilare sau neechipatã cu circuite de cale

NOTA(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurei G.1.2 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 636 din 03.09.2008, la pagina 31, a se vedea imaginea asociatã.


NOTĂ:
În figurile G.1.1 şi G.1.2, şinele cãii ferate s-au notat cu S1 şi S2, iar transformatoarele de putere din STEF cu 1T, respectiv 2T; celelalte abrevieri folosite sunt explicate la pct. 1.6 din textul normativului feroviar.

G.2. - Scheme electrice pentru instalaţii care utilizeazã conductor de protecţie principal tip CPPLPICT

Figura G.2.1 Schemã electricã pentru linie simplã de cale feratã echipatã cu circuite de cale bifilare

NOTA(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurei G.2.1 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 636 din 03.09.2008, la pagina 32, a se vedea imaginea asociatã.

Figura G.2.2 Schemã electricã pentru linie simplã de cale feratã echipatã cu circuite de cale monofilare sau neechipatã cu circuite de cale

NOTA(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurei G.2.2 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 636 din 03.09.2008, la pagina 32, a se vedea imaginea asociatã.

NOTĂ:
În figurile G.2.1 şi G.2.2, şinele cãii ferate s-au notat cu S1 şi S2, iar transformatoarele de putere din STEF cu 1T, respectiv 2T; celelalte abrevieri folosite sunt explicate la pct. 1.6 din textul normativului feroviar.

___________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016