Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   NORMĂ nr. 32 din 13 decembrie 2021  privind asigurările de garanţii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 NORMĂ nr. 32 din 13 decembrie 2021 privind asigurările de garanţii

EMITENT: Autoritatea de Supraveghere Financiară
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1203 din 20 decembrie 2021
    În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b) şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 21 alin. (1) lit. a), art. 26 alin. (2) lit. a) şi e), art. 28 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) şi art. 34 alin. (2) lit. a) şi k) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări, cu completările ulterioare,
    în temeiul prevederilor art. 179 alin. (4) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 36 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. g) din Legea nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări, cu completările ulterioare,
    în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din cadrul şedinţei din data de 8.12.2021,
    Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.
    ART. 1
    Obiectul şi domeniul de aplicare
    (1) Prezenta normă reglementează:
    a) cadrul general privind categoriile de asigurări de garanţii care au drept obiect garantarea îndeplinirii de către asigurat a unor obligaţii ale acestuia faţă de un beneficiar, izvorâte dintr-un raport obligaţional de bază sub forma unui contract încheiat între aceştia ori reglementat prin lege, şi repararea, în limita sumei asigurate, a prejudiciilor suferite de beneficiar ca urmare a neîndeplinirii de către asigurat a respectivelor obligaţii;
    b) cerinţe minime privind subscrierea riscurilor aferente asigurărilor de garanţii.

    (2) Prezenta normă se aplică societăţilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările şi completările ulterioare, care subscriu riscuri aferente asigurărilor de garanţii menţionate la alin. (1).
    (3) Termenii şi expresiile utilizate în prezenta normă au semnificaţiile prevăzute în Legea nr. 237/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
    (4) În sensul prezentei norme, sintagma asigurări de garanţii cuprinde toate documentele prin care societatea îşi asumă obligaţii de plată, reprezentând condiţiile generale şi speciale ale contractului de asigurare, poliţa de asigurare aferentă şi, dacă este cazul, alte documente emise de societate, în condiţiile legii, în baza şi în legătură cu contractul de asigurare, la solicitarea expresă a asiguratului şi/sau a beneficiarului.

    ART. 2
    Categorii de asigurări de garanţii
    (1) Asigurările de garanţii care fac obiectul prezentei norme sunt:
    a) asigurări condiţionate, încheiate conform prevederilor alin. (3) şi (5) şi art. 3;
    b) asigurări necondiţionate, încheiate conform prevederilor alin. (4) şi (5) şi art. 3, dar care nu se încadrează în categoria garanţiilor autonome reglementate de art. 2.321 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.

    (2) În aplicarea prevederilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări, cu completările ulterioare, societăţile prevăd în asigurările de garanţii dispoziţii clare şi concise referitoare la:
    a) încadrarea acestora în una dintre categoriile prevăzute la alin. (1);
    b) obiectul asigurării, riscurile şi evenimentele asigurate, precum şi excluderile;
    c) lista documentelor necesare a fi transmise societăţii de către beneficiar împreună cu cererea de plată a indemnizaţiei, precum şi modalitatea de întocmire şi transmitere a acestora, după caz.

    (3) Asigurările de garanţii condiţionate, menţionate la alin. (1) lit. a), sunt cele care prevăd obligaţia societăţii de a plăti o indemnizaţie beneficiarului sub condiţia faptului că producerea riscului asigurat este constatată ca urmare a verificărilor proprii efectuate de societate, conform dispoziţiilor stipulate în asigurarea de garanţie, cunoscute de beneficiar la momentul acceptării asigurării.
    (4) Asigurările de garanţii necondiţionate, menţionate la alin. (1) lit. b), sunt cele care îndeplinesc următoarele cerinţe:
    a) prevăd obligaţia societăţii ca, la prima cerere a beneficiarului sau alte expresii similare, să plătească acestuia o indemnizaţie în cazul producerii riscului asigurat, constatate pe baza cererii formulate în scris de beneficiar, însoţită de declaraţia acestuia cu privire la culpa exclusivă a asiguratului, obligaţiile garantate care nu au fost respectate de asigurat şi modul de calcul al sumei pretinse pentru repararea prejudiciului, conform dispoziţiilor stipulate în asigurarea de garanţie, cunoscute de beneficiar la momentul acceptării asigurării;
    b) plata indemnizaţiei nu este condiţionată de recunoaşterea culpei de către asigurat ori de acordul acestuia; societatea efectuează plata indemnizaţiei independent de existenţa unei dispute între asigurat şi beneficiar cu privire la temeinicia cererii de plată şi/sau a sumei pretinse;
    c) plata indemnizaţiei nu este condiţionată de prezentarea de către beneficiar şi/sau asigurat a altor documente decât cele prevăzute la lit. a);
    d) plata indemnizaţiei nu este condiţionată de refuzul ori imposibilitatea asiguratului de a plăti beneficiarului suma pretinsă;
    e) prevăd obligaţia societăţii de a efectua plata sumei pretinse de beneficiar, în limita prejudiciului creat şi a sumei asigurate, în termenul maxim prevăzut de asigurarea de garanţie, dar care nu poate fi mai mare de 30 de zile de la data primirii cererii de plată şi a documentelor menţionate la lit. a), cu excepţia cazului în care părţile convin altfel şi a situaţiei în care beneficiarul este despăgubit în mod direct de către asigurat;
    f) prevăd dreptul societăţii de a nu efectua plata indemnizaţiei conform cererii beneficiarului în caz de neconformitate a documentelor transmise de beneficiar cu eventualele cerinţe privind modalitatea de întocmire şi transmitere, expres menţionate în asigurare conform prevederilor alin. (2) lit. c), cu condiţia ca acestea să fi fost cunoscute de beneficiar la momentul acceptării asigurării.

    (5) Societatea, în vederea recuperării sumelor plătite, se poate îndrepta împotriva asiguratului, prin executarea garanţiilor constituite şi prin alte mijloace prevăzute de lege, şi/sau a beneficiarului, în cazul lipsei temeiniciei cererii de plată ori a sumei pretinse, prin orice mijloace prevăzute de lege.

    ART. 3
    Cerinţe minime privind subscrierea riscurilor aferente asigurărilor de garanţii
    (1) Societăţile implementează un sistem de analiză a situaţiilor economico-financiare ale potenţialilor asiguraţi şi de evaluare a capacităţii acestora de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi subscriu riscurile aferente asigurărilor de garanţii în măsura în care din analiza efectuată rezultă că potenţialii asiguraţi au capacitatea tehnico-financiară şi experienţa necesară pentru a îndeplini respectivele obligaţii.
    (2) Societăţile realizează procesele de analiză şi evaluare menţionate la alin. (1) conform politicilor şi procedurilor interne adoptate în cadrul sistemului de guvernanţă şi cu respectarea principiului documentării.
    (3) Suplimentar celor prevăzute la alin. (1), atunci când subscriu riscurile aferente asigurărilor de garanţii necondiţionate, societăţile se asigură că:
    a) asiguratul constituie în favoarea societăţii, pe toată durata valabilităţii asigurării, garanţii a căror valoare este cel puţin egală cu nivelul sumei asigurate;
    b) garanţiile constituite şi, dacă este cazul, emitenţii acestora au o calitate adecvată, astfel cum rezultă din procesul intern al societăţii de evaluare a acestora, pe baza politicilor şi procedurilor adoptate, în sensul minimizării riscului de neexecutare şi/sau de neîncasare a valorii garanţiilor în cazul executării acestora.

    (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) lit. a), societăţile pot decide să solicite asiguraţilor constituirea garanţiilor la valori mai mici, în funcţie de sumele asigurate, de tipurile de asigurări şi dacă din analiza şi evaluarea prevăzute la alin. (1) rezultă niveluri ridicate ale capacităţii tehnico-financiare a asiguraţilor de a-şi îndeplini obligaţiile asumate; în politicile şi procedurile prevăzute la art. 4, societăţile definesc clar situaţiile de aplicare a prevederilor prezentului alineat şi pot avea în vedere şi alte criterii specificate în respectivele politici şi proceduri.
    (5) Asigurările de garanţii pot fi încheiate şi în format tripartit, respectiv prin acordul societăţii, asiguratului şi beneficiarului.

    ART. 4
    Actualizarea politicilor şi a procedurilor
    În aplicarea prevederilor art. 26 alin. (2) lit. a) şi e), art. 28 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 237/2015, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile actualizează politicile şi procedurile privind subscrierea riscurilor aferente asigurărilor de garanţii, inclusiv cele prevăzute la art. 3 alin. (2) şi (4), condiţiile de asigurare generale şi speciale şi alte documente utilizate în cadrul procesului de subscriere a asigurărilor de garanţii, pentru a asigura respectarea prevederilor prezentei norme.

    ART. 5
    Prevederi finale
    (1) Nerespectarea prevederilor prezentei norme se sancţionează potrivit prevederilor art. 163 din Legea nr. 237/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 28 din Legea nr. 236/2018, cu completările ulterioare.
    (2) Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării, termen până la care societăţile efectuează actualizările prevăzute la art. 4.
    (3) Prevederile prezentei norme nu se aplică asigurărilor de garanţii emise anterior datei de intrare în vigoare prevăzute la alin. (2) ori actelor adiţionale la acestea.



                    p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,
                    Elena Doina Dascălu

    Bucureşti, 13 decembrie 2021.
    Nr. 32.

    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016