Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORMA TEHNICA FEROVIARA din 19 ianuarie 2010

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

NORMA TEHNICA FEROVIARA din 19 ianuarie 2010 "Vehicule de cale ferata destinate transportului de calatori. Instalatii de ventilatie/incalzire/climatizare. Cerinte pentru proiectare"

EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 1 februarie 2010

Comenteaza legea

NORMĂ? TEHNICĂ? FEROVIARĂ? din 19 ianuarie 2010
"Vehicule de cale feratã destinate transportului de cãlãtori. Instalaţii de ventilaţie/încãlzire/climatizare. Cerinţe pentru proiectare"
EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 1 februarie 2010

Preambul
Prezenta normã tehnicã feroviarã precizeazã cerinţele minime de proiectare pentru instalaţiile de ventilaţie/încãlzire/ climatizare ce se vor monta pe vagoanele de cãlãtori din reţeaua feroviarã pentru asigurarea confortului şi sãnãtãţii cãlãtorilor. Atât instalaţiile de acest tip care se importã, cât şi instalaţiile fabricate în România vor fi agrementate, respectiv omologate dacã au cel puţin performanţe echivalente cu cerinţele din aceastã normã.
Prevederile acestei norme tehnice feroviare se aplicã la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de proiectare pentru construcţia/modernizarea vehiculelor feroviare pe care urmeazã a fi montate instalaţii de ventilaţie/încãlzire/climatizare de cãtre deţinãtorii de vehicule feroviare care transportã cãlãtori şi de cãtre proiectanţii/constructorii/reparatorii vehiculelor feroviare şi/sau a instalaţiilor de încãlzire/climatizare.
La elaborarea normei tehnice feroviare s-au utilizat prevederile standardelor române care au preluat integral normele europene, standardele Comitetului Internaţional de Electrotehnicã şi prevederile din fişele Uniunii Internaţionale a Cãilor Ferate precizate în anexã. Referirea directã la acestea se face prin menţionarea între paranteze drepte a numãrului de ordine al documentului în lista documentelor de referinţã, anexã la prezenta normã tehnicã feroviarã.
1. Generalitãţi
1.1. Scop
Prezenta normã tehnicã feroviarã are ca scop stabilirea cerinţelor minime pentru proiectarea instalaţiilor de ventilaţie/ încãlzire/ climatizare ce se vor monta pe vagoanele de cãlãtori din reţeaua feroviarã pentru asigurarea confortului şi sãnãtãţii cãlãtorilor.
1.2. Domeniul de aplicare
Prevederile prezentei norme tehnice feroviare se aplicã la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de proiectare pentru construcţia/modernizarea vehiculelor feroviare pe care urmeazã a fi montate instalaţii de ventilaţie/încãlzire/climatizare de cãtre deţinãtorii de vehicule feroviare, care transportã cãlãtori şi de cãtre proiectanţii/constructorii/reparatorii vehiculelor feroviare şi/sau a instalaţiilor de încãlzire/climatizare.
Prezenta norma tehnicã feroviarã nu se aplicã vehiculelor feroviare destinate transportului urban şi suburban pe şine (metrou, tramvai).
Aplicarea prezentei norme tehnice feroviare la produsele legal comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene este obiectul Regulamentului (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului European din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naţionale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Deciziei nr. 3.052/95/CE .
Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare nu se aplicã produselor legal fabricate şi/sau comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori legal fabricate într-un stat EFTA care este parte contractantã a acordului EEA.
1.3. Clasa de risc
Instalaţia de ventilaţie/încãlzire/climatizare montatã pe vehiculele feroviare face parte din categoria produselor care prin defectare determinã diminuarea calitãţii condiţiilor de transport şi pot afecta sãnãtatea cãlãtorilor.
1.4. Durata normalã de funcţionare
Durata normalã de funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare trebuie sã fie 12-18 ani.
1.5. Simboluri şi abrevieri
T(ir) - temperatura interioarã realã [°C]
T(im) - temperatura interioarã medie [°C]
T(em) - temperatura exterioarã medie [°C]
k - coeficient de transfer de cãldurã.
tau - factorul de transfer pentru ferestre
UIC - Uniunea Internaţionalã a Cãilor Ferate
CEI - Comitetul Internaţional de Electrotehnicã
SR - standard român
EN - normã europeanã
SR EN - standard român care preia o normã europeanã
ISO - Organizaţia Internaţionalã de Standardizare
SR CEI - standard român care preia un standard internaţional de electrotehnicã
T(ic) - temperatura interioarã prescrisã [°C]
°K - simbolul pentru unitatea de mãsurã a temperaturii în sistem internaţional
MTBF - media timpului de bunã funcţionare
lambda [t(1), t(2)] - rata de defectare medie
Z [t(1), t(2)] - intensitatea medie de defectare
MTR - media timpului de reparare
R [t(1), t(2)] - fiabilitatea
A - coeficientul de disponibilitate.
1.6. Definiţii
Pentru scopul prezentei norme tehnice feroviare, termenii de specialitate se definesc dupã cum urmeazã:
a) confort - senzaţie agreabilã perceputã de o persoanã, referitoare la mediul sãu climatic [4];
b) instalaţie de aer condiţionat - echipament destinat pentru ventilaţie, filtrare, încãlzire, rãcire cu reducerea umiditãţii aerului [4];
c) ventilaţie forţatã - circulaţie a aerului generatã printr-o acţiune mecanicã [4];
d) ventilaţie naturalã - circulaţie a aerului generatã fãrã o acţiune mecanicã;
e) preîncãlzire - proces de creştere a temperaturii interioare fãrã prezenţa în vehicul a cãlãtorilor [4];
f) prerãcire - proces de scãdere a temperaturii interioare fãrã prezenţa în vehicul a cãlãtorilor [4];
g) încãlzire - proces de creştere sau de menţinere a temperaturii interioare în intervalele prestabilite [4];
h) rãcire - proces care face posibilã coborârea sau menţinerea temperaturii interioare [4];
i) uscarea aerului - micşorarea conţinutului de umiditate a aerului;
j) condiţionarea aerului - proces care include ventilaţia, încãlzirea, rãcirea şi/sau uscarea aerului (deumidificarea) [4];
k) încãlzire şi ventilaţie - sistem care include ventilaţia şi încãlzirea [4];
l) unitate de tratare a aerului - grup de componente care asigurã realizarea amestecului de aer proaspãt cu aer circulat, filtrarea amestecului de aer, rãcirea cu eliminarea condensului sau, dupã caz, încãlzirea amestecului de aer filtrat [4];
m) grup de condensare - ansamblu de componente care asigurã antrenarea agentului frigorific (refrigerentului) în stare gazoasã din evaporator în compresor, comprimarea şi refularea din compresor, rãcirea la temperatura mediului şi condensarea refrigerentului, refularea refrigerentului în stare lichidã prin butelie şi filtru - deshidrator înapoi în evaporator;
n) unitate de rãcire - evaporator din unitatea de tratare a aerului, care îndeplineşte funcţia de rãcire, în mod centralizat, în asociere cu ventilaţia forţatã [4];
o) unitate de încãlzire principalã - ansamblu de elemente de încãlzire (rezistoare electrice) care îndeplineşte funcţia de încãlzire, în mod centralizat, în asociere cu ventilaţia forţatã [4];
p) unitate de încãlzire auxiliarã - element de încãlzire descentralizatã pentru adãugarea diferenţiatã a cãldurii în spaţiile ocupate de cãlãtori sau în spaţiile auxiliare [4];
q) aer proaspãt - aer preluat din exterior [4];
r) aer interior - aer conţinut într-un spaţiu specificat din vagon [4];
s) aer recirculat - aer preluat din interiorul unui spaţiu specificat şi refolosit [4];
t) aer amestecat - aer rezultat din amestecul în diferite proporţii dintre aerul proaspãt şi aerul recirculat [4];
u) aer tratat (condiţionat) - aer care poate fi filtrat şi/sau poate primi un aport de energie când trece prin unitatea de tratare a aerului [4];
v) aer primar - aer tratat, care intrã în canalele de aer [4];
w) aer furnizat - aer tratat, care poate fi combinat cu aerul indus pentru climatizarea unui spaţiu specificat [4];
x) aer indus - aerul dintr-un spaţiu specificat, care este luat şi refolosit local [4];
y) aer transferat - aer care iese dintr-un spaţiu specificat [4];
z) aer evacuat - aer eliminat în exteriorul vehiculului [4];
) temperatura interioarã realã [T(ir)] - temperatura realã a aerului interior [4];
bb) temperatura interioarã prescrisã [T(ic)] - temperatura teoreticã a aerului care se urmãreşte a fi atinsã de aerul interior [4];
cc) temperatura interioarã medie [T(im)] - media aritmeticã a temperaturilor interioare mãsurate la 1,1 m de la podea [4];
NOTÃ:
Procedura de mãsurare este recomandatã de [5].
dd) temperatura exterioarã medie [T(em)] - media aritmeticã a temperaturilor exterioare [4];
NOTÃ:
Procedura de mãsurare este recomandatã de [5].
ee) volumul de confort - volumul unui compartiment sau al unui salon situat la înãlţimea cuprinsã între 0,10 şi 1,70 m deasupra podelei şi la cel mult 0,20 m de orice perete sau perete subţire despãrţitor [4];
ff) zone de confort - zonele din compartiment sau din salon ocupate în mod normal de cãlãtori [4];
gg) spaţii anexe - locuri unde stau temporar cãlãtorii sau personalul feroviar [4];
hh) coeficient de transfer de cãldurã (k) - raportul dintre densitatea de suprafaţã a fluxului termic (cãldura în unitatea de timp) care traverseazã pereţii vehiculului şi diferenţa dintre temperatura interioarã şi cea exterioarã T(im) şi T(em)[4];
NOTÃ 1: Coeficientul de transfer de cãldurã ţine seama de eficienţa izolãrii pereţilor exteriori şi de efectul infiltrãrii aerului pe la neetanşeitãţile vehiculului aflat în mişcare (neetanşeitãţile uşilor, ferestrelor, diverselor deschideri) şi se aplicã întregului vehicul sau numai unei pãrţi a acestuia.
NOTA 2: Valoarea coeficientului de transfer de cãldurã se exprimã în [W/m²°K]
ii) factorul de transfer pentru ferestre (tau) - raportul dintre fluxul de energie solarã transmis spre interiorul vehiculului printr-o fereastrã şi fluxul incident [4];
jj) sarcina solarã echivalentã - cãldura totalã recepţionatã de o suprafaţã de 1 m² perpendicularã pe radiaţia emisã de o sursã luminoasã (echivalent solar), când este înclinatã la un unghi de 30° faţã de orizontalã;
kk) funcţionare stabilizatã - funcţionarea obţinutã când T(im) este în interiorul toleranţei (- 1°K; + 1°K) faţã de T(ic);
ll) fiabilitate - probabilitatea ca un produs sã îndeplineascã o funcţie cerutã în anumite condiţii, într-un interval de timp dat [t(1), t(2)] [13];
mm) mentenanţa - ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv cele de supervizare, destinate menţinerii sau reintegrãrii unui produs într-o stare ce-i permite sã îndeplineascã funcţiile cerute [13];
nn) mentenabilitate - probabilitatea ca o acţiune de mentenanţã activã datã, pentru o entitate ce poate fi folositã în condiţii date, sã poatã fi efectuatã într-un interval de timp dat când mentenanţa este asiguratã în condiţiile date prin utilizarea procedurilor şi resurselor prescrise [13];
oo) disponibilitate - probabilitatea ca un produs sã poatã îndeplini o funcţie cerutã, în condiţii date, la un moment de timp dat sau într-un interval de timp dat, admiţând cã mijloacele externe cerute sunt asigurate [13];
Termenii explicitaţi la pct. 1.6. - Definiţii sunt prezentaţi în figura nr. 1.
2. Componenţa instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/ climatizare. Rolul funcţional al ansamblurilor şi subansamblurilor componente
2.1. Componenţa instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/ climatizare
Pentru îndeplinirea funcţiilor cerute, instalaţiile de ventilaţie/încãlzire/climatizare, ce echipeazã vehiculele de cale feratã care transportã cãlãtori, trebuie sã aibã în componenţã, de exemplu, ansamblurile, subansamblurile şi elementele de legãturã menţionate în figurile nr. 2 şi 3. Instalaţiile de ventilaţie/încãlzire/climatizare ale vehiculelor care transportã cãlãtori pot avea în componenţã şi alte ansambluri şi subansambluri, în funcţie de nivelul tehnic şi inovator al realizãrilor din domeniu, în condiţiile asigurãrii confortului şi sãnãtãţii cãlãtorilor.

Figura nr. 1 - Schemã explicativã a termenilor

--------
NOTÃ(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii nr. 1, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2010, la pagina 4, a se vedea imaginea asociatã.

NOTÃ:
Aceastã reprezentare este datã cu titlu informativ şi nu condiţioneazã proiectarea instalaţiei.

2.2. Ansamblurile şi subansamblurile componente - caracteristici funcţionale
2.2.1. Unitatea de tratare a aerului
Unitatea de tratare a aerului trebuie sã îndeplineascã funcţiile de:
a) aspirare a aerului proaspãt (nou) şi a celui recirculat (ambiant) în unitatea de tratare a aerului;
b) dozare a amestecului de aer proaspãt şi aer recirculat, în funcţie de poziţia comandatã voletului (clapetei);
c) filtrare a amestecului de aer;
d) rãcire a amestecului de aer în evaporator (dacã existã comanda pentru rãcire);
e) colectare a apei din aer şi evacuare în exterior;
f) încãlzire a aerului amestecat (dacã existã comanda pentru încãlzire);
g) direcţionare a aerului în conductele de aer de sub şasiu;
h) mãsurare a temperaturii aerului proaspãt;
i) mãsurare a presiunii aerului din unitatea de tratare a aerului.
2.2.2. Grupul de condensare
Grupul de condensare trebuie sã îndeplineascã funcţiile de:
a) antrenare a agentului frigorific (refrigerentul) în stare gazoasã, din evaporator în compresor, de comprimare şi refulare a aerului din compresor;
b) rãcire la temperatura mediului şi condensare a refrigerentului;
c) refulare a refrigerentului în stare lichidã prin butelie şi filtru deshidrator înapoi în evaporator.
2.2.3. Canalele de aer de sub şasiu
Canalele de aer de sub şasiu asigurã vehicularea aerului spre canalele de aer din compartimente.
2.2.4. Canalele din interiorul vehiculului cu dispozitivele de suflaj
Canalele din interiorul vehiculului cu dispozitivele de suflaj asigurã vehicularea aerului spre compartimente, toaletã şi platforma vagonului.
2.2.5. Ejecto-convectoarele
Ejecto-convectoarele trebuie sã îndeplineascã funcţiile de:
a) mãrire a vitezei aerului condiţionat care circulã înspre partea de sus a vagonului;
b) ghidare a aerului tratat pânã la intrarea acestuia în compartiment;
c) aspirare a aerului proaspãt prin partea de jos a vagonului;
d) asigurare a încãlzirii suplimentare a aerului (proaspãt şi recirculat), dacã este necesar, cu ajutorul rezistenţelor adiţionale.
2.2.6. Unitãţile de încãlzire auxiliare
Unitãţile de încãlzire auxiliare (încãlzitoarele electrice) completeazã cãldura din compartimente, toalete şi platforme, asiguratã prin aerul furnizat, pânã la atingerea temperaturii prescrise pentru spaţiile respective, T(ic).
2.2.7. Extractorul electric de aer
Extractorul electric de aer asigurã o presiune a aerului mai micã în toalete decât în spaţiile din jur prin eliminarea unei cantitãţi de aer egalã cu cantitatea de aer proaspãt primit, mai puţin pierderile datorate neetanşeitãţilor.
2.2.8. Traductoarele pentru mãsurarea temperaturii aerului
Traductoarele (sondele) pentru mãsurarea temperaturii aerului trebuie sã îndeplineascã funcţiile de:
a) mãsurare a temperaturii aerului primar, a aerului proaspãt şi a aerului recirculat din platformele de capãt;
b) transmitere a semnalului mãsurat la calculator.
2.2.9. Modulele de reglare localã
Modulele de reglare localã trebuie sã îndeplineascã funcţiile de:
a) mãsurare a temperaturii interioare reale a aerului din compartiment, T(ir);
b) asigurare a posibilitãţii de alegere a temperaturii prescrise T(ic), pentru compartimentul respectiv, conform [4];
c) comandã a funcţionãrii încãlzitorului de compartiment;
d) asigurare a interfeţei cu calculatorul de reglare al instalaţiei de ventilaţie/încãlzire/climatizare.
2.2.10. Calculatorul de reglare cu microprocesor
Calculatorul de reglare cu microprocesor trebuie sã îndeplineascã minimum funcţiile de:
a) achiziţionare a datelor de intrare de la: modulele de compartiment, sondele de temperaturã, comutatorul de comandã (ventilaţie/climatizare), butoanele de test (încãlzire/ rãcire), sursele de alimentare (24 Vcc, 230/400 Vca, înaltã tensiune din conducta electricã principalã), încãrcãtorul bateriei de acumulatoare, protecţiile termice (încãlzitor principal, motocompresor, motoventilator principal din unitatea de tratare a aerului, motoventilatoare condensator), presostatul diferenţial de aer al motoventilatorului principal, presostatele de pe partea de absorbţie (joasã presiune) şi refulare (înalta presiune) ale compresorului, limitatorul de cursã de poziţionare a voletului de amestec aer proaspãt/aer recirculat;
b) prelucrare a datelor de intrare şi, pe baza programului rezident în calculator, sã comande funcţionarea elementelor de execuţie ale instalaţiei de climatizare, în regim de preîncãlzire/încãlzire sau prerãcire/rãcire, astfel încât sã fie realizate cerinţele de confort prezentate în cap. 4.
Comanda elementelor de execuţie se referã la:
- funcţionarea ventilatorului principal pe una din cele trei trepte de turaţie, în funcţie de regimul de lucru;
- poziţionarea voletului de amestec corespunzãtor regimului de lucru, treptei de turaţie şi temperaturii mediului exterior;
- funcţionarea încãlzitorului principal (cu 50% sau 100% din puterea încãlzitorului) şi a încãlzitoarelor auxiliare, în funcţie de necesarul de cãldurã;
- funcţionarea compresorului (cu 2, 4 sau 6 cilindri), în funcţie de sarcina de rãcire;
- funcţionarea evaporatorului cu unul sau ambele circuite ale agentului frigorific, în funcţie de sarcina de rãcire;
- funcţionarea ventilatoarelor condensatorului (1, 2 sau toate 3), în funcţie de sarcina de rãcire;
c) asigurare a protecţiei echipamentelor instalaţiei de climatizare în cazuri de avarie;
d) asigurare a semnalizãrii optice a stãrilor generale de avarie a instalaţiei de ventilaţie/încãlzire/rãcire;
e) asigurare a diagnozei tehnice prin memorarea evenimentelor (defecte, dereglãri) şi stocarea lor într-o memorie nevolatilã;
f) asigurare a monitorizãrii pe un display a funcţionãrii elementelor de execuţie şi a principalilor parametri ai regimului de lucru curent;
g) asigurare a posibilitãţii de extragere a datelor cu un calculator portabil.
2.2.11. Panoul cu aparate electrice de joasã tensiune, inclusiv echipamentul de comandã, control şi securitate
Panoul cu aparate electrice de joasã tensiune trebuie sã îndeplineascã funcţiile de:
a) punere în funcţiune şi oprire a instalaţiei de ventilaţie/încãlzire/climatizare în caz de urgenţã. Punerea în funcţiune/oprirea instalaţiei de încãlzire/climatizare se face automat în condiţiile prezenţei/dispariţiei tensiunii în conducta de alimentare şi punerea dispozitivului de manevrare a instalaţiei în poziţia de mers. În cazul întreruperilor bruşte ale alimentãrii cu energie, repornirea instalaţiei nu trebuie sã provoace mişcãri dezagreabile ale aerului cald sau rece pentru cãlãtori;
b) asigurare a protecţiei (securitãţii) împotriva încãlzirilor inadmisibile. Dispozitivul de protecţie trebuie sã fie independent de dispozitivul de reglaj şi de sursa de energie pentru a asigura întreruperea sigurã a alimentãrii cu tensiune;
c) asigurare a protecţiei împotriva creşterii inadmisibile a presiunii fluidului de rãcire;
d) asigurare a protecţiei circuitelor electrice prin siguranţe fuzibile;
e) comandã centralizatã a instalaţiei de ventilaţie/ încãlzire/ climatizare.
2.2.12. Sursa staticã
Sursa staticã asigurã alimentarea încãlzitorului principal din unitatea de tratare a aerului.
2.2.13. Autotransformatorul
Autotransformatorul asigurã alimentarea în frecvenţa variabilã a motoventilatorului unitãţii de tratare a aerului.

Figura nr. 2 - Exemplu de componenţã a instalaţiei de ventilaţie/încãlzire/climatizare pentru un vagon cu un singur nivel

--------
NOTÃ(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii nr. 2, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2010, la pagina 6, a se vedea imaginea asociatã.

1. Unitate de tratare a aerului (unitate de rãcire, unitate de încãlzire principalã şi auxiliarã)
2. Grup de condensare
3. Canale sub şasiu conectate la ieşirile de aer ale unitãţii de tratare
4. Canale de compartiment cu dispozitive de suflaj
5. Ejecto-convectoare
6. Rezistenţe plasate pe fiecare ejecto-convector
7. Rezistenţe plasate în canalele pentru aerul furnizat pe platformã
8. Rezistenţe plasate în canalele pentru aerul furnizat în toalete
9. Extractoare electrice de aer
10. Traductor pentru aerul primar
11. Traductor pentru aerul proaspãt
12. Traductor pentru aerul interior
13. Module de reglare (câte unul pentru fiecare compartiment)
14. Calculator de reglare cu microprocesor
15. Panou cu aparate electrice de joasã tensiune (echipament de comandã, control şi securitate)
16. Sursa staticã
17. Autotransformator

NOTÃ: Aceastã reprezentare este datã cu titlu informativ şi nu condiţioneazã proiectarea instalaţiei.

Figura nr. 3 - Exemplu de componenţã a instalaţiei de ventilaţie/încãlzire/climatizare aer pentru un vagon cu douã niveluri

--------
NOTÃ(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii nr. 3, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2010, la pagina 6, a se vedea imaginea asociatã.

1. Agregat pentru ventilaţie/încãlzire/climatizare (unitate de tratare a aerului, unitate de rãcire/încãlzire, grup de condensare etc.)
2. Camera de amestec
3. Ventilator condensor
4. Clapetã pentru reglare dozaj amestec
5. Ejecto-convectoare
6. Tubulaturã
7. Unitate de încãlzire auxiliarã

NOTÃ: Aceastã reprezentare este datã cu titlu informativ şi nu condiţioneazã proiectarea instalaţiei.

3. Condiţii de mediu
Prin condiţii de mediu se înţelege condiţiile fizice, chimice sau biologice exterioare la care este supus un produs la un moment dat.
Condiţiile de mediu sunt definite prin parametrii de mediu.
Cunoaşterea valorii parametrilor de mediu este necesarã proiectantului vehiculului feroviar, precum şi proiectantului instalaţiilor de încãlzire/climatizare pentru a stabili:
a) încercãrile necesare şi condiţiile de încercare ale instalaţiilor, pentru a demonstra cã acestea funcţioneazã la parametrii proiectaţi;
b) tipul şi gradul de protecţie împotriva coroziunii (de exemplu: acoperiri metalice, etanşãri etc.);
c) mãsuri de limitare a efectelor unor parametri de mediu (de exemplu: limitarea nivelului şocurilor şi vibraţiilor utilizând elemente elastice de prindere/fixare);
d) datele de intrare necesare efectuãrii unor calcule (breviare de calcul) pentru parametrii/caracteristicile de ieşire ale instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare.
La proiectarea instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare ce se monteazã pe vehiculele feroviare care transportã cãlãtori trebuie sã se ţinã seama de parametrii de mediu:
● altitudinea (variaţia presiunii);
● temperatura;
● umiditatea;
● viteza de mişcare a aerului;
● acţiunile mecanice ale unor elemente (nisip, pietriş, sedimente de praf, particule metalice şi nemetalice);
● vibraţii şi şocuri;
● interfeţe electromagnetice;
● caracteristicile sistemului de alimentare cu energie electricã (variaţii ale tensiunii şi frecvenţei, distorsiuni ale tensiunii de alimentare, supratensiune, impedanţã şi inductanţã).
Condiţiile de mediu menţionate mai sus sunt considerate ca fiind condiţii normale de exploatare. La solicitarea beneficiarului final, proiectantul poate sã prevadã şi condiţii severe de mediu.
Clasele de condiţii de mediu şi valorile parametrilor de mediu, în special pentru condiţiile de mediu climatic, se vor stabili de cãtre proiectant ţinând seama de:
a) zonele geografice în care va fi utilizat vehiculul feroviar pe care se monteazã instalaţia de ventilaţie/încãlzire/climatizare, respectiv:
● utilizare pe reţeaua feroviarã internã;
● utilizare pe reţeaua feroviarã transeuropeanã;
b) locul de montare a ansamblurilor şi subansamblurilor componente ale instalaţiei:
● ansambluri, subansambluri montate sub şasiul vehiculului;
● ansambluri, subansambluri montate în interiorul vehiculului;
c) locul de depozitare şi pãstrare, tipul mijlocului de transport;
d) microclimatul din locul în care funcţioneazã (dulapuri) şi influenţa unor ansambluri şi subansambluri din proxima vecinãtate (care pot constitui surse de cãldurã, vibraţii etc.).
Valorile pentru temperatura, umiditatea relativã şi energia radiaţiilor solare vor fi stabilite în funcţie de zonele climatice în care va circula vehiculul, pe baza prevederilor din [4].
Pentru stabilirea claselor de condiţii de mediu şi a valorilor parametrilor de mediu, se recomandã utilizarea prevederilor urmãtoarelor documente de referinţã:
● pentru condiţii climatice: [8], [9], [17] şi [18];
● pentru şocuri şi vibraţii: [10], [17] şi [19];
● pentru interferenţele electromagnetice: [16], [17], [20], [21] şi [22];
● pentru caracteristicile sistemului de alimentare: [1], [17], [23] şi [24].
4. Cerinţe privind parametrii de confort şi performanţele funcţionale ale instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare
4.1. Cerinţe privind parametrii de confort
Pentru perioada normalã de funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare trebuie luaţi în considerare urmãtorii parametri de confort:
- temperatura aerului în spaţiile de confort şi spaţiile anexã;
- temperatura suprafeţelor care delimiteazã spaţiile de confort;
- viteza aerului în spaţiul de confort;
- debitul de aer;
- umiditatea relativã a aerului în spaţiul de confort şi spaţiile anexã.
4.1.1. Temperatura aerului în spaţiile de confort
a) Valoarea temperaturii interioare prescrise T(ic) în spaţiile de confort destinate cãlãtorilor trebuie sã se situeze în domeniul haşurat reprezentat în figura urmãtoare.

Figura nr. 4 - Curba de reglaj pentru temperatura interioarã prescrisã

--------
NOTÃ(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii nr. 4, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2010, la pagina 7, a se vedea imaginea asociatã.

NOTÃ: Domeniul de reglare al temperaturii interioare prescrise T(ic) în funcţie de temperatura medie exterioarã T(em) trebuie sã fie specificat de fiecare operator de infrastructurã şi va fi în interiorul domeniului definit în figura nr. 4.

Vehiculele care transportã cãlãtori şi nu sunt dotate cu instalaţii de climatizare vor satisface condiţiile de mai sus privitoare la temperatura T(ic) a aerului ambiant numai în mãsura în care temperatura aerului exterior permite acest lucru.
b) Diferenţa dintre temperatura interioarã medie T(im) şi temperatura interioarã prescrisã T(ic) a aerului ambiant din locurile rezervate cãlãtorilor nu trebuie sã fie mai mare de ± 1 K, conform pct. 6.1.3 din [4].
c) Diferenţa dintre valorile extreme ale temperaturii interioare a aerului ambiant în locurile destinate cãlãtorilor, mãsuratã la 1,1 m de la podea, nu trebuie sã depãşeascã 2 K la vagoanele de clasa I, clasa II şi salon şi de 3 K în zonele echivalente din vagoanele-cuşetã şi de dormit, unde K este unitatea de temperaturã, conform pct. 6.1.4 din [4].
4.1.2. Temperatura aerului în spaţiile anexã
a) Temperatura medie a aerului pe culoarul lateral
Temperatura medie a aerului pe culoarul lateral este definitã ca media aritmeticã a temperaturii mãsurate în condiţiile prevãzute de [5], la 1,70 m distanţã de la podea.
Valoarea temperaturii medii a aerului pe culoarul lateral nu trebuie sã fie:
- mai micã cu mai mult de 6 K decât temperatura interioarã prescrisã T(ic) în zonele de confort, atunci când instalaţia funcţioneazã în regim de încãlzire;
- mai mare cu mai mult de 5 K decât temperatura interioarã prescrisã T(ic) în zonele de confort, atunci când instalaţia funcţioneazã în regim de rãcire.
b) Temperatura medie a aerului pe platformele vehiculelor
Temperatura medie a aerului pe platformele vehiculelor ce transportã cãlãtori este media aritmeticã a temperaturii mãsurate în condiţiile prevãzute de [5], la o distanţã de 1,70 m deasupra podelei.
- La încãlzire, valoarea acestei temperaturi trebuie sã fie cuprinsã între +10°C şi temperatura interioarã prescrisã T(ic) în zonele de confort.
- La rãcire, valoarea acestei temperaturi nu trebuie sã depãşeascã cu mai mult de 9°C temperatura interioarã prescrisã T(ic) în zonele de confort, dar nu trebuie sã fie mai mare de +35° C.
În plus, temperatura medie va fi totdeauna mai mare de + 4°C la distanţa de 0,10 m de la podeaua platformei.
c) Temperatura în toalete, WC-uri şi în cabine cu telefoane
Valoarea acestei temperaturi, mãsuratã într-un punct situat la o înãlţime de 1,10 m de la podea pe verticala ce trece prin centrul geometric al podelei toaletei, WC-ului sau cabinei cu telefoane, nu trebuie sã fie:
- mai micã cu mai mult de 6 K decât temperatura interioarã prescrisã T(ic) pentru zonele de confort, în regim de încãlzire;
- mai mare cu mai mult de 6 K decât temperatura interioarã prescrisã T(ic) pentru zonele de confort, în regim de rãcire.
d) Temperatura aerului suflat în cabinele pentru infirmerie şi în cabinele pentru copii
Valoarea temperaturii aerului suflat în aceste cabine, mãsuratã într-un punct situat la o distanţã de 1,10 m deasupra podelei, pe verticala centrului geometric al podelei, nu trebuie sã fie:
- mai micã decât temperatura interioarã medie T(im) a zonelor de confort;
- mai mare cu mai mult de 4 K decât temperatura interioarã prescrisã T(ic) din zonele de confort.
e) Temperatura în spaţiile de lucru
Valoarea temperaturii în spaţiile de lucru, mãsuratã în centrul geometric de pe orizontala zonei de lucru a personalului şi la mai mult de 0,5 m de aparatele generatoare de cãldurã (acestea fiind reglate în regim stabilizat la 50% din puterea lor instalatã), nu trebuie sã fie inferioarã valorii temperaturii ambiante prescrise şi nici superioarã cu mai mult de 6 K.
4.1.3. Temperatura suprafeţelor care delimiteazã spaţiile de confort
a) Temperatura pereţilor şi plafoanelor
Temperatura suprafeţelor interioare care delimiteazã spaţiile destinate cãlãtorilor nu trebuie sã fie mai micã decât valoarea medie T(im) a temperaturii în spaţiile destinate cãlãtorilor:
- cu mai mult de 7 K, pentru vagoanele neetajate;
- cu mai mult de 10 K, pentru vagoanele etajate, atunci când instalaţia funcţioneazã în regim de încãlzire.
b) Temperatura ferestrelor
Temperatura suprafeţelor interioare ale geamurilor şi ramelor acestora, când instalaţia funcţioneazã în regim de încãlzire, nu trebuie sã fie mai micã decât temperatura interioarã medie T(im) cu mai mult de:
- 12 K pentru geamuri;
- 9 K pentru ramele geamurilor.
c) Temperatura podelelor
Temperatura suprafeţelor podelelor în spaţiul destinat cãlãtorilor nu trebuie sã fie mai micã de 8°C, la un interval de timp de o orã dupã terminarea preîncãlzirii, iar abaterea temperaturii nu trebuie sã depãşeascã cu mai mult de 10 K temperatura interioarã medie T(im), la un interval de 3 ore dupã terminarea preîncãlzirii, indiferent de temperatura externã; în cazul când podeaua este încãlzitã, temperatura suprafeţei nu trebuie sã depãşeascã 27°C.
d) Temperatura orificiilor de suflare a aerului
Temperatura suprafeţelor orificiilor de suflare a aerului, accesibile, nu trebuie sã fie mai mare de 65°C, cu excepţia perioadelor de preîncãlzire.
4.1.4. Viteza aerului suflat
Viteza aerului suflat nu trebuie sã depãşeascã valorile maxime indicate în figura nr. 5. Abaterea acesteia nu trebuie sã fie mai mare de ± 20% din viteza medie a aerului suflat.
4.1.5. Debitul de aer
a) Debitul de aer proaspãt
Cantitatea de aer proaspãt adusã de ventilaţia forţatã în spaţiile destinate cãlãtorilor trebuie sã fie în conformitate cu valorile din tabelul nr. 1.
Valorile din acest tabel se referã la un loc ocupat de un cãlãtor (de stat aşezat sau întins).
b) Debitul de aer reciclat
Un sistem de reciclare a aerului trebuie sã asigure funcţionarea instalaţiilor de climatizare în caz de obturare temporarã a dispozitivului de aspiraţie a aerului proaspãt.

Tabelul nr. 1 - Vagoane clasã şi cuşetã


 ┌────┬──────────────────────────────────────────┬────────────────────────────┐
 │Nr. │                                          │  Debitul de aer [mc/h]     │
 │crt.│      Temperatura mediului ambiant        ├────────────┬───────────────┤
 │    │                                          │ Vagoane    │   Vagoane     │
 │    │                                          │climatizate │ încãlzite cu  │
 │    │                                          │            │  aer pulsat   │
 ├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤
 │ 1. │T(e) ≤ -20°C                              │     10     │        10     │
 ├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤
 │ 2. │-20°C < T(e) ≤ -5°C                       │     15     │        15     │
 ├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤
 │ 3. │-5°C < T(e) ≤ + 20°C                      │      -     │        20     │
 ├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤
 │ 4. │-5°C < T(e) ≤ + 26°C                      │     20     │         -     │
 ├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤
 │ 5. │T(e) ≥ + 20°C şi T(im) ≤ + 24°C           │      -     │       󖾈     │
 ├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤
 │ 6. │T(e) > + 26°C                             │     15     │         -     │
 └────┴──────────────────────────────────────────┴────────────┴───────────────┘

Figura nr. 5 - Viteza admisibilã a aerului

--------
NOTÃ(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii nr. 5, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2010, la pagina 9, a se vedea imaginea asociatã.

T(im): temperatura interioarã ambiantã medie
V: viteza admisibilã a aerului
1: curba valorilor maxime ale vitezei aerului
2: curba valorilor minime ale vitezei aerului

c) Ventilaţia spaţiilor de lucru
Ventilaţia spaţiilor de lucru ale vehiculelor care nu sunt dotate cu instalaţii de rãcire a aerului trebuie sã asigure o reîmprospãtare a aerului cu un debit de 100 mc/h şi pe kilowatt al surselor generatoare de cãldurã instalate.
Pentru a se evita propagarea mirosurilor, spaţiile de lucru trebuie sã fie depresurizate în raport cu celelalte spaţii ale vehiculelor.
d) Aerisirea WC-urilor
Pentru a garanta reîmprospãtarea aerului în WC-uri, trebuie "aduşi" cel puţin 20 mc/h de aer. Pentru a se evita mirosurile trebuie asiguratã o presiune mai micã în WC-uri în raport cu culoarele şi/sau platformele.
Volumul de aer provenit din zonele WC-urilor se adaugã direct la aerul extras.
e) Aerisirea spaţiilor cu destinaţie tehnicã
Aerul care provine din spaţiile tehnice ale vehiculelor (de exemplu, dulapurile cu aparatura electricã) se adaugã direct la volumul de aer extras.
Trebuie sã se prevadã o circulaţie a aerului care sã garanteze cã aerul care provine din spaţiile cu destinaţie tehnicã (de exemplu, cabinele de conducere) nu intrã în spaţiile destinate cãlãtorilor sau pe platforme.
4.1.6. Umiditatea relativã a aerului
Valorile umiditãţii relative a aerului pentru orice temperaturã interioarã din zonele de confort trebuie sã se încadreze în zona 1, aşa cum se prezintã în figura nr. 6.

Figura nr. 6 - Umiditatea relativã a aerului în spaţiile de confort

--------
NOTÃ(CTCE)
Reprezentarea graficã a figurii nr. 6, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2010, la pagina 10, a se vedea imaginea asociatã.

T(im): temperatura interioarã medie
Valorile admisibile ale umiditãţii în spaţiile de confort sunt situate în interiorul zonei 1.

4.2. Alte cerinţe
a) Cerinţe privind filtrarea aerului
Capacitatea de absorbţie a filtrelor de aer trebuie sã satisfacã clasa de filtrare G4. Pentru stabilirea caracteristicilor, a randamentului (eficienţei) şi a încercãrilor filtrelor se recomandã utilizarea prevederilor din [6].
b) Cerinţe privind alimentarea cu energie electricã a instalaţiei de ventilaţie/încãlzire/climatizare
Alimentarea cu energie electricã a instalaţiei de ventilaţie/încãlzire/climatizare se face de la conducta de înaltã tensiune a trenului de 1.500 V - 50 Hz la vagoanele care circulã în trafic intern, 1.000 V - 16 2/3 Hz, 1.500 V - 50 Hz, 1.500 V(cc), 3.000 V(cc) la vagoanele care circulã în trafic internaţional prin intermediul unei surse statice [1]. Sursa staticã va livra tensiuni de alimentare atât în curent continuu, cât şi în curent alternativ pentru alimentarea tuturor echipamentelor electrice din componenţa instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/ climatizare.
Forma de undã a tensiunii alternative poate fi sinusoidalã, dreptunghiularã sau trapezoidalã. De asemenea, sursa de alimentare poate livra tensiuni şi pentru alimentarea altor consumatori de pe vehiculele feroviare (alimentarea serviciilor auxiliare, instalaţiei de încãrcare a bateriilor de acumulatoare a încãlzirii principale a vehiculului etc.).
Pentru stabilirea caracteristicilor surselor de alimentare se recomandã utilizarea prevederilor din [1], [2], [23] şi [24].
4.3. Performanţele funcţionale ale instalaţiilor de ventilaţie/ încãlzire/climatizare
4.3.1. În funcţie de condiţiile şi aria geograficã de utilizare a vehiculelor care transportã cãlãtori, performanţele instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare trebuie satisfãcute cel puţin pentru una dintre zonele climatice definite în [4].
4.3.2. În spaţiile destinate cãlãtorilor, independent de viteza de mers a trenului şi ţinându-se seama de temperatura exterioarã, debitul de aer exterior trebuie sã fie conform pct. 4.1.5 lit. a).
4.3.3. Performanţele instalaţiilor de încãlzire:
a) Faza de preîncãlzire
Când vehiculul staţioneazã, la sfârşitul perioadei de preîncãlzire, trebuie realizatã o temperaturã medie interioarã de cel puţin +18°C.
Timpul de preîncãlzire trebuie specificat de operator.
b) Faza de exploatare normalã (încãlzire)
La o temperaturã exterioarã minimã a zonei climatice alese conform [4] şi definitã în specificaţiile contractuale, temperatura interioarã medie trebuie sã fie cel puţin egalã cu +22°C în serviciul comercial, fãrã cãlãtori şi fãrã influenţã solarã.
4.3.4. Performanţele instalaţiilor de rãcire:
a) Faza de prerãcire
În condiţiile exterioare menţionate la pct. 4.3.1, când vehiculul este oprit, temperatura interioarã nu trebuie sã depãşeascã cu mai mult de 2 K temperatura interioarã prescrisã T(ic).
Timpul de prerãcire trebuie specificat de operator.
b) Faza de exploatare normalã (rãcire)
La o temperaturã exterioarã maximã, definitã în specificaţiile contractuale, conform [4], temperatura interioarã medie T(im) trebuie sã fie egalã cu temperatura interioarã prescrisã T(ic) specificatã la pct. 4.1.1, în serviciu comercial în care gradul de ocupare a locurilor este maxim (emisiile termice ale persoanelor conform [4] anexa D), iar iluminatul este oprit şi dispozitivele de reglare a temperaturii sunt în poziţie medianã.
4.3.5. Condiţii extreme:
a) Temperaturile exterioare maxime şi minime
Echipamentele din componenţa instalaţiilor de ventilaţie/ încãlzire/climatizare trebuie sã rãmânã în stare de funcţionare la urmãtoarele valori extreme ale temperaturilor:
- 5 K sub valorile minime şi 5 K peste valorile maxime prevãzute în anexa C din [4] pentru echipamentele montate în interiorul vehiculului;
- 15 K peste valorile maxime prevãzute în anexa C din [4], pentru echipamentele situate sub şasiul vehiculului.
În condiţii de temperaturi extreme, nu se cere ca instalaţiile sã realizeze condiţiile de confort menţionate la cap. 4.
b) Debitul de aer proaspãt
În situaţia când, din cauza defectãrii unei instalaţii a vehiculului, debitele de aer proaspãt prevãzute la pct. 4.1.5 lit. a) nu mai pot fi asigurate, trebuie realizatã o aerisire de siguranţã cu debite de aer reduse.
În cazul unei aerisiri de siguranţã alimentatã cu energie de la bateria de acumulatoare a vehiculului, trebuie asiguratã o duratã de funcţionare de 30 de minute.
5. Cerinţe privind încercãrile şi verificãrile instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare
Pentru demonstrarea capacitãţii funcţionale la parametrii proiectaţi, instalaţiile de ventilaţie/încãlzire/climatizare trebuie supuse unor încercãri şi verificãri de conformitate.
Încercãrile şi verificãrile de conformitate se efectueazã în douã etape:
a) etapa I - se executã încercãrile şi verificãrile principalelor ansambluri şi subansambluri cu funcţii independente pentru determinarea puterii calorifice, respectiv frigorifice a instalaţiei, precum şi verificarea debitelor de aer (încercarea unitãţii de tratare a aerului şi a grupului compresor-condensor). Aceste încercãri se executã de cãtre fabricantul subansamblurilor în conformitate cu specificaţiile de încercãri întocmite pe baza cerinţelor din caietul de sarcini şi prezentei norme tehnice feroviare avizate de beneficiarul final şi de cãtre Autoritatea Feroviarã Românã - AFER. La livrare subansamblurile instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare vor fi însoţite de rapoarte de încercãri/fişe de mãsurãtori;
b) etapa II - se executã încercãrile pe vehicul ale instalaţiei de ventilaţie/încãlzire/climatizare în vederea verificãrii parametrilor de confort, a performanţelor, protecţiilor şi a execuţiei. Aceste încercãri se executã de cãtre constructorul/ reparatorul vehiculului în conformitate cu specificaţiile de încercare întocmite pe baza cerinţelor din prezenta normã tehnicã feroviarã, avizate şi aprobate conform reglementãrilor în vigoare. Aceste încercãri pot fi de tip şi de serie. În cazul în care încercãrile se efectueazã la alte valori ale parametrilor mediului ambiant decât cele stabilite de [4], se vor face corecţii ale rezultatelor obţinute, raportate la valorile parametrilor de referinţã din [4].
5.1. Încercãri de tip
Încercãrile de tip se efectueazã cu ocazia certificãrii/omologãrii tehnice a unor noi tipuri de instalaţii de ventilaţie/încãlzire/climatizare şi ori de câte ori se aduc modificãri constructive, de materiale, înlocuiri de echipamente, care conduc la îmbunãtãţirea caracteristicilor tehnico-funcţionale şi a performanţelor instalaţiilor.
În cazul efectuãrii unor modificãri, se executã numai acele încercãri care sunt în legãturã cu modificãrile aduse.
Încercãrile de tip se executã conform [5] de cãtre AFER sau de cãtre laboratoare autorizate AFER şi sunt stabilite conform tabelului nr. 2. Rezultatele încercãrilor de tip se consemneazã într-un raport de încercare.
5.2. Încercãri de serie
Încercãrile de serie se efectueazã pe fiecare vehicul, pe care se monteazã instalaţii de ventilaţie/încãlzire/climatizare şi sunt prevãzute în tabelul nr. 2. Încercãrile de serie se efectueazã în prezenţa recepţiei beneficiarului final, atunci când contractele de fabricaţie/reparaţie a vehiculului conţin prevederi în acest sens.
Rezultatele încercãrilor de serie se consemneazã în rapoarte de încercãri/fişe de mãsurãtori.
Pentru stabilirea condiţiilor de încercare, amplasarea punctelor de mãsurare, programelor de încercãri, precum şi a metodelor de încercare, se recomandã utilizarea prevederilor din [4], [5], [7], [19], [20], [21], [22] şi [33].
Lista încercãrilor de tip şi serie este prezentatã în tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2


 ┌────────────────────┬────┬────────────────────────────────────┬───────────────┐
 │      Grupa de      │Nr. │                                    │  Categoria    │
 │încercãri/verificãri│crt.│  Denumirea încercãrii/verificãrii  │  încercãrii   │
 │                    │    │                                    ├──────┬────────┤
 │                    │    │                                    │de tip│de serie│
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Verificãri          │ 1. │Verificarea ansamblurilor electrice │      │        │
 │preliminare         │    │şi electronice (verificãri          │      │        │
 │                    │    │funcţionale, legãturi electrice,    │      │        │
 │                    │    │rezistenţa de izolaţie)             │  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 2. │Verificarea etanşeitãţii circuitelor│      │        │
 │                    │    │de aer                              │  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 3. │Verificarea capacitãţii termice a   │      │        │
 │                    │    │echipamentului de tratare a aerului │  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 4. │Verificarea funcţiilor logice ale   │      │        │
 │                    │    │sistemului de comandã şi control    │  x   │   x    │
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Încercãri şi        │ 5. │Încercãri privind mişcarea aerului  │      │        │
 │verificãri privind  │    │cu vehiculul în staţionare          │  x   │   x    │
 │mişcarea aerului    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    𗈙.1.│Mãsurarea debitelor de aer (aerul   │      │        │
 │                    │    │proaspãt, aerul evacuat dacã este   │      │        │
 │                    │    │posibil, aerul recirculat şi/sau    │      │        │
 │                    │    │aerul tratat şi/sau aerul amestecat)│  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    𗈙.2.│Verificarea existenţei unor dife-   │      │        │
 │                    │    │renţe de presiune între diferitele  │      │        │
 │                    │    │spaţii de confort                   │  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 6. │Încercãri dinamice privind mişcarea │      │        │
 │                    │    │aerului                             │  x   │   -    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    𗈚.1.│Mãsurarea vitezei şi/sau a presiunii│      │        │
 │                    │    │în linie pentru aerul proaspãt şi   │      │        │
 │                    │    │aerul evacuat                       │  x   │   -    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    𗈚.2.│Verificarea grupului de condensare  │  x   │   x    │
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Încercãri de confort│ 7. │Mãsurarea vitezei critice a aerului │  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 8. │Mãsurarea vitezei critice a aerului │      │        │
 │                    │    │fãrã simularea ocupãrii locurilor   │  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 9. │Mãsurarea vitezei critice a aerului │      │        │
 │                    │    │cu simularea ocupãrii locurilor     │  x   │   x    │
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Încercãri climatice 󧓒. │Încercarea de preîncãlzire          │  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓓. │Încercarea de prerãcire             │  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓔. │Încercãri de reglare                │  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓔.1│Încercãri funcţionale ale instala-  │      │        │
 │                    │    │ţiei în regim de încãlzire          │  x   │   x    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓔.2│Încercãri funcţionale ale instala-  │      │        │
 │                    │    │ţiei în regim de rãcire             │  x   │   x    │
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Încercãri funcţio-  󧓔.3│Încercãri la temperaturi exterioare │      │        │
 │nale în condiţii    │    │variabile                           │  x   │   -    │
 │exterioare extreme  ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 13.│Încercãri funcţionale în condiţii   │      │        │
 │                    │    │exterioare extreme prevãzute în [4] │  x   │   -    │
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Încercãri           │ 14.│Verificarea protecţiei la antiîngheţ│  x   │   -    │
 │complementare       ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 15.│Încercãri pentru determinarea       │      │        │
 │                    │    │coeficientului k                    │  x   │   -    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 16.│Încercãri pentru evaluarea calitãţii│      │        │
 │                    │    │termice a vehiculului               │  x   │   -    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 17.│Încercãri la zgomot şi vibraţii     │  x   │   -    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    │ 18.│Încercãri pentru verificarea        │      │        │
 │                    │    │consumului de energie şi putere     │      │        │
 │                    │    │electricã                           │  x   │   -    │
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Încercãri pentru    󧓛. │Încercãri pentru verificarea        │      │        │
 │verificarea         │    │interferenţelor interne şi externe  │      │        │
 │compatibilitãţii    │    │asupra echipamentelor electrice şi  │      │        │
 │electromagnetice    │    │electronice ale instalaţiilor de    │      │        │
 │                    │    │ventilaţie/încãlzire/climatizare    │  x   │   -    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓛.1│Încercãri pentru verificarea inter- │      │        │
 │                    │    │ferenţelor interne în cadrul        │      │        │
 │                    │    │vehiculului                         │  x   │   -    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓛.2│Încercãri pentru verificarea inter- │      │        │
 │                    │    │ferenţelor externe produse de       │      │        │
 │                    │    │vehicul                             │  x   │   -    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓛.3│Încercãri pentru verificarea inter- │      │        │
 │                    │    │ferenţelor externe asupra           │      │        │
 │                    │    │vehiculului                         │  x   │   -    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓛.4│Încercãri pentru verificarea inter- │      │        │
 │                    │    │ferenţelor de frecvenţã radio       │  x   │   -    │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓛.5│Încercãri la întrerupere şi salt de │      │        │
 │                    │    │tensiune şi la scurtcircuit ale     │      │        │
 │                    │    │sursei de alimentare                │  x   │   -    │
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Încercãri pentru    │ 20.│Încercãri pentru verificarea suple- │      │        │
 │verificarea         │    │ţii utilizãrii şi mentenanţei       │      │        │
 │funcţionalitãţii şi │    │(accesibilitate, uşurinţã la        │      │        │
 │a aptitudinilor     │    │demontare, ergonomie, uşurinţa în   │      │        │
 │privind mentenanţa  │    │efectuarea curãţeniei, interschimba-│      │        │
 │                    │    │bilitate etc.)                      │  x   │    -   │
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Încercãri de        │ 21.│Încercãri pentru verificarea        │      │        │
 │fiabilitate         │    │indicatorilor preliminari de fiabi- │      │        │
 │                    │    │litate, mentenabilitate şi          │      │        │
 │                    │    │disponibilitate                     │  x   │    -   │
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Încercãri privind   │ 22.│Verificarea protecţiilor şi a       │      │        │
 │protecţiile         │    │semnalizãrilor                      │  x   │    x   │
 │instalaţiei         ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓞.1│Verificarea protecţiei şi a semnali-│      │        │
 │                    │    │zãrii la scãderea debitului de aer  │  x   │    x   │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓞.2│Verificarea protecţiei şi a semnali-│      │        │
 │                    │    │zãrii în caz de suprasarcinã la     │      │        │
 │                    │    │motorul ventilatorului unitãţii de  │      │        │
 │                    │    │tratare a aerului                   │  x   │    x   │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓞.3│Verificarea temperaturii aerului în │      │        │
 │                    │    │regim de încãlzire (90°C ± 5°C)     │  x   │    x   │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓞.4│Verificarea protecţiei încãlzito-   │      │        │
 │                    │    │rului la supraîncãlzire             │  x   │    x   │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓞.5│Verificarea protecţiei instalaţiei  │      │        │
 │                    │    │de rãcire la depãşirea limitelor    │      │        │
 │                    │    │presiunii de aspiraţie P(min.) şi   │      │        │
 │                    │    │presiunii de refulare P(max.)       │  x   │    x   │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓞.6│Verificarea protecţiei la supra-    │      │        │
 │                    │    │temperaturi a înfãşurãrilor moto-   │      │        │
 │                    │    │rului electric de antrenare a com-  │      │        │
 │                    │    │presorului                          │  x   │    x   │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓞.7│Verificarea protecţiei la supra-    │      │        │
 │                    │    │sarcinã a motorului electric de     │      │        │
 │                    │    │antrenare a compresorului           │  x   │    x   │
 │                    ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │                    󧓞.8│Verificarea limitãrii automate a    │      │        │
 │                    │    │temperaturii maxime (65°C) a aerului│      │        │
 │                    │    │tratat pe durata preîncãlzirii      │  x   │    x   │
 ├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤
 │Încercãri în        󧓟. │Încercãri pentru verificarea apti-  │      │        │
 │exploatare          │    │tudinilor de utilizare              │  x   │    -   │
 └────────────────────┴────┴────────────────────────────────────┴──────┴────────┘

5.3. Încercãri pentru determinarea fiabilitãţii, mentenabilitãţii şi disponibilitãţii încercãrile pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate constau în:
a) verificarea indicatorilor previzionali de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate menţionaţi la cap. 7;
b) controlul periodic al conformitãţii acestor indicatori.
Încercãrile pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se efectueazã prin urmãrirea comportãrii în exploatare a unui lot de instalaţii de ventilaţie/încãlzire/climatizare şi înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere.
5.4. Încercãri pentru verificarea aptitudinilor de funcţionare în exploatare
Aceste încercãri se efectueazã la solicitarea beneficiarului final pe baza unui program de urmãrire în exploatare a unei instalaţii sau a unui lot de instalaţii.
Programul va cuprinde cel puţin urmãtoarele elemente:
a) lista încercãrilor/verificãrilor ce urmeazã a fi efectuate;
b) condiţiile de exploatare;
c) durata programului (timp sau kilometri parcurşi);
d) mãrimea lotului (atunci când este cazul);
e) planul de mentenanţã cu referire la documentaţia aferentã;
f) planul de inspecţie (frecvenţa, natura şi numãrul acestora);
g) criteriile pentru defecţiunile tolerabile în exploatare şi impactul acestora asupra programului;
h) informaţiile ce urmeazã a fi incluse în raportul cu rezultatul încercãrilor în exploatare;
i) datele de identificare ale operatorului responsabil cu urmãrirea în exploatare şi cu elaborarea raportului.
6. Cerinţe privind execuţia şi montajul pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare
6.1. Cerinţe privind montarea pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilor
Ansamblurile şi subansamblurile instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare se vor amplasa pe vehicul în locurile stabilite de comun acord cu beneficiarul final prin documentaţia de execuţie.
Documentaţia de execuţie a montãrii ansamblurilor şi subansamblurilor pe vehicul trebuie sã conţinã prescripţii referitoare la:
a) identificarea clarã a locului de montare;
b) modul de fixare;
c) modul de asigurare împotriva cãderii;
d) eforturile de strângere a şuruburilor, în cazul ansamblurilor demontabile;
e) modul de protejare şi etanşare împotriva acţiunilor mecanice ale unor elemente (de exemplu: praf, nisip, particule metalice, vapori de apã, apã etc.);
f) locurile şi modul de fixare a legãturilor electrice la masã (împãmântare);
g) modul de protejare a cablurilor electrice de legãturã dintre diverse subansambluri;
h) asigurarea accesului la punctele de ungere, controlul nivelului diverselor fluide de lucru din instalaţie (ulei, lichid frigorific etc.);
i) asigurarea accesului pentru demontare şi curãţare în cadrul acţiunilor de mentenanţã;
j) asigurarea electricã şi mecanicã împotriva deschiderii uşilor şi trapelor de vizitare, pentru întreţinerea tablourilor electrice de înaltã tensiune.
În etapa de elaborare a documentaţiei pentru montarea pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiei de ventilaţie/încãlzire/climatizare se vor respecta prevederile standardelor de produs ale acestora.
6.2. Cerinţe privind materialele utilizate la execuţia elementelor de legãturã
La întocmirea documentaţiei tehnice pentru execuţia elementelor de legãturã dintre diverse subansambluri ale instalaţiei de ventilaţie/încãlzire/climatizare, trebuie respectate urmãtoarele cerinţe:
a) pentru canalele şi tubulatura de aer:
- toate canalele de aer vor fi confecţionate din materiale rezistente la coroziune;
- canalele de sub şasiu vor fi protejate împotriva loviturilor cu unele corpuri dure (de exemplu: piatrã de balast);
- secţiunea de curgere va fi dimensionatã astfel încât sã asigure aerului o vitezã care sã nu conducã la depãşirea nivelului de zgomot admis. Zonele de schimbare a direcţiei de curgere a aerului vor fi izolate cu materiale fonoabsorbante;
- canalele, în special zonele de îmbinare, trebuie sã fie etanşe la presiunea maximã prescrisã a aerului;
- canalele pentru aer trebuie prevãzute cu locuri de acces pentru curãţarea de depunerile de praf în cadrul acţiunilor de mentenanţã;
b) pentru circuitul agentului frigorific:
- se va utiliza agent frigorific fãrã impact ecologic în caz de pierdere pe la neetanşeitãţile instalaţiei sau în caz de fisurare a conductelor şi a rezervorului;
- conductele de legãturã vor fi din cupru cu conţinut redus de oxigen (pentru limitarea oxizilor de cupru) în vederea reducerii fragilizãrii;
- lipiturile/sudurile se vor realiza utilizând procedee calificate şi validate în conformitate cu prevederile normelor specifice în vigoare;
- elementele de legãturã flexibile (de exemplu: între circuitul frigorific şi evaporator) vor avea o lungime care sã corespundã spaţiilor existente pe vehicul;
c) pentru circuitele electrice şi electronice:
- realizarea legãturilor electrice între diversele agregate şi echipamente electrice se va face cu conductoare rezistente la foc şi care nu degajã fum şi gaze toxice în caz de incendiu;
- cutiile de racord (cutiile de borne) vor fi etanşe având un grad de protecţie IP 54;
- cuplele de legãturã, rigletele, papucii vor fi standardizate şi similare cu cele utilizate în alte circuite electrice ale vehiculului.
6.3. Cerinţe privind alegerea materialelor şi a substanţelor utilizate în instalaţiile de încãlzire/climatizare
a) materialele utilizate la izolaţia termicã a pereţilor, plafoanelor, podelelor, ferestrelor, uşilor etc. trebuie sã aibã coeficientul de transfer de cãldurã în conformitate cu prevederile din [30], [31] şi [32];
b) filtrul de aer al unitãţii de tratare a aerului:
- va fi din materiale neţesute şi ignifuge;
- va avea gradul de filtrare corespunzãtor clasei G(4);
- va avea un marcaj care va trebui sã conţinã cel puţin urmãtoarele date: marca de identificare a producãtorului; numãrul/seria de fabricaţie; documentul de referinţã; clasa de filtrare; debitul volumic de aer nominal;
- trebuie sã permitã montarea şi demontarea cu uşurinţã. Pentru alegerea filtrului de aer se recomandã utilizarea prevederilor din [6], [14] şi [17];
c) agentul frigorific trebuie sã fie fãrã impact ecologic în caz de pierdere pe la neetanşeitãţile instalaţiei sau în caz de fisurare/spargere a conductelor/rezervorului;
d) uleiul de ungere utilizat la ungerea subansamblurilor din componenţa grupului compresor-condensor trebuie sã aibã calitatea de ungere la temperaturi joase (ulei frigorific).
7. Cerinţe privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea previzionalã
7.1. Cerinţe privind fiabilitatea previzionalã
Pentru specificarea cerinţelor privind fiabilitatea previzionalã a instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare trebuie definite şi cunoscute urmãtoarele:
- domeniul de utilizare al instalaţiilor de încãlzire/ climatizare;
- condiţiile de instalare şi exploatare;
- componentele critice;
- defectele posibile ce pot sã aparã la principalele subansambluri şi, în special, la cele critice;
- criteriile de clasificare şi clasificarea defectelor instalaţiei şi softului;
- obligaţiile şi responsabilitãţile furnizorului, beneficiarului şi ale unei terţe pãrţi, atunci când este cazul;
- condiţiile de mediu înconjurãtor;
- metodele prevãzute pentru verificarea conformitãţii cu cerinţele;
- sistemul de mentenanţã aplicat, instrucţiunile şi susţinerea logisticã asociate;
- calificãrile şi responsabilitãţile personalului însãrcinat cu exploatarea şi mentenanţa.
7.1.1. Specificarea indicatorilor previzionali de fiabilitate
Pentru a caracteriza corect din punct de vedere al fiabilitãţii instalaţia de ventilaţie/încãlzire/climatizare trebuie specificaţi cel puţin urmãtorii indicatori:
- rata de defectare medie lambda [t(1), t(2)];
- intensitatea medie de defectare Z [t(1), t(2)];
- media timpului de bunã funcţionare MTBF;
- fiabilitatea R [t(1), t(2)];
- durata de viaţã,
unde: t(1), t(2) este intervalul variabilei aleatoare (timp sau kilometri parcurşi) la care se doreşte sã se calculeze indicatorii previzionali de fiabilitate.
7.1.2. Specificarea metodelor de determinare a indicatorilor previzionali de fiabilitate
7.1.2.1. Metoda de determinare a indicatorilor previzionali de fiabilitate
Proiectantul vehiculului pe care se monteazã instalaţia de ventilaţie/încãlzire/climatizare va calcula, pentru indicatorii de fiabilitate menţionaţi la pct. 7.1.1, valorile previzionale, utilizând, dupã caz, valorile indicatorilor de fiabilitate prescrise de cãtre furnizorii principalelor ansambluri şi subansambluri ale instalaţiei sau valorile oferite de literatura de specialitate pentru produse similare.
Calculele se vor face prin metoda analiticã, pe baza unei scheme bloc de fiabilitate, ţinând seama de configuraţia instalaţiei.
Valorile indicatorilor previzionali de fiabilitate vor fi însoţite de nivelul de încredere cu care au fost estimate.
7.1.2.2. Metodele pentru calculul de verificare a indicatorilor previzionali de fiabilitate
Dupã darea în exploatare a instalaţiilor de ventilaţie/ încãlzire/climatizare, beneficiarii finali/proiectantul trebuie sã verifice periodic, prin calcul, valorile indicatorilor previzionali de fiabilitate.
Pentru calculul indicatorilor previzionali de fiabilitate se va utiliza metoda analiticã. Aceastã metodã presupune parcurgerea urmãtoarelor etape:
a) culegerea informaţiilor din exploatare privind defectele înregistrate şi modul de remediere;
b) validarea informaţiilor (validãri formale, validãri logice, eliminarea valorilor aberante);
c) alegerea distribuţiei statice pentru modelarea legii de distribuţie a timpilor de bunã funcţionare;
d) validarea cu un anumit nivel de încredere a modelului ales (verificarea ipotezei statistice);
e) elaborarea algoritmilor pentru programele de calcul;
f) determinarea indicatorilor de fiabilitate.
Informaţiile despre defecte şi modul de remediere trebuie sã se refere cel puţin la:
a) identitatea ansamblului/subansamblului/pieselor componente defecte;
b) data apariţiei defectului;
c) natura defectului (mecanic, electric etc.);
d) gravitatea defectului (pe baza clasificãrii);
e) efectul defectului asupra instalaţiei/vehiculului feroviar;
f) modul de remediere (înlocuire piesã/subansamblu cu una/unul nouã/nou similarã/similar sau una/unul reparatã/ reparat, reglare, ajustare etc.);
g) durata reparaţiei;
h) imobilizarea în reparaţie.
Modul de culegere şi transmitere a informaţiilor despre defecte şi remedierea acestora trebuie sã facã obiectul unui acord între proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe care se monteazã instalaţia de ventilaţie/încãlzire/climatizare şi utilizatorul vehiculului (instalaţiei). În scopul reducerii numãrului de defectãri şi a timpilor de indisponibilitate, este necesar ca furnizorul şi utilizatorul instalaţiei sã aibã o colaborare strânsã pe toatã durata ciclului de viaţã a instalaţiei, cu respectarea de cãtre ambele pãrţi a obligaţiilor ce le revin.
7.2. Cerinţe privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzionalã
Pentru obţinerea unor performanţe privind mentenabilitatea şi disponibilitatea trebuie ca, de la faza de proiectare, instalaţia sã fie conceputã astfel încât sã fie uşor de întreţinut şi reparat. Se pot utiliza tehnici automate pentru controlul stãrii tehnice şi de mentenanţã.
Cerinţele privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzionalã a instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare trebuie specificate, atunci când sunt definite şi cunoscute urmãtoarele:
a) politica de mentenanţã care trebuie aplicatã, procedurile/instrucţiunile care trebuie elaborate şi aplicate;
b) conţinutul programului de mentenanţã şi logistica de susţinere;
c) caracteristicile de mentenabilitate care trebuie satisfãcute la proiectarea instalaţiei (accesibilitate, modularitate, uşurinţã în demontare etc.);
d) constrângerile care trebuie prevãzute la utilizarea instalaţiei şi modul cum influenţeazã mentenanţa;
e) cerinţele privind întocmirea programului de mentenanţã, în scopul de a asigura caracteristicile de mentenanţã impuse;
f) competenţele şi responsabilitãţile personalului implicat în activitãţile de exploatare şi întreţinere a instalaţiei;
g) condiţiile de exploatare şi de mediu în care este utilizatã instalaţia;
h) încercãrile de demonstrare a satisfacerii unor cerinţe privind mentenanţa.
7.2.1. Specificarea indicatorilor de mentenabilitate şi disponibilitate previzionalã
Pentru caracterizarea mentenabilitãţii şi disponibilitãţii previzionale a instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare este necesar sã se specifice cel puţin urmãtorii indicatori:
a) timpul mediu de reparare MRT;
b) timpul mediu de defectare;
c) coeficientul de disponibilitate A;
d) funcţia de mentenabilitate M [t(1), t(2)].
7.2.2. Metode de determinare a indicatorilor previzionali de mentenabilitate
Pentru determinarea indicatorilor de la pct. 7.2.1 lit. a), b) şi
c) se vor utiliza metode statistice şi formulele de calcul al mediilor şi al coeficientului de disponibilitate.
Pentru determinarea funcţiei de mentenabilitate se va utiliza metoda analiticã adoptând distribuţia exponenţialã e^-lambda t (Laplace) pentru modelarea matematicã a timpilor de reparaţie.
Modelul de distribuţie va fi validat utilizând unul dintre testele de validare oferite de literatura de specialitate.
7.2.3. Cerinţe privind sistemul de mentenanţã (preventivã şi corectivã)
Instituirea unui sistem de mentenanţã pentru instalaţiile de ventilaţie/încãlzire/climatizare presupune specificarea cerinţelor referitoare la:
- programul de mentenanţã preventivã care sã conţinã frecvenţa şi ciclicitatea acţiunilor de mentenanţã;
- lucrãrile ce trebuie efectuate la fiecare categorie de revizie/inspecţie;
- piesele componente/subansamblurile ce trebuie înlocuite cu altele noi similare şi periodicitatea înlocuirii, în special pentru piesele componente critice;
- calificarea personalului de mentenanţã;
- echipamentele, sculele şi dispozitivele utilizate pentru controlul stãrii tehnice şi pentru reparaţia instalaţiei, inclusiv mijloacele de etalonare;
- documentele pentru mentenanţã (manualul pentru mentenanţã, prescripţii pentru mentenanţã conţinând criteriile de acceptare etc.);
- resursele necesare susţinerii programului de mentenanţã (utilitãţi, personal, echipamente specifice etc.).
Pentru specificarea cerinţelor privind indicatorii de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se recomandã urmãtoarele documente de referinţã: [11], [12], [13], [25], [26], [27], [28] şi [33].
8. Cerinţe privind asigurarea calitãţii procesului de proiectare a instalaţiilor de ventilaţie/încãlzire/climatizare
Obţinerea unor rezultate bune în ceea ce priveşte performanţele şi eficacitatea instalaţiilor de climatizare se asigurã din etapa de proiectare prin determinarea, comunicarea, analiza şi înţelegerea tuturor cerinţelor şi aşteptãrilor referitoare la instalaţiile de ventilaţie/încãlzire/climatizare.
8.1. Elementele de intrare ale proiectãrii
Beneficiarul final/utilizatorul vehiculului trebuie sã stabileascã şi sã comunice proiectantului urmãtoarele elemente:
a) tipul vehiculului pe care se monteazã instalaţia, precizând:
- caracteristicile constructive ce pot influenţa instalaţia de încãlzire/climatizare;
- modul de compartimentare şi destinaţia spaţiilor anexã;
- materialele din care sunt alcãtuiţi pereţii, podeaua şi plafonul compartimentelor;
b) domeniul de utilizare a vehiculului;
c) aria geograficã de utilizare;
d) cerinţele pentru instalaţia de încãlzire/climatizare (conform prezentei norme tehnice feroviare):
- cerinţe privind componenţa instalaţiei;
- caracteristici tehnice şi funcţionale;
- performanţe;
- condiţii de execuţie;
- condiţii privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea;
- condiţii privind locul de amplasare a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiilor pe vehicul (în interiorul vehiculului, în exterior etc.);
e) cerinţe privind comunicarea cu beneficiarul final (deţinãtorul vehiculului feroviar), pe durata elaborãrii proiectului:
- modul de tratare a cerinţelor nedocumentate, precum şi a cerinţelor care conduc la modificarea proiectului;
- modul de participare a beneficiarului la validarea proiectului sau a pãrţilor de proiect în diverse etape.
8.2. Elementele de ieşire ale proiectãrii:
a) planul proiectului (etape de elaborare a proiectului, de verificare şi de validare);
b) documentaţia proiectului (scrisã şi desenatã):
- specificaţia tehnicã conţine: cerinţe, caracteristici, încercãri, metode de încercare, cerinţe de admisibilitate;
- desene de execuţie;
- breviare de calcul (calculul indicatorilor previzionali de fiabilitate, bilanţuri energetice etc.);
- lista furnizorilor ansamblurilor şi subansamblurilor componente şi a serviciilor;
c) planul mentenanţei preventive:
- tipul reviziilor/inspecţiilor şi al reparaţiilor planificate;
- intervalul de timp/km parcurşi la care se executã;
- plan de etalonare/reglare;
d) manual pentru mentenanţa preventivã:
- lista ansamblurilor, subansamblurilor şi pieselor critice;
- lista pieselor de schimb;
- lista pieselor de schimb care nu se reparã (se înlocuiesc cu altele noi similare) şi duratele de viaţã la care se înlocuiesc;
- scheme (electrice, hidraulice, de ungere etc.);
- nomenclatoare de lucrãri pentru fiecare tip de revizie/reparaţie;
- proceduri/instrucţiuni de lucru pentru cãutarea defectelor, demontare/montare, reparare, reglare, cerinţe referitoare la securitatea personalului implicat;
- lista dispozitivelor de mãsurare şi control;
- lista persoanelor care necesitã autorizaţii speciale;
- modelul rapoartelor de încercare/verificare;
- lista certificatelor specifice referitoare la securitate şi dispoziţiile legale (echipamente care lucreazã sub presiune, echipamente care polueazã, aparate şi echipamente de mãsurã) pe care trebuie sã le obţinã fabricantul/utilizatorul;
- documentele pentru înregistrarea activitãţilor de mentenanţã;
- manualul pe exploatare;
- instrucţiuni de punere în funcţiune;
- instrucţiuni de exploatare;
- modelul documentelor pentru înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere;
- diagrame (control MTBF, MTR, cauzã-efect etc.);
- planuri de ungere.
Atunci când beneficiarul final solicitã ca procesul de proiectare sã se realizeze într-un sistem de management al calitãţii se recomandã utilizarea prevederilor din [29].

ANEXÃ

─────
la norma tehnicã feroviarã
──────────────────────────

DOCUMENTE DE REFERINŢÃ
Aplicarea standardelor cuprinse în aceastã listã reprezintã o modalitate recomandatã pentru asigurarea conformitãţii cu cerinţele din prezenta normã tehnicã feroviarã.

[1] Fişa UIC nr. 550 OR: ediţia a 11-a, aprilie 2005. Instalaţii pentru alimentarea cu energie electricã a materialului rulant pentru transport de cãlãtori
[2] Fişa UIC nr. 550-1 OR: ediţia 1 din 1 ianuarie 1990. Dulapuri cu aparataj electric la bordul materialului rulant pentru transport de cãlãtori
[3] Fişa UIC nr. 558 OR: ediţia 1 din 1 ianuarie 1996. Linia de telecomandã şi de informare - Caracteristici tehnice unificate pentru echipamentul vagoanelor de cãlãtori RIC
[4] SR EN 13129-1:2004 - Aplicaţii feroviare. Aer condiţionat pentru materialul rulant de lung parcurs. Partea 1: Parametri de confort
[5] SR EN 13129-2:2005 - Aplicaţii feroviare - Aer condiţionat pentru materialul rulant de lung parcurs - Partea 2: Încercãri de tip
[6] SR EN 779:2004 - Filtre de aer pentru ventilaţia generalã. Determinarea performanţelor de filtrare
[7] SR EN ISO 7726:2004 - Ergonomia ambianţelor termice. Aparate de mãsurat mãrimile fizice
[8] SR EN 50125-1:2003 - Aplicaţii feroviare - Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 1: Echipament la bordul materialului rulant
[9] SR EN 60721-3-0:1997 - Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3 - Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Introducere
[10] SR EN 50155:2002 - Aplicaţii feroviare. Echipamente electronice utilizate pe materialul rulant.
[11] SR CEI 60300-3-4:2001 - Managementul siguranţei în funcţionare. Partea 3: Ghid de aplicare. Secţiunea 4: Ghid pentru specificarea cerinţelor siguranţei în funcţionare
[12] SR EN 13460:2003 - Mentenanţa. Documente pentru mentenanţã
[13] SR EN 50126:2003 - Aplicaţii feroviare. Specificarea şi demonstrarea fiabilitãţii, disponibilitãţii, mentenanţei şi siguranţei (FDMS) Partea 1: Prescripţii de bazã şi procese generice
[14] SR EN 1822-1:2002 - Filtre de aer de înaltã eficienţã (HEPA şi ULPA) Partea 1: Clasificare, încercãri de performanţã, marcare
[15] SR EN 1822-2:2003 - Filtre de aer de înaltã eficienţã (HEPA şi ULPA) Partea 2: Producere aerosol, echipament de mãsurare şi statistica numãrãrii particulelor
[16] SR EN 50121-2:2003 - Aplicaţii feroviare. Compatibilitate electromagneticã. Partea 2: Emisii ale sistemului feroviar în ansamblul sãu cãtre lumea exterioarã
[17] SR EN 60721-3-3:1997/A2:2004 - Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3 - Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 3. Utilizarea staţionarã (la post fix) în spaţii protejate la intemperii
[18] SR EN 60721-3-5:2004 - Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3 - Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 5: Instalaţii pe vehicule terestre
[19] SR EN 61373:2002 - Aplicaţii feroviare. Echipament pentru material rulant - încercãri la şocuri şi vibraţii
[20] SR EN 50121-3-2:2007 - Aplicaţii feroviare. Compatibilitate electromagneticã. Partea 3-2: Material rulant. Aparatura
[21] SR EN 50121-3-1:2007 - Aplicaţii feroviare. Compatibilitate electromagneticã. Partea 3-1: Material rulant - Trenuri şi vehicule complete
[22] SR EN 50121-1 - Aplicaţii feroviare - Compatibilitate electromagneticã. Partea 1: Generalitãţi
[23] SR EN 50163:2006 - Aplicaţii feroviare. Tensiuni de alimentare a reţelelor de tracţiune electricã
[24] SR EN 50207:2007 - Aplicaţii feroviare. Convertizoare electrice de putere pentru material rulant
[25] SR CEI 60300-3-2:2005 - Managementul siguranţei în funcţionare - Partea 2: Ghid de aplicare. Culegerea datelor privind siguranţa în funcţionare în condiţiile de exploatare
[26] SR CEI 60863:1998 - Prezentarea rezultatelor previziunii caracteristicilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate
[27] SR EN 60706-3:2007 - Mentenabilitatea echipamentelor. Partea 3: Verificarea şi culegerea, analiza şi prezentarea datelor
[28] SR EN 60706-2:2007 - Mentenabilitatea echipamentelor. Partea 2: Cerinţe şi studii de mentenabilitate în timpul fazei de proiectare şi dezvoltare
[29] SR EN ISO 9001:2001 - Sisteme de management al calitãţii. Cerinţe.
[30] Fişa UIC nr. 567 OR, ediţia a 2-a noiembrie 2004: Dispoziţii generale privind vagoanele de cãlãtori
[31] Fişa UIC 567-1 OR, ediţia a 4-a din 1 ianuarie 1978 cu 7 modificãri: Vagoane de cãlãtori unificate de tip X şi Y în traficul internaţional - Caracteristici
[32] Fişa UIC 567-2, ediţia a 4-a din 1 iulie 1991 cu 2 modificãri: Vagoane de cãlãtori unificate tip Z admise în traficul internaţional - Caracteristici
[33] SR CEI 60706-4:1997 - Ghid pentru mentenabilitatea echipamentelor. Partea 4: Secţiunea 8: Planificarea mentenanţei şi logisticii de mentenanţã

___________

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Norme, Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, NORMA TEHNICA FEROVIARA din 19 ianuarie 2010

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"