Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORMA TEHNICA FEROVIARA din 19 ianuarie 2010

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

NORMA TEHNICA FEROVIARA din 19 ianuarie 2010 "Vehicule de cale ferata destinate transportului de calatori. Instalatii de sonorizare. Cerinte tehnice generale"

EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 2 februarie 2010

Comenteaza legea

NORMĂ? TEHNICĂ? FEROVIARĂ? din 19 ianuarie 2010
"Vehicule de cale feratã destinate transportului de cãlãtori. Instalaţii de sonorizare. Cerinţe tehnice generale"
EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 2 februarie 2010

Preambul
Prezenta normã tehnicã feroviarã stabileşte cerinţele tehnice generale pentru proiectarea instalaţiei de sonorizare care echipeazã vagoanele de cãlãtori clasa I, vagoanele de cãlãtori clasa a II-a, vagoanele-cuşetã, vagoanele de dormit, vagoanelebar şi restaurant, denumite în continuare vagoane de cãlãtori. Atât instalaţiile de acest tip care se importã, cât şi instalaţiile fabricate în România vor fi agrementate, respectiv omologate, dacã au cel puţin performanţe echivalente cu cerinţele prezentei norme tehnice feroviare.
Prevederile prezentei norme tehnice feroviare se utilizeazã de cãtre operatorii de transport feroviar şi operatorii economici care deţin vagoane de cãlãtori, precum şi de cãtre societãţile comerciale reparatoare care modernizeazã vagoane, în vederea ridicãrii nivelului de confort şi de siguranţã a cãlãtorilor.
De asemenea, prevederile prezentei norme tehnice feroviare se utilizeazã de cãtre toate societãţile comerciale care fabricã echipamente şi componente ale instalaţiilor de sonorizare cu care sunt echipate vagoanele de cãlãtori noi sau modernizate.
La elaborarea prezentei norme tehnice feroviare s-a ţinut seama de prevederile standardelor române care au preluat integral normele europene şi de fişele UIC din anexa care face parte integrantã din prezenta normã tehnicã feroviarã.
Cifrele din parantezele drepte din cuprinsul normei tehnice feroviare indicã numãrul de ordine al documentului de referinţã prevãzut în anexã.
1. Generalitãţi
1.1. Scop
Prezenta normã tehnicã feroviarã stabileşte cerinţele tehnice generale minimale pe care trebuie sã le satisfacã instalaţiile de sonorizare şi de telefonie cu care sunt echipate vagoanele de cãlãtori care circulã pe liniile de cale feratã din România pentru:
- garantarea unei bune funcţionãri a instalaţiilor unui tren compus din vagoane de cãlãtori de provenienţe diferite;
- asigurarea unei calitãţi de difuzare care sã satisfacã cerinţele minime acceptabile.
Vagoanele de cãlãtori apte RIC, echipate cu instalaţii de sonorizare, pot fi realizate, în general, în urmãtoarele variante:
a) vagoane de cãlãtori echipate cu un ansamblu de difuzoare, amplificator şi microfon pentru anunţurile prin sonorizare;
b) vagoane de cãlãtori echipate cu un ansamblu de difuzoare, amplificator şi un microreceptor pentru anunţuri prin sonorizare şi legãturi telefonice;
c) vagoane de cãlãtori care în plus faţã de una dintre variantele de echipare menţionate mai sus sunt echipate şi cu o prizã pentru racordarea unui aparat mobil necesar transmiterii anunţurilor şi muzicii (instalaţie pentru însoţitorul trenurilor speciale).
Trenurile trebuie echipate cu un sistem de sonorizare care sã permitã transmiterea mesajelor personalului de bord cãtre pasageri.
Prezenta normã tehnicã feroviarã are ca scop stabilirea cerinţelor tehnice generale unitare pentru proiectarea şi realizarea instalaţiilor de sonorizare care echipeazã vagoanele de cãlãtori.
1.2. Domeniul de aplicare
Prevederile prezentei norme tehnice feroviare se aplicã de cãtre operatorii de transport feroviar şi de cãtre operatorii economici la întocmirea temelor de proiectare/caietelor de sarcini în cadrul procedurilor de achiziţii publice, precum şi de cãtre operatorii economici care proiecteazã vagoane de cãlãtori.
Aplicarea prezentei norme tehnice feroviare la produsele legal comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene este obiectul Regulamentului (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naţionale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Deciziei nr. 3.052/95/CE .
Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare nu se aplicã produselor legal fabricate şi/sau comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori legal fabricate într-un stat EFTA care este parte contractantã a acordului EEA.
1.3. Clasa de risc
Instalaţia de sonorizare şi elementele ei componente cu care sunt dotate vagoanele de cãlãtori, precum şi serviciul de proiectare a acestor instalaţii fac parte din categoria produselor care prin defectare determinã diminuarea condiţiilor de transport şi a sãnãtãţii cãlãtorilor.
1.4. Definiţii
Pentru scopurile prezentei norme tehnice feroviare, termenii de specialitate se definesc dupã cum urmeazã:
a) administratorul infrastructurii - orice organism sau orice operator economic care are ca obiect principal de activitate administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, prevãzut la <>art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe cãile ferate române şi reorganizarea Societãţii Naţionale a Cãilor Ferate Române, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, incluzând şi administrarea sistemelor de conducere a circulaţiei, de control şi de siguranţã a infrastructurii. Funcţiile administratorului de infrastructurã de pe o reţea sau o parte a unei reţele pot fi alocate, în conformitate cu reglementãrile în vigoare, mai multor organisme sau operatori economici [4] şi [5];
b) operator de transport feroviar - orice operator economic cu capital de stat sau privat, prevãzut la <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacitãţilor de infrastructurã feroviarã şi tarifarea utilizãrii infrastructurii feroviare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 8/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a cãrui activitate principalã constã în efectuarea de prestaţii de transport de marfã şi/sau de cãlãtori pe calea feratã, tracţiunea fiind asiguratã în mod obligatoriu de acest operator economic. Acest termen include, de asemenea, şi operatorii economici care asigurã numai tracţiunea [4] şi [5];
c) vagon de cãlãtori - vehicul feroviar care nu este prevãzut cu mijloace proprii de propulsie şi care este destinat transportului de cãlãtori [1];
d) durata normalã de funcţionare - durata de utilizare a vehiculului feroviar, timp în care se recupereazã, din punct de vedere fiscal, valoarea pe care a avut-o la începutul funcţionãrii, pe calea amortizãrii;
NOTÃ: Durata normalã de funcţionare este mai micã decât durata fizicã de viaţã a vehiculului respectiv.
e) fiabilitate - probabilitatea ca un produs sã poatã realiza funcţia cerutã în condiţiile date pentru o perioadã de timp datã (t1, t2) [51];
f) disponibilitate - capacitatea unui produs de a fi in stare sã realizeze funcţia cerutã în condiţii date, la un moment dat, sau în orice moment al unui interval de timp dat, presupunând cã sunt asigurate resursele externe cerute [51];
g) defectare - încetarea aptitudinii unui produs de a-şi îndeplini funcţia specificatã;
h) defectare datoratã uzurii - defectare a cãrei probabilitate de apariţie creşte odatã cu timpul şi care survine ca urmare a unor procese ireversibile caracteristice dispozitivelor;
i) microreceptor - combinaţia dintre microfon şi receptor;
j) beneficiar final - deţinãtorul locomotivei, fie cã este proprietar, fie cã are drept de folosinţã (închiriere, leasing).
1.5. Simboluri şi abrevieri
AT1D - atenuator pentru comanda unui difuzor adaptat la linia de impedanţã de 2.500 ohmi, la vagoanele de cãlãtori compartimentate
AT3D - atenuator pentru comanda simultanã a 3 difuzoare adaptate la linia de impedanţã de 833 ohmi, la vagonul de cãlãtori tip salon
AT4D - atenuator pentru comanda simultanã a 4 difuzoare adaptate la linia de impedanţã de 625 ohmi, la vagonul de cãlãtori tip salon
AT12D - atenuator pentru comanda simultanã a maximum 12 difuzoare adaptate la linia de impedanţã de 208 ohmi, legate în paralel, folosite la vagonul tip salon sau la vagonul-restaurant
GU - comutator de suport
HC - maneta de potrivire
T - releu pentru telefonul trenului
OC - releu "telefonul trenului ocupat"
TOC - semnal luminos "telefonul trenului ocupat"
C - buton şi semnal luminos "telefonul postului central"
L - buton şi semnal luminos "telefonul din postul locomotivei"
A - buton şi semnal luminos "anunţuri"
AOC - semnal luminos "difuzoare ocupate"
S - comutator pentru sonorizare
VS - poziţia pentru comutatorul de sonorizare cu semnificaţia "un singur vagon"
TT - poziţia pentru comutatorul de sonorizare cu semnificaţia "tot trenul"
PA - preamplificator
AP - amplificator de putere
MAP - relee pentru alimentarea AP
PR, PRR - relee pentru prioritatea anunţurilor
ME - releele emiţãtorului destinate anunţurilor
AM - aparat mobil pentru transmiterea anunţurilor şi muzicii
M - comutatorul de punere în funcţiune a aparatului AM
P - buton pentru anunţurile prioritare
PC - relee de emitere destinate anunţurilor aparatului AM
dBm - unitate de mãsurã pentru puterea de emisie
IP - gradul normal de protecţie din punctul de vedere al protecţiei împotriva pãtrunderii apei şi a corpurilor strãine
U(n) - tensiunea nominalã
IT - înaltã tensiune
lambda[t(1), t(2)] - rata medie de defectare
z[t(1), t(2)] - intensitatea medie de defectare
MTBF - media timpului de bunã funcţionare
R[t(1), t(2)] - fiabilitatea
MRT - timpul mediu de reparare
A - coeficientul de disponibilitate
M[t(1), t(2)] - funcţia de mentenabilitate
WC - grup sanitar
RIC - Acord privind transmiterea şi folosirea vagoanelor de cãlãtori în trafic internaţional
UIC - Uniunea Internaţionalã a Cãilor Ferate
2. Instalaţii de sonorizare
2.1. Componenţa instalaţiilor de sonorizare (exemple)
Instalaţia de sonorizare este destinatã transmiterii, într-un singur vagon sau în tot trenul, a informaţiilor utile cãlãtorilor referitoare la mersul trenului, denumirea staţiilor, durata de staţionare, precum şi a programelor muzicale sau de divertisment.
Felul şi conţinutul anunţurilor, precum şi modul în care acestea se fac sunt reglementate de [6] şi de [56]. Instalaţia de sonorizare trebuie sã satisfacã cerinţele din [24], iar linia de telecomandã de-a lungul trenului trebuie sã satisfacã prevederile din [16].
Pentru regulile generale de cablaj şi protecţia contra şocurilor electrice ale liniei de sonorizare a trenului la care se conecteazã instalaţia de sonorizare se recomandã [7] şi [8].
Orice vagon apt RIC sonorizat va conţine cel puţin urmãtoarele echipamente:
- difuzoare în toate spaţiile destinate cãlãtorilor şi pe culoarele laterale;
- difuzoare instalate în plafonul cabinelor de WC, în zona platformelor şi în locurile destinate special personalului de deservire, precum şi pe peroanele vagoanelor;
- atenuatoare pentru difuzoarele din compartimente, pentru reglarea nivelului semnalului sonor;
- amplificator de putere;
- cablu cu 18 poli de-a lungul vagonului;
- racord de alimentare şi dispozitivele de protecţie aferente;
- aparatura dispozitivului de telecomandã;
- post telefonic de emisie (microreceptor);
- aparatura auxiliarã de telecomandã, pentru punerea şi scoaterea din funcţie a instalaţiei de sonorizare în toate vagoanele de cãlãtori;
- incintã acusticã prevãzutã cu un comutator de reglare a volumului semnalului sonor pentru fiecare compartiment;
- cutie de distribuţie pentru conectarea instalaţiei de sonorizare la linia de sonorizare a trenului.
În vagon trebuie sã existe posibilitatea racordãrii unui aparat mobil pentru transmiterea anunţurilor şi a muzicii.
În acest caz, vagonul RIC sonorizat va conţine suplimentar:
- o prizã standardizatã cu 8 poli fixatã stabil în vagon pentru racordarea echipamentului mobil (de exemplu: casetofon), pentru asigurarea unei emisii de lungã duratã;
- un comutator cu douã poziţii, pentru alimentarea curentã modulatã, fie la un singur vagon unde se gãseşte aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor şi muzicii, fie la toate vagoanele sonorizate din tren;
- un aparat mobil compus, în principal, dintr-un aparat de transmitere a anunţurilor, un casetofon şi un microfon.
Sistemul de sonorizare şi telefonie pentru un vagon de cãlãtori trebuie sã asigure urmãtoarele funcţiuni:
● telefonie:
- legãtura fonicã dintre sistemul de sonorizare şi telefonie al vagonului şi locomotivã (dacã locomotiva este dotatã cu echipament compatibil), la comanda însoţitorului de vagon;
- legãtura telefonicã cu locomotiva, la iniţiativa personalului însoţitor al trenului;
- legãtura radiotelefonicã cu postul central de pe sol prin intermediul echipamentului de radio emisie-recepţie instalat pe locomotivã, la iniţiativa personalului însoţitor al trenului.
În [58] sunt date informaţiile referitoare la compatibilitatea dintre materialul rulant şi sistemele de detectare a trenului.
● sonorizare:
- sonorizarea vagonului sau a trenului prin folosirea telefonului ataşat;
- sonorizarea vagonului sau a trenului prin folosirea unui alt telefon din alt vagon sau de la locomotivã;
- posibilitatea difuzãrii unui program muzical sau a anunţurilor prin intermediul unui aparat mobil de redare a anunţurilor şi muzicii cuplat în oricare dintre vagoanele ce compun trenul, prin intermediul unui conector;
- difuzarea anunţurilor conductorului de tren prin intermediul microfonului;
- difuzarea muzicii provenite de la aparatul mobil;
- reglarea nivelului semnalului sonor în fiecare compartiment;
- posibilitatea difuzãrii anunţurilor de tipul "Urmeazã staţia..." prin intermediul aparatului mobil.
Pentru sonorizare se va utiliza linia de telecomandã şi transmitere a informaţiilor cu care este dotat trenul.
Informaţiile destinate cãlãtorilor, afişate în trenuri printr-un dispozitiv electronic, trebuie sã respecte [57], iar transmiterea informaţiilor în trenuri şi automotoare trebuie sã îndeplineascã condiţiile din [56].
Exemple de scheme-bloc ale instalaţiilor de sonorizare pentru vagoanele de clasa I seria 1976, de clasa a II-a seria 2076, respectiv pentru vagoanele Bar seria 8976 sunt prezentate în figurile 1-3.
NOTÃ: Aceste exemple sunt date cu titlu informativ şi nu condiţioneazã proiectarea instalaţiei de sonorizare. Precizãm cã figurile respective (figurile 1-3) sunt doar exemple de amplasare pe vagon a unor instalaţii de sonorizare.

Figura 1 - Exemplu de schemã-bloc a instalaţiei de sonorizare pentru vagoane de clasa a II-a seria 2076

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 1 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 12 (a se vedea imaginea asociatã).

Figura 2 - Exemplu de schemã-bloc a instalaţiei de sonorizare pentru vagoane de clasa a II-a seria 2076

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 2 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 12 (a se vedea imaginea asociatã).

Figura 3 - Exemplu de schemã-bloc a instalaţiei de sonorizare pentru vagoane-bar seria 8976

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 3 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 12 (a se vedea imaginea asociatã).

2.2. Descrierea instalaţiilor de sonorizare
NOTÃ: Reprezentãrile din figurile 4-11 sunt date cu titlu informativ, sunt doar exemple pentru: difuzor echipat, alternatoare, microreceptor, amplificatoare de sonorizare+telefonie, respectiv pentru priza cu 18 poli pentru sonorizare.
2.2.1. Ansamblul difuzoare şi amplificator de putere
2.2.1.1. Amplificatorul de putere şi difuzoarele sunt considerate ca un ansamblu în ceea ce priveşte cerinţele electrice şi acustice care trebuie sã respecte prevederile pct. 2 din [24].
2.2.1.2. Amplificatorul de putere şi difuzoarele fac parte integrantã din instalaţia de sonorizare şi telefonie ce echipeazã vagoanele de cãlãtori pentru traficul intern, precum şi pe cele pentru traficul internaţional.
2.2.1.3. Amplificatorul de putere trebuie sã aibã impedanţa de intrare de minimum 3.000 ohmi în plaja de frecvenţã situatã între 100 şi 8.000 Hz.
2.2.1.4. Tensiunea nominalã efectivã de intrare a amplificatorului de putere trebuie sã fie de 2 V.
2.2.1.5. Amplificatoarele de putere trebuie sã fie echipate cu o intrare unicã comunã pentru anunţuri şi pentru muzicã. Aceastã intrare trebuie sã fie simetricã şi izolatã faţã de masa metalicã a aparatului. Gradul de simetrie va fi de cel puţin 45 dB.
2.2.1.6. Difuzoarele vor fi amplasate în toate compartimentele vagoanelor de cãlãtori, pe culoarele vagoanelor, în WC-uri şi pe peroanele vagoanelor.
Un exemplu de difuzor echipat este prezentat în figura 4.
2.2.1.7. Se recomandã ca un comutator de reglare a emisiunilor muzicale al difuzorului sã aibã cel puţin 5 poziţii. Aceste poziţii sunt pentru:
- puterea nominalã;
- atenuarea de 6 dB;
- atenuarea de 15 dB;
- atenuarea de 25 dB;
- oprire.
Se recomandã utilizarea unui comutator rotativ fãrã poziţie de blocare sau limitatori de cursã, cele 5 poziţii fiind repartizate sub un unghi de 360°.
2.2.1.8. Circuitele difuzoarelor dintr-un vagon de cãlãtori trebuie sã fie realizate astfel încât nivelul sonor al unui difuzor oarecare sã nu varieze mai mult de 4 dB, oricare ar fi poziţiile comutatoarelor tuturor celorlalte difuzoare ale vagonului.
2.2.1.9. Curba de rãspuns acustic trasatã la tensiunea nominalã de intrare a amplificatorului de putere între 100 şi 8.000 Hz nu se va abate cu mai mult de ±3 dB faţã de nivelul la 1.000 Hz.
2.2.1.10. Distorsiunea armonicã a undei sonore, mãsuratã în condiţiile specificate la pct. 2.5 din [24], va rãmâne inferioarã cu 8% pentru frecvenţele cuprinse între 100 şi 8.000 Hz şi pentru o tensiune de intrare a amplificatorului de putere care variazã între limitele indicate la pct. 3.7 din [24].
2.2.1.11. Nivelul zgomotului de fond, mãsurat cu ajutorul unui fonometru la ieşirea amplificatorului de putere, dacã intrarea este scurtcircuitatã şi reglajul este fãcut pentru nivelul normal, va fi cu cel puţin 60 dB mai mic decât nivelul normal.

Figura 4 - Exemplu de difuzor echipat

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 4 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 13 (a se vedea imaginea asociatã).

2.2.2. Microreceptorul
2.2.2.1. Microreceptorul face parte din postul de emisie telefonic şi este utilizat atât pentru anunţurile scurte vorbite, cât şi pentru conversaţiile telefonice.
2.2.2.2. Preamplificatoarele trebuie sã aibã o impedanţã de ieşire de maximum 20 ohmi.
2.2.2.3. Tensiunea efectivã de ieşire a preamplificatorului va fi de 2 V pentru un volum normal al vocii. Tensiunea de ieşire nu va putea varia cu mai mult de 3 dB, indiferent care ar fi numãrul vagoanelor de cãlãtori (dar nu mai mult de 20 de vagoane) la care instalaţiile de sonorizare se aflã în funcţiune.
2.2.2.4. Ieşirea preamplificatorului va fi simetricã şi izolatã faţã de masã, gradul de simetrie va fi de cel puţin 55 dB.
2.2.2.5. Nivelul de zgomot de fond al preamplificatoarelor trebuie sã fie inferior valorii de 50 dB la tensiunea normalã de ieşire de 2 V.
2.2.2.6. Se recomandã ca nivelul zgomotului de fond sã fie inferior valorii de 60 dB la tensiunea normalã de ieşire.
2.2.2.7. Preamplificatoarele vor fi înzestrate cu un limitator adecvat, astfel încât nivelul mediu de ieşire al puterii sã fie menţinut sensibil constant, chiar şi în cazul variaţiilor de putere vocalã a persoanei care efectueazã anunţurile vorbite.
Limitatorul va cuprinde un dispozitiv cu douã constante de timp, respectiv pentru timpii de atac şi timpii de recuperare:
- prima va acţiona la o creştere a nivelului sonor şi va fi de cel mult 0,1 sec.;
- a doua va acţiona în aşa fel încât dispozitivul de reglare automatã sã se opunã restabilirii nivelului sonor iniţial şi va fi de circa 1 sec.
2.2.2.8. Microreceptorul trebuie sã conţinã o manetã de alternare. Prin intermediul acestei manete se va face funcţionarea selecţionatã, adicã:
- fie anunţul vorbit este prioritar;
- fie linia telefonicã cu mecanicul este prioritarã;
- fie linia radiotelefonicã cu postul central este prioritarã.
Se vor lua toate precauţiile pentru evitarea unui cuplaj acustic cu difuzoarele montate în apropiere.
2.2.2.9. Microfoanele trebuie sã fie de tipul compensãrii zgomotului ambiant.
2.2.3. Aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor şi a muzicii
2.2.3.1. Aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor de lungã duratã şi a muzicii trebuie amplasat într-un vagon de cãlãtori echipat pentru racordarea unui astfel de aparat.
2.2.3.2. Acest aparat mobil pentru redarea anunţurilor şi a muzicii se pune în funcţiune/se opreşte prin intermediul unui comutator general.
2.2.3.3. Se va acorda prioritate anunţurilor la microfon, prin intermediul unui buton.
Pentru a se transmite un anunţ prioritar de la aparatul mobil se acţioneazã butonul şi contactul ND se închide. Dupã terminarea anunţului prioritar, butonul se elibereazã şi contactul se deschide.
2.2.3.4. Aparatul mobil trebuie sã aibã o impedanţã de ieşire de maximum 20 ohmi.
2.2.3.5. Tensiunea efectivã de ieşire nu va varia cu mai mult de 3 dB la nivelul de intrare constant, cu instalaţia de sonorizare în funcţiune, pentru un tren cu maximum 20 de vagoane. Aceastã tensiune nu trebuie sã fie niciodatã mai mare de 3 V.
2.2.3.6. Ieşirea din aparatul mobil va fi simetricã şi izolatã faţã de masã, gradul de simetrie va fi de cel puţin 55 dB la tensiunea normalã de ieşire.
2.2.3.7. Aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor şi a muzicii trebuie sã poatã fi branşat printr-un ştecãr la o prizã standardizatã fixatã stabil în vagon. Aceastã prizã trebuie sã fie protejatã cu capac pentru situaţiile când nu este utilizatã.
2.2.3.8. În postul de difuzare destinat anunţurilor sau în apropierea acestuia va fi amplasat un comutator cu douã poziţii, care sã permitã limitarea difuzãrii de cãtre aparatul mobil a anunţurilor fie doar în vagonul în care este instalat, fie în toate vagoanele sonorizate din tren.
În poziţia VS, programele de muzicã şi de divertisment sunt transmise numai la difuzoarele propriului vagon. Volumul sonor se poate regla de la atenuator de cãtre cãlãtori.
În poziţia TT, programele de muzicã şi de divertisment sunt transmise la difuzoarele tuturor vagoanelor din compunerea trenului. Volumul sonor se poate regla de cãtre cãlãtori.
Când se transmite un anunţ prioritar, indiferent de poziţia comutatorului (VS sau TT), se întrerupe automat programul de divertisment şi în difuzoarele tuturor vagoanelor din compunerea trenului se aude la un volum maxim anunţul prioritar.
Anunţul prioritar trebuie transmis la toate vagoanele din compunerea trenului. Volumul anunţurilor prioritare este întotdeauna maxim şi nu poate fi reglat de la atenuator, indiferent de poziţia acestuia. Trebuie fãcutã diferenţa între programul muzicã - divertisment şi anunţurile prioritare.
2.2.4. Aparatura auxiliarã de telecomandã şi conectorul pentru aparatul mobil
2.2.4.1. Prin telecomandã se poate obţine:
a) punerea şi scoaterea din funcţie a instalaţiei de sonorizare în toate vagoanele de cãlãtori dotate cu astfel de instalaţii;
b) realizarea prioritãţii anunţurilor vorbite faţã de emisiunile de lungã duratã.
2.2.4.2. Pentru a garanta o bunã funcţionare a instalaţiei de sonorizare în momentul legãrii unui numãr mare de vagoane de cãlãtori de diverse provenienţe într-un tren internaţional, schema echipamentului de telecomandã va fi unificatã conform planşei 1 din [24].
Curenţii pentru fiecare regim de funcţionare a telecomenzii nu trebuie sã depãşeascã 20 mA la o tensiune nominalã de 24 V.
2.2.4.3. Este interzis sã existe schimb de curent între bateriile vagoanelor dintr-o garniturã de tren.
2.2.5. Atenuatorul pentru comanda difuzorului
2.2.5.1. Atenuatorul pentru comanda difuzorului face parte din sistemul de sonorizare şi telefonie şi este compus din:
- conector pentru conectarea la difuzor şi la cofret;
- comutator fãrã opritor cu 6 poziţii pentru selecţia nivelului atenuãrii semnalului;
- autotransformator cu prize pentru obţinerea semnalului sonor cu nivelul de atenuare selectat prin comutatorul cu 6 poziţii: putere maximã, -6 dB, -15 dB, -25 dB, oprit, oprit.
2.2.5.2. Atenuatorul pentru sistemul de sonorizare şi telefonie este folosit pentru controlul intensitãţii sonore şi poate fi realizat în mai multe variante.

Exemple de atenuatoare:
- AT1D - atenuator pentru comanda unui difuzor adaptat la linia de impedanţã de 2.500 ohmi, la vagoanele de cãlãtori compartimentate;
- AT3D - atenuator pentru comanda simultanã a 3 difuzoare adaptate la linia de impedanţã de 833 ohmi, la vagonul de cãlãtori tip salon;
- AT4D - atenuator pentru comanda simultanã a 4 difuzoare adaptate la linia de impedanţã de 625 ohmi, la vagonul de cãlãtori tip salon;
- AT12D - atenuator pentru comanda simultanã a maximum 12 difuzoare adaptate la linia de impedanţã de 208 ohmi, legate în paralel, folosite la vagonul tip salon sau la vagonul-restaurant.
2.2.5.3. Atenuatorul primeşte semnal prin intermediul conectorului atenuatorului şi în funcţie de poziţia comutatorului se aplicã un nivel de semnal cu atenuare determinatã la intrarea transformatorului de adaptare al difuzorului de compartiment.
În cazul unui apel prioritar comandat, linia de semnal sonor este comutatã la linia HI, astfel încât nivelul sonor obţinut în difuzor este maxim, indiferent de poziţia în care se aflã comutatorul atenuatorului.
În figura 5 este prezentat un exemplu de atenuator AT1D pentru comanda unui difuzor adaptat la linia de impedanţã de 2.500 ohmi.
În figura 6 este prezentat un exemplu de atenuator AT3D pentru comanda simultanã a 3 difuzoare adaptate la linia de impedanţã de 833 ohmi şi un exemplu de atenuator AT4D pentru comanda simultanã a 4 difuzoare adaptate la linia de impedanţã de 625 ohmi.
În figura 7 este prezentat un exemplu de atenuator AT12D pentru comanda simultanã a maximum 12 difuzoare adaptate la linia de impedanţã de 208 ohmi.

Figura 5 - Exemplu de atenuator AT1D

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 5 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 15 (a se vedea imaginea asociatã).

Figura 6 - Exemplu de atenuator AT3D, AT4D

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 6 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 15 (a se vedea imaginea asociatã).

Figura 7 - Exemplu de atenuator AT12D

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 7 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 16 (a se vedea imaginea asociatã).

2.2.6. Postul de emisie pentru legãtura telefonicã şi radiotelefonicã
2.2.6.1. Postul de emisie trebuie sã cuprindã urmãtoarele elemente componente:
a) un microreceptor;
b) un terminal 4 conductoare/2conductoare pentru racordarea microreceptorului în cuplu 3/4 şi punerea în circuit a tensiunii de comandã;
c) 3 butoane cu interblocare reciprocã a funcţiilor:
- sonorizare;
- legãtura telefonicã cu locomotiva;
- legãtura radiotelefonicã cu postul central;
d) 3 lãmpi de semnalizare pentru indicarea acestor funcţiuni;
e) un dispozitiv de blocare, amplasat în celelalte vagoane de cãlãtori, cu funcţii corespondente, pentru a se evita erorile de manipulare, scurtcircuitele şi conectãrile la polaritãţi inversate la baterii. Blocarea este semnalizatã cu lampã-martor.
2.2.6.2. Se admite utilizarea a douã butoane pentru legãtura telefonicã cu locomotiva şi pentru legãtura telefonicã cu postul central. Funcţia de sonorizare trebuie obţinutã în mod direct prin folosirea manetei de alternare a microreceptorului.
2.2.6.3. Postul de emisie al vagonului de cãlãtori trebuie sã fie conform figurii 12, planşa 1 din [24].
2.2.6.4. Legãtura telefonicã cu locomotiva va fi întotdeauna stabilitã la iniţiativa personalului trenului, care, înainte de a ridica receptorul ansamblului, trebuie sã apese butonul "telefon - locomotivã". Conversaţia se realizeazã prin acţionarea manetei ansamblului (pct. 2.2.2.8).
Postul de emisie se aduce în poziţia de repaus prin închidere pe suportul ansamblului telefon microfon.
2.2.6.5. Legãtura radiotelefonicã cu postul central se stabileşte la iniţiativa personalului trenului, care, pentru a alege funcţionarea doritã, trebuie sã apese butonul "telefon - post central" dupã ce a ridicat receptorul ansamblului din furcã. Conversaţia se realizeazã prin acţionarea manetei de alternare (pct. 2.2.2.8).
Postul de emisie se aduce în poziţia de repaus prin închidere pe suportul ansamblului telefon - microfon.
În figura 8 este prezentat un exemplu de microreceptor utilizat la modulul amplificare, iar în figura 9 este prezentat un exemplu de amplificator de sonorizare/telefonie.

Figura 8 - Exemplu de microreceptor

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 8 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 16 (a se vedea imaginea asociatã).

Figura 9 - Exemplu de amplificator de sonorizare/telefonie

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 9 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 17 (a se vedea imaginea asociatã).

2.2.7. Linia de telecomandã şi de transmitere a informaţiilor
2.2.7.1. Pentru sonorizarea trenului şi pentru efectuarea legãturilor fonice dintre locomotivã şi vagoanele de cãlãtori ale trenului se utilizeazã linia de telecomandã şi de transmitere a informaţiilor [16].
2.2.7.2. Linia de sonorizare a vagonului face parte integrantã din linia de telecomandã şi de transmitere a informaţiilor cu care este dotat trenul.
2.2.7.3. Linia de telecomandã şi de transmitere a informaţiilor cu care este dotat trenul se compune din:
- cablu flexibil cu o fişã cu 18 poli şi o prizã cu 18 poli fixate pe fiecare dintre pereţii frontali ai vagonului;
- cutii de borne fixate în interiorul vagonului de cãlãtori în dreptul pereţilor frontali;
- cablu cu mai mulţi conductori de trecere care leagã cutia de borne în dreptul pereţilor frontali;
- cablu alcãtuit dintr-o pereche de conductori ecranaţi, executaţi redundant, în interiorul vagonului de cãlãtori, între cutiile de borne, în dreptul pereţilor frontali, şi racordurile instalaţiei de transmitere a datelor;
- cabluri de legãturã între cutiile de borne, în dreptul pereţilor frontali, dulapul electric şi instalaţia de sonorizare [24].
2.2.7.4. Funcţiile, repartiţia şi numerotarea diferiţilor conductori sunt prezentate în planşa 1 din [16].
2.2.7.5. Douã cuarte din aceste cabluri vor fi utilizate pentru instalaţia de sonorizare şi pentru legãturile telefonice.
Douã cuarte servesc la transmiterea semnalelor, precum şi pentru aparatura auxiliarã de telecomandã în vederea instalãrii sonorizãrii şi legãturilor fonice dintre vehiculul motor şi vagoanele de cãlãtori conform [24].
2.2.7.6. O cuartã serveşte telecomenzilor de iluminare şi închidere a uşilor [14] şi [17 ].
2.2.7.7. Racordurile conductoarelor, cuplelor şi cutiilor de borne pentru cablu sunt prezentate în planşa 8 din [16]. Repartizarea lor pe capetele vagonului este prezentatã în planşa 6a din [16].
2.2.7.8. Caracteristicile cablurilor trebuie sã îndeplineascã cerinţele cap. 2 din [16].
2.2.7.9. Caracteristicile cuplelor, prizelor şi dozelor de repaus trebuie sã îndeplineascã cerinţele cap. 3 din [16].
În figura 10 este reprezentatã o prizã cu 18 poli pentru sonorizare, iar în figura 11 este reprezentatã o fişã cu 18 poli pentru sonorizare.

Figura 10 - Exemplu de prizã cu 18 poli pentru sonorizare

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 10 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 17 (a se vedea imaginea asociatã).

Figura 11 - Exemplu de fişã cu 18 poli pentru sonorizare

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 11 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 18 (a se vedea imaginea asociatã).

2.2.8. Alimentarea cu energie electricã
2.2.8.1. Funcţionarea instalaţiei de sonorizare şi telefonie a vagoanelor de cãlãtori, conform planşei 1 din [24], trebuie sã fie garantatã în cazul în care tensiunea de alimentare este cuprinsã în intervalul situat între 18 şi 33 V.
2.2.8.2. Puterea maximã necesarã în fiecare vagon de cãlãtori pentru telecomandarea sonorizãrii trenului trebuie sã fie de 25 W la o tensiune de 24 V.
2.2.8.3. Puterea maximã necesarã în vagoanele de cãlãtori sonorizate cu posibilitatea racordãrii unui aparat mobil de transmitere a anunţurilor şi a muzicii trebuie sã aibã valoarea de 50 W la o tensiune de 24 V în total.
În [9], [10], [11], [12] şi [13] sunt specificate condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã instalaţiile pentru alimentarea cu energie electricã a trenurilor. Distanţele de izolare prin aer şi pe suprafaţã pentru toate echipamentele electrice şi electronice trebuie sã îndeplineascã cerinţele din [53].

Figura 12 - Schema funcţionalã a vagonului sonorizat cu şi fãrã aparat mobil pentru transmisia anunţurilor şi a muzicii (planşa 1 din fişa [24])

--------------
NOTÃ(CTCE)
Figura 12 - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 2 februarie 2010, la pagina 18 (a se vedea imaginea asociatã).

3. Cerinţe privind proiectarea instalaţiilor de sonorizare
3.1. Cerinţe privind condiţiile de mediu ambiant
Pentru condiţiile de mediu se recomandã prevederile din [30], [32], [33], [34], [35] şi [36].


 ┌─────┬───────────────────────┬───────────────────┬─────────────────────┐
 │     │ Mãrimea de influenţã  │  Domeniul de      │  Domeniul nominal   │
 │     │                       │    referinţã      │   de funcţionare    │
 ├─────┼───────────────────────┼───────────────────┼─────────────────────┤
 │  1  │Temperatura            │    20°C ± 5°C     │  -32°C ....+55°C    │
 ├─────┼───────────────────────┼───────────────────┼─────────────────────┤
 │  2  │Umiditatea             │ 60 ...... 70%     │ maximum 80% la 20°C │
 │     │                       │                   │ maximum 50% la 40°C │
 ├─────┼───────────────────────┼───────────────────┼─────────────────────┤
 │  3  │Presiunea atmosfericã  │ 90 ...... 101 kPa │ 80 ........ 106 kPa │
 └─────┴───────────────────────┴───────────────────┴─────────────────────┘

3.2. Cerinţe privind materialele utilizate
3.2.1. Materialele şi componentele utilizate trebuie sã fie cele prevãzute în documentaţia de execuţie actualizatã şi avizatã conform reglementãrilor în vigoare [3].
3.2.2. Materialele metalice şi nemetalice, lacurile şi vopselurile utilizate se vor alege dintre cele folosite în mod curent la aparatura pentru uz industrial.
3.2.3. Nu se admite utilizarea materialelor, substanţelor şi a acoperirilor uşor inflamabile şi cu ardere prelungitã.
Materialele trebuie sã respecte prevederile din [18].
Toate materialele utilizate la fabricaţia produsului trebuie sã fie însoţite de certificatele de calitate pentru fiecare lot aprovizionat.
3.2.4. Materialul izolant al conductoarelor şi cablurilor de la vagoanele de cãlãtori, precum şi învelişul exterior al acestora trebuie sã reziste la temperaturi de la -40°C pânã la +90°C şi influenţelor climatice, fãrã variaţii ale caracteristicilor mecanice, conform [16].
3.2.5. Conductoarele şi cablurile de la vagoanele de cãlãtori trebuie sã îndeplineascã şi urmãtoarele condiţii din [16]:
- sã nu propage flacãra;
- sã reziste la ozon;
- sã reziste la hidrocarburi.
3.3. Cerinţe privind execuţia
3.3.1. Construcţia instalaţiei trebuie sã fie în conformitate cu documentaţia de execuţie.
3.3.2. Inscripţionãrile se fac conform documentaţiei de inscripţionare prin serigrafie (cu peliculã de protecţie) şi trebuie sã fie clare, corecte şi durabile.
3.3.3. Din punctul de vedere al protecţiei împotriva pãtrunderii apei şi a corpurilor strãine, subansamblurile instalaţiei trebuie sã corespundã gradului normal de protecţie IP 40 [26].
3.4. Cerinţe privind aptitudinile de funcţionare
3.4.1. Sonorizare - preamplificare
3.4.1.1. Nivelul în linia de sonorizare pentru un semnal de intrare de -50 dBm la 1 kHz trebuie sã fie de 8,2 dBm ± 3 dBm pe sarcina de 150 ohmi.
Ieşirea preamplificatorului trebuie protejatã la scurtcircuit.
3.4.1.2. Banda de trecere la ±3 dB trebuie sã fie 100 Hz 'f7 8 kHz, raportatã la nivelul corespunzãtor frecvenţei de 1.000 Hz.
3.4.1.3. Raportul semnal/zgomot trebuie sã fie de minimum 50 dB.
3.4.2. Sonorizare - amplificare
3.4.2.1. Nivelul de ieşire spre difuzoare pentru un semnal de intrare de 8,2 dBm trebuie sã fie de 32,2 dBm ± 2 dBm pe 166,6 ohmi.
Ieşirea amplificatorului de putere trebuie protejatã la scurt-circuit.
3.4.2.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz trebuie sã fie de maximum 3% la un nivel de ieşire de 32,3 dBm pe sarcinã de 166,6 ohmi (putere echivalentã 6 W).
3.4.2.3. Banda de trecere la ±3 dB trebuie sã fie de 100 Hz 'f7 8 kHz, raportatã la nivelul frecvenţei de 1.000 Hz.
3.4.2.4. Raportul semnal/zgomot trebuie sã fie de minimum 60 dB.
3.4.3. Telefonie - emisie
3.4.3.1. Nivelul de ieşire în linia de telefonie pe sarcina de 600 ohmi pentru un nivel de intrare de -50 dBm trebuie sã fie 0 dBm ± 2 dBm.
Ieşirea de telefonie trebuie protejatã la scurtcircuit.
3.4.3.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz nu trebuie sã depãşeascã 3%.
3.4.3.3. Banda de trecere la ± 3dB trebuie sã fie de 300 Hz 'f7 3 kHz.
3.4.3.4. Raportul semnal/zgomot trebuie sã fie de minimum 50 dB.
3.4.3.5. Tensiunea de polarizare a liniei de telefonie este 24 V ± 2 V, furnizatã de un convertor DC-DC, cu tensiune de ieşire stabilizatã.
3.4.4. Telefonie - recepţie
3.4.4.1. Nivelul de ieşire la casca telefonului trebuie sã fie -22 dBm ± 2 dB pe sarcina de 100 ohmi pentru un nivel de intrare de la 0 dBm la 1 kHz.
Ieşirea la casca telefonului trebuie protejatã la scurtcircuit.
3.4.4.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz nu trebuie sã depãşeascã 3%.
3.4.4.3. Banda de trecere la ±3 dB trebuie sã fie de 300 Hz 'f7 3 kHz.
3.4.4.4. Raportul semnal/zgomot trebuie sã fie de minimum 50 dB.
3.4.5. Telefonie cu postul central
Tensiunea de polarizare a liniei de telefonie trebuie sã fie de 24 V ± 2 V.
3.4.6. Reglajul amplificãrii
Reglajul amplificãrii trebuie sã poatã fi fãcut în 3 trepte, şi anume: 0 dB, -3 dB, -6 dB, cu precizie de ± 1 dB.
3.4.7. Difuzarea mesajelor
Difuzarea mesajelor se face într-un singur vagon sau în tot trenul cu ajutorul comutatorului de difuzare a mesajelor.
3.4.8. Funcţionarea pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru prioritar
Trebuie sã se facã verificarea funcţionãrii pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru prioritar.
3.4.9. Tensiunea pe linia de telecomandã şi de prioritate
Tensiunea pe linia de telecomandã şi de prioritate trebuie sã fie de 24 V ± 2 V.
3.4.10. Funcţionarea pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru neprioritar
Trebuie sã se facã verificarea funcţionãrii pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru neprioritar.
3.4.11. Domeniul tensiunii de alimentare
Instalaţia de sonorizare trebuie sã funcţioneze în domeniul nominal al tensiunii de alimentare 16,8 'f7 33 V (a se vedea [25]).
Echipamentul electronic alimentat de la bateria de acumulatoare trebuie sã funcţioneze satisfãcãtor pentru toate valorile tensiunii de alimentare în interiorul domeniului de mai jos.
Tensiunea minimã: 0,7 Un = 0,7 x 24 = 16,8 V
Tensiunea nominalã: Un = 24 V
Tensiunea atribuitã: 1,15 Un = 1,15 x 24 = 27,6 V
Tensiunea maximã: 1,25 Un = 1,25 x 24 = 30 V
Fluctuaţiile tensiunii (cum sunt cele din timpul pornirii echipamentului auxiliar sau oscilaţiile bateriilor care se introduc) între 0,6 Un şi 1,4 Un care nu depãşesc 0,1 s nu trebuie sã cauzeze abateri în funcţionare.
Fluctuaţiile de tensiune cuprinse între 1,25 Un şi 1,4 Un care nu depãşesc 1 s nu trebuie sã cauzeze defecţiuni; echipamentul poate sã funcţioneze la întreaga capacitate în timpul acestor fluctuaţii.
3.4.12. Supratensiuni de alimentare
Supratensiunile de alimentare vor avea limitele prevãzute în [25].
3.4.13. Supratensiuni tranzitorii
Supratensiunile tranzitorii vor avea limitele prevãzute în [54].
3.4.14. Descãrcarea electrostaticã
În cazul în care echipamentul este accesibil personalului de exploatare şi pasagerilor, se vor lua în considerare prevederile din [55].
3.5. Cerinţe privind securitatea la utilizare
Soluţiile constructive alese pentru proiectarea şi execuţia instalaţiei trebuie sã asigure securitatea deplinã a utilizatorului, precum şi evitarea oricãror pericole de electrocutare sau de incendiu în caz de defectare. Se va prevedea o bornã de împãmântare pentru racordarea la structura metalicã a vagonului (linia de împãmântare).
3.5.1. Instalaţia trebuie sã reziste unei încercãri de rigiditate dielectricã a izolaţiei în stare caldã şi umedã:
- între bornele de intrare şi ieşiri difuzoare scurtcircuitate între ele şi carcasã: încercare la supratensiune de 750 V, 50 Hz.
3.5.2. Rezistenţe de izolaţie de min. 1 Mohm în stare caldã şi umedã:
- între bornele de intrare şi ieşiri difuzoare scurtcircuitate între ele şi carcasã.
3.6. Cerinţe privind fiabilitatea, disponibilitatea şi mentenabilitatea previzionalã
3.6.1. Cerinţe privind fiabilitatea previzionalã
Specificarea cerinţelor privind fiabilitatea previzionalã a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie trebuie sã se facã înainte de începerea proiectãrii şi numai atunci când sunt definite şi cunoscute urmãtoarele informaţii:
- aria geograficã de utilizare a vagoanelor de cãlãtori pe care se monteazã instalaţia de sonorizare (pentru stabilirea condiţiilor de mediu);
- condiţiile de utilizare în exploatare (durata estimatã de utilizare, infrastructura pe care se vor utiliza vagoanele etc.);
- componentele critice;
- defectele posibile ce pot sã aparã la principalele subansambluri şi în special la cele critice;
- clasificarea defectelor instalaţiei şi criteriile de clasificare;
- obligaţiile şi responsabilitãţile furnizorului, beneficiarului şi, când este cazul, ale unei terţe pãrţi;
- condiţiile de mediu înconjurãtor;
- metodele prevãzute pentru verificarea conformitãţii cu cerinţele;
- sistemul de mentenanţã aplicat, instrucţiunile şi susţinerea logisticã asociate;
- calificãrile şi responsabilitãţile personalului însãrcinat cu exploatarea şi mentenanţa.
Cerinţele referitoare la tehnica de diagnozã la vagoanele de cãlãtori sunt specificate în [15].
3.6.1.1. Specificarea indicatorilor de fiabilitate
Pentru a caracteriza corect, din punctul de vedere al fiabilitãţii, instalaţia de sonorizare şi telefonie, trebuie specificaţi urmãtorii indicatori:
- rata de defectare medie lambda [t(1), t(2)];
- intensitatea medie de defectare z [t(1), t(2)];
- media timpului de bunã funcţionare MTBF;
- fiabilitatea R [t(1), t(2)];
- durata de viaţã utilã.
Cu t(1) şi t(2) sunt notate unitãţile de timp sau distanţã parcurse la care se doreşte sã se calculeze indicatorii de fiabilitate.
3.6.1.2. Specificarea metodelor de calcul al indicatorilor de fiabilitate
3.6.1.2.1. Metoda de calcul al indicatorilor de fiabilitate previzionali
Proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe care se monteazã instalaţia de sonorizare şi telefonie va calcula valorile previzionale pentru indicatorii de fiabilitate menţionaţi la pct. 3.6.1.1 utilizând, dupã caz, valorile indicatorilor de fiabilitate prescrise de cãtre furnizorii principalelor ansambluri şi subansambluri ale instalaţiei sau valorile oferite de literatura de specialitate pentru produse similare.
Calculele se vor face prin metoda analiticã pe baza unei scheme bloc de fiabilitate, ţinând seama de configuraţia instalaţiei.
Valorile previzionale ale indicatorilor de fiabilitate vor fi însoţite de nivelul de încredere cu care au fost estimate.
3.6.1.2.2. Metode pentru calculul de verificare al indicatorilor de fiabilitate previzionali
Pentru calculul de verificare al indicatorilor de fiabilitate previzionali de cãtre proiectant/beneficiarul final se va utiliza metoda analiticã. Aceastã metodã presupune parcurgerea urmãtoarelor etape:
a) culegerea informaţiilor din exploatare cu privire la defectele înregistrate şi la modul de remediere;
b) validarea informaţiilor (validãri formale, validãri logice, eliminarea valorilor aberante);
c) alegerea distribuţiei statistice pentru modelarea legii de distribuţie a timpilor/parcursurilor de bunã funcţionare;
d) validarea cu un anumit nivel de încredere a modelului ales (verificarea ipotezei statistice);
e) elaborarea algoritmilor de calcul şi a programelor de calcul;
f) calculul indicatorilor de fiabilitate.
Informaţiile despre defecte şi despre modul de remediere trebuie sã se refere cel puţin la:
a) identificarea ansamblului/subansamblului/piesei componente defecte;
b) data apariţiei defectului;
c) natura defectului (mecanic, electric etc.);
d) gravitatea defectului (pe baza clasificãrii);
e) efectul defectului asupra instalaţiei/vehiculului feroviar;
f) modul de remediere (înlocuirea cu piese/subansambluri noi similare sau piese/subansambluri reparate, reglare, ajustare etc.);
g) durata reparaţiei;
h) imobilizarea în reparaţie.
Modul de culegere şi transmitere a informaţiilor despre defecte şi despre remedierea acestora trebuie sã facã obiectul unui acord între proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe care se monteazã instalaţia de sonorizare şi telefonie şi utilizatorul vehiculului/instalaţiei. În scopul reducerii numãrului de defectãri şi a timpilor de indisponibilitate, este necesar ca furnizorul şi utilizatorul instalaţiei sã aibã o colaborare strânsã pe toatã durata ciclului de viaţã al instalaţiei, cu respectarea de cãtre ambele pãrţi a obligaţiilor ce le revin.
3.6.2. Cerinţe privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzionalã
Performanţele privind mentenabilitatea se pot obţine numai dacã la faza de proiectare instalaţia a fost conceputã astfel încât sã fie uşor de întreţinut şi de reparat. Se pot utiliza metode automate pentru controlul stãrii tehnice şi de mentenanţã.
Specificarea cerinţelor privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzionalã a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie trebuie sã se facã numai atunci când sunt definite şi cunoscute urmãtoarele:
a) politica de mentenanţã care trebuie aplicatã, procedurile/instrucţiunile care trebuie elaborate şi aplicate;
b) conţinutul programului de mentenanţã şi logistica de susţinere;
c) caracteristicile de mentenabilitate care trebuie satisfãcute la proiectarea instalaţiei (accesibilitate, modularitate, uşurinţa în demontare etc.);
d) constrângerile care trebuie prevãzute la utilizarea instalaţiei şi modul în care influenţeazã mentenanţa;
e) cerinţele privind întocmirea programului de mentenanţã în scopul de a asigura caracteristicile de mentenanţã impuse;
f) componentele şi responsabilitãţile personalului implicat în activitãţile de exploatare şi întreţinere a instalaţiei;
g) condiţiile de exploatare şi de mediu în care instalaţia este utilizatã;
h) încercãri privind demonstrarea satisfacerii unor cerinţe privind mentenanţa;
i) revizuirea caracteristicilor mentenabilitãţii.
3.6.2.1. Specificarea indicatorilor previzionali de mentenabilitate şi disponibilitate
Pentru caracterizarea mentenabilitãţii şi a disponibilitãţii instalaţiilor de sonorizare şi telefonie este necesar sã se specifice cel puţin urmãtorii indicatori:
a) timpul mediu de reparare MRT;
b) timpul mediu de defectare;
c) timpul mediu de defectare corectivã activã;
d) coeficientul de disponibilitate A;
e) funcţia de mentenabilitate M [t(1), t(2)];
3.6.2.2. Metode de calcul al indicatorilor previzionali de mentenabilitate
Pentru calculul indicatorilor de mentenabilitate şi disponibilitate specificaţi la pct. 3.6.1.1 se vor utiliza metode statistice şi formule de calcul al mediilor şi coeficientului de disponibilitate.
Pentru calculul funcţiei de mentenabilitate se va utiliza metoda analiticã cu distribuţia exponenţialã e^(-lambda t) (Laplace) pentru modelarea matematicã a timpilor de reparaţie.
Modelul de distribuţie va fi validat prin utilizarea unuia dintre testele de validare oferite de literatura de specialitate.
3.6.2.3. Cerinţe privind sistemul de mentenanţã (preventivã şi corectivã)
Instituirea unui sistem de mentenanţã pentru instalaţiile de sonorizare şi telefonie presupune specificarea de cãtre proiectant a cerinţelor referitoare la:
- programul de mentenanţã preventivã, care sã conţinã frecvenţa şi ciclicitatea acţiunilor de mentenanţã;
- lucrãrile ce trebuie efectuate la fiecare tip de revizie/inspecţie;
- piesele componente/subansamblurile ce trebuie înlocuite cu altele noi similare şi periodicitatea înlocuirii, în special pentru piesele componente critice;
- calificarea personalului de mentenanţã;
- echipamentele, sculele şi dispozitivele utilizate pentru controlul stãrii tehnice şi pentru reparaţia instalaţiei, inclusiv mijloacele de etalonare;
- documentele pentru mentenanţã (manualul pentru mentenanţã, prescripţii pentru mentenanţã conţinând criteriile de acceptare etc.);
- resursele necesare susţinerii programului de mentenanţã (utilitãţi, personal, echipamente specifice etc.)
Pentru specificitatea cerinţelor privind indicatorii de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se recomandã urmãtoarele documente de referinţã: [47], [48], [49], [50], [51] şi [52].
3.7. Cerinţe privind funcţionarea de duratã
3.7.1. Instalaţia de sonorizare şi telefonie trebuie sã suporte o încercare de funcţionare continuã de 200 de ore la încercãrile de tip.
3.7.2. Instalaţia de sonorizare şi telefonie trebuie sã suporte o încercare de funcţionare continuã de 24 de ore la încercãrile de lot.
3.8. Cerinţe privind comportarea la acţiunea factorilor din mediul înconjurãtor
Cerinţele necesare pentru mediul înconjurãtor:
- zona climaticã: N;
- categoria climaticã: 2;
- domeniul nominal al temperaturilor de utilizare: -32°C ... +55°C;
- domeniul temperaturilor de depozitare şi transport: -33°C... +70°C;
- umiditatea relativã medie lunarã în perioada cea mai caldã şi umedã raportatã la +20°C: 90% timp de douã luni;
- umiditatea relativã maximã raportatã la +25°C: 95% fãrã condensare timp de 48 de ore;
- altitudinea maximã de funcţionare: 1.200 m;
- solicitãri la vibraţii şi şocuri: conform [41];
- funcţionare în medii lipsite de pulberi conductoare de electricitate, substanţe corozive.
3.9. Cerinţe privind protecţia împotriva coroziunii
Pentru protecţia anticorozivã prin acoperiri metalice, electrochimice şi pentru acoperirile de protecţie pentru piesele filetate se recomandã utilizarea prevederilor [43], [44], [45] şi [46].
3.10. Cerinţe privind durata de funcţionare normalã şi durata de viaţã
3.10.1. Durata minimã de viaţã a ansamblului trebuie sã fie de cel puţin 20 de ani, cu respectarea condiţiilor prescrise privind întreţinerea, repararea şi exploatarea pentru un regim de funcţionare de 16 ore/zi.
3.10.2. Durata minimã de utilizare normalã pentru principalele subansambluri din componenţa instalaţiei de sonorizare (difuzoare, atenuator, cofret, post de apel etc.) trebuie sã fie de 10 ani.
4. Cerinţe privind încercãrile şi verificãrile pentru determinarea conformitãţii
4.1. Cerinţe privind încercãrile şi verificãrile pentru determinarea conformitãţii instalaţiei de sonorizare şi telefonie
Pentru demonstrarea capacitãţii funcţionale la parametrii proiectaţi, instalaţiile de sonorizare şi telefonie trebuie supuse unor încercãri şi verificãri de conformitate.
Încercãrile şi verificãrile de conformitate se efectueazã în douã etape:
a) Etapa I: se executã încercãrile şi verificãrile principalelor ansambluri şi subansambluri cu funcţii independente (difuzoare, atenuatoare, cofret etc.)
Aceste încercãri se efectueazã de cãtre furnizorul subansamblurilor în conformitate cu specificaţiile de încercãri întocmite pe baza cerinţelor constructorului/reparatorului (integratorul) vehiculului şi aprobate de beneficiarul final.
La livrare subansamblurile instalaţiilor de sonorizare şi telefonie vor fi însoţite de rapoarte de încercãri/fişe de mãsurãtori, la solicitarea constructorului/reparatorului vehiculului.
b) Etapa II: se executã încercãrile pe vehicul ale instalaţiei de sonorizare şi de telefonie în vederea verificãrii parametrilor de sonorizare, a performanţelor, protecţiilor şi execuţiei.
Aceste încercãri se executã de cãtre constructorul/reparatorul vehiculului în conformitate cu specificaţiile de încercare întocmite pe baza cerinţelor din prezenta normã tehnicã feroviarã. Aceste încercãri pot fi de tip şi de lot.
Lista încercãrilor de tip şi de lot este conform pct. 4.2.
4.1.1. Încercãrile de tip
Încercãrile de tip se efectueazã în vederea certificãrii/omologãrii tehnice a unor noi tipuri de instalaţii de sonorizare şi telefonie şi ori de câte ori se aduc modificãri constructive, de materiale, înlocuiri de echipamente şi subansambluri care pot afecta sau influenţa caracteristicile funcţionale şi performanţele instalaţiilor existente.
Încercãrile de tip constau în verificarea tuturor cerinţelor pe care va trebui sã le satisfacã instalaţia de sonorizare şi telefonie (cerinţe tehnice, aptitudini de utilizare, performanţe, condiţii de mediu, cerinţe privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea, cerinţe privind execuţia, securitatea de utilizare etc.). Lista încercãrilor de tip este prevãzutã la pct. 4.2.
Încercãrile de tip se pot repeta din 3 în 3 ani sau la introducerea unor materiale noi, susceptibile sã schimbe performanţele produsului (se fac numai încercãri pentru determinarea parametrilor/caracteristicilor afectaţi/afectate de modificãrile efectuate).
Încercãrile de tip periodice se fac pe douã exemplare luate la întâmplare din producţia curentã, în prezenţa delegatului beneficiarului final, care semneazã buletinul de încercãri.
4.1.2. Încercãrile de lot
Încercãrile de lot se efectueazã pe fiecare vehicul pe care se monteazã instalaţii de sonorizare şi telefonie şi sunt prevãzute la pct. 4.2.
Încercãrile de lot se efectueazã de cãtre organul de control al producãtorului în cadrul verificãrii finale a produsului. Se acceptã numai exemplarele gãsite corespunzãtoare.
Rezultatele încercãrilor de lot se consemneazã în rapoarte de încercãri/fişe de mãsurãtori care vor însoţi produsul.
Prezenţa reprezentantului recepţiei beneficiarului final nu scuteşte de rãspundere producãtorul.
Pentru stabilirea condiţiilor de încercare, amplasarea punctelor de mãsurare, a programelor de încercãri, precum şi a metodelor de efectuare a încercãrilor de tip şi de lot (serie) se recomandã utilizarea prevederilor din [17], [18], [19], [20], [21], [22], [23], [24], [25], [27], [28], [29], [30], [31], [37], [38], [39], [40] şi [41].
4.1.3. Încercãri pentru determinarea fiabilitãţii, mentenabilitãţii şi disponibilitãţii
Încercãrile pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate au ca scop:
- verificarea indicatorilor previzionali de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate prin urmãrirea controlatã în exploatare sau prin încercãri;
- controlul periodic al conformitãţii acestor indicatori.
Încercãrile pentru determinarea în exploatare a indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se efectueazã prin urmãrirea comportãrii în exploatare a unui lot de instalaţii de sonorizare şi telefonie şi înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere.
Aceste încercãri se pot efectua în cadrul încercãrilor prevãzute la pct. 4.1.4.
4.1.4. Încercãri pentru verificarea aptitudinilor de utilizare în exploatare
Aceste încercãri se efectueazã pe baza unui program de urmãrire în exploatare a unei instalaţii sau a unui lot de instalaţii.
Programul trebuie sã cuprindã cel puţin urmãtoarele elemente:
- lista încercãrilor/verificãrilor ce urmeazã a fi efectuate;
- condiţiile reale de exploatare;
- durata programului (timp sau distanţã parcursã);
- mãrimea lotului (atunci când este cazul);
- planul de mentenanţã cu referire la documentaţia aferentã;
- planul de inspecţie (frecvenţa, natura şi numãrul acestora);
- criteriile pentru defecţiunile tolerabile în exploatare şi impactul acestora asupra programului;
- informaţiile ce urmeazã a fi incluse în raportul cu rezultatul încercãrilor în exploatare;
- datele de identificare ale operatorului responsabil cu urmãrirea în exploatare şi elaborarea raportului.
Verificãrile supratensiunilor de alimentare se vor efectua:
- fie ca supratensiuni trapezoidale (a se vedea figura 2 din [25]);
- fie ca încercare alternativã (a se vedea figura 3 din [25]).
Forma undei de încercare trebuie sã fie de aceeaşi polaritate cu tensiunea de alimentare a sistemului de control care trebuie sã fie prezentã înainte şi dupã injectarea formei de undã de încercare.
Tensiunea trebuie sã fie mãsuratã prin raportare la potenţialul de întoarcere al sursei de alimentare cu tensiune.
Ca o alternativã la cele de mai sus, fabricantul trebuie sã demonstreze cã echipamentul este capabil sã ţinã la formele de undã prin calcul, pentru a fi aprobat de cãtre utilizator.
Verificarea supratensiunilor tranzitorii:
Forma de undã tranzitorie trebuie sã fie generatã şi testatã.
Pentru fiecare încercare, forma de undã trebuie sã fie generatã:
a) fie cu raportare la potenţialul circuitului de întoarcere al sistemului de alimentare cu tensiune;
b) fie între potenţialul circuitului de întoarcere şi borna de împãmântare a echipamentului [54].
Verificarea descãrcãrii electrostatice:
Aceastã încercare va fi realizatã doar pentru echipamentul care, în mod normal, este accesibil personalului de exploatare şi cãlãtorilor.
Echipamentul trebuie sã fie aşezat în habitatul sãu cu toate acoperirile şi panourile de acces la locul lor şi cu toate conexiunile lui la pãmânt [55].
Cu privire la domeniul compatibilitãţii electromagnetice este necesar sã se realizeze o încercare de interferenţã electromagneticã, respectându-se cerinţele [59].
4.2. Lista încercãrilor şi verificãrilor de tip şi de lot ale instalaţiilor de sonorizare şi telefonie


 ┌────┬─────────────────────────────────────────────────┬────────────┬─────────┐
 │Nr. │                                                 │ Categoria  │         │
 │crt.│           Denumirea încercãrii                  │ încercãrii │ Tip Lot │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │  1.│Corespondenţa cu documentaţia                    │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │  2.│Inscripţionãri                                   │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │  3.│Rezistenţa de izolaţie                           │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │  4.│Rigiditatea dielectricã                          │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │  5.│Supratensiuni alimentare                         │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │  6.│Nivel în linia de sonorizare                     │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │  7.│Nivel de ieşire-amplificare                      │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │  8.│Distorsiuni-amplificare                          │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │  9.│Nivelul în casca telefonului                     │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │ 10.│Telefonie cu postul central                      │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │ 11.│Reglajul amplificãrii                            │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │ 12.│Difuzarea mesajelor                              │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │ 13.│Intrare aparat mobil prioritarã                  │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │ 14.│Tensiune polarizare pe linia de telecomandã      │            │         │
 │    │şi prioritate                                    │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │ 15.│Intrare aparat mobil neprioritarã                │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │ 16.│Funcţionare în domeniul nominal al tensiunii     │            │         │
 │    │de alimentare                                    │      x     │     x   │
 ├────┼─────────────────────────────────────────────────┼────────────┼─────────┤
 │ 17.│Interferenţe electromagnetice                    │      x     │     -   │
 └────┴─────────────────────────────────────────────────┴────────────┴─────────┘

5. Cerinţe privind asigurarea calitãţii procesului de proiectare a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie
Calitatea instalaţiilor de sonorizare şi telefonie depinde în mare mãsurã, pe lângã calitatea intrinsecã a ansamblurilor şi subansamblurilor componente, şi de modul în care decurge colaborarea dintre constructorul/proiectantul vehiculelor pe care se monteazã instalaţiile şi utilizatorul acestora, în toate etapele ciclului de viaţã a instalaţiilor.
Opţiunea unor rezultate bune în ceea ce priveşte performanţele şi eficacitatea instalaţiilor de sonorizare şi telefonie trebuie asiguratã din etapa de proiectare prin determinarea, comunicarea, analiza şi înţelegerea tuturor cerinţelor şi aşteptãrilor referitoare la instalaţiile de sonorizare şi telefonie.
5.1. Elemente de intrare ale proiectãrii
Beneficiarul final al vehiculului/utilizatorul trebuie sã stabileascã şi sã comunice proiectantului/constructorului urmãtoarele elemente:
a) tipul vehiculului pe care se monteazã instalaţia, precizând:
- caracteristicile constructive ce pot influenţa instalaţia de sonorizare şi telefonie;
- modul de compartimentare şi destinaţia spaţiilor anexe;
b) domeniul de utilizare al vehiculului;
c) aria geograficã de utilizare;
d) cerinţe pentru instalaţia de sonorizare şi de telefonie (conform prezentei norme tehnice feroviare):
- cerinţe privind componenţa instalaţiei;
- caracteristici tehnice şi funcţionale;
- performanţe;
- condiţii de execuţie;
- condiţii privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea;
- condiţii privind locul de amplasare a componentelor instalaţiilor pe vehicul;
e) cerinţe privind comunicarea cu beneficiarul final (deţinãtorul vehiculului feroviar) pe durata elaborãrii proiectului;
- modul de tratare a cerinţelor;
- modul de participare a beneficiarului final la validarea proiectului sau a pãrţilor de proiect în diferite etape.
5.2. Elemente de ieşire ale proiectãrii
Constituie elemente de ieşire ale proiectãrii urmãtoarele:
a) contractul de realizare a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie;
b) planul proiectului (etape de elaborare a proiectului, de verificare şi de validare);
c) documentaţia proiectului (scrisã şi desenatã):
- specificaţia tehnicã care sã conţinã: cerinţe, caracteristici, încercãri, metode de încercare, cerinţe de admisibilitate;
- desene de execuţie;
- breviare de calcul (calculul indicatorilor de fiabilitate previzionalã, bilanţuri energetice etc.);
- lista ansamblurilor şi subansamblurilor componente şi a serviciilor;
d) planul mentenaţei preventive:
- tipul reviziilor/inspecţiilor şi al reparaţiilor planificate;
- intervalul de timp/km parcurşi la care se executã;
- plan de etalonare/reglare;
e) manual pentru mentenanţa preventivã:
- lista ansamblurilor, subansamblurilor şi a pieselor critice;
- lista pieselor de schimb;
- lista pieselor de schimb care nu se reparã (se înlocuiesc cu altele noi similare) şi duratele de viaţã la care se înlocuiesc;
- scheme electrice;
- nomenclatoare de lucrãri pentru fiecare tip de revizie/reparaţie;
- proceduri/instrucţiuni de lucru pentru cãutarea defectelor, demontare/montare, reparare, reglare, cerinţe referitoare la securitatea personalului implicat;
- lista dispozitivelor de mãsurare şi control;
- lista persoanelor care necesitã autorizaţii speciale (dacã este cazul);
- modelul rapoartelor de încercare/verificare;
- certificate specifice referitoare la securitate şi dispoziţiile legale (echipamente care polueazã, aparate şi echipamente de mãsurã);
- documente pentru înregistrarea activitãţilor de mentenanţã;
f) manualul de exploatare:
- instrucţiuni de punere în funcţiune;
- instrucţiuni de exploatare;
- modelul documentelor pentru înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere;
- diagrame.
Atunci când beneficiarul final solicitã ca procesul de proiectare sã se realizeze într-un sistem de management al calitãţii se recomandã utilizarea prevederilor din [52].
6. Cerinţe privind marcarea, conservarea, ambalarea, transportul, depozitarea, documentele de însoţire şi inventarul de livrare a ansamblurilor şi subansamblurilor din componenţa instalaţiilor de sonorizare
6.1. Cerinţe privind marcarea
6.1.1. Marcarea ansamblurilor şi subansamblurilor (marcarea pe produs)
Pe capacul cutiei ansamblului/subansamblului component se inscripţioneazã:
- marca producãtorului;
- tensiunea de alimentare şi curentul nominal;
- denumirea produsului;
- seria: nr............/anul............. .
6.1.2. Marcarea pe ambalaj
Pe ambalaj se inscripţioneazã:
- marca producãtorului;
- denumirea produsului;
- masa şi dimensiunile ambalajului de transport;
- semne necesare pentru prevenirea manipulãrii greşite.
Pentru marcarea pe ambalaj şi pentru prevenirea manipulãrii greşite se utilizeazã prevederile reglementãrilor în vigoare.
6.2. Cerinţe privind conservarea
Conservarea se face în ambalajul original.
6.3. Cerinţe privind ambalarea
Fiecare produs va fi ambalat în punga sa de polietilenã. În cutia de carton va fi introdus un singur aparat.
Pentru ambalarea fiecãrui subansamblu se utilizeazã prevederile reglementãrilor în vigoare.
6.4. Cerinţe privind transportul
Transportul se face în ambalajul original, cu mijloace de transport acoperite, cu respectarea cerinţelor mecanice şi climatice pentru care s-au efectuat încercãrile.
Pentru transport se utilizeazã prevederile reglementãrilor în vigoare.
6.5. Cerinţe privind depozitarea
Produsele se depoziteazã ambalate, în încãperi închise, lipsite de pulberi bune conductoare de electricitate, substanţe chimice active, abur, praf, rozãtoare, bacterii, mucegai, radiaţii ionizante.
Umiditatea relativã trebuie sã fie de maximum 80% la + 20°C şi maximum 50% la + 40°C.
Produsele ambalate se pot stivui în timpul depozitãrii, maximum 5 cutii.
6.6. Cerinţe privind documentele de însoţire
În fiecare ambalaj trebuie sã existe urmãtoarele documente:
- declaraţia de conformitate;
- protocol semnat de delegat control calitate şi delegat recepţie beneficiar final;
- proces-verbal de constatare tehnicã pentru urmãrirea în exploatare conform reglementãrilor specifice în vigoare;
- proces-verbal de recepţie - la solicitarea beneficiarilor finali.
6.7. Cerinţe privind inventarul de livrare
Odatã cu fiecare aparat se livreazã şi o notiţã tehnicã a aparatului.
6.8. Cerinţe privind termenul de garanţie
Pentru ansamblurile şi subansamblurile care au prevãzute termene de garanţie în standardele/normele tehnice de produs, fişe UIC, se vor respecta aceste termene.
Pentru ansamblurile şi subansamblurile care nu au prevãzute termene de garanţie prin standarde/norme tehnice de produs, fişe UIC, precum şi pentru instalaţia de sonorizare şi telefonie în ansamblul sãu, termenele de garanţie vor fi stabilite prin contract de cãtre producãtor şi beneficiarul final.
Defectele în termen de garanţie sunt tratate în conformitate cu prevederile reglementãrilor în vigoare.

ANEXÃ
------
la normele tehnice feroviare
----------------------------

DOCUMENTE DE REFERINŢÃ

Aplicarea standardelor cuprinse în aceastã listã reprezintã o modalitate recomandatã pentru asigurarea conformitãţii cu cerinţele din norma tehnicã feroviarã.

[1] RIC - 2001 Acord privind transmiterea şi folosirea vagoanelor de cãlãtori în trafic internaţional
[2] OMTCT nr. 1.817/2005 <>Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.817/2005 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind revizia tehnicã şi întreţinerea vagoanelor în exploatare nr. 250, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.039 din 23 noiembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare
[3] RET 2001 Regulamentul de exploatare tehnicã feroviarã nr. 002, aprobat prin <>Ordinul ministrului lucrãrilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.186/2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 octombrie 2001
[4] <>Hotãrârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional cu modificãrile şi completãrile ulterioare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 23 iulie 2003
[5] <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare vitezã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004.
[6] Fişa UIC 440 OR Sonorizarea vagoanelor de cãlãtori RIC
[7] Fişa UIC 533 O Protecţia prin punere la masã a pieselor metalice ale vagoanelor de cãlãtori
[8] Fişa UIC 550 OR Instalaţii pentru alimentarea cu energie electricã a materialului rulant de cãlãtori
[9] Fişa UIC 550-1 OR Tablourile electrice din dotarea materialului rulant de cãlãtori
[10] Fişa UIC 550-2 OR Instalaţii pentru alimentarea cu energie a vagoanelor de cãlãtori. Încercãri de tip
[11] Fişa UIC 550-3 OR Instalaţii pentru alimentarea cu energie electricã a materialului rulant de cãlãtori. Influenţa echipamentelor electrice la exteriorul vagoanelor de cãlãtori
[12] Fişa UIC 552 OR Alimentarea trenurilor cu energie electricã. Caracteristici unificate ale liniei de tren
[13] Fişa UIC 554-1 OR Alimentarea echipamentului electric al vehiculelor feroviare de la o reţea localã de distribuţie sau prin altã sursã de energie
[14] Fişa UIC 555 OR Iluminatul electric al materialului rulant de cãlãtori.
[15] Fişa UIC 557 OR Tehnica de diagnozã la vagoanele de cãlãtori
[16] Fişa UIC 558 OR Linie de telecomandã şi informaţii - Caracteristici tehnice unificate utilizate pentru echipamentul vagoanelor de cãlãtori
[17] Fişa UIC 560 OR Uşi, ferestre, scãri, peroane, mânere şi bare de mânã la vagoanele de cãlãtori şi de marfã
[18] Fişa UIC 564-2 OR Reguli cu privire la protecţia şi lupta contra incendiilor la vehiculele feroviare în serviciu internaţional, care transportã cãlãtori sau vehicule asimilate
[19] Fişa UIC 565-1 OR Caracteristici particulare de construcţie şi amenajare interioarã a vehiculelor de noapte admise în trafic internaţional
[20] Fişa UIC 565-2 OR Caracteristici particulare de construcţie, de confort şi reguli de igienã pentru vagoanele-restaurant admise în trafic internaţional
[21] Fişa UIC 567 OR Dispoziţii generale privind vagoanele de cãlãtori
[22] Fişa UIC 567-1 OR Vagoane de cãlãtori unificate de tip X şi Y, admise în trafic internaţional. Caracteristici
[23] Fişa UIC 567-2 OR Vagoane de cãlãtori unificate tip Z admise în trafic internaţional. Caracteristici
[24] Fişa UIC 568 OR Sonorizarea şi telefonia vagoanelor de cãlãtori RIC. Caracteristici tehnice pentru echipamentele vagoanelor de cãlãtori RIC unificate
[25] IEC 60571:2006 Echipamentul electronic utilizat pe vehiculele feroviare
[26] SR EN 60529:1995 Grade din protecţie asigurate prin carcase. (Cod IP)
[27] SR EN 60068-2-1: 2007 Încercãri de mediu. Partea 2-1: Încercãri. Încercarea A: Frig
[28] SR EN 60068-2-2:2008 Încercãri de mediu. Partea 2-2: Încercãri. Încercarea B: Cãldurã uscatã
[29] Echipament de sonorizare şi telefonie UIC România NT 1604.OD.000 C1/F
[30] SR EN 50125-1:2003 Aplicaţii feroviare. Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 1. Echipament la bordul materialului rulant
[31] SR EN 50155: 2007 Aplicaţii feroviare. Echipamente electronice utilizate pe materialul rulant
[32] SR EN 60721-3-1: 2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 1: Depozitare
[33] SR EN 60721-3-2: 2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 2: Transport
[34] SR EN 60721-3-5: 2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 5: Instalaţii pe vehicule terestre
[35] SR HD 478.2.1 S1: 2002 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2. Condiţii de mediu prezente în naturã. Temperaturã şi umiditate
[36] SR HD 478.2.3 S1: 2002 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2. Condiţii de mediu prezente în naturã. Presiune atmosfericã
[37] SR EN 60068-2-64: 1996 Încercãri de mediu. Partea 2: Metode de încercare - Încercarea Fh: vibraţii aleatorii de bandã largã (control numeric) şi ghid
[38] SR EN 60068-2-27: 1998 Încercãri climatice şi mecanice. Partea 2: Încercãri. Încercarea Ea şi ghid: Şocuri
[39] SR EN 60068-2-30: 2006 Încercãri de mediu. Partea 2-30: Încercãri - Încercare Db. Cãldurã umedã ciclicã (ciclu de 12 h +12 h)
[40] SR EN 61373: 2002 Aplicaţii feroviare. Echipament pentru material rulant. Încercãri la şocuri şi vibraţii
[41] SR EN 60068-2-47: 2006 Încercãri de mediu. Partea 2-47: Metode de încercare. Montarea componentelor, echipamentelor şi a altor articole pentru încercãri dinamice la vibraţii, la impact şi la alte încercãri similare
[42] SR EN ISO 2178: 1998 Acoperiri metalice nemagnetice pe metal de bazã magnetic. Mãsurarea grosimii acoperirii. Metoda magneticã
[43] SR EN 12373-1: 2002 Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Acoperiri prin oxidare anodicã. Partea 1: Metodã de stabilire a caracteristicilor acoperirilor decorative şi de protecţie obţinute prin oxidarea anodicã a aluminiului
[44] SR EN 12373-3: 2002 Aluminiu şi aliaje de aliaje de aluminiu. Acoperiri prin oxidare anodicã. Partea 3: Determinarea grosimii stratului de oxid anodic. Examinare nedistructivã cu microscopul optic
[45] SR EN 12329: 2001 Protecţia anticorozivã a metalelor. Acoperiri electrochimice cu zinc pe fontã sau oţel, cu tratament suplimentar
[46] SR EN 12330: 2002 Protecţia anticorozivã a metalelor. Acoperiri electrochimice de cadmiu pe fontã sau oţel
[47] SR CEI 60300-3-2: 2005 Managementul siguranţei în funcţionare. Partea 3-2: Ghid de aplicare. Culegerea datelor privind siguranţa în funcţionare în condiţii de exploatare
[48] SR CEI 60863:1998 Prezentarea rezultatelor previziunii caracteristicilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate
[49] SR EN 60300-1: 2006 Managementul siguranţei în funcţionare. Partea 1: Sisteme de management al siguranţei în funcţionare
[50] SR EN 13460: 2003 Mentenanţã. Documente pentru mentenanţã
[51] SR EN 50126-1:2003 Aplicaţii feroviare. Specificarea şi demonstrarea fiabilitãţii, disponibilitãţii, mentenabilitãţii şi siguranţei (FDMS). Partea 1: Prescripţii de bazã şi procese generice
[52] SR EN ISO 9001: 2008 Sisteme de management al calitãţii. Cerinţe
[53] SR EN 50124-1:2002 Aplicaţii feroviare. Coordonarea izolaţiei. Partea 1: Prescripţii fundamentale. Distanţe de izolare prin aer şi distanţe de izolare pe suprafaţã pentru toate echipamentele electrice şi electronice
[54] SR EN 61000-4-5: 2007 Compatibilitatea electromagneticã (CEM). Partea 4-5: Tehnici de încercare şi mãsurare. Încercãri de imunitate la unde de şoc
[55] IEC 62236-3-2: 2008 Aplicaţii feroviare - Compatibilitate electromagneticã. Partea 3-2: Material rulant - Aparate
[56] Fişa UIC 556 OR Transmiterea informaţiilor în trenuri şi automotoare
[57] Fişa UIC 176 O Specificaţii cu privire la informaţiile destinate cãlãtorilor, afişate în trenuri printr-un dispozitiv electronic
[58] SR EN 50238: 2006 Aplicaţii feroviare. Compatibilitatea între materialul rulant şi sistemele de detectare a trenului
[59] Directiva 2004/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagneticã şi de abrogare a Directivei 89/336/CEE

-------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Norme, Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, NORMA TEHNICA FEROVIARA din 19 ianuarie 2010

Comentarii

Grigore Mircea

01 Noiembrie 2022

Multumesc !

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"