Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
I. Introducere
Evaluarea persoanei/familiei potenţial adoptatoare este un proces complex, planificat, prin care se urmãresc istoricul persoanei/familiei, evoluţia, dinamica şi funcţionarea acesteia în timp, interacţiunile din cadrul familiei şi în comunitate, capacitãţile parentale ale persoanei/familiei care solicitã obţinerea atestatului.
Evaluarea persoanei/familiei potenţial adoptatoare se face de cãtre profesioniştii direcţiei generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului, denumitã în continuare DGASPC, sau ai unui organism privat acreditat, denumit în continuare OPA, care a obţinut licenţa de funcţionare; este o activitate care începe odatã cu primul contact, atunci când familia/persoana depune cerere în vederea obţinerii atestatului de familie/persoanã aptã sã adopte, şi continuã printr-o serie de întâlniri cu familia/persoana solicitantã.
Procesul de evaluare include trei componente:
- evaluarea socialã a persoanei/familiei potenţial adoptatoare;
- evaluarea psihologicã a persoanei/familiei potenţial adoptatoare;
- pregãtirea pentru asumarea în cunoştinţã de cauzã a rolului de pãrinte a persoanei/familiei potenţial adoptatoare.
Familia care doreşte sã adopte un copil trebuie sã depunã la DGASPC din judeţul/sectorul de domiciliu o cerere scrisã în vederea evaluãrii condiţiilor morale şi materiale. La cerere se vor anexa actele prevãzute de lege (<>art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.435/2004 ).
Profesionistul (asistentul social/psihologul) care înregistreazã cererea persoanei/familiei realizeazã o informare administrativã preliminarã a solicitantului/ solicitanţilor, oferind informaţii despre actele solicitate de lege pentru întocmirea dosarului în vederea atestãrii şi etapele procesului de adopţie. Informaţiile vor fi oferite într-o întâlnire de cel puţin 30 de minute.
Profesionistul care participã la aceastã întâlnire va oferi solicitantului/solicitanţilor un material informativ despre procedura adopţiei interne, care trebuie sã conţinã informaţii referitoare la:
- cadrul legal care reglementeazã adopţia în România;
- definiţia şi efectele adopţiei;
- condiţiile de fond ale adopţiei;
- actele care trebuie anexate la cererea de evaluare (<>art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.435/2004 );
- termenul de soluţionare a cererii privind evaluarea, precum şi modalitãţile şi termenele de contestare a rezultatelor evaluãrii;
- procedura de evaluare şi pregãtire în vederea obţinerii atestatului;
- potrivirea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare (potrivirea teoreticã şi practicã), cu menţionarea explicitã a faptului cã aceasta are drept scop identificarea celei mai potrivite familii pentru fiecare copil adoptabil şi nu invers (identificarea unui copil pentru o familie care doreşte sã adopte);
- perioada de încredinţare în vederea adopţiei;
- încuviinţarea adopţiei de cãtre instanţa de judecatã;
- serviciile/grupurile de sprijin care activeazã în comunitate;
- monitorizarea postadopţie.
Aceste informaţii trebuie sã fie oferite persoanelor/ familiilor potenţial adoptatoare prin intermediul unui material scris, accesibil acestora din punctul de vedere al limbajului utilizat. Solicitanţii vor fi încurajaţi sã adreseze profesioniştilor din cadrul serviciului de adopţie orice întrebãri suplimentare legate de informaţiile scrise care le sunt oferite.
II. Realizarea întâlnirilor în cadrul procesului de evaluare
Asistentul social/psihologul va avea întâlniri cu persoanele/familiile potenţial adoptatoare, întâlniri care vor avea loc în grup, în cuplu şi individual. Întâlnirile vor avea loc la domiciliul solicitanţilor şi la sediul DGASPC. În procesul de evaluare sunt incluse şi discuţii cu alţi profesionişti şi orice alte investigaţii suplimentare considerate utile de cãtre responsabilul de caz/profesionişti.
Între profesionişti şi persoanele/familiile potenţial adoptatoare au loc mai multe întâlniri (conform legislaţiei în vigoare fiind stabilite obligatoriu minimum 6 întâlniri) care trebuie sã fie realizate cu respectarea confidenţialitãţii. Profesionistul implicat în realizarea întâlnirilor va fi deschis în atitudine şi comportament, astfel încât sã îi inducã şi partenerului de discuţie o atitudine deschisã, sincerã, cu efecte benefice pentru ambele pãrţi.
Pe parcursul întâlnirilor, profesionistul va proceda la:
- informarea familiei potenţial adoptatoare despre:
- copiii adoptabili;
- rolurile şi responsabilitãţile familiei potenţial adoptatoare;
- procedura de urmat pentru a deveni familie adoptatoare (cerinţele/criteriile de îndeplinit, caracteristicile pentru a deveni familie adoptatoare);
- încurajarea solicitanţilor în conştientizarea punctelor slabe şi punctelor tari (resurselor) şi în analizarea acestora;
- sprijinirea solicitantului în vederea dezvoltãrii capacitãţii de reflecţie asupra propriei persoane, exprimãrii emoţiilor/sentimentelor şi mobilizãrii resurselor proprii pentru a lua decizia de a continua sau de a se retrage din procedura adopţiei;
- angajarea în discuţii fãrã a emite pãreri sau opinii critice.
Întâlnirile în grup
Experienţa a arãtat cã cei care doresc sã adopte un copil se simt în largul lor când îşi exprimã sentimentele, dar şi îngrijorãrile, împreunã cu alţi potenţiali pãrinţi adoptivi, aflaţi în situaţii similare.
Informarea şi pregãtirea potenţialilor pãrinţi adoptivi prin discuţii în grup, moderate de asistentul social sau de psiholog, includ atât vizionare de casete video-filme, cât şi scenarii, exerciţii imaginative care sunt rezolvate de potenţialii pãrinţi adoptivi, anticipând astfel ipostaze concrete în care s-ar putea afla.
Întâlnirile de grup le permit potenţialilor pãrinţi adoptivi sã dezbatã ei înşişi unele aspecte fundamentale, sã punã în practicã, în mod concret, unele dintre calitãţile care le sunt cerute, ceea ce le va permite profesioniştilor sã aprecieze obiectiv dacã acestea existã sau nu.
Se recomandã sã fie invitate cel mult 8 cupluri/ 16 persoane la întâlnirile de grup şi se vor organiza 4 întâlniri (o întâlnire de informare şi 3 de pregãtire) pe parcursul procesului de evaluare şi pregãtire pentru acestea.
Întâlnirile individuale
Desfãşurându-se şi într-un cadru mai intim, întâlnirile individuale oferã mai repede posibilitatea realizãrii unei relaţii sincere şi deschise între profesionist şi solicitant. În cadrul acestor întâlniri se va discuta pe larg despre istoria personalã, relaţiile în cadrul familiei, motivaţia pentru a adopta etc.
Întâlnirile individuale pot alterna cu cele de grup, scopul comun fiind acelaşi - de a evalua cuplurile care doresc sã adopte.
III. Întâlnirea de informare
Scopul întâlnirii este informarea cât mai corectã a familiilor/persoanelor potenţial adoptatoare despre particularitãţile parentalitãţii adoptive la diferite nivele legal, administrativ şi sociopsihomedical -, astfel încât sã fie cât mai bine pregãtite pentru a face demersurile necesare în acest sens.
Aceastã întâlnire se realizeazã la sediul DGASPC/OPA. Este recomandat sã fie o întâlnire de grup moderatã de unul sau de 2 asistenţi sociali/psihologi. De asemenea, se recomandã ca la aceastã întâlnire sã participe cel mult 8 cupluri/16 persoane, care au solicitat la DGASPC evaluarea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale şi care au depus la dosar actele prevãzute de lege.
Organizarea unei astfel de întâlniri în grup permite participanţilor sã se distanţeze de propria lor experienţã de viaţã, determinã un schimb de experienţã şi de cunoştinţe, pune bazele unei dinamici de gândire al cãrei scop este sã valorizeze şi sã dezvolte abilitãţi parentale de care potenţialii pãrinţi adoptivi vor avea mare nevoie.
În cadrul unor astfel de întâlniri, participanţii trebuie sã fie informaţi nu numai despre dificultãţile pe care le pot întâmpina, ci, mai ales, despre soluţiile care pot fi folosite, despre atitudinile adecvate pe care sã le adopte pentru a favoriza dezvoltarea copiilor.
Întâlnirea de informare, apoi întâlnirile de pregãtire îi ajutã pe potenţialii pãrinţi adoptivi sã-şi clarifice percepţia/imaginea iniţialã asupra adopţiei (prejudecãţile) prin dobândirea unor informaţii şi a unor cunoştinţe fundamentate pe experienţa şi pe expertiza ştiinţificã.
Timpul recomandat pentru desfãşurarea acestei întâlniri este de 4 ore.
Profesioniştii din domeniul adopţiei trebuie sã acorde o atenţie deosebitã adulţilor care doresc sã adopte, în mãsura în care aceştia din urmã îşi vor asuma rãspunderea protejãrii copiilor care le vor fi încredinţaţi.
Aceastã misiune parentalã constã în a garanta satisfacerea nevoilor esenţiale ale copiilor, atât din punct de vedere fizic, cât şi afectiv, în a le oferi condiţii de dezvoltare a capacitãţilor şi a aspiraţiilor lor, în a-i ajuta sã devinã treptat autonomi.
Prin urmare, prima sarcinã a profesioniştilor va fi sã le ofere solicitanţilor un exemplu pentru atitudinea pe care ar dori ca aceştia din urmã sã o aibã faţã de copilul care le va fi încredinţat, o atitudine de respect, empatie şi de încredere reciprocã.
IV. Evaluarea socialã a persoanei/familiei potenţial adoptatoare
Asistentul social responsabil de caz realizeazã ancheta socialã în urma vizitelor la domiciliul solicitantului/familiei, verificãrii referinţelor de la locurile de muncã, vizitelor în comunitate sau la domiciliul membrilor relevanţi ai familiei extinse (care pot deveni persoane de sprijin pentru familie dupã momentul adopţiei). În urma fiecãrei întâlniri, asistentul social întocmeşte rapoarte de vizitã/întâlnire, pe baza cãrora va completa ancheta socialã.
Prima vizitã la domiciliul solicitanţilor se va realiza de asistentul social împreunã cu psihologul. Astfel, se stabileşte primul contact între profesioniştii care se vor ocupa de caz şi persoana/familia potenţial adoptatoare.
Asistentul social şi psihologul vor face primele observaţii cu privire la persoana/familia potenţial adoptatoare.
Ca urmare a acestei vizite, profesioniştii vor completa Fişa de evaluare iniţialã, urmând ca toate informaţiile necesare completãrii Anchetei sociale sã fie obţinute de asistentul social pe parcursul urmãtoarelor vizite la domiciliul solicitanţilor, la locurile de muncã ale acestora, la membrii familiei extinse sau în comunitate.
Psihologul va consemna în Fişa de evaluare psihologicã primele informaţii relevante, urmând a finaliza evaluarea psihologicã pe parcursul mai multor întâlniri.
Este important ca solicitanţii sã nu resimtã aceastã primã vizitã ca pe o inspecţie şi pentru aceasta asistentul social trebuie sã îi informeze cu claritate asupra scopului vizitei: sã verifice dacã copilul va intra într-un mediu familial sigur şi sãnãtos şi dacã familia prezintã condiţii pentru creşterea şi îngrijirea corespunzãtoare a unui copil.
Solicitanţilor li se va preciza cã este de dorit sã fie deschişi şi oneşti pe întreaga duratã a procesului de adopţie, sã ofere toate informaţiile necesare corect şi cu acurateţe şi sã participe activ la evaluare şi la sesiunile de pregãtire.
Solicitanţii vor fi ajutaţi sã înţeleagã cã adopţia este un angajament al întregii familii şi de aceea trebuie sã faciliteze întâlnirile sau discuţiile asistentului social şi psihologului cu membrii familiei extinse, în funcţie de particularitãţile fiecãrui caz. La finalul acestei vizite se stabileşte, de comun acord, un calendar al urmãtoarelor întâlniri ale familiei cu echipa de profesionişti care realizeazã evaluarea.
Asistentul social, prin intervievarea cuplului sau a soţilor individual, în mediul acestora de viaţã, exploreazã istoria şi funcţionalitatea familiei, caracteristicile şi resursele ei pentru a putea deveni cu succes familie adoptatoare, credinţe, convingeri, atitudini, opinii, obiective, realizãri, deprinderi de viaţã, şi observã interacţiunea în cuplu.
O atenţie deosebitã se acordã de cãtre asistentul social locuinţei şi condiţiilor materiale de care familia dispune şi acesta îşi formuleazã primele recomandãri referitoare la amenajarea şi funcţionalitatea locuinţei.
Asistentul social trebuie sã aloce timp suficient pentru realizarea interviurilor cu toate persoanele care locuiesc la acelaşi domiciliu şi pentru a discuta cu angajatorii persoanelor solicitante, cu rudele acestora sau cu persoanele importante din comunitate.
Evaluarea socialã vizeazã urmãtoarele aspecte:
- date privind persoana/familia potenţial adoptatoare:
- date generale despre solicitanţi: structura familiei, cu detalii generale despre data şi locul naşterii, domiciliul solicitanţilor, studiile şi domeniul în care profeseazã, locul de muncã şi venitul obţinut, etnia, religia şi limba vorbitã în familie, dacã au avut antecedente penale;
- date despre copiii biologici/adoptaţi/în plasament (dacã este cazul): cum se vãd ei înşişi, relaţiile semnificative cu alte persoane şi cu pãrinţii; identitatea etnicã, temperamentul, talentele şi nevoile speciale; atitudinea faţã de potenţiala adopţie; modul în care au fost implicaţi în procesul de pregãtire a adopţiei;
- informaţii despre alte persoane care locuiesc la acelaşi domiciliu: relaţia cu solicitanţii, dacã vor locui în continuare în aceeaşi locuinţã, atitudinea lor faţã de adopţia unui copil, cât de important este acordul lor pentru solicitanţi;
- profilul solicitanţilor (temperament; atitudini faţã de alte etnii, culturi; percepţia faţã de societatea actualã; relaţiile de familie; pasiuni, talente);
- climatul intrafamilial (relaţii anterioare semnificative; relaţia prezentã: evoluţia relaţiei, rezolvarea conflictelor, comunicare, domenii de interes, sentimente, roluri şi aşteptãri; stilul de viaţã; capacitatea parentalã);
- motivul adopţiei;
- situaţia financiarã (inclusiv atitudinea faţã de bani şi probleme financiare);
- date despre familia extinsã (structura familiei, cu detalii despre pãrinţii şi fraţii solicitanţilor, detalii semnificative despre membrii familiei, relaţiile trecute şi prezente ale familiei);
- date despre reţeaua de sprijin (relaţiile/sistemele cele mai semnificative şi importanţa acestora pentru solicitanţi în legãturã cu adopţia);
- informaţii de la locul de muncã (experienţa de lucru, serviciul actual sau viitor; importanţa muncii; atitudinea faţã de muncã, modul în care afecteazã aceasta viaţa de familie şi rolurile din familie; satisfacţia în muncã).
V. Evaluarea psihologicã a persoanei/familiei potenţial adoptatoare
Psihologul va folosi metoda interviului în vederea obţinerii tuturor informaţiilor necesare completãrii Fişei de evaluare psihologicã a persoanei/familiei potenţial adoptatoare.
Dacã pe parcursul interviului, în funcţie de rãspunsurile primite la întrebãri şi/sau de comportamentul neadecvat al persoanei evaluate, existã suspiciunea anumitor tulburãri psihologice sau suspiciunea cã persoana nu înţelege întrebãrile care îi sunt adresate, psihologul va folosi în evaluare şi teste psihologice.
Evaluarea psihologicã se va efectua la sediul DGASPC/OPA pe parcursul mai multor şedinţe (minimum 3), individual şi în cuplu, dintre care una este destinatã consilierii persoanei/cuplului în vederea asumãrii în cunoştinţã de cauzã a rolului de potenţial pãrinte/potenţiali pãrinţi. Şedinţele de evaluare psihologicã vor avea loc într-un spaţiu special amenajat destinat activitãţilor derulate de psiholog. Spaţiul trebuie sã asigure intimitatea şi siguranţa persoanelor/familiilor adoptatoare. Durata unei şedinţe de evaluare/consiliere va fi de 45-50 de minute.
Pe parcursul evaluãrii, psihologul va fi ghidat atât de etica profesionalã, cât şi de drepturile persoanei, de standardele morale, valorile individuale şi culturale specifice acestuia. Psihologul trebuie sã fie onest, integru şi obiectiv în relaţia sa cu persoana/familia adoptatoare.
Evaluarea psihologicã vizeazã urmãtoarele aspecte:
- anamneza persoanei adoptatoare sau a fiecãrui membru al cuplului conjugal (antecedente psihiatrice; evenimente psihotraumatizante; autoadministrare excesivã de tranchilizante, sedative; consum de alcool, droguri, alte substanţe; alte dependenţe; stabilitate emoţionalã, capacitate de autocontrol; capacitate de exprimare a emoţiilor şi sentimentelor; rezistenţã la stres; experienţa personalã privind separarea/pierderea; capacitatea de a depãşi eşecuri şi neîmpliniri; gândire pozitivã; idealuri în viaţã; concepţie despre viaţã; autocaracterizare; caracterizarea partenerului; atenţie şi disponibilitate la nevoile celorlalţi; empatie, rãbdare, compasiune);
- istoria maritalã şi relaţia de cuplu (relaţia de cuplu dinainte de cãsãtorie; modul de construire a rolurilor maritale; stabilitatea afectivã a cuplului; nivelul şi calitatea comunicãrii în cadrul cuplului; împãrţirea rolurilor maritale; proiecte de viitor; domenii de tensiune/conflict; modalitãţi de rezolvare a problemelor/conflictelor; modalitãţi de împãrtãşire a problemelor; aşteptãri ale soţilor unul faţã de celãlalt; mod de împãrtãşire a iubirii, tandreţei; concordanţa pãrerilor şi convingerilor;
- relaţia cu propriii pãrinţi (relaţia cu mama; relaţia cu tatãl; propria copilãrie: cum a perceput experienţele pozitive şi negative; cum apreciazã abilitãţile parentale ale propriilor pãrinţi/persoane de îngrijire; ce ar face în aceleaşi situaţii în calitate de pãrinte: ce ar schimba în raport cu propriii copii şi cum ar face acest lucru, ce considerã cã a fost greşit în comportamentul pãrinţilor);
- relaţiile cu ceilalţi (relaţia cu familia extinsã; relaţia cu prietenii; relaţia cu comunitatea; frecvenţa şi calitatea contactelor cu aceştia; eventuale conflicte; disponibilitatea familiei, prietenilor, vecinilor ca reţea de sprijin; atitudinea acestora faţã de adopţie; relaţia cu alţi copii: proprii, din familie, din comunitate);
- stilul de viaţã al familiei (sistemul de valori, convingeri şi norme; atitudinea faţã de viaţã; programul zilnic, sãptãmânal, lunar, anual al familiei; modul de petrecere a vacanţelor; gestionarea timpului liber; sãrbãtorirea evenimentelor importante; reguli în familie, atitudinea faţã de educaţia copiilor);
- motivaţia de a adopta (acceptarea propriei sterilitãţi; iniţierea proiectului adopţiei; experienţa adopţiei; avantaje şi dezavantaje ale adopţiei; motivul pentru care doresc sã adopte; speranţe legate de evenimentul adopţiei; ce anume i-ar împiedica sã finalizeze adopţia);
- aşteptãrile în legãturã cu adopţia (cunoaşterea nevoilor copilului adoptabil; aşteptãri referitoare la copilul adoptat; temeri, anxietãţi, incertitudini; "copilul imaginar": vârstã, sex, etnie, religie, probleme medicale şi psihologice versus "copilul real"; modalitãţi de informare a copilului despre adopţie şi despre familia sa de origine; modelul educaţional pentru copil; proiecte de viitor pentru copiii);
- capacitãţi parentale (reprezentarea ca familie; modul în care îşi percep rolul de viitori pãrinţi; experienţa îngrijirii copiilor sau lucrului cu copiii; capacitatea de a-şi împãrţi rolurile şi responsabilitãţile creşterii copilului adoptat; gestionarea sentimentelor şi emoţiilor în relaţie cu copiii; gestionarea situaţiilor dificile; disponibilitatea la schimbare; capacitatea de a înţelege schimbãrile care se impun în stilul de viaţã al familiei odatã cu adopţia; acceptarea individualitãţii copilului; înţelegerea etapelor de dezvoltare a copiilor şi a modului în care dezvoltarea este influenţatã de experienţele timpurii ale copilului adoptat; protejarea copilului împotriva oricãror forme de abuz; flexibilitatea în ceea ce priveşte aşteptãrile, atitudini şi comportamente conform vârstei, nevoilor şi particularitãţilor copiilor; stabilirea limitelor, regulilor de disciplinã; sistemul de pedeapsã-recompensã; atitudinea faţã de dezvãluirea secretului adopţiei; înţelegerea motivelor separãrii copiilor de pãrinţii lor, capacitatea de a înţelege relaţia copilului cu familia sa de origine).
Pe parcursul întregului proces de evaluare psihologicã, profesionistul va urmãri cu prioritate existenţa capacitãţilor parentale ale solicitanţilor, va identifica împreunã cu aceştia resursele pe care le au în vederea dezvoltãrii capacitãţilor parentale insuficient dezvoltate şi îi va consilia în legãturã cu dobândirea/dezvoltarea acestora. Psihologul va urmãri, prin participare la sesiunile de pregãtire sau prin discuţiile cu profesionistul care va susţine sesiunile de pregãtire, evoluţia solicitanţilor din punctul de vedere al dezvoltãrii capacitãţilor parentale.
VI. Pregãtirea persoanelor/familiilor potenţial adoptatoare
Pregãtirea persoanelor/familiilor potenţial adoptatoare se va structura în 3 întâlniri/sesiuni. De preferat este organizarea sesiunilor la un interval de minimum 5 zile pentru a le da posibilitate participanţilor sã reflecteze asupra subiectelor discutate în timpul sesiunii şi sã aibã timp suficient pentru a rezolva diverse teme pentru acasã.
Sesiunile de pregãtire vor fi organizate la sediul DGASPC/OPA, în sãli de curs corespunzãtoare.
Se recomandã realizarea pregãtirii în grupuri de minimum 3 cupluri/6 persoane - maximum 8 cupluri/16 persoane, dar în situaţia în care nu sunt suficiente persoane pentru a constitui un grup, pregãtirea se poate realiza şi individual/în cuplu. În mod obligatoriu la grup vor participa atât soţul, cât şi soţia. Locul desfãşurãrii, ziua şi ora vor fi stabilite de comun acord cu participanţii la grup.
Pregãtirea persoanelor/familiilor potenţial adoptatoare este organizatã şi susţinutã de cãtre un profesionist (asistent social/psiholog) sau 2 profesionişti, angajaţi ai serviciului de adopţie.
Se recomandã ca fiecare sesiune din cele 3 sesiuni de pregãtire sã se deruleze pe o perioadã de 4-6 ore, în funcţie de numãrul participanţilor şi de problematica abordatã. Profesionistul va completa, la finalul fiecãrei zile de pregãtire, informaţiile relevante cuprinse în Fişa de observaţie pe parcursul pregãtirii.
Pregãtirea persoanelor/familiilor potenţial adoptatoare are drept scop dezvoltarea capacitãţilor parentale necesare creşterii şi îngrijirii unui "copil adoptabil", sensibilizarea acestora în legãturã cu particularitãţile copiilor adoptabili şi înţelegerea importanţei acceptãrii copilului "real".
În cadrul sesiunilor de pregãtire, moderatorul (asistent social/psiholog) are urmãtoarele responsabilitãţi:
- crearea cadrului întâlnirilor de grup;
- încurajarea participanţilor sã-şi exprime liber opiniile, sentimentele, experienţele personale;
- facilitarea schimburilor informaţionale între participanţi;
- stabilirea unor relaţii de încredere şi de duratã cu participanţii;
- identificarea dificultãţilor, obstacolelor şi soluţiilor;
- exprimarea lucrurilor importante care sunt dificil de verbalizat de cãtre participanţi;
- evaluarea rezultatelor şi a impactului grupului asupra participanţilor;
- solicitarea permanentã a feed-back-ului de la participanţi;
- evaluarea progreselor şi a impactului sesiunilor de pregãtire asupra participanţilor.
Metodele de lucru care vor fi folosite în cadrul sesiunilor sunt: prezentarea, brainstormingul, demonstraţia, exerciţii în grupuri mici, discuţii de grup în plen, studii de caz.
Tematica celor trei sesiuni de pregãtire este prezentatã în continuare:
Prima sesiune de pregãtire:
1. Caracteristicile copilului adoptabil
1.1. Motivele instituţionalizãrii copilului
1.2. Caracteristicile biologice şi psihologice specifice copilului instituţionalizat
1.3. Consecinţele instituţionalizãrii copilului la diferite vârste
1.4. Efectele traumei abandonului asupra copilului
1.5. Tulburãrile psihologice frecvent întâlnite la copilul adoptabil/adoptat
A 2-a sesiune de pregãtire:
2. Sterilitatea/Infertilitatea
2.1. Fazele durerii şi pierderii
2.2. Necesitatea parcurgerii acestor faze
2.3. Propria atitudine faţã de sterilitate
2.4. Efectele neacceptãrii propriei sterilitãţi asupra adopţiei
3. Relaţia cu propriii pãrinţi
3.1. Modalitãţile de relaţionare cu propriii pãrinţi
3.2. Analizarea propriilor emoţii şi sentimente referitoare la relaţia cu pãrinţii şi efectele acestora asupra vieţii de adult
4. Capacitatea de relaţionare şi de comunicare cu ceilalţi, familia extinsã, vecini etc.
4.1. Necesitatea informãrii membrilor familiei extinse despre intenţia de a adopta, efectele adopţiei asupra familiei, modul de derulare a procesului de adopţie
4.2. Identificarea persoanelor de sprijin în cadrul familiei şi anturajului; serviciile de sprijin în adopţie
5. Capacitatea de a gestiona diferenţele de opinie, conflictele, dezacordurile
5.1. Posibile reacţii ale familiei lãrgite, anturajului şi comunitãţii faţã de adopţie
5.2. Modalitãţi de gestionare a diferenţelor de opinie faţã de adopţie
5.3. Posibilitatea apariţiei conflictelor odatã cu intrarea copilului în familie
5.4. Posibile conflicte în propria familie extinsã/propriul anturaj
5.5. Modalitãţi de gestionare a conflictelor
6. Capacitatea de a se adapta la situaţii noi
6.1. Etapele procesului de mutare a copilului în familia adoptatoare
6.2. Descrierea modului de organizare a mediului fizic din propria casã (stimulativ şi securizant), pregãtit pentru momentul mutãrii
6.3. Descrierea modului de organizare a programului personal de viaţã modificat în vederea primirii copilului
6.4. Principalele manifestãri fizice şi psihologice care pot apãrea la copilul adoptat şi la familia adoptatoare în momentul mutãrii
6.5. Modalitãţi de gestionare şi remediere a acestor manifestãri
7. Capacitatea cuplului de a funcţiona în echipa parentalã
7.1. Rolurile şi responsabilitãţile membrilor cuplului
7.2. Identificarea momentelor critice ale dinamicii cuplului şi a modalitãţilor de gestionare a situaţiilor critice
A 3-a sesiune de pregãtire:
8. Motivaţia pentru adopţie
8.1. Motivaţia participanţilor pentru adopţie
9. Aşteptãrile familiilor potenţial adoptatoare faţã de copilul pe care ar dori sã îl adopte
9.1. Imaginea copilului ideal
9.2. Necesitatea adaptãrii imaginii copilului ideal la copilul real adoptabil
10. Etapele dezvoltãrii copilului
10.1. Prezentarea etapelor de dezvoltare a copilului (caracteristicile fiecãrei etape) şi factorii care le influenţeazã
10.2. Necesitatea individualizãrii îngrijirii la particularitãţile fiecãrui copil
10.3. Definirea ataşamentului, tipurile de ataşament
10.4. Efectele lipsei de ataşament
10.5. Factorii care conduc la tulburãrile de ataşament (separarea, instituţionalizarea şi consecinţele acesteia)
10.6. Rolul mediului familial în dezvoltarea personalitãţii copilului
11. Reprezentãrile despre familia biologicã a copilului adoptabil şi ale motivelor abandonului
11.1. Cauzele abandonãrii copiilor
11.2. Situaţii de abandon al copilului
11.3. Necesitatea dezvãluirii adopţiei şi a originii copilului adoptat
11.4. Modalitãţi de explicare a adopţiei pentru diferite categorii de vârstã a copiilor
11.5. Necesitatea conturãrii unei imagini adecvate despre familia biologicã pe care o vor transmite copilului
11.6. Necesitatea cunoaşterii de cãtre copil a propriei istorii
11.7. Elementele conţinute în "Cartea vieţii" şi beneficiile utilizãrii acesteia
12. Rolul parental
12.1. Posibile dificultãţi de relaţionare a cuplului cu copilul adoptat
12.2. Rolul familiei în dezvoltarea copilului (rolul emoţiilor şi al stimulãrii cognitive pentru dezvoltarea copilului, calitãţi şi comportamente ale adultului care stimuleazã dezvoltarea copilului, situaţii de abuz în educaţia copiilor, stabilirea limitelor etc.)
VII. Întâlnirea echipei multidisciplinare pentru elaborarea raportului final
Raportul final va conţine sinteza informaţiilor psiho-sociale, concluziile fiecãrui profesionist (asistent social, psiholog) pe baza evaluãrii sociale şi psihologice, evaluarea aptitudinilor parentale şi recomandarea în vederea eliberãrii sau neeliberãrii atestatului de persoanã/familie aptã sã adopte.
La aceastã întâlnire este convocatã persoana/familia pentru a i se comunica concluziile evaluãrii şi recomandarea echipei de profesionişti care a instrumentat cazul privind eliberarea sau neeliberarea atestatului de persoanã/familie aptã sã adopte.
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
