Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   NORMA TEHNICA FEROVIARA din 25 martie 2009  Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

NORMA TEHNICA FEROVIARA din 25 martie 2009 "Infrastructura feroviara - Instalatii fixe Tractiune electrica. Prevederi de protectie impotriva socului electric prin atingere directa, pentru linii de cale ferata electrificate in sistemele 1 x 25 kV, 50 Hz si 2 x 25 kV, 50 Hz" NTF nr. 75-003:2009

EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 7 mai 2009

Preambul
Prezenta normã tehnicã feroviarã stabileşte cerinţele pentru instalaţiile fixe de tracţiune electricã în vederea preintampinãrii şocurilor electrice prin atingerea de cãtre oameni a pãrţilor sub tensiune din echipamentul liniilor electrice aeriene.
Aceste cerinţe se referã la:
- determinarea distanţelor de izolare în aer de siguranţã între persoane şi pãrţile aflate sub tensiune ale echipamentului liniilor electrice aeriene;
- determinarea distanţelor de izolare în aer între pãrţile sub tensiune ale echipamentului liniilor electrice aeriene şi între aceste pãrţi sub tensiune şi structurile de susţinere legate la pãmant.
Prezenta normã tehnicã feroviarã se utilizeazã la lucrãrile de proiectare, construcţie, modernizare, reparare şi întreţinere a instalaţiilor de protecţie impotriva şocurilor electrice cauzate de atingerea directã dintre persoane şi pãrţile active ale echipamentului liniilor electrice aeriene folosite pentru tracţiunea electricã.
La elaborarea prezentei norme tehnice feroviare s-au utilizat documentele de referinţã menţionate în anexa A la prezenta normã tehnicã feroviarã.
Cifrele din parantezele drepte din conţinutul normei tehnice feroviare indicã numãrul de ordine al documentelor de referinţã precizate în anexa A la prezenta normã tehnicã feroviarã.
Prezenta normã tehnicã feroviarã abrogã art. 2.1.1, 2.2.2, 3.1-3.12, 4.2.3.3, 4.2.12 din Normativul ID-33:1977 - Normativ pentru protecţia impotriva influenţelor cãilor ferate electrificate monofazat 25 kV, 50 Hz, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor şi telecomunicaţiilor nr. 1.976/1977 .

1. Obiect
1.1. Obiect
Prevenirea şocurilor electrice şi a daunelor asupra persoanelor şi instalaţiilor care ajung în atingere directã cu pãrţile active ale echipamentului de electrificare şi ale echipamentului electric al trenurilor
1.2. Abrevieri
Pentru scopul prezentei norme tehnice feroviare se vor folosi urmãtoarele abrevieri:
ELEA - echipamentul liniei electrice aeriene;
OMT - ordinul ministrului transporturilor;
MT - Ministerul Transporturilor;
ID - instrucţiune departamentalã;
NTE - normativ tehnic energetic;
LCA - linie de contact aerianã;
LEA - linie electricã aerianã;
NSS - nivelul superior al şinelor;
DIA - distanţã de izolare în aer;
STEF - substaţie de tracţiune electricã feroviarã;
PS - post de secţionare a liniei electrice aeriene pentru tracţiune electricã;
PSS - post de subsecţionare a liniei electrice aeriene pentru tracţiune electricã;
CPPLP - conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea individualã şi colectivã la pãmant a obiectelor metalice accesibile; acest tip de conductor nu intoarce curentul de tracţiune la STEF;
CPPLPICT - conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea individualã şi colectivã la pãmant a obiectelor metalice accesibile şi pentru intoarcerea curentului de tracţiune la STEF.
2. Domeniul de aplicare
2.1. Domeniul de aplicare
2.1.1. Prezenta normã tehnicã feroviarã stabileşte cerinţele obligatorii pentru mijloacele de protecţie utilizate impotriva şocului electric prin atingerea directã a pãrţilor active ale ELEA şi ale echipamentului electric al trenurilor care utilizeazã sistemele standardizate de alimentare cu energie electricã 1 x 25 kV, 50 Hz şi 2 x 25 kV, 50 Hz.
NOTĂ:
Cerinţele pentru mijloacele de protecţie prevãzute la pct. 2.1.1 se referã inclusiv la echipamentele electrice din depouri, revizii tehnice, posturi de secţionare şi de subsecţionare a liniei de contact aeriene.
2.1.1.1. Prezenta normã tehnicã feroviarã se aplicã de cãtre beneficiarii finali, deţinãtori de infrastructurã feroviarã (administratori, gestionari), operatori de transport feroviar, la intocmirea caietelor de sarcini şi a specificaţiilor tehnice în cadrul procedurilor de achiziţii publice ale lucrãrilor de proiectare, execuţie, reabilitare, modernizare, întreţinere, reparare şi exploatare a instalaţiilor de protecţie impotriva şocurilor electrice cauzate de atingerea directã de cãtre persoane a pãrţilor active ale echipamentului liniilor electrice aeriene folosite pentru tracţiunea electricã, respectiv a echipamentului electric de inaltã tensiune de pe acoperişul materialului rulant.
2.1.1.2. Prezenta normã tehnicã feroviarã se aplicã de cãtre operatorii economici la proiectarea şi realizarea lucrãrilor de construcţii, modernizare, reabilitare, întreţinere, reparare şi exploatare a liniilor electrice aeriene utilizate pentru tracţiunea electricã şi a echipamentului electric de inaltã tensiune de pe acoperişul materialului rulant.
2.1.1.3. Echipamentul liniilor electrice aeriene aflate deja în exploatare, care nu indeplinesc în totalitate prevederile prezentei norme tehnice feroviare, poate fi utilizat în continuare pânã la executarea lucrãrilor de reparaţii capitale sau a lucrãrilor de modernizare.
2.1.2. Prezenta normã tehnicã feroviarã nu se aplicã:
- metrourilor, tramvaielor şi altor sisteme de transport electric urban, precum şi sistemelor de tracţiune electricã minierã;
- echipamentului electric dintr-o zonã protejatã (de exemplu, o secţiune a cãii electrificate situatã în interiorul unui loc de muncã ingrãdit) şi echipamentului electric din substaţiile de tracţiune electricã, [24], [25] şi [26].
2.1.3. Clasa de risc a lucrãrilor privind prevederile de protecţie împotriva şocului electric prin atingere directã
2.1.3.1. În conformitate cu [32] şi [39], echipamentul liniilor electrice aeriene de contact (cu excepţia echipamentului electric din PS şi PSS) şi lucrãrile privind prevederile de protecţie faţã de acest echipament sunt de clasã de risc 1A.
2.1.3.2. Echipamentul electric din PS şi PSS este de clasa de risc 2A.
2.1.3.3. În conformitate cu [29], certificatul de siguranţã specificã reţelei este eliberat operatorului feroviar de cãtre Autoritatea de Siguranţã Feroviarã Romanã - ASFR.
2.2. Cerinţe generale
2.2.1. Generalitãţi
În cazul lucrãrilor noi, dacã elaborarea proiectului tehnic a fost efectuatã inainte de data intrãrii în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare, cerinţele aplicabile normativelor precedente trebuie sã continue sã fie indeplinite.
Dacã elaborarea proiectului tehnic a fost efectuatã dupã data intrãrii în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare, Compania Naţionalã de Cãi Ferate "CFR" - S.A., organele de control ale Autoritãţii Feroviare Romane - AFER, operatorii de transport feroviar şi administratorii de infrastructurã trebuie sã indeplineascã cerinţele stabilite în aceastã normã.
2.2.2. Linii de cale feratã electrificate
2.2.2.1. Prezenta normã tehnicã feroviarã se aplicã tuturor liniilor electrificate noi şi existente de pe infrastructura feroviarã care utilizeazã unul dintre sistemele standardizate de electrificare a cãii ferate 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz, cu caracteristicile electrice precizate la [11].
2.2.2.2. Cerinţele din prezenta normã tehnicã feroviarã sunt obligatorii pentru infrastructura deţinutã de Compania Naţionalã de Cãi Ferate "CFR" - S.A. sau de un alt administrator de infrastructurã feroviarã şi pentru modificãrile la aceastã infrastructurã pentru care aprobarea de principiu privind execuţia lucrãrilor este datã dupã data intrãrii în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare.
2.2.2.3. Lucrãrile de protecţie impotriva şocului prin atingerea directã a elementelor ELEA aflate sub tensiune se vor executa pe baza unui proiect intocmit în acest scop, conform prevederilor prezentei norme tehnice feroviare.
2.2.2.4. Liniile de cale feratã electrificatã se vor pune în funcţiune numai dupã ce în urma analizei efectuate de beneficiar, proiectant şi executant asupra rezultatelor verificãrilor şi mãsurãtorilor de la pct. 7 din prezenta normã tehnicã feroviarã se va constata cã cerinţele prevãzute în aceasta sunt respectate.
Volumul mãsurãrilor se va stabili prin caietul de sarcini sau specificaţia tehnicã avizate de deţinãtorul instalaţiilor şi AFER.
2.2.3. Staţii de cale feratã
2.2.3.1. Prezenta normã tehnicã feroviarã se aplicã tuturor staţiilor de cale feratã din cadrul infrastructurii feroviare care vor folosi sistemele standardizate de electrificare cu linii aeriene 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz.
2.2.3.2. Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare sunt obligatorii pentru staţiile de cale feratã noi şi pentru modificãrile asupra staţiilor de cale feratã existente, de la data intrãrii în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare.
2.2.3.3. La o staţie de cale feratã prevederile contractuale (în cazul unei inchirieri) nu schimbã prin ele insele deţinãtorul de sarcini privind cerinţele obligatorii din prezenta normã tehnicã feroviarã.
2.2.4. Vehicule feroviare
2.2.4.1. Prezenta normã tehnicã feroviarã se aplicã vehiculelor feroviare care vor funcţiona pe infrastructura feroviarã, care utilizeazã sistemele standard de electrificare 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz.
2.2.4.2. Toate vehiculele feroviare noi şi modernizate trebuie sã indeplineascã cerinţele obligatorii pentru proiectarea vehiculelor feroviare prevãzute în prezenta normã tehnicã feroviarã.
Vehiculele feroviare aflate în exploatare care nu întrunesc cerinţele din prezenta normã tehnicã feroviarã vor fi aliniate la prevederile acesteia cu ocazia primei reparaţii cu ridicarea de pe osie (RR, RG).
În cazurile în care vehiculele feroviare sunt modificate în domeniul acoperit de pct. 2.1 al prezentei norme tehnice feroviare, proiectul trebuie sã fie revizuit şi în locurile unde practic ele s-au aliniat la acesta.
2.3. Cerinţe în legãturã cu obiectul normei aflate în alte documente
Aceste cerinţe sunt stabilite într-un numãr de reglementãri, aşa cum se detaliazã mai jos:
- cerinţele pentru legarea la pãmant şi pentru legãturile care asigurã continuitatea circuitului de tracţiune pe liniile electrificate, precizate în [8];
- cerinţele pentru protecţia persoanelor care lucreazã pe sau langã liniile electrice aeriene 25 kV, 50 Hz, stabilite în normele specifice şi generale de protecţie a muncii precizate în [2] şi [3];
- cerinţele specifice pentru parapete şi poduri peste liniile electrificate, precizate la [8];
- cerinţele pentru prevederea indicatoarelor şi notelor de avertizare pe liniile electrificate, necesare pentru a preveni accesul direct al persoanelor la obiectele aflate sub tensiune, precizate în [15] şi în anexa B din [8].
3. Definiţii
În sensul prezentei norme tehnice feroviare termenii specifici se definesc dupã cum urmeazã:
3.1. Generalitãţi
3.1.1. sistem feroviar - totalitatea subsistemelor pentru zone structurale şi operaţionale privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional din România cu sistemul de transport feroviar transeuropean şi interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare vitezã, precum şi gestionarea şi exploatarea sistemului ca întreg, [35] şi [36];
3.1.2. administrator de infrastructurã feroviarã - orice organism sau orice operator economic care are ca obiect principal de activitate administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare. Funcţiile administratorului de infrastructurã de pe o reţea sau o parte a unei reţele pot fi alocate, în conformitate cu reglementãrile în vigoare, mai multor organisme sau operatori economici, [36] art. 1 alin. 10;
3.1.3. operator de transport feroviar - orice operator economic cu capital de stat ori privat a cãrui activitate principalã constã în efectuarea de prestaţii de transport de marfã şi/sau de cãlãtori pe calea feratã, tracţiunea fiind asiguratã în mod obligatoriu de acest operator economic. Acest termen include, de asemenea, şi operatorii economici care asigurã numai tracţiunea, [28] şi [37].
3.1.4. zone publice - acele zone din infrastructura deţinutã de Compania Naţionalã de Cãi Ferate "CFR" - S.A. şi din alte zone aflate sub controlul unui administrator de infrastructurã feroviarã, în scopul prezentei norme tehnice feroviare, zone în care publicului ii este permis accesul în mod nerestricţionat, [8];
3.1.5. zone cu acces liber - acele zone în care publicul are acces nerestricţionat, fãrã controlul exercitat de Compania Naţionalã de Cãi Ferate "CFR" - S.A. sau de un administrator de infrastructurã feroviarã, aşa cum este, de exemplu, un drum pietonal pe marginea cãii ferate, în afara unei ingrãdiri cu gard;
3.1.6. zone cu acces restricţionat - acele zone din infrastructura deţinutã de Compania Naţionalã de Cãi Ferate "CFR" - S.A. sau din altã infrastructurã aflatã sub controlul unui administrator de infrastructurã feroviarã, în scopul prezentei norme tehnice feroviare, în care aceştia permit numai accesul persoanelor autorizate, [8];
3.1.7. zonã protejatã - zonã care conţine instalaţia sau instalaţiile la care se executã lucrãri şi în care s-au luat mãsuri, de cãtre personalul unitãţii de exploatare, menite sã impiedice apariţia accidentalã a tensiunii. Zona protejatã se delimiteazã fizic de la punctele de unde s-a fãcut separarea vizibilã, respectiv s-au scos de sub tensiune instalaţiile (instalaţia) la care se lucreazã. Accesul în astfel de zone este permis numai persoanelor autorizate;
3.1.8. trecere la nivel publicã - trecere pe unde publicul are voie sã traverseze calea feratã cu condiţia respectãrii mãsurilor de securitate aferente, [8];
3.1.9. trecere la nivel privatã - trecere utilizatã, în general, pentru accesul la un tren sau la o activitate; în acest loc, în mod normal, trebuie limitat accesul publicului, [8];
3.1.10. trecere la nivel cu acces controlat - trecere la care publicul nu are, în mod normal, acces, situatã într-o zonã aflatã sub controlul administraţiei feroviare care reglementeazã şi utilizarea acesteia (de exemplu, în depouri şi triaje), [8];
3.1.11. drum pietonal autorizat - drum protejat, în lungul cãii ferate. Utilizarea acestui drum este permisã numai persoanelor autorizate, [8];
3.1.12. suprafaţã de circulaţie - orice punct al unei suprafeţe pe care persoanele pot staţiona sau circula, [8];
3.1.13. secţiune de circuit - parte a unui circuit electric care are propriile valori ale tensiunilor nominale pentru coordonarea izolaţiei: tensiunea nominalã de izolaţie, tensiunea nominalã de ţinere la impuls 1,2/50æs, definiţie bazatã pe [9];
3.1.14. structurã de susţinere - elemente care susţin conductoarele şi izolatoarele unei linii aeriene de contact, [7];
3.1.15. deţinãtor - orice persoanã juridicã având calitatea de proprietar sau de imputernicit, care exploateazã pe termen lung o instalaţie ori un vehicul de cale feratã;
3.2. Linii de cale feratã electrificate aerian
3.2.1. echipamentul liniei electrice aeriene (ELEA) - un ansamblu de conductoare suspendate deasupra liniei ferate pentru alimentarea trenurilor cu energie electricã, impreunã cu accesoriile, izolatoarele şi alte anexe, inclusiv separatoarele, fixatoarele, conductoarele de protecţie tip CPPLP şi CPPLPICT şi fiderele pentru PS, PSS (echipate cu autotransformatoare în cazul sistemului de alimentare 2 x 25 kV, 50 Hz);
NOTĂ:
În scopul prezentei norme tehnice feroviare, definiţia echipamentului liniei electrice aeriene include toate fiderele şi conductoarele aeriene (inclusiv izolatoarele, accesoriile de prindere ale acestora şi echipamentul electric monofazat şi bifazat din PS, PSS).
3.2.2. linie de contact - un sistem de conductoare destinat alimentãrii cu energie electricã a vehiculelor feroviare prin intermediul echipamentului de captare a curentului, [8];
3.2.3. linie de contact aerianã - o linie de contact plasatã deasupra sau lateral faţã de acoperişul vehiculelor şi care alimenteazã cu energie electricã vehiculele printr-un echipament de captare a curentului montat pe acoperişul acestora, [8];
NOTĂ:
Fiderul de intãrire nu este inclus în linia de contact aerianã.
3.2.4. parte conductoare - parte capabilã sã conducã un curent electric;
3.2.5. pãrţi active - orice conductor sau orice parte conductoare a ELEA, destinat/destinatã a fi sub tensiune în funcţionare normalã, inclusiv întreaga lungime a unui izolator ori a unui pantograf şi alte echipamente electrice montate pe acoperişul vehiculelor feroviare, [8];
NOTĂ:
Prin convenţie, şinele de rulare şi pãrţile conectate la ele nu vor fi considerate pãrţi active.
3.2.6. parte conductoare accesibilã - parte conductoare a unui echipament electric care poate fi atinsã şi care, în mod normal, nu este sub tensiune, dar care poate ajunge sub tensiune în cazul deteriorãrii izolaţiei de bazã (definiţie bazatã pe [8]);
NOTĂ:
O parte conductoare a unui echipament electric care nu poate fi pusã sub tensiune în caz de defectare decât prin intermediul unei pãrţi conductoare nu este consideratã parte conductoare accesibilã.
3.2.7. atingere directã - contact între persoane sau animale şi pãrţi active (definiţie bazatã pe [8] şi [23]);
3.2.8. atingere indirectã - contact între persoane sau animale şi pãrţi conductoare accesibile care au devenit active în condiţii de defectare, [8] şi [23];
3.2.9. şoc electric - efect patofiziologic care apare la trecerea unui curent electric prin corpul omului sau al unui animal, [8];
3.2.10. deschidere - parte a liniei aeriene de contact situatã între douã suporturi sau între douã puncte de suspendare succesive, [7];
3.2.11. distanţã de izolare în aer - cea mai scurtã distanţã în aer între douã pãrţi conductoare, [9];
3.2.12. distanţã de fir întins - dimensiunea unui fir imaginar intins între o suprafaţã de circulaţie şi o parte activã aflatã în apropierea marginii unui obstacol;
3.2.13. izolaţie funcţionalã - izolaţia între pãrţi conductoare care este necesarã numai pentru buna funcţionare, [9] (a se vedea figura 1);
3.2.14. izolaţie de bazã - izolaţia pãrţilor active destinatã sã asigure protecţia de bazã impotriva şocurilor electrice, [9] (a se vedea figura 1);

Figura 1 - Exemple de izolaţie realizatã cu distanţã de izolare în aer, [9]

--------------
NOTĂ(CTCE)
Figura 1 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2009, la pagina 11 (a se vedea imaginea asociatã).

3.2.15. izolaţie suplimentarã - izolaţie independentã aplicatã în plus faţã de izolaţia de bazã pentru a asigura protecţia impotriva şocurilor electrice în cazul deteriorãrii izolaţiei de bazã. Solicitarea electricã a izolaţiei suplimentare, în cazul unui defect, poate fi diferitã de solicitarea izolaţiei de bazã în condiţii normale de exploatare, [9] (a se vedea figura 1);
NOTE:
1. Izolaţia suplimentarã poate fi realizatã ca un strat de izolaţie solidã.
2. În cazul unei combinaţii de distanţã de izolare în aer insuficientã şi de izolaţie solidã bine dimensionatã pot sã aparã descãrcãri parţiale.
3.2.16. izolaţie dublã - izolaţie care cuprinde atat izolaţia de bazã, cât şi izolaţia suplimentarã, [9] (a se vedea figura 1);
3.2.17. izolaţie întãritã - sistem de izolaţie unic aplicat pãrţilor active, care asigurã un grad de protecţie impotriva şocurilor electrice echivalent cu cel al unei izolaţii duble, [9];
NOTĂ:
Termenul "sistem de izolaţie unic" nu implicã faptul cã izolaţia trebuie sã fie o piesã omogenã. Sistemul poate cuprinde mai multe straturi care nu pot fi incercate individual ca în cazul izolaţiei de bazã sau al celei suplimentare.
3.2.18. distanţã de izolare în aer, staticã - distanţã care determinã izolarea în aer între:
a) pãrţile active ale ELEA şi pãrţile legate la pãmant ale trenurilor;
b) pãrţile active ale ELEA şi alte pãrţi ale ELEA care pot deveni legate la pãmant;
c) pãrţile active ale ELEA şi structurile de susţinere (de exemplu: poduri, tuneluri);
d) pãrţile active ale ELEA şi alte pãrţi active ale ELEA aflate la faze diferite;
e) pãrţile active ale trenurilor electrice şi pãrţi legate la pãmant ale ELEA;
f) pãrţile active ale trenurilor electrice şi structurile de susţinere;
g) pãrţile active ale trenurilor electrice şi alte pãrţi active ale ELEA aflate la faze diferite, distanţã care existã când toate pãrţile sunt nemişcate şi nu sunt susceptibile de mişcãri dinamice, [9];
3.2.19. distanţã de izolare în aer dinamicã (de trecere) - distanţã de izolare în aer, care este obţinutã printr-o reducere momentanã a distanţei de izolare staticã în aer, cauzatã de mişcarea dinamicã a echipamentului liniei aeriene şi de trecerea trenurilor;
3.2.20. ridicarea (înãlţarea) firului de contact - deplasare ascendentã verticalã a firului de contact care se ridicã în timpul trecerii pantografului;
3.2.21. distanţã de izolare în aer de securitate - distanţã, în linie dreaptã, între o suprafaţã de circulaţie şi pãrţile active ale ELEA, necesarã pentru a preveni atingerea directã între persoane şi pãrţile active, [9];
NOTĂ:
Aceastã distanţã de izolare în aer asigurã izolaţia intãritã între pãrţile active ale ELEA şi suprafaţa de staţionare.
3.2.22. distanţã de izolare în aer pe suprafaţã - cea mai scurtã distanţã pe suprafaţa unui material electroizolant între douã pãrţi conductoare, [9];
3.2.23. înãlţimea echipamentului liniei electrice aeriene - distanţa de la nivelul superior al şinei pânã la cel mai de jos conductor sau accesoriu al LEA, mãsuratã perpendicular pe planul cãii ferate, [7];
3.2.24. înãlţimea minimã a echipamentului liniei electrice aeriene - valoarea minimã a înãlţimii conductoarelor şi accesoriilor LEA, necesarã pentru a evita formarea arcului electric între acestea şi vehicule, în toate condiţiile de funcţionare, [7];
3.2.25. barierã - element care asigurã protecţia impotriva atingerii directe din toate direcţiile obişnuite de acces, [8];
3.2.26. obstacol - element care impiedicã o atingere directã accidentalã, insã nu impiedicã o atingere directã voitã, [8];
NOTĂ:
Obstacolele se pot realiza din materiale compacte (zidãrie, panouri pline) sau din plase.
3.2.27. gabarit de liberã trecere - contur geometric transversal limitã, în plan vertical, perpendicular pe axa longitudinalã a cãii, în interiorul cãruia, în afarã de materialul rulant, nu se admite sã pãtrundã nicio parte a construcţiilor (poduri, tuneluri, pasaje superioare, pasarele etc.) sau a instalaţiilor fixe CF (semnale, coloane etc.) şi nici materiale sau obiecte depozitate în lungul liniei curente ori în staţii. Fac excepţie instalaţiile care, în timpul funcţionãrii, acţioneazã direct asupra materialului rulant, ca: franele de cale, instalaţiile liniei de contact, braţul coloanelor hidraulice, elevatoarele de cãrbuni etc., cu condiţia ca aceste instalaţii sã fie astfel amplasate incat, în stare de repaus, sã nu vinã în contact direct cu acele elemente ale materialului rulant asupra cãrora acţioneazã în timpul funcţionãrii, [21];
NOTĂ:
Gabaritul de liberã trecere asigurã circulaţia trenurilor în deplinã siguranţã fãrã limitarea vitezei sau alte ingrãdiri.
3.2.28. gabarit pentru lucrãri de artã şi alte construcţii - gabarit de liberã trecere privind lucrãrile de artã şi diferite construcţii, altele decât cele menţionate la pct. 3.2.29-3.2.31;
3.2.29. gabarit pentru elemente ale instalaţiilor CF - gabarit de liberã trecere privind semnalele, coloanele hidraulice, gardurile, stalpii şi alte elemente ale instalaţiilor cãilor ferate, anexa B din [21];
3.2.30. gabarit pentru tuneluri CF - gabarit de liberã trecere privind tunelurile şi polatele de cale feratã (a se vedea anexa B din [21]);
3.2.31. gabarit pentru linii electrificate şi electrificabile - gabarit de liberã trecere pe linii electrificate sau electrificabile (a se vedea condiţiile precizate în anexa B din [21]);
3.2.32. îngrãdire de lucru - ingrãdire care delimiteazã material zona de lucru într-o instalaţie electricã;
3.2.33. tensiune nominalã - valoarea tensiunii unui element component, dispozitiv sau echipament, fixatã de cãtre producãtor, la care se face referire pentru funcţionare şi pentru caracteristicile funcţionale, [9];
3.2.34. tensiune localã - cea mai mare valoare efectivã a tensiunii în curent alternativ care poate apãrea între douã puncte ale unei izolaţii date, fiecare circuit susceptibil sã influenţeze valoarea efectivã mai sus menţionatã fiind alimentat la tensiunea lui permanentã maximã, [9];
NOTĂ:
Permanent inseamnã cã tensiunea dureazã mai mult de 5 minute, aşa cum este U(max1) din [11];
3.2.35. tensiune localã de vârf - cea mai mare valoare a tensiunii care poate sã aparã în serviciu printr-o anumitã izolaţie, [9];
3.2.36. tensiunea permanentã maximã [U(max1)] - valoarea efectivã maximã a tensiunii care poate sã fie prezentã mai mult de 5 minute, [11];
3.2.37. tensiunea temporarã maximã [U(max2)] - cea mai mare valoare efectivã a tensiunii care poate sã aparã pentru o duratã limitatã de timp, (0,5-300s], [11];
3.2.38. supratensiunea de lungã duratã cea mai ridicatã [U(max3)] - tensiunea definitã ca cea mai ridicatã valoare a supratensiunii de lungã duratã pentru t = 20ms. Aceastã valoare este independentã de frecvenţã, [11];
3.2.39. tensiune nominalã de izolaţie [U(Nm)] - valoarea efectivã a tensiunii de ţinere a echipamentului sau a unei pãrţi a acestuia, fixatã de cãtre producãtor, ce caracterizeazã capacitatea de ţinere permanentã (peste 5 minute) a izolaţiei acestuia, [9];
NOTE:
1. U(Nm) este o tensiune între o parte activã a echipamentului şi pãmant sau o altã parte activã. Pentru materialul rulant pãmantul este reprezentat de cutia vagonului, iar pentru instalaţiile fixe de tracţiune electricã pãmantul este reprezentat de şinele de cale feratã, dacã nu se precizeazã altã reprezentare a acestuia.
2. Pentru circuite, sisteme şi subsisteme în aplicaţii feroviare aceastã definiţie este de preferat faţã de definiţia "cea mai ridicatã tensiune pentru echipament" care este utilizatã în mare mãsurã în standardele internaţionale.
3. U(Nm) nu este necesar sã fie egalã cu tensiunea nominalã, care este, în principal, legatã de caracteristicile funcţionale.
4. U(Nm) este mai mare sau egalã cu tensiunea localã. In consecinţã, pentru circuitele conectate direct la linia de contact U(Nm) ≥ U(max1), [11];
3.2.40. tensiune nominalã de ţinere la impuls [U(Ni)] - valoare a tensiunii de ţinere la impuls, a echipamentului sau a unei pãrţi a acestuia, fixatã de cãtre producãtor, ce caracterizeazã capacitatea de ţinere a izolaţiei acestuia impotriva supratensiunilor tranzitorii, [9];
NOTĂ:
U(Ni) este mai mare sau egalã cu tensiunea localã de vârf.
3.2.41. supratensiune - orice tensiune care are o valoare de vârf ce depãşeşte valoarea de vârf corespunzãtoare (inclusiv supratensiunile repetitive) tensiunii maxime în regim permanent, în condiţii normale de funcţionare, [9];
3.2.42. supratensiune temporarã (TOV) - supratensiune de frecvenţã egalã cu frecvenţa reţelei de alimentare, de lungã duratã, [9] şi [11];
NOTE:
1. Supratensiunea poate fi neamortizatã sau slab amortizatã. În unele cazuri, frecvenţa ei poate fi de cateva ori mai micã decât frecvenţa de alimentare.
2. O supratensiune temporarã este independentã de încãrcarea reţelei. Aceasta se caracterizeazã printr-o curbã tensiune/timp.
3.2.43. supratensiune tranzitorie - supratensiune de scurtã duratã care nu depãşeşte cateva milisecunde, care apare din cauza transferului de curent, [9];
NOTĂ:
O supratensiune tranzitorie depinde de încãrcarea reţelei. Aceasta nu poate fi caracterizatã printr-o curbã tensiune/timp. În esenţã, o supratensiune tranzitorie este rezultatul unui transfer de curent de la o sursã la o sarcinã (reţea).
3.2.44. supratensiune de comutaţie - supratensiune tranzitorie care apare în orice punct al unei reţele din cauza unei comutaţii sau a unui defect, [9];
3.2.45. supratensiune de trãsnet - supratensiune tranzitorie care apare în orice punct al unei reţele din cauza unei descãrcãri atmosferice, [9];
3.2.46. CPPLP - conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea la pãmant a pãrţilor conductoare accesibile ale ELEA. Acest conductor nu intoarce curentul de tracţiune la STEF şi este parcurs doar de curentul de defect în cazul unui defect al izolaţiei de bazã. În România acest conductor se mai numeşte "conductor colector";
3.2.47. CPPLPICT - conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea la pãmant a pãrţilor conductoare accesibile ale ELEA, dar şi pentru intoarcerea unei pãrţi din curentul de tracţiune la STEF. Condiţiile de utilizare sunt precizate de SR EN 50119:2003 şi SR EN 50122-1:2002;
3.2.48. fider de linie - conductor aerian susţinut pe aceeaşi structurã ca linia de contact aerianã pentru a alimenta puncte de injecţie succesive. Definiţie preluatã din SR EN 50122-1:2002.
4. Condiţii de exploatare luate în considerare în calculul şi aplicarea prevederilor de protecţie
4.1. Condiţiile de mediu normale, precizate de [9] şi [13], de care se ţine seama la calcularea distanţei de izolare în aer sunt:
a) temperatura aerului ambiant nu depãşeşte 40 °C, iar valoarea ei medie, mãsuratã pe o perioadã de 24 ore, nu depãşeşte 35 °C;
b) temperatura minimã a aerului ambiant este:
-10 °C pentru clasa "-10 °C la exterior";
-25 °C pentru clasa "-25 °C la exterior";
-40 °C pentru clasa "-40 °C la exterior";
c) altitudinea nu depãşeşte 1.000 m deasupra nivelului mãrii;
d) aerul ambiant nu este în mod semnificativ poluat cu praf, fum, gaze corozive, vapori sau sare, iar poluarea nu depãşeşte nivelul PD2 (a se vedea tabelele A.3, A.4 şi anexa E din [9]);
e) în mod obişnuit existã condens sau precipitaţii (sunt considerate urmãtoarele forme de precipitaţii: roua, condensul, ceaţa, ploaia, zãpada, gheaţa şi chiciura).
4.2. Condiţii atmosferice de referinţã standardizate
Condiţiile atmosferice de referinţã standardizate, pentru care se exprimã tensiunile de incercare la ţinere standardizate, [9] şi [13], sunt:
- temperatura aerului: t(0) = 20 °C;
- presiunea aerului: p(0) = 101,325 kPa (1013,25 mBar), corespunzãtoare nivelului mãrii;
- umiditatea absolutã a aerului: h(0) = 11 g/mc.
4.3. Condiţii atmosferice reale
Condiţiile atmosferice (presiunea, temperatura şi umiditatea aerului), luate în considerare la un anumit moment în exploatarea ELEA, vor fi numite în continuare condiţii atmosferice reale.
Pentru dimensionarea DIA se vor considera cele mai dezavantajoase condiţii atmosferice reale care pot sã aparã în exploatare.
4.4. Condiţii privind funcţionarea în mediu poluat
Definirea gradelor de poluare PD3, PD3A, PD4, PD4A, PD4B este necesar sã se efectueze conform anexei E din [9]:
a) pentru posturi de transformare sau de autotransformare aflate în interior, cu ventilaţie naturalã ori cu ventilaţie forţatã cu aer curat, filtrat, provenit din exterior, şi pentru cabina de conducere şi compartimentul maşinilor materialului rulant, în aceleaşi condiţii de ventilaţie, se va considera gradul de poluare PD3;
b) pentru posturi de transformare sau autotransformare aflate în exterior, protejate impotriva intemperiilor, se va considera gradul de poluare PD3;
c) pentru posturi de transformare sau de autotransformare aflate în interior, cu ventilaţie forţatã cu aer nefiltrat, provenit din exterior, şi pentru compartimentul maşinilor de pe materialul rulant, în aceleaşi condiţii de ventilaţie, se va considera gradul de poluare PD3A;
d) pentru posturi de transformare sau de autotransformare aflate în exterior, protejate impotriva intemperiilor, şi pentru izolatoare aflate în zone cu nivel scãzut de poluare, se va considera gradul de poluare PD3A;
e) pentru echipamentul electric exterior, montat pe acoperişul materialului rulant, se ia în considerare numai funcţionarea în mediu cu grad de poluare PD4;
f) pentru echipamentul electric exterior, din instalaţiile fixe de tracţiune electricã, neprotejat impotriva intemperiilor, se iau în considerare gradele de poluare PD4A şi PD4B.
4.5. Condiţii privind tensiunea şi frecvenţa de alimentare
Tensiunile şi frecvenţa nominalã de alimentare a pãrţilor active ale ELEA şi a pãrţilor active ale echipamentului de pe acoperişul materialului rulant, precum şi valorile maxime normate ce se pot intalni în exploatare sunt precizate în tabelul 4.2.3 din [11] şi în tabelul 1 din prezenta normã tehnicã feroviarã.
a) Tensiunea nominalã de alimentare a LCA este: U(n) = 25 kV, la frecvenţa nominalã de 50 Hz;
b) Tensiunea nominalã de alimentare a materialului rulant este: U(n) = 25 kV, la frecvenţa nominalã de 50 Hz.
4.6. Condiţii privind tensiunea nominalã de izolaţie U(Nm)
4.6.1. Tensiunea nominalã de izolaţie a LCA, U(Nm), este necesar sã fie cel puţin egalã cu U(max1) (27,5 kV), [9] şi [11].
a) pentru secţiunile de linie de contact aerianã alimentate de substaţii de tracţiune electricã, dotate cu transformatoare de putere, cu reglaj automat al tensiunii sub sarcinã, se recomandã sã se ia în considerare o tensiune nominalã de izolaţie, [9] şi [11]:
U(Nm) ≥ U(max1) = 27,5 kV
b) pentru secţiunile de linie de contact aerianã alimentate de substaţii de tracţiune electricã, nedotate cu transformatoare de putere, cu reglaj automat al tensiunii sub sarcinã, şi pentru secţiunile care sunt dotate cu aparataj de comutaţie, se recomandã sã se ia în considerare o tensiune nominalã de izolaţie, [9] şi [11]:
U(Nm) ≥ U(max2) = 29 kV
4.6.2. Pentru circuitele de alimentare în curent alternativ de pe vehiculele feroviare tensiunea nominalã de izolaţie este precizatã în [9]:
U(Nm) = 27,5 kV
NOTĂ:
Izolaţia echipamentului de pe acoperişul vehiculelor feroviare faţã de masa metalicã a acestora va fi consideratã izolaţie funcţionalã, [9].
4.7. Condiţii privind amplasarea liniei electrice aeriene
Limitele privind gabaritul pentru electrificare sunt precizate în [21] şi [33].
a) înãlţimea minimã de amplasare a firului de contact al liniei electrice aeriene faţã de nivelul superior al şinelor este de 5,15 m (4,99 m pentru linia de contact amplasatã pe lucrãri de artã vechi) şi trebuie sã fie asiguratã la temperatura de +47 °C şi la -5 °C, cu depunerea maximã de chiciurã, caracteristicã zonei climatice respective; dacã nu existã construcţii sau instalaţii la distanţã mai micã de 400 m, înãlţimea normalã a firului de contact va fi de 5,75 m, [21] şi [33].
În dreptul trecerilor la nivel, înãlţimea minimã a firului de contact şi a celorlalte conductoare faţã de suprafaţa drumului care intersecteazã calea feratã va fi stabilitã conform pct. 5.7.1.2 din prezenta normã tehnicã feroviarã.
b) înãlţimea maximã de amplasare a firului de contact faţã de nivelul superior al şinelor este de 6,5 m şi trebuie sã fie asiguratã la temperatura mediului ambiant de -40 °C, [21] şi [33].
c) în zona peroanelor, pãrţile active ale liniei de contact aeriene [exclusiv firul de contact pentru care se aplicã pct. 4.7 a) din prezenta normã tehnicã feroviarã] trebuie sã nu fie amplasate la o înãlţime mai mare de 5 m faţã de nivelul superior al şinelor.
4.8. Zona liniei de contact aeriene şi zona pantografului
- zona liniei de contact aeriene şi zona pantografului - zona ale cãrei limite nu sunt depãşite, în general, de o linie de contact aerianã ruptã sau de un pantograf rupt care este sub tensiune, în cazul în care pantograful ori fragmente rupte din acesta scapã de sub firul de contact, [8].
Accidental, structuri de susţinere şi echipamente pot veni în contact direct cu o linie de contact aerianã ruptã sau cu pãrţi aflate sub tensiune ale unui pantograf rupt ori scãpat de sub firul de contact. Zona liniei de contact aeriene şi zona pantografului în care este considerat probabil un astfel de contact pentru o linie de cale feratã electrificatã, în aliniament, este definitã în figura 2.
Dimensiunile X, Y, Z, definite şi reprezentate conform [8], sunt precizate pentru tracţiunea electricã din România, în cazul când se folosesc locomotive electrice echipate cu pantografe cu lungimea saniei de 1.600 mm.
NOTE:
1. În cazul în care linia de contact aerianã pãrãseşte axa cãii ferate, zona liniei de contact aeriene trebuie extinsã corespunzãtor.
2. În cazul ieşirii de sub firul de contact sau al ruperii lui, pantograful poate rãmane sub tensiune fie pentru cã este conectat cu un alt pantograf aflat sub tensiune, fie pentru cã este în funcţiune franarea electricã.
3. Nu se ia în considerare ruperea fiderelor sau a fiderelor de intãrire deoarece probabilitatea ruperii acestora este foarte micã, ele nefiind solicitate mecanic de cãtre captatorul de curent.
4. Pentru liniile electrificate aflate în tuneluri sau în apropierea unor lucrãri de artã este necesar sã se stabileascã zona liniei de contact şi zona pantograf, în conformitate cu gabaritele definite la pct. 3.2.27 - 3.2.31 din prezenta normã tehnicã feroviarã, [21].

Figura 2 - Zona liniei de contact aeriene şi zona pantograf

--------------
NOTĂ(CTCE)
Figura 2 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2009, la pagina 14 (a se vedea imaginea asociatã).

unde:
RH (NSS) - nivelul superior al şinelor;
HP - poziţia celui mai ridicat conductor al LCA, considerat a fi poziţionat în centrul cãii, în orice condiţii de exploatare;
OZ - zona liniei de contact aeriene (LCA);
PZ - zona pantograf;
TCL - axa centralã a liniei;
X = 5,0 m - maximul lui OZ la nivelul superior al şinelor;
Y = 1,75 m - maximul orizontal al zonei pantograf PZ (pentru pantograf de 1.600 mm);
Z = 7,6 m - înãlţimea maximã a pantografului rupt deasupra RH.
NOTĂ:
Zigzagul a fost luat în considerare în cadrul dimensiunii "Y".
5. Prevederi de protecţie împotriva şocului electric prin atingere directã pentru liniile de cale feratã electrificate în sistemele 1 x 25 kV, 50 Hz şi 2 x 25 kV, 50 Hz
5.1. Principii de calcul
5.1.1. ELEA trebuie sã fie proiectat, construit şi întreţinut astfel încât mijloacele de protecţie utilizate impotriva atingerii directe a pãrţilor active sã fie capabile sã minimizeze riscul daunelor provocate persoanelor şi echipamentelor.
5.1.2. Prevederile de protecţie oferite de infrastructurã impotriva atingerii directe a pãrţilor active ale ELEA sunt realizate prin urmãtoarele mijloace de protecţie:
a) distanţe de izolare în aer între elementele active ale ELEA şi structuri de susţinere, care asigurã izolaţia de bazã a LEA impotriva şocurilor electrice prin atingere directã;
b) distanţe de izolare în aer între elementele active ale ELEA şi/sau între aceste elemente active şi conductoarele liniilor de energie ori de telecomunicaţii care se aflã în vecinãtatea cãii ferate electrificate, ce asigurã izolaţia funcţionalã a ELEA;
c) distanţe de izolare în aer de securitate, care asigurã izolaţia intãritã între pãrţile active ale ELEA şi suprafeţele de circulaţie a persoanelor, definite la pct. 3.2.21 (de exemplu, peroane, treceri la nivelul cãii ferate, drumuri pietonale, rampe de descãrcare etc.);
d) distanţe de izolare în aer, care asigurã izolaţia intãritã între pãrţile active ale ELEA şi vegetaţia aflatã în vecinãtatea cãii ferate electrificate;
e) distanţe de izolare pe suprafaţã, care asigurã izolaţia de bazã, izolaţia funcţionalã sau izolaţia intãritã, definite la pct. 3.2.22;
f) obstacole, acolo unde distanţele de izolare în aer de securitate, definite la pct. 3.2.26, nu se pot obţine;
g) mãsuri de protecţie impotriva escaladãrii şi intrãrii persoanelor neautorizate în zonele cu acces restricţionat, zone definite la pct. 3.1.6.
5.1.3. Toate mijloacele de protecţie enumerate la pct. 5.1.2 vor fi dimensionate în mod obligatoriu pentru cele mai grele condiţii de exploatare la locul lor de amplasare, descrise la pct. 4, şi luand în considerare cel puţin urmãtoarele:
a) condiţiile atmosferice reale cele mai dezavantajoase de presiune, temperaturã şi umiditate;
NOTĂ:
Pentru presiune se va considera presiunea atmosfericã medie a locului, determinatã de altitudinea locului faţã de nivelul mãrii. În cazul unei secţiuni de alimentare, se va considera valoarea maximã a acesteia pentru întreaga secţiune.
b) condiţiile electrice privind:
- tensiunea nominalã a sistemului de alimentare, tensiunea localã, tensiunea nominalã de izolaţie a secţiunii;
- funcţionarea la supratensiuni atmosferice şi de comutaţie;
- tensiunea nominalã de ţinere la impuls 1,2/50 æs;
- forma elementelor din echipamentul electric între care se aflã distanţa de izolare în aer şi modelul fizic care descrie cel mai bine fenomenele electrice legate de omogenitatea campului electric (tipul de electrozi: vârf-plan, plan-plan, sferã-plan, conductor-plan paralel);
- tipul de izolaţie pe care il asigurã respectiva prevedere de protecţie;
- valoarea intensitãţii curentului maxim de scurtcircuit la locul unde se aplicã prevederea de protecţie şi prejudiciile care pot fi determinate de acest curent.
c) condiţiile de funcţionare în mediu poluat definite la pct. 4.4.
d) condiţiile de încãrcare mecanicã (in stare staticã şi în stare dinamicã) pentru ELEA.
5.1.4. Distanţele minime de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia de bazã sau izolaţia funcţionalã se dimensioneazã conform pct. G2 din anexa G la [9] şi sunt mai mari sau cel puţin egale cu distanţele minime de izolare în aer considerate pentru aceeaşi tensiune nominalã de izolaţie pentru cele douã tipuri de izolaţie amintite. Reducerea distanţelor de izolare pe suprafaţã nu este permisã în cazul când acestea asigurã izolaţia funcţionalã sau izolaţia de bazã.
5.1.5. Distanţele minime de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã se dimensioneazã pentru 2 x U(Nm), unde U(Nm) este tensiunea nominalã de izolaţie corespunzãtoare tensiunii nominale de alimentare, [9].
5.2. Clasificarea distanţelor de izolare în aer care asigurã diverse tipuri de izolaţie
5.2.1. În textul prezentei norme tehnice feroviare distanţele de izolare în aer care asigurã diverse tipuri de izolaţie vor fi clasificate în funcţie de valorile pe care le pot lua, [9], astfel:
a) distanţele de izolare în aer care asigurã izolaţia de bazã şi izolaţia suplimentarã sunt:
- normale;
- sporite.
b) distanţele de izolare în aer care asigurã izolaţia funcţionalã pot fi:
- sporite;
- normale;
- reduse.
c) distanţele de izolare în aer de securitate care asigurã izolaţia intãritã între pãrţile active ale ELEA şi suprafeţele de circulaţie a persoanelor (a se vedea pct. 5.4.2.1) pot fi:
- normale;
- sporite.
NOTĂ:
Pentru DIA de la pct. a) şi b) trebuie sã fie prevãzutã cel puţin valoarea distanţei de izolare precizatã în tabelele B.1 - B.10 din anexa B.
5.2.2. În lipsa altor precizãri, categoria distanţei de izolare în aer, care urmeazã sã fie adoptatã pentru infrastructura nouã şi modificatã, trebuie sã fie cea corespunzãtoare distanţelor de izolare în aer normale.
Categoria distanţei de izolare în aer, ce urmeazã a fi adoptatã pentru vehicule de cale feratã noi care tranziteazã secţiile electrificate existente în România, trebuie sã fie normalã, în afara cazului în care se poate demonstra cã nu este rezonabil sã se aplice aceasta.
5.2.3. Pentru izolaţia funcţionalã a infrastructurii noi de electrificare şi a infrastructurii de electrificare care face obiectul unor modificãri asupra secţiilor existente, acolo unde poate fi demonstrat cã nu este practic rezonabil sã se prevadã distanţe de izolare în aer normale, adoptarea distanţelor de izolare în aer reduse trebuie sã fie permisã când justificarea sa poate fi fãcutã pe baza urmãtoarelor aspecte:
a) evaluarea riscului pentru distanţe de izolare în aer normale şi utilizarea acestora sunt inadecvate din punct de vedere practic;
b) aplicarea unor mãsurãri de control corespunzãtoare pentru DIA reduse;
c) existenţa unui sistem de apreciere competentã a tuturor acestor evaluãri, pus în funcţiune de cãtre deţinãtorul de infrastructurã care pãstreazã inregistrãrile lor.
Când sunt indeplinite condiţiile prevãzute la lit. a), evaluarea probabilitãţii şi consecinţele rezultate trebuie sã includã, dar nu trebuie sã fie limitate la:
- mãsurãri de control folosite pentru a reglementa acei factori care contribuie la realizarea DIA reduse;
- caracteristicile electrice ale sistemului de electrificare;
- valoarea curentului de defect care rezultã dintr-o defecţiune a distanţei de izolare în aer;
- aplicarea şi menţinerea toleranţelor poziţiei ELEA şi a structurii de susţinere;
- vulnerabilitatea ELEA şi a infrastructurii de a se defecta la apariţia unei defectãri a distanţei de izolare în aer;
- consecinţele pentru siguranţa persoanelor, care pot apãrea la o micşorare accidentalã a distanţei de izolare în aer;
- în cazul când se considerã corespunzãtoare folosirea unor soluţii tehnice speciale, ele trebuie sã fie folosite dupã ce evaluarea lor a fost insuşitã de deţinãtorul de infrastructurã şi dupã ce soluţia a fost reglementatã pe baza secţiunii de conformitate a acestei norme;
- considerente tehnico-economice;
d) deţinãtorul de infrastructurã trebuie sã pãstreze o inregistrare a tuturor acelor evaluãri de cazuri unde au fost adoptate distanţe de izolare în aer reduse pentru izolaţia funcţionalã.
NOTĂ:
Procesul de mai sus, referitor la clasificarea distanţelor de izolare în aer pentru un sistem de alimentare, este precizat în schema logicã de la pct. B.2 din anexa B. Valorile DIA pentru fiecare categorie a distanţelor de izolare în aer sunt precizate în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete:
- în tabelele B.1, B.3, B.5, B.7 şi B.9 din anexa B pentru electrozi vârf-plan (camp neomogen); valorile DIA din aceste tabele sunt acoperitoare pentru toate cazurile de electrozi intalnite în practicã;
- în tabelele B.2, B.4, B.6, B.8 şi B.10 din anexa B numai pentru electrozi sferã-plan sau plan-plan (camp omogen).
5.3. Protecţia prin distanţe de izolare în aer care asigurã izolaţia de bazã şi izolaţia funcţionalã în instalaţiile fixe de tracţiune electricã
5.3.1. În calculul valorilor distanţelor de izolare în aer care asigurã izolaţia de bazã şi izolaţia funcţionalã în instalaţiile fixe de tracţiune electricã trebuie sã fie luate în considerare urmãtoarele:
a) tensiunile nominale ale sistemului de alimentare (între pãrţile active şi/sau între pãrţile active şi pãmant);
b) tensiunile cele mai ridicate ale sistemului de alimentare pentru ELEA;
c) tensiunile nominale de izolare pentru ELEA;
d) tensiunea localã (aşa cum este definitã la pct. 3.2.34 al prezentei norme tehnice feroviare);
e) cele mai grele condiţii atmosferice (presiune, temperaturã, umiditate) care pot sã aparã în locul de amplasare a instalaţiilor în care se iau mãsurile de protecţie;
f) cele mai grele condiţii privind funcţionarea în mediu poluat;
g) cele mai grele condiţii privind funcţionarea la supratensiuni de comutaţie şi descãrcãri atmosferice şi modul de protecţie impotriva supratensiunilor (protecţie intrinsecã sau protecţie cu descãrcãtoare de tensiune);
h) dimensiunile vehiculelor feroviare, luand în considerare gabaritul de încãrcare static şi gabaritul de încãrcare cinematic, poziţia şi toleranţele cãii ferate, efectele curburii orizontale şi verticale, numãrul de pantografe şi distanţa între acestea, [21];
i) poziţia şi dimensiunile pãrţilor active ale ELEA permise pentru instalaţie şi toleranţele de întreţinere, înãlţãri şi alte mişcãri dinamice, mişcãri datorate vantului, temperaturii şi condiţiilor de sarcinã, [4], [5] şi [7];
j) poziţia pãrţilor active de pe vehiculul feroviar motor, inclusiv pantografele (poziţia acestora trebuie sã fie permisã de: gabaritul cinematic al pantografului, poziţia şi toleranţele cãii ferate, [8]), construcţia şi toleranţele de întreţinere ale vehiculului, efectele curburii orizontale şi verticale, imbrãcãmintea de carbon a pantografului, mişcãrile dinamice şi deflexiunile ramei pantografului.
NOTE:
1. În cuprinsul prezentei norme tehnice feroviare, atunci când se face o referire la distanţe de izolare în aer, toate izolatoarele conectate la o parte activã a ELEA trebuie considerate ca pãrţi active.
2. Toate distanţele de izolare în aer, dimensionate în articolele care urmeazã, vor reprezenta, dacã nu se face o altã precizare în text, valorile minime care trebuie respectate pentru realizarea prevederilor de protecţie respective.
3. Pentru fiecare caz de utilizare a distanţei de izolare în aer se vor analiza individual condiţiile de exploatare cele mai grele care vor fi luate în considerare pentru dimensionarea acestei distanţe.
4. Valorile minime ale distanţelor de izolare în aer pot fi majorate de proiectant pentru cerinţe şi condiţii de exploatare specifice în vederea imbunãtãţirii gradului de siguranţã.
5.3.2. Dimensionarea mijloacelor de protecţie prevãzute la pct. 5.1.2 se efectueazã dupã o impãrţire, în prealabil, a circuitelor electrice analizate în secţiuni caracterizate de condiţiile de exploatare prevãzute la pct. 4, utilizand una dintre cele douã metode de calcul pentru tensiunea nominalã de ţinere la impuls U(Ni), reglementate în [9]. La pct. B.1, anexa B, din prezenta normã tehnicã feroviarã se precizeazã schema logicã de calcul ce trebuie urmatã în vederea determinãrii U(Ni) pentru secţiunile dintr-un circuit electric.
5.3.3. Pentru dimensionarea distanţelor minime de izolare în aer care asigurã izolaţia de bazã sau izolaţia funcţionalã se va lua în considerare tensiunea nominalã de ţinere la impuls U(Ni), conform tabelelor 1, 2 şi C.1 din prezenta normã tehnicã feroviarã.
NOTĂ:
Pentru distanţele de izolare în aer care asigurã izolaţia de bazã sau izolaţia funcţionalã nu se admit valori mai mici decât cele precizate de prezenta normã tehnicã feroviarã.

Tabelul 1 - Tensiunile nominale de izolaţie între pãrţile active ale ELEA aflate la tensiuni nominale permanente diferite şi între aceste pãrţi active şi structurile de susţinere





┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────┐
│ Caracteristicile tensiunii sistemului de alimentare în curent alternativ [11]. │Tensiunea nominalã │
├─────────┬───────┬────────────────────┬────────────────────┬──────────┬────────────┤ de izolaţie în │
│Tensiunea│ Dife- │ Tensiunea nominalã │Tensiunea permanentã│Tensiunea │ Supraten- │ curent alternativ │
│nominalã │ renţa │ permanentã între │ cea mai ridicatã │temporarã │ siunea de │ corespunzãtoare │
│ perma- │de fazã│ diverse pãrţi │ (pentru t>300 s) │ maximã │lungã duratã│sistemului de ali- │
│ nentã │ │ ale ELEA │ │ pentru │ cea mai │mentare şi condiţi-│
│ a LCA │[grade]│ U(n) │ U(max1) │0,5<t≤300s│ridicatã la │ilor de exploatare │
│faţã de │ │ [kV(ef)] │ [kV(ef)] │ │ t = 20 ms │ pe secţiunea res- │
│ pãmant │ │ │ │ U(max2) │ U(max3) │ pectivã, recoman- │
│ │ │ │ │ [kV(ef)] │ [kV(ef)] │datã de [7] şi [9] │
│[kV(ef)] │ │ │ │ │ │ U(Nm) │
│ │ │ │ │ │ │ [kV(ef)] │
├─────────┼───────┼────────────────────┼────────────────────┼──────────┼────────────┼───────────────────┤
│ 25 │ - │ 25 │ 27,5 │ 29 │ 38,75 │ 27,5 │
│Cazul a) │ │ │ │ │ │ [vezi 4.6.1 a)] │
│de la │ │ │ │ │ │ sau │
│pct. │ │ │ │ │ │ 29 [vezi 4.6.1 b)]│
│5.3.5. │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼───────┼────────────────────┼────────────────────┼──────────┼────────────┼───────────────────┤
│ 25 │ 120 │ 25 x radical din 3 │27,5 x radical din 3│ 50,23 │ 67,11 │radical din 3 x │
│Cazul b) │ │ │ │ │ │27,5 [vezi 4.6.1a)]│
│de la │ │ │ │ │ │ sau │
│pct. │ │ │ │ │ │radical din 3 x 29 │
│5.3.5. │ │ │ │ │ │ [vezi 4.6.1 b)] │
├─────────┼───────┼────────────────────┼────────────────────┼──────────┼────────────┼───────────────────┤
│ 25 │ 180 │ 25 x 2 │ 27,5 x 2 │ 58 │ 77,49 │ 2 x 27,5 │
│Cazurile │ │ │ │ │ │ [vezi 4.6.1 a)] │
│c) şi d) │ │ │ │ │ │ sau │
│de la │ │ │ │ │ │ 2 x 29 │
│pct. │ │ │ │ │ │ [vezi 4.6.1 b)] │
│5.3.5. │ │ │ │ │ │ │
└─────────┴───────┴────────────────────┴────────────────────┴──────────┴────────────┴───────────────────┘



NOTĂ:
În tabelul 1, valorile din coloanele pentru care unitatea de mãsurã este precizatã în kV(ef) reprezintã valori eficace.
5.3.4. În cazul utilizãrii unui dispozitiv de comutaţie destinat întreruperii alimentãrii unei instalaţii întregi sau unei secţiuni a acesteia, tensiunea nominalã de ţinere la impuls U(Ni) (determinatã cu metoda de calcul 1 din [9]) şi distanţele de izolare în aer corespunzãtoare trebuie majorate cu 25%, [9].
5.3.5. Corelarea tensiunilor nominale de izolare U(Nm) cu tensiunile nominale permanente ale reţelei de alimentare U(n)
Corelarea tensiunilor nominale de izolare U(Nm) (in condiţiile de la pct. 4.2) cu tensiunile nominale permanente între diverse pãrţi active ale ELEA şi dintre acestea şi structurile de susţinere se va efectua conform tabelului 1, ţinandu-se seama de urmãtoarele cazuri:
a) linii convenţionale de curent alternativ cu tensiunea nominalã a liniei de contact faţã de structurile de susţinere 25 kV şi 50 Hz;
b) linii convenţionale de curent alternativ cu tensiunea nominalã a liniei de contact faţã de structurile de susţinere, 25 kV şi 50 Hz, care alimenteazã secţiuni de cale feratã electrificatã adiacente alimentate din reţeaua publicã trifazatã de inaltã tensiune, cu tensiuni între faze defazate cu 120 de grade; tensiunea nominalã între secţiunile adiacente este radical din 3 x 25 kV;
c) linii convenţionale de curent alternativ cu tensiunea nominalã a liniei de contact faţã de structurile de susţinere, 25 kV şi 50 Hz, care alimenteazã secţiuni de cale feratã electrificatã adiacente alimentate cu tensiuni defazate cu 180 grade, tensiunea nominalã longitudinalã între cele douã secţiuni adiacente ale liniei electrice aeriene fiind 50 kV, 50 Hz;
d) linii convenţionale de curent alternativ cu tensiunea nominalã a liniei de contact faţã de pãmant de 25 kV, 50 Hz, cu autotransformatoare şi fider pentru autotransformatoare (sistem 2 x 25 kV); între acest fider pentru autotransformatoare şi pãmant tensiunea nominalã este 25 kV, 50 Hz; între linia de contact şi fiderul pentru autotransformatoare tensiunea nominalã este 50 kV.
5.3.6. Corelarea tensiunii nominale de ţinere la impuls U(Ni) pentru o secţiune de circuit cu tensiunea nominalã de izolaţie U(Nm), pentru diverse categorii de supratensiune
5.3.6.1. În cazul utilizãrii metodei 1 pentru determinarea tensiunii nominale de ţinere la impuls U(Ni) a unei secţiuni de circuit, prezentatã la pct. 2.2.2.1 din [9], se recomandã folosirea valorilor din tabelul 2, stabilite pentru diverse tensiuni nominale de izolaţie U(Nm), pentru categoriile de supratensiuni OV3, OV4, în regim static, (vezi tabelul A2 din [9]).

Tabelul 2 - Tensiunile nominale de ţinere la impuls U(Ni) în funcţie de tensiunile nominale de izolaţie ale diverselor circuite U(Nm) şi de categoriile de supratensiune care caracterizeazã exploatarea acestora.





┌──────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tensiunea nominalã de izolaţie │ Tensiunea nominalã de ţinere la impuls U(Ni)[kV] │
│ U(Nm)[kV(vârf)] ├──────────────────────────────────┬─────────────────────────────────┤
│ │ OV3 │ OV4 │
│ │- circuite legate direct la │- echipament ELEA, inclusiv cel │
│ │linia de contact, fãrã protecţie │situat în PS, PSS, linii de │
│ │impotriva supratensiunilor şi │energie, care sunt expuse │
│ │care nu sunt expuse la supraten- │supratensiunilor atmosferice, │
│ │siuni atmosferice; │având o protecţie intrinsecã │
│ │- circuite de energie de tracţiune│impotriva supratensiunilor │
│ │care au dispozitiv de protecţie │atmosferice şi de comutaţie; │
│ │cu care se reduc supratensiunile │- circuite legate direct la linia│
│ │atmosferice şi de comutaţie. │de contact, care nu au dispozitiv│
│ │ │de protecţie impotriva │
│ │ │supratensiunilor atmosferice şi │
│ │ │de comutaţie, dar care sunt │
│ │ │expuse acestor supratensiuni. │
├──────────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│27,5 kV - instalaţii fixe │ 170 │ 200 │
│1 x 25 kV, exterioare - cazul a) │ │ │
│prevãzut la pct. 5.3.5 şi │ │ │
│a) prevãzut la pct. 4.6.1. │ │ │
├──────────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│29kV - instalaţii fixe │ 200/250* │ 250/325* │
│1 x 25 kV, exterioare/prescripţii │ │ │
│speciale - cazul a) prevãzut la │ │ │
│pct. 5.3.5 şi b) prevãzut la │ │ │
│pct. 4.6.1. │ │ │
├──────────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│1,73 x 27,5 kV - instalaţii fixe -│ 294 │ 346 │
│cazul b) prevãzut la pct. 5.3.5 şi│ │ │
│a) prevãzut la pct. 4.6.1. │ │ │
├──────────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│1,73 x 29 kV - instalaţii fixe/ │ 346/433* │ 433/562* │
│prescripţii speciale - cazul b) │ │ │
│prevãzut la pct. 5.3.5 şi b) │ │ │
│prevãzut la pct. 4.6.1. │ │ │
├──────────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│2 x 27,5 kV - instalaţii fixe │ 340 │ 400 │
│2 x 25 kV - cazurile c) şi d) │ │ │
│prevãzute la pct. 5.3.5 şi a) │ │ │
│prevãzut la pct. 4.6.1. │ │ │
├──────────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│2 x 29 kV - instalaţii fixe/ │ 400/500* │ 500/650* │
│condiţii speciale - cazurile c) │ │ │
│şi d) prevãzute la pct. 5.3.5 şi │ │ │
│b) prevãzut la pct. 4.6.1. │ │ │
└──────────────────────────────────┴──────────────────────────────────┴─────────────────────────────────┘



NOTE:
1. Valorile din acest tabel sunt valabile pentru instalaţii fixe de tracţiune electricã, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate şi pentru mediu nepoluat (gradul de poluare nu depãşeşte nivelul PD2 (vezi pct. 4.1 din prezenta normã tehnicã feroviarã). În cazurile de mediu poluat (gradele de poluare PD4A şi PD4B), valorile tensiunilor nominale de ţinere la impuls se vor majora corespunzãtor anexei C la prezenta normã.
2. În tabelul anterior cazurile cu prescripţii speciale (*) se referã, de exemplu, la situaţiile în care intervin supratensiuni temporare datoritã aparatelor de comutaţie (vezi pct. 5.3.4 din prezenta normã tehnicã feroviarã).
5.3.6.2. În cazul utilizãrii metodei 2, precizatã la pct. 2.2.2.2 din [9], tensiunea nominalã de ţinere la impuls U(Ni) se va stabili în urma calculului supratensiunilor de comutaţie pentru secţiunea respectivã, reţinandu-se valoarea maximã a acestora.
5.3.7. Corelarea distanţelor de izolare în aer cu tensiunile nominale de ţinere la impuls U(Ni) pentru diverse grade de poluare
Corespondenţa dintre distanţele de izolare în aer - tensiuni nominale de ţinere la impuls 1,2/50 æs, în condiţiile pct. 4.2, pentru electrozi vârf-plan este precizatã în tabelul C.1 din anexa C la prezenta normã tehnicã feroviarã, în [9] şi [13].
NOTE:
1. Valorile precizate în tabelul C.1 sunt acoperitoare pentru celelalte tipuri de electrozi intalnite în practicã (sferã-plan, plan-plan şi conductor-plan paralel).
2. În cazurile când condiţiile atmosferice reale diferã de condiţiile atmosferice prevãzute la pct. 4.2 se vor corecta valorile tensiunilor nominale de ţinere la impuls 1,2/50 æs precizate în tabelul C.1, utilizandu-se relaţiile de calcul prevãzute la pct. E.1 din anexa E la prezenta normã tehnicã feroviarã.
3. În cazurile practice când DIA între diverse elemente sub tensiune din exploatare sau între acestea şi pãmant pot fi modelate prin DIA cu electrozi sferã-plan ori plan-plan, se vor folosi relaţiile de calcul şi de corecţie cu condiţiile atmosferice reale precizate la pct. E.2 din anexa E.
5.3.8. Distanţe de izolare în aer care asigurã izolaţia funcţionalã la traversãrile liniilor electrice aeriene peste calea feratã electrificatã
Traversãrile liniilor electrice aeriene de inaltã tensiune peste calea feratã electrificatã se vor executa în conformitate cu normativul [4] şi vor respecta instrucţiunile de protecţia muncii din [2] şi [3].
5.3.9. Distanţe de izolare în aer care asigurã izolaţia funcţionalã la traversãrile liniilor aeriene de telecomunicaţii peste calea feratã electrificatã
Lucrãrile privind traversarea aerianã a liniei de cale feratã electrificatã de cãtre liniile aeriene de telecomunicaţii se vor executa numai cu cabluri cu fibre optice, fãrã elemente conductoare, cu respectarea:
- distanţelor de izolare în aer minime prevãzute la pct. 5.3.5 şi 5.3.7;
- normativelor de proiectare şi de execuţie specifice lucrãrilor de telecomunicaţii care folosesc fibre optice;
- instrucţiunilor de protecţia muncii precizate la [2] şi [3].
5.4. Protecţia realizatã prin distanţe de izolare în aer de securitate în instalaţiile fixe de tracţiune electricã
5.4.1. Cerinţe constructive generale
5.4.1.1. ELEA trebuie sã fie proiectat, executat şi întreţinut astfel încât pãrţile active ale acestuia sã fie poziţionate pentru a se minimiza riscul de daune provocate persoanelor aflate pe suprafeţele de circulaţie din zonele publice şi din zonele cu acces restricţionat.
5.4.1.2. Pãrţile active ale ELEA trebuie sã se intindã numai peste cãile ferate pentru care ele sunt necesare pentru a asigura alimentarea cu energie electricã a trenurilor electrice, iar zonele adiacente trebuie sã fie prevãzute doar pentru susţinerea, tensionarea şi poziţionarea acestor pãrţi active.
Cu excepţia izolatoarelor, pãrţile active ale ELEA nu trebuie sã fie extinse peste liniile neelectrificate, dincolo de capãtul liniilor secundare ori peste platforme sau pasaje aeriene.
Poziţionarea pãrţilor active ale ELEA deasupra intervalelor largi dintre cãi, deasupra poziţiilor de securitate şi culoarelor de acces trebuie sã fie evitatã acolo unde este practic posibil.
5.4.1.3. Izolatoarele asociate cu pãrţile active ale ELEA nu trebuie sã fie situate deasupra unor platforme sau pasaje aeriene, exceptand cazurile de dificultate specialã în care este permis ca pânã la jumãtate din înãlţimea izolatorului sã fie poziţionatã deasupra platformei ori pasajului aerian.
5.4.1.4. Pe toate structurile de susţinere ale liniei electrice aeriene şi pe gardurile imprejmuitoare ale instalaţiilor de inaltã tensiune se vor monta indicatoare de securitate (a se vedea anexa B din [8] şi [15]).
5.4.1.5. Pe pasarelele şi pe lucrãrile de artã care supratraverseazã linia de contact sau sunt invecinate cu o linie de contact se vor prevedea panouri de protecţie pentru a se evita posibilitatea atingerii acesteia cu obiecte lungi.
5.4.1.6. Pe toate pasarelele şi podurile destinate trecerii publicului se vor monta indicatoare de securitate cu condiţiile tehnice din [15] şi indicatoare cu inscripţia: "Staţionarea pe pod este interzisã".
5.4.1.7. Toate drumurile de acces la/pe langã linie (excluzand suprafeţele de circulaţie a persoanelor) trebuie sã fie realizate la nivelul şinelor sau mai jos. Acolo unde aceasta nu este posibil de realizat vor fi luate alte mãsuri pentru a reduce riscurile asociate cu pericolele de naturã electricã (de exemplu, obstacole masive, parapete).
5.4.1.8. În zona peroanelor, la trecerile la nivel şi trecerile pietonale se vor monta indicatoare care sã arate zonele permise şi zonele interzise circulaţiei publicului. De asemenea, se vor afişa reguli de comportare destinate publicului.
5.4.1.9. În cazul lucrãrilor noi se interzice punerea sub tensiune a LCA şi a echipamentului aferent dacã nu s-au efectuat lucrãrile de avizare a documentaţiei tehnice sau dacã nu s-a obţinut de cãtre constructor avizul de punere în funcţiune conform reglementãrilor în vigoare.
5.4.1.10. Dupã darea în funcţiune a unui tronson de linie electrificatã, linia de contact se considerã permanent sub tensiune.
5.4.2. Dimensionarea distanţelor de izolare în aer de securitate
5.4.2.1. Pentru dimensionarea distanţelor minime de izolare în aer de securitate, în cazul în care nu se face altã precizare în prezenta normã tehnicã feroviarã, se va considera cã tensiunea de ţinere la impuls U(Ni) este 160% din tensiunea de ţinere la impuls pentru distanţa de izolare în aer care asigurã izolaţia de bazã consideratã la pct. 5.3.3-5.3.5 din prezenta normã tehnicã feroviarã.
NOTĂ:
Pentru distanţele de izolare în aer de securitate nu se admit valori mai mici decât cele precizate de prezenta normã tehnicã feroviarã.
5.4.2.2. Distanţe de izolare în aer de securitate care asigurã izolaţia întãritã între pãrţile active ale ELEA şi persoanele de pe suprafeţele de circulaţie
Distanţele minime de izolare în aer de securitate, care asigurã izolaţia intãritã de la o suprafaţã de circulaţie accesibilã persoanelor pânã la pãrţile active ale ELEA trebuie sã fie executate conform pct. 5.1.2.1 şi figurii 14 din [8] sau aşa cum s-au modificat prin anexa G la standardul [9].
Pentru zonele publice:
- minimum 2,25 m lateral şi sub suprafaţa de staţionare;
- minimum 3,5 m deasupra suprafeţei de staţionare.
Pentru zona cu acces restricţionat:
- minimum 1,5 m lateral şi sub suprafaţa de staţionare;
- minimum 2,75 m deasupra suprafeţei de staţionare.
NOTE:
1. Distanţele minime de izolare în aer de securitate de mai sus trebuie sã se aplice în cele mai grele condiţii de temperaturã şi de încãrcare a liniei de contact intalnite în exploatare, [22].
2. Distanţele minime de izolare în aer de securitate prevãzute la pct. 5.4.2.2 au fost stabilite presupunand cã atingerea pãrţilor active accesibile, în linie dreaptã, de cãtre o persoanã de pe suprafaţa de staţionare, se efectueazã direct, fãrã a folosi diferite obiecte.

Figura 3 - Distanţe de izolare în aer care asigurã izolaţia intãritã faţã de vegetaţie

--------------
NOTĂ(CTCE)
Figura 3 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2009, la pagina 19 (a se vedea imaginea asociatã).

5.4.2.3. Distanţe de izolare în aer care asigurã izolaţia întãritã între pãrţile active ale ELEA şi suprafeţele pentru lucrãtori/personalul de întreţinere
În lipsa altor precizãri în instrucţiunile de exploatare, distanţele de izolare în aer care asigurã izolaţia intãritã între pãrţile active ale ELEA şi suprafeţele de circulaţie pentru lucrãtori/personalul de întreţinere vor fi dimensionate conform pct. 5.1.2.2 din [8].
NOTĂ:
Nu sunt incluse aici copertinele din staţii, platformele de lucru şi podelele de lucru la pasarelele semnalelor, platformele de lucru la semnale, scãrile mobile pentru lucrãri de întreţinere, nacelele hidraulice, platformele de lucru ale vehiculelor utilizate exclusiv pentru efectuarea de lucrãri la sau în vecinãtatea liniei de contact aeriene.
5.4.2.4. Distanţe de izolare în aer care asigurã izolaţia întãritã între pãrţile active ale ELEA şi vegetaţie
Vegetaţia de pe pãrţile laterale ale unei linii de cale feratã electrificatã trebuie sã fie astfel administratã încât sã se menţinã o distanţã minimã de izolare în aer de 3 m, care sã asigure izolaţia intãritã între vegetaţie şi pãrţile active ale ELEA, şi pentru a menţine fãrã vegetaţie spaţiul vertical deasupra pãrţilor active conform pct. 5.1.2.5 din [8] (a se vedea figura 3 din prezenta normã tehnicã feroviarã). În anexa D sunt stabilite cerinţele obligatorii pentru sistemul de administrare a vegetaţiei în vederea obţinerii distanţei de izolare în aer între pãrţile active ale ELEA şi vegetaţie, precizatã mai sus.
5.4.2.5. Încãrcarea şi descãrcarea vagoanelor de cale feratã
a) Operaţiunile de încãrcare şi descãrcare a diverselor produse şi mãrfuri in/din vagoanele de cale feratã descoperite sunt permise în cazul în care ELEA al cãii ferate respective este scos de sub tensiune şi pus la pãmant.
b) Operaţiunile de încãrcare şi descãrcare se pot efectua şi cu ELEA sub tensiune, cu respectarea normelor specifice de protecţia muncii [2] şi [3] şi a unei distanţe de izolare în aer de cel puţin 1,5 m, care sã asigure izolaţia intãritã între pãrţile active ale ELEA şi oamenii, mãrfurile sau utilajele cu care aceştia lucreazã. În cazul în care, în timpul operaţiunilor de încãrcare-descãrcare, aceastã distanţã nu se poate respecta în mod sigur, se va scoate în mod obligatoriu ELEA de sub tensiune şi se va pune la pãmant.
c) Vagoanele de cale feratã descoperite, încãrcate, care circulã pe liniile electrificate, trebuie sã respecte gabaritul de încãrcare static, gabaritul de încãrcare cinematic şi gabaritul de liberã trecere pe liniile electrificate, [21] şi [33].
d) În cazul încãrcãturilor negabaritice pe liniile electrificate, trebuie sã se respecte prevederile din [21], art. 14, privind asigurarea distanţei minime de izolare în aer pe verticalã între partea superioarã a încãrcãturii şi firul de contact sau orice alt conductor sub tensiune.
Dacã aceste distanţe de izolare în aer nu se pot respecta, este obligatoriu sã se scoatã linia de sub tensiune, [21].
e) Fiderele sau fiderele de linie pot fi amplasate deasupra drumurilor de încãrcare sau deasupra platformelor de încãrcare doar în cazuri deosebite, când nu existã altã soluţie. În astfel de cazuri, ele trebuie dispuse la cel puţin 12 m înãlţime deasupra drumului sau platformei de încãrcare, conform pct. 5.1.2.4 din [8].
5.4.2.6. Lucrãri de reparaţii curente şi de întreţinere în apropierea LCA
Manipularea materialelor şi utilajelor în apropierea LCA se va desfãşura cu respectarea obligatorie a normelor specifice de protecţia muncii prevãzute în [2].
Distanţele de izolare în aer de securitate între elementele active ale ELEA şi personalul angajat, materialele, utilajele şi obiectele de orice fel cu care acesta lucreazã nu trebuie sã fie mai mici de 1,5 m, [2].
5.4.3. Dimensionarea distanţelor de izolare care asigurã izolaţia pe suprafaţã
5.4.3.1. Pentru dimensionarea distanţelor de izolare pe suprafaţã, folosite pentru asigurarea izolaţiei de bazã, a izolaţiei funcţionale şi a izolaţiei intãrite, este necesar sã se ţinã seama de tensiunile de ţinere la impuls 1,2/50 æs, cu probabilitatea de ţinere de 90%, în cele mai grele condiţii atmosferice, conform pct. E.1 al anexei E la prezenta normã tehnicã feroviarã; nu se admit valori mai mici pentru aceste distanţe de izolare pe suprafaţã.
5.4.3.2. Dimensionarea distanţelor de izolare pe suprafaţã, care asigurã, impreunã cu distanţele de izolare în aer, izolaţia dublã sau intãritã, se efectueazã ţinandu-se seama cã tensiunea nominalã de izolaţie U(Nm) trebuie sã fie dublul tensiunii nominale de izolaţie impusã pentru izolaţia de bazã (pct. G2, anexa G din [9]). Nu se admit valori mai mici.
5.4.4. Stingerea incendiilor în instalaţiile de LCA
Organizarea şi desfãşurarea activitãţii de prevenire şi de stingere a incendiilor în instalaţiile de LCA se realizeazã conform reglementãrilor specifice acestui domeniu.
Se interzice stingerea cu apã sau cu soluţii lichide a obiectelor incendiate din cadrul/apropierea LCA, dacã nu se asigurã o distanţã de cel puţin 7 m pânã la oricare dintre liniile de contact aeriene aflate sub tensiune, [2].
5.5. Protecţie prin obstacole
5.5.1. Reguli generale
În cazurile când distanţele de izolare în aer de securitate prevãzute la pct. 5.4 nu se pot obţine, trebuie sã se amplaseze un obstacol între pãrţile active şi suprafaţa de staţionare.
Cu excepţia cazurilor specificate mai jos, obstacolele trebuie sã fie în concordanţã cu cerinţele pentru "obstacole" aşa cum se stabileşte în capitolul "Generalitãţi", secţiunea 5.1.3.1 sau 5.1.3.1 din [8], corespunzãtor tensiunii 25 kV, 50 Hz.
Obstacolele trebuie sã fie dimensionate şi poziţionate astfel încât distanţa de fir intins de la pãrţile active expuse la suprafaţa de staţionare sã fie de cel puţin 2,75 m.
Obstacolele trebuie sã fie construite robust şi sigur pentru a preveni modificarea lor neautorizatã şi sã fie proiectate astfel încât sã nu faciliteze escaladarea lor.
5.5.2. Obstacolele din zonele publice trebuie sã fie din construcţie de zidãrie plinã care poate fi conductoare sau neconductoare. Obstacolele din material conductiv trebuie sã fie legate la şinã în concordanţã cu cerinţele din [8]. Obstacolele de pe liniile electrificate în sistemul 25 kV, 50 Hz trebuie sã fie dimensionate şi poziţionate în concordanţã cu cerinţele pentru "obstacole" din secţiunea 5.1.3.3 şi figura 18 din [8].
5.5.3. Obstacolele din zonele restrictive trebuie sã fie ori din construcţie de zidãrie plinã sau din plasã dimensionatã corespunzãtor, dintr-un material conductiv la cel puţin IP2x, aşa cum este descris în [12]. Obstacolele din material conductiv trebuie sã fie legate la pãmant, [8]. Obstacolele pentru liniile electrificate în 25 kV, 50 Hz trebuie sã fie dimensionate şi poziţionate în concordanţã cu cerinţele privind obstacolele din [8] (secţiunea 5.1.3.2 şi figurile 16 şi 17 din [8]).
Distanţele de izolare în aer dintre obstacol şi pãrţile active trebuie sã fie determinate în concordanţã cu pct. 5.3.5 de mai sus, corespunzãtor cu distanţele de izolare în aer normale, cu o toleranţã suplimentarã de 100 mm pentru obstacolele construite din plasã.
5.6. Protecţie antiescaladare
În cazurile când structurile de susţinere ale ELEA şi orice accesorii asociate, construcţiile sau alte structuri care susţin pãrţile active ale ELEA, sunt din proiectare uşor de escaladat şi existã o interzicere a accesului publicului la aceste structuri de susţinere, trebuie prevãzutã protecţia antiescaladare, în conformitate cu [8].
Accesul la scãrile fixe folosite în instalaţiile fixe de tracţiune electricã trebuie sã fie interzis în zonele publice cu posibilitatea de nerespectare.
Modurile de acces la orice acoperiş sau la alte locuri care ar permite oamenilor sã se apropie de pãrţile active ale ELEA trebuie sã fie securizate sau protejate în alt mod.
5.7. Protecţia trecerilor la nivel
Urmãtoarele precizãri se referã la trecerile la nivel care se infiinţeazã la intersecţia unui drum, inclusiv drumuri de acces sau stradã, cu:
- linii de cale feratã electrificate;
- linii de cale feratã industrialã electrificate şi aflate în exteriorul întreprinderilor, care au condiţiile tehnice stabilite de [16].
5.7.1. Treceri la nivel pentru drumuri publice
5.7.1.1. Înãlţimea maximã a vehiculelor rutiere, cu tot cu încãrcãturã, de pe orice fel de drum public este de 4 m, stabilitã în conformitate cu anexa 2 din [34].
NOTĂ:
În cazul în care înãlţimea unui vehicul, cu tot cu încãrcãturã, la o trecere la nivel, pe un drum public, depãşeşte înãlţimea precizatã la pct. 5.7.1.1, circulaţia vehiculului se va efectua în baza unei autorizaţii eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Romane (sau de inspectoratul de poliţie judeţean, Serviciul poliţie rutierã), cu avizul organelor de exploatare a cãii ferate electrificate.
5.7.1.2. Înãlţimea minimã a celei mai coborâte pãrţi active a ELEA deasupra suprafeţei drumului unei treceri la nivel, în cele mai rele condiţii de temperaturã şi încãrcare, trebuie sã fie aşa cum se precizeazã în tabelul 3 din prezenta normã tehnicã feroviarã (vezi [8] şi [21]). Distanţa minimã de izolare în aer de securitate precizatã în acest tabel este consideratã peste înãlţimea maximã de 4 m pentru orice vehicul rutier (inclusiv încãrcãtura) şi orice fel de drum, [27] şi [30].

Tabelul 3 - Distanţele de izolare în aer de securitate la trecerile la nivel pe drumurile publice



┌─────────────┬─────────────────────────────────────┬──────────────────────────┐
│ Sistemul de │Înãlţimea minimã a celei mai coborâte│Distanţa minimã de izolare│
│electrificare│pãrţi active a ELEA, deasupra supra- │în aer de securitate de la│
│ │feţei drumului unei treceri la nivel │partea activã pânã la cel │
│ │pe un drum public, în cele mai rele │ mai înalt punct al │
│ │ condiţii de temperaturã şi │ vehiculului rutier, │
│ │ de încãrcare, [8] │ inclusiv încãrcãtura │
│ │ - mm - │ - mm - │
├─────────────┼─────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│25 kV, 50 Hz │ 5.500 │ 1.500 │
└─────────────┴─────────────────────────────────────┴──────────────────────────┘



5.7.1.3. Trecerile la nivel pentru drumurile publice trebuie sã fie prevãzute cu:
- indicatoare pentru circulaţia rutierã simbolizate, executate şi amplasate conform [17], [18] şi [19];
- indicatoare pentru circulaţia feroviarã reprezentate de indicatoarele de fluier care trebuie sã fie montate în apropierea trecerilor la nivel, de-a lungul liniilor de cale feratã, executate şi montate conform [16];
- instalaţii de semnalizare pentru circulaţia rutierã (bariere, porţi de gabarit), poziţionate şi executate conform [16];
- parapete rigide sau deformabile pentru dirijarea circulaţiei rutiere, precum şi pentru a impiedica ieşirea vehiculelor de pe platforma drumului sau a strãzii în zona de traversare a cãii ferate, executate şi amplasate conform [16].
5.7.2. Treceri la nivel private
Înãlţimea minimã a pãrţilor active ale ELEA la trecerile la nivel private trebuie sã fie stabilitã conform tabelului 3 prevãzut la pct. 5.7.1.2 din prezenta normã tehnicã feroviarã şi [16].
Acest tip de treceri la nivel vor fi construite şi vor fi prevãzute cu indicatoare şi note de avertizare, conform [16]; nu vor fi prevãzute porţi de gabarit de înãlţime.
5.7.3. Treceri tip drum pietonal şi drum de racordare
La o trecere tip drum pietonal şi drum de racordare înãlţimea minimã a pãrţilor active ale ELEA trebuie sã fie de 5,2 m faţã de suprafaţa trecerii, în cele mai severe condiţii de temperaturã şi de încãrcare.
Trecerile pentru drum pietonal se vor executa conform [16] şi vor fi prevãzute cu indicatoare şi note de avertizare, [15].
5.8. Prevederi de protecţia muncii - instalaţii de linie de contact aerianã
Personalul angajat pentru exploatarea şi repararea instalaţiilor electrice ale LCA, PS, PSS va respecta regulile specifice de protecţia muncii precizate în [2] şi [3].
6. Cerinţe de omologare/certificare pentru vehicule feroviare
Dacã nu se specificã altfel în standardele de produs, se impune conformitatea cu prezenta normã tehnicã feroviarã, condiţiile tehnice şi prevederile cuprinse în aceasta reprezentand un minim necesar.
6.1. Distanţe de izolare în aer care asigurã izolaţia funcţionalã a echipamentului
Distanţele de izolare în aer între pãrţile active ale echipamentului electric amplasat pe acoperişul vehiculelor feroviare şi carcasa metalicã a acestora sau obiecte legate la aceastã carcasã se vor dimensiona considerand cã ele asigurã izolaţia funcţionalã (amendamentul A1, pct. G.2.8, din [9]) şi pot fi reduse, asigurand insã o funcţionare corectã, pe baza urmãtoarelor criterii:
a) pãrţile active de pe acoperişul vehiculelor trebuie sã fie poziţionate cât mai strans posibil faţã de linia axial-centralã a vehiculului, respectand gabaritul static şi dinamic al vehiculului şi considerand cã acestea determinã o singurã secţiune de circuit;
b) tensiunea nominalã de izolare U(Nm) se stabileşte conform pct. 4.6.2 din prezenta normã tehnicã feroviarã, U(Nm) = 27,5 kV;
c) dimensionarea DIA se va efectua utilizand metoda 1 de determinare a tensiunii nominale de ţinere la impuls 1,2/50 æs, [U(Ni)], precizatã la pct. 2.2.2.1 din [9];
d) gradul de poluare al circuitelor va fi:
- PD1 pentru echipamentul din interiorul materialului rulant;
- PD4 pentru echipamentul din exterior, de pe materialul rulant, [9];
e) categoriile de supratensiune vor fi stabilite conform pct. 6.2 din [9]:
- OV3 pentru circuite conectate direct la linia de contact care nu au protecţie impotriva supratensiunilor şi nu sunt supuse supratensiunilor atmosferice;
- OV3 pentru circuite de alimentare cu energie care au numai dispozitiv de protecţie pentru reducerea supratensiunilor, [9];
- OV4 pentru circuite care nu au protecţie impotriva supratensiunilor de comutaţie şi atmosferice, dar care sunt supuse la aceste supratensiuni.
Pentru categoria de supratensiune stabilitã mai sus se va considera tensiunea de ţinere la impuls U(Ni), precizatã în tabelul A.2 din [9], astfel:
- U(Ni) = 125 kV(vârf), pentru categoria OV3;
- U(Ni) = 170 kV(vârf), pentru categoria OV4;
f) în cazul vehiculelor feroviare echipate cu un descãrcãtor de tensiune care determinã un nivel de protecţie, U(Ni) este determinatã de acest nivel de protecţie (a se vedea pct. 5 din [10]);
g) determinarea distanţei de izolare în aer care asigurã izolaţia funcţionalã a echipamentului de pe acoperişul vehiculului feroviar şi corectarea acesteia în funcţie de condiţiile atmosferice reale şi de gradul de poluare se efectueazã conform anexelor C şi E la prezenta normã tehnicã feroviarã;
h) în cazurile în care sunt prevãzute intervenţii pentru ungerea, respectiv curãţarea suprafeţelor izolaţiei, dimensionarea distanţelor minime de izolare pe suprafaţã este limitatã la 20 mm/kV;
i) distanţa de izolare în aer determinatã conform criteriilor prevãzute la lit. a)-g) se va incadra în categoriile din tabelele B.1- B.10 din anexa B la prezenta normã tehnicã feroviarã.
6.2. Distanţele de izolare în aer de securitate între pãrţile active ale echipamentului electric de alimentare de pe acoperişul vehiculelor feroviare şi persoanele de pe suprafeţele de circulaţie cu acces restricţionat se vor dimensiona conform pct. 5.1.2.2 şi 5.1.3.2 din [8].
6.3. Distanţele de izolare în aer de securitate între pãrţile active ale echipamentului electric de alimentare de pe acoperişul vehiculelor feroviare şi persoanele de pe suprafeţele de circulaţie din zonele publice se vor dimensiona conform pct. 5.1.2.1 şi 5.1.3.3 din [8].
6.4. Prevederi de protecţia muncii - vehicule feroviare
Personalul angajat pentru exploatarea şi repararea vehiculelor feroviare va respecta în mod obligatoriu normele specifice de protecţia muncii precizate în [2] şi [3].
6.4.1. Pentru protejarea personalului de pe locomotivele sau trenurile electrice impotriva accidentelor de muncã, acestea vor fi inzestrate cel puţin cu aparatele şi dispozitivele prevãzute în art. 353 din [2], care vor fi în bunã stare de funcţionare.
6.4.2. Pentru prevenirea accidentelor prin şoc electric, fiecare locomotivã sau tren electric va fi dotat cel puţin cu mijloacele individuale de protecţia muncii precizate de art. 354 din [2].
6.4.3. În vagoanele de cãlãtori care circulã în mod normal pe linii electrificate se vor monta indicatoare de securitate cu atenţionãri şi reguli de comportare destinate cãlãtorilor, conform art. 67 din [2].
6.4.4. Pe vagoanele de marfã care circulã pe liniile electrificate se vor monta indicatoare de securitate şi de avertizare pentru operaţiunile de încãrcare-descãrcare sub linia de contact aerianã.
7. Verificarea prevederilor de protecţie împotriva şocului electric prin atingere directã
7.1. Instalaţiile fixe de tracţiune electricã
7.1.1. Operaţiunile de verificare a prevederilor de protecţie vor urmãri verificarea execuţiei şi menţinerii în exploatare a mijloacelor de realizare a protecţiei impotriva şocului electric prin atingere directã.
Se vor verifica:
a) distanţele de izolare în aer, care asigurã izolaţia funcţionalã, între pãrţile active ale ELEA aflate la tensiuni diferite, conform pct. 5.3 din prezenta normã tehnicã feroviarã;
b) distanţele de izolare în aer, care asigurã izolaţia de bazã, între pãrţile active ale ELEA şi structurile de susţinere, conform pct. 5.3 din prezenta normã tehnicã feroviarã;
c) distanţele de izolare în aer de securitate între pãrţile active ale ELEA şi persoane sau suprafeţe de circulaţie a persoanelor, cu respectarea cerinţelor constructive precizate în prezenta normã tehnicã feroviarã la pct. 5.4;
d) distanţa dintre suprafaţa drumului unei treceri la nivel (pietonal sau privat) şi cel mai coborât conductor al liniei electrificate, conform pct. 5.7 din prezenta normã tehnicã feroviarã; de asemenea, se vor verifica existenţa, amplasarea şi execuţia semnalizãrilor drumurilor publice şi feroviare aferente trecerii şi a porţilor de gabarit ce trebuie prevãzute conform [16], [17], [18] şi [19];
e) distanţa de izolare în aer între pãrţile active ale ELEA şi elementele constructive ale pasajelor aeriene, conform pct. 5.3 din prezenta normã tehnicã feroviarã şi [8];
f) obstacolele şi mijloacele de protecţie antiescaladare (pct. 5.5 din prezenta normã tehnicã feroviarã şi [8]);
g) mijloacele de protecţia muncii: indicatoare de securitate şi afişe cu reguli de comportare destinate publicului, conform [2], [3] şi [8].
7.1.2. Verificarea distanţelor de la pct. 7.1.1 lit. a)-e) se efectueazã prin mãsurãtori de cãtre personalul de exploatare în cadrul reparaţiilor curente, reviziilor tehnice, cu scoaterea de sub tensiune a ELEA, şi de cãtre personalul autorizat care efectueazã controlul execuţiei instalaţiilor fixe de tracţiune electricã noi, inainte de punerea lor în funcţiune. Eroarea absolutã maximã a mãsurãtorilor este de 5 mm.
Pentru distanţele de izolare în aer reduse care asigurã izolaţia funcţionalã se vor determina prin mãsurãtori tensiunile de ţinere la impuls 1,2/50 æs, cu probabilitatea de ţinere de 90%. Mãsurãtorile se vor efectua conform standardului [14].
7.1.3. Verificarea valorilor distanţelor de la pct. 7.1.1 se efectueazã cu respectarea regulilor de protecţia muncii prevãzute în [2], [3] şi [38].
7.1.4. Mãsurarea parametrilor care caracterizeazã condiţiile atmosferice reale (temperatura, presiunea şi umiditatea aerului ambiant) se efectueazã în vederea corectãrii distanţelor de izolare în aer determinate prin calcul sau prin mãsurãtori în condiţii atmosferice standard, conform anexei C la prezenta normã tehnicã feroviarã. Mãsurãtorile se vor considera valabile dacã se desfãşoarã cu urmãtoarele valori de incertitudine, [14]:
- temperatura ambiantã trebuie mãsuratã cu o incertitudine maximã de 0,5°C;
- presiunea absolutã a aerului trebuie mãsuratã cu o incertitudine maximã de 2 hPa;
- umiditatea absolutã a aerului trebuie mãsuratã cu o incertitudine maximã de 1 g/mc.
7.1.5. În cazul când DIA pentru izolaţia funcţionalã este mai micã decât valoarea precizatã la categoria "DIA normale" din tabelele B.1-B.10 sau este imposibil de mãsurat în exploatare, se va determina tensiunea de ţinere la impuls prin mãsurãtori efectuate în laborator pe un element reprezentativ al pãrţilor electrice implicate, cu care se va simula distanţa respectivã de izolare în aer, [14].
7.2. Vehicule feroviare
7.2.1. Operaţiunile de verificare a prevederilor de protecţie vor urmãri verificarea execuţiei şi menţinerii în exploatare a mijloacelor de realizare a protecţiei impotriva atingerii directe şi a mijloacelor de control:
- DIA care asigurã izolaţia funcţionalã între elementele active ale echipamentului amplasat pe acoperişul vehiculului şi carcasa locomotivei sau elemente legate la aceastã carcasã;
- DIA pe suprafaţã care asigurã izolaţia suplimentarã;
- DIA de securitate între elementele active şi suprafeţele pentru circulaţia persoanelor;
- existenţa cadrelor de gabarit de încãrcare din triajele de cale feratã.
7.2.2. Verificarea distanţelor de izolare în aer prevãzute la pct. 7.2.1 se efectueazã prin mãsurãtori de cãtre personalul de exploatare în cadrul reparaţiilor curente, reparaţiilor generale şi reparaţiilor capitale, cu scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric de pe acoperişul vehiculului feroviar, cu respectarea normelor de protecţia muncii precizate în [2] şi [38].
7.2.3. Verificarea distanţelor de izolare în aer între încãrcãtura vagoanelor de marfã şi pãrţile sub tensiune ale ELEA se efectueazã:
- pentru transporturile gabaritice, prin verificarea gabaritului de încãrcare al vagoanelor de marfã, în care trebuie sã se înscrie atât vagonul, cât şi încãrcãtura sa conform RIV (verificare cu cadrul de gabarit la formarea trenurilor în triaje);
- pentru transporturile negabaritice, prin verificarea valorilor precizate în [21] şi [33].


ANEXA A (normativã)
-------------------
la norma tehnicã feroviarã
--------------------------

Documente de referinţã

Aplicarea standardelor cuprinse în aceastã listã reprezintã o modalitate recomandatã pentru asigurarea conformitãţii cu cerinţele din norma tehnicã feroviarã.

A.1. Instrucţiuni şi normative
[1] Instrucţiunea 354:2007 - Instrucţiuni pentru exploatarea, revizia tehnicã şi repararea instalaţiilor de energoalimentare ale cãii ferate electrificate, aprobatã prin <>Ordinul ministrului transporturilor nr. 920/2007 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.740 bis din 1 noiembrie 2007
[2] 107:2001 Norme specifice de protecţie a muncii pentru transporturi pe calea feratã, aprobate prin <>Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 26/2000 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 10 mai 2000
[3] ***) Norme generale de protecţie a muncii - 2002, capitolul 5 - Instalaţii şi echipamente electrice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidaritãţii sociale şi al ministrului sãnãtãţii şi familiei nr. 508/933/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 6 decembrie 2002, cu modificãrile ulterioare
[4] NTE 003/04/00 - Normativ pentru construcţia liniilor de energie electricã cu tensiuni peste 1000 V, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 32/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004
[5] Normativ feroviar "Infrastructurã feroviarã. Instalaţii fixe. Tracţiune electricã. Conductor de protecţie principal. Partea I: Calcul mecanic", aprobat prin <>Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.240/2006 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 12 decembrie 2006
A.2. Standarde
[6] SREN 60664-1:2008 - Coordonarea izolaţiei echipamentelor în sistemele (reţelele) de joasã tensiune, Partea 1: Principii, prescripţii şi încercãri
[7] SREN 50119:2003 - Aplicaţii feroviare. Instalaţii fixe. Linii aeriene de contact pentru tracţiunea electricã
[8] SREN 50122-1:2002 - Aplicaţii feroviare. Instalaţii fixe. Partea 1: Mãsuri de protecţie referitoare la securitatea electricã şi la legarea la pãmant
[9] SREN 50124-1:2002, SREN 50124-1/A1:2006 şi SREN 50124-1/A2:2006 - Aplicaţii feroviare. Coordonarea izolaţiei. Partea 1: Prescripţii fundamentale - Distanţe de izolare prin aer şi distanţe de izolare pe suprafaţã pentru toate echipamentele electrice şi electronice
[10] SREN 50124-2:2002 - Aplicaţii feroviare. Coordonarea izolaţiei. Partea 2: Supratensiuni şi protecţiile asociate
[11] SREN 50163:2006 şi SREN 50163/A1:2007 - Aplicaţii feroviare. Tensiuni de alimentare ale reţelelor de tracţiune electricã
[12] SREN 60529:1995 şi SREN 60529:1995/A1:2003 - Specificarea gradelor de protecţie asigurate prin carcase
[13] SREN 60071-1:2002 - Coordonarea izolaţiei. Partea 1: Definiţii, principii şi reguli
[14] SRHD 588.1 S1:2003 - Tehnici de încercare la înaltã tensiune. Partea 1: Definiţii generale şi prescripţii referitoare la încercãri
[15] STAS 297-1:1988 - Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale
STAS 297-2:1992 - Culori şi indicatoare de securitate. Reprezentãri
[16] SR 1244-1:1996 - Siguranţa circulaţiei. Treceri la nivel cu calea feratã. Condiţii tehnice, clasificare şi stabilirea categoriei trecerii la nivel
SR 1244-2:2004 - Siguranţa circulaţiei. Treceri la nivel cu calea feratã. Partea 2: Instalaţii neautomate. Prescripţii
[17] STAS 1848-1:2004 - Semnalizare rutierã. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutierã. Clasificare, simboluri şi amplasare
[18] STAS 1848-2:2004 şi SR 1848-2:2004/A91:2006 - Semnalizare rutierã. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutierã. Prescripţii tehnice
[19] STAS 1848-3:1986 - Semnalizare rutierã. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutierã. Scriere, mod de alcãtuire
[20] STAS 2612:1987 - Protecţia împotriva şocurilor electrice. Limite admise
[21] STAS 4392:1984 - Cãi ferate normale. Gabarite
[22] SREN 50125-2:2003 - Aplicaţii feroviare. Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 2: Instalaţii electrice fixe
[23] SRCEI 60050-195:2006 - Vocabular electrotehnic internaţional. Partea 195: Legarea la pãmant şi protecţie împotriva şocurilor electrice.
[24] SRCEI 60050-826:2006 - Vocabular electrotehnic internaţional. Partea 826: Instalaţii electrice.
[25] SRCLC/TR 50488:2007 - Aplicaţii feroviare. Mãsuri de securitate pentru personalul care lucreazã la sau în vecinãtatea liniilor aeriene de contact
[26] SREN 50110-1:2005 - Exploatarea instalaţiilor electrice
A.3. Legi, ordonanţe de Guvern, ordine de ministru
[27] <>Legea nr. 227/2003 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2003
[28] <>Legea nr. 8/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacitãţilor de infrastructurã feroviarã, tarifarea utilizãrii infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 martie 2004
[29] <>Legea nr. 55/2006 privind siguranţa feroviarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 aprilie 2006
[30] <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare
[31] <>Ordonanţa Guvernului nr. 95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Transporturilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 28 august 1998, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 3/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare
[32] <>Ordinul ministrului transporturilor nr. 290/2000 privind admiterea tehnicã a produselor şi/sau serviciilor destinate utilizãrii în activitatea de construire, modernizare, întreţinere şi de reparare a infrastructurii şi a materialului rulant, pentru transportul feroviar şi cu metroul, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 bis din 25 septembrie 2000, cu modificãrile ulterioare
[33] <>Ordinul ministrului transporturilor nr. 103/2008 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru admiterea şi expedierea transporturilor excepţionale pe infrastructura feroviarã - nr. 328, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2008
[34] <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/2003 privind modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 227/2003 , cu modificãrile ulterioare
[35] <>Hotãrarea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare vitezã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare
[36] <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe cãile ferate române şi reorganizarea Societãţii Naţionale a Cãilor Ferate Române, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare
[37] <>Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacitãţilor de infrastructurã feroviarã, tarifarea utilizãrii infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 31 august 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 8/2004 , cu modificãrile ulterioare
[38] <>Legea nr. 319/2006 a securitãţii şi sãnãtãţii în muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006
[39] <>Hotãrarea Guvernului nr. 1.561/2006 pentru modificarea şi completarea <>Hotãrarii Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Feroviare Române - AFER, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006
A.4. Fişe UIC
[40] UIC 606-1 din 1 ianuarie 1987 - Consecinţe ale aplicãrii gabaritelor cinematice definite de fişele UIC 505 asupra concepţiei sistemului catenarã.


ANEXA B (normativã)
-------------------
la norma tehnicã feroviarã
--------------------------

B.1. Schema logicã generalã pentru determinarea distanţelor de izolare în aer şi a distanţelor de izolare pe suprafaţã



( START )



┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Împãrţirea circuitului electric în secţiuni care vor fi analizate separat │
│ Pentru toate punctele unei secţiuni se considerã cã se aplicã aceeaşi │
│solicitare în tensiune (tensiuni permanente şi supratensiuni temporare, │
│condiţii atmosferice reale, grad de poluare). │
│ Un circuit întreg sau un punct al unui circuit poate fi considerat cã │
│reprezintã o secţiune, definitã ca la pct. 3.1.13 din norma tehnicã feroviarã.│
│ Pentru fiecare secţiune de circuit se efectueazã în continuare: │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│- determinarea condiţiilor atmosferice reale: presiune, temperaturã, umiditate│
│ (cele mai defavorabile) pentru determinarea DIA, [5] şi [22]; │
│- determinarea gradului de poluare PD, [9]: │
│ - pentru material rulant, în exterior (PD4); │
│ - pentru instalaţii IFTE, în exterior (PD4A, PD4B). │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│- determinarea U(Nm) tensiunea nominalã de izolaţie, conform pct. 4.6 şi 5.3.5│
│ din norma tehnicã feroviarã, [9] şi [10]; │
└────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┘


.
. .
. .
. .
. .
. .
. .
. .
Supratensiunile sunt cunoscute prin calcul sau mãsurãtori?
├────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ DA NU │
▼ ▼
(1) (2)
│ │
│ │
▼ │
┌──────────────────────────────────┐ │
│ Metoda 1, pct. 2.2.2.1 şi art. 6 │ │
│ din [9], bazatã pe determinarea │ ▼
│ categoriei de supratensiune │ ┌─────────────────────────────────────┐
│ (OV3, OV4). │ │Metoda 2, pct. 2.2.2.2 din [9]: │
└──────────────────────────────────┘ │ - calculul sau mãsurarea tensiunilor│
│ │ locale de varf (inclusiv tensiunile│
│ │ tranzitorii şi tensiunile induse); │
│ │ - determinarea maximului tensiunilor│
▼ │ de varf; │
┌───────────────────────────────────┐ │ - valoarea maximã a tensiuniilor │
│ Calculul tensiunii de ţinere la │ │ determinate mai sus este U(Ni). │
│ impuls U(Ni) în funcţie de U(Nm) │ │ │
│ şi de categoria de supratensiune │ │ │
│ OV determinate mai sus (vezi │ │ │
│ tabelul 2 de la pct. 5.3.6). │ │ │
│ Pentru secţiunile cu condiţii │ │ │
│ specifice prevãzute cu dispozitive│ │ │
│ de comutaţie pentru întreruperea │ │ │
│ alimentãrii, tensiunea nominalã │ │ │
│ de ţinere la impuls U(Ni) │ │ │
│ se majoreazã cu 25%. │ └─────────────────┬───────────────────┘
└────────────────┬──────────────────┘ │
│ │
│ │
▼ │
(3)◄───────────────────────────────────────┘


▼ ┌──────────────────────────────────┐
┌────────────────────────────────────┐ │ Se determinã distanţa minimã de │
│Se determinã DIA ţinand seama de │ │izolare în aer pentru izolaţia │
│gradul de poluare, prin interpolarea│ │funcţionalã, prin calcul (se poate│
│valorilor din tabelul C.1 din anexa │ │diminua aceastã DIA, tensiunea de │
│C la norma tehnicã feroviarã. │ │încercare fiind în mod obligatoriu│
└────────────────┬───────────────────┘ ┌──►│determinatã conform tabelului E.1 │
│ │ │din anexa E la norma tehnicã │
│ │ │feroviarã, vezi pct. 5.3 din norma│
▼ │ │tehnicã feroviarã). │
┌────────────────────────────────────┐ │ │Valorile calculate vor fi │
│Se determinã DIA în funcţie de U(Ni)│ │ │verificate prin mãsurãtori. │
│pentru secţiunea consideratã pentru │ │ └───────────────┬──────────────────┘
│condiţii atmosferice de referinţã ├─┤ │
│standardizate, tabelul E.1 din anexa│ │ ▼
│E la norma tehnicã feroviarã. │ │ (4)
└────────────────┬───────────────────┘ │
│ │
│ │
▼ │ ┌──────────────────────────────────┐
┌────────────────────────────────────┐ │ │Se determinã distanţa minimã de │
│Se determinã distanţa minimã de │ │ │izolare în aer pentru izolaţia │
│izolare în aer pentru izolaţia de │ └─►│întãritã pentru 1,6x U(Ni), │
│bazã prin calcul sau prin mãsurãtori│ │distanţã proiectatã sau mãsuratã │
│(nu se admit valori mai mici, vezi │ │(nu se admit valori mai mici, │
│pct. 5.3 din normã tehnicã │ │vezi pct. 5.4.2.1 din norma │
│feroviarã). │ │tehnicã feroviarã). │
└─────────────────┬──────────────────┘ └────────────────┬─────────────────┘
│ │
▼ ▼
(4) (4)


┌────────────────────────────────────┐
│- corectarea distanţei minime de │
│izolare în aer în funcţie de │
│condiţiile atmosferice reale; │
│- corectarea DIA în funcţie de │
│gradul de poluare PD, conform anexei│
│C la norma tehnicã feroviarã; │
│- încadrarea DIA în categoriile de │
│ distanţã de izolare în aer de la │
│pct. 5.2 din norma tehnicã │
│feroviarã, urmãrind schema logicã │
│din anexa B, pct. B2. │
└─────────────────┬──────────────────┘


( STOP )
(3)



┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Se determinã distanţa minimã de izolare pe suprafaţã în [mm/kV] care asigurã │
│izolaţia de bazã, izolaţia funcţionalã sau izolaţia suplimentarã, conform │
│tabelului A.7 din [9], în funcţie de: │
│- tensiunea nominalã de izolaţie U(Nm) pentru secţiunea consideratã; │
│- grupa de material; │
│- gradele de poluare (PD4, PD4A, PD4B). │
│Nu se admit valori mai mici pentru distanţa de izolare pe suprafaţã │
│determinatã mai sus. │
└─────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┘


┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Se determinã distanţa minimã de izolare pe suprafaţã, care asigurã izolaţia │
│întãritã pentru 2x U(Nm), │
│- U(Nm) este tensiunea nominalã de izolaţie impusã pentru izolaţia de bazã; │
│Nu se admit valori mai mici pentru aceastã distanţã de izolare pe suprafaţã. │
└─────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┘



( STOP )



B.2. Schema logicã pentru determinarea categoriei distanţei de izolare în aer care asigurã izolaţia funcţionalã şi/sau izolaţia de bazã pentru o secţiune de circuit



( START )



.
. .
. .
. .
. .
. .
. Secţiunea de circuit este de .
. circumstanţã excepţionalã . ┌───────────────────────┐
(definitã la pct. 5.2.3)? DA │Se adoptã DIA sporitã │
├────────────────────────────────────────┤─────►│prin înţelegere scrisã │
│ │beneficiar-constructor.│
▼ └──────────┬────────────┘
─────────────────────► │
NU │ ▼
│ ┌───────────────────────────────────┐
▼ │DIA staticã sporitã │ DIA dinamicã│
. │ [mm] │ sporitã [mm]│
. └───────────────────────────────────┘
. . │
. . ▼
. . ( STOP )
. .
. Este posibil din punct .
. de vedere practic sã se .
. adopte DIA normalã . ┌───────────────────────┐
(definitã la pct. 5.2.2)? DA │Se adoptã DIA normalã. │
├─────────────────────────────────────┤────►│Pentru izolaţia de bazã│────►
│ │şi izolaţia funcţionalã│ │
│ NU │aceastã DIA nu mai │ │
│ │poate fi micşoratã. │ │
│ │ │ │
│ └───────────────────────┘ │
▼────────────►(1) ┌──────────┘
NU ▼
┌───────────────────────────────────┐
│DIA staticã sporitã │ DIA dinamicã│
│ [mm] │ sporitã [mm]│
└───────────────────────────────────┘


( STOP )

(1)
│ ▲──────────────►
│ │ │
▼ │ │
. │ ▼
. . │ ┌───────────────────────┐
. . │ │ Evaluarea riscului │
. . │ └──────────┬────────────┘
. . │ │
. Pentru izolaţia . │ ▼
. funcţionalã este practic . │ ┌───────────────────────┐
. necesar sã se adopte DIA . │ │Mãsurãri de control ale│
redusã (definitã la 5.2.3)? │ │DIA cu determinarea │
├────────────────────────────────────────┤─────► │tensiunii de ţinere la │
│ │impuls cu probabilita- │
│ │tea impusã │
▼ DA └──────────┬────────────┘
─────────────────────► │
NU │ ▼
│ ┌──────────────────────────┐
▼ │ Deţinãtorul de │
( STOP ) │ infrastructurã pãstreazã │
│şi întreţine înregistrarea│
│evaluãrii riscului │
└───────────┬──────────────┘


┌────────────────────────────────────┐
│Se adoptã DIA redusã pentru izolaţia│
│funcţionalã, prin înţelegere scrisã │
│beneficiar-constructor. │
│Aceastã DIA nu mai poate fi │
│micşoratã. │
└──────────────────────┬─────────────┘


┌───────────────────────────────────┐
│DIA staticã redusã │ DIA dinamicã│
│ [mm] │ redusã [mm] │
└───────────────────────────────────┘


( STOP )




NOTE:
1. Astfel de scheme logice se vor construi pentru fiecare dintre cazurile de alimentare a ELEA, precizate în tabelul 1 şi în tabelul 2, pentru electrozi vârf-plan sau plan-plan, în condiţii atmosferice reale şi pentru gradele de poluare precizate la pct. 4.4 din norma tehnicã feroviarã.
2. Tabelele B.1-B.10, care urmeazã, au fost elaborate pentru valorile standardizate U(Ni) de la pct. 5.3.8, tabelul 2, cu luarea în considerare a condiţiilor atmosferice de referinţã standardizate precizate la pct. 4.2 din norma tehnicã feroviarã.





┌──────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), │
│ │ │ ELECTROZI VÂRF-PLAN │
│ │ ├─────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │ DIA redusã │ DIA normalã │ DIA sporitã │
│ Tensiuni │ │ (valori recomandate numai │ (valori reco- │(valori reco- │
│ nominale │ Mãrimea fizicã │ pentru izolaţia funcţionalã │ mandate pentru │mandate pentru │
│ permanente │ │ a ELEA, care trebuie │ izolaţia │ izolaţia │
│ [kV] │ │ stabilite prin înţelegere │ funcţionalã şi │ funcţionalã │
│ │ │între beneficiar şi furnizor │ izolaţia de │ şi pentru │
│ │ │şi verificate de mãsurãtori, │ bazã) │ izolaţia de │
│ │ │ [9]) │ │bazã, stabi- │
│ │ │ │ │ lite prin │
│ │ │ │ │ înţelegere │
│ │ │ │ │între benefi- │
│ │ │ │ │ ciar şi │
│ │ │ │ │ furnizor) │
│ │ ├──────────────┬──────────────┼───────┬────────┼───────┬────────┤
│ │ │ Staticã │ Dinamicã │Staticã│Dinamicã│Staticã│Dinamicã│
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │[150; 270) │[125; 150) │ 270 │ 150 │ > 270 │ > 150 │
│defazaj 0° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[90; 147,6) │[77,2; 90) │ 147,6 │ 90 │> 147,6│ > 90 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │[kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [260; 470) │[218,7; 260) │ 470 │ 260 │ > 470 │ > 260 │
│defazaj 120° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[143,7; 235,7)│[123,2; 143,7)│ 235,7 │ 143,7 │> 235,7│ > 143,7│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [300; 540) │[250; 300) │ 540 │ 300 │ > 540 │ > 300 │
│defazaj 180° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[161,3; 264,5)│[138,2; 161,3)│ 264,5 │ 161,3 │> 264,5│ > 161,3│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────────┴──────────────┴──────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┘



Tabelul B.1 - Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)


NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul (+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întalnite în practicã, la aceleaşi valori de tensiune de ţinere.
2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnicã feroviarã este necesar sã se corecteze valorile din tabelul B.1 conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnicã feroviarã, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensioneazã ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.1 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã ce se dimensioneazã ca la pct. 5.4.3 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.1 cu factorul 2,0.





┌──────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), │
│ │ │ ELECTROZI PLAN-PLAN ŞI SFERĂ-PLAN │
│ │ ├─────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │ DIA redusã │ DIA normalã │ DIA sporitã │
│ Tensiuni │ │ (valori recomandate numai │ (valori reco- │(valori reco- │
│ nominale │ Mãrimea fizicã │ pentru izolaţia funcţionalã │ mandate pentru │mandate pentru │
│ permanente │ │ a ELEA, care trebuie │ izolaţia │ izolaţia │
│ [kV] │ │ stabilite prin înţelegere │ funcţionalã şi │ funcţionalã │
│ │ │între beneficiar şi furnizor │ izolaţia de │ şi pentru │
│ │ │şi verificate de mãsurãtori, │ bazã) │ izolaţia de │
│ │ │ [9]) │ │bazã, stabi- │
│ │ │ │ │ lite prin │
│ │ │ │ │ înţelegere │
│ │ │ │ │între benefi- │
│ │ │ │ │ ciar şi │
│ │ │ │ │ furnizor) │
│ │ ├──────────────┬──────────────┼───────┬────────┼───────┬────────┤
│ │ │ Staticã │ Dinamicã │Staticã│Dinamicã│Staticã│Dinamicã│
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [35; 60) │ [30; 35) │ 60 │ 35 │ > 60 │ > 35 │
│defazaj 0° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[90; 147,6) │[77,2; 90) │ 147,6 │ 90 │> 147,6│ > 90 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │[kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [58; 97) │ [49; 58) │ 97 │ 58 │ > 97 │ > 58 │
│defazaj 120° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[143,7; 235,7)│[123,2; 143,7)│ 235,7 │ 143,7 │> 235,7│ > 143,7│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [65; 109) │ [56; 65) │ 109 │ 65 │ > 109 │ > 65 │
│defazaj 180° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[161,3; 264,5)│[138,2; 161,3)│ 264,5 │ 161,3 │> 264,5│ > 161,3│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────────┴──────────────┴──────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┘




Tabelul B.2 - Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferã-plan câmp electric omogen)


NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi sferã-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, pentru o probabilitate de ţinere de 90%.
2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnicã feroviarã este necesar sã se corecteze valorile din tabelul B.2 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensioneazã ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.2 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã se dimensioneazã ca la pct. 5.4.3 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.2 cu factorul 2,0.





┌──────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), │
│ │ │ ELECTROZI VÂRF-PLAN │
│ │ ├─────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │ DIA redusã │ DIA normalã │ DIA sporitã │
│ Tensiuni │ │ (valori recomandate numai │ (valori reco- │(valori reco- │
│ nominale │ Mãrimea fizicã │ pentru izolaţia funcţionalã │ mandate pentru │mandate pentru │
│ permanente │ │ a ELEA, care trebuie │ izolaţia │ izolaţia │
│ [kV] │ │ stabilite prin înţelegere │ funcţionalã şi │ funcţionalã │
│ │ │între beneficiar şi furnizor │ izolaţia de │ şi pentru │
│ │ │şi verificate de mãsurãtori, │ bazã) │ izolaţia de │
│ │ │ [9]) │ │bazã, stabi- │
│ │ │ │ │ lite prin │
│ │ │ │ │ înţelegere │
│ │ │ │ │între benefi- │
│ │ │ │ │ ciar şi │
│ │ │ │ │ furnizor) │
│ │ ├──────────────┬──────────────┼───────┬────────┼───────┬────────┤
│ │ │ Staticã │ Dinamicã │Staticã│Dinamicã│Staticã│Dinamicã│
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │[178; 319) │[148; 178) │ 319 │ 178 │ > 319 │ > 178 │
│defazaj 0° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[103,6; 170) │[88,9; 103,6) │ 170 │ 103,6 │ > 170 │> 103,6 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │[kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [341; 605) │[285; 341) │ 605 │ 341 │ > 605 │ > 341 │
│defazaj 120° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[180; 294) │[154; 180) │ 294 │ 180 │> 294 │ > 180 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [403; 663) │[336; 403) │ 663 │ 403 │ > 663 │ > 403 │
│defazaj 180° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[207,2; 340) │[177,7; 207,2)│ 340 │ 207,2 │> 340 │ > 207,2│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────────┴──────────────┴──────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┘




Tabelul B.3 - Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)

NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul (+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1 din norma tehnicã feroviarã, şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întalnite în practicã.
2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnicã feroviarã, este necesar sã se corecteze valorile din tabelul B.3 conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnicã feroviarã, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensioneazã ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.3 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã se dimensioneazã ca la pct. 5.4.3 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.3 cu factorul 2,0.





┌──────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), │
│ │ │ ELECTROZI PLAN-PLAN ŞI SFERĂ-PLAN │
│ │ ├─────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │ DIA redusã │ DIA normalã │ DIA sporitã │
│ Tensiuni │ │ (valori recomandate numai │ (valori reco- │(valori reco- │
│ nominale │ Mãrimea fizicã │ pentru izolaţia funcţionalã │ mandate pentru │mandate pentru │
│ permanente │ │ a ELEA, care trebuie │ izolaţia │ izolaţia │
│ [kV] │ │ stabilite prin înţelegere │ funcţionalã şi │ funcţionalã │
│ │ │între beneficiar şi furnizor │ izolaţia de │ şi pentru │
│ │ │şi verificate de mãsurãtori, │ bazã) │ izolaţia de │
│ │ │ [9]) │ │bazã, stabi- │
│ │ │ │ │ lite prin │
│ │ │ │ │ înţelegere │
│ │ │ │ │între benefi- │
│ │ │ │ │ ciar şi │
│ │ │ │ │ furnizor) │
│ │ ├──────────────┬──────────────┼───────┬────────┼───────┬────────┤
│ │ │ Staticã │ Dinamicã │Staticã│Dinamicã│Staticã│Dinamicã│
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [41; 69) │ [35; 41) │ 69 │ 41 │ > 69 │ > 41 │
│defazaj 0° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[103,6; 170) │[88,9; 103,6) │ 170 │ 103,6 │> 170 │ > 103,6│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │[kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [73; 122) │ [62; 73) │ 122 │ 73 │ > 122 │ > 73 │
│defazaj 120° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[180; 294) │[154,2; 180) │ 294 │ 180 │> 294 │ > 180 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [85; 141) │ [72; 85) │ 141 │ 85 │ > 141 │ > 85 │
│defazaj 180° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[207,2; 340) │[177,7; 207,2)│ 340 │ 207,2 │> 340 │ > 207,2│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────────┴──────────────┴──────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┘




Tabelul B.4 - Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferã-plan (câmp electric omogen)

NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi sferã-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, cu probabilitate de ţinere de 90%.
2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnicã feroviarã este necesar sã se corecteze valorile din tabelul B.4 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensioneazã ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.4 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã se dimensioneazã ca la pct. 5.4.3 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.4 cu factorul 2,0.





┌──────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), │
│ │ │ ELECTROZI VÂRF-PLAN │
│ │ ├─────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │ DIA redusã │ DIA normalã │ DIA sporitã │
│ Tensiuni │ │ (valori recomandate numai │ (valori reco- │(valori reco- │
│ nominale │ Mãrimea fizicã │ pentru izolaţia funcţionalã │ mandate pentru │mandate pentru │
│ permanente │ │ a ELEA, care trebuie │ izolaţia │ izolaţia │
│ [kV] │ │ stabilite prin înţelegere │ funcţionalã şi │ funcţionalã │
│ │ │între beneficiar şi furnizor │ izolaţia de │ şi pentru │
│ │ │şi verificate de mãsurãtori, │ bazã) │ izolaţia de │
│ │ │ [9]) │ │bazã, stabi- │
│ │ │ │ │ lite prin │
│ │ │ │ │ înţelegere │
│ │ │ │ │între benefi- │
│ │ │ │ │ ciar şi │
│ │ │ │ │ furnizor) │
│ │ ├──────────────┬──────────────┼───────┬────────┼───────┬────────┤
│ │ │ Staticã │ Dinamicã │Staticã│Dinamicã│Staticã│Dinamicã│
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │[216; 387) │[180; 216) │ 387 │ 216 │ > 387 │ > 216 │
│defazaj 0° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[122; 200) │[104,5; 122) │ 200 │ 122 │ > 200 │> 122 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │[kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [412; 676) │[344; 412) │ 676 │ 412 │ > 676 │ > 412 │
│defazaj 120° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[211; 346) │[181; 211) │ 346 │ 211 │> 346 │ > 211 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [489; 793) │[407; 489) │ 793 │ 489 │ > 793 │ > 489 │
│defazaj 180° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[243,8; 400) │[209; 243,8) │ 400 │ 243,8 │> 400 │ > 243,8│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────────┴──────────────┴──────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┘




Tabelul B.5 - Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)

NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul (+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1 din anexa E la norma tehnicã feroviarã şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întalnite în practicã.
2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnicã feroviarã este necesar sã se corecteze valorile din tabelul B.5, conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnicã feroviarã, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensioneazã ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.5 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã se dimensioneazã ca la pct. 5.4.3 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.5 cu factorul 2,0.





┌──────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), │
│ │ │ ELECTROZI PLAN-PLAN ŞI SFERĂ-PLAN │
│ │ ├─────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │ DIA redusã │ DIA normalã │ DIA sporitã │
│ Tensiuni │ │ (valori recomandate numai │ (valori reco- │(valori reco- │
│ nominale │ Mãrimea fizicã │ pentru izolaţia funcţionalã │ mandate pentru │mandate pentru │
│ permanente │ │ a ELEA, care trebuie │ izolaţia │ izolaţia │
│ [kV] │ │ stabilite prin înţelegere │ funcţionalã şi │ funcţionalã │
│ │ │între beneficiar şi furnizor │ izolaţia de │ şi pentru │
│ │ │şi verificate de mãsurãtori, │ bazã) │ izolaţia de │
│ │ │ [9]) │ │bazã, stabi- │
│ │ │ │ │ lite prin │
│ │ │ │ │ înţelegere │
│ │ │ │ │între benefi- │
│ │ │ │ │ ciar şi │
│ │ │ │ │ furnizor) │
│ │ ├──────────────┬──────────────┼───────┬────────┼───────┬────────┤
│ │ │ Staticã │ Dinamicã │Staticã│Dinamicã│Staticã│Dinamicã│
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [49; 82) │ [41; 49) │ 82 │ 49 │ > 82 │ > 49 │
│defazaj 0° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[122; 200) │[104,5; 122) │ 200 │ 122 │> 200 │ > 122 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │[kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [86; 144) │ [74; 86) │ 144 │ 86 │ > 144 │ > 86 │
│defazaj 120° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[211; 346) │[181; 211) │ 346 │ 211 │> 346 │ > 211 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [100; 167) │ [85; 100) │ 167 │ 100 │ > 167 │ > 100 │
│defazaj 180° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[243,8; 400) │[209; 243,8) │ 400 │ 243,8 │> 400 │ > 243,8│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────────┴──────────────┴──────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┘




Tabelul B.6 - Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferã-plan (câmp electric omogen)

NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi sferã-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, cu probabilitate de ţinere de 90%.
2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnicã feroviarã este necesar sã se corecteze valorile din tabelul B.9 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensioneazã ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.6 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã se dimensioneazã ca la pct. 5.4.3 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.6 cu factorul 2,0.






┌──────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), │
│ │ │ ELECTROZI VÂRF-PLAN │
│ │ ├─────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │ DIA redusã │ DIA normalã │ DIA sporitã │
│ Tensiuni │ │ (valori recomandate numai │ (valori reco- │(valori reco- │
│ nominale │ Mãrimea fizicã │ pentru izolaţia funcţionalã │ mandate pentru │mandate pentru │
│ permanente │ │ a ELEA, care trebuie │ izolaţia │ izolaţia │
│ [kV] │ │ stabilite prin înţelegere │ funcţionalã şi │ funcţionalã │
│ │ │între beneficiar şi furnizor │ izolaţia de │ şi pentru │
│ │ │şi verificate de mãsurãtori, │ bazã) │ izolaţia de │
│ │ │ [9]) │ │bazã, stabi- │
│ │ │ │ │ lite prin │
│ │ │ │ │ înţelegere │
│ │ │ │ │între benefi- │
│ │ │ │ │ ciar şi │
│ │ │ │ │ furnizor) │
│ │ ├──────────────┬──────────────┼───────┬────────┼───────┬────────┤
│ │ │ Staticã │ Dinamicã │Staticã│Dinamicã│Staticã│Dinamicã│
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │[280; 505) │[234; 280) │ 505 │ 280 │ > 505 │ > 280 │
│defazaj 0° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[152,4; 250) │[130,7; 152,4)│ 250 │ 152,4 │ > 250 │> 152,4 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │[kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [539; 864) │[448; 539) │ 864 │ 539 │ > 864 │ > 539 │
│defazaj 120° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[264; 433) │[226,3; 264) │ 433 │ 264 │> 433 │ > 264 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [613; 1.000) │[532; 613) │ 1.000 │ 613 │> 1.000│ > 613 │
│defazaj 180° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[304,8; 500) │[261,3; 304,8)│ 500 │ 304,8 │> 500 │ > 304,8│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────────┴──────────────┴──────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┘




Tabelul B.7 - Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)

NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul (+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întalnite în practicã.
2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnicã feroviarã este necesar sã se corecteze valorile din tabelul B.7 conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnicã feroviarã, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensioneazã ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.7 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã se dimensioneazã ca la pct. 5.4.3 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.7 cu factorul 2,0.






┌──────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), │
│ │ │ ELECTROZI PLAN-PLAN ŞI SFERĂ-PLAN │
│ │ ├─────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │ DIA redusã │ DIA normalã │ DIA sporitã │
│ Tensiuni │ │ (valori recomandate numai │ (valori reco- │(valori reco- │
│ nominale │ Mãrimea fizicã │ pentru izolaţia funcţionalã │ mandate pentru │mandate pentru │
│ permanente │ │ a ELEA, care trebuie │ izolaţia │ izolaţia │
│ [kV] │ │ stabilite prin înţelegere │ funcţionalã şi │ funcţionalã │
│ │ │între beneficiar şi furnizor │ izolaţia de │ şi pentru │
│ │ │şi verificate de mãsurãtori, │ bazã) │ izolaţia de │
│ │ │ [9]) │ │bazã, stabi- │
│ │ │ │ │ lite prin │
│ │ │ │ │ înţelegere │
│ │ │ │ │între benefi- │
│ │ │ │ │ ciar şi │
│ │ │ │ │ furnizor) │
│ │ ├──────────────┬──────────────┼───────┬────────┼───────┬────────┤
│ │ │ Staticã │ Dinamicã │Staticã│Dinamicã│Staticã│Dinamicã│
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [62; 103) │ [52; 62) │ 103 │ 62 │ > 103 │ > 62 │
│defazaj 0° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[152,4; 250) │[130,7; 152,4)│ 250 │ 152,4 │> 250 │ > 152,4│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │[kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [109; 181) │ [92; 109) │ 181 │ 109 │ > 181 │ > 109 │
│defazaj 120° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[264; 433) │[226,3; 264) │ 433 │ 264 │> 433 │ > 264 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [126; 210) │ [108; 126) │ 210 │ 126 │ > 210 │ > 126 │
│defazaj 180° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[304,8; 500) │[261,3; 304,8)│ 500 │ 304,8 │> 500 │ > 304,8│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────────┴──────────────┴──────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┘




Tabelul B. 8 - Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferã-plan (câmp electric omogen)

NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi sferã-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, cu probabilitate de ţinere de 90%.
2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnicã feroviarã este necesar sã se corecteze valorile din tabelul B.8 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensioneazã ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.8 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã se dimensioneazã ca la pct. 5.4.3 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.8 cu factorul 2,0.






┌──────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), │
│ │ │ ELECTROZI VÂRF-PLAN │
│ │ ├─────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │ DIA redusã │ DIA normalã │ DIA sporitã │
│ Tensiuni │ │ (valori recomandate numai │ (valori reco- │(valori reco- │
│ nominale │ Mãrimea fizicã │ pentru izolaţia funcţionalã │ mandate pentru │mandate pentru │
│ permanente │ │ a ELEA, care trebuie │ izolaţia │ izolaţia │
│ [kV] │ │ stabilite prin înţelegere │ funcţionalã şi │ funcţionalã │
│ │ │între beneficiar şi furnizor │ izolaţia de │ şi pentru │
│ │ │şi verificate de mãsurãtori, │ bazã) │ izolaţia de │
│ │ │ [9]) │ │bazã, stabi- │
│ │ │ │ │ lite prin │
│ │ │ │ │ înţelegere │
│ │ │ │ │între benefi- │
│ │ │ │ │ ciar şi │
│ │ │ │ │ furnizor) │
│ │ ├──────────────┬──────────────┼───────┬────────┼───────┬────────┤
│ │ │ Staticã │ Dinamicã │Staticã│Dinamicã│Staticã│Dinamicã│
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │[382; 630) │[319; 382) │ 630 │ 382 │ > 630 │ > 382 │
│defazaj 0° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[198; 325) │[170; 198) │ 325 │ 198 │ > 325 │> 198 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │[kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [670; 1.126) │[604; 670) │ 1.126 │ 670 │ > 1126│ > 670 │
│defazaj 120° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[343,2; 562) │[294,3; 343,2)│ 562 │ 343,2 │> 562 │ > 343,2│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [785; 1.300) │[663; 785) │ 1.300 │ 785 │> 1.300│ > 785 │
│defazaj 180° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[396,3; 650) │[340; 396,3) │ 650 │ 396,3 │> 650 │ > 396,3│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────────┴──────────────┴──────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┘




Tabelul B. 9 - Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)

NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul (+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1 din anexa E la norma tehnicã feroviarã şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întalnite în practicã.
2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnicã feroviarã este necesar sã se corecteze valorile din tabelul B.9 conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnicã feroviarã, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensioneazã ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.9 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã se dimensioneazã ca la pct. 5.4.3 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.9 cu factorul 2,0.





┌──────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), │
│ │ │ ELECTROZI PLAN-PLAN ŞI SFERĂ-PLAN │
│ │ ├─────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │ DIA redusã │ DIA normalã │ DIA sporitã │
│ Tensiuni │ │ (valori recomandate numai │ (valori reco- │(valori reco- │
│ nominale │ Mãrimea fizicã │ pentru izolaţia funcţionalã │ mandate pentru │mandate pentru │
│ permanente │ │ a ELEA, care trebuie │ izolaţia │ izolaţia │
│ [kV] │ │ stabilite prin înţelegere │ funcţionalã şi │ funcţionalã │
│ │ │între beneficiar şi furnizor │ izolaţia de │ şi pentru │
│ │ │şi verificate de mãsurãtori, │ bazã) │ izolaţia de │
│ │ │ [9]) │ │bazã, stabi- │
│ │ │ │ │ lite prin │
│ │ │ │ │ înţelegere │
│ │ │ │ │între benefi- │
│ │ │ │ │ ciar şi │
│ │ │ │ │ furnizor) │
│ │ ├──────────────┬──────────────┼───────┬────────┼───────┬────────┤
│ │ │ Staticã │ Dinamicã │Staticã│Dinamicã│Staticã│Dinamicã│
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [81; 135) │ [69; 81) │ 135 │ 81 │ > 135 │ > 81 │
│defazaj 0° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[198; 325) │[170; 198) │ 325 │ 198 │> 325 │ > 198 │
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │[kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [143; 238) │ [122; 143) │ 238 │ 143 │ > 238 │ > 143 │
│defazaj 120° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[343,2; 562) │[294,3; 343,2)│ 562 │ 343,2 │> 562 │ > 343,2│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│25 kV, 50 Hz, │Distanţa de izolare │ [166; 275) │ [142; 166) │ 275 │ 166 │ > 275 │ > 166 │
│defazaj 180° │în aer │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┤
│ │Tensiunea de ţinere │[396,3; 650) │[340; 396,3) │ 650 │ 396,3 │> 650 │ > 396,3│
│ │la impuls 1,2/50 æs │ │ │ │ │ │ │
│ │ [kV(vârf)] │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────────┴──────────────┴──────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┘



Tabelul B.10 - Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferã-plan (câmp electric omogen)

NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi sferã-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, cu probabilitate de ţinere de 90%.
2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnicã feroviarã este necesar sã se corecteze valorile din tabelul B.10 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnicã feroviarã, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensioneazã ca la pct. 5.4.2.1, din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.10 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţã care asigurã izolaţia intãritã se dimensioneazã ca la pct. 5.4.3 din norma tehnicã feroviarã, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.10 cu factorul 2,0.


ANEXA C (normativã)
-------------------
la norma tehnicã feroviarã
--------------------------


Dimensionarea distanţelor de izolare în aer
în instalaţiile fixe de tracţiune electricã,
ţinându-se seama de tensiunile nominale de
ţinere la impuls şi de gradul de poluare a
atmosferei

C.1.1. Generalitãţi
Pentru o anumitã tensiune standardizatã de ţinere la impuls U(t)[kV], distanţa de izolare în aer "d" depinde de:
- condiţiile atmosferice reale (presiunea p, temperatura t şi umiditatea aerului ambiant h);
- forma electrozilor şi polaritatea tensiunii de încercare;
- probabilitatea de ţinere.
C.1.2. Condiţiile atmosferice de referinţã standardizate referitoare la presiunea, temperatura, respectiv umiditatea aerului [p(0), t(0), h(0)] sunt precizate la pct. 4.2 din norma tehnicã feroviarã, iar gradele de poluare utilizate (PD4, PD4A, PD4B) sunt definite conform anexei E din [9] şi pct. 4.4 din norma tehnicã feroviarã.
C.1.3. În tabelul C.1 sunt precizate valorile distanţelor de izolare în aer în funcţie de tensiunile nominale de ţinere la impuls 1,2/50 æs, cu probabilitatea de ţinere de 90%, în condiţiile pct. C.1.2, în cazul electrozilor varf-plan, avand la bazã datele din [9] şi [13].
NOTĂ:
Pentru tensiunile de ţinere corespunzãtoare sistemelor de electrificare 1 x 25 kV şi 2 x 25 kV, 50 Hz, poluarea atmosferei, cum se precizeazã în tabelul C.1, influenţeazã în micã mãsurã valoarea distanţelor de izolare în aer.
Tabelul C.1 - Distanţe minime de izolare în aer în funcţie de tensiunea nominalã de ţinere la impuls 1,2/50 æs (cu probabilitatea de ţinere de 90%), U(Ni), în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, pentru electrozi vârf-plan, [9] şi [13].



┌────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tensiunea nominalã │ Distanţe minime de izolare în aer pentru diverse │
│de ţinere la impuls │ grade de poluare, în condiţiile C.1.2, [9] şi [13] │
│de trãsnet 1,2/50 æs├───────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┤
│ U(Ni) │ PD1, PD2, │ PD4 │ PD4A │ PD4B │
│ [kV(vârf)] │ PD3, PD3A │ [mm] │ [mm] │ [mm] │
│ │ [mm] │ │ │ │
├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ 40 │ 60 │ 72 │ 82 │ 87 │
├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ 50 │ 75 │ 91 │ 101 │ 106 │
├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ 60 │ 90 │ 110 │ 120 │ 125 │
├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ 75 │ 120 │ 135 │ 145 │ 150 │
├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ 95 │ 160 │ 175 │ 180 │ 185 │
├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ 125 │ 210 │ 230 │ 235 │ 235 │
├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ 145 │ 260 │ 265 │ 270 │ 270 │
├────────────────────┼───────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┤
│ 170 │ 310 │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 200 │ 370 │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 250 │ 480 │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 325 │ 600 │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 380 │ 750 │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 450 │ 900 │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 550 │ 1.100 │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 650 │ 1.300 │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 750 │ 1.500 │
└────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────┘



NOTE:
1. Pentru valori intermediare ale tensiunilor nominale de ţinere la impuls, distanţele minime de izolare în aer se determinã folosind procedeul de interpolare liniarã a valorilor adiacente precizate în tabelul C.1.
2. Pentru condiţii de temperaturã, umiditate şi presiune diferite de cele precizate la pct. 4.2, este necesar ca distanţele minime de izolare în aer din tabelul C.1 sã fie corectate conform anexei E la norma tehnicã feroviarã.
3. Pentru DIA ale echipamentului electric de pe acoperişul materialului rulant nu se vor lua în considerare valorile din acest tabel.
4. Pentru DIA din instalaţiile fixe de tracţiune electricã exterioare, categoria PD4A se ia în considerare dacã existã o conductivitate ocazionalã provenitã dintr-o poluare intensã, în condiţii de ploaie, zãpadã, gheaţã, ceaţã.
5. Pentru DIA din instalaţiile fixe de tracţiune electricã exterioare, categoria PD4B se ia în considerare dacã existã o conductivitate ocazionalã provenitã dintr-o poluare foarte intensã, în condiţii de ploaie, zãpadã, gheaţã, ceaţã.
6. Valorile precizate pentru DIA, pentru încercare la impuls din tabelul E.1, sunt acoperitoare pentru toate celelalte tipuri de electrozi întâlnite în practicã (plan-plan, conductor-plan paralel).


ANEXA D (normativã)
-------------------
la norma tehnicã feroviarã
--------------------------

Cerinţele sistemului de administrare
a vegetaţiei din vecinãtatea liniilor electrificate
în sistemele 1x25 kV, 50 Hz şi 2x25 kV, 50 Hz

D.1. Obiect
Obiectul prezentei anexe este sã detalieze cerinţele de management pentru controlul de risc care creşte datoritã prezenţei vegetaţiei în domeniul de aplicare precizat mai jos.
D.2. Domeniu de aplicare
Prezenta anexã se aplicã la zona de infrastructurã aferentã liniilor electrificate în sistemele de tracţiune electricã 1x25 kV, 50 Hz şi 2x25 kV, 50 Hz. În plus, ea se va aplica acolo unde existã un transfer al riscului potenţial la funcţionarea cãii ferate electrificate administrate de terţi.
D.3. Principii
D.3.1. Prezenta anexã completeazã [2] şi [3] cap. 5 - "Instalaţii şi echipamente electrice".
D.3.2. Riscurile care pot rezulta din creşterea şi invazia vegetaţiei asupra infrastructurii trebuie sã fie evaluate şi controlate corespunzãtor de cãtre deţinãtorul de infrastructurã sau de administratorul numit de acesta, iar mãsurile implementate trebuie sã asigure cel mai mic risc cu putinţã pentru operaţiunile şi activitãţile feroviare de pe liniile electrificate.
D.4. Competenţã
Orice administrator de infrastructurã feroviarã care rãspunde de structura de susţinere a LCA trebuie sã se asigure cã persoanele investite cu sarcina evaluãrii şi administrãrii riscurilor datorate creşterii şi invadãrii liniei de cãtre vegetaţie sunt competente.
D.5. Cerinţele sistemului de administrare a vegetaţiei
D.5.1. Trebuie realizat un sistem de administrare care sã includã un plan strategic pentru administrarea vegetaţiei. Planul trebuie revizuit la intervale regulate, dar cel puţin o datã la 5 ani şi trebuie updatat corespunzãtor. Oricand este executatã o lucrare nouã, aceasta va fi proiectatã pentru a se minimiza efectele oricãror pericole care sunt incluse în cele listate la pct. D.5.3.
D.5.2. Acest sistem de administrare trebuie sã detalieze cerinţele pentru procedeele de identificare a pericolului, sã evalueze riscul şi procedurile de revizuire şi sã indice acele locaţii care vor fi inspectate în mod regulat.
Sistemul de administrare trebuie, de asemenea, sã detalieze acele locuri care au cerinţe speciale şi pentru care trebuie pãstrate inregistrãrile.
D.5.3. Trebuie sã fie identificate pericolele referitoare la prezenţa vegetaţiei.
Pericolele care vor fi considerate trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele:
- cele care afecteazã sau influenţeazã condiţiile de inaintare incluzand aderenţa şi condiţiile circuitului de tracţiune;
- cele care pot impiedica inspectarea propriu-zisã a infrastructurii;
- defecţiunea sistemelor de drenaj al cursurilor de apã provenitã din inundaţii;
- pericolul datorat copacilor cãzuţi sau pãrţilor cãzute din aceştia;
- deteriorarea liniilor directe ale traficului feroviar şi ale traficului pe drumuri rutiere pentru muncitorii din cale;
- deteriorarea liniilor directe de trafic feroviar pentru utilizatorii de drumuri rutiere şi pietonii care folosesc treceri autorizate;
- scurtcircuite ale sistemelor de alimentare pentru tracţiunea electricã şi ale sistemelor de semnalizare şi comandã a trenurilor;
- pericole de impiedicare şi de adormire;
- reducerea distanţelor de izolare în aer;
- încãlcarea şi obstrucţionarea poziţiilor de securitate, refugii de securitate şi rute de acces de securitate;
- incendii (spontane, accidentale sau cu pornire intenţionatã);
- cerinţele legislative şi rãspunderea terţelor pãrţi privind pesticidele, noxele, invazia buruienilor etc. şi posibilitatea de încãlcare a acestora;
- consecinţele vremii nefavorabile avute asupra vegetaţiei, cum ar fi zãpada, gheaţa, lapoviţa, vântul puternic etc., care induc eventuale pericole pentru funcţionarea cãii ferate;
- vizibilitatea semnalelor şi a semnalelor din cale de cãtre conducãtorii de tren;
- stabilitatea structurilor de susţinere, a taluzurilor şi a canalelor;
- stabilitatea proprietãţii învecinate;
- lãsarea sau ridicarea structurilor de susţinere ca rezultat al schimbãrilor sezoniere asupra copacilor.
D.5.4. Riscurile asociate cu identificarea pericolelor din secţiunea D.3 şi orice alte pericole importante vor fi evaluate pentru secţiunile de cale feratã electrificatã. Pentru a evalua magnitudinea riscurilor vor fi considerate urmãtoarele:
- sistemele de electrificare;
- controlul trenurilor şi sistemelor de comunicaţii;
- folosirea de suprafeţe adiacente, de exemplu, domestice, industriale, agricole etc.;
- practicile manageriale care sunt înţelese pentru a controla creşterea vegetaţiei în terenul adiacent;
- trãsãturi topografice;
- consecinţele implementãrii întârziate a sistemului de administrare a vegetaţiei, pentru a-l potrivi cu cerinţele domeniilor inginereşti;
- nivelul vandalismului;
- viteza de circulaţie şi volumul de trafic al liniei;
- tipul traficului;
- pante.
D.5.5. Pentru secţiunile de cale feratã electrificatã cu riscuri importante trebuie sã fie realizate planuri locale. Aceste planuri trebuie sã includã:
- frecvenţa recomandatã de intervenţie;
- metodele de control;
şi trebuie luate în considerare:
- proiectele de mediu şi de ecologie;
- impactul ecologic al controlului planificat al vegetaţiei.
D.5.6. În cazurile în care sunt identificate schimbãri importante, riscurile asociate trebuie sã fie reevaluate şi acolo unde este necesar se vor implementa mãsuri revizuite.
Schimbãrile importante ce vor fi considerate trebuie sã includã:
- electrificarea secţiunilor sau schimbarea tensiunii de alimentare;
- instalarea circuitelor de cale;
- introducerea unui material rulant nou/diferit;
- tipul vegetaţiei şi viteza de creştere.
O atenţie sporitã trebuie sã fie datã factorilor principali interesaţi prin rapoartele provenite de la:
- observaţiile neplanificate;
- inspecţiile planificate înţelese ca parte a sistemului de administrare;
- autoritãţile vecine/statutare.
D.5.7. Înregistrãrile trebuie sã fie pãstrate pentru acele locaţii unde existã planuri locale. Aceste înregistrãri trebuie sã includã detaliile pericolelor la care este supusã infrastructura şi mãsurile planificate (incluzand desfãşurarea lor în timp) necesare pentru a micşora riscurile asociate.

ANEXA E (normativã)
-------------------
la norma tehnicã feroviarã
--------------------------

Tensiuni de încercare la ţinere pentru
verificarea distanţelor de izolare în aer
şi corectarea acestora în funcţie de condiţiile
atmosferice reale

Tensiunile de încercare la ţinere cu o probabilitate de ţinere precizatã pentru DIA depind de urmãtorii factori:
- distanţa între electrozi;
- forma şi polaritatea electrozilor (neuniformitatea câmpului electric);
- condiţiile reale de mediu în care se desfãşoarã încercarea (presiunea, temperatura şi umiditatea aerului).
NOTĂ:
În prezenta anexã tensiunile de ţinere la impuls de trãsnet care vor fi precizate pentru diverse DIA şi diverse tipuri de electrozi se considerã cã sunt determinate experimental sau prin calcul la o probabilitate de ţinere de 90%, [13].
E.1. Tensiuni de încercare la ţinere pentru verificarea DIA cu electrozi vârf-plan
E.1.1. În tabelul E.1 sunt precizate tensiunile de incercare la ţinere: la impuls 1,2/50 æs respective la tensiune alternativã cu frecvenţa de 50 Hz, pentru diverse DIA, în cazul electrozilor varf-plan, în condiţii atmosferice de referinţã standardizate [p(0) = 101,325 kPa, t(0) = 20°C, h(0) = 11g/mc), la o probabilitatea de ţinere de 90%. Valorile din acest tabel au la bazã datele din [9] şi [13], care sunt valabile pentru polaritatea pozitivã a electrodului vârf, acesta fiind cazul cel mai defavorabil.
Tabelul E.1 - Tensiuni de încercare la ţinere pentru verificarea distanţelor de izolare în aer în condiţii atmosferice de referinţã standardizate, electrozi vârf-plan ([9] şi [13])



┌────────────────────┬──────────────────────────┬─────────────────────────┐
│Distanţa de izolare │Tensiunea de încercare la │Tensiunea de incercare la│
│ în aer "d" │ţinere la impuls 1,2/50 æs│ţinere la frecvenţa 50 Hz│
│ [mm] │ [kV(varf)] │ [kV(ef)] │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 40 │ 29,5 │ 16 │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 60 │ 41,6 │ 22,6 │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 90 │ 58,5 │ 31,7 │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 120 │ 74,6 │ 40,5 │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 160 │ 95 │ 51,5 │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 260 │ 143 │ 77,6 │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 310 │ 166 │ 90 │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 370 │ 193 │ 104 │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 480 │ 240 │ 130 │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 600 │ 289 │ 157 │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 630 │ 325 │ │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 750 │ 380 │ │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 900 │ 450 │ │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 1.100 │ 550 │ │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 1.300 │ 650 │ │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 1.500 │ 750 │ │
├────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────┤
│ 1.700 │ 850 │ │
└────────────────────┴──────────────────────────┴─────────────────────────┘



NOTE:
1. Se permite interpolarea între valorile adiacente ale tabelului E.1.
2. Pentru condiţii atmosferice reale de încercare (p, t, h), diferite de cele standardizate prevãzute la pct. 4.2 din norma tehnicã feroviarã, se corecteazã valorile tensiunii de încercare la ţinere la impuls din tabelul E.1 în funcţie de densitatea şi umiditatea aerului, cu formulele precizate la pct. E.1.2.
3. Valorile tensiunilor de încercare din tabelul E.1 sunt acoperitoare pentru celelalte tipuri de electrozi: sferã-plan, plan-plan şi conductor-plan, pentru aceeaşi DIA.
E.1.2. Corectarea tensiunilor de încercare la ţinere pentru DIA cu electrozi vârf-plan, [14]
E.1.2.1. Presiunea realã a aerului ambiant (p) depinde de altitudinea locului unde se face încercarea faţã de nivelul mãrii a[m] şi se calculeazã cu formula:
p=101,325-1,174●10^-2●a+4,595●10^-7●a²[kPa]
E.1.2.2. Densitatea relativã a aerului ambiant se calculeazã cu relaţia:
δ=p/p(0)●[273,15+t(0)]/(273,15+t),
în care:
p, p(0) - presiunea realã, respectiv presiunea standardizatã de referinţã în aceleaşi unitãţi de mãsurã;
t, t(0) - temperatura realã, respectiv temperatura standardizatã de referinţã în grade Celsius.
E.1.2.3. Factorul de corecţie care ţine seama de densitatea aerului [k(1)]
Acest factor se calculeazã cu relaţia:
k(1) = (δ)^m,
în care:
m - exponent determinat la pct. E.1.2.5.
Corecţia este consideratã valabilã pentru 0,8<k(1)<<1,05.
E.1.2.4. Factorul de corecţie care ţine seama de umiditatea aerului [k(2)] se calculeazã cu relaţia:
k(2) = (k)^w,
în care:
k = 1+0,01●(h/δ-11), pentru 1<h/δ<25g/mc;
h - umiditatea absolutã realã a aerului în g/mc;
δ - densitatea relativã realã a aerului determinatã la pct. E.1.2.2;
w - exponent determinat la pct. E.1.2.5.
E.1.2.5. Exponenţii m şi w
În cazul când pentru o distanţã de izolare în aer "d" se cunoaşte tensiunea de ţinere la impuls (cu probabilitatea de 90%) U(t,0,) în condiţii atmosferice de referinţã standardizate [p(0), t(0), h(0)], precizatã în tabelul E.1, se determinã iterativ exponenţii m şi w în funcţie de parametrul g exprimat cu formula:
g=U(t,i-1)/(500●d●δ●k)/(1-1,3●s),
în care:
d[m] - distanţa de izolare în aer;
δ şi k sunt calculaţi la pct. E.1.2.2, respectiv E.1.2.4.
U(t,i-1)=U(t,0) la prima iteraţie;
U(t,i) converge cãtre valoarea tensiunii de ţinere la impuls în condiţii atmosferice reale U(t).
Exponenţii m şi w au valorile din tabelul E.2.
Tabelul E.2 - Valorile exponenţilor m şi w în funcţie de parametrul g, [14]


┌───────────────────┬──────────────────┬────────────────┐
│ g │ m │ w │
├───────────────────┼──────────────────┼────────────────┤
│ <0,2 │ 0 │ 0 │
├───────────────────┼──────────────────┼────────────────┤
│ [0,2'f71,0) │ g(g-0,2)/0,8 │ g(g-0,2)/0,8 │
├───────────────────┼──────────────────┼────────────────┤
│ [1,0'f71,2) │ 1,0 │ 1,0 │
├───────────────────┼──────────────────┼────────────────┤
│ [1,2'f72,0] │ 1,0 │(2,2-g)(2-g)/0,8│
├───────────────────┼──────────────────┼────────────────┤
│ >2,0 │ 1,0 │ 0 │
└───────────────────┴──────────────────┴────────────────┘



E.1.2.6. Factorul de corecţie total K(t) este produsul celor doi factori de corecţie:
- factorul de corecţie de densitate k(1), determinat la pct. E.1.2.3;
- factorul de corecţie de umiditate k(2), determinat la pct. E.1.2.4.
K(t)=k(1)●k(2)
E.1.2.7. Tensiunea de ţinere cu probabilitatea de 90% în condiţiile atmosferice reale
Aceastã tensiune se calculeazã cu formula:
U(t,k)=K(t)●U(t,0)
Procesul iterativ se reia de la pct. E.1.2.3 pânã cand:
dU(%)=100●│[U(t,k-1)-U(t,k)]/U(t,k│< epsilon% impus,
unde epsilon% este eroarea relativã în procente, impusã pentru determinarea tensiunii de ţinere la impuls în condiţii reale, în general mai micã decât eroarea de mãsurã a acestei tensiuni în condiţii atmosferice de referinţã standardizate.
E.1.2.8. Schema logicã a calculelor privind determinarea şi aplicarea factorilor de corecţie de presiune, temperaturã şi umiditate la calculul tensiunii de ţinere la impuls 1,2/50 æs pentru electrozi vârf-placã este precizatã în figura E.1.
E.1.3. Pentru valorile distanţei de izolare în aer din tabelul E.1 al prezentei anexe se pot determina tensiunile de ţinere la impuls (cu probabilitatea de 90%) U(t) pentru condiţiile atmosferice reale (p, t, h) folosind algoritmul descris la pct. E.1.2.
E.1.4. Pentru o tensiune de ţinere la impuls 1,2/50 æs impusã U(t,imp) se poate determina atât distanţa de izolare în aer în condiţii atmosferice de referinţã d(0) (prin interpolarea liniarã a datelor din tabelul E.1), cât şi distanţa de izolare în aer corectatã pentru condiţiile atmosferice reale d(c) (prin interpolarea liniarã a valorilor U(t) determinate conform pct. E.1.3).
E.1.5. Exemplu de calcul
E.1.5.1. Se doreşte exprimarea tensiunii de ţinere la impuls U(t), cu probabilitatea de ţinere de 90%, pentru distanţa de izolare în aer d= 310 mm = 0,31 m, în cazul electrozilor varf-placã, în urmãtoarele condiţii atmosferice reale:
a=1.200 m - altitudinea deasupra nivelului mãrii;
t=30°C - temperatura realã a aerului;
h=12 g/mc - umiditatea absolutã realã a aerului;
epsilon=0,5% - eroarea în aprecierea tensiunii de ţinere.
E.1.5.2. Presiunea realã a aerului ambiant pentru altitudinea a=1.200 m se calculeazã folosind formula de la pct. E.1.2.1:
p=101,325-1,174●10^-2●a+4,595●10^-7●a²=101,325-1,174●10^-2●1200+4,595●10^-7●1200²=87,9 [kPa].
E.1.5.3. Densitatea relativã realã a aerului ambiant se calculeazã cu formula precizatã la pct. E.1.2.2:
δ=p/p(0)●[273,15+t(0)]/(273,15+t),
în care:
p=87,9 kPa - presiunea realã a aerului;
t=30°C - temperatura realã a aerului.
Rezultã: δ=87,9/101,325●(273,15+20)/(273,15+30)=0,838/cmc, valoare care va rãmane constantã pe durata calculelor.
E.1.5.4. Coeficienţii de corecţie
E.1.5.4.1. Parametrul k
k=1+0,01●(h/δ-11), pentru 1<h/ δ=12/0,838=14,3176<25g/mc;
k=1+0,01●(14,3176-11)=1,03318, aceastã valoare rãmane constantã pe parcursul calculelor.
E.1.5.4.2. Parametrul g
Iteraţia 1
Din tabelul E.1, pentru distanţa de izolare în aer d=0,31m rezultã în condiţii atmosferice de referinţã standardizate U(t,0)=166kV şi se calculeazã valoarea lui g:
g=U(t,0)/(500●d●δ●k)/(1-1,3●0,06) =166/(500●0,310●0,838●1,03318)/0,922=1,3414.
Pentru aceastã valoare a lui g rezultã din tabelul E.2 valorile exponenţilor care sunt date de expresiile:
m=1,0;
w=(2,2-g)(2-g)/0,8=(2,2-1,3414)(2,0-1,3414)/0,8=0,85855●0,65855/0,8=0,7067.
E.1.5.4.3. Factorul de corecţie care ţine seama de densitatea aerului [k(1)]
Acest factor se calculeazã cu relaţia:
k(1)=(δ)^m=0,838^1,0=0,838.
E.1.5.4.4. Factorul de corecţie care ţine seama de umiditatea aerului [k(2)] se calculeazã cu relaţia:
k(2)=(k)^w=1,03318^0,7067=1,02333.
E.1.5.4.5. Factorul de corecţie total
K(t)=k(1)●k2=0,838●1,02333=0,8576.
E.1.5.4.6. Tensiunea de ţinere la impuls în condiţii atmosferice reale
Se calculeazã iterativ astfel:
Prima valoare corectatã a tensiunii de încercare cu probabilitatea de ţinere de 90%:
U(t,1)=K(t)●U(t,0)=0,8576●166=142,3616kV.
Iteraţia 2
g=U(t,1)/(500●d●δ●k)/0,922=142,3616/(500●0,31●0,838●1,03318)/0,922 =1,150425.
Pentru aceastã valoare a lui g rezultã din tabelul E.2 valorile exponenţilor:
m=1,0; w=1,0;
k(1)=(δ)^m=0,838^1,0=0,838;
k(2)=(k)^w=1,03318^1,0=1,03318;
K(t)=k(1)●k(2)=0,8659;
U(t,2)=K(t)●U(t,0)=0,8659●166=143,7394kV.
Se calculeazã DeltaU(%)=100●│[U(t,2)-U(t,1)]/U(t,2)│=100●(143,7394-142,371)/143,7394=0,953%; deoarece aceastã valoare depãşeşte 0,5% se reiau calculele de la pct. E.1.5.4.2.
Iteraţia 3
g=U(t,2)/(500●d●δ●k)/0,922=143,739/(500●0,310●0,8381●1,03318)/0,922=1,1615.
Pentru valoarea g=1,1615 din tabelul E.2 rezultã: m=1,0; w=1,0;
k(1)=(δ)^m=0,838^1,0=0,8381;
k(2)=(k)^w=1,03318^1,0=1,03318;
K^t=k(1)●k(2)=0,8659;
U(t,3)=K(t)●U(t,0)=0,8659●166=143,739kV;
DeltaU(%)=100●│[U(t,3)-U(t,2)]/U(t,3)│=100●│(143,739-143,739)/143,739│%.
Deoarece aceastã valoare este mai micã decât epsilon%<0,5% impus, se opresc calculele considerând cã tensiunea de ţinere la frecvenţa 50Hz, pentru distanţa de izolare în aer d-0,31m, în condiţiile atmosferice reale date la pct. E.1.5.1, este U(t) = 143,739kV.

Figura E.1 - Schema logicã a calculelor privind determinarea şi aplicarea factorilor de corecţie de presiune, temperaturã şi umiditate în calculul tensiunii de ţinere la impuls în condiţii atmosferice reale




┌──────────┐
│ START │
└────┬─────┘


. ──────────────────────────────────────────────────────── .
. Introducerea datelor: .
. a) condiţiile atmosferice de referinţã standardizate .
. [p(0)=101,3kPa, t(0=20°C, h(0)=11g/mc]; .
. b) (p, t, h) condiţiile atmosferice reale; .
. c) altitudinea realã a(m); .
. d) gradul de poluare PD; .
. e) distanţa de izolare în aer d(m); .
. f) eroarea relativã maximã admisã epsilon%; .
. g) tensiunea de ţinere la impuls iniţialã, .
. U(t,0)=U(Ni)[kV], .
. cu probabilitatea de ţinere de 90%, în .
. condiţiile atmosferice de referinţã .
. standardizate prevãzute la pct. 4.2. din .
. norma tehnicã feroviarã pentru gradul .
. de poluare PD .
─────────────────────────────┬────────────────────────────


┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Calculul presiunii reale şi densitãţii relative a aerului │
│ atmosferic: │
│ - p - presiunea realã a aerului în funcţie de altitudinea a(m) │
│ determinatã conform pct E.1.2.1 cu formula: │
│ p=101,325-1,174●10^-2●a+4,595●10^-7●a^2[kPa]; │
│ - δ - densitatea relativã a aerului în funcţie de temperaturã │
│ şi presiune conform pct. E.1.2.2 cu formula: │
│ δ=p/p(0)●[273,15+t(0)]/(273,15+t ); │
│ - k - parametrul determinat conform pct. E.1.2.4 cu formula: │
│ k=1+0,01(h/δ+11), pentru 1<h/d<25g/mc │
└──────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────┘


┌─────┐
│ i=1 │
└──┬──┘
┌─┴─┐
│ 1 │
└─┬─┘
┌──────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────┐
│ Calculul parametrului: g=U(t,i-1)/(500●d●δ●k)/(1-1,3●s) conform │
│ pct. E.1.2.5 şi determinarea coeficienţilor m, w din tabelul E.2 │
└──────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────┘


┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Calculul factorilor de corecţie: k(1)=(δ)^m (a se vedea pct. E.1.2.3) │
│ k(2)=(k)^w (a se vedea pct. E.1.2.4) │
│ Exponenţii m, w sunt determinaţi în funcţie de g din tabelul E.2. │
│ Factorul de corecţie total: K(t)=k(1)k(2) (a se vedea pct. E.1.2.6). │
└────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┘


┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Calculul iterativ al tensiunii de ţinere la impuls corectate în funcţie │
│ de valorile reale ale presiunii, temperaturii şi umiditãţii │
│ U(t,i)=K(t)●U(t,0) │
└────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┘


┌───┐
│ 2 │
└─┬─┘

.
. .
. .
. .
. .
. .
. .
. .
. DeltaU%= │100[U(t,i)-U(t,i-1)]/U(t,i│<epsilon .
───┬─────────────────────────────────────────────┬──
│ │
▼ ▼
┌───────────┐ ┌───────────────┐
│ │ │U(t,i-1)=U(t,i)│
│U(t)=U(t,i)│ │i=i+1 │
│ │ │ │
└─────┬─────┘ └───────┬───────┘
│ │
............. ┌──┴──┐
. Afişarea . │ 1 │
. tensiunii . └─────┘
. de ţinere . ┌──────┐
. U(t) în .───►│ STOP │
. condiţii . └──────┘
. atmosferice .
. reale. .
..............



E.2. Tensiuni de încercare la ţinere pentru verificarea DIA cu electrozi plan-plan paraleli şi sferã-plan în aer atmosferic
E.2.1. Pentru electrozi plan-plan paraleli şi sferã-plan în aer atmosferic, tensiunea de încercare la impuls 1,2/50æs, cu probabilitatea de ţinere de 90%, se determinã cu formula:
U(d)=(24,4●δ●d+6,53● radical din δ ● radical din d)●(1-1,3●s) [kV],
în care:
δ - coeficient de corecţie cu temperatura şi presiunea aerului calculat cu relaţia prevãzutã la pct. E.1.2.2;
d - distanţa între electrozii plani paraleli în [cm];
s - abaterea medie pãtraticã, care ia valorile:
s= 0,03 pentru încercãri în mediu uscat pe izolaţie în aer, fãrã alte izolaţii implicate;
s= 0,06 pentru încercãri în mediu uscat şi în mediu umed pe izolaţie în aer, fãrã alte izolaţii implicate, [14].
NOTĂ:
Valorile tensiunii de ţinere cu probabilitatea de 90%, determinate cu relaţia prevãzutã la pct. E.2.1, nu depind de polaritatea electrozilor şi nu se corecteazã cu umiditatea aerului.
E.2.2. Pentru electrozi plan-plan paraleli în aer atmosferic, în cazul în care se cunoaşte U(d)- tensiunea de încercare la impuls 1,2/50 æs, cu probabilitatea de ţinere de 90%, se determinã distanţa de izolare în aer cu formula:
d=x^2/δ [cm],
în care:
δ - coeficient de corecţie cu temperatura şi presiunea aerului calculat cu relaţia prevãzutã la pct. E.1.2.2;
x=[-b+(b^2-4●a●c)^0,5]/2/a;
a=24,4●(1-1,3●s);
b=6,53●(1-1,3●s);
c=-U(d).
E.2.3. Exemple de calcul
a) Pentru o distanţã de izolare în aer d=10 cm între electrozi plan-plan paraleli, pentru încercãri la impuls atât în mediu uscat, cât şi în mediu umed s=0,06, la o temperaturã de 20°C şi o altitudine de 2.000 m, se obţin:
- presiunea realã a aerului la altitudinea de 2.000 m
p=101,325-1,174●10^-2●a+4,595●10^-7●a^2[kPa]=101,325-1,174●10^-2●2000+4,595●10^-7 ●2000^2=101,29●0,7857=79,68 kPa;
- coeficientul de corecţie cu presiunea şi temperatura aerului δ = 79,68/101,3●1=0,7856;
- tensiunea de încercare la ţinere cu probabilitatea de 90%, la impuls de trãsnet 1,2/50 æs, cu valoarea:
U(d) =(24,4●0,7864●10+6,53 ● radical din 0,7864 ● radical din 10)●(1-1,3●0,06) kV=209,98●0,922=193,60 kV.
b) Pentru o tensiune de ţinere (cu probabilitatea de ţinere 90%) la impuls 1,2/50 æs, U(d) =170 kV, distanţa de izolare în aer d[cm] între electrozi plani paraleli, pentru încercãri în mediu uscat şi în mediu umed, la o temperaturã de 20°C, la altitudinea de 2.000 m, se obţine din relaţiile:
δ=79,68/101,325●1=0,7864;
a=24,4●(1-1,3●s)=24,4●(1-1,3●0,06)=22,5;
b=6,53●(1-1,3●s)= 6,53●(1-1,3●0,06)=6,02;
c=-Ud=-170;
x=[-b+(b2-4●a●c) 0,5]/2/a=2,6182;
d=x^2/δ=6,855/0,7864=8,72 cm

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016