Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORMA SANITARA VETERINARA din 19 martie 2008 privind metodologia de prelevare, prelucrare primara, ambalare si transport al probelor destinate examenelor de laborator in domeniul sanatatii animalelor Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

NORMA SANITARA VETERINARA din 19 martie 2008 privind metodologia de prelevare, prelucrare primara, ambalare si transport al probelor destinate examenelor de laborator in domeniul sanatatii animalelor

EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 341 din 2 mai 2008
Comenteaza legea

CAP. I
Probe destinate examinãrii pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor

A. Probe de creier în stare proaspãtã

1. Aspecte procedurale
a) Pentru prelevarea, prelucrarea primarã, ambalarea şi etichetarea probelor de creier în stare proaspãtã se folosesc truse speciale de prelevare. Situsul specific de prelevare de probe îl constituie trunchiul cerebral.
b) Prelevarea selectivã a segmentelor de trunchi cerebral din creierul rumegãtoarelor mari şi mici, inclusiv al celor sãlbatice, aflate în stare de libertate sau în captivitate, în vederea efectuãrii testelor de diagnostic pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor, se realizeazã prin tehnica foramen magnum sau prin prelevarea integralã a creierului.
2. Aspecte tehnice
Etichetarea, ambalarea şi expedierea probelor de trunchi cerebral prelevate în laborator se realizeazã astfel:
a) fragmentele de trunchi cerebral prelevate se introduc într-un recipient din plastic, dupã care se închide capacul recipientului;
b) recipientul se eticheteazã corespunzãtor, trusele sunt însoţite de etichete autocolante, precizându-se: data tãierii, numãrul din registrul de tãiere, numãrul de identificare a animalului respectiv, numãrul carcasei, în cazul tãierilor realizate în abatoarele autorizate;
c) recipientul etichetat se introduce în punga din plastic a trusei, care se închide etanş;
d) probele astfel etichetate şi ambalate se introduc într-un container etanş, corespunzãtor ca volum, care asigurã pe durata transportului o temperaturã de refrigerare cuprinsã între 2-8°C. Containerul se transportã în cel mai scurt timp posibil la laboratorul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, sau la laboratorul de diagnostic de profil din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, iar, ulterior, în caz de suspiciune, pentru expertizã sau pentru soluţionarea unor diferende, probele se trimit la Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Encefalopatiile Spongiforme ale Animalelor din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã;
e) documentele sanitar-veterinare care însoţesc probele de creier prelevate pentru diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor sunt urmãtoarele:
(i) nota de însoţire oficialã, în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare;
(ii) tabelul cu probele de creier trimise, completat de medicul veterinar oficial abilitat pentru prelevarea, prelucrarea primarã, ambalarea şi expedierea probelor de creier la laborator.

B. Probe de creier sub formã de omogenat
1. Probele de creier sub formã de omogenat se eticheteazã pentru a se cunoaşte datele de individualizare şi identitate a probei şi se introduc în punga de plastic a trusei, care se închide etanş. Punga se introduce într-un container etanş, corespunzãtor ca volum, şi care asigurã o temperaturã scãzutã pe toatã durata transportului, fiind necesar un contact permanent cu gheaţã. Dacã este posibil, se pot utiliza congelatoare portabile.
2. Containerul se transportã în cel mai scurt timp posibil la laboratorul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, sau la laboratorul de diagnostic de profil din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, iar, ulterior, în caz de suspiciune, pentru expertizã sau pentru soluţionarea unor diferende, probele se trimit la Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Encefalopatiile Spongiforme ale Animalelor din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã.
3. Documentele sanitare veterinare care însoţesc probele sunt cele prevãzute la lit. A pct. 2 lit. e).

C. Probe pentru examen histologic
1. Probele pentru examenul morfopatologic, inclusiv pentru aplicarea metodelor citohistologice, histochimice si imunohistochimice, pot fi:
a) cadavre ale unor specii de animale de talie mijlocie şi micã ori porţiuni sau ţesuturi prelevate de la cadavre de astfel de animale, proaspete sau refrigerate şi ambalate corespunzãtor;
b) secţiuni histologice sub formã de preparate histologice fixate, colorate/necolorate, ţesuturi incluse în blocuri de parafinã, ambalate corespunzãtor, astfel încât sã se asigure integritatea preparatelor/blocurilor de parafinã.
2. Documentele sanitare veterinare de însoţire a probelor sunt cele prevãzute la lit. A pct. 2 lit. e).

D. Probe pentru examen necropsic
1. Probele pentru efectuarea examenului necropsic sunt reprezentate de cadavre, porţiuni de cadavre, organe sau ţesuturi, în stare proaspãtã ori refrigeratã.
2. Documentele sanitare veterinare de însoţire a probelor sunt cele prevãzute la lit. A pct. 2 lit. e).

E. Probe pentru expertizã medico-legalã
1. Probele destinate expertizei medico-legale veterinare pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor sunt reprezentate de cadavre sau porţiuni de cadavre şi trebuie sã fie sigilate.
2. În toate situaţiile de litigiu, probele destinate expertizei medico-legale, rezultate în urma procesãrii speciale, se pãstreazã la Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Encefalopatiile Spongiforme ale Animalelor din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, conform procedurilor existente în sistemul de asigurare a calitãţii.
3. Documentele sanitare veterinare de însoţire a probelor sunt cele prevãzute la lit. A pct. 2 lit. e).

CAP. II
Probe destinate examenului toxicologic

Tipul de probã, cantitatea şi caracteristicile acesteia sunt prevãzute la pct. 4 din anexa nr. 1.

A. Probe de sânge
1. Prelevarea probelor de sânge se face prin puncţionarea marilor vene, dupã o prealabilã pregãtire a locului de elecţie, tundere, dezinfecţie cu vatã cu alcool sau tincturã de iod, în vacutainere, ca atare şi pe anticoagulant.
2. Pentru exprimarea serului, probele se lasã la temperatura camerei, dupã care se decoleazã şi se centrifugheazã, iar serul rezultat se pãstreazã pânã în momentul expedierii.
3. Probele prelevate se depoziteazã la temperatura de 4°C, pentru o perioadã de 24 de ore, sau la temperatura de -20°C, pentru o perioadã mai lungã de timp.
4. Probele prelevate pentru determinarea methemoglobinei se expediazã la laborator în maximum o orã de la prelevare, la temperatura de refrigerare.

B. Probe de pãr/lânã/pene
1. Materialul prelevat se pune în ambalaje speciale din material plastic şi nu se supune niciunui procedeu de spãlare înaintea efectuãrii analizelor toxicologice.
2. Probele de pãr se preleveazã din zona frontalã sau din zona creştetului, cel prelevat din alte zone fiind mai puţin recomandat.

C. Probe de urinã
Probele de urinã se prelevã în recipiente cu închidere etanşã, se pãstreazã şi se transportã la laborator la temperatura de refrigerare.

D. Probe de organe şi de conţinut gastric
De la fiecare animal afectat se prelevã ficat, rinichi, creier, eventual alte organe, os, precum şi conţinut gastric. Probele se ambaleazã în recipiente cu închidere etanşã şi se trimit imediat la laborator la temperatura de refrigerare. Dacã probele nu pot fi transportate imediat, acestea se congeleazã pânã la expediere.

E. Probe de furaje
Furajele uscate suspicionate a fi produs intoxicaţia se prelevã şi se ambaleazã în diferite recipiente sau pungi de plastic, transportându-se la laborator la temperatura ambientalã, iar furajele umede, precum borhoturile sau silozurile, se transportã la temperatura de refrigerare.

F. Probe de apã
1. Probele de apã se prelevã în recipiente de sticlã sau de material plastic, polietilenã, PTFE, PVC, PET, curate, clãtite în prealabil de câteva ori cu proba de analizat, şi se expediazã imediat la laborator.
2. Transportul tuturor probelor prelevate se efectueazã astfel încât sã se asigure integritatea acestora.
3. În timpul transportului, probele trebuie menţinute la temperatura de refrigerare.
4. În cazul în care analiza nu poate fi efectuatã la locul de prelevare, este necesarã conservarea probelor, utilizându-se agenţi de conservare. Aceştia se adaugã la probã imediat dupã prelevare sau, în prealabil, în recipientul gol.
5. Adãugarea agenţilor de conservare se face sub formã de soluţii relativ concentrate, astfel încât sã se foloseascã volume reduse, ceea ce permite sã se neglijeze diluarea produsã.
6. Tehnicile de conservare a probelor în funcţie de parametrul care va fi determinat sunt prevãzute în urmãtorul tabel:


┌────┬───────────┬────────────────────────────────────────────────┬───────────┐
│Nr. │ Parametrul│       Tehnica de conservare                    │Timpul de  │
│crt.│           │                                                │conservare │
│    │           │                                                │recomandat │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│ 1. │pH         │   Rãcire la o temperaturã de 2-5°C             │     6 h   │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│ 2. │Amoniac    │   Acidulare la 1<pH<2                          │           │
│    │           │   Rãcire la o temperaturã cuprinsã între 1-5°C │ 21 de zile│
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│    │Nitraţi -  │Acidulare la 1<pH<2 cu HCl                      │   7 zile  │
│    │Azotaţi    │                                                │           │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│    │Nitriţi -  │Rãcire la o temperaturã cuprinsã între 1-5°C    │ 24 h      │
│    │Azotiţi    │                                                │           │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│    │Cloruri    │                                                │30 de zile │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│    │Fosfaţi    │Rãcire la o temperaturã cuprinsã între 1-5°C    │30 de zile │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│ 3. │Arsen      │Acidulare la 1<pH<2 cu HCl sau HNO(3)           │30 de zile │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│ 4. │Sulfuri    │Recipient etanş                                 │           │
│    │           │Rãcire la o temperaturã cuprinsã între 1-5°C    │7 zile     │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│    │Sulfaţi    │Rãcire la o temperaturã cuprinsã între 1-5°C    │30 de zile │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│ 5. │Cianuri    │Ajustare la pH > 12 cu NaOH                     │           │
│    │           │Rãcire la o temperaturã cuprinsã între 1-5°C    │7 zile     │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│ 6. │Metale:    │                                                │           │
│    │cadmiu,    │                                                │           │
│    │cupru,     │                                                │           │
│    │plumb, zinc│Acidulare la 1<pH< 2 cu HNO(3)                  │30 de zile │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│ 7. │Pesticide: │                                                │           │
│    │- organo-  │                                                │           │
│    │clorurate  │                                                │           │
│    │- organo-  │                                                │           │
│    │fosforice  │Rãcire la o temperaturã cuprinsã între 1-5°C    │5 zile     │
├────┼───────────┼────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│ 8. │Substanţe  │                                                │           │
│    │organice   │                                                │           │
│    │oxidabile  │                                                │           │
│    │(CCO)      │Acidulare la 1<pH<2 cu H(2)SO(4)                │30 de zile │
└────┴───────────┴────────────────────────────────────────────────┴───────────┘



7. Fiecare recipient în care s-au prelevat probe pentru examen toxicologic se eticheteazã, precizându-se toate datele de identificare a probei: numãr, tip, specie, numãr matricol şi altele.
8. Cantitãţile de probe necesare pentru efectuarea examenului toxicologic sunt prevãzute în urmãtorul tabel:


┌────┬──────────────────────────────────────┬──────────────────────┐
│Nr. │                                      │                      │
│crt.│    Tipul probei                      │    Cantitatea        │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│ 1. │Ser                                   │5 ml                  │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│ 2. │Sânge integral                        │5 ml pe EDTA          │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│ 3. │Urinã                                 │100 ml                │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│ 4. │Vomisment                             │-                     │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│ 5. │Conţinut gastric                      │Integral sau 0,5 kg   │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│ 6. │Ficat, rinichi                        │Integral sau 0,5 kg   │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│ 7. │Creier                                │Integral              │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│ 8. │Os lung                               │Integral              │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│ 9. │Pãr/pene/lânã                         │15-20 g               │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│10. │Furaje                                │0,5 kg                │
├────┼──────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│11. │Apã                                   │minimum 1 l           │
└────┴──────────────────────────────────────┴──────────────────────┘



9. În cazul unei suspiciuni de intoxicaţie se recomandã ca probele sã fie trimise la laborator în cel mai scurt timp.
10. Toate probele expediate la laborator sunt însoţite de urmãtoarele documente sanitare veterinare:
a) nota de însoţire oficialã, în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare;
b) tabelul cu probele prelevate, completat de medicul veterinar oficial abilitat pentru prelevarea, prelucrarea primarã, ambalarea şi expedierea probelor.

CAP. III
Probe destinate examenului parazitologic

A. Probe de materii fecale
1. Aspecte procedurale
a) Deoarece la majoritatea helminţilor ponta are caracter periodic, se recomandã ca prelevarea sã se efectueze din mai multe emisiuni de pe parcursul a 24 de ore, dintre care în final sã se obţinã o probã comunã;
b) Pentru bovine, bubaline, ovine şi caprine, prelevarea se efectueazã, pe cât posibil, individual, prin tuşeu rectal, iar pentru celelalte specii prelevarea se face din emisiunile spontane din ultima parte a cantitãţii de materii fecale proaspãt eliminate.
c) Cantitatea de materii fecale pentru speciile de animale mici - iepuri, pãsãri, carnasiere, feline, porcine, ovine, caprine, altele - trebuie sã fie de 25-50 g, iar pentru speciile de animale mari - bovine, bubaline, cabaline şi altele - aceasta trebuie sã fie de circa 100-300 g. Ca regulã generalã, eşantionul de materii fecale trebuie sã fie reprezentativ atât sub aspect cantitativ, cât şi sub aspectul modificãrilor calitative, respectiv al consistenţei şi al culorii).
d) În ferme, probele se prelevã, de regulã, prin sondaj, între 10-15%, de la animalele cele mai slabe. De la animalele cu valoare zootehnicã deosebitã, probele se prelevã şi se eticheteazã individual.
e) Atunci când se eliminã spontan fragmente de paraziţi sau paraziţi întregi, aceştia se prelevã şi se expediazã împreunã cu eşantioane de fecale de la animalele respective.
2. Ambalarea probelor
Ambalarea probelor de materii fecale se face în ambalaje din materiale impermeabile speciale, respectiv sticlã, metal sau material plastic, bine închise.
3. Conservarea probelor
a) Conservarea probelor dupã prelevare şi înainte de a fi expediate la laborator se efectueazã la temperatura de 4°C.
b) Conservanţii reprezintã o alternativã de conservare şi se adaugã în condiţii deosebite.
c) Conservanţii chimici care pot fi utilizaţi sunt urmãtorii:
(i) lichidul fixator PAF - fenol, alcool, formol -, compus din: fenol alb cristalizat 20 g, soluţie fiziologicã 825 ml, alcool etilic 95 ° 125 ml, formol 50 ml;
(ii) altã soluţie fixatoare cu urmãtoarea compoziţie: formol comercial 10 ml, glicerinã 10 ml apã distilatã 90 ml.
d) Paraziţii adulţi se conservã astfel:
(i) nematodele în soluţie barbagallo - formol 3la mie în ser fiziologic;
(ii) cestodele şi trematodele, în alcool de 70°.
4. Individualizarea probelor
a) Individualizarea recipientelor în care sunt puse probele de fecale se realizeazã prin marcarea acestora cu litere, cifre sau cu alte semne.
b) De regulã, pentru individualizarea unei probe se menţioneazã identificarea animalului de la care provine aceasta, proprietarul, localitatea şi data recoltãrii.
c) Probele sunt însoţite întotdeauna de:
(i) o notã de însoţire oficialã, în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare;
(ii) un tabel cu detaliile fiecãrei probe: numãr matricol, nume, sex, vârsta, alte detalii.

B. Probe de cadavre
1. Cadavrele de la care se prelevã probe pentru examen parazitologic trebuie sã fie proaspete, nedeschise şi trebuie expediate la laborator în cel mai scurt timp.
2. Ambalarea acestora se efectueazã în saci de plastic de unicã folosinţã, bine închişi.
3. În cazul animalelor mici, este recomandat ca din acelaşi efectiv sã se trimitã la laborator şi cadavre de animale bãtrâne care au prezentat simptome clinice specifice.

C. Probe de organe şi ţesuturi
1. Organele trebuie sa fie pe cât posibil întregi, nedeschise şi foarte proaspete.
2. Atunci când se trimit la laborator fragmente de organe, acestea trebuie sã prezinte leziuni semnificative.
3. Ambalarea probelor de organe şi ţesuturi se realizeazã în saci sau în pungi de plastic de unicã folosinţã şi închise ermetic. Nu se adaugã conservanţi sau substanţe antiseptice.
4. Transportul probelor la laborator se efectueazã în recipiente izoterme, la temperaturi de refrigerare, pe tot timpul transportului.
5. Pentru probele de ţesut muscular destinate examenului trichineloscopic se au în vedere anumite precauţii, dupã cum urmeazã: prelevarea probelor se face în cantitate de 10-20 g din grupele musculare faţã de care larvele de Trichinella spiralis manifestã o predilecţie deosebitã, respectiv din pilierii diafragmatici, psoaşi, intercostali, abdominali şi laringieni.
6. Probele sunt prelevate şi ambalate individual, precizându-se pe nota de însoţire provenienţa acestora, astfel încât sã se evite orice posibilitate de eroare.
7. Pentru diagnosticul altor parazitoze, precum sarcocistoza, cisticercoza, echinococcoza-hidatidoza şi altele, se aleg fragmente de ţesuturi cu leziuni semnificative, formaţiuni chistice sau alte ţesuturi. Acestea sunt ambalate şi identificate cu atenţie, pentru a se evita orice eroare.

D. Probe de cruste, scuame, pãr şi pene
1. Acest tip de probe constituie material patologic pentru diagnosticul unor ectoparazitoze la mamifere şi pãsãri.
2. Crustele şi scuamele se detaşeazã de la marginea leziunilor, prin raclare cu ajutorul unui bisturiu. Raclarea este mai mult sau mai puţin profundã, în funcţie de localizarea agentului cauzal suspicionat. În cazul demodeciei, al râiei sarcoptice la mamifere sau al râiei cnemidocoptice la pãsãri, raclarea este fãcutã profund, pânã aproape de sângerare, deoarece agenţii parazitari incriminaţi se localizeazã în straturile dermice profunde.
3. Produsele rezultate din raclare se ambaleazã în flacoane bine închise care sã nu permitã ieşirea paraziţilor în exterior şi se expediazã la laborator.
4. Perii şi tijele de pene se smulg din tegument cu o pensã sau manual, astfel încât sã fie antrenaţi şi foliculii piloşi. Aceştia se ambaleazã în flacoane care asigurã o bunã închidere şi se individualizeazã prin etichetare. Astfel de probe nu necesitã refrigerare.

E. Probe de secreţii patologice de la nivelul organelor genitale şi de la avortoni
Prelevarea unor astfel de probe se efectueazã dupã tehnici şi procedee adecvate segmentelor genitale vizate, secreţii vaginale, material seminal, secreţii prepuţiale.
1. Prelevarea secreţiilor prepuţiale prin metoda spãlãrii cavitãţii prepuţiale
a) Se contenţioneazã animalul, se efectueazã toaleta regiunii genitale, se introduce tubul de cauciuc adaptat la seringa în care s-au introdus în prealabil 30-50 ml ser fiziologic în cavitatea prepuţialã, se închide manual orificiul prepuţial şi se injecteazã serul fiziologic la o temperaturã apropiatã de cea a animalului, se maseazã regiunea prepuţialã astfel încât lichidul introdus sã spele faldurile mucoasei, dupã care lichidul se aspirã şi se prelevã într-un flacon steril.
b) În cazul în care în timpul manoperei masculii urineazã, operaţiunea se repetã.
c) Probele prelevate trebuie sã ajungã la laborator în câteva ore de la prelevare.
d) Probele prelevate se individualizeazã prin etichetarea tubului de prelevare cu datele de identificare ale animalului şi ale exploataţiei şi, împreunã cu nota de însoţire şi cu tabelul de evidenţã a probelor, se trimit la laborator.
2. Prelevarea secreţiilor vaginale
a) Pentru prelevarea secreţiilor vaginale se foloseşte o ansã sterilã prevãzutã cu un tampon steril îmbibat în prealabil în ser fiziologic steril, încãlzit la o temperaturã de 37°C. Aceasta se introduce profund în vagin pânã la cervix, badijonându-se bine mucoasa. Se extrage ansa, iar prin compresarea tamponului cu o pensã sterilã se preleveazã materialul obţinut într-un flacon steril.
b) Probele se individualizeazã printr-o etichetã care se ataşeazã tubului de prelevare, pe care sunt înscrise datele de identificare ale animalului şi ale exploataţiei şi, împreunã cu nota de însoţire şi cu tabelul de evidenţã a probelor, se trimit imediat la laborator.
c) Probele de material seminal crud sunt transportate la temperaturã de refrigerare în recipiente de plastic.
d) Probele de material seminal congelat sunt transportate la temperatura de -196°C, conservate în azot lichid, în paiete.
3. Prelevarea secreţiilor patologice de la avortoni
a) Se racleazã uşor membranele fetale cu ajutorul unei spatule sterile. Materialul obţinut se trece într-un flacon steril în care s-a pus în prealabil ser fiziologic steril.
b) Lichidul amniotic, pericardic sau alte lichide cavitare se prelevã cu ajutorul pipetei Pasteur, în flacoane sterile cu ser fiziologic.
c) Pentru efectuarea examenelor de laborator, avortonii sunt trimişi la laborator întregi, ambalaţi în saci de plastic şi în condiţii de refrigerare.
d) Probele sunt identificate individual şi, împreunã cu nota de însoţire şi cu tabelul de evidenţã a acestora, se trimit la laborator.

F. Probe de lichide patologice
1. Lichidele patologice destinate examenului de laborator constau în lichid cefalorahidian, pericardic, pleural, ascitic, de edem sau alte lichide.
2. Prelevarea se realizeazã în condiţii de asepsie perfectã, folosindu-se instrumentar şi recipiente sterile.
3. Se recomandã efectuarea examenului direct, cât mai repede posibil dupã prelevare. În caz contrar, se foloseşte conservarea la temperaturi de -10°C.
4. Transportul se efectueazã în recipiente izoterme.
5. Lichidul cefalorahidian este prelevat utilizându-se substanţe anticoagulante.
6. Probele se individualizeazã printr-o etichetã care se ataşeazã recipientului de prelevare, pe care sunt înscrise datele de identificare ale animalului şi ale exploataţiei şi, împreunã cu nota de însoţire şi cu tabelul de evidenţã a probelor, se trimit la laborator.

G. Probe de secreţii patologice din cavitatea buco-faringianã
1. Prelevarea se efectueazã cu ajutorul unor tampoane sterile îmbibate în soluţie fiziologicã cãlduţã şi sterilã sau prin raclare uşoarã cu o spatulã finã.
2. Se lucreazã aseptic, astfel încât materialul prelevat sã poatã fi, dupã caz, cultivat pe medii specifice.
3. Ambalarea probelor prelevate se realizeazã în recipiente sterile.

H. Probe de secreţii lacrimale sau nazale
1. Secreţiile lacrimare sau nazale se prelevã direct în eprubete, atunci când sunt în cantitãţi mari, sau cu ajutorul unor tampoane sterile fixate pe baghete, când sunt în cantitãţi mici. Tampoanele sunt în prealabil îmbibate cu soluţie fiziologicã sterilã.
2. Recipientele de prelevare trebuie sã fie sterile.
3. Prelevarea secreţiilor lacrimale sau nazale din tampoane se face în recipiente curate şi sterile, prin presarea acestora cu ajutorul unei pense sterile.
4. Secreţiile conjunctivale pot fi obţinute atât prin raclarea atentã şi delicatã a mucoasei conjunctivale, cât şi prin acupuncturã.
5. Pentru prelevarea acestora se utilizeazã instrumentar şi recipiente sterile.
6. Conservarea probelor prelevate se realizeazã la temperatura de 4°C, pentru proba ca atare, sau se utilizeazã numai sedimentul obţinut prin centrifugare.

I. Probe de lapte şi colostru
1. Probele de lapte şi colostru se examineazã în caz de suspiciune a toxoplasmozei sau a prezenţei unor larve de nematode Strongyloides spp.
2. Probele se prelevã în tuburi din plastic cu dop fix, sterile şi individualizate, şi se transportã la laborator în cel mai scurt timp, la temperatura de refrigerare.

J. Probe de urinã
1. Probele de urinã se pot preleva în timpul emisiilor urinare spontane sau prin cateterism, folosindu-se instrumentar şi recipiente sterile. Probele se pot conserva ca atare la temperatura 4°C sau se utilizeazã numai sedimentul obţinut prin centrifugare
2. Probele de urinã trebuie sã ajungã la laborator în cel mult câteva ore de la prelevare.

K. Probe de sânge
1. Probele de sânge sunt prelevate cantitativ, astfel:
a) pe 2 ml EDTA;
b) pe 50 ml din orice substanţã anticoagulantã, în recipiente, utilizându-se pentru efectuarea de frotiuri sau a altor preparate.
2. Prelevarea probelor de sânge se face în funcţie de parazitul suspicionat, de preferinţã la amiazã.
3. Pentru cantitãţi mici de sânge, se prelevã prima picãturã obţinutã prin puncţia cu acul steril al pielii dezinfectate sau prin secţionarea uşoarã a acesteia, dupã cum urmeazã: la nivelul urechii, pentru speciile de animale mici - câine, pisicã, iepure -, la nivelul bãrbiţei, crestei sau zonei axilare, pentru pãsãri, la nivelul buzei, la cal, la vârful cozii, pentru şoareci şi şobolani.
4. Pentru prelevarea unei cantitãţi mari de sânge se recomandã zonele de elecţie prevãzute de urmãtorul tabel:


┌────┬──────────────────┬────────────────────────────────────────────────┐
│Nr. │     Specia       │           Locul de elecţie                     │
│crt.│                  │                                                │
├────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│ 1. │Cabaline          │Vena jugularã                                   │
├────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│ 2. │Bovine            │Vena jugularã, vena mamarã, excepţional vena    │
│    │                  │coccigianã                                      │
├────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│ 3. │Ovine, caprine    │Vena jugularã, vena safenã                      │
├────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│ 4. │Porcine           │Vena cavã anterioarã                            │
├────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│ 5. │Canide            │Venele safenã, jugularã şi/sau cefalicã         │
├────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│ 6. │Feline            │Venele cefalicã şi/sau jugularã                 │
├────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│ 7. │Pãsãri            │Vena subclavicularã                             │
└────┴──────────────────┴────────────────────────────────────────────────┘



5. Prelevarea probelor de la şobolani şi şoareci se poate efectua din sinusul orbital, iar de la iepuri şi pãsãri, prin puncţia cordului.
6. Pentru preîntâmpinarea hemolizei, instrumentarul şi recipientele de prelevare trebuie sã fie curate şi uscate.
7. În momentul recoltãrii, sângele trebuie sã se scurgã direct pe pereţii recipientului, pentru a se evita formarea spumei.
8. Pentru exprimarea serului, probele se menţin la temperatura camerei.
9. Serul şi plasma pot fi pãstrate la o temperaturã de 4°C, maximum 5 zile.
10. Ca substanţã anticoagulantã se pot folosi urmãtoarele substanţe: oxalaţi, citrat de sodiu, heparinã, EDTA, acesta din urmã fiind recomandat pentru examenul parazitologic, folosindu-se 1-2 mg pentru fiecare mililitru de sânge prelevat.
11. Transportul probelor la laborator este efectuat cât mai urgent posibil, în condiţii de refrigerare.
12. Sângele prelevat pe substanţã anticoagulantã poate fi pãstrat o perioadã scurtã de timp, la o temperaturã de 4°C.
13. La expedierea probelor de sânge la laborator, în scopul identificãrii acestora, se anexeazã la nota de însoţire tabele de identificare corespunzãtoare.

L. Probe de acarieni şi insecte
1. Prelevarea ixodidelor
a) Ixodidele se prelevã direct de pe animale, pe tot parcursul anului, îndeosebi primãvara şi toamna.
b) Desprinderea ixodidelor de pe animale se realizeazã cu ajutorul unei pene sau folosindu-se un tampon de vatã îmbibat în eter, cloroform, acetonã ori benzinã. Utilizarea acestor substanţe ajutã la desprinderea completã a cãpuşelor de pe animale, inclusiv de la nivelul aparatului bucal.
c) Conservarea ixodidelor pline cu sânge se realizeazã în formol 10% în apã distilatã, apã obişnuitã sau în alcool 50% în apã distilatã.
d) Transportul ixodidelor la laborator se realizeazã în tub de sticlã, cu o lungime de 10-11 cm şi cu diametrul de 1,5 cm. În tub se pune apã obişnuitã, mai puţin de jumãtate din volumul acestuia (5-8 cmc). Se introduce apoi în tub un tampon de vatã hidrofilã care se împinge cu o baghetã de sticlã pânã la contactul cu apa, fãrã a se lãsa sã se formeze bule de aer. Când vata s-a umezit prin capilaritate, se introduce un al doilea tampon de vatã care se împinge pânã îl atinge pe primul, pentru a se îmbiba şi acesta prin capilaritate. Tampoanele sunt fixe pe tub, pentru a se evita scurgerea apei. Deasupra ultimului strat de vatã se pune un strat de tifon, 6x6 cm, peste care se introduc cãpuşele, iar tubul se astupã cu un dop de vatã. Se pun tuburile într-o cutie de carton sau de plastic şi se trimit la laborator. Cãpuşele pot supravieţui 5 luni în aceste condiţii.
e) Tuburile se eticheteazã, iar pe etichetã se înscriu data, identificarea gazdei, locul de unde au fost colectate de pe gazdã, localitatea şi judeţul. Probele sunt însoţite de urmãtoarele:
(i) o notã în care se înscriu datele clinice şi epidemiologice;
(ii) un tabel cu individualizarea probelor, atunci când sunt prelevate mai multe probe.
2. Prelevarea culicidelor
a) Prelevarea larvelor şi pupelor de culicide
(i) Pentru prelevarea larvelor şi pupelor de culicide din mediul semiacvatic sau umed - zona de pãdure - se foloseşte pâlnia Berlese. Pentru uşurarea recoltãrii larvelor şi pupelor de culicide din mediul acvatic, se adaugã în apã zahãr sau sare, aceastã tehnicã folosindu-se de obicei doar pentru speciile de Culicoides ale cãror larve nu înoatã sau ale cãror pupe nu plutesc la suprafaţa apei. Pentru celelalte specii prelevarea larvelor sau a pupelor de culicide se poate realiza cu pensa.
(ii) Prelevarea pupelor din mediul acvatic se poate realiza urmãrindu-se marginile heleşteelor, lacurilor sau ale râurilor.
b) Prelevarea adulţilor de culicide
(i) Pentru colectarea adulţilor de culicide se folosesc capcane luminoase cu CO(2) sau plase;
(ii) Pentru capturarea insectelor cu ajutorul capcanelor trebuie sã se cunoascã: zonele propice de montare a capcanelor, cum sunt: locurile cu umiditate relativ mare, situate la distanţe mici de marginea unei pãduri, locurile dintre zonele populate şi cele nelocuite, zonele rezidenţiale sau zonele de recreere, situate la 2-3 m distanţã de o clãdire ori suspendate la 1,5-2 m deasupra pãmântului, precum şi zonele unde nu se monteazã capcanele, cum sunt: deasupra apei, direct pe pãmânt, în apropierea zonelor cu luminã artificialã, lângã grajduri de animale, în zone expuse la fum ori în zone cu smog industrial;
(iii) programul de funcţionare a capcanelor luminoase este: instalarea acestora timp de 1-7 nopţi pe sãptãmânã, aprinzându-se seara şi oprindu-se dimineaţa, iar colectarea insectelor se face timp de 4 sãptãmâni.
c) Conservarea larvelor, pupelor şi adulţilor de culicide
Pentru conservarea larvelor, pupelor şi adulţilor de culicide se utilizeazã alcoolul în concentraţie de 70%. Existã şi alte metode mai complexe de conservare atât a larvelor, pupelor, cât şi a adulţilor, însã acestea se pot folosi numai în cazul în care se fac studii de taxonomie. De asemenea, larvele, pupele şi adulţii de culicide se conservã foarte bine în alcool 70%, deşi concentraţia poate fi mãritã progresiv putând sã se ajungã pânã la 100% alcool etilic saturat cu fenol. Soluţia obţinutã se lasã în repaus peste noapte sau chiar mai mult.
d) Ambalarea tuburilor cu insecte pentru a fi transportate la laborator
(i) Pentru ambalarea tuburilor cu insecte se pot folosi tuburi, criotuburi prevãzute cu dop sau tuburi mai mari, în care s-a pus în prealabil, în jumãtate din tub, soluţie conservantã - alcool 70%, apoi se pun câte 4-5 larve, pupe sau adulţi de culicide, iar tuburile se închid pentru a se evita scurgerea soluţiei conservante.
(ii) Pe tub se lipeşte o etichetã cu data, localitatea şi judeţul de unde au fost prelevate probele, iar pe lângã nota de însoţire a probelor, eventual, se trimite un tabel, dacã sunt mai multe probe, şi o notã, în care se specificã: locul de unde au fost prelevate probele, tipul de sol din zonã, temperatura mediului ambiant în momentul recoltãrii, condiţiile climaterice, gradul de umiditate, viteza vântului, presiunea atmosfericã, dacã zona este locuitã sau nu, ce specii de animale populeazã zona şi care este poziţia geograficã a localitãţii în cadrul judeţului şi al ţãrii.

M. Probe de la gasteropode - gazde intermediare pentru geohelminţi
Gasteropodele se pot preleva în toate anotimpurile. Cu toate acestea, trebuie sã se ţinã cont de biotopii regiunii în care urmeazã sã se efectueze cercetãrile.
1. Gasteropode acvatice
a) Gasteropodele acvatice se prelevã fie cu ajutorul unui fileu folosit pentru insecte, fie cu o sitã. Fileul se mişcã în apã de câteva ori stânga-dreapta, la diferite adâncimi de la suprafaţa plantelor acvatice, pânã la fundul mâlos.
b) Materialul colectat în fileu se spalã de câteva ori, afundându-se în apã pentru îndepãrtarea mâlului. Acest material se pune apoi într-o sitã cu ochiuri mai mari şi se spalã bine pentru a se îndepãrta toate resturile, astfel încât sã rãmânã numai melcii.
2. Gasteropode terestre
a) Gasteropodele terestre se prelevã, în general, dupã ploile calde de varã şi chiar de primãvarã, când acestea ies din locurile în care stau retrase. Alte gasteropode care stau sub frunzare sau sub buşteni se prelevã tot timpul anului fie cu mâna, fie cu pensa, punându-se direct în tuburile de sticlã, în cutiile de carton sau de plastic.
b) Gasteropodele terestre care trãiesc pe pajişti se colecteazã cu fileul de insecte, îndeosebi dimineaţa.
c) Transportul materialului biologic prelevat din teren se face în tuburi, cutii de carton, de plastic sau din tablã, cu posibilitate de aerisire, dar şi în sãculeţi de pânzã sau de plastic.
d) De regulã, limacidele şi helicidele se transportã în cutii cu site de aerisire. În interiorul acestora se pun frunze, iarbã sau muşchi, care sã menţinã umiditatea.
e) În laborator, gasteropodele se pot menţine vii în acvarii sau terarii.
f) O probã de gasteropode poate fi reprezentatã fie de un exemplar, fie de mai multe exemplare care au fost colectate din acelaşi loc.
g) Toate probele prelevate se eticheteazã imediat. Eticheta conţine data şi locul de unde s-au prelevat probele.
h) Probele se transportã la laborator, împreunã cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

N. Probe de oribatide, acarieni de pãşune - gazde intermediare pentru geohelminţi
1. Oribatidele se colecteazã în perioada aprilie-noiembrie.
2. Exemplarele de acarieni se prelevã în borcane cu capac, prevãzute cu un tampon de vatã îmbibat cu cloroform sau acetonã, lãsându-se în contact cu acest tampon minimum 24 de ore. Proba conţine minimum 4-5 exemplare de oribatide.
3. Dupã colectarea acarienilor, borcanul se închide ermetic, se înscriu pe eticheta care se lipeşte pe borcan data şi locul prelevãrii probei, dupã care se transportã la laborator.
4. Probele se transportã la laborator, împreunã cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

O. Probe de odonate, libelule - gazde intermediare pentru geohelminţi
1. Libelulele adulte se colecteazã cu plase special amenajate, se introduc în borcane cu dop filetat în care s-a introdus, în prealabil, un tampon de vatã îmbibat cu cloroform sau acetonã şi se lasã în contact cu insectele minimum 24 de ore.
2. Este recomandabil sã se colecteze minimum 4-5 exemplare de libelule.
3. Pe eticheta ataşatã la borcan se înscriu data şi locul de colectare a exemplarelor de libelule, dupã care borcanul se transportã la laborator.
4. Probele se transportã la laborator, împreunã cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

P. Probe de muscide - gazde intermediare pentru geohelminţi
1. Se colecteazã minimum 5 exemplare de muscide din zonele pãşunabile, cu ajutorul unor plase. Acestea se introduc în pahare cu dop filetat, prevãzute cu un tampon de vatã îmbibat cu cloroform sau acetonã, cu care se lasã în contact minimum 24 de ore.
2. Proba de muscide poate fi reprezentatã de un exemplar de insectã sau de mai multe insecte ce au fost prelevate din acelaşi loc.
3. Pe eticheta ataşatã la pahar se înscriu data şi locul de prelevare a exemplarelor de muscide, specificându-se speciile de animale din zonã.
4. Probele etichetate şi bine ambalate se transportã la laborator.
5. Probele se transportã la laborator, împreunã cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

Q. Probe de formicide - gazde intermediare pentru geohelminţi
1. Furnicile se colecteazã fie direct din furnicar, fie se prelevã fire de iarbã pe care sunt prinse furnici.
2. Este recomandabil sã se preleve minimum 10 exemplare de furnici.
3. Probele de furnici se introduc în pahare de dimensiuni corespunzãtoare, în care s-a introdus, în prealabil, un tampon de vatã îmbibat în cloroform sau acetonã, lãsându-se în contact cu insectele minimum 24 de ore.
4. Eticheta ataşatã de pahar se completeazã, conform celor prevãzute în nota de însoţire, cu data şi locul de colectare a furnicilor, dupã care probele se transportã la laborator.
5. Probele se transportã la laborator, împreunã cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

R. Probe de coleoptere - gazde intermediare pentru geohelminţi
1. Coleopterele se colecteazã direct cu mâna sau cu o plasã special amenajatã, din zonele pe care acestea le frecventeazã: în apropierea materiilor fecale proaspete provenite de la ovine, bovine şi cabaline.
2. Se recomandã prelevarea acestor insecte pe vreme umedã, întunecoasã sau, în orice caz, dimineaţa.
3. Dupã prelevare, probele se introduc în pahare cu capac filetat în care s-a introdus, în prealabil, un tampon de vatã îmbibat în cloroform sau acetonã. Se închide ermetic paharul şi se lasã în contact cu insectele 24 de ore.
4. O probã poate fi reprezentatã de unul sau mai multe exemplare de coleoptere care au fost prelevate din acelaşi loc.
5. Pe eticheta ataşatã la pahar se înscriu data şi locul de prelevare a exemplarelor de coleoptere, dupã care se transportã la laborator.
6. Probele se transportã la laborator, împreunã cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

S. Probe de lumbricide - gazde intermediare pentru geohelminţi
1. Lumbricidele, râmele sau viermii tereştri se prelevã prin dragare. Acestea se prelevã îndeosebi din locurile cu pãmânt gras, din bãlegar, din grãdini şi de pe câmpie.
2. Timpul optim de prelevare este noaptea şi mai ales dupã ploaie, când acestea sunt în numãr foarte mare.
3. Lumbricidele pot fi prelevate majoritatea anului, din toate zonele ţãrii, dar nu iarna.
4. Dupã prelevare, râmele se introduc în borcane prevãzute cu dop filetat, în care s-a pus, în prealabil, fie alcool 5-10%, fie formol 5% pentru anesteziere, iar conservarea lor se poate realiza în alcool 70% sau formol 5%.
5. Râmele se introduc timp de o lunã într-un vas plin cu apã cu cloroform, care se acoperã cu o placã de sticlã - o parte cloroform la 100 pãrţi de apã, care se amestecã bine.
6. Pe eticheta ataşatã de borcan se înscriu data şi locul de colectare a materialului biologic, iar ulterior se transportã la laborator.
7. Toate probele expediate la laborator sunt însoţite de urmãtoarele documente de identificare:
a) o notã de însoţire oficialã, în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare;
b) un tabel cu probele prelevate, completat de medicul veterinar oficial abilitat pentru prelevarea, prelucrarea primarã, ambalarea şi expedierea probelor.

CAP. IV
Probe destinate examenelor de biologie molecularã

A. Probe de organe sau ţesuturi
1. Prelevarea probelor de organe şi ţesuturi
a) Probele de organe şi ţesuturi se prelevã în mod steril, folosindu-se instrumentar sterilizat, echipament de protecţie, mãnuşi şi consumabile de unicã folosinţã - pensã, bisturiu sau lame de bisturiu, foarfece.
b) Se prelevã probe de la nivelul organelor şi ţesuturilor sau se prelevã organe întregi de elecţie pentru afecţiunea suspicionatã, din zona afectatã şi din zonele periferice modificãrilor decelate, iar acolo unde este cazul, fragmentele de organe şi ţesuturile sau organele întregi sunt însoţite şi de probe de secreţii/excreţii normale şi patologice.
c) Fragmentele de organ provenite din alte secţii ale laboratorului se prelevã în hotã cu flux laminar de clasa II, în plãci Petri sterile de unicã folosinţã, cu instrumentar steril de unicã folosinţã - pense, foarfece, lame de bisturiu, mãnuşi.
2. Ambalarea probelor de organe şi ţesuturi
a) Deoarece cantitãţile necesare analizelor de biologie molecularã sunt reduse, se recomandã prelevarea organelor sau fragmentelor de organe individual, în tuburi sterile de tip Falcon/Eppendorf, atestate prin certificate de calitate emise de producãtor, pentru a fi libere de DN-aze şi RN-aze, sau în pungi de biohazard, sistemul pungã în pungã.
b) Dupã ambalarea individualã, toate organele provenite de la un animal se comaseazã în douã pungi de biohazard, sistemul pungã în pungã, iar aceste pungi se plaseazã într-o cutie biohazard închisã ermetic.
c) Alternativ, pentru probele provenite de la alte servicii ale laboratorului, se pot utiliza plãci Petri sterile, ambalate individual în pungi de plastic şi transportate la laborator într-o cutie biohazard.
3. Identificarea probelor de organe şi ţesuturi
a) Identificarea fiecãrei probe se realizeazã pe baza numãrului care se regãseşte în nota de însoţire a probei şi în tabelul nominal anexat acesteia.
b) Probele provenite de la alte servicii ale laboratorului trebuie însoţite, pe lângã nota de însoţire menţionatã la lit. a), şi de o notã internã care este o înregistrare specificã fiecãrui serviciu.
4. Transportul probelor de organe şi ţesuturi
a) Probele de organe şi de ţesuturi se transportã cãtre laborator în recipiente închise, refrigerate sau pe gheaţã uscatã, la temperaturi de refrigerare.
b) În situaţia în care perioada de timp dintre momentul prelevãrii şi cel al sosirii în laborator nu depãşeşte 4-5 ore, probele se transportã la temperatura prevãzutã la lit. a), iar dacã perioada de timp depãşeşte intervalul menţionat anterior, probele se conservã şi se transportã la temperaturi de congelare.

B. Probe de sânge integral prelevat în recipient cu substanţã anticoagulantã (EDTA)
1. Prelevarea probelor de sânge
a) Prelevarea probelor de sânge integral se face în condiţii speciale, cu sistem vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant. Tubul şi acul de prelevare sunt utilizate individual, pentru fiecare animal. Nu este recomandatã prelevarea pe alte tipuri de substanţã anticoagulantã - heparinã, deoarece aceasta inhibã reacţiile enzimatice ulterioare.
b) Dupã prelevare, sângele se omogenizeazã foarte bine cu EDTA, pentru prevenirea coagulãrii parţiale sau totale.
c) Se ţine cont de mãsurile generale referitoare la prelevarea materialului biologic ce implicã evitarea contaminãrii probelor şi a pãrţii exterioare a tuburilor cu materii organice, inclusiv a sângelui animalului de la care s-a realizat prelevarea.
2. Ambalarea probelor de sânge integral
Ambalarea probelor de sânge integral se face în suporturi dedicate - suport tuburi vacutainer, cu respectarea ordinii din tabelul de prelevare.
3. Identificarea probelor de sânge integral
a) Identificarea fiecãrei probe de sânge integral se realizeazã cu ajutorul numãrului de crotalie a animalului de la care se prelevã proba, numãr care se regãseşte şi în tabelul nominal anexat la nota de însoţire a probelor. Pentru uşurinţã, numãrul de pe tubul de prelevare poate fi cel atribuit numãrului curent din tabelul nominal anexat la nota de însoţire a probelor.
b) La nota de însoţire se înscriu atât data, cât şi ora prelevãrii, pentru a se putea adopta o tehnicã adecvatã de extracţie a ADN-ului genomic.
4. Transportul probelor de sânge integral
a) Transportul probelor de sânge integral la laborator se face într-un timp cât mai scurt, pentru a fi posibilã extracţia în condiţii optime a ADN-ului genomic, la temperaturi de refrigerare.
b) Dupã prelevare, probele se pãstreazã în condiţii de refrigerare, la o temperaturã cuprinsã între 2-8°C, pentru maximum 12 ore pânã la procesarea acestora. Acest interval cuprinde inclusiv timpul necesar pentru transportul probelor cãtre laborator.
c) Dacã intervalul de timp este mai mare de 12 ore, probele se pãstreazã la temperaturi de congelare, pânã la procesarea acestora, inclusiv intervalul de timp necesar pentru transportul probelor cãtre laborator.

C. Probe de supernatant/omogenat
1. Prelevarea probelor
Probele de supernatant/omogenat provenite din incinta de înaltã biosecuritate se prelevã în conformitate cu normele specifice de biosecuritate. Prelevarea se va face în hota cu flux laminar clasa II.
2. Ambalarea probelor
a) Probele de supernatant/omogenat provenite din incinta de înaltã biosecuritate se ambaleazã respectându-se normele specifice de biosecuritate.
b) Tuburile Eppendorf de 1,5 ml se ambaleazã într-o cutie specialã, prevãzutã cu capac şi cu orificii de scurgere.
c) Atât tuburile, cât şi cutia de transport de tip biohazard sunt sigilate cu parafilm.
3. Identificarea probelor
Identificarea probelor se face pe baza notei interne, care este o înregistrare specificã fiecãrui serviciu.
4. Transportul probelor
Probele de supernatant/omogenat provenite din incinta de înaltã biosecuritate se transportã respectânu-se normele de biosecuritate care se impun.

D. Probe de culturi bacteriene sau virale
1. Prelevarea probelor
Culturile bacteriene sau virale se prelevã în tuburi Eppendorf de 1,5 ml sterile, în hotã cu flux laminar clasa II.
2. Ambalarea probelor
Ambalarea tuburilor cu probe se face în suporturi dedicate, prevãzute cu capac. Cutia în care se introduce suportul dedicat se sigileazã cu parafilm.
3. Identificarea probelor
Identificarea probelor se face pe baza numerelor ce se regãsesc şi în nota de însoţire a probei, care poate fi şi notã internã, atunci când probele provin de la alte unitãţi funcţionale ale laboratorului.
4. Transportul probelor
a) Culturile bacteriene aflate în faza exponenţialã de creştere, provenite din acelaşi laborator, nu necesitã condiţii speciale de transport, cu condiţia prelucrãrii imediate, conform procedurilor specifice.
b) Dacã probele nu sunt prelucrate imediat, culturile bacteriene se transportã în condiţii de refrigerare sau congelare, în glicerol ori liofilizate, în recipiente biosecurizate.
c) Probele reprezentând culturi virale se transportã cãtre laborator în recipiente biosecurizate, refrigerate sau pe gheaţã uscatã, în situaţia în care perioada de timp dintre momentul recoltãrii şi cel al sosirii în laborator nu depãşeşte 4-5 ore, ori se conservã/transportã la o temperaturã de congelare, dacã intervalul de timp depãşeşte aceastã perioadã.

E. Probe de acizi nucleici - ARN şi ADN
1. Prelevarea probelor
a) Extracţia acizilor nucleici se face conform procedurilor specifice. Se recomandã ca tamponul de eluţie ARN sã fie reprezentat de tamponul TE, 10mM Tris-Cl, 1mM EDTA, pH 8.0.
b) Pentru situaţiile în care timpul necesar transportului la laborator nu depãşeşte 12 ore, se poate folosi ca agent de eluţie apa ultrapurã.
2. Ambalarea probelor
Probele de acizi nucleici se ambaleazã individual, în tuburi Eppendorf de 1,5/0,5 ml, certificate ca fiind libere de contaminanţi, libere de enzime cu acţiune asupra acizilor nucleici. Se asigurã etanşeitatea prin sigilare cu parafilm.
3. Identificarea probelor
Identificarea probelor se realizeazã prin numãrul de pe tubul Eppendorf în care se gãsesc acizii nucleici, care este similar cu numãrul curent din tabelul nominal anexat la nota de însoţire a probelor.
4. Transportul probelor
a) Transportul probelor la laborator trebuie sã se facã într-un timp cât mai scurt posibil, pentru a limita degradarea excesivã a acizilor nucleici, în special a ARN-ului.
b) În cazul în care timpul necesar transportului este mai mic de 6 ore, probele pot fi trimise în condiţii de refrigerare, dar dupã aceastã perioadã se recomandã ca probele sã fie trimise în condiţii de congelare.

F. Probe de produşi de amplificare, ampliconi
1. Prelevarea probelor
a) Prin termenul amplicon se înţelege produsul reacţiei de amplificare PCR clasic.
b) Se prelevã 50 æl amplicon şi se transferã în tuburi Eppendorf sterile de 0,2 ml sau de 0,5 ml.
2. Ambalarea probelor
Probele reprezentând ampliconi sunt ambalate individual, în tuburi Eppendorf de 0,5/0,2 ml, tuburi certificate ca fiind libere de contaminanţi, libere de enzime cu acţiune aupra acizilor nucleici. Se asigurã etanşeitatea prin sigilare cu parafilm.
3. Identificarea probelor
Identificarea probelor se realizeazã prin numãrul de pe tubul Eppendorf care este similar cu numãrul curent din tabelul anexat la nota de însoţire a probelor.
4. Transportul probelor
a) Transportul probelor la laborator se efectueazã într-un timp cât mai scurt posibil, pentru a limita degradarea excesivã a ampliconului.
b) În cazul în care timpul necesar transportului nu depãşeşte 24 de ore, probele pot fi trimise spre analizã în condiţii de refrigerare; dupã aceastã perioadã, se recomandã ca probele sã fie trimise în condiţii de congelare.
c) Dacã probele sunt trimise pentru secvenţiere, acestea sunt transportate la întuneric.

G. Examene pentru organisme modificate genetic
1. Prelevarea probelor
a) Probele pentru examene destinate organismelor modificate genetic sunt prelevate conform metodologiilor aprobate de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor.
b) Probele sunt prelevate în duplicat, una reprezentând proba, iar cealaltã, contraproba. Aceste probe vor fi sigilate separat.
2. Ambalarea probelor
Probele destinate examinãrii pentru organismele modificate genetic sunt ambalate în saci de plastic sau în alte tipuri de ambalaje, conform metodologiilor aprobate de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor.
3. Identificarea probelor
a) Probele destinate examinãrii pentru organismele modificate genetic sunt însoţite de proces-verbal de prelevare, în care se specificã: data recoltãrii, date despre lotul din care provine/provin proba/probele, cantitatea, identificarea operatorului economic, identificarea reprezentantului legal al operatorului economic, numãrul sigiliului pentru proba/probele expediatã/expediate, contraproba şi numãrul de sigiliu al acesteia.
b) De asemenea, probele sunt însoţite şi de cererea de analizã, care cuprinde: expeditorul, informaţii privind expedierea, destinatarul, informaţii privind proba, denumirea şi tipul produsului, tratamentele fitosanitare efectuate, originea probei, codul de prelevare, natura probei, analizele solicitate, numele proprietarului, semnãtura expeditorului, ştampila unitãţii, returnarea, numele şi prenumele inspectorului.
c) Identificarea probelor se obţine pe baza numerelor de sigiliu.
4. Transportul probelor
a) Transportul probelor la laborator se realizeazã conform metodologiilor aprobate de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor.
b) Produsele perisabile sunt refrigerate.

CAP. V
Probe destinate examenelor biochimice

A. Prelevarea probelor
Pentru prelevarea probelor destinate analizelor biochimice se utilizeazã instrumentar şi recipiente confecţionate din materiale care, în contact cu probele, nu trebuie sã intre în combinaţii chimice.
1. Prelevarea probelor de sânge
a) Probele de sânge se prelevã prin puncţionarea marilor vene, dupã o prealabilã pregãtire a locului de elecţie.
b) Se recomandã ca prelevarea probelor de sânge sã se realizeze înainte ca animalul sã îşi consume raţia alimentarã.
c) Timpul scurs de la executarea stazei pânã la prelevare este de cel mult douã minute, deoarece se produc hemolizã şi o hemoconcentraţie progresivã.
d) Când sângele se prelevã în seringã, înainte de golirea acesteia în tubul de centrifugã sau în eprubetã, se scoate acul, pentru a se evita hemoliza sângelui forţat sã treacã prin ac, conţinutul seringii fiind uşor golit pe peretele tubului.
e) Tot pentru a evita hemoliza, sângele este prelevat în eprubete de unicã folosinţã.
f) Se lasã probele de sânge sã coaguleze la o temperaturã de 20-25°C cel puţin o orã, se decoleazã, se centrifugheazã la 3.000 rotaţii/min. timp de 3-5 minute şi se prelevã serul.
g) Este recomandabil sã se efectueze cât mai curând separarea plasmei, respectiv a serului, dupã exprimare, pentru a se preveni hemoliza.
h) Plasma, respectiv hemoserul, se preteazã la depozitare, chiar în condiţiile refrigerãrii; imediat dupã prelevare, tuburile cu sânge sunt ţinute în poziţie înclinatã, în unghi de aproximativ 45°; pentru pãstrarea integritãţii probelor, serul se ţine pãstrat la frigider pânã în momentul examinãrii acestora.
2. Prelevarea probelor de urinã
a) Prelevarea probelor de urinã se recomandã a se realiza prin metode care sã nu permitã contaminarea probelor cu secreţii, celule sau alte substanţe existente pe cãile urinare.
b) Este de preferat a se utiliza cateterismul vezical.

B. Ambalarea probelor
1. Pentru evitarea contaminãrii probelor se utilizeazã tuburi sau fiole de unicã folosinţã, cu dop etanş. În niciun caz nu se folosesc eprubete cu dopuri de vatã sau tifon.
2. Recipientele trebuie sã fie închise ermetic pentru reducerea riscului evaporãrii sau contaminãrii probelor.

C. Identificarea probelor
1. Sângele este individualizat prin etichetarea tubului.
2. Probele sunt identificate cu numerele care se regãsesc şi pe nota de însoţire a probelor şi în tabelul însoţitor.

D. Transportul probelor
1. Probele sunt transportate la laborator în cel mai scurt timp. În general, nu existã restricţii speciale în aceastã privinţã.
2. Refrigerarea probelor în timpul transportului conferã o mai bunã conservare a probelor de sânge integral, mai ales a proprietãţilor biochimice, deoarece exprimarea serului şi retracţia coagulului sunt dificil de realizat.
3. Transportul probelor de urinã la laborator trebuie sã dureze cât mai puţin posibil, pentru a se examina imediat dupã prelevare. Dacã, totuşi, acest lucru nu este posibil, probele se pãstreazã la frigider în recipiente închise; sedimentul urinar se examineazã în decurs de douã ore de la prelevare, iar analiza chimicã, în decurs de 4 ore, fãrã a se adãuga vreun conservant.
4. Probele destinate dozãrii glucozei serice sunt transportate la laborator în maximum 3 ore de la prelevare, la temperaturi de refrigerare.

CAP. VI
Probe destinate examenelor micologice şi micotoxicologice

A. Probele destinate examenelor micologice şi micotoxicologice sunt reprezentate de furaje, material patologic prelevat de la animale bolnave sau suspecte de îmbolnãvire şi de la cadavre.

B. Definiţii tehnice
În sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. partidã - cantitatea de nutreţ combinat preparatã dupã aceeaşi reţetã, cu indici asemãnãtori şi care reprezintã obiectul unei singure livrãri;
2. lot - partea determinatã dintr-o partidã care nu depãşeşte 100 tone şi care are caracteristici presupuse uniforme şi permite verificarea calitãţii;
3. probã elementarã primarã - cantitatea de furaj combinat luatã dintr-un singur loc al lotului şi o singurã datã;
4. probã globalã brutã - proba realizatã prin reunirea probelor elementare;
5. probã omogenizatã - proba globalã asupra cãreia s-a aplicat operaţiunea de omogenizare;
6. probã finalã de laborator - cantitatea de furaj obţinutã prin reducerea probei omogenizate şi destinatã examenului de laborator.

C. Prelevarea probelor elementare
1. Pentru prelevarea probelor elementare şi formarea probelor de laborator din furaje se folosesc sonde şi instrumente de tipul: sondã cilindricã, sondã conicã, sondã specialã pentru saci, sondã pentru produse în mişcare, sondã electromecanicã, divizor - omogenizator, riglã în cruce pentru formarea probei de laborator.
2. Pentru prelevarea probelor de la animale se foloseşte trusa de necropsie. Aparatura trebuie sã fie curatã, neinfestatã, uscatã şi lipsitã de mirosuri strãine.
3. Numãrul minim de probe elementare este 7, iar proba elementarã trebuie sã aibã masa de minimum 0,1 kg.
4. Prelevarea probelor elementare din saci
a) Din loturile formate din maximum 100 de saci se prelevã probe elementare din 5 saci aleşi la întâmplare.
b) Din loturile formate din mai mult de 100 de saci se prelevã probe elementare din 5% din numãrul sacilor, la calculul proporţiei de 5% rezultatul rotunjindu-se la un numãr întreg.
c) Din sacii deschişi, proba se extrage cu sonda cilindricã pe diagonalã, pe întreaga lungime a sacului. În cazul folosirii sondei conice, se iau 3 probe, dupã cum urmeazã: din stratul superior, respectiv la 25 cm adâncime, din stratul mijlociu şi din cel de la bazã.
d) Din sacii închişi, proba se extrage cu sonda specialã pentru saci, strãpungându-se sacul în douã locuri diferite.
e) Procedura de prelevare este urmãtoarea: sonda se introduce încet în sac sub un unghi de circa 30° faţã de orizontalã, cu orificiul în jos, pânã se atinge centrul sacului, se roteşte apoi cu 180° şi se trage cu o vitezã descrescândã. Dacã sonda se introduce cu orificiul pânã la latura opusã sacului, aceasta trebuie retrasã cu o vitezã constantã, agitând-o uşor.
5. Prelevarea probelor elementare din vrac
a) Prelevarea probelor elementare din vagoane sau autocamioane
(i) Partida de examinat se împarte în loturi de câte maximum 100 tone, reprezentând încãrcãtura unui numãr întreg de vehicule.
(ii) Probele elementare se prelevã apoi din fiecare vehicul, cu sonda cilindricã sau conicã, din mai multe puncte de sondare al cãror numãr şi a cãror distribuţie sunt în funcţie de capacitatea vehiculului: din vehicule pânã la 5 tone - din 3 puncte de sondare, din vehicule de la 5 pânã la 15 tone - din 5 puncte de sondare, din vehicule de la 15 pânã la 30 tone - din 8 puncte de sondare, din vehicule peste 30 tone - din 11 puncte de sondare.
(iii) Punctele marginale de sondare sunt la 50 cm de laturi.
(iv) În cazul folosirii sondei conice, din fiecare punct de sondare se prelevã 3 probe: din stratul superior, respectiv la 25 cm adâncime, din stratul mijlociu şi din cel de la bazã.
(v) Dacã tipul de vehicul nu permite ca probele sã fie extrase conform celor de mai sus, se procedeazã ca la pct. (iv).
b) Prelevarea probelor elementare din vase plutitoare şi depozite
(i) Probele elementare din vase plutitoare şi depozite se extrag cu sonda cilindricã sau cu sonda conicã prelungitã cu bare filetate la capete, dacã înãlţimea stratului de şrot depãşeşte lungimea sondei.
(ii) Suprafaţa partidei se niveleazã şi se delimiteazã în loturi de pânã la 100 tone.
(iii) Punctele marginale de sondare sunt la 50 cm de laturi.
(iv) În plan orizontal, punctele de sondare se plaseazã la distanţa de 2 m.
(v) În plan vertical, numãrul punctelor de sondare va fi în funcţie de grosimea stratului: dacã stratul are grosimea sub 3 m, se iau douã rânduri de probe, iar dacã stratul are grosimea peste 3 m, se iau 3 rânduri de probe.
6. Prelevarea probelor elementare din celule de siloz
a) Probele elementare se prelevã cu sonda electromecanicã introdusã perpendicular spre partea inferioarã a celulei, cantitatea de şrot din fiecare barã considerându-se o probã elementarã.
b) Sondãrile celulelor de siloz se fac prin fiecare dintre gurile de încãrcare.
c) Din furajele fibroase presate se desfac la întâmplare, în cazul loturilor pânã la 10 tone, 3% din numãrul baloturilor, dar nu mai puţin de douã baloturi, iar în cazul loturilor peste 10 tone, 1% din numãrul baloturilor, dar cel puţin 6 baloturi.
d) Din interiorul fiecãrui balot desfãcut se extrag probe parţiale din diferite straturi şi locuri, în cantitãţi suficiente pentru obţinerea unei probe globale de cel puţin 4 kg, din care apoi, prin metoda sferturilor, se separã proba finalã.
7. Prelevarea probelor elementare de şrot în timpul descãrcãrii
Pentru produsele în mişcare, probele elementare se extrag cu sonda, pe întreaga secţiune a materialului şi la intervale de timp depinzând de viteza de curgere, astfel încât masa totalã a probelor elementare extrase dintr-un lot de 100 tone sã fie de 50 kg, respectiv redusã proporţional la loturile mai mici de 100 tone.
8. Prelevarea probelor elementare de fân şi grosiere
a) Probele elementare de fân şi materii furajere grosiere se prelevã din şira de fân, prin smulgere, cu mâna sau cu cârlig special, din 12-14 locuri diferite, probele parţiale se amestecã, iar din amestec se prelevã proba de lucru.
b) Din furajele fibroase presate se desfac la întâmplare, în cazul loturilor pânã la 10 tone, 3% din numãrul baloturilor, dar nu mai puţin de douã baloturi, iar în cazul loturilor peste 10 tone, 1% din numãrul baloturilor, dar cel puţin 6 baloturi.
c) Din interiorul fiecãrui balot desfãcut se extrag probe parţiale, din diferite straturi şi locuri, în cantitãţi suficiente pentru obţinerea unei probe globale de cel puţin 4 kg, din care apoi, prin metoda sferturilor, se separã proba finalã.
d) Proba se examineazã cu atenţie şi dacã se constatã prezenţa unor cantitãţi mai mari de corpuri strãine, pãmânt, pãrţi lignifiante, excremente, acestea se adunã şi se cântãresc separat. Proba astfel curãţatã se cântãreşte şi se împacheteazã.
9. Prelevarea probelor elementare de nutreţ verde
a) Probele elementare din nutreţuri verzi se prelevã din culturi, prin cosirea unei suprafeţe de circa 1 mp, din mai multe locuri, apoi se amestecã şi se prelevã proba de lucru.
b) Probele se prelevã la 2-3 ore de la rãsãritul soarelui şi nu pe vreme umedã.

D. Formarea probei globale
1. Este nevoie de o singurã probã globalã pentru fiecare lot, probã care nu trebuie sã fie mai micã de:
a) 4 kg pentru furaje ambalate vrac, furaje în ambalaje mai mari de 1 kg şi furaje brichetate care cântãresc fiecare mai mult de 1 kg;
b) greutatea a 4 ambalaje originale pentru furaje în ambalaje care nu depãşesc 1 kg.
2. Numãrul minim de probe globale prelevate din fiecare lot variazã în funcţie de mãrimea lotului, conform urmãtorului tabel:


┌───┬─────────────────────┬──────────────────────────┐
│ A │   Mãrimea lotului   │ Numãrul minim de probe   │
│   │                     │      globale/lot         │
├───┼─────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 1.│          < 1 t      │            1             │
├───┼─────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 2.│         1-10 t      │            2             │
├───┼─────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 3.│        10-40 t      │            3             │
├───┼─────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 4.│         > 40 t      │            4             │
├───┼─────────────────────┼──────────────────────────┤
│ B │    Mãrimea lotului  │                          │
│   │  în nr. de ambalaje │                          │
├───┼─────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 1.│         1-16        │            1             │
├───┼─────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 2.│        17-200       │            2             │
├───┼─────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 3.│       201-800       │            3             │
├───┼─────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 4.│         > 800       │            4             │
└───┴─────────────────────┴──────────────────────────┘



3. Greutatea totalã a probelor elementare care alcãtuiesc fiecare probã globalã nu trebuie sã fie mai micã de 4 kg.

E. Formarea probei omogenizate
1. Probele elementare ale unui lot se amestecã formând proba omogenizatã. Omogenizarea se obţine cu ajutorul unui divizor-omogenizator, iar în lipsa acestuia se recurge la metoda sferturilor.
2. Dacã la sondare se constatã cã unele porţiuni ale lotului prezintã semne de degradare, probele elementare respective nu se amestecã cu cele scoase din porţiunile sãnãtoase şi se prelucrezã separat. Se noteazã lotul din care au fost extrase.

F. Prepararea probelor finale (de laborator)
1. Din proba omogenizatã se preparã 3 probe identice pentru examene de laborator de minimum 500 g, fiecare cu ajutorul unui divizor omogenizator sau prin reducerea succesivã prin metoda diluţiilor.
2. Una dintre probe se expediazã la laborator pentru analizã, cealaltã se pãstreazã în condiţii corespunzãtoare la întreprinderea producãtoare, în cadrul termenului de garanţie, o altã probã identicã rãmâne la medicul veterinar care a prelevat proba. Ultimele douã probe constituie contraprobe, dacã au fost prelevate în prezenţa ambelor pãrţi interesate.

G. Ambalarea şi marcarea probelor
1. Probele care se trimit la laborator se ambaleazã în pungi de hârtie sau de material plastic, în cutii ori borcane cu dop rodat şi apoi sunt puse într-un container corespunzãtor, pentru a se evita orice schimbare de compoziţie, contaminare sau alterare, care poate apãrea în timpul transportului sau al stocãrii.
2. Pentru a se evita degradarea etichetei, se interzice introducerea acesteia în interiorul ambalajului.
3. Probele din loturile care prezintã semne de degradare se expediazã separat, cu menţionarea semnelor de degradare respective.
4. Containerele sunt sigilate şi etichetate, iar eticheta este încorporatã în întregime în sigiliu, astfel încât sã nu poatã fi deschise fãrã a se distruge sigiliul.
5. Se pãstreazã o înregistrare a fiecãrei prelevãri de probe, care sã permitã o identificare lipsitã de orice ambiguitate a fiecãrui lot eşantionat.
6. Pentru fiecare prelevare de probe se încheie un procesverbal în care se vor menţiona:
a) data recoltãrii;
b) denumirea furajului şi a unitãţii care expediazã proba;
c) modul de depozitare şi de ambalare;
d) cantitatea existentã;
e) aspectele organoleptice;
f) modul de prelevare şi numele persoanei care a executat-o;
g) motivele care au determinat controlul;
h) destinaţia probelor;
i) analizele care se solicitã;
j) numãrul de sigiliu al probei prelevate;
k) contraproba cu numãrul de sigiliu.
7. Procesul-verbal se semneazã de cãtre persoana care a prelevat probele, de cãtre proprietar şi de alte persoane prezente în mod oficial la aceastã operaţiune.
8. Materialul patologic necesar pentru diagnosticul de laborator este variat. În mod obişnuit, se prelevã:
a) avortonii de la toate speciile de animale - în saci de plastic;
b) secreţii cervico-vaginale - cu tampoane sterile sau în eprubete sterile dupã toaletarea regiunii vulvare;
c) secreţii auriculare, nazale, conjunctivale, exsudat faringian - cu tampoane sterile;
d) probe de lapte provenite de la femele cu mamitã - în eprubete sterile;
f) embrioni ouã - pe cofraje de ouã;
g) probe de material seminal provenite de la vieri, berbeci sau tauri de reproducţie;
h) limfonoduri de la animalele reacţionate pozitiv sau dubios la tuberculinare;
i) tineretul aviar, ovin, bovin, în vârstã de 0-30 de zile şi tineretul porcin în vârstã de 0-60 de zile - în pungi de plastic sau în saci de plastic;
j) fire de pãr, cruste, scuame - în tuburi sterile sau în alte ambalaje sterile;
9. Destinaţia probelor
a) Probele se expediazã cât mai repede posibil la laboratorul local autorizat, împreunã cu informaţiile necesare, în vederea efectuãrii analizei.
b) Toate probele expediate la laborator sunt însoţite de urmãtoarele documente:
(i) nota de însoţire oficialã, în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitare veterinare în vigoare;
(ii) tabelul cu probele prelevate, completat de medicul veterinar oficial abilitat pentru prelevarea, prelucrarea primarã, ambalarea şi expedierea probelor.
10. Transportul probelor de realizeazã la temperaturi de refrigerare.

CAP. VII
Probe destinate examenului bacteriologic

A. Prelevarea şi ambalarea probelor
1. Probele care se expediazã cãtre laborator în vederea examenului bacteriologic sunt reprezentate de:
a) probe prelevate de la animalele vii: secreţii, excreţii, lichide de puncţie, exsudat, sânge, urinã, fecale, material seminal, lapte, ouã şi altele;
b) animale bolnave, pentru specii de talie micã şi mijlocie;
c) cadavre de animale, pentru specii de talie micã şi mijlocie;
d) probe prelevate de la cadavre - ţesuturi, organe, colecţii patologice, secreţii, excreţii şi altele;
e) furaje, fãinuri proteice, nutreţuri combinate, zooforturi, aditivi furajeri, premixuri;
f) probe de mediu: deşeuri de incubaţie, aşternut din spaţiile de cazare a animalelor, sol, ape reziduale;
g) ouã embrionate;
h) frotiuri;
i) tulpini bacteriene.
2. Prelevarea probelor destinate examenului bacteriologic se realizeazã înaintea instituirii tratamentului antimicrobian.
3. Probele reprezentate de secreţii sau excreţii se prelevã cu ajutorul tampoanelor sterile.
4. Colecţiile patologice din cavitãţile naturale sau de neoformaţie se prelevã prin puncţie cu ajutorul unui ac adaptat la o seringã sterilã.
5. Probele de sânge se prelevã prin puncţie venoasã cu ajutorul unei seringi şi al unui ac sau al unui ac şi al unui tub de recoltare steril, utilizându-se un anticoagulant (EDTA, heparinã).
6. Prelevarea probelor de fecale se efectueazã fie direct din rect sau cloacã cu ajutorul tampoanelor sterile, fie prin prelevarea într-un recipient steril a unei cantitãţi de aproximativ 15-20 g de fecale.
7. Prelevarea probelor de urinã se poate efectua prin cateterism uretral, adaptând o seringã sterilã la cateter sau în timpul micţiunii, în recipiente sterile.
8. Probele de lapte se prelevã în cantitate de 15-20 ml, în recipiente sterile, ulterior igienizãrii mamelonului şi mulgerii primului jet de lapte.

B. Prelevarea şi ambalarea probelor prelevate de la cadavre
1. Se recomandã ca prelevarea probelor provenite de la cadavre sã se facã la cât mai scurt timp dupã moarte, pentru a se evita diseminarea florei bacteriene de putrefacţie.
2. Organele destinate examenului bacteriologic se prelevã înaintea deschiderii tubului digestiv. Se evitã contaminarea lor prin contact direct cu alte organe sau cu produse patologice adiacente.
3. Cadavrele animalelor mici şi mijlocii se expediazã cãtre laborator, de preferat, în totalitate, fãrã a fi în prealabil deschise.
4. Atunci când se trimit la laborator doar organe, acestea sunt întregi, nesecţionate.
5. În cazul animalelor mari, se prelevã şi se expediazã cãtre laborator fragmente mari de organe, precum: lobi hepatici, lobi pulmonari, întregi şi nesecţionaţi.
6. Masa gastro-intestinalã poate fi prelevatã şi expediatã în totalitate, în cazul animalelor mici sau sub formã de fragmente din aceasta, prelevate din zonele cu leziuni, în cazul animalelor mari şi mijlocii. Secţionarea acestor fragmente se face între duble ligaturi, pentru a evita revãrsarea conţinutului.
7. În cazul animalelor mari, oasele lungi, precum femurul, metacarpul şi metatarsul, se trimit nedeschise.
8. Toate probele provenite de la cadavre se ambaleazã separat, în pungi de polietilenã bine închise şi apoi în recipiente/containere închise ermetic, care asigurã condiţiile de biosecuritate, respectiv evitarea posibilitãţii scurgerilor de lichide.
9. Pe exteriorul recipientelor/containerelor se lipesc etichete cu însemnele de biohazard, cu specificaţia: "Material patologic de origine animalã, perisabil şi fragil".
10. Necropsierea cadavrelor este contraindicatã atunci când existã suspiciunea de antrax. În acest caz, se prelevã lichide de puncţie cu ajutorul seringilor cu ac, precum şi secreţii şi excreţii, cu ajutorul tampoanelor sterile.
11. Probele se ambaleazã şi se transportã în containere închise ermetic şi etichetate cu specificaţia "Material patologic de origine animalã cu risc mare de contaminare - ATENŢIE ZOONOZĂ!".
12. În situaţia în care se suspicioneazã bacterioze ce au ca etiologie specii bacteriene anaerobe - de exemplu, Clostridium chauvoei - se evitã aerarea probelor, prin plasarea acestora în recipiente închise ermetic şi prin transportul cât mai rapid posibil la laborator.

C. Prelevarea şi ambalarea probelor de furaje
Probele de furaje se prelevã ca probã medie de 50-100 g în pungi de polietilenã.

D. Prelevarea şi ambalarea probelor provenite din mediu
Prelevarea probelor provenite din mediu se face în pungi de polietilenã sau în recipiente sterile, dupã caz.

E. Probele constituind frotiurile destinate examenului bacterioscopic se pot realiza din sânge, secreţii, excreţii, fecale, raclat de mucoasã, organe, formaţiuni nodulare, alte ţesuturi. Acestea sunt expediate fixate, prin trecerea prin flacãrã.

F. Probele de tulpini bacteriene destinate identificãrii şi tipizãrii unor agenţi patogeni sunt însãmânţate, de regulã, în tuburi cu agar semisolid, incubate timp de 24 ore la temperatura de 37°C, dupã care sunt expediate pentru examinare. Tulpinile de Salmonella spp. sunt expediate în tuburi cu agar nutritiv înclinat.

G. Identificarea probelor
Probele destinate examenului bacteriologic sunt expediate în mod obligatoriu cu o notã de însoţire care cuprinde urmãtoarele date:
1. numãrul şi felul probelor;
2. specia, vârsta, categoria de producţie şi sexul animalelor de la care provin probele;
3. data recoltãrii probelor;
4. provenienţa probelor: proprietarul, adresa proprietarului animalelor de la care provin probele;
5. date epidemiologice, clinice, anatomopatologice;
6. date privind acţiunile imunoprofilactice, eventualele tratamente efectuate în efectivele de animale din care provin probele;
7. date referitoare la furajare, cazare, îngrijire şi alte informaţii;
8. diagnostic prezumtiv.

H. Transportul probelor
1. Intervalul dintre prelevarea probelor şi realizarea examenului bacteriologic trebuie sã fie cât mai redus, pentru a pãstra condiţia microbiologicã iniţialã a probelor - supravieţuirea bacteriilor infectante şi evitarea multiplicãrii celor contaminante.
2. Dupã prelevare, probele destinate examenului bacteriologic sunt expediate la laborator în cel mai scurt timp posibil din momentul recoltãrii sau sunt conservate prin refrigerare ori congelare.
3. Este indicat ca transportul probelor sã se facã în containere izoterme, cu gheaţã.

CAP. VIII
Probe destinate examenelor virusologice, serologice, imunologice şi hematologice

A. Prelevarea de probe de la animalele vii
1. Prelevarea probelor de sânge
a) Pentru examene virusologice se utilizeazã sângele integral, iar pentru examenele serologice se utilizeazã sânge pe coagul sau ser sanguin, obţinut prin puncţia unui vas de sânge profund ori superficial, de dimensiuni adecvate.
b) Atunci când este necesarã decelarea unor anticorpi specifici şi/sau cuantificarea lor în dinamicã, dupã prelevare probele sunt lãsate la temperatura camerei pentru exprimarea serului. Ulterior serul este separat de coagul, decantat şi chiar centrifugat, dupã care este ambalat în mod corespunzãtor.
c) Serul poate fi congelat, cu excepţia serului provenit de la pãsãri.
d) Toate aceste manopere vor fi executate cât mai steril posibil.
e) Probele de sânge pe coagul nu se congeleazã, pentru a se evita hemoliza.
2. Prelevarea probelor de sânge pentru examen virusologic
a) Sângele se prelevã pe anticoagulant (citrat de sodiu, EDTA), de la animale viremice. Prelevarea se face în tuburi sterile vacumate.
b) Dupã prelevare, tuburile de recoltare se agitã uşor pentru omogenizarea conţinutului şi se refrigereazã (2-8°C).Este interzisã congelarea.
c) Cantitatea minimã de sânge ce se recolteazã pentru examene virusologice este de 20-50 ml.
d) Este recomandat ca transportul probelor cãtre laborator sã se efectueze în ziua prelevãrii, la temperaturã de refrigerare.
3. Pentru probele de sânge fãrã anticoagulant
a) Din punct de vedere cantitativ, probele de sânge trebuie sã fie de minimum 7,5 ml, pentru animale mari, şi de minimum 1 ml, pentru animale mici şi pãsãri.
b) Din punct de vedere calitativ, probele nu trebuie sã conţinã substanţe anticoagulante sau corpi strãini şi sã nu fie hemolizate ori contaminate.
c) Prezentarea probelor se face cu ajutorul eprubetelor de unicã folosinţã, din material plastic sau din sticlã, fãrã aditivi, cu dop, identificate lizibil printr-o numerotare corespunzãtoare similarã cu cea a tabelelor însoţitoare.
d) În situaţiile în care serul nu este exprimat sau probele sunt uşor hemolizate, acestea se centrifugheazã 15 minute la 2.000 rotaţii pe minut.
4. Prelevarea de probe de sânge integral, recoltate pe heparina litiatã sau altã substanţã anticoagulantã
Probele de sânge recoltate în tuburi cu substanţã anticoagulantã sunt prelevate pentru testele de detecţie de ã-IFN, cu respectarea urmãtoarelor condiţii:
a) probele de sânge sunt prelevate de la animale în monovette care conţin heparinã litiatã ca anticoagulant, în volum de aproximativ 7,5 ml, identificate numeric în conformitate cu numerele din tabelul anexat documentelor însoţitoare;
b) probele de sânge sunt prelevate steril, nu trebuie sã conţinã coaguli şi nu trebuie sã fie hemolizate;
c) stimularea probelor de sânge integral este efectuatã întro perioadã de timp care nu depãşeşte 12 ore de la momentul recoltãrii, pentru a nu se denatura rezultatele, în condiţiile în care probele au fost transportate şi/sau stocate la o temperaturã de 22°C (± 5°C);
d) în cazul în care se are în vedere existenţa unui virus limfotrop sau se încearcã izolarea viralã din probe de sânge, sângele este recoltat pe anticoagulant - heparinã, EDTA, citrat de sodiu.
5. Prelevarea de sânge pe rondele de hârtie de filtru
În cazul recoltãrii probelor de sânge pe rondele de hârtie de filtru cu reconstituirea ulterioarã în laborator a hemoserului, dupã prelevare, rondelele se usucã complet la aer, apoi se închid etanş într-un recipient şi se menţin la temperatura de 4°C.
6. Prelevarea probelor de sânge pentru examene hematologice
a) Prelevarea probelor de sânge pentru scopul propus se face prin puncţionarea marilor vene, dupã o prealabilã pregãtire a locului de elecţie, prin tundere, dezinfecţie cu alcool sau tincturã de iod, de preferinţã înainte ca animalul sã consume raţia furajerã.
b) Intervalul de timp de la executarea stazei pânã la prelevare nu este mai mare de douã minute, pentru evitarea efectului de hemoconcentraţie progresivã.
c) Sângele se preleveazã în eprubete cu substanţã anticoagulantã de tip K(3)EDTA, în eprubete tip vacutainer, dupã care se agitã uşor, pentru omogenizare, prin rãsturnarea eprubetei de 3-4 ori. Eprubetele sunt bine închise, pentru evitarea evaporãrii plasmei ce poate determina hemoconcentraţie care poate constitui sursã de erori.
d) Eprubeta este prevãzutã cu o etichetã pe care se înscriu:
(i) numãrul probei;
(ii) numãrul matricol al animalului;
(iii) data prelevãrii.
e) Se completeazã corect nota de însoţire a probelor, care cuprinde urmãtoarele: specia, categoria de vârstã a animalului, starea fiziologicã, date clinice.
7. Pãstrarea probelor de sânge
Probele de sânge prelevate în tuburi cu substanţe anticoagulante se pãstreazã la frigider pânã în momentul examinãrii, la temperatura de 4°C, pentru conservarea integritãţii morfologice a elementelor sanguine.
8. Transportul probelor de sânge la laborator
Probele de sânge se transportã la laborator la temperatura de refrigerare. Intervalul de timp de la prelevarea sângelui pânã în momentul examinãrii acestuia nu trebuie sã depãşeascã 24 de ore.
9. Prelevarea probelor de plasmã sanguinã
a) Probele de plasmã sanguinã se prelevã din punct de vedere calitativ astfel încât sã nu prezinte urme de contaminare, hemolizã sau hematii în suspensie.
b) Din punct de vedere cantitativ, proba de plasmã sanguinã trebuie sã fie în volum de aproximativ 500-1.000 æl.
c) Microtuburile de stocare a plasmei stimulate sunt identificate cu numãrul probei, în conformitate cu numerele înscrise în tabelul anexat la documentele însoţitoare, şi cu iniţialele: "N" pentru proba nestimulatã, "B" pentru proba stimulatã cu PPD bovin şi "A" pentru proba stimulatã cu PPD aviarã şi transportate la temperaturi de congelare.
10. Prelevarea probelor de lichid cefalorahidian
a) Lichidul cefalorahidian se preleveazã în mod aseptic, folosindu-se ace şi seringi sterile, prin puncţia canalului rahidian. Şansa de izolare a unor agenţi patogeni din acest tip de probe creşte atunci când participarea meningeanã este exprimatã prin febrã, simptome specifice şi pleiocitozã.
b) Probele prelevate se transportã închise etanş, la temperatura de refrigerare, iar pentru izolare sunt necesare prelucrarea şi inocularea cât mai rapidã a produsului.
c) Este recomandat ca metoda prevãzutã la lit. a) şi b) sã fie folositã pentru izolarea agenţilor etiologici ai encefalomielitelor virale.
11. Prelevarea probelor de lapte
a) Probele de lapte se preleveazã în tuburi sterile prevãzute cu dop etanş. Anterior recoltãrii, mameloanele sunt spãlate, şterse şi dezinfectate, iar primele jeturi de lapte se eliminã, pentru a se reduce riscul contaminãrii bacteriene masive.
b) Probele de lapte pot fi utilizate în vederea efectuãrii examenelor serologice pentru febra aftoasã, leucoza enzooticã a bovinelor, rinotraheita infecţioasã sau diareea viralã a bovinelor ori alte boli, în special cu etiologie viralã, iar transportul se va efectua la temperatura de refrigerare.
12. Prelevarea probelor de material seminal
a) Prelevarea probelor de material seminal se poate realiza din material seminal proaspãt, ca atare, sau din materialul seminal condiţionat în paiete, caz în care la laborator se expediazã sub aceastã formã. Prelevarea probelor de material seminal proaspãt se face prin colectarea acestuia cu ajutorul vaginei artificiale.
b) Metoda de prelevare descrisã se utilizeazã pentru izolarea virusului rinotraheitei infecţioase, al diareii virale a bovinelor şi al arteritei virale a ecvinelor, precum şi pentru alte boli virotice.
c) Transportul probelor de material seminal proaspãt se realizeazã la temperaturi de refrigerare, iar pentru materialul seminal congelat, condiţionat în paiete, transportul se realizeazã în azot lichid la temperatura de -196°C.
13. Prelevarea probelor de secreţii nazale
a) Pentru prelevarea probelor de secreţii nazale în fazele acute de boalã, în scopul izolãrii de agenţi virali, se utilizeazã tampoane sterile din vatã sau tifon, care se introduc în cavitãţile nazale, executându-se mişcãri de rotaţie şi de translaţie, cu o presiune moderatã, evitându-se lezionarea mucoasei.
b) Dupã prelevare, tamponul se introduce într-un tub steril cu mediu de transport şi se menţine la temperaturã de refrigerare, expediindu-se rapid cãtre laborator.
c) Aceastã metodã se preteazã pentru izolarea herpesvirusului rinotraheitei infecţioase a bovinelor, a virusurilor parainfluenţei, a adenovirusurilor, în cazul virusului rinopneumoniei şi al arteritei virale a ecvinelor sau al virusurilor influenţei ecvine, precum şi pentru alţi agenţi etiologici virali.
d) Tampoanele nazale care conţin celulele descuamate de la suprafaţa mucoasei nazale pot servi la obţinerea de frotiuri ca atare, pe lame de sticlã sau consecutiv centrifugãrii, cu depunerea sedimentului celular pe lame, în vederea detecţiei de antigen prin imunofluorescenţã sau prin teste imunocitoenzimatice, dupã uscarea la aer şi fixarea în acetonã a frotiurilor.
e) Tehnicile prevãzute la lit. a)-d) se utilizeazã pentru diagnosticul rapid al rinotraheitei infecţioase a bovinelor, al rinopneumoniei şi al arteritei virale ecvine, cu specificarea cã frotiurile obţinute din scurgeri nazale purulente sau hemoragice pot fi fals negative, chiar la animale cu diagnostic pozitiv de boalã.
14. Prelevarea probelor de secreţie ocularã
a) Probele de secreţie ocularã se preleveazã cu ajutorul tampoanelor sterile ce se introduc în sacul conjunctival, sub pleoapa superioarã şi cea inferioarã, dupã care se imerseazã în mediul de transport.
b) Pentru detecţia directã de antigen se executã frotiuri pe lame de sticlã, iar pentru izolare de virus se fac inoculãri.
c) Metoda prevãzutã la lit. a) şi b) se utilizeazã pentru izolarea virusurilor care se eliminã într-o anumitã fazã a bolii pe calea mucoaselor oculo-nazale, precum virusul rinotraheitei infecţioase a bovinelor, adenovirusuri, virusul rinopneumoniei şi al arteritei virale a ecvinelor, morbilivirusul maladiei Carre, şi se recomandã în metodologia de diagnostic al pestei bovine.
d) Condiţionarea şi transportul tampoanelor prelevate pentru izolarea de virus trebuie sã îndeplineascã aceleaşi cerinţe, din punctul de vedere al compoziţiei şi calitãţii mediului de transport şi al menţinerii lor la o temperaturã de refrigerare între 2-8°C sau de congelare la cel puţin -80°C.
15. Prelevarea probelor de secreţii prepuţiale şi vaginale
a) În cazul leziunilor de balanopostitã sau vaginitã, eşantioanele de secreţii prepuţiale şi vaginale se preleveazã cu ajutorul tampoanelor sterile introduse şi menţinute un scurt timp în cavitãţile respective şi imersate ulterior în mediul de transport sau prin lavaj prepuţial cu ser fiziologic steril.
b) În cazul existenţei leziunilor vizibile şi circumscrise, se preleveazã secreţii de la nivelul acestora.
c) În momentul extragerii tampoanelor din cavitãţi se evitã atingerea acestora de piele.
d) Pentru detecţie directã de antigen sau pentru cazurile prevãzute la lit. a) şi b), se poate recurge la raclajul acestor mucoase şi la executarea de frotiuri pe lame de sticlã, materialul raclat putându-se folosi pentru izolare de virus pe suport adecvat.
e) Prelevarea de probe din secreţiile prepuţiale este posibil a fi realizatã prin lavajul cavitãţii cu o soluţie salinã sterilã, urmatã apoi de colectarea acestora.
f) Aceste probe pot fi supuse metodelor de izolare a herpesvirusului rinotraheitei infecţioase bovine şi a morbilivirusului maladiei Carre.
g) Transportul probelor se realizeazã la temperaturi de refrigerare cuprinse între 2-8°C sau de congelare la cel puţin -80°C.
16. Prelevarea probelor de epitelii cutanate sau ale mucoaselor
a) Prelevarea probelor de epitelii se adreseazã aproape în exclusivitate diagnosticului în bolile veziculoase, precum febra aftoasã, boala veziculoasã a porcului şi stomatita veziculoasã.
b) Prelevarea şi prelucrarea acestei categorii de probe se fac cu ajutorul truselor ce conţin materialele necesare, iar ambalarea şi expedierea acestora se fac în condiţii speciale, conform prevederilor legale referitoare la bolile veziculoase ale animalelor, cuprinse în Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 113/2007 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind mãsurile pentru combaterea febrei aftoase.
c) Proba idealã prelevatã de la orice specie afectatã de boli veziculoase este cea de epiteliu al aftelor recent sparte sau proba de lichid din afte nedeschise, extras cu seringa, dupã care se preleveazã cu o forfecuţã lamboul epitelial al respectivei afte, în cantitate de cel puţin 1-2 g pentru fiecare probã.
d) Aceste fragmente de epiteliu se preleveazã din zonele predilect afectate, de la speciile susceptibile, în special din zona bucalã şi peribucalã, din zona podalã, iar de la femele este posibil şi din zona mamarã.
e) Prelevarea probelor de epiteliu cutanat în alte cazuri decât cel de suspiciune a bolilor veziculoase se poate realiza prin biopsie cutanatã, când, sub anestezia localã, se preleveazã o zonã de epiderm de formã elipticã, care va cuprinde zona cu leziuni şi zona adiacentã nemodificatã.
f) Probele se ambaleazã corespunzãtor şi se pot utiliza pentru izolare de virus sau pentru examene electrono-microscopice.
g) Metoda este recomandatã pentru decelarea unor poxvirusuri, agenţi cauzali ai variolei bovine sau dermatitei infecţioase a taurinelor.
h) Pentru diagnosticul ectimei contagioase se preleveazã prin raclaj cruste bucale sau peribucale.
i) Diagnosticul parvovirusului canin la animalele afectate de episoade diareice se realizeazã prin imunodetecţia de antigen pe frotiuri obţinute din raclajul feţei dorsale a limbii.
j) Transportul probelor se realizeazã la temperaturi de refrigerare cuprinse între 2-8°C, sau de congelare la cel puţin -80°C.
17. Prelevarea probelor de secreţii bucofaringoesofagiene
a) Prelevarea probelor de secreţii şi epiteliu faringoesofagian este o metodã alternativã recoltãrii probelor de epitelii şi lichide veziculare în suspiciunile de boli veziculoase, atunci când animalele sunt într-o fazã avansatã a bolii sau când evoluţia este subclinicã.
b) Aceastã metodã de prelevare, denumitã probang, presupune utilizarea pentru bovine şi ovine a unei chiurete speciale, în vederea raclãrii mucoasei bucofaringiene, iar pentru porcine utilizarea unor tampoane faringiene.
c) Prelucrarea probelor se realizeazã conform instrucţiunilor şi cu ajutorul truselor speciale pentru prelevare, iar ambalarea şi expedierea probelor la laborator se realizeazã conform prevederilor legale cu privire la bolile veziculoase.
d) Transportul probelor se realizeazã la temperaturi de refrigerare cuprinse între 2-8°C sau de congelare la temperaturi de cel puţin -80°C.
18. Prelevarea probelor de fecale
a) Fecalele servesc ca material patologic pentru izolarea sau detecţia de antigen în cazul enterovirusurilor, adenovirusurilor, parvovirusurilor, coronavirusurilor, rotavirusurilor în diagnosticul suspiciunilor de influenţã aviarã şi pentru alte boli.
b) Se preleveazã o cantitate mai mare de fecale eliminate recent, fie cu ajutorul unui instrument de prelevare, în recipiente sterile prevãzute cu dop, fie cu ajutorul unor tampoane rectale sau cloacale, în cazul prelevãrii de probe de la pãsãri.
c) Aceste tampoane se introduc dupã prelevare în tuburi sterile.
d) Tampoanele se transportã la laborator uscate sau imersate în mediul de transport specific.

B. Prelevarea de probe de la cadavre de animale
1. Prelevarea de probe de la animale moarte sau tãiate în scop de diagnostic se realizeazã consecutiv efectuãrii examenului necropsic şi constã în prelevarea de organe interne, parenchimatoase sau cavitare, secreţii ori excreţii, atât de la animale tinere sau adulte, cât şi de la avortoni.
2. Este necesarã cunoaşterea patogenezei virozelor suspicionate, deoarece organul afectat lezional nu este întotdeauna locul predilect al replicãrii virale, de exemplu formele nervoase de rinopneumonie ecvinã, în care herpesvirusul ecvin 1 nu poate fi izolat din creier ci din ficat, pulmon şi timus, iar de la animalele în viaţã din leucocitele circulante.
3. Pentru stabilirea unui diagnostic etiologic cert este necesarã uneori şi expedierea de probe corespunzãtoare prelevate de la animale tãiate în scop de diagnostic.
4. De la animalele mici, mijlocii şi de la categoria tineret a speciilor de animale de talie mare se poate expedia la laborator cadavrul întreg, iar de la animalele mari se trimit la laborator organe sau fragmente de organe, prelevate cât mai aseptic posibil.
5. Prelevarea probelor trebuie realizatã cât de repede posibil, înaintea invadãrii cadavrului de cãtre germenii saprofiţi şi a apariţiei unor modificãri autolitice care ar interfera cu obţinerea unor rezultate corecte la investigaţiile ulterioare, de exemplu, pentru izolarea biotipului citopatogen de virus al diareei virale bovine, din probe de intestin şi plãci Peyer sau prin detecţia de antigen prin imunofluorescenţã pe amprente de sistem nervos central, pentru rabie.
6. În eventualitatea realizãrii unui diagnostic complex de laborator - virusologic, bacteriologic şi toxicologic - sunt trimise cantitãţi suficiente din fiecare categorie de probe.
7. Diagnosticul în bolile virale presupune uneori şi decelarea prin tehnici histopatologice a leziunilor tipice, a unor incluzii specifice produse de virusul rabiei, al variolei ori de alte virusuri.
8. Pentru unele boli este necesar sã se expedieze la laborator animale muribunde, iar pentru alte boli, cum ar fi cazul unor viroze enterice, rotaviroza şi gastroenterita transmisibilã a purceilor, trebuie trimise la laborator animale clinic sãnãtoase din focare de boalã.
9. Probele prelevate de la animale moarte sunt ambalate corespunzãtor în recipiente etanşe sau în saci dubli de plastic, între care se introduce vatã sau rumeguş de lemn îmbibat cu substanţe dezinfectante.
10. Este necesarã menţinerea probelor la temperatura de refrigerare pe durata transportului, în special pe durata anotimpului cãlduros.
11. Organele sau probele de organe se preleveazã cu ajutorul unor instrumente adecvate şi utilizate numai în acest scop, precum bisturie, cuţite, foarfeci de diferite dimensiuni, cleşti, dãlţi, fierãstraie.
12. Prosectorul, persoana care preleveazã probele şi ajutoarele acestuia trebuie sã fie echipate în mod corespunzãtor cu echipament de protecţie.
13. În funcţie de scopul urmãrit, de boala suspicionatã şi de talia animalului se trimit la laborator organe întregi sau porţiuni de organe parenchimatoase - ficat, splinã, rinichi, pulmon şi saci aerieni, miocard - organe cavitare - stomac, vezicã urinarã, intestin, în special intestin subţire.
14. Organele prelevate sunt însoţite întotdeauna de ţesutul limforeticular aferent, alãturi de tonsile sau bursa Fabricius, pulmon cu limfonodurile bronhice, intestin cu lanţul limfonodal mezenteric.
15. De la animale tinere sau de la avortoni se preleveazã şi timusul.
16. În cazul expedierii la laborator a unor fragmente de organ, acestea trebuie sã fie reprezentative pentru tipul de leziune existent şi sã conţinã zone de ţesut normal şi zone afectate.
17. În cazul suspiciunii de viroze neurotrope, precum rabia, boala lui Aujeszky sau encefalite virale, trebuie prelevate probe de sistem nervos central, tot creierul la animale de talie micã şi fragmente sau jumãtate de emisferã cerebralã de la animale mari, cuprinzând bulb, corn Ammon, pentru detecţie de antigen, izolare de virus, bioprobã pe animale de laborator.
18. În cazul detecţiei de antigen prin imunofluorescenţã pe amprente din material patologic primar pentru diagnosticul rabiei, între moartea animalului şi prelevarea creierului nu trebuie sã treacã mai mult de 12 ore vara şi 24 de ore iarna.
19. Dacã durata este mai mare de 24 de ore, proba/cadavrul trebuie congelatã/congelat.
20. Prelevarea lichidelor organice, precum transsudatele şi exudatele din cavitãţile virtuale ale organismului - cavitatea pleuralã, pericardicã şi peritonealã -, se realizeazã pentru izolare de virus sau examene serologice. Acestea se preleveazã de la avortoni ori de la animale tinere sau adulte.
21. În cazul în care nu se expediazã cadavrul în întregime sau organele respective în conexiunile anatomice normale, aceste lichide se pot preleva separat şi se introduc apoi în recipiente sterile şi etanşe.
22. În caz de suspiciune de pestã porcinã clasicã, pentru efectuarea testelor de detecţie de antigen sau izolare de virus din mãduva roşie hematogenã este necesarã expedierea sternului animalelor afectate, tonsile, splinã, rinichi şi limfonoduri limfatice.
23. În caz de avort, pe lângã avorton se trimit şi fragmente placentare şi lichide perifetale.
24. Dupã prelevare, probele se individualizeazã cu înscris vizibil ce nu se şterge în cursul manipulãrilor şi sunt supuse unor operaţiuni de condiţionare şi ambalare, pentru îndeplinirea a douã deziderate majore, şi anume: conservarea satisfãcãtoare a materialelor patologice cu menţinerea viabilitãţii eventualilor agenţi virali şi excluderea posibilitãţilor de contaminare a mediului pe durata transportului cãtre laborator.
25. În cursul transportului este necesarã menţinerea acestor probe la o temperaturã optimã, precum temperatura de refrigerare, de congelare pe zãpadã carbonicã, uneori fiind posibilã şi menţinerea acestora pentru o perioadã scurtã de timp la temperatura mediului ambiant, dar constantã, evitându-se variaţiile mari de temperaturã, nocive pentru infectivitatea virusurilor sau inadecvate menţinerii structurilor ce servesc detecţiei prin teste de laborator.
26. Transportul la laborator se efectueazã în condiţii care asigurã o temperaturã aproape de refrigerare şi cât mai rapid posibil, mai ales în cazul virusurilor cu rezistenţã scãzutã în mediu sau al suspicionãrii evoluţiei unor viroze majore.
27. În cazul virusurilor cu rezistenţã scãzutã în mediu, pe durata transportului cãtre laborator probele sunt însoţite de un delegat instruit care rãspunde de securitatea acestora, iar probele se transportã în recipiente care sã asigure condiţiile de biosecuritate.
28. Probele de hemoser sunt trimise la laborator în micromixuri acoperite cu dop, care sunt bine fixate în plãcile ELISA, cu numãr curent înscris pe fiecare probã, însoţite de tabele de individualizare a probelor, în ordinea prezentatã în tabelul de mai jos:


┌─┬────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┐
│ │ 1  │  2  │  3  │  4  │  5  │  6  │  7  │  8  │  9  │ 10  │  11 │ 12  │
├─┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│A│Pr.1│ Pr.9│Pr.17│Pr.25│Pr.33│Pr.41│Pr.49│Pr.57│Pr.65│Pr.73│Pr.81│Pr.89│
├─┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│B│Pr.2│Pr.10│Pr.18│Pr.26│Pr.34│Pr.42│Pr.50│Pr.58│Pr.66│Pr.74│Pr.82│Pr.90│
├─┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│C│Pr.3│Pr.11│Pr.19│Pr.27│Pr.35│Pr.43│Pr.51│Pr.59│Pr.67│Pr.75│Pr.83│Pr.91│
├─┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│D│Pr.4│Pr.12│Pr.20│Pr.28│Pr.36│Pr.44│Pr.52│Pr.60│Pr.68│Pr.76│Pr.84│Pr.92│
├─┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│E│Pr.5│Pr.13│Pr.21│Pr.29│Pr.37│Pr.45│Pr.53│Pr.61│Pr.69│Pr.77│Pr.85│Pr.93│
├─┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│F│Pr.6│Pr.14│Pr.22│Pr.30│Pr.38│Pr.46│Pr.54│Pr.62│Pr.70│Pr.78│Pr.86│Pr.94│
├─┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│G│Pr.7│Pr.15│Pr.23│Pr.31│Pr.39│Pr.47│Pr.55│Pr.63│Pr.71│Pr.79│Pr.87│Pr.95│
├─┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│H│Pr.8│Pr.16│Pr.24│Pr.32│Pr.40│Pr.48│Pr.56│Pr.64│Pr.72│Pr.80│Pr.88│Pr.96│
└─┴────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘



29. Cantitatea minimã de hemoser trebuie sã fie de 0,5 mililitri, pentru fiecare afecţiune viralã.
30. Acesta trebuie sã fie limpede, nehemolizat şi fãrã contaminare bacterianã.
31. Pentru probele de organe destinate izolãrii de virus acestea se transportã la temperaturi de congelare.

C. Reguli specifice pentru unele boli
1. Reguli de prelevare, ambalare, identificare şi conservare a probelor pentru diagnosticul pestei porcine clasice
a) Diagnosticul de laborator al pestei porcine clasice presupune realizarea de investigaţii pe probe prelevate în anumite faze ale bolii şi din locuri de elecţie bine definite, respectiv organe sau ţesuturi provenind de la unul sau mai multe animale afectate şi care sã corespundã calitativ şi cantitativ scopurilor cerute.
b) Prelevarea probelor se face de cãtre medicul veterinar sau de cãtre personalul tehnic specializat, sub supravegherea nemijlocitã a unui medic veterinar.
c) Probele se preleveazã şi se manipuleazã cu respectarea obligatorie a mãsurilor speciale pentru preîntâmpinarea diseminãrii bolii din locul de prelevare.
d) Dupã prelevare, probele se individualizeazã cu înscris vizibil, care nu se şterge în cursul manipulãrilor, şi sunt supuse unor operaţiuni de condiţionare şi ambalare, pentru îndeplinirea a douã deziderate majore, şi anume: conservarea satisfãcãtoare a materialelor patologice, cu menţinerea viabilitãţii eventualilor agenţi virali, şi excluderea posibilitãţilor de contaminare a mediului pe durata transportului cãtre laborator.
e) În cursul transportului este necesarã menţinerea acestor probe la o temperaturã optimã, precum temperatura de refrigerare, uneori fiind posibilã şi menţinerea, pentru o perioadã scurtã de timp, la temperatura mediului ambiant dar constantã, evitându-se variaţiile mari de temperaturã, nocive pentru infectivitatea virusurilor sau inadecvate menţinerii structurilor care servesc detecţiei prin teste de laborator.
f) Toate probele sunt expediate cu o notã de însoţire completatã şi semnatã de medicul veterinar care a prelevat probele şi vizatã de direcţia sanitarã-veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti.
g) Nota de însoţire trebuie sã cuprindã urmãtoarele date:
(i) numele şi adresa proprietarului animalelor unde a apãrut boala şi data expedierii probelor la laborator;
(ii) boala suspectatã;
(iii) probele trimise, testele solicitate, mediul de transport folosit şi data recoltãrii probelor;
(iv) diferite specii de animale din fermã şi numãrul, vârsta şi sexul fiecãrui animal afectat, precum şi numerele de identificare ale acestora;
(v) perioada de timp de când animalele sunt în fermã sau în gospodãrie, iar dacã animalele au sosit recent la fermã, locul de provenienţã sau origine;
(vi) data primelor cazuri de îmbolnãvire şi a cazurilor sau pierderilor ulterioare;
(vii) descrierea rãspândirii bolii în efectiv;
(viii) numãrul animalelor moarte, vârsta, sexul şi rasa acestora;
(ix) semnele clinice şi durata acestora;
(x) tipul şi standardul fermei agricole, inclusiv tipul de hranã disponibilã;
(xi) lista şi descrierea probelor examinate post-mortem, data examinãrii şi constatãrile notate;
(xii) medicamente deja administrate animalelor şi data administrãrii acestora;
(xiii) orice vaccin deja administrat animalelor şi data administrãrii acestuia.
h) Informaţiile cuprinse în nota de însoţire prevãzutã la lit. f) sunt completate într-un proces-verbal ce însoţeşte nota menţionatã; procesul-verbal este vizat de direcţia sanitar-veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti.
i) În cazul suspiciunii de pestã porcinã clasicã, pentru efectuarea testelor de detecţie de antigen sau izolare de virus este necesarã expedierea de sânge şi a urmãtoarelor organe:
(i) stern de la animale afectate;
(ii) tonsile;
(iii) splinã şi rinichi;
(iv) limfonoduri limfatice, precum cele retrofaringiene, parotidiene, mandibulare sau mezenterice;
(v) porţiunea distalã a ileonului.
j) Organele sau probele de organe se preleveazã cu ajutorul unor instrumente sterile, utilizate numai în acest scop, precum bisturie, cuţit, foarfeci de diferite dimensiuni, cleşte, daltã, fierãstrãu;
k) Instrumentele folosite la prelevarea probelor pot fi folosite la alt animal numai dupã ce au fost sterilizate, pentru a se evita contaminarea acestora cu material viral de la animalul anterior şi inducerea de rezultate eronate, în cazul izolãrii virusului pe culturi celulare sau efectuãrii testelor de biologie molecularã;
l) Instrumentele pot fi sterilizate la locul recoltãrii, timp de 20 de minute, într-un boiler care poate fi încãlzit pe un arzãtor alimentat de la o sursã de gaz portabilã sau folosind o sursã localã de combustibil;
m) Dacã nu existã mai multe seturi de instrumente sterile, pot fi utilizate instrumente de sterilizare în etanol 100%. Acele pentru puncţie nu trebuie sã se foloseascã de la un animal la altul fãrã a se spãla şi steriliza în prealabil.
n) Substanţele dezinfectante nu sunt folosite pe sau lângã ţesuturile care trebuie prelevate, pentru a nu se afecta infectivitatea virusului, necesarã în cazul izolãrii pe culturi celulare.
o) Prosectorul, persoana care preleveazã probe şi ajutoarele acestuia trebuie sã fie echipate în mod corespunzãtor cu echipament de protecţie;
p) Echipamentele folosite într-o gospodãrie sau unitate sunt decontaminate.
q) Probele prelevate de la animale moarte sunt ambalate în recipiente etanşe sau în saci dubli de plastic, între care se introduce vatã sau rumeguş de lemn îmbibat cu substanţe dezinfectante.
r) Este de preferat sã se foloseascã câte o pungã pentru fiecare organ, urmând ca aceasta sã fie închisã foarte bine, pentru a se evita scurgerile de lichide.
s) Punga prevãzutã la lit. r) se plaseazã apoi într-o altã pungã, iar între ele se pune o etichetã care sã specifice ce organ este transportat, numãrul probei şi proprietarul. Se atribuie un numãr pentru fiecare animal.
t) Este recomandabil sã se evite ca toate organele de la un animal sã se punã într-o singurã pungã, deoarece încãrcãtura bacterianã diferã de la un organ la altul, iar infecţiile bacteriene pot perturba încercãrile de izolare a virusurilor pe culturi celulare, îngreunând astfel foarte mult testele de diagnostic.
ţ) Toate pungile cu organe prelevate de la animale supuse investigaţiilor se pun ulterior într-o pungã mai mare cu vatã. Apoi se transportã cât mai repede posibil la laborator, folosindu-se lãzi izoterme.
u) Pentru examenele virusologice efectuate pentru diagnosticul pestei porcine clasice, sângele poate fi utilizat ca sânge integral, sânge coagulat sau ser sanguin. Acesta se obţine prin puncţia unui vas de dimensiuni adecvate, profund sau superficial, confluentul jugular sau auricularã.
v) În cazul suspiciunii de pestã porcinã clasicã, este de preferat sã se foloseascã vacutainere care împiedicã contaminarea probelor.
w) Atunci când este urmãritã decelarea de anticorpi specifici antivirusului pestei porcine clasice, probele sunt lãsate la temperatura camerei dupã prelevare, pânã la coagulare, apoi coagulul este decolat cu o baghetã, iar tuburile sunt menţinute la temperatura de refrigerare pânã exprimã serul.
x) Sângele coagulat nu trebuie sã stea mai mult de douã zile pânã la examinare. În aceastã perioadã serul este separat, decantat şi uneori centrifugat, dupã care este plasat în tuburi micromix de 1 ml şi se congeleazã. Toate aceste manopere sunt efectuate cât mai steril posibil.
y) Pentru a se evita hemoliza, probele de sânge coagulat nu se congeleazã.
2. Reguli privind transportul probelor pentru diagnosticul pestei porcine clasice
a) Transportul probelor la laborator se efectueazã cât mai rapid posibil şi în condiţii care asigurã o temperaturã aproape de refrigerare, prin utilizarea de lãzi izoterme ce asigurã o izolare bunã de mediul înconjurãtor, în care se pun pungi de gheaţã închise ermetic.
b) În cazul în care se urmãreşte detecţia antigenului viral pestos sau se încearcã izolarea virusului din probe de sânge considerat viremic, acesta este recoltat în tuburi cu substanţã anticoagulantã, precum heparinã, EDTA sau citrat de sodiu.
c) Probele nu se congeleazã, deoarece prin congelare şi decongelare se sparg celulele care conţin antigene virale şi nu mai pot fi folosite pentru diagnosticul prin teste rapide, precum testul de imunofluorescenţã directã.
d) Pe durata transportului cãtre laborator, probele sunt însoţite de un delegat instruit care rãspunde de securitatea acestora.
e) Transportul se realizeazã în recipiente care asigurã condiţii de biosecuritate şi evitã posibilitatea scurgerilor de lichide din recipiente şi diseminarea virusului pestos în mediu.
f) În cazul transportului probelor prelucrate primar de la laboratoarele judeţene la Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, atunci când se recurge la serviciile unor firme specializate de transport, pe exteriorul pachetului sunt lipite etichete cu însemnele de biohazard, specificându-se:

"Material patologic animal, perisabil şi fragil.
A se deschide numai în laborator"

NOTA CTCE
---------
Reprezentarea graficã a Biohazard, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 339 din 01.05.2008, la pagina 19, a se vedea imaginea asociatã.

3. Reguli de prelevare, prelucrare primarã, ambalare, identificare, conservare şi transport al probelor pentru diagnosticul rabiei
a) Probele destinate examenelor de laborator în cazul suspiciunii de rabie, precum cadavre sau sistem nervos central, sunt ambalate în pungi de plastic, flacoane din plastic sau în cutii speciale, astfel încât sã se evite orice scurgeri de lichide şi diseminarea virusului.
b) Transportul este efectuat în containere etichetate cu menţiunea "PROBE BIOLOGICE CU RISC MARE DE CONTAMINARE - ATENŢIE RABIE", la temperaturi de refrigerare sau congelare.
c) Prospeţimea probelor trebuie sã se încadreze într-o perioadã maximã de 24 de ore în timpul iernii şi de 12 ore în timpul verii.
d) Proba de sistem nervos central prelevatã este refrigeratã la temperatura de 2-80°C, iar dacã au trecut peste 24 de ore de la moartea animalului, proba se congeleazã la temperatura de -8°C/-22°C.
e) Condiţiile prevãzute la lit. d) exclud examenul histopatologic.
f) Dacã proba de sistem nervos central nu se poate preleva în timp util, se congeleazã craniul întreg.
g) Integritatea sistemului nervos central este obligatorie, pentru a putea fi evidenţiate structurile anatomice, precum bulbul, cornul lui Ammon, cerebelul şi scoarţa cerebralã.
h) Pentru prelevarea şi manipularea probelor se aplicã mãsuri stricte de protecţia muncii şi de biosecuritate. În acest context, se impune purtarea unui echipament de protecţie individual, la care se adaugã mascã de unicã folosinţã, ochelari de protecţie, câte douã perechi de mãnuşi chirurgicale la o singurã utilizare.
i) Sunt obligatorii dezinfecţia instrumentelor şi a mesei de lucru folosite pentru necropsierea cadavrului suspectat şi prelevarea probelor, conform normelor în vigoare, precum şi spãlarea şi dezinfecţia mâinilor operatorului.
j) Pe nota de însoţire a probelor prelevate se menţioneazã, cu exactitate, originea animalului, prin precizarea numelui şi prenumelui proprietarului, a domiciliului şi a telefonului acestuia, modificãrile comportamentale sau ale stãrii fiziologice a animalului; dacã animalul investigat a agresat, a muşcat sau a zgâriat diverse persoane, se înscriu datele de identificare şi domiciliul acestora.
k) Se aplicã mãsuri stricte de transport, în vederea ecarisãrii cadavrelor sau a probelor de sistem nervos central, a materialelor consumabile folosite la manipularea probelor, precum şi a animalelor de laborator - şoareci albi - folosite pentru precizarea diagnosticului.
4. Prelevarea de probe pentru diagnosticul serologic al bolilor endemice
Se face în douã etape, probe perechi, pentru determinarea titrului de anticorpi în dinamicã şi a categoriei de anticorpi, prima serie de probe recoltându-se în faza acutã de boalã şi seria a doua în faza de convalescenţã, dupã 2-3 sãptãmâni; uneori, evidenţierea anticorpilor de tip IgM, caracteristici rãspunsului imun primar, permite diagnosticul serologic pe o singurã probã de ser.
5. Probele de ser sanguin prelevate de la cai şi asini destinaţi exportului sau exportului temporar
Se solicitã examene de laborator pentru supravegherea anemiei infecţioase ecvine, arteritei virale ecvine, morvei şi durinei, care trebuie sigilate cu sigiliu metalic cu numãr, iar notele de însoţire şi tabelele trebuie sã fie vizate şi semnate de direcţia sanitar-veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti.
6. Pentru arterita viralã ecvinã
Pentru efectuarea testului de virusneutralizare trebuie sã se respecte urmãtoarele condiţii:
a) probele de sânge prelevate sunt în cantitate de 4-5 ml, prelevarea se efectueazã în vacutainere sterile fãrã anticoagulant, dupã care se lasã la temperatura camerei pentru exprimarea serului;
b) serul obţinut (1,5-2 ml) se prelevã în condiţii de sterilitate într-un tub de plastic steril, închis etanş, pe care se înscriu datele de identificare ale animalului şi menţiunea "pentru arterita viralã ecvinã";
c) tubul este pãstrat şi transportat cãtre laboratoarele de analizã, la temperatura de refrigerare;
d) probele se trimit înainte cu cel puţin 10 zile lucrãtoare faţã de data de ieşire a animalului din ţarã.
7. Probele de ser sanguin de pasãre destinate examenului serologic în tifozã aviarã şi micoplasmozã se conservã la temperatura de 4-8°C şi este interzisã congelarea.

CAP. IX
Probe prelevate de la animale acvatice şi insecte utile destinate examinãrii de laborator

A. Definiţii
În sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. animal acvatic - peştii, inclusiv icrele sau gameţii, moluştele şi crustaceele vii din întreprinderi de acvaculturã sau animalele acvatice provenite din mediul sãlbatic, în scop de creştere sau pentru repopulare a mediului acvatic. Nu sunt incluşi amfibienii, reptilele, pãsãrile şi mamiferele acvatice;
2. probã - un numãr reprezentativ de exemplare de peşti sau de alte animale acvatice ori de organe ale acestora, din aceeaşi specie sau din specii diferite, dar cu aceeaşi provenienţã şi sursã de alimentare cu apã, pentru care se poate efectua un diagnostic complet de laborator.

B. Prelevarea probelor de peşte
1. Materiale necesare prelevãrii de probe:
a) instrumentar steril: foarfece, pensã;
b) tuburi sterile;
c) mediu de transport, Eagle MEM/IC65, cu 2% antibiotic şi 10% ser fetal;
d) pungi din plastic cu sistem de etanşeizare, gheaţã, cutii termoizolante, marker permanent, hârtie absorbantã, etichete;
e) echipament de protecţie: mãnuşi, cizme de cauciuc, halat.
2. Prelevarea probelor de peşte pentru diagnosticul bolilor virale
a) Pentru diagnosticul bolilor virale ale peştilor, în funcţie de mãrimea peştilor, se prelevã urmãtoarele probe:
(i) alevini şi peşti cu dimensiunea sub 4 cm: peştele întreg, fãrã sacul vitelin, dacã este prezent;
(ii) peşti cu dimensiunea de 4-6 cm: toatã masa visceralã, inclusiv rinichiul şi encefalul;
(iii) peşti cu dimensiunea de peste 6 cm: rinichiul, splin, şi, dupã caz, cordul sau encefalul;
(iv) peşti reproducãtori: se preleveazã lichid ovarian şi/sau ţesut.
b) În funcţie de statusul clinic, se îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
(i) în cazul infecţiei clinice, în raport cu mãrimea peştelui, se prelevã puiet de peşte întreg sau masã visceralã, iar dintre organe, rinichiul anterior, splina şi, dupã caz, cordul sau encefalul. O probã este formatã din minimum 10 exemplare de peşte cu semne clinice şi/sau modificãri anatomopatologice şi este împãrţitã în douã probe comasate de câte 5 peşti;
(ii) pentru detecţia purtãtorilor asimptomatici, probele constau în comasãri de câte 5 peşti sau din organe ale acestora. Probele comasate de lichid ovarian provenite de la 5 reproducãtori nu trebuie sã depãşeascã în volum 5 ml, adicã 1 ml/peşte reproducãtor. Numãrul de exemplare de peşte prelevat este în conformitate cu prevederile anexei nr. 1 la Norma sanitarã veterinarã privind planurile de prelevare, metodele de diagnostic, determinarea şi confirmarea prezenţei septicemiei hemoragice virale - SHV - şi necrozei hematopoetice infecţioase - NHI - la peşti, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 471/2002 . În ambele cazuri, probele comasate de organe trebuie sã conţinã minimum 0,5 g de ţesut.
3. Prelevarea probelor de peşte pentru diagnosticul bolilor bacteriene şi parazitare
În funcţie de statusul clinic, se îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
(i) în cazul infecţiei clinice sau al unei mortalitãţi anormale, se prelevã cel puţin 10 peşti care prezintã semne clinice şi anatomopatologie şi care se repartizeazã în douã probe comasate de câte 5 peşti;
(ii) în scopul detectãrii purtãtorilor asimptomatici de germeni bacterieni patogeni se preleveazã un numãr corespunzãtor de exemplare, pentru a se asigura detecţia animalelor bolnave la un nivel de confidenţã de 95%, cu o prevalenţã a bolii de 2%, conform tabelului de mai jos:
Numãrul de exemplare de animale acvatice care trebuie prelevate în funcţie de mãrimea lotului, pentru a asigura o prevalenţã de 2%, 5% sau 10%


┌────┬───────────────┬──────────────────┬──────────────┬───────────────┐
│Nr. │Mãrimea lotului│Prevalenţã 2%,    │Prevalenţã 5%,│Prevalenţã 10%,│
│crt.│               │numãr de exemplare│  numãr de    │    numãr de   │
│    │               │                  │  exemplare   │    exemplare  │
├────┼───────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ 1. │       50      │       50         │       35     │        20     │
├────┼───────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ 2. │      100      │       75         │       45     │        23     │
├────┼───────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ 3. │      250      │      110         │       50     │        25     │
├────┼───────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ 4. │      500      │      130         │       55     │        26     │
├────┼───────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ 5. │     1000      │      140         │       55     │        27     │
├────┼───────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ 6. │     1500      │      140         │       55     │        27     │
├────┼───────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ 7. │     2000      │      145         │       60     │        27     │
├────┼───────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ 8. │     4000      │      145         │       60     │        27     │
├────┼───────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ 9. │   10.000      │      145         │       60     │        27     │
├────┼───────────────┼──────────────────┼──────────────┼───────────────┤
│10. │  100.000      │      150         │       60     │        30     │
│    │  sau mai mult │                  │              │               │
└────┴───────────────┴──────────────────┴──────────────┴───────────────┘


Dupã Ossiander & Wedemeyer, 1973.

(iii) probele sunt constituite din exemplare cu dimensiuni de peste 4 cm. Se constituie probe comasate de 5 peşti.
4. Prelevarea probelor de moluşte bivalve
a) Prelevarea probelor pentru diagnosticul bolilor declarabile
(i) Prelevarea probelor de moluşte se realizeazã conform cu tabelul menţionat la pct. 3, asigurându-se detecţia agenţilor patogeni la un nivel de confidenţã de 95%, cu o prevalenţã a bolii de 2%.
(ii) Probele se preleveazã de douã ori pe an, primãvara şi toamna.
(iii) Probele conţin moluşte bivalve de vârste diferite sau moluşte din categoriile de vârstã cele mai susceptibile, de preferat exemplare dupã reproducere sau moluşte tinere.
(iv) Pentru fiecare zonã sunt selectate mai multe puncte de prelevare, pentru a creşte şansele de detecţie a agenţilor patogeni.
(v) În caz de mortalitate anormalã, se recolteazã, preferenţial, moluşte bivalve cu cochilii deformate, muribunde.
(vi) Nu se prelevã exemplare de moluşte bivalve moarte.
b) Prelevarea probelor pentru detectarea contaminanţilor bacterieni şi virali
(i) Sunt selectate mai multe puncte de prelevare, pentru fiecare zonã, pentru a creşte şansele de detecţie a contaminanţilor bacterieni şi virali.
(ii) Se prelevã minimum: 25 de exemplare de stridii/probã, 60 de exemplare de midii/probã, iar pentru alte specii de moluşte, un numãr suficient de exemplare pentru a realiza o probã de 100-200 g ţesut de moluşte.
(iii) Nu se prelevã moluşte bivalve moarte, muribunde sau cu cochilia spartã.
c) Prelevarea probelor pentru detectarea biotoxinelor marine
(i) Sunt selectate mai multe puncte de prelevare, pentru fiecare zonã, pentru a creşte şansele de detectare a biotoxinelor marine.
(ii) Se prelevã un numãr suficient de exemplare de moluşte pentru a se obţine o cantitate de probã de aproximativ 450 g de ţesut.
(iii) Prelevarea probelor de moluşte bivalve se poate realiza concomitent pentru diagnosticul bolilor declarabile şi pentru monitorizarea contaminanţilor bacterieni şi virali, precum şi a biotoxinelor marine.
5. Prelevarea probelor de crustacee
În funcţie de statusul clinic, se îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
(i) în cazul infecţiei clinice se selecteazã cu atenţie exemplarele cu leziuni anatomopatologice. Se evitã prelevarea exemplarelor moarte. Numãrul minim de exemplare care trebuie prelevate pentru diagnostic este de 100 pentru stadiul larvar, 50 pentru stadiul postlarvar şi, respectiv, 10 pentru exemplarele tinere şi adulţi;
(ii) în scopul detectãrii purtãtorilor asimptomatici se prelevã un numãr corespunzãtor de exemplare, pentru a se asigura detectarea exemplarelor bolnave la un nivel de confidenţã de 95%, cu o prevalenţã a bolii de 2%, conform tabelului prevãzut la pct. 3.
6. Prelevarea de probe de peşte pentru examen toxicologic
a) Pentru efectuarea examenului toxicologic se prelevã o cantitate de 1 kg de peşte.
b) Probele sunt prelevate în recipiente închise etanş şi se transportã în cel mai scurt timp posibil la laborator.
c) Dacã probele nu pot fi transportate imediat, acestea se congeleazã pânã la expediere.
d) În cazul unei intoxicaţii sau al suspiciunii de intoxicaţie, este recomandabil ca probele sã fie transmise la laborator în cel mai scurt timp.
7. Prelevarea de probe de apã din bazinele piscicole pentru analize fizico-chimice şi toxicologice
a) Probele de apã din bazinele piscicole destinate analizelor fizico-chimice şi toxicologice se prelevã în recipiente de sticlã sau de material plastic, cum ar fi polietilenã, PTFE, PVC sau PET, curate, clãtite în prealabil de câteva ori cu proba de analizat.
b) Cantitatea prelevatã este de minimum 1 litru.
c) În cazul în care analiza de laborator nu poate fi efectuatã la locul de prelevare, este necesarã conservarea probelor, utilizându-se agenţi de conservare. Aceştia se adaugã la probã imediat dupã prelevare sau, în prealabil, în recipient, înainte de umplere.
d) Adãugarea agenţilor de conservare se face sub formã de soluţii relativ concentrate, astfel încât sã se foloseascã volume reduse, ceea ce permite sã se neglijeze diluţia produsã.
e) Tehnicile de conservare a probelor, în funcţie de parametrul ce urmeazã a fi determinat, sunt prezentate în tabelul de mai jos:


┌────┬─────────────────────────┬────────────────────────────────────┬──────────┐
│Nr. │ Parametrul              │Tehnica de conservare               │Timpul de │
│crt.│                         │                                    │conservare│
│    │                         │                                    │recomandat│
├────┼─────────────────────────┼────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 1. │pH                       │Rãcire la 2-5°C                     │6 h       │
├────┼─────────────────────────┼────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 2. │Azot amoniacal, azotaţi, │                                    │          │
│    │azotiţi, cloruri, fosfaţi│Rãcire la 2-5°C                     │24 h      │
├────┼─────────────────────────┼────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 3. │Arsen                    │Acidulare la pH<1 cu HCl sau HNO(3) │30 de zile│
├────┼─────────────────────────┼────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 4. │Sulfuri                  │Se realizeazã la prelevare prin     │          │
│    │                         │adãugare de acetat de zinc în mediu │          │
│    │                         │alcalin                             │7 zile    │
├────┼─────────────────────────┼────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 5. │Cianuri                  │Ajustare la pH >12 cu NaOH          │7 zile    │
├────┼─────────────────────────┼────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 6. │Metale: cadmiu, cupru,   │Acidulare la pH< 2 cu HNO(3)        │6 luni    │
│    │plumb, zinc              │                                    │          │
├────┼─────────────────────────┼────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 7. │Pesticide:               │                                    │          │
│    │- organoclorurate        │                                    │          │
│    │- organofosforice        │Rãcire la 2-5°C                     │7 zile    │
├────┼─────────────────────────┼────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 8. │Substanţe organice       │Acidulare la pH<2 cu H(2)SO(4)      │6 luni    │
│    │oxidabile (CCO)          │                                    │          │
└────┴─────────────────────────┴────────────────────────────────────┴──────────┘



8. Prelevarea probelor de apã pentru analiza biologicã
a) Pentru analiza biologicã a apei, prelevarea probelor se realizeazã de la adâncimi de 10-15 cm sub oglinda apei.
b) Pentru analiza cantitativã a fitoplanctonului se prelevã o cantitate de 1 litru de apã în recipiente din sticlã sau din material plastic.
c) Pentru analiza cantitativã a zooplanctonului se prelevã un volum de 50-100 litri, prin trecere prin fileul planctonic. Volumul de apã care rãmâne în paharul fileului planctonic se colecteazã într-un recipient ermetic închis. Se noteazã volumul iniţial care a fost trecut prin fileul planctonic. Fileul planctonic trebuie sã fie confecţionat dintr-un material care sã permitã reţinerea organismelor de 60æ.
d) Probele de apã sunt conservate cu aldehidã formicã 40%, ce se adaugã probei, astfel încât concentraţia finalã sã fie de 2-3%.
9. Ambalarea probelor de animale acvatice
a) Pentru diagnosticul bolilor virale ale peştilor, probele prelevate constând în peşti sub 4 cm, viscere, fragmente de organe, lichid ovarian se introduc într-un tub steril conţinând 4 ml mediu de transport, precum mediul Eagle MEM/IC 65, 2% antibiotic, 10% ser fetal bovin. Tuburile cu probe se plaseazã într-un stativ şi sunt etichetate pentru trasabilitate.
b) Pentru diagnosticul bolilor bacteriene şi parazitare ale peştilor, exemplarele de peşte se ambaleazã în pungi de plastic, câte 5 bucãţi/pungã, dacã au greutatea sub 500 g, şi individual, dacã au greutatea peste 500 g/bucatã. Pungile sunt strâns legate şi etichetate.
c) Probele de moluşte şi de crustacee sunt ambalate pe specii şi sunt împachetate într-un material absorbant îmbibat în apa din zona de creştere. Probele se introduc în pungi de plastic şi se eticheteazã.
d) Probele sunt identificate cu numãrul bazinului, specia de peşte sau moluşte bivalve, întreprinderea şi locul de procesare, cursul de apã, data, ora şi numãrul de exemplare prelevate, informaţii ce sunt inserate şi în nota de însoţire a probelor la laborator.
e) Toate probele de peşte, moluşte bivalve şi crustacee, precum şi probele de apã se introduc în lãzi frigorifice alãturi de pungi de gheaţã sau pachete de glicol congelat, pentru a fi transportate la laborator.
10. Transportul probelor de animale acvatice la laborator
a) Toate probele de peşte, moluşte bivalve şi crustacee sunt transportate la un laborator de diagnostic într-un interval de 12-24 ore şi sunt însoţite de formularul prevãzut în anexa nr. 2 la prezenta normã sanitarã veterinarã.
b) Probele de apã prelevate pentru examenul fizico-chimic şi/sau toxicologic se transportã, în funcţie de solicitarea de examen, în perioada menţionatã în tabelul prevãzut la pct. 7 lit. e).

C. Prelevarea probelor de la insecte utile
1. Definiţii
În sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) albine de acoperire - categoria de albine lucrãtoare care îndeplinesc funcţia de protecţie a puietului depus pe fagure;
b) familie de albine/colonie de albine - grupul de indivizi din aceeaşi specie, care trãiesc împreunã, depind unii de alţii, prezintã organizare socialã proprie şi sunt specializaţi pentru îndeplinirea unor anumite activitãţi. Familia de albine este alcãtuitã din urmãtoarele categorii de indivizi: matcã, albine lucrãtoare şi trântori;
c) insecte utile - toate speciile de insecte considerate a fi de importanţã economicã. Din aceastã categorie fac parte: speciile de albine melifere, bondarii polenizatori, viermii de mãtase şi specii de brachicere pentru pescuit, inclusiv stadiile de dezvoltare ale acestora, precum ouãle, larvele, nimfele;
d) oglinda stupului - suprafaţa de teren de 1 mp din faţa urdinişului stupului;
e) planşeul stupului - partea inferioarã a stupului;
f) prelevare - activitatea de recoltare de probe;
g) probã - o cantitate definitã de material biologic, necesarã şi suficientã pentru efectuarea unui diagnostic de laborator;
h) zonã de cules - zona cu o razã de 3-5 km în jurul stupului, unde existã plante melifere.
2. Materiale necesare prelevãrii de probe de insecte utile
a) echipament apicol de protecţie: salopetã din bumbac de culoare albã, mascã apicolã, preferabil cu inserţie de plasã metalicã, mãnuşi şi cizme din cauciuc;
b) trusã entomologicã;
c) aspirator apicol pentru prelevare de probe;
d) perie apicolã;
e) daltã apicolã;
f) cuşti Foti - pentru probe de albine vii;
g) recipiente de sticlã cu capac perforat, cu capacitate de 150 ml, pentru prelevare de probe de albine vii şi de larve de pescuit;
h) recipiente din material plastic, de preferat de polietilenã, PTFE, PVC, PET, cu posibilitate de închidere etanşã, cu capacitate maximã de 800 ml, pentru prelevare de probe de insecte utile şi probe asociate acestora pentru examen toxicologic;
i) cutii de carton cu dimensiuni de maximum 450 mmx310 mm, optim 150 mmx150mm, cu capac, pentru prelevare de probe de fagure cu conţinut;
j) pungi din hârtie de 500 g, pentru prelevare de probe de albine moarte;
k) pungi de hârtie de 250 g, pentru prelevare de probe de viermi de mãtase;
l) pungi de plastic cu sistem de etanşeizare;
m) marker permanent;
n) etichete de identificare;
o) cutii termoizolante.
3. Prelevarea probelor
a) Pelevarea de probe de la speciile de albine din genul API se realizeazã cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
(i) pentru supraveghere sanitar-veterinarã şi, în caz de necesitate, pentru diagnosticul bolilor infecţioase şi parazitare la albine, numãrul probelor prelevate trebuie sã reprezinte cel puţin 5 % din efectivul unei stupine de producţie şi 15% din efectivul unei pepiniere de mãtci;
(ii) perioadele din an indicate pentru realizarea supravegherii sanitar-veterinare active a familiilor de albine şi pentru prelevarea de probe pentru examene de laborator sunt prevãzute în urmãtorul tabel:


┌─────────────────┬────┬─────┬────┬────┬───┬────┬────┬────┬─────┬────┬────┬────┐
│  BOALA          │IAN.│FEBR.│MAR.│APR.│MAI│IUN.│IUL.│AUG.│SEPT.│OCT.│NOE.│DEC.│
│notificatã       │    │     │    │    │   │    │    │    │     │    │    │    │
├─────────────────┼────┼─────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┤
│Loca americanã   │    │     │    │    │██████████████████│     │    │    │    │
├─────────────────┼────┼─────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┤
│Loca europeanã   │    │     │    │██████████████████│    │     │    │    │    │
├─────────────────┼────┼─────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┤
│Acarapioza       │    │██████████│    │   │    │    │    │     │    │    │    │
├─────────────────┼────┼─────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┤
│Varrooza         │████████████████████████████████████████████████████████████│
├─────────────────┼────┼─────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┤
│Nosemoza         │    │███████████████████│    │    │    │     │    │    │    │
├─────────────────┼────┼─────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┤
│Tropilelapsoza   │    │     │    │    │████████████████████████│    │    │    │
├─────────────────┼────┼─────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┤
│Atacul gândacului│    │     │    │██████████████████████████████████│    │    │
│mic de stup      │    │     │    │██████████████████████████████████│    │    │
└─────────────────┴────┴─────┴────┴────┴───┴────┴────┴────┴─────┴────┴────┴────┘

   Legenda
┌───────────┬─────────────────────────────────────────────┐
│███████████│Perioada de posibilã evoluţie clinicã a bolii│
├───────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│           │Perioada de evoluţie subclinicã a bolii      │
└───────────┴─────────────────────────────────────────────┘



(iii) pentru prelevarea probelor de albine se poartã în mod obligatoriu echipament de protecţie specific;
(iv) probele de albine vii se prelevã prin mãturare cu peria apicolã ori acestea se aspirã cu un dispozitiv special de pe rame şi de la urdiniş;
(v) fragmentele de fagure se prelevã prin decupare între zonele de inserţie metalicã ale ramei, cu ajutorul unui bisturiu, dupã îndepãrtarea albinelor de acoperire;
(vi) ramele întregi cu conţinut se extrag din stup şi se scuturã albinele de pe fagure deasupra stupului deschis;
(vii) pentru prelevarea probelor se foloseşte numai instrumentar steril;
(viii) prelevarea se poate realiza concomitent, pentru monitorizarea atât a bolilor infecţioase, cât şi a celor parazitare.
b) Probele prelevate trebuie sã fie într-o cantitate reprezentativã de material biologic din aceeaşi specie, astfel:
(i) pentru boli bacteriene ale albinelor sau ale puietului se prelevã o probã de 25 g albine vii, prelevate de la urdiniş, sau un fragment de 20 cmp de fagure cu puiet cãpãcit ori necãpãcit, cu modificãri, sau o ramã întreagã cu puiet şi rezervã de hranã ori miere cãpãcitã;
(ii) pentru boli parazitare ale albinelor sau ale puietului se procedeazã astfel:
1. pentru acarapiozã se prelevã o probã de 15 g de albine vii din stup;
2. pentru nosemozã, amibiazã şi alte endoparazitoze digestive se prelevã o probã de 10 g de albine vii sau moarte de la urdiniş;
3. pentru varroozã se prelevã o probã de 25 g de albine vii din stup ori 25 g de albine moarte de pe planşeul stupului ori un fragment de 10/15 cm fagure cu puiet cãpãcit de trântor sau de albinã lucrãtoare ori o ramã întreagã cu puiet cãpãcit sau detritus de pe planşeul stupului;
4. pentru tropilelapsozã, atacul gândacului mic de stup, galeriozã şi alte ectoparazitoze ale puietului se prelevã o probã de fragment de fagure cu puiet cãpãcit de 10/15 cmp sau o ramã întreagã cu puiet cãpãcit ori detritusul de pe planşeul stupului;
(iii) pentru boli micotice ale albinelor şi puietului se prelevã o probã de 10 g de albine moarte de la urdiniş, de pe planşeul şi de pe oglinda stupului, sau un fragment de fagure cu puiet cãpãcit de 10x15 cmp;
(iv) pentru boli virale ale albinelor şi puietului se prelevã o probã de 15 g de albine vii din stup sau un fragment de fagure cu puiet cãpãcit cu modificãri, de 20 cmp ori 10-15 botci cu modificãri, din fiecare stupinã;
(v) pentru examenul toxicologic se prelevã o probã de:
1. minimum 150 g de albine muribunde sau moarte de pe oglinda stupului, de la urdiniş şi din stup; sau
2. o ramã întreagã de fagure cu rezervã de hranã (nectar, miere cãpãcitã, pãsturã); sau
3. minimum 50 g de flori sau minimum 150 g de plante melifere întregi din zona de cules a familiei; sau
4. minimum 1 litru de apã din sursa de apã a stupinei; sau
5. minimum 100 g sol prelevat din oglinda stupului.
c) Prelevarea de probe de la speciile de bondari din genul BOMBUS se realizeazã cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
(i) pentru diagnosticul bolilor infecţioase şi parazitare ale insectelor utile, probele prelevate reprezintã fiecare categorie de indivizi dintr-o familie, dupã cum urmeazã: puiet, albine lucrãtoare, trântori şi mãtci tinere de iernare;
(ii) la prelevarea probelor de bondari se poartã echipament de protecţie specific;
(iii) probele de bondari vii din stupi se prelevã dupã congelarea cutiei stupului timp de 12 ore, la temperatura de -20°C;
(iv) puietul din fagure se prelevã cu ajutorul unei pense, dupã îndepãrtarea albinelor lucrãtoare;
(v) pentru prelevarea probelor se foloseşte instrumentar steril;
(vi) prelevarea se poate realiza concomitent, pentru monitorizarea atât a bolilor infecţioase, cât şi a celor parazitare de insecte utile.
d) Probele prelevate de la speciile de bondari din genul BOMBUS trebuie sã fie într-o cantitate reprezentativã de material biologic din aceeaşi specie; prelevarea probelor se realizeazã cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
(i) pentru boli virale, bacteriene şi micotice ale bondarilor adulţi sau ale puietului se prelevã o probã de minimum 10 bondari vii din stup sau de minimum 20 larve ori nimfe cu modificãri;
(ii) pentru boli parazitare ale bondarilor adulţi sau ale puietului se prelevã o probã de minimum 10 bondari vii sau morţi din stup ori de minimum 20 de celule cu puiet cãpãcit;
(iii) pentru examen toxicologic se prelevã o probã de minimum 150 g de rezervã de hranã din sursa de hranã a stupului sau de minimum 150 g de bondari muribunzi ori morţi.
e) Prelevarea de probe de la speciile de viermi/fluturi de mãtase din genurile BOMBYX, PHYLOSAMIA şi ANTHERAEA se realizeazã astfel:
(i) pentru supraveghere sanitar-veterinarã şi, în caz de necesitate, pentru diagnosticul bolilor infecţioase şi parazitare ale insectelor utile, probele se prelevã pe rase şi loturi de creştere, din fiecare spaţiu destinat unei etape din tehnologia de creştere;
(ii) pentru prelevarea probelor se foloseşte instrumentar steril şi echipament corespunzãtor;
(iii) probele trebuie sã fie în cantitate reprezentativã de material biologic din aceeaşi specie, astfel:
1. pentru bolile virale, bacteriene, micotice şi parazitare, probele pentru examenele de laborator se constituie din larve vii, un numãr de minimum 30-50 de larve mici/probã, pentru vârstele I-III, sau de minimum 15-20 larve mari/probã, pentru vârstele IV-V, ori de minimum 15-20 crisalide, fluturi vii/probã sau din 0,25 g ouã/probã;
2. pentru examenul toxicologic, probele sunt alcãtuite din 150 g/probã larve muribunde sau moarte, în diferite stadii de dezvoltare, şi/sau 150 g/probã frunzã de dud/ricin/stejar.
f) Prelevarea de probe de larve de insecte din ordinul Diptera (viermi de pescuit).
Proba prelevatã pentru bolile virale, bacteriene, micotice şi parazitare ale insectelor utile şi pentru efectuarea examenului toxicologic, precum şi pentru contaminarea radioactivã constã în minimum 150 g de larve vii.
4. Ambalarea probelor de insecte utile
a) Probele de albine vii se prelevã în cuşti "Foti" mini-stupi. În lipsa acestora, se pot folosi recipiente curate, din plastic sau din sticlã, acoperite cu capace perforate. În astfel de recipiente se pot preleva şi probele de bondari vii. Aceste recipiente se pot ambala în cutii de transport confecţionate din carton, prevãzute cu capac perforat şi orificii laterale pentru asigurarea unei ventilaţii permanente.
b) Probele de albine sau de bondari morţi se prelevã în pungi sau în cutii din carton. Acestea se ambaleazã în pungi de plastic, în vederea transportãrii în condiţii de siguranţã la laborator.
c) Probele de fagure cu puiet cãpãcit sau necãpãcit ori de faguri cu rezervã de hranã se ambaleazã în cutii din carton cu capac.
d) Probele de apã se prelevã în recipiente de sticlã sau de material plastic. În cazul în care analiza nu poate fi fãcutã la locul de prelevare, este necesarã conservarea specificã a probelor pentru trimitere la laborator, utilizându-se agenţi de conservare.
e) Probele de florã meliferã, frunze de dud, ricin, stejar şi probele de sol se ambaleazã în pungi de plastic sau în alte tipuri de recipiente închise etanş.
f) Probele de ouã de viermi de mãtase, larve de viermi de mãtase ori de fluturi se ambaleazã în pungi de hârtie sau în cutii din carton cu capac perforat, pe substrat de hârtie absorbantã.
g) Probele de larve pentru pescuit se ambaleazã în recipiente din plastic cu capac perforat, pe suport de material absorbant, precum talaşul.
h) Probele prelevate sunt identificate prin numerotare, iar datele sunt înscrise şi în nota de însoţire a probelor.
i) Ambalarea probelor şi etichetarea acestora se realizeazã cu respectarea reglementãrilor naţionale specifice.
5. Transportul probelor de insecte utile la laborator
a) Pentru materialul biologic prelevat viu, probele sunt transportate la laborator în maximum 24 de ore din momentul prelevãrii, la temperatura mediului ambiant. Aceasta nu trebuie sã depãşeascã maximum 38°C.
b) Pentru materialul biologic prelevat dupã survenirea morţii, probele se transportã la laborator în cel mai scurt timp posibil, nu mai târziu de 72 de ore de la moartea insectelor. Transportul acestor probe se realizeazã pe gheaţã naturalã sau artificialã, în recipiente izoterme care menţin temperatura de refrigerare.
c) Probele prelevate pentru examenul toxicologic şi care nu pot fi transportate în timp util la laborator se congeleazã pânã la expediere.
d) Probele prelevate sunt însoţite de documente de însoţire tipizate, conform legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare. Se analizeazã cererea de ofertã şi, în funcţie de scopul prelevãrii probelor, se completeazã formularele prezentate la anexele nr. 3 şi 4.
e) Prelevarea, ambalarea şi transportul probelor sunt efectuate de direcţia sanitar-veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor judeţeanã, respectiv a municipiul Bucureşti, prin serviciile acesteia, sau de alt personal abilitat în acest scop.
f) Probele care constituie obiectul unui litigiu se sigileazã conform procedurilor legale în vigoare.
g) Odatã cu prelevarea probelor se completeazã formularul ce va însoţi probele, alãturi de adresa de însoţire, de istoricul bolii şi de anexele nr. 3 şi 4.

CAP. X
Probe destinate examenelor de laborator pentru ecopatologie şi protecţia mediului

A. Probe de apã
1. Recipientele pentru prelevarea probelor de apã trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã conserve compoziţia probei, evitându-se pierderile prin absorbţie, evaporare sau contaminare cu substanţe strãine;
b) sã reziste la temperaturi extreme;
c) sã reziste la şocuri mecanice;
d) sã aibã facilitatea de închidere etanşã şi de redeschidere uşoarã.
2. Prelevarea probelor de apã pentru examenul fizico-chimic se realizeazã cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) se prelevã o cantitate suficientã de probã, recipientele umplându-se pânã la dop şi închizându-se etanş;
b) analiza probelor se face cât mai repede posibil;
c) recipientul folosit nu trebuie sã contamineze apa;
d) recipientul de prelevare este confecţionat din materiale ce se pot curãţa uşor.
3. Prelevarea probelor de apã pentru examen bacteriologic se realizeazã cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) se folosesc flacoane de sticlã cu dop de sticlã rodat sau cu capac metalic cu filet ori flacoane de plastic sterile, dopul şi gâtul sticlei fiind protejate cu înveliş de hârtie ori de pergament sau cu folie subţire de aluminiu;
b) pentru prelevarea unei cantitãţi suficiente de probã de apã, recipientele se umplu pânã la aproximativ 1 cm sub dop şi se închid etanş;
c) când se prelevã mai multe probe din acelaşi loc, se recomandã ca proba destinatã examenului bacteriologic sã fie prelevatã prima, pentru a împiedica contaminarea punctului de recoltare în timpul prelevãrii altor probe;
d) înainte de sterilizare se adaugã 0,1 ml soluţie 3% de tiosulfat de sodiu cristalin la un flacon de 170 ml;
e) recipientele sterile sunt pãstrate nedeschise pânã în momentul prelevãrii probei de apã;
f) în timpul prelevãrii, dopul şi gâtul sticlei nu trebuie sã atingã niciun obiect, iar sticla trebuie ţinutã aproape de partea ei inferioarã;
g) în cazul probei de apã prelevate de la robinet, acesta din urmã este curãţat şi sterilizat prin flambare, iar proba de apã se prelevã dupã un timp de curgere de douã minute;
h) probele de apã se trimit la laborator cât mai repede posibil, astfel încât examenul bacteriologic sã se efectueze în mai puţin de 6 ore de la prelevarea probelor;
i) în cazul întârzierii, probele de apã se pot filtra la locul de prelevare, iar membrana de filtrare se poate pune pe un burete absorbant saturat cu mediu de transport prevãzut în SR ISO 5667-2, într-o placã Petri.
4. Etichetarea probelor de apã prelevate
a) Probele de apã prelevate se eticheteazã clar, vizibil şi durabil.
b) Probele de apã prelevate sunt însoţite pe durata transportului la laborator de o notã de însoţire a probelor, care cuprinde date referitoare la:
(i) amplasarea locului de prelevare;
(ii) punctul de prelevare;
(iii) data prelevãrii;
(iv) metoda de prelevare folositã;
(v) scopul utilizãrii apei prelevate;
(vi) scopul analizei solicitate;
(vii) condiţiile meteorologice;
(viii) natura eventualei pretratãri;
(ix) agenţii de conservare sau stabilizare folosiţi;
(x) numele persoanei care a efectuat prelevarea.
5. Conservarea probelor de apã prelevate
a) Probele de apã sunt ţinute la o temperaturã inferioarã celei din momentul prelevãrii.
b) În vederea conservãrii pe termen scurt a probelor de apã, acestea sunt refrigerate la o temperaturã de 2-5°C.
c) Congelarea la temperatura de -20°C mãreşte timpul de conservare; se folosesc în acest scop recipiente de polietilenã.
d) O metodã de conservare care poate fi utilizatã este adaosul de agenţi de conservare, prevãzuţi în SR ISO 5667-3, înainte sau dupã prelevare, în cantitãţi mici, dar în concentraţii mari.
6. Transportul probelor de apã prelevate la laborator se realizeazã cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) sã fie rapid;
b) sã se asigure condiţii de refrigerare sau de congelare;
c) sã se realizeze în recipiente care sunt protejate pe durata transportului, pentru a nu se deteriora şi a nu pierde din conţinut;
d) sã se asigure cã ambalajele în care se pun recipientele realizeazã protecţia acestora faţã de o posibilã contaminare, mai ales în zona închiderii;
e) sã se realizeze astfel încât recipientul sã nu reprezinte o sursã de poluare a probei prelevate.

B. Probe de sol
1. Prelevarea probelor de sol
a) Prelevarea de la suprafaţã se efectueazã dupã îndepãrtarea stratului de vegetaţie sau a altor materiale depuse pe suprafaţa solului, cu ajutorul unei cazmale. Probele se prelevã din 30 în 30 m, astfel încât sã se acopere întreaga suprafaţã de teren supusã examinãrii.
b) Prelevarea din profunzime se realizeazã prin sãparea unei gropi cu pereţii verticali. Prelevarea probelor parţiale se efectueazã din pereţi, începând cu fundul gropii spre suprafaţã, folosindu-se cazmaua sau lopãţica. Pentru adâncimi mai mari se folosesc sondele sau sfredelul Franken.
c) Probele prelevate constituie probe parţiale sau individuale.
d) Mai multe probe parţiale comasate şi omogenizate constituie proba medie sau individualã.
e) Probele medii sau individuale de sol sunt fie în cantitate de 2-4 kg, pentru examenul fizico-chimic, fie de 200-300 g, pentru examenul bacteriologic şi parazitologic.
2. Ambalarea şi etichetarea probelor de sol
a) Probele de sol se ambaleazã în borcane de sticlã cu capac sau în pungi de polietilenã sterile şi apoi se eticheteazã. Pe etichetã se trec urmãtoarele date: numãrul probei de sol, cantitatea şi locul de provenienţã a solului.
b) Probele de sol se trimit la laborator cu nota de însoţire, în care se prevãd:
(i) unitatea de expediere şi adresa acesteia, precum şi numele persoanei care a efectuat prelevarea probei de sol;
(ii) locul şi adâncimea de prelevare, data prelevãrii şi data expedierii probelor la laborator;
(iii) scopul prelevãrii şi examenul solicitat - fizic, chimic, bacteriologic sau parazitologic.
c) Expedierea probelor de sol la laborator se face cât mai repede posibil, pentru realizarea examenului bacteriologic şi a examenului parazitologic.
d) Înainte de expediere, probele de sol destinate examenului fizico-chimic se întind în tãvi metalice pentru uscare la temperatura camerei şi apoi se mãrunţesc, pãstrându-se structura granularã.
3. Transportul şi pãstrarea probelor de sol la laborator
În timpul transportului, probele sunt protejate de acţiunea directã a razelor solare şi se evitã pãstrarea acestora mai mult de 24 de ore la frigider.

C. Probe de sanitaţie
1. Probele de sanitaţie sunt reprezentate de resturi de materie organica prelevate de pe diferite suprafeţe decontaminate dintr-un obiectiv.
2. Prelevarea probelor de sanitaţie
a) Prelevarea probelor de sanitaţie se executã prin ştergerea suprafeţei de testat, astfel încât sã se acopere o suprafaţã de 100 cmp (10 cm x 10 cm), folosindu-se un şablon.
b) Dacã suprafaţa de testat este umedã, tamponul nu se mai umezeşte înainte de folosire.
c) Dacã suprafaţa de testat este uscatã, se umecteazã suprafaţa cu ser fiziologic, se folosesc tampoane sterile şi tuburi cu soluţia de clãtire.
d) Suprafaţa de pe care se face prelevarea probelor trebuie sã reprezinte cel puţin 1/10.000 din suprafaţa totalã supusã decontaminãrii.
e) 30% din suprafeţele alese pentru prelevare trebuie sã fie din locurile cele mai greu accesibile operaţiunilor de curãţare, iar 70% trebuie sã fie suprafeţe cu care animalele intrã frecvent în contact.
f) Prelevarea probelor de sanitaţie se realizeazã din minimum 10 puncte, pentru obiectivele mai mici de 1.000 mp, şi se executã la cel mult 24 de ore de la aplicarea substanţelor decontaminante.
g) Probele se individualizeazã prin etichete şi se trimit la laborator cu nota de însoţire şi cu tabelul de individualizare a probelor.
3. Transportul şi pãstrarea probelor de sanitaţie
În timpul transportului, probele sunt protejate de acţiunea directã a razelor solare şi se evitã, pe cât posibil, pãstrarea acestora mai mult de 24 de ore la frigider.

D. Probe pentru reproducţie
1. Probe de material seminal
Pentru materialul seminal se executã urmãtoarele examinãri: bacteriologicã, micologicã, parazitologicã şi virusologicã.
2. Prelevarea probelor de material seminal
a) Probele de material seminal sunt prelevate de la masculi de reproducţie (taur, vier etc.) din centrele specializate tip SEMTEST şi se transportã la laborator în containere speciale cu azot lichid.
b) Probele de material seminal congelat de taur, prezervat sub formã de paiete, se prelevã direct din containerul cu azot lichid.
c) Identificarea probelor de material seminal se realizeazã prin:
(i) numele, nr. matricol, codul taurului şi data de recoltare a fiecãrei şarje, înscrisã pe paietã;
(ii) probele de material seminal de vier se prelevã în flacoane sterile din material plastic, cu capacitatea de 50-100 ml, identificate ca la pct. (i).
d) Probele se trimit cãtre laborator cu:
(i) o notã de însoţire în care se înscriu unitatea şi adresa expeditorului, data recoltãrii, data expedierii şi examenele solicitate;
(ii) un tabel cu datele de identificare ale fiecãrei probe.
3. Transportul probelor de material seminal
a) Probele de material seminal congelat sunt transportate în containere cu azot lichid, în vederea asigurãrii temperaturii optime de conservare.
b) Probele de material seminal refrigerat de vier sunt transportate în recipiente care asigurã o temperaturã optimã de 0-4°C, în vederea menţinerii funcţiilor vitale ale spermatozoizilor.
4. Pãstrarea probelor de material seminal
a) Pastrarea probelor de material seminal se realizeazã în containere cu azot lichid, în care nivelul optim al azotului este monitorizat periodic şi, dupã caz, se realizeazã completarea containerului cu azot.
b) Probele de material seminal refrigerat se pãstreazã la temperatura de 0-4°C, maximum 2-3 zile.

CAP. XI
Dispoziţii finale şi tranzitorii

Anexele nr. 1-4 fac parte integrantã din prezenta normã sanitarã veterinarã.

ANEXA 1


    ───────
la norma sanitarã veterinarã
────────────────────────────


                       CANTITĂŢILE ŞI MODUL DE PREZENTARE
                A PROBELOR DE STINATE EXAMENELOR DE LABORATOR

    1. Examen parazitologic







┌────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┐
│Nr. │                           │      Cantitatea        │             Prezentarea probei              │
│crt.│  Tipul probei             │    necesarã pentru     │                (caracteristici              │
│    │                           │        analizã         │             identificabile vizual)          │
├────┴───────────────────────────┴────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┤
│ 1.  Probe de la animale în viaţã                                                                      │
├────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┤
│    │a) Sânge pe anticoagulant  │ 2 ml                   │Tuburi cu dop filetat - probe proaspete sau  │
│    │                           │                        │conservate la temperatura de 4°C             │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │b) Material seminal        │ 0,5 ml                 │ Paiete, microtuburi sterile                 │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │c) Lânã, pene, pãr         │5 g lânã, 1-2 g pãr,    │Pungi de plastic etichetate - probele trebuie│
│    │                           │3 pene                  │sã fie întregi                               │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │d) Ectoparaziţi            │minimum 3 exemplare     │Tuburi cu dop - probe conservate la rece     │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │e) Endoparaziţi            │1-2 paraziţi întregi    │Tuburi cu dop etichetate - probe conservate: │
│    │                           │                        │cestodele în alcool de 70%, nematodele în    │
│    │                           │                        │soluţie Barbagallo, 30 la mie formol în ser  │
│    │                           │                        │fiziologic, protozoarele în formol 5-10%     │
├────┴───────────────────────────┴────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┤
│ 2.  Probe de la cadavre de animale                                                                    │
├────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┤
│    │a) Porţiuni de intestin,   │10 g                    │Prelevate în pungi de plastic, etichetate -  │
│    │cecum                      │                        │probe în stare proaspãtã sau conservate la   │
│    │                           │                        │temperatura de 4°C                           │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │b) Porţiuni de ficat       │50-100 g                │Prelevate în pungi de plastic, etichetate -  │
│    │                           │                        │probe în stare proaspãtã sau conservate la   │
│    │                           │                        │temperatura de 4°C                           │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │c) Porţiuni pulmon         │10-12 g                 │Prelevate în pungi de plastic etichetate -   │
│    │                           │                        │probe în stare proaspãtã sau conservate la   │
│    │                           │                        │temperatura de 4°C                           │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │d) Splinã                  │20 g                    │Prelevate în pungi de plastic etichetate -   │
│    │                           │                        │probe în stare foarte proaspãtã              │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │e) Musculaturã: pilieri    │20-40 g-trichineloscopie│Prelevate în pungi de plastic etichetate -   │
│    │diafragmatici, muşchi      │directã, 100 g digestie │probe în stare proaspãtã sau conservate la   │
│    │intercostali, maseteri şi  │artificialã             │temperatura de 4°C                           │
│    │ai limbii                  │                        │                                             │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │f) Rinichi                 │Proba trebuie sa conţinã│Prelevate în pungi de plastic etichetate -   │
│    │                           │un rinichi              │proba sã fie foarte proaspãtã                │
├────┴───────────────────────────┴────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┤
│ 3.  Probe de:                                                                                         │
├────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┤
│    │a) Furaj                   │50-100 g                │Prelevate în pungi de plastic, etichetate    │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │b) Apã                     │50 ml                   │Tuburi cu dop etanş etichetate               │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │c) Sol                     │10-20 g                 │Pungi de plastic, etichetate                 │
│    ├───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│    │d) Aşternut                │50-100 g                │Pungi de plastic, etichetate                 │
├────┴───────────────────────────┴────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┤
│Toate probele se trimit cu notã de însoţire şi individualizate prin etichetare                         │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



2. Examen micologic-micotoxicologic




┌────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┐
│Nr. │                           │      Cantitatea        │             Prezentarea probei              │
│crt.│  Tipul probei             │    necesarã pentru     │                (caracteristici              │
│    │                           │        analizã         │             identificabile vizual)          │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 1. │Furaje                     │1 kg                    │În pungi de hârtie sau material plastic,     │
│    │                           │                        │cutii sau borcane cu dop rodat, etichetate   │
│    │                           │                        │Etichetare: denumirea unitãţii care expediazã│
│    │                           │                        │proba; denumirea destinatarului, felul       │
│    │                           │                        │produsului şi tipul; mãrimea şi numãrul      │
│    │                           │                        │lotului; locul şi data recoltãrii probelor;  │
│    │                           │                        │destinaţia probelor; numele şi semnãtura     │
│    │                           │                        │persoanelor care au prelevat probele         │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 2. │Avortonii de la toate      │                        │                                             │
│    │speciile de animale        │                        │În saci de plastic etichetaţi                │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 3. │Tineretul aviar, ovin,     │                        │În saci de plastic etichetaţi                │
│    │bovin în vârstã de 0-30    │                        │                                             │
│    │de zile şi tineretul porcin│                        │                                             │
│    │în vârstã de 0-60 de zile  │                        │                                             │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 4. │Ouã embrionare             │                        │În cofraje etichetate, pentru a se evita     │
│    │                           │                        │spargerea acestora                           │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 5. │Secreţii şi excreţii       │                        │Prelevate în eprubete sterile, cu tampoane   │
│    │                           │                        │sterile, etichetate                          │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 6. │Pãr, cruste, scuame        │                        │Prelevate în ambalaje sterile, etichetate    │
├────┴───────────────────────────┴────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┤
│Toate probele se trimit cu notã de însoţire şi individualizate prin etichetare                         │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



3. Examen imunologic




┌────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┐
│Nr. │                           │      Cantitatea        │             Prezentarea probei              │
│crt.│  Tipul probei             │    necesarã pentru     │                (caracteristici              │
│    │                           │        analizã         │             identificabile vizual)          │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 1. │Ser sanguin                │Minimum 100 æl pentru o │a) identificare numericã individualã lizibilã│
│    │                           │analizã RSAR            │b) fãrã aspect de hemolizã sau de contaminare│
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 2. │Ser sanguin                │Minimum 500 æl pentru o │a) identificare numericã individualã lizibilã│
│    │                           │analizã SAT, macrometodã│b) fãrã aspect de hemolizã sau de contaminare│
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 3. │Ser sanguin                │Minimum 50 æl pentru o  │a) identificare numericã individualã lizibilã│
│    │                           │analizã SAT, micrometodã│b) fãrã aspect de hemolizã sau de contaminare│
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 4. │Ser sanguin                │Minimum 500 æl pentru o │a) identificare numericã individualã lizibilã│
│    │                           │analizã RFC, macrometodã│b) fãrã aspect de hemolizã sau de contaminare│
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 5. │Ser sanguin                │Minimum 300 æl pentru o │a) identificare numericã individualã lizibilã│
│    │                           │analizã RFC, micrometodã│b) fãrã aspect de hemolizã sau de contaminare│
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 6. │Ser sanguin                │Minimum 50 æl pentru o  │a) identificare numericã individualã lizibilã│
│    │                           │analizã RMA             │b) fãrã aspect de hemolizã sau de contaminare│
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 7. │Ser sanguin                │Minimum 100 æl pentru o │a) identificare numericã individualã lizibilã│
│    │                           │analizã ELISA.          │b) fãrã aspect de contaminare                │
│    │                           │În funcţie de trusã     │                                             │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 8. │Plasma sanguinã            │Minimum 150x3 æl pentru │a) identificare numericã individualã lizibilã│
│    │                           │o analizã ELISA pentru  │b) fãrã aspect de hemolizã                   │
│    │                           │tuberculozã             │c) plasmã sanguinã sterilã                   │
├────┴───────────────────────────┴────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┤
│Toate probele se trimit cu notã de însoţire şi individualizate prin etichetare                         │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



NOTĂ:
1. În cazul probelor care necesitã pãstrarea de contraprobe, cantitatea prevãzutã în tabel se va dubla.
2. Cantitãţile menţionate în tabel sunt necesare unei analize şi unei repetãri, dacã se impune.

4. Examen toxicologic-chimic




┌────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┐
│Nr. │                           │      Cantitatea        │             Prezentarea probei              │
│crt.│  Tipul probei             │    necesarã pentru     │                (caracteristici              │
│    │                           │        analizã         │             identificabile vizual)          │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 1. │Conţinut gastric           │Minimum 30 g            │Proaspãt prelevat, ambalat în recipiente     │
│    │                           │                        │etanşe şi transportat în cutii frigorifice   │
│    │                           │                        │pentru a împiedica modificãrile de pH,       │
│    │                           │                        │individualizat şi etichetat                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 2. │Organe                     │Minimum 30 g            │Proaspãt prelevate, ambalate în recipiente   │
│    │                           │                        │etanşe, proaspete sau congelate, transportate│
│    │                           │                        │în cutii frigorifice pentru a împiedica      │
│    │                           │                        │alterarea, individualizate prin etichetare   │
│    │                           │                        │sau altfel                                   │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 3. │Sânge pe anticoagulant     │Minimum 5 ml pentru     │Probe prelevate în vacutainere destinate,    │
│    │                           │examen toxicologic      │individualizate, transportate la temperatura │
│    │                           │                        │de 4°C; pentru methemoglobinã se transportã  │
│    │                           │                        │la laborator în maximum 4 ore de la prelevare│
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 4. │Ser                        │2-3 ml pentru examen    │Prelevat în eprubete cu dop, nehemolizat,    │
│    │                           │toxicologic             │transportat proaspãt recoltat sau congelat   │
│    │                           │                        │şi etichetat                                 │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 5. │Pãr                        │4 g pentru examen       │Prelevat în pungi de material plastic sau în │
│    │                           │toxicologic             │recipiente, individualizat                   │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 6. │Furaje                     │500 g pentru examen     │Prelevate în ambalaje curate, pungi de       │
│    │                           │toxicologic             │material plastic sau în recipiente,          │
│    │                           │                        │individualizat                               │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 7. │Apã                        │1 l pentru examen       │Prelevatã în recipiente curate, închise      │
│    │                           │toxicologic             │etanş. Se transportã la laborator în maximum │
│    │                           │                        │4 ore de la prelevare sau se conservã        │
│    │                           │                        │conform STAS 6329/77, specificându-se        │
│    │                           │                        │conservantul folosit, individualizatã        │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 8. │Momeli                     │30 g                    │Nealterate, recoltate în recipiente sau pungi│
│    │                           │                        │de plastic curate, etichetate                │
├────┴───────────────────────────┴────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┤
│Toate probele se trimit cu notã de însoţire şi individualizate prin etichetare                         │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



NOTĂ:
Pentru analiza probelor de creier, conţinutului ingluvial şi a conţinutului stomacal muscular, provenite de la pui mici ori mijlocii, se trimit pentru analizã mai multe capete, pipote şi stomac muscular, în vederea efectuãrii de probe medii.


5. Examene pentru viroze majore




┌────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┐
│Nr. │                           │      Cantitatea        │             Prezentarea probei              │
│crt.│  Tipul probei             │    necesarã pentru     │                (caracteristici              │
│    │                           │        analizã         │             identificabile vizual)          │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 1. │Ser pentru A 150           │0,7-1 ml                │Nehemolizat, nealterat, identificat          │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 2. │Ser pentru A 160           │0,7-1 ml                │Nehemolizat, nealterat, identificat          │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 3. │Tampoane traheale,         │                        │                                             │
│    │tampoane cloacale pentru   │                        │                                             │
│    │A 150, A 160               │   -                    │Pe mediu TFS, antibiotice, identificate      │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 4. │Organe pentru A 150        │Fragmente 1 g           │Proaspete, identificate                      │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 5. │Ser pentru A 090           │0,7-1 ml                │Nehemolizat, nealterat - fãrã turbiditate,   │
│    │                           │                        │identificat                                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 6. │Ser pentru A 110           │0,7-1 ml                │Nehemolizat, nealterat - fãrã turbiditate,   │
│    │                           │                        │identificat                                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 7. │Ser pentru A 010           │0,5-1 ml                │Nehemolizat, nealterat - fãrã turbiditate,   │
│    │                           │                        │identificat                                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 8. │Ser pentru A 030           │0,5-1 ml                │Nehemolizat, nealterat - fãrã turbiditate,   │
│    │                           │                        │identificat                                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│ 9. │Ser pentru A 040           │0,5-1 ml                │Nehemolizat, nealterat - fãrã turbiditate,   │
│    │                           │                        │identificat                                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│10. │Ser pentru A 050           │0,5-1 ml                │Nehemolizat, nealterat - fãrã turbiditate,   │
│    │                           │                        │identificat                                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│11. │Ser pentru A 120           │0,5-1 ml                │Nehemolizat, nealterat - fãrã turbiditate,   │
│    │                           │                        │identificat                                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│12. │Ser pentru A 130           │1 ml                    │Nehemolizat, nealterat - fãrã turbiditate,   │
│    │                           │                        │identificat                                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│13. │Sânge pe anticoagulant     │                        │                                             │
│    │pentru A 130               │Minimum 5 ml            │Identificat                                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│14. │Ser pentru A 130           │Obligatoriu primele 3   │Transportat în condiţii de refrigerare în    │
│    │                           │sternebre               │ladã termoizolantã cu pungi de gheaţã şi     │
│    │                           │                        │identificat                                  │
├────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│15. │Tonsile, rinichi, splinã,  │Fragmente               │Proaspete, transportate în ladã termoizolantã│
│    │ileon, limfonoduri         │                        │ambalate individual şi bine identificate     │
│    │limfatice, pentru A 130    │                        │                                             │
├────┴───────────────────────────┴────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┤
│Toate probele se trimit cu notã de însoţire şi individualizate prin etichetare                         │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



6. Examene pentru alte boli virale




┌────┬───────────────────────────┬─────────────────────┬───────────────────────────────────┐
│Nr. │                           │      Cantitatea     │             Prezentarea probei    │
│crt.│  Tipul probei             │    necesarã pentru  │                                   │
│    │                           │        analizã      │                                   │
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│ 1. │Ser pentru B 108           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│ 2. │Ser pentru B 205           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│ 3. │Ser pentru B 257           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│ 4. │Ser pentru B 254           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│ 5. │Ser pentru B 052           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│ 6. │Ser pentru B 153           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│ 7. │Ser pentru B 161           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│ 8. │Ser pentru B 110           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│ 9. │Ser pentru B 206           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│10. │Ser pentru B 208           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│11. │Ser pentru B 211           │1-2 ml               │Nehemolizat, nealterat, în tuburi  │
│    │                           │                     │sterile, identificat               │
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│12. │Ser pentru B 301           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│13. │Ser pentru B 309           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│14. │Ser pentru B 353           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│15. │Ser pentru C 652           │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│16. │Ser pentru SIBE            │0,5-1 ml             │Nehemolizat, nealterat, identificat│
├────┴───────────────────────────┴─────────────────────┴───────────────────────────────────┤
│Toate probele se trimit cu notã de însoţire şi individualizate prin etichetare            │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



7. Examen hematologic


┌───────────────────┬───────────┬──────────────────────────────────────────────┐
│  Tipul probei     │ Cantitatea│       Prezentarea probei                     │
│                   │ necesarã  │         (caracteristici                      │
│                   │ pentru    │        identificabile vizual)                │
│                   │ analizã   │                                              │
├───────────────────┼───────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│Sânge              │3 ml       │Prelevat în vacutainere, pe EDTA, etichetate, │
│                   │           │având datele specificate complet şi lizibil,  │
│                   │           │însoţite în mod obligatoriu de tabel, fişã de │
│                   │           │recoltare, date anamnetice, rasã, vârstã, sex,│
│                   │           │stare fiziologicã şi semne clinice            │
└───────────────────┴───────────┴──────────────────────────────────────────────┘



ANEXA 2


    ───────
la norma sanitarã veterinarã
────────────────────────────







┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│FORMULAR ÎNREGISTRARE PROBE PENTRU                                            │
│SPECIILE DE ANIMALE ACVATICE                                                  │
│                                                                              │
│                    Date/informaţii de la serviciile veterinare pentru        │
│                  investigarea materialului de la animalele de acvaculturã    │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

┌──────────────────────┬─────────────────┬───────────────────┬─────────────────┐
│Scopul investigaţiei  │  Supraveghere   │ Diagnostic        │  Altele         │
├──────────────────────┼─────────────────┴───────────────────┴─────────────────┤
│Numele unitãţii       │                                                       │
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Adresa unitãţii       │                                                       │
├──────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┤
│Proprietar/Persoanã responsabilã                                              │
├──────────────────────┬─────────────────┬───────────────────┬─────────────────┤
│Unitatea              │Fermã de peşte de│Fermã de moluşte   │Fermã de raci    │
│                      │apã dulce        │                   │                 │
├──────────────────────┴─────────────────┴───────────────────┴─────────────────┤
│                                                                              │
├──────────────────────┬─────────────────┬───────────────────┬─────────────────┤
│Specia şi vârsta      │Pãstrãv curcubeu │Pãstrãv fântânel   │Ciprinide        │
│                      │                 │                   │autohtone        │
│                      ├─────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│Temperatura apei:     │Ciprinide est-   │Raci               │Lostriţã         │
│                      │asiatice         │                   │                 │
├──────────────────────┼─────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│Salinitate:           │Moluşte bivalve  │Moluşte bivalve    │Alte specii*)    │
│                      │(midii)          │(stridii)          │                 │
└──────────────────────┴─────────────────┴───────────────────┴─────────────────┘

┌────────────┬──────────────┬────────┬──────┬───┬───┬───────┬──────┬─────┬──────────┬──────┐
│Investigaţia│IHN/VHS/IPN   │Furuncu-│Yersi-│BKD│VPC│Mixo-  │Marte-│Bona-│Haplo-    │Alte  │
│            ├──────┬───────┤loza    │nioza │   │   │somiaza│ilioza│mioza│sporidioza│boli*)│
│            │Repro-│Produc-│        │      │   │   │       │      │     │          │      │
│            │ducţie│ţie    │        │      │   │   │       │      │     │          │      │
├────────────┼──────┼───────┼────────┼──────┼───┼───┼───────┼──────┼─────┼──────────┼──────┤
│Organe peşte│      │       │        │      │   │   │       │      │     │          │      │
├────────────┼──────┼───────┼────────┼──────┼───┼───┼───────┼──────┼─────┼──────────┼──────┤
│Peşte       │      │       │        │      │   │   │       │      │     │          │      │
├────────────┼──────┼───────┼────────┼──────┼───┼───┼───────┼──────┼─────┼──────────┼──────┤
│Puiet       │      │       │        │      │   │   │       │      │     │          │      │
├────────────┼──────┼───────┼────────┼──────┼───┼───┼───────┼──────┼─────┼──────────┼──────┤
│Icre, lapţi │      │       │        │      │   │   │       │      │     │          │      │
├────────────┼──────┼───────┼────────┼──────┼───┼───┼───────┼──────┼─────┼──────────┼──────┤
│Midii/      │      │       │        │      │   │   │       │      │     │          │      │
│Stridii     │      │       │        │      │   │   │       │      │     │          │      │
├────────────┼──────┼───────┼────────┼──────┼───┼───┼───────┼──────┼─────┼──────────┼──────┤
│Altele*)    │      │       │        │      │   │   │       │      │     │          │      │
└────────────┴──────┴───────┴────────┴──────┴───┴───┴───────┴──────┴─────┴──────────┴──────┘

_________
    *) Se vor specifica.



┌──────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│Cerinţe speciale                  │                                           │
└──────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘

┌──────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│Simptome clinice/autopsie         │                                           │
│                                  │                                           │
│                                  │                                           │
│                                  │                                           │
├──────────────────────────────────┴─────────────┬─────────────────────────────┤
│ Medicul veterinar numit                        │ Data                        │
└────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────┘





ANEXA 3


    ───────
la norma sanitarã veterinarã
────────────────────────────







┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│FORMULAR ÎNREGISTRARE PROBE PENTRU                                            │
│SPECIILE DE ALBINE                                                            │
│                                                                              │
│                       Date/informaţii de la serviciile veterinare pentru     │
│                       investigarea materialului de la albine                 │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

┌──────────────────────┬─────────────────┬───────────────────┬─────────────────┐
│Scopul investigaţiei  │  Supraveghere   │ Diagnostic        │  Altele         │
├──────────────────────┼─────────────────┴───────────────────┴─────────────────┤
│DSVSA                 │                                                       │
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele unitãţii       │                                                       │
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Adresa unitãţii       │                                                       │
├──────────────────────┴───────────────────────┬───────────────────────────────┤
│Proprietar/Persoanã responsabilã              │                               │
├──────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────┤
│                                                                              │
├──────────────────────┬──────────────────────────────────┬────────────────────┤
│Unitatea              │Fermã: crescãtorie mãtci          │Fermã: producţie    │
├──────────────────────┴──────────────────────────────────┴────────────────────┤
│                                                                              │
├──────────────────────┬────────────────────────────┬──────────────────────────┤
│Specia                │Apis mellifica carpatica    │Alte specii               │
│                      │                            │                          │
└──────────────────────┴────────────────────────────┴──────────────────────────┘
┌────────┬──────┬─────┬──────┬──────┬─────┬─────┬─────┬──────┬──────┬───┬───┬──┬───┬─────┐
│Investi-│Loca  │Loca │      │      │     │     │     │      │      │   │   │  │   │     │
│gaţia   │ameri-│euro-│Acari-│Varro-│Brau-│Nose-│Ami- │Asper-│Ascos-│VPA│VPC│PS│BBN│Alte │
│        │canã  │peanã│ozã   │ozã   │lozã │mozã │biozã│gilozã│ferozã│   │   │  │   │ boli│
├────────┼──────┼─────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───┼───┼──┼───┼─────┤
│Albine  │      │     │      │      │     │     │     │      │      │   │   │  │   │     │
├────────┼──────┼─────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───┼───┼──┼───┼─────┤
│Fagure  │      │     │      │      │     │     │     │      │      │   │   │  │   │     │
│cu puiet│      │     │      │      │     │     │     │      │      │   │   │  │   │     │
├────────┼──────┼─────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───┼───┼──┼───┼─────┤
│Mãtci   │      │     │      │      │     │     │     │      │      │   │   │  │   │     │
├────────┼──────┼─────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───┼───┼──┼───┼─────┤
│Altele  │      │     │      │      │     │     │     │      │      │   │   │  │   │     │
└────────┴──────┴─────┴──────┴──────┴─────┴─────┴─────┴──────┴──────┴───┴───┴──┴───┴─────┘


┌──────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│Cerinţe speciale                  │                                           │
│                                  │                                           │
│                                  │                                           │
└──────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘

┌──────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│Simptome clinice/                 │                                           │
│Anatomopatologice                 │                                           │
│                                  │                                           │
│                                  │                                           │
│                                  │                                           │
└──────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┤

┌────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ Medicul veterinar                              │ Data                        │
│                                                │                             │
│                                                │                             │
└────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────┘




ANEXA 4


    ────────
la norma sanitarã veterinarã
─────────────────────────────





┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│FORMULAR ÎNREGISTRARE PROBE PENTRU                                            │
│SPECIILE DE VIERMI DE MĂTASE                                                  │
│                                                                              │
│                                                                              │
│                                                                              │
│                   Date/informaţii de la serviciile veterinare pentru         │
│                   investigarea materialului de la speciile de viermi         │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

┌──────────────────────┬─────────────────┬───────────────────┬─────────────────┐
│Scopul investigaţiei  │  Supraveghere   │ Diagnostic        │  Altele         │
├──────────────────────┼─────────────────┴───────────────────┴─────────────────┤
│                      │                                                       │
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele unitãţii       │                                                       │
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Adresa unitãţii       │                                                       │
├──────────────────────┴─────────────────────────┬─────────────────────────────┤
│Proprietar/Persoanã responsabilã                │                             │
├──────────────────────┬─────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│Unitatea              │Fermã:producãtoare o.v.m.│ Fermã: producãtoare gogoşi  │
│                      │                         │                             │
├──────────────────────┼─────────────────────────┼─────────────────┬───────────┤
│Specia                │Bombyx mori              │Phylosamia ricini│Alte specii│
└──────────────────────┴─────────────────────────┴─────────────────┴───────────┘

┌────────┬─────┬──────┬────────┬──────┬─────┬───────┬───────────┬──────────┐
│Investi-│Poli-│Flaşe-│Anemia  │Septi-│Nose-│Muscar-│Aspergilozã│Alte boli │
│gaţia   │edrie│rie   │infecţi-│cemie │mozã │dinã   │           │          │
│        │     │      │oasã    │      │     │       │           │          │
├────────┼─────┼──────┼────────┼──────┼─────┼───────┼───────────┼──────────┤
│Larve   │     │      │        │      │     │       │           │          │
├────────┼─────┼──────┼────────┼──────┼─────┼───────┼───────────┼──────────┤
│Fluturi │     │      │        │      │     │       │           │          │
├────────┼─────┼──────┼────────┼──────┼─────┼───────┼───────────┼──────────┤
│Ouã     │     │      │        │      │     │       │           │          │
│(o.v.m.)│     │      │        │      │     │       │           │          │
├────────┼─────┼──────┼────────┼──────┼─────┼───────┼───────────┼──────────┤
│Altele  │     │      │        │      │     │       │           │          │
└────────┴─────┴──────┴────────┴──────┴─────┴───────┴───────────┴──────────┘

┌──────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│Cerinţe speciale                  │                                           │
│                                  │                                           │
│                                  │                                           │
└──────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘

┌──────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│Simptome clinice/                 │                                           │
│Anatomopatologice                 │                                           │
│                                  │                                           │
│                                  │                                           │
│                                  │                                           │
└──────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘

┌────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ Medicul veterinar                              │ Data                        │
│                                                │                             │
└────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────┘


____________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Norme, Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si Pentru Siguranta Animalelor, NORMA SANITARA VETERINARA din 19 martie 2008

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016