Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORMĂ nr. 11 din 28 ianuarie 2016 privind metodologia utilizată pentru stabilirea valorii instrumentelor financiare derivate atunci când un asigurător se află în procesul de rezoluţie
EMITENT: AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 8 februarie 2016
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 160 lit. i) din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor,
în urma deliberărilor din şedinţa Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 27 ianuarie 2016,
Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea normă.
CAP. I
Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii
ART. 1
(1) Prezenta normă reglementează metodologia utilizată pentru stabilirea valorii instrumentelor financiare derivate atunci când un asigurător se află în procesul de rezoluţie.
(2) Prezenta normă se aplică:
a) asigurătorilor supuşi rezoluţiei;
b) auditorilor financiari;
c) contrapărţilor relevante.
ART. 2
(1) Termenii şi expresiile utilizate în prezenta normă au semnificaţiile prevăzute de:
a) art. 2 din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor;
b) art. 2 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de reglementările în aplicarea acesteia;
c) art. 1 alin. (2) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare.
(2) De asemenea, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. auditor financiar - auditorul financiar prevăzut la art. 55 din Legea nr. 246/2015;
2. autoritate competentă - autoritatea prevăzută la art. 2 pct. 13 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii;
3. contract financiar derivat - instrumentul financiar derivat prevăzut la art. 2 alin. (1) pct. 12 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
4. contraparte relevantă - entitate care este parte într-un contract financiar derivat încheiat cu un asigurător supus rezoluţiei, inclusiv o contraparte centrală prevăzută la art. 2 pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
5. înlocuire rezonabilă - tranzacţie de înlocuire încheiată în condiţii conforme cu practicile de piaţă curente şi pentru care sunt depuse toate eforturile pentru a obţine cele mai avantajoase condiţii comerciale la momentul încheierii acesteia;
6. reziliere anticipată - încetarea valabilităţii unui contract financiar derivat înainte de data scadenţei sau de data expirării acestuia;
7. set de compensare - grup de tranzacţii între o instituţie şi o singură contraparte, care face obiectul unui acord de compensare bilaterală executoriu din punct de vedere juridic;
8. tranzacţii de înlocuire - tranzacţie cu un instrument financiar derivat care generează condiţii şi expuneri economice echivalente cu un contract financiar derivat asupra căruia s-a decis rezilierea anticipată.
CAP. II
Rezilierea anticipată a contractelor financiare derivate
SECŢIUNEA 1
Consideraţii generale
ART. 3
(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, îşi exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie în raport cu o datorie a asigurătorului supus rezoluţiei care provine dintr-un instrument financiar derivat numai în momentul scadenţei sau după rezilierea anticipată a contractelor financiare derivate.
(2) La intrarea în procedura de rezoluţie, A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, poate rezilia anticipat orice contract financiar derivat încheiat de un asigurător supus rezoluţiei.
ART. 4
(1) Înainte de exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în instrumente de capital, A.S.F, în calitate de autoritate de rezoluţie, notifică decizia de reziliere anticipată a contractelor financiare derivate tuturor contrapărţilor din contractele financiare derivate ale asigurătorului aflat în rezoluţie.
(2) Decizia de reziliere anticipată a contractelor financiare derivate poate să fie aplicată imediat sau la o dată ulterioară transmiterii notificării prevăzute la alin. (1).
(3) În decizia menţionată la alin. (1), A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, specifică data şi ora la care urmează să fie îndeplinite cerinţele de la art. 7 alin. (1), prin care contrapărţile din contractele financiare derivate furnizează dovezi referitoare la tranzacţii comerciale la care se efectuează înlocuirea rezonabilă a contractelor financiare derivate supuse rezilierii anticipate.
(4) Fiecare contraparte relevantă trebuie să furnizeze A.S.F. un rezumat al tuturor tranzacţiilor de înlocuire, urmând ca A.S.F. să transmită auditorului financiar informaţiile recepţionate de la contrapărţile relevante.
SECŢIUNEA a 2-a
Evaluarea comparativă
ART. 5
(1) Auditorul financiar trebuie să realizeze următoarele comparaţii:
a) valoarea pierderilor care ar fi generate de către contractele financiare derivate, obţinută prin înmulţirea:
(i) ponderii obligaţiilor care decurg din contractele financiare derivate, din toate obligaţiile de acelaşi rang;
(ii) pierderilor totale preconizate a fi suportate de către toate pasivele de rang egal din contractele financiare derivate, inclusiv datorii rezultate din rezilierea anticipată a contractelor financiare derivate, cu
b) valoarea deprecierilor/pierderilor calculată pe baza evaluării costurilor, cheltuielilor sau a altor deprecieri/pierderi care se aşteaptă să fie înregistrate ca urmare a rezilierii anticipate a contractelor financiare derivate, obţinută prin însumarea următoarelor elemente:
(i) riscul de majorare a creanţelor de reziliere ale contrapărţii, creanţe care provin din costurile cu tranzacţiile de reacoperire a riscului de poziţie (re-hedging) estimate a fi suportate de către partenerul contractual, prin luarea în considerare a diferenţei dintre preţurile celei mai bune cereri de cumpărare şi oferte de vânzare în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) lit. b);
(ii) costurile preconizate a fi suportate de asigurătorul supus rezoluţiei pentru identificarea oricărei tranzacţii cu contracte financiare derivate considerate necesare, în scopul de a restabili situaţia de acoperire la riscul de poziţie (hedging) pentru orice poziţie deschisă sau pentru a menţine un profil de risc acceptabil în conformitate cu strategia de rezoluţie. Acest lucru poate fi realizat prin luarea în considerare a cerinţelor de marjă iniţială şi a diferenţei dintre preţurile celor mai bune cereri de cumpărare şi oferte de vânzare pentru contractele financiare derivate;
(iii) orice reducere a valorii drepturilor care rezultă din rezilierea anticipată a contractelor financiare derivate, inclusiv orice depreciere/scădere a valorii rezultate din evaluări ale activelor-suport sau alte active, care sunt legate de contractele financiare derivate, care sunt reziliate şi orice impact asupra costurilor de finanţare sau asupra nivelului veniturilor;
(iv) orice alte sume suplimentare împotriva posibilelor efecte negative rezultate din rezilierea anticipată, cum ar fi erori sau litigii privind tranzacţiile sau în ceea ce priveşte restituirea garanţiilor.
(2) Comparaţiile prevăzute la alin. (1) se vor efectua înainte de luarea oricărei decizii de reziliere anticipată, ca parte a evaluării pentru fundamentarea deciziilor cu privire la măsurile de rezoluţie.
CAP. III
Valoarea de reziliere anticipată
SECŢIUNEA 1
Consideraţii generale
ART. 6
Auditorul financiar determină valoarea obligaţiilor care decurg din contractele financiare derivate din cadrul unui set de compensare ca o valoare de reziliere anticipată calculată ca sumă între:
a) sumele neplătite, garanţiile sau alte sume datorate de asigurătorul supus rezoluţiei către contrapartea relevantă, mai puţin sumele neplătite, garanţiile şi alte sume datorate de către respectiva contraparte relevantă către asigurătorul supus rezoluţiei la data de reziliere a contractelor financiare derivate; şi
b) sumele care să acopere valoarea pierderilor sau a cheltuielilor suportate de contrapartea relevantă sau câştigurile realizate de aceasta din înlocuirea contractelor financiare derivate sau din obţinerea de avantaje economice echivalente datorate materializării clauzelor contractelor financiare derivate şi a drepturilor aferente opţiunii părţilor în ceea ce priveşte rezilierea contractelor.
ART. 7
(1) În cazul în care contrapartea relevantă a furnizat informaţii relevante, în termenul stabilit în conformitate cu art. 4 alin. (3), referitoare la tranzacţiile comerciale la care se efectuează înlocuirea rezonabilă a contractelor financiare derivate supuse rezilierii anticipate, auditorul financiar, pe baza informaţiilor recepţionate de A.S.F. de la contrapărţile relevante şi transmise acestuia, determină valoarea de reziliere anticipată la preţurile acestor tranzacţii de înlocuire.
(2) În cazul în care contrapartea relevantă nu a furnizat documente, certificări sau evidenţe asupra tranzacţiilor de înlocuire în termenul stabilit în conformitate cu art. 4 alin. (3) sau în cazul în care auditorul financiar concluzionează că aceste tranzacţii nu au fost încheiate în termeni comerciali rezonabili, auditorul financiar determină valoarea de reziliere anticipată pe baza:
a) preţului mediu dintre cea mai bună ofertă de vânzare şi cea mai bună cerere de cumpărare existentă în piaţa contractului financiar derivat respectiv la sfârşitul zilei, în conformitate cu prevederile art. 10;
b) diferenţei dintre preţul mediu prevăzut la lit. a) şi preţul celei mai bune oferte de vânzare sau celei mai bune cereri de cumpărare, în funcţie de direcţia poziţiei deschise compensate pentru a estima pierderea sau costul considerat a fi suportat de către contrapartea relevantă ca urmare a rezilierii anticipate, cu luarea în considerare a obţinerii sau restabilirii oricărei tranzacţii de acoperire a riscului de poziţie (hedging) aferent contractului financiar derivat;
c) ajustărilor la evaluarea prevăzută la lit. b), cu scopul de a reflecta dimensiunea expunerii şi a riscului de credit al contrapartidei.
(3) În privinţa datoriilor intragrup, auditorul financiar poate stabili valoarea în conformitate cu prevederile alin. (2) lit. a), fără a ţine seama de prevederile alin. (2) lit. b) şi c), în cazul în care strategia de rezoluţie ar implica tranzacţii pentru reacoperirea riscului de poziţie din contractele financiare derivate reziliate anticipat cu alte tranzacţii intragrup.
(4) Pentru determinarea valorii de reziliere anticipată în conformitate cu alin. (2), auditorul financiar poate să se bazeze pe următoarele surse de date:
a) evaluările generate de sistemele proprii ale auditorului financiar, pentru produse standardizate;
b) datele disponibile la nivelul asigurătorului supus rezoluţiei, cum ar fi modele şi evaluări interne, inclusiv verificări independente de preţ efectuate în conformitate cu prevederile referitoare la evaluarea instrumentelor financiare derivate din Legea nr. 237/2015;
c) datele furnizate de contrapartea relevantă prin alte mijloace decât dovezi de tranzacţii comunicate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3), inclusiv date privind evaluările utilizate în litigiile actuale sau anterioare cu privire la tranzacţii similare sau conexe;
d) datele furnizate de terţe părţi, cum ar fi datele de piaţă şi cotaţiile formatorilor de piaţă sau valori obţinute de la contrapărţile centrale, în cazul în care un contract financiar derivat este compensat de acestea;
e) orice alte date relevante.
(5) În sensul alin. (2) lit. b), A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita asigurătorului supus rezoluţiei să efectueze o verificare independentă a preţului prin actualizarea informaţiilor la data de referinţă stabilită în conformitate cu art. 10, utilizând informaţiile disponibile la sfârşitul zilei în care se realizează rezilierea anticipată.
SECŢIUNEA a 2-a
Contracte derivate dintr-un set de compensare
ART. 8
Pentru tranzacţiile care fac obiectul unui acord de compensare, auditorul financiar, pe baza informaţiilor recepţionate de A.S.F. de la contrapărţile relevante şi transmise acestuia, stabileşte, pentru toate contractele dintr-un set de compensare, o valoare unică pe care asigurătorul supus rezoluţiei are dreptul legal de a o primi sau obligaţia legală de a o plăti, ca urmare a rezilierii anticipate a contractelor financiare derivate din setul de compensare.
ART. 9
(1) Auditorul financiar trebuie să stabilească valoarea obligaţiilor care decurg din contracte derivate dintr-un set de compensare dintre un asigurător supus rezoluţiei şi o contraparte centrală, pe baza principiului de evaluare prevăzut la art. 6.
(2) Valoarea de reziliere anticipată este determinată de către contrapartea centrală, în conformitate cu propriile proceduri aplicate în cazurile de neplată a obligaţiilor contractuale (default), şi este comunicată A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, concomitent cu documentele prevăzute la alin. (5).
(3) A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, notifică respectiva contraparte centrală şi autoritatea competentă a acesteia cu privire la decizia sa de a rezilia anticipat contractele financiare derivate. Decizia de a reziliere anticipată este aplicată imediat sau la o dată şi oră ulterioară datei care este specificată în notificare.
(4) A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, solicită contrapărţii centrale să comunice valoarea de reziliere anticipată pentru toate contractele financiare derivate din setul de compensare relevant, în conformitate cu etapele stabilite în cadrul procedurii aplicate de respectiva contraparte centrală în cazurile de neplată a obligaţiilor contractuale (default).
(5) Contrapartea centrală pune la dispoziţia A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, documentele aferente procedurii aplicate de respectiva contraparte centrală în cazurile de neplată a obligaţiilor contractuale (default), raportează măsurile de gestionare a cazurilor de neplată întreprinse pentru rezilierea contractelor financiare derivate sau reacoperirea (hedging-ul) completă a riscului de poziţie al asigurătorului supus rezoluţiei, care se află în situaţie de neplată a obligaţiilor (default).
(6) A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, în baza unui acord încheiat cu respectiva contraparte centrală şi cu autoritatea competentă a acesteia, indică termenul-limită până la care contrapartea centrală trebuie să furnizeze evaluarea valorii de reziliere anticipată. În acest scop, A.S.F., contrapartea centrală şi autoritatea competentă a contrapărţii centrale ţin seama de:
a) procedura aplicată de respectiva contraparte centrală în cazurile de neplată a obligaţiilor contractuale (default), astfel cum este ea stabilită prin normele de guvernanţă ale contrapărţii centrale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
b) calendarul măsurilor de rezoluţie, stabilit de A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie.
(7) Contrapartea centrală confirmă A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, că poate să comunice valoarea de reziliere în termenul convenit.
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, ţinând cont de circumstanţele situaţiei specifice şi în situaţii excepţionale, poate decide să aplice prevederile art. 7 alin. (2), după consultarea autorităţii competente a contrapărţii centrale, în una din următoarele situaţii:
a) contrapartea centrală nu comunică evaluarea valorii de reziliere anticipată în termenul indicat de A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, în conformitate cu alin. (6);
b) A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, are dovezi conform cărora contrapartea centrală nu a comunicat o evaluare a valorii de reziliere anticipată, în conformitate cu procedurile prestabilite de respectiva contraparte centrală.
(9) Toate informaţiile şi documentele primite de A.S.F. în baza prevederilor prezentului articol sunt puse la dispoziţia auditorului financiar pentru îndeplinirea obligaţiilor acestuia.
SECŢIUNEA a 3-a
Momentele evaluării
ART. 10
Auditorul financiar trebuie să determine valoarea obligaţiilor rezultate din contractele financiare derivate la următoarele momente:
a) în ziua şi ora încheierii tranzacţiilor de înlocuire, în cazul în care auditorul financiar determină valoarea de reziliere anticipată la preţurile tranzacţiilor de înlocuire în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1);
b) în ziua şi ora când valoarea de reziliere anticipată a fost determinată de contrapartea centrală, în cazul în care auditorul financiar determină valoarea de reziliere anticipată, în conformitate cu procedurile prestabilite de contrapartea centrală în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2);
c) la data rezilierii anticipate sau, în cazul în care nu este posibilă din punct de vedere comercial această dată, în ziua şi ora la care este disponibil un preţ de piaţă pentru activul-suport al contractului financiar derivat, în toate celelalte cazuri.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 11
Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.
p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,
Gheorghe Cornel Coca Constantinescu
Bucureşti, 28 ianuarie 2016.
Nr. 11.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
