Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 METODOLOGIE din 19 ianuarie 2011 de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   METODOLOGIE din 19 ianuarie 2011  de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state    Twitter Facebook
Cautare document

 METODOLOGIE din 19 ianuarie 2011 de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state

EMITENT: Guvernul
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 117 din 16 februarie 2011
──────────
    Aprobată prin Hotărârea nr. 49 din 19 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 117 din 16.02.2011
──────────
    I. Cadrul general privind exploatarea copilului prin muncă, traficul de copii şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state
    I.1. Cadrul conceptual
    A. Exploatarea copiilor prin muncă
    În acord cu prevederile Convenţiei nr. 138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă, ratificată prin Decretul nr. 83/1975, denumită în continuare Convenţia nr. 138/1973, şi ale Convenţiei nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată la cea de-a 87-a sesiune a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 17 iunie 1999, ratificată prin Legea nr. 203/2000, denumită în continuare Convenţia OIM nr. 182/1999, exploatarea copiilor prin muncă acoperă următoarele situaţii:
    1. vârsta copilului este sub vârsta minimă legală pentru angajare în muncă sau munca îl împiedică să frecventeze şcoala în mod regulat sau afectează capacitatea copilului de a învăţa (Convenţia nr. 138/1973);
    2. copilul este implicat în munci intolerabile (munca forţată, traficul, prostituţia, pornografia, activităţi ilicite), care sunt cele mai grave şi trebuie eliminate de urgenţă [art. 3 lit. a), b) şi c) din Convenţia OIM nr. 182/1999];
    3. copilul este implicat în munci periculoase care, prin condiţiile în care se desfăşoară, precum şi prin durata muncii, sunt susceptibile să dăuneze sănătăţii, securităţii sau moralităţii copilului [art. 3 din Convenţia nr. 138/1973 şi art. 3 alin. d din Convenţia nr. 182/1999].

    Retragerea copilului din situaţia de exploatare prin muncă semnifică întrunirea concomitentă a următoarelor criterii:
    a) copilul nu mai este implicat în munci intolerabile ori, în cazul muncilor periculoase, pericolul a fost eliminat ca urmare a unei intervenţii specializate (de exemplu, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi respectarea prevederilor legale referitoare la durata muncii); şi
    b) riscul de recidivă este apreciat ca minim (utilizând matricea riscurilor).

    Prevenirea implicării copiilor în situaţii de exploatare prin muncă semnifică prevalenţa factorilor de protecţie versus factorii de risc, iar riscul este scăzut conform matricei riscurilor.
    În ambele cazuri, numai specialiştii implicaţi în monitorizarea cazurilor decid care este momentul în care copilul a fost retras/prevenit:
    a) în cazul retragerii: specialiştii din direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC)/manageri de caz;
    b) în cazul prevenirii: specialiştii din serviciile publice de asistenţă socială sau persoanele cu atribuţii de asistenţă socială/specialiştii din DGASPC de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti.


    B. Traficul de copii şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state
    Traficul de copii corespunde definiţiei traficului de minori din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare [art. 13 alin. (1)]. Din punct de vedere operaţional, traficul de copii poate fi definit ca trafic intern, atunci când infracţiunea se realizează pe teritoriul naţional, şi trafic transfrontalier, atunci când infracţiunea se realizează în afara graniţelor ţării (fie copilul este traficat din ţară în străinătate prin acţiuni infracţionale deliberate, fie copilul ajunge în mod legal în străinătate şi este traficat pe teritoriul altor state).
    Definiţia victimei traficului de copii este inclusă în definiţia victimei traficului de persoane din cadrul Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane, aprobat prin Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei nr. 335/2.881/1.990/1.072/2007/266/ A6.880/409/C/2.353/C/2008.
    Traficul de copii are întotdeauna ca scop exploatarea, principalele forme ale exploatării fiind: exploatarea sexuală, exploatarea prin muncă, exploatarea pentru comiterea de infracţiuni (de exemplu, furt, tâlhării), adopţia ilegală şi prelevarea de organe şi ţesuturi.
    Migraţia internaţională, care include atât fenomenul imigraţiei, cât şi pe cel al emigraţiei, poate fi legală sau ilegală. Legat de copiii români migranţi pe teritoriul altui stat există 3 aspecte care trebuie avute în vedere:
    a) emigraţia -actul sau fenomenul părăsirii ţării sau regiunii natale de către un individ sau grup de indivizi pentru a se stabili în altă ţară; cetăţenii români minori pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare. Emigrarea poate avea diferite motive, unele politice, altele economice sau chiar personale (cazul căsătoriei);
    b) returnarea - procesul de întoarcere a migranţilor în ţara de origine, situaţie care este valabilă în cazul copiilor însoţiţi. Returnarea poate fi benevolă, când persoanele se întorc din proprie iniţiativă, sau forţată, când migrantul este obligat de autorităţile ţării de destinaţie să se întoarcă;
    c) repatrierea - procesul de reîntoarcere a copiilor neînsoţiţi în România; definiţia copiilor neînsoţiţi şi procedurile de repatriere sunt prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.443/2004 privind metodologia de repatriere a copiilor români neînsoţiţi şi asigurarea măsurilor de protecţie specială în favoarea acestora.

    Copiii români aflaţi pe teritoriul altor state, însoţiţi sau neînsoţiţi, pot fi victime ale oricăror forme de violenţă, implicând sau nu fenomenul traficului de copii. Statul român poate primi informaţii cu privire la măsurile de protecţie luate de către autorităţile străine pentru aceşti copii victime şi/sau solicitări de întoarcere a acestor copii în ţară, care se realizează, aşa cum s-a menţionat anterior, prin repatrierea copiilor neînsoţiţi sau returnarea copiilor însoţiţi de familie/reprezentant sau însoţitor legal.

    I.1.1. Cauzele şi consecinţele exploatării copiilor prin muncă, exploatării sexuale şi/sau ale traficului de copii:
    Nu există o cauză specifică, ci o combinaţie de riscuri şi un moment declanşator care conduc la exploatarea copilului prin muncă.

    Tabelul nr. 1 - Factorii de risc şi factorii de protecţie pentru copiii victime ale exploatării prin muncă, exploatării sexuale şi/sau ale traficului de copii

┌──────────┬─────────────┬────────────────┐
│ │Factori de │Factori de │
│ │risc │protecţie │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│Copil │Abandon │Performanţe │
│ │şcolar │şcolare bune │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Frecvenţă │Frecvenţă │
│ │şcolară │şcolară bună │
│ │scăzută │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Repetent │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Neşcolarizat │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Fuga de acasă│Ataşament │
│ │ │securizant │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Consum de │Abilităţi │
│ │droguri/ │privind │
│ │alcool │siguranţa │
│ │ │personală │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │Abilităţi de a │
│ │Subestimarea │face faţă │
│ │riscurilor │presiunii │
│ │ │grupului │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Dizabilităţi/│Stare bună a │
│ │boli cronice │sănătăţii │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Grup de │Abilităţi de │
│ │prieteni cu │recunoaştere şi │
│ │preocupări │evaluare a │
│ │antisociale │situaţiilor de │
│ │ │risc │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Tulburări de │Abilităţi │
│ │comportament │emoţionale │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Implicare în │Abilităţi de │
│ │activităţi │rezolvare de │
│ │ilicite │probleme şi │
│ │ │luare de decizii│
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Victimizare │Lipsa │
│ │actuală/ │istoricului de │
│ │anterioară │abuz asupra │
│ │ │copilului │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Locuieşte pe │Abilităţi │
│ │stradă │sociale │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Provine din │Abilităţi de │
│ │servicii │rezilienţă │
│ │rezidenţiale │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Imagine de │Stimă de sine │
│ │sine scăzută │ridicată │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Nivel de │Existenţa şi │
│Familie │educaţie │implicarea │
│ │scăzut │familiei lărgite│
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │Familie │
│ │Venituri mici│armonioasă │
│ │ │afectiv │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │Interacţiuni │
│ │Număr mare de│diverse şi │
│ │membri │pozitive cu │
│ │ │copilul │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Lipsa │Reţea de suport │
│ │locuinţei │(vecini, │
│ │ │prieteni) │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Familie │Atitudine │
│ │monoparentală│pozitivă faţă de│
│ │ │educaţie │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Familie │ │
│ │dezorganizată│ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Părinţii │ │
│ │plecaţi la │ │
│ │muncă în │ │
│ │străinătate │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Consum de │ │
│ │alcool/ │ │
│ │droguri │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Violenţă │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Dizabilităţi/│ │
│ │boli cronice │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Abilităţi │ │
│ │parentale │ │
│ │scăzute │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Marginalizare│ │
│ │socială │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Prostituţie/ │ │
│ │Pornografie │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Implicare în │ │
│ │activităţi │ │
│ │ilicite │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Crize │ │
│ │familiale │ │
│ │(deces/şomaj)│ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Sărăcie/ │Grad mare de │
│Comunitate│Dezvoltare │informare şi │
│ │economică │sensibilizare │
│ │slabă │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Locuri de │Reţea de suport │
│ │muncă puţine │social │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Lipsa │ │
│ │serviciilor │Servicii sociale│
│ │sociale │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Tradiţii │Programe de │
│ │legate de │prevenire a │
│ │migraţie │abandonului │
│ │ │şcolar │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Prejudecăţi │Responsabilitate│
│ │legate de │socială │
│ │roluri de gen│corporativă │
│ │şi etnie │ │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Lipsa de │Programe de │
│ │oportunităţi │prevenire a │
│ │educaţionale │violenţei asupra│
│ │ │copilului │
├──────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │Atitudine │ │
│ │pozitivă faţă│Programe de │
│ │de implicarea│prevenire a │
│ │copiilor în │consumului de │
│ │muncă în │droguri/alcool │
│ │detrimentul │ │
│ │educaţiei │ │
└──────────┴─────────────┴────────────────┘

    În ceea ce priveşte exploatarea copiilor prin muncă, aceştia sunt expuşi unui risc mai mare decât adulţii atunci când sunt puşi să lucreze în situaţii asemănătoare datorită următoarelor aspecte:
    a) aspecte generale:
    1. ţesuturile şi organele se maturizează într-un ritm diferit şi, prin urmare, nu se poate stabili o vârstă vulnerabilă; aceasta depinde de pericolul şi gradul de risc;
    2. copiii respiră mai mult aer, beau mai multă apă, mănâncă mai mult şi utilizează mai multă energie per kg de greutate corporală decât adulţii. Aceste rate mai ridicate de consum duc, de exemplu, la o expunere mai mare la boli (patogeni) şi substanţe toxice/poluante;
    3. dimensiunile fizice reduse şi impunerea unor sarcini care depăşesc puterea fizică a copiilor pot reprezenta riscuri adiţionale;

    b) aspecte dermatologice:
    1. suprafaţa pielii unui copil este de 2,5 ori mai mare decât a adulţilor (pe unitate de greutate corporală), ceea ce poate duce la o absorbţie mult mai mare a substanţelor toxice. Structura pielii se dezvoltă complet numai după pubertate.
    2. copiii au pielea mai subţire, astfel că substanţele toxice se absorb mult mai uşor;

    c) aspecte respiratorii:
    - copiii au o respiraţie mai profundă şi mai frecventă, astfel că pot inhala mai multe substanţe nocive;

    d) aspecte cerebrale:
    1. maturizarea creierului poate fi împiedicată de expunerea la substanţe toxice;
    2. metalele sunt reţinute mai uşor în creierul copiilor, iar absorbţia este mai mare (de exemplu, plumb şi metil mercur);

    e) aspecte legate de sistemele gastrointestinal, endocrin, reproductiv şi de funcţia renală:
    1. sistemele gastrointestinal, endocrin, reproductiv şi funcţia renală sunt imature la naştere şi se maturizează în timpul copilăriei şi adolescenţei. Astfel, eliminarea agenţilor periculoşi este mai puţin eficientă. Totodată, expunerea la substanţe nocive la locul de muncă poate împiedica procesul de maturizare;
    2. sistemul endocrin şi hormonii joacă un rol esenţial în dezvoltare şi creştere. Sistemul endocrin poate fi extrem de vulnerabil la dezechilibrele provocate de substanţele chimice în copilărie şi adolescenţă;

    f) sistemul enzimatic este imatur la copii, ceea ce duce la o detoxifiere deficitară a substanţelor periculoase;
    g) necesarul energetic - copiii necesită un consum mai mare de energie datorat procesului de creştere, ceea ce poate duce la o sensibilitate crescută la toxine;
    h) necesarul de lichide - copiii se deshidratează mai repede deoarece pierd mai multă apă pe kg de greutate corporală prin: plămâni (o rată de trecere a aerului mai mare), piele (o suprafaţă mai mare) şi rinichi (incapacitatea de concentrare a urinei);
    i) nevoia de somn - copiii între 10 şi 18 ani au nevoie de aproximativ 9,5 ore de somn pe noapte pentru o dezvoltare corespunzătoare;
    j) temperatură - copiii sunt mai sensibili la cald şi frig deoarece glandele sudoripare şi sistemul de reglare a temperaturii nu sunt dezvoltate complet;
    k) extenuarea fizică/mişcările repetitive - extenuarea fizică, combinată adesea cu mişcările repetitive, poate provoca presiuni asupra sistemului osos şi a articulaţiilor, ceea ce poate duce la deformări, lezări ale coloanei vertebrale şi alte dizabilităţi pe toată durata vieţii;
    l) dezvoltarea cognitivă şi comportamentală - capacitatea copiilor de a recunoaşte şi de a aprecia riscurile potenţiale de sănătate şi siguranţă la locul de muncă şi de a lua decizii în ceea ce îi priveşte este redusă;
    m) copiii sunt vulnerabili datorită următorilor factori:
    1. lipsa experienţei - copiii nu pot lua decizii avizate;
    2. dorinţa de a avea o performanţă bună - copiii doresc să facă mai mult fără să îşi dea seama de riscuri;
    3. învăţarea unor comportamente greşite de sănătate şi siguranţă de la adulţi;
    4. lipsa unei instruiri în materie de sănătate şi siguranţă;
    5. expunerea la risc din cauza unei supravegheri necorespunzătoare, uneori foarte dure;
    6. incapacitatea acestora de a se organiza şi de a-şi apăra drepturile.



    Tabelul nr. 2 - Consecinţele exploatării copiilor prin muncă, ale exploatării sexuale şi/sau ale traficului de copii

┌─────────────┬──────────────┬────────────┬───────────────┐
│Cele mai │ │ │Consecinţe │
│grave forme │Consecinţe │Consecinţe │psihosociale şi│
│ale muncii │fizice │educaţionale│comportamentale│
│copilului │ │ │ │
├─────────────┴──────────────┴────────────┴───────────────┤
│Munci intolerabile │
├─────────────┬──────────────┬────────────┬───────────────┤
│ │ │ │● fuga de │
│ │ │ │acasă, │
│ │ │ │vagabondaj ● │
│ │● parametri │ │imagine de sine│
│ │fizici scăzuţi│ │scăzută, │
│ │(subdezvoltare│ │atitudine │
│ │fizică, │ │servilă şi │
│ │malnutriţie) ●│ │umilă ● │
│ │surmenaj │ │anxietate │
│a) toate │(oboseală) │ │crescută, fobii│
│formele de │fizic şi │● inadaptare│● comportament │
│sclavie şi │psihic ● semne│şcolară ● │autodistructiv │
│practicile │ale abuzului │abandon │● izolare, │
│similare, │fizic │şcolar ● │marginalizare │
│inclusiv │(entorse, │analfabetism│socială ● │
│traficul de │luxaţii, │ │simptome │
│copii │fracturi, │ │nevrotice │
│ │arsuri, │ │(enurezis, │
│ │contuzii, │ │insomnii, │
│ │echimoze etc.)│ │coşmaruri) ● │
│ │● alte boli │ │vulnerabilitate│
│ │somatice │ │faţă de abuz │
│ │ │ │(fizic, │
│ │ │ │emoţional, │
│ │ │ │sexual) şi │
│ │ │ │neglijare │
├─────────────┼──────────────┼────────────┼───────────────┤
│ │ │ │● consum de │
│ │ │ │alcool, droguri│
│ │ │ │● frica de a │
│ │ │ │rămâne cu │
│ │ │ │persoane │
│ │ │ │necunoscute ● │
│ │ │ │simptome │
│ │ │ │nevrotice │
│ │ │ │(imitarea │
│ │ │ │actelor sexuale│
│ │ │ │prin somn, │
│ │ │ │sugerea │
│ │ │ │degetelor, │
│b) │ │ │somnambulism, │
│utilizarea, │● boli │ │insomnii, │
│recru- tarea │infecţioase │ │coşmaruri) ● │
│sau oferirea │(TBC, │● inadaptare│tendinţe │
│unui copil în│hepatite, boli│şcolară ● │suicidare ● │
│scopul │de piele) ● │abandon │comportament │
│prostituării,│infecţii cu │şcolar ● │isteric ● │
│produ- cerii │transmitere │analfabetism│sensibilitate │
│de material │sexuală, HIV/ │ │sporită la │
│pornografic │SIDA) │ │atingeri şi │
│ │ │ │contacte fizice│
│ │ │ │● comportament │
│ │ │ │seducător şi │
│ │ │ │alte tulburări │
│ │ │ │ale │
│ │ │ │sexualităţii ● │
│ │ │ │atitudine │
│ │ │ │negativă faţă │
│ │ │ │de propria │
│ │ │ │sexualitate ● │
│ │ │ │anxietate ● │
│ │ │ │lipsa │
│ │ │ │respectului de │
│ │ │ │sine │
├─────────────┼──────────────┼────────────┼───────────────┤
│ │ │ │● consum de │
│ │ │ │alcool, droguri│
│ │ │ │● vocabular │
│ │ │ │specific │
│ │ │ │activităţii │
│ │● surmenaj │ │ilicite │
│c) │fizic şi │ │desfăşurate ● │
│utilizarea, │psihic ● semne│ │deprinderea de │
│recru- tarea │ale abuzului │● inadaptare│a minţi ● │
│sau oferirea │fizic │şcolară ● │adaptabilitate │
│unui copil în│(entorse, │abandon │înaltă ● │
│scopul unor │luxaţii, │şcolar ● │comportament │
│activităţi │fracturi, │analfabetism│evitant ● │
│ilicite │arsuri, │ │delincvenţă ● │
│ │contuzii, │ │vulnerabilitate│
│ │echimoze) │ │faţă de abuz │
│ │ │ │(fizic, │
│ │ │ │emoţional, │
│ │ │ │sexual) şi │
│ │ │ │neglijare ● │
│ │ │ │agresivitate │
├─────────────┴──────────────┴────────────┴───────────────┤
│Munci periculoase │
├─────────────┬──────────────┬────────────┬───────────────┤
│ │● parametri │ │ │
│ │fizici scăzuţi│ │ │
│ │(subdezvoltare│ │ │
│ │fizică, │ │● fuga de │
│ │malnutriţie) ●│ │acasă, │
│ │boli somatice │ │vagabondaj ● │
│ │● surmenaj │ │pasivitate, │
│d) muncile │fizic şi │ │umilinţă, │
│care, prin │psihic ● semne│ │supunere şi │
│natura lor │ale abuzului │ │vulnerabilitate│
│sau prin │fizic │ │● duritate, │
│condiţiile în│(entorse, │ │agresivitate │
│care se │luxaţii, │● inadaptare│(compor- │
│exercită, │fracturi, │şcolară ● │tamente │
│sunt │arsuri, │abandon │deviante, │
│susceptibile │contuzii, │şcolar ● │inadaptive) ● │
│să dăuneze │echimoze etc.)│analfabetism│vulnerabilitate│
│sănătăţii, │● vătămări │ │faţă de abuz │
│securităţii │fizice, │ │(fizic, │
│şi morali- │invaliditate ●│ │emoţional, │
│tăţii │boli │ │sexual) şi │
│copilului │infecţioase │ │neglijare ● │
│ │(TBC, │ │depresie, │
│ │hepatite, boli│ │anxietate ● │
│ │de piele, │ │autoapreciere │
│ │infecţii cu │ │scăzută │
│ │transmitere │ │ │
│ │sexuală, HIV/ │ │ │
│ │SIDA) │ │ │
└─────────────┴──────────────┴────────────┴───────────────┘

    Pe termen scurt, munca copilului contribuie la creşterea neînsemnată a veniturilor familiei, uneori atât cât este necesar pentru supravieţuirea acesteia, dar pe termen lung, din cauza menţinerii unui nivel educaţional foarte scăzut, munca copilului perpetuează sărăcia, atât a familiei, cât şi a comunităţii.


    I.2. Cadrul legal şi instituţional în domeniul prevenirii şi combaterii exploatării copilului prin muncă, a traficului de copii şi a violenţei asupra copiilor români migranţi
    A. Exploatarea copiilor prin muncă
    Principalele documente internaţionale şi interne utilizate în intervenţia şi monitorizarea cazurilor de copii exploataţi şi la risc de exploatare prin muncă sunt următoarele:
    a) Convenţia nr. 138/1973;
    b) Convenţia OIM nr. 182/1999;
    c) Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul muncii;
    d) Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare;
    e) Hotărârea Guvernului nr. 617/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Comitetului naţional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă, cu modificările şi completările ulterioare;
    f) Hotărârea Guvernului nr. 867/2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii.

    Convenţia nr. 138/1973 recomandă ca vârsta minimă de încadrare în funcţie sau folosire la muncă să nu fie inferioară vârstei la care încetează şcolarizarea obligatorie. În România, durata învăţământului obligatoriu este de 10 clase, conform prevederilor legislaţiei în vigoare (Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011).
    Codul muncii stipulează vârsta minimă de încadrare (16 ani) şi posibilitatea angajării copiilor înainte de această vârstă (15 ani), cu acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele lor, dacă astfel nu le sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. Tot art. 13 alin. (5) precizează că încadrarea în munci periculoase se face după vârsta de 18 ani. Art. 280^1 stipulează că încadrarea în muncă a minorilor, cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă, sau folosirea acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani.
    Conform art. 102-112 din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a garanta şi promova respectarea drepturilor copilului, prin asigurarea activităţilor şi serviciilor de prevenire a riscurilor pentru copii (la nivel local), precum şi prin asigurarea protecţiei speciale a copiilor lipsiţi, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinţilor (la nivel judeţean).

    B. Traficul de copii
    Principalele documente internaţionale şi interne utilizate în intervenţia şi monitorizarea cazurilor de copii victime ale traficului sunt următoarele:
    a) Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, şi Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificate prin Legea nr. 565/2002;
    b) Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005, deschisă spre semnare şi semnată de România la Varşovia la 16 mai 2005, ratificate prin Legea nr. 300/2006;
    c) Convenţia OIM nr. 182/1999;
    d) Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
    e) Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare;
    f) Hotărârea Guvernului nr. 1.443/2004;
    g) Hotărârea Guvernului nr. 1.238/2007 privind aprobarea Standardelor naţionale specifice pentru serviciile specializate de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane;
    h) Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei nr. 335/2.881/1.990/1.072/2007/266/A6.880/409/C/2.353/C/2008.


    C. Copiii români migranţi victime ale violenţei
    Principalele documente internaţionale şi interne utilizate în intervenţia şi monitorizarea cazurilor de copii români migranţi victime ale altor forme de violenţă decât traficul de copii sunt următoarele:
    a) Hotărârea Guvernului nr. 1.443/2004;
    b) Legea nr. 294/2006 pentru ratificarea Acordului dintre România şi Spania privind cooperarea în domeniul protecţiei minorilor români neînsoţiţi în Spania, repatrierea lor şi lupta împotriva exploatării minorilor, semnat la Madrid la 15 decembrie 2005;
    c) Hotărârea Guvernului nr. 1.237/2007 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în vederea protecţiei minorilor români neînsoţiţi pe teritoriul Republicii Franceze şi a întoarcerii acestora în ţara de origine, precum şi în vederea luptei împotriva reţelelor de exploatare a minorilor, semnat la Bucureşti la 1 februarie 2007;
    d) Hotărârea Guvernului nr. 859/2008 privind aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind cooperarea în domeniul protecţiei minorilor români neînsoţiţi sau în dificultate aflaţi pe teritoriul Republicii Italiene, semnat la Roma la 9 iunie 2008.

    Alte documente legislative cu incidenţă în materia exploatării copiilor prin muncă şi traficul de copii se regăsesc în lista cu actele normative.

    I.2.1. Instituţii şi structuri cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă şi a traficului de copii
    În acord cu prevederile art. 2 din Legea nr. 203/2000 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată la cea de-a 87-a sesiune a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 17 iunie 1999, autorităţile responsabile cu implementarea acestei legi sunt prezentate în tabelul de mai jos.

    Tabelul nr. 3 - Instituţii responsabile pentru implementarea Convenţiei OIM nr.182/1999

┌───────────────┬──────────────────────┐
│La nivel │La nivel local │
│central │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Inspectoratele │
│ │teritoriale de muncă │
│Ministerul │de la nivelul │
│Muncii, │judeţelor şi al │
│Familiei şi │municipiului Bucureşti│
│Protecţiei │Sistem descentralizat:│
│Sociale (MMFPS)│- DGASPC de la nivelul│
│Inspecţia │judeţelor şi ale │
│muncii Direcţia│sectoarelor │
│generală │municipiului Bucureşti│
│protecţia │- serviciile publice │
│copilului │de asistenţă socială/ │
│(MMFPS-DGPC) │persoanele cu │
│ │atribuţii de asistenţă│
│ │socială │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Ministerul │ │
│Administraţiei │ │
│şi Internelor │- Direcţia Generală de│
│(MAI) Agenţia │Poliţie a Municipiului│
│Naţională │Bucureşti şi secţiile │
│Anti-Drog │de poliţie de sector, │
│(MAI-ANA) │inspectoratele │
│Agenţia │judeţene de poliţie - │
│Naţională │centrele judeţene │
│împotriva │antidrog - centrele │
│Traficului de │regionale antitrafic │
│Persoane │ │
│(MAI-ANITP) │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Ministerul │- Inspectoratele │
│Educaţiei, │şcolare judeţene, │
│Cercetării, │Inspectoratul Şcolar │
│Tineretului şi │al Municipiului │
│Sportului │Bucureşti │
│(MECTS) │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │- direcţiile judeţene │
│Ministerul │de sănătate publică şi│
│Sănătăţii │Direcţia de Sănătate │
│ │Publică a Municipiului│
│ │Bucureşti │
└───────────────┴──────────────────────┘

    În mod specific, în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de copii, precum şi în domeniul protecţiei şi asistenţei copiilor victime ale traficului, există o serie de responsabilităţi particulare din partea următoarelor instituţii şi structuri:
    a) MAI, prin intermediul ANITP, are rolul de a coordona, evalua şi monitoriza la nivel naţional modul în care instituţiile statului implementează politicile în domeniul traficului de persoane, precum şi în domeniul protecţiei şi monitorizării asistenţei acordate victimelor acestuia, iar prin intermediul structurilor de combatere a crimei organizate asigură combaterea traficului de persoane. Precizăm că termenul "combatere" are conotaţii distincte în funcţie de activităţile specifice din cadrul MAI şi, respectiv, ale celor de intervenţie din domeniul protecţiei copilului, care se referă la acordarea de sprijin şi servicii specializate pentru copil şi familie, precum şi la luarea măsurilor de protecţie specială;
    b) MMFPS-DGPC asigură monitorizarea respectării drepturilor copilului, precum şi coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului la nivel naţional;
    c) Ministerul Afacerilor Externe asigură comunicarea în materie între autorităţile române şi străine;
    d) subgrupul pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de prevenire şi de combatere a traficului de copii a fost înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.295/2004 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii, prevăzut de Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 299/2003. Coordonarea subgrupului a fost asigurată de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), iar în anul 2009 a fost iniţiat procesul de preluare a atribuţiilor acestuia în cadrul Comitetului naţional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă;
    e) secretariatul tehnic al Subgrupului pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de prevenire şi de combatere a traficului de copii a fost înfiinţat prin Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copiilor nr. 295/2005, cu modificările ulterioare. Atribuţiile secretariatului tehnic au fost preluate în anul 2010 de subcomitetul pentru traficul de copii înfiinţat de Comitetul naţional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă.

    A. La nivel central
    Comitetul naţional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă (CND)
    CND este organismul de coordonare şi monitorizare a programelor desfăşurate în România pentru prevenirea şi eliminarea celor mai grave forme ale muncii copilului (Hotărârea Guvernului nr. 617/2004, cu modificările şi completările ulterioare). CND se află în coordonarea ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, având o structură tripartită (guvern, sindicate şi patronate), cu următoarele responsabilităţi:
    a) de a stabili priorităţile de politică şi programele, inclusiv zonele, sectoarele unde trebuie dezvoltate programe de acţiune;
    b) de a obţine sprijin guvernamental şi resurse pentru aceste programe de acţiune.

    Începând din anul 2008, CND deţine atribuţii suplimentare:
    1. identifică şi propune soluţii pentru atragerea de resurse financiare suplimentare pentru funcţionarea sa, respectiv pentru organizarea şedinţelor, pentru funcţionarea subcomitetelor de lucru şi pentru funcţionarea secretariatului tehnic;
    2. propune instituţiilor reprezentate iniţierea şi implementarea unor programe de interes naţional pentru prevenirea şi eliminarea celor mai grave forme ale muncii copiilor.

    Pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale în acest domeniu, Hotărârea Guvernului nr. 617/2004, cu modificările şi completările ulterioare, decide înfiinţarea, în cadrul fiecărei instituţii membre a CND, a câte unei unităţi specializate în munca copilului sau, după caz, desemnarea a cel puţin două persoane (incluzând persoanele nominalizate ca membri) care vor avea în cadrul atribuţiilor de serviciu responsabilităţi curente privind problematica exploatării copilului prin muncă.
    Odată cu încheierea Programului internaţional pentru eliminarea muncii copilului (ILO-IPEC) în anul 2009, CND a preluat responsabilităţile acestuia în ceea ce priveşte elaborarea şi monitorizarea programelor de acţiune, acordarea de consultanţă agenţiilor de implementare, colaborarea cu Biroul internaţional al muncii în vederea elaborării şi diseminării de statistici, cercetări şi alte informaţii detaliate asupra naturii şi dimensiunii fenomenului exploatării copiilor prin muncă.
    Totodată, în anul 2009, CND a luat decizia extinderii atribuţiilor sale pentru toate formele de violenţă asupra copilului şi, ulterior, pentru violenţa în familie.
    Unitatea specializată în munca copilului (USMC):
    USMC s-a înfiinţat în anul 2000 în cadrul ANPDC, odată cu debutul ILO-IPEC în România, şi a fost recunoscută oficial prin Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copiilor nr. 294/2005, cu modificările şi completările ulterioare. USMC are în componenţă 7 membri. USMC a fost creată cu scopul de a deveni un organ executiv al CND, în baza prevederilor Planului naţional de acţiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.769/2004. Principalele responsabilităţi ale USMC sunt următoarele:
    1. menţinerea legăturii permanente cu echipele intersectoriale locale (EIL) şi stabilirea unei modalităţi unitare de raportare şi monitorizare;
    2. formarea membrilor EIL şi a altor profesionişti care intervin în domeniu;
    3. monitorizarea copiilor exploataţi şi la risc de exploatare prin muncă la nivel naţional, analiza datelor şi elaborarea de proiecte şi strategii, precum şi a raportului anual al CND;
    4. asigurarea secretariatului CND;
    5. acordarea de consultanţă pentru agenţiile de implementare (organizaţiile neguvernamentale şi celelalte instituţii care implementează programe de acţiune în domeniu);
    6. acordarea de sprijin pentru elaborarea de acte normative în domeniu;
    7. identificarea şi diseminarea de bune practici;
    8. elaborarea de proiecte pentru întărirea USMC ca organ executiv al CND;
    9. monitorizarea strategiei de preluare a responsabilităţilor ILO-IPEC de către CND.

    În prezent USMC funcţionează în cadrul MMFPS-DGPC.


    B. La nivel judeţean/de sector
    Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC):
    DGASPC, ca instituţii publice cu personalitate juridică, în subordinea consiliului judeţean, sunt parteneri-cheie pentru consiliile locale în satisfacerea nevoilor copiilor şi familiilor. DGASPC asigură la nivelul judeţean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti aplicarea politicilor şi strategiilor de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie. DGASPC au în subordine ansamblul serviciilor rezidenţiale şi de tip familial destinate copiilor pentru care au fost stabilite, în condiţiile legii, măsuri de protecţie specială în afara propriei familii: pentru copiii separaţi temporar de familie, cu acordul/la solicitarea părinţilor, măsura este decisă de către Comisia pentru protecţia copilului, iar pentru copiii aflaţi în pericol în familie, pentru care nu există acordul părinţilor şi pentru copiii lipsiţi de părinţi sau ai căror părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti măsura este decisă de către instanţa judecătorească, la solicitarea DGASPC.

    De asemenea, DGASPC au responsabilităţi în cazurile de abuz, neglijare sau exploatare, inclusiv exploatare prin muncă, trafic de copii, repatrierea şi reintegrarea socială a copiilor neînsoţiţi, respectiv returnarea familiilor cu copii şi acordarea de servicii de sprijin în funcţie de nevoi. Aceste responsabilităţi sunt complementare cu cele ale consiliilor locale (vezi mai jos). Din acest motiv este esenţial ca DGASPC şi consiliile locale să aibă o strânsă colaborare.
    Principalele servicii oferite de DGASPC în cazurile de exploatare a copiilor prin muncă, trafic de copii şi în cazul copiilor repatriaţi:
    a) serviciile telefonul copilului pentru semnalarea tuturor situaţiilor de violenţă asupra copilului şi, după caz, pentru semnalarea situaţiilor de violenţă în familie, în cadrul cărora funcţionează câte o echipă mobilă de intervenţie pentru situaţiile de urgenţă;
    b) centrele de primire în regim de urgenţă pentru copilul abuzat, neglijat şi exploatat - care îşi extind activitatea pentru toate formele de violenţă asupra copilului;
    c) centrele de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat şi exploatat - care îşi extind activitatea pentru toate formele de violenţă asupra copilului;
    d) centrele de tranzit pentru protecţia şi asistenţa copiilor repatriaţi şi/sau victime ale traficului.

    Echipele intersectoriale locale (EIL):
    EIL este o echipă multidisciplinară şi interinstituţională constituită la nivelul fiecărui judeţ, respectiv la nivel de sector al municipiului Bucureşti, cu misiunea de a identifica/ referi/monitoriza cazurile de muncă a copilului în aria teritorială de competenţă, conform legislaţiei în vigoare. EIL include reprezentanţi ai instituţiilor şi organizaţiilor relevante angajate în combaterea exploatării copiilor prin muncă, componenţa minimă fiind:
    1. DGASP - coordonator al EIL, conform Hotărârii Guvernului nr. 867/2009;
    2. inspectoratul teritorial de muncă;
    3. inspectoratul judeţean de poliţie/Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi unităţi de poliţie ale sectoarelor;
    4. inspectoratul şcolar judeţean/Inspectoratul Şcolar General al Municipiului Bucureşti;
    5. direcţia judeţeană de sănătate publică/Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti;
    6. organizaţii neguvernamentale.


    Se recomandă totodată implicarea reprezentanţilor primăriilor, sindicatelor, patronatelor şi ai bisericii.
    Componenţa EIL este stabilită prin hotărâre a consiliului judeţean/local în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti.
    EIL este coordonată de reprezentantul DGASPC, dar fiecare reprezentant al instituţiilor sau organizaţiilor membre are un rol-cheie în combaterea exploatării copiilor prin muncă, fiind un coordonator al acţiunilor din sfera sa de competenţă, responsabil atât cu diseminarea informaţiei specifice către personalul propriu şi al instituţiilor de profil/ din subordine, cât şi cu centralizarea datelor despre cazurile identificate.
    EIL are următoarele responsabilităţi:
    (i) La nivel de echipă
    1. elaborează planurile locale de acţiune, care ar trebui să cuprindă cel puţin următoarele aspecte:
    a) acţiuni de diseminare a informaţiei despre rolul şi responsabilităţile EIL, despre mecanismul de monitorizare a copiilor exploataţi şi la risc de exploatare prin muncă în vederea sensibilizării publicului pentru a participa activ la identificarea cazurilor, precum şi a autorităţilor locale pentru a sprijini proiectele din domeniu;
    b) acţiuni de prevenire în şcoli şi comunităţi, centrate pe consecinţele muncii premature asupra dezvoltării copilului, a familiei sale şi a comunităţii;
    c) modalităţi de identificare a copiilor exploataţi prin muncă, conform procedurilor stabilite în baza prezentei metodologii;

    2. elaborează rapoartele periodice şi anuale cu privire la situaţia copiilor exploataţi şi la risc de exploatare prin muncă, incluzând propuneri pentru a fi supuse atenţiei USMC, după aprobarea lor de DGASPC:
    a) elaborarea de programe de prevenire şi combatere a exploatării prin muncă a copilului;
    b) îmbunătăţirea legislaţiei;
    c) identificarea de bune practici;

    3. sprijină activităţile profesioniştilor care intervin direct pe cazuri atât de exploatare, cât şi la risc de exploatare şi asigură pregătirea acestora, în funcţie de resursele disponibile;
    4. organizează vizite de monitorizare în locurile suspectate pentru exploatarea prin muncă a copiilor.

    (ii) Prin intermediul membrilor echipei, în mod individual:
    1. identifică situaţiile de copii exploataţi prin muncă şi le raportează la DGASPC, inclusiv situaţiile de urgenţă care se semnalează la Serviciul telefonul copilului din cadrul DGASPC;
    2. identifică soluţii individualizate pentru fiecare copil exploatat prin muncă, în conformitate cu mandatul instituţiei în care lucrează, şi furnizează informaţii pentru completarea fişei de monitorizare (de către managerul de caz nominalizat de DGASPC).
    Responsabilităţile EIL sunt trecute în fişa de post a fiecărui membru.
    Pentru realizarea celor menţionate anterior, se organizează lunar reuniuni de lucru, conform procedurilor interne ale fiecărei echipe aprobate de fiecare instituţie în parte.
    EIL nu reprezintă o echipă de intervenţie directă pentru copiii victime ale exploatării prin muncă. Membrii EIL trebuie să acţioneze ca persoane resursă pe plan judeţean/local pentru profesioniştii care intervin direct sau pentru cei care doresc să implementeze proiecte/acţiuni de prevenire. Totodată, EIL supraveghează activitatea globală de monitorizare a cazurilor de exploatare a copiilor prin muncă, iar DGASPC răspunde de centralizarea datelor de monitorizare.
    Atribuţiile EIL se pot extinde pentru toate formele de violenţă asupra copilului şi violenţa în familie pentru evitarea dublării eforturilor şi paralelismelor în acest domeniu.

    (iii) La nivel local/ de comunitate
    Serviciile publice de asistenţă socială (SPAS):
    La nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor funcţionează SPAS, în subordinea consiliului local, iar la nivelul comunelor este prevăzută, în structura aparatului propriu al consiliilor locale comunale, angajarea persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială. Acestea au responsabilitatea de a dezvolta servicii de suport pentru copil şi familie, prin care se asigură menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi ale familiei sale în vederea depăşirii situaţiilor de criză. Atribuţiile SPAS, respectiv ale persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială sunt prevăzute la art. 106 din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, printre care se enumeră:
    1. monitorizarea modului de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea şi sintetizarea datelor şi informaţiilor relevante, atribuţie relevantă pentru monitorizarea dreptului copilului de a fi protejat împotriva exploatării prin muncă, exploatării sexuale şi traficului de copii (art. 32-35 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare);
    2. identificarea şi evaluarea situaţiilor care impun acordarea de servicii şi/sau prestaţii pentru prevenirea separării copilului de familia sa, precum şi realizarea activităţii de prevenire a separării copilului de familia sa, atribuţie relevantă pentru identificarea copiilor la risc de exploatare prin muncă, evaluarea acestor situaţii şi realizarea planului de servicii pentru aceşti copii, familie şi persoane importante pentru copil (Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului de servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecţie);
    3. colaborarea cu DGASPC în domeniul protecţiei copilului şi transmiterea datelor şi informaţiilor solicitate din acest domeniu, atribuţie relevantă pentru monitorizarea copiilor la risc de exploatare prin muncă, exploatare sexuală şi trafic de copii.


    În vederea aplicării prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 867/2009, SPAS şi persoanele cu atribuţii în asistenţă socială au responsabilitatea de a identifica situaţiile de munci intolerabile şi munci periculoase efectuate de copii de pe raza administrativ-teritorială şi de a le semnala la DGASPC.

    Structurile comunitare consultative
    Având în vedere obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a garanta şi promova respectarea drepturilor copilului din respectivele unităţi administrativ-teritoriale, Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, prevede obligaţia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităţii şi de a soluţiona la nivel local problemele sociale care privesc copiii. În acest scop este prevăzută înfiinţarea de structuri comunitare consultative (SCC) (art. 103 din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare).
    Membrii SCC sunt cetăţeni ai comunităţii - lideri formali şi informali - care doresc să se implice ca voluntari în procesul de intervenţie în vederea rezolvării problemelor comunităţii: consilierii locali, preotul (indiferent de religie) şi/sau profesorul de religie, poliţistul de proximitate, medicul de familie şi/sau medicul pediatru, consilierul şcolar, directorul de şcoală şi/sau diriginţii, preşedintele unei asociaţii de locatari, reprezentantul oricărei alte asociaţii din comunitate (religioase, de tineret, a femeilor, a minorităţilor etc.), foştii beneficiari ai serviciilor sociale, reprezentantul mass-media local, operatorii economici/ oamenii de afaceri, liderii grupurilor etnice comunitare.
    SCC recomandă SPAS din localitate luarea unor măsuri pentru soluţionarea anumitor cazuri prin acordarea unor servicii, precum şi prin acţiuni de prevenire a exploatării copiilor prin muncă, exploatării sexuale şi traficului de copii, cum ar fi:
    1. informarea membrilor comunităţii cu privire la această problematică (în cadrul "şcolii părinţilor" sau a grupurilor/familiilor de sprijin);
    2. identificarea şi propunerea de soluţii concrete pentru copiii aflaţi la risc de exploatare prin muncă, exploatare sexuală şi trafic de copii (centre de zi, centre de consiliere şi sprijin);
    3. facilitarea accesului familiilor vulnerabile la serviciile de sprijin existente;
    4. semnalarea la DGASPC a cazurilor de copii victime.





    I.2.2. Categoriile profesionale cu responsabilităţi în domeniul prevenirii şi combaterii exploatării prin muncă a copilului, a exploatării sexuale a copiilor şi a traficului de copii
    Orice profesionist care lucrează în sistemul de protecţie a copilului - în servicii publice sau private - trebuie să cunoască problematica exploatării copilului prin muncă, a exploatării sexuale a copiilor şi a traficului de copii şi să intervină activ în prevenirea şi combaterea acestora, cu scopul eliminării progresive a celor mai grave forme de muncă a copilului şi reintegrării sociale a copiilor victime. Pe lângă asistenţii sociali, educatorii, psihologii, asistenţii maternali din serviciile specializate, Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, menţionează expres grupurile profesionale care au responsabilitatea de a identifica şi sesiza autorităţile competente despre situaţiile de risc şi de dificultate în care se pot afla copiii şi familiile lor - inclusiv în situaţiile de exploatare prin muncă, exploatare sexuală şi trafic de copii: cadrele didactice, personalul medical, poliţiştii, juriştii, preoţii, precum şi angajaţii altor instituţii care vin în contact cu copilul. Astfel, informaţiile transmise de membrii EIL către colegii din propriul domeniu profesional vin în sprijinul exercitării responsabilităţilor ce le revin şi creează premisele de a nu rămâne indiferenţi şi la situaţiile de risc sau exploatare/trafic întâlnite în activităţile cotidiene.


    I.3. Mecanismul de monitorizare a copiilor exploataţi şi la risc de exploatare prin muncă (MM) şi Mecanismul de monitorizare a copiilor victime ale traficului şi a copiilor români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state (MTM) - generalităţi
    A. Mecanismul de monitorizare a copiilor exploataţi şi la risc de exploatare prin muncă (MM)
    În acord cu modelul promovat de ILO-IPEC, MM implică, la modul general, parcurgerea următoarelor etape:
    1. observarea directă şi periodică a zonelor cu risc mare pentru exploatarea copiilor prin muncă.
    În această etapă intervin profesioniştii din cadrul instituţiilor membre EIL, în echipă (de regulă asistentul social împreună cu poliţistul şi inspectorul de muncă), prin efectuarea unor vizite de monitorizare a zonelor cu risc;

    2. identificarea copiilor exploataţi prin muncă, respectiv a copiilor la risc de exploatare şi determinarea riscurilor la care sunt expuşi.
    În această etapă intervin profesioniştii care interacţionează cu copiii prin natura profesiei lor şi care pot identifica aceste situaţii. Determinarea riscurilor se realizează cu ajutorul matricei riscurilor în cazul copiilor aflaţi la risc de exploatare. Determinarea riscurilor la locul de muncă din sectorul formal se realizează de către inspectorii de muncă, iar în cazul sectorului informal, de către asistenţii sociali de la DGASPC cu sprijinul inspectorilor de muncă;

    3. retragerea copiilor din situaţia de exploatare prin muncă sau, pentru copiii peste 15 ani şi în cazul celor la risc de exploatare, diminuarea sau înlăturarea riscurilor.
    În această etapă are loc intervenţia interinstituţională prin intermediul echipelor multidisciplinare coordonate de managerul de caz desemnat de către DGASPC. În cazul copilului la risc de exploatare, intervenţia este coordonată de către responsabilul de caz prevenire din cadrul SPAS sau DGASPC de sector;

    4. monitorizarea cazurilor astfel încât să se asigure faptul că familia şi copiii beneficiază de alternative satisfăcătoare.
    În această etapă, managerul de caz/responsabilul de caz prevenire urmăreşte furnizarea de prestaţii şi servicii pentru copil, familie şi persoane importante pentru copil, care au fost stabilite într-un plan de către echipa multidisciplinară şi de comun acord cu familia şi copilul;

    5. identificarea tendinţelor problematicii exploatării copiilor prin muncă în sectoare/arii specifice şi formularea strategiilor locale şi naţionale.
    În această etapă intervine EIL, la nivel judeţean, şi USMC, la nivel naţional. De aceea, comunicarea, procedurile de raportare (fluxul informaţiei), informarea şi formarea continuă a EIL sunt esenţiale în această etapă.
    După cum se poate observa din etapele menţionate mai sus, MM include componenta de intervenţie interdisciplinară pentru copiii exploataţi şi la risc de exploatare prin muncă, atât la nivel local (management de caz, strategii locale), cât şi la nivel naţional (acte normative, strategii naţionale).


    Aplicarea MM contribuie la:
    a) realizarea unui schimb regulat de informaţii între MMFPS şi DGASPC cu privire la evaluarea tipurilor de muncă, a tendinţelor, eficienţa măsurilor luate pe plan naţional etc.;
    b) elaborarea rapoartelor periodice privind angajamentele internaţionale (implementarea convenţiilor nr.138 şi OIM 182) şi a rapoartelor anuale ale CND;
    c) mărirea capacităţii de a înţelege şi de a elimina cele mai grave forme de muncă a copilului, de a evita riscurile şi de a îmbunătăţi condiţiile de muncă, precum şi bunăstarea copiilor şi a familiilor acestora;
    d) stabilirea unei platforme de acţiune pentru un mare număr de parteneri;
    e) prevenirea implicării premature în muncă a copiilor şi promovarea aplicării/ respectării legislaţiei existente.

    MM reprezintă un instrument util pentru dezvoltarea strategiilor naţionale în domeniu, precum şi un instrument operaţional pentru eliminarea celor mai grave forme de muncă a copilului.
    ILO-IPEC propune următoarele pârghii de acţiune ale MM:
    1. observarea, prin procedurile de monitorizare care includ un set comun de instrumente şi desemnarea unor echipe de monitorizare;
    2. prevenirea, prin sensibilizarea angajatorilor privind drepturile copiilor şi legislaţia muncii, advocacy, informarea părinţilor şi a tinerilor angajaţi privind riscurile muncii;
    3. raportarea către parteneri şi instituţiile guvernamentale din domeniu;
    4. referirea către serviciile corespunzătoare nevoilor copiilor (reţeaua de servicii).

    În acord cu modelul promovat de ILO-IPEC, MM în România include două etape:
    a) managementul de caz pentru copiii exploataţi prin muncă (vezi cap. II), respectiv copiii la risc de exploatare prin muncă, exploatare sexuală şi trafic (vezi cap. IV); şi
    b) managementul informaţiei (vezi cap. V).


    B. Mecanismul de monitorizare a copiilor victime ale traficului şi a copiilor români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state (MTM)
    MTM se sprijină în esenţă pe dispoziţiile Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane, aprobat prin Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei nr. 335/2.881/1.990/1.072/ 2007/266/A6.880/ 409/C/2.353/C/2008 şi ale Metodologiei de repatriere a copiilor români neînsoţiţi, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.443/2004, incluzând, de asemenea, două etape:
    a) managementul de caz pentru copiii victime ale traficului şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state repatriaţi ca minori neînsoţiţi sau returnaţi împreună cu familiile lor (cap. III); şi
    b) managementul informaţiei (vezi cap. V).




    II. Managementul de caz pentru copiii exploataţi prin muncă
    Conform prevederilor Convenţiei cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, copilul are dreptul de a fi protejat împotriva tuturor formelor de violenţă, printre care este enumerată şi exploatarea (art. 19), precum şi specific împotriva exploatării economice (art. 32) şi altor forme de violenţă care aparţin prin definiţie exploatării prin muncă, conform Convenţiei OIM nr. 182/1999, şi anume: folosirea copiilor în scopul producerii şi al traficului ilicit de droguri (art. 33), exploatarea sexuală în scop comercial (art. 34) şi traficul de copii (art. 35). Studiul ONU privind violenţa asupra copilului arată tendinţele mondiale ale fenomenului exploatării copilului prin muncă şi confirmă abordarea integrată a conceptului de violenţă asupra copilului.
    II.1. Identificarea şi sesizarea/semnalarea
    II.1.1. Unde se sesizează?
    În România, situaţiile de abuz asupra copilului, inclusiv cele de exploatare prin muncă trebuie semnalate obligatoriu la DGASPC [art. 85, alin. (3) şi art. 91 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare] şi organelor de urmărire penală, atunci când faptele săvârşite intră în sfera legii penale.

    II.1.2. Cine sesizează?
    Identificarea situaţiilor de exploatare prin muncă se face:
    1. pe baza semnalărilor efectuate de copil, alte persoane, profesionişti;
    2. pe baza autosesizării DGASPC în urma unor vizite efectuate în locurile unde se suspectează existenţa unor situaţii de exploatare sau în zonele cunoscute cu risc crescut.


    II.1.3. Cum se identifică?
    La semnele evocatoare de violenţă asupra copilului menţionate în metodologia-cadru se adaugă cele menţionate în tabelul nr. 1 din prezenta metodologie-cadru. În plus, există o serie de elemente specifice prin care se pot identifica muncile intolerabile şi muncile periculoase pentru copii, un document important pentru identificare pe care profesioniştii îl pot utiliza fiind fişa de semnalare, cu recomandările de completare pe verso.
    A. Muncile intolerabile pentru copii
    Muncile intolerabile reprezintă în fapt infracţiuni prevăzute de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Codul muncii şi legi speciale. Pot fi considerate aspecte ale identificării, fără a se limita la acestea, următoarele situaţii:
    a) sclavia ca atare este o infracţiune care, în mod obişnuit, nu se mai întâlneşte în România, însă există forme "moderne" de sclavie care trebuie avute în vedere, mai ales în cazul traficului transfrontalier pentru muncă sau exploatare sexuală, şi vor fi luate în considerare şi încadrate la infracţiunea cu cea mai mare sancţiune prevăzută de Codul penal; de aceea, sclavia nu este înscrisă în fişa de semnalare şi nici pe celelalte documente de raportare, ci doar formele sale "moderne";
    b) servitutea pentru datorii şi munca de servitor (de exemplu, copiii daţi/vânduţi ca servitori la persoane străine de regulă pentru munci domestice în contul unor datorii ale părinţilor, copiii daţi/vânduţi la stână) este rezumată la "munca de servitor" în fişa de semnalare, iar aceste situaţii apar de regulă în sistemul informal şi identificarea lor revine asistenţilor sociali;
    c) munca forţată sau obligatorie poate fi identificată atât în sistemul formal de către inspectorii de muncă, cât şi în cel informal de către asistenţii sociali;
    d) prostituţia şi pornografia infantile sunt identificate în sistemul informal de către poliţie;
    e) situaţiile de cerşetorie în care sunt implicaţi copiii (de regulă copiii străzii, dar şi copiii care ajung să muncească în stradă şi se întorc seara în familie) sunt identificate în sistemul informal de către asistenţii sociali;
    f) alte activităţi ilicite în care sunt implicaţi copiii se referă la infracţiuni mărunte, precum furtul, şi sunt identificate în sistemul informal de către poliţie şi sancţionate conform legii;
    g) munca fără o formă contractuală reglementată de lege se referă la munca în sectorul formal după cum urmează: munca la negru a copiilor cu vârsta peste 15 ani (fără contract de muncă) sau a copiilor sub vârsta minimă de angajare (interzisă prin lege); această formă de exploatare prin muncă este identificată de către inspectorii de muncă; în cadrul acestei rubrici se vor avea în vedere şi situaţiile în care copilul prestează activităţi artistice, sportive, de modelling şi publicitate, fără respectarea legislaţiei aferente, care este în curs de elaborare;
    h) situaţiile privind producţia şi traficul de stupefiante sunt identificate în sectorul informal de către poliţie.

    Având în vedere că infracţiunile menţionate anterior trebuie dovedite şi sancţionate de către instanţă, implicarea poliţiei este esenţială în aceste situaţii. De aceea, documentarea cazului, precum şi convingerea copilului şi a familiei de importanţa sancţionării celor vinovaţi sunt importante.
    Prostituţia, pornografia şi traficul de copii, precum şi alte activităţi ilicite se pot afla în investigarea de către organele de cercetare penală, situaţie în care identitatea copiilor şi a familiilor acestora nu pot fi divulgate membrilor EIL sau la DGASPC. Cu toate acestea, poliţia sau celelalte organe implicate sunt obligate să sesizeze aceste situaţii la DGASPC, fără a divulga identitatea - se pot folosi iniţialele copilului - şi alte coordonate care pot conduce la identificarea copilului (de exemplu, adresa de domiciliu), însă, imediat ce cazul permite, este necesară transmiterea tuturor datelor la DGASPC, conform legii, pentru a putea sprijini copiii şi familia. Copiii implicaţi în astfel de situaţii suferă o traumă şi au nevoie de sprijin psihologic. Se recomandă ca poliţia să colaboreze cu psihologii de copii specializaţi în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei asupra copilului de la momentul primului contact cu copilul. Identificarea acestor psihologi se poate realiza cu sprijinul DGASPC şi totodată se pot institui măsuri de asigurare a confidenţialităţii.

    B. Muncile periculoase pentru copii
    Muncile periculoase sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 867/2009, iar pentru sectorul formal cu contract individual de muncă sunt în completarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 600/2007 privind protecţia tinerilor la locul de muncă. Angajarea în munci periculoase este interzisă până la vârsta de 18 ani [art. 13 alin. (5) din Codul muncii].
    Identificarea muncilor periculoase este mai dificil de realizat deoarece datele necesare nu se pot colecta printr-o singură vizită la locul unde există suspiciunea unui asemenea caz. Se recomandă vizitarea locului respectiv de mai multe ori de către asistentul social din comunitate (SPAS/primării) şi/sau DGASPC. Confirmarea implicării copilului într-o muncă periculoasă se va face de către asistentul social de la DGASPC, ajutat de către un inspector de muncă, atunci când este necesar, în etapa de evaluare. Totodată, confirmarea va ţine cont de durata muncii, frecvenţa, intensitatea, gradul de pericol, riscul, condiţiile de muncă.
    Categoria I se referă la agenţii periculoşi pentru copii, fizici, biologici şi chimici. În ceea ce priveşte agenţii fizici, aceştia pot fi identificaţi ca potenţial periculoşi de către asistenţii sociali de la SPAS/persoanele cu atribuţii de asistenţă socială. Exemple de situaţii:
    a) copii care muncesc pe câmp în plin soare, la peste 37°C, toată ziua, zile la rând, cu protecţie precară contra radiaţiilor solare şi a căldurii;
    b) copii care muncesc în depozite/silozuri de cereale, mătură, descarcă, încarcă, fiind expuşi prafului de cereale, lumină puţină;
    c) copii care muncesc în agricultură în imediata apropiere a utilajelor care fac zgomot puternic, multe ore pe zi;
    d) copii care muncesc în construcţii lângă sau cu aparatură care vibrează (de exemplu, picamere) şi care fac zgomot puternic.

    În aceste situaţii, în funcţie de locul de muncă identificat - formal sau informal - se procedează după cum urmează: în cazul locurilor de muncă formale (de exemplu, ferme, asociaţii familiale) se anunţă imediat inspectoratul teritorial de muncă (ITM) pentru control, iar în cazul locurilor de muncă informale (de exemplu: gospodăria proprie, lucrul pe pământul familiei sau al altor persoane fizice) se consultă specialiştii DGASPC din EIL pentru confirmare, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 867/2009.
    În ceea ce priveşte agenţii biologici şi chimici, tipul acestora şi gradul de periculozitate se apreciază de către inspectorii de muncă la solicitarea DGASPC, anunţată în prealabil de asistenţii sociali de la SPAS/persoanele cu atribuţii de asistenţă socială. Se recomandă informarea familiilor cu precădere din comunităţile rurale cu privire la protecţia copiilor în ceea ce priveşte contactul cu animale şi păsări tăiate, destinate consumului propriu, fără o verificare prealabilă din partea medicului veterinar, pentru a elimina riscul îmbolnăvirilor prin contactul direct cu sângele, organele sau resturile acestora. Totodată, se recomandă informarea familiilor cu precădere din comunităţile rurale cu privire la pericolul manipulării îngrăşămintelor, pesticidelor, insecticidelor de către copii.
    Categoria II se referă la procedee sau activităţi periculoase pentru copii. O parte dintre aceste procedee sunt tipice sistemului formal, de exemplu, fabricarea auraminei, munca în menajeriile de animale feroce şi veninoase, tăierea industrială a animalelor şi păsărilor, munca în ritm condiţionat de maşini. Mare parte din activităţile listate la acest capitol se pot întâlni şi în sistemul informal, de exemplu, munci cu risc de prăbuşire, electrocutare, accidentare, manipularea de dejecţii şi gunoi, prelucrarea metalelor, fabricarea cărămizilor. Ultimele două se întâlnesc cu precădere în comunităţile tradiţionale de romi. Pentru aceste activităţi, se consultă specialiştii DGASPC şi ITM din EIL. O altă parte dintre activităţi se întâlnesc exclusiv în sectorul informal, de exemplu, tăierea animalelor şi păsărilor în gospodăria proprie. După identificarea pericolului, asistenţii sociali de la SPAS/persoanele cu atribuţii de asistenţă socială trebuie să aprecieze riscul, nevoia de protecţie împotriva riscurilor identificate şi menţinerea gradului de periculozitate al muncii pentru copii. De exemplu, dacă acelaşi copil face curat în fiecare zi în curte, grajduri şi coteţe, este probabil ca acesta să vină în contact cu agenţi periculoşi şi ar trebui protejat (mănuşi, mască), iar eventual munca să fie efectuată prin rotaţie, nu de un singur copil. În situaţia în care copilul efectuează această muncă şi nu merge la şcoală, iar sănătatea îi este afectată, este vorba despre o muncă periculoasă pentru copii.
    Categoria III se referă la condiţiile periculoase de la locul de muncă. Unele din aceste condiţii conduc la afectarea sănătăţii, lucru care poate fi apreciat de medicul de familie şi de către psiholog, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 867/2009. Alte condiţii afectează siguranţa copilului, având grad ridicat de periculozitate, cum ar fi: muncile la înălţime, în subteran, pe timp nefavorabil, muncile pe stradă (spălat parbrize); de regulă aceste condiţii sunt evidente şi uşor de recunoscut. Există condiţii care afectează moralitatea copiilor, aşa cum sunt: muncile în cazinouri, sex-cluburi şi altele asemenea, muncile pe stradă, care expun copilul riscului de exploatare sexuală, traficului şi comiterii de infracţiuni.
    Categoria IV se referă la orice fel de munci sau situaţii de exploatare prin muncă a copiilor care suprimă dreptul copiilor de a merge la şcoală. Frecventarea redusă a şcolii şi abandonul şcolar sunt două consecinţe imediate ale muncii copiilor şi, corelate cu orice formă de muncă a copilului, o face să devină periculoasă pentru copil. De aceea, asistenţii sociali de la SPAS/persoanele cu atribuţii de asistenţă socială trebuie să cunoască situaţia frecvenţei reduse şi a abandonului şcolar de pe raza lor teritorială. Integrarea/Reintegrarea şcolară a copilului este una dintre primele măsuri necesare pentru retragerea copiilor din muncile intolerabile sau periculoase.
    Având în vedere că în România marea majoritate a cazurilor de exploatare prin muncă sunt în zona rurală, o atenţie deosebită trebuie îndreptată către muncile agricole periculoase. Acestea sunt adesea invizibile şi nu sunt recunoscute, deoarece, prin tradiţie, copiii îşi ajută părinţii sau rudele. De aceea, părinţii, în primul rând, trebuie ajutaţi să înţeleagă la ce riscuri sunt expuşi copiii lor atunci când sunt implicaţi în muncile agricole. În continuare sunt redate problemele cu care se confruntă copiii în agricultură:
    a) utilajele şi vehiculele agricole sunt cauzele cele mai comune ale accidentelor. Acestea nu sunt concepute pentru a fi utilizate de către copii;
    b) copiii sunt mai vulnerabili decât adulţii la bolile provocate de căldura excesivă;
    c) instrumentele de tăiat concepute pentru adulţi sunt extrem de periculoase pentru copii;
    d) copiii sunt mai sensibili la oboseală decât adulţii, ceea ce îi expune unui risc mai mare de accidentare;
    e) sistemele fiziologice imature ale copiilor cresc riscurile de expunere la pesticide, îngrăşăminte, praf, inclusiv praf de cereale, substanţe chimice toxice şi gaze de eşapament comparativ cu adulţii;
    f) ridicarea greutăţilor, posturile incomode, cum ar fi aplecarea şi îngenuncherea, lucrările repetitive pot răni şi afecta coloana vertebrală şi membrele în creştere;
    g) copiii sunt expuşi unui risc mai ridicat de rănire, îmbolnăvire şi deces cauzate de pericolele biologice asociate cu animalele de la fermă, animalele sălbatice, reptilele, insectele şi anumite plante.

    Identificarea muncii periculoase se face de către asistenţii sociali de la SPAS/ persoanele cu atribuţii de asistenţă socială, iar confirmarea, de către DGASPC unde se semnalează aceste cazuri.


    II.1.4. Cum se sesizează?
    Fişa de semnalare este completată de SPAS/persoanele cu atribuţii în asistenţă socială care au suspiciuni sau identifică situaţii de exploatare a copiilor prin muncă sau în baza informaţiilor primite de la profesioniştii care identifică astfel de situaţii şi este transmisă la DGASPC în cel mult 24 de ore de la identificarea cazului, de regulă prin fax sau prin alte modalităţi (poştă, e-mail). Fişa de semnalare conţine pe verso recomandările privind modul de completare şi urmează să fie aprobată prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
    În cazul muncilor intolerabile, profesioniştii, inclusiv SPAS/persoanele cu atribuţii în asistenţă socială anunţă aceasta imediat la serviciul telefonul copilului din cadrul DGASPC. Informaţiile sunt înregistrate de consilierii din cadrul serviciului telefonul copilului într-o fişă care conţine datele din fişa de semnalare. În lipsa serviciului telefonul copilului, se poate apela telefonul obişnuit al DGASPC.

    Tabelul nr. 4 - Responsabilităţile profesioniştilor din instituţiile membre EIL în etapa de identificare

┌────────────────┬──────────────┬────────────────┐
│Instituţia/ │ │Responsabilităţi│
│Organizaţia │Profesioniştii│în etapa de │
│ │ │identificare │
├────────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │a) La nivelul │
│ │ │DGASPC: ● │
│ │ │Primeşte şi │
│ │ │înregistrează │
│ │ │fişa de │
│ │ │semnalare │
│ │ │(compartimentul │
│ │ │de intake, │
│ │ │relaţii cu │
│ │ │publicul, │
│ │ │serviciul │
│ │ │telefonul │
│ │ │copilului). ● │
│ │ │Vizitează │
│ │ │locurile unde se│
│ │ │suspectează │
│ │ │existenţa unor │
│ │ │situaţii de │
│ │ │exploatare, │
│ │ │împreună cu │
│ │ │poliţistul şi, │
│ │ │după caz, │
│ │ │inspectorul de │
│ │ │muncă atât în │
│ │asistent │sectorul formal,│
│ │social │cât şi în │
│ │psiholog │sectorul │
│ │consilier din │informal │
│ │cadrul │(membrii EIL sau│
│ │serviciului │profesionişti │
│ │telefonul │desemnaţi din │
│DGASPC │copilului │cadrul │
│ │jurist │compartimentului│
│ │educator │abilitat). ● │
│ │funcţionar │Distribuie fişa │
│ │public │de semnalare │
│ │asistent │compartimentului│
│ │maternal alţii│abilitat │
│ │ │(compartimentul │
│ │ │de intervenţie │
│ │ │în situaţii de │
│ │ │abuz, neglijare,│
│ │ │trafic, migraţie│
│ │ │şi repatrieri) │
│ │ │şi în copie la │
│ │ │reprezentantul │
│ │ │DGASPC în EIL │
│ │ │care ţine │
│ │ │evidenţa tuturor│
│ │ │semnalărilor. b)│
│ │ │la nivelul │
│ │ │serviciilor │
│ │ │furnizate de │
│ │ │DGASPC: ● │
│ │ │Completează şi │
│ │ │trimite fişa de │
│ │ │semnalare la │
│ │ │DGASPC/Sesizează│
│ │ │cazul la │
│ │ │serviciul │
│ │ │telefonul │
│ │ │copilului din │
│ │ │cadrul DGASPC. │
├────────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Sesizează │
│ │ │muncile │
│ │ │intolerabile │
│ │ │(urgenţă) direct│
│ │ │la serviciul │
│Inspectoratul │cadru didactic│telefonul │
│şcolar şi │consilier │copilului din │
│unităţile de │şcolar │cadrul DGASPC. ●│
│învăţământ din │mediator │Sesizează │
│reţeaua │şcolar alţii │muncile │
│teritorială │ │periculoase la │
│ │ │SPAS, care │
│ │ │completează şi │
│ │ │trimite fişa de │
│ │ │semnalare la │
│ │ │DGASPC. │
├────────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Sesizează │
│ │ │muncile │
│ │ │intolerabile │
│ │ │(urgenţă) direct│
│ │ │la serviciul │
│ │ │telefonul │
│ │ │copilului din │
│ │ │cadrul DGASPC. ●│
│Inspectoratul de│ │Sesizează │
│poliţie judeţean│ │muncile │
│/ Direcţia │ │periculoase la │
│Generală de │ │SPAS, care │
│Poliţie a │ │completează şi │
│Municipiului │poliţist │trimite fişa de │
│Bucureşti şi │ │semnalare la │
│structurile de │ │DGASPC. ● │
│poliţie din │ │Vizitează │
│reţeaua │ │locurile unde se│
│teritorială │ │suspectează de │
│ │ │existenţa unor │
│ │ │situaţii de │
│ │ │exploatare, │
│ │ │împreună cu │
│ │ │asistentul │
│ │ │social al DGASPC│
│ │ │/ SPAS şi, după │
│ │ │caz, inspectorul│
│ │ │de muncă. │
├────────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Sesizează │
│ │ │DGASPC în cazul │
│ │ │în care ca │
│ │ │urmare a unei │
│ │ │examinări │
│ │ │medicale se │
│ │ │stabileşte o │
│ │ │cauzalitate │
│Direcţia de │ │între starea de │
│sănătate publică│medic de │sănătate şi o │
│şi unităţile │familie medic │muncă │
│medicale din │specialist │intolerabilă. ● │
│reţeaua │asistent │Sesizează SPAS │
│teritorială │medical alţii │în cazul în care│
│ │ │ca urmare a unei│
│ │ │examinări │
│ │ │medicale se │
│ │ │stabileşte o │
│ │ │cauzalitate │
│ │ │între starea de │
│ │ │sănătate şi o │
│ │ │muncă │
│ │ │periculoasă. │
├────────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Sesizează │
│ │ │muncile │
│ │ │intolerabile │
│ │ │(urgenţă) direct│
│ │ │la serviciul │
│ │ │telefonul │
│ │ │copilului din │
│ │ │cadrul DGASPC. ●│
│ │asistent/ │Completează şi │
│ │lucrător │trimite fişa de │
│Serviciul public│social sau │semnalare la │
│de asistenţă │persoană cu │DGASPC. ● │
│socială (SPAS) │atribuţii de │Vizitează │
│ │asis- tenţă │locurile unde se│
│ │socială │suspectează de │
│ │ │existenţa unor │
│ │ │situaţii de │
│ │ │exploatare, │
│ │ │împreună cu │
│ │ │poliţistul şi, │
│ │ │după caz, │
│ │ │inspectorul de │
│ │ │muncă. │
├────────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Sesizează │
│ │ │muncile │
│ │ │intolerabile │
│ │ │(urgenţă) direct│
│ │ │la serviciul │
│ │ │telefonul │
│ │ │copilului din │
│ │ │cadrul DGASPC. ●│
│ │ │Sesizează │
│ │ │muncile │
│ │ │periculoase la │
│ │ │SPAS, care │
│ │ │completează şi │
│ │ │trimite fişa de │
│ │ │semnalare la │
│ │ │DGASPC. ● │
│ │ │Vizitează │
│ │ │locurile de │
│ │ │muncă conform │
│ │ │planificării, │
│ │ │ocazie cu care │
│Inspectoratul │ │poate identifica│
│teritorial de │inspector │situaţii de │
│muncă │ │copii exploataţi│
│ │ │prin muncă; │
│ │ │aceste controale│
│ │ │se realizează, │
│ │ │de regulă, │
│ │ │împreună cu │
│ │ │poliţia. ● │
│ │ │Vizitează │
│ │ │locurile unde se│
│ │ │suspectează de │
│ │ │existenţa unor │
│ │ │situaţii de │
│ │ │exploatare, │
│ │ │împreună cu │
│ │ │asistentul │
│ │ │social al DGASPC│
│ │ │/SPAS. ● │
│ │ │Sprijină DGASPC │
│ │ │în identificarea│
│ │ │muncilor │
│ │ │periculoase în │
│ │ │sectorul │
│ │ │informal. │
├────────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Sesizează │
│ │ │muncile │
│ │ │intolerabile │
│ │ │(urgenţă) direct│
│ │ │la serviciul │
│ │ │telefonul │
│ │ │copilului din │
│Biserica │preotul │cadrul DGASPC. ●│
│ │ │Sesizează │
│ │ │muncile │
│ │ │periculoase la │
│ │ │SPAS, care │
│ │ │completează şi │
│ │ │trimite fişa de │
│ │ │semnalare la │
│ │ │DGASPC. │
├────────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Sesizează │
│ │ │muncile │
│ │ │intolerabile │
│ │ │(urgenţă) direct│
│ │asistent │la serviciul │
│ │social │telefonul │
│ │psiholog │copilului din │
│Organizaţiile │jurist │cadrul DGASPC. ●│
│neguvernamentale│educator │Sesizează │
│ │voluntari │muncile │
│ │alţii │periculoase la │
│ │ │SPAS, care │
│ │ │completează şi │
│ │ │trimite fişa de │
│ │ │semnalare la │
│ │ │DGASPC. │
└────────────────┴──────────────┴────────────────┘

    Pentru a putea identifica situaţii de exploatare prin muncă a copilului, profesioniştii din cadrul sistemelor menţionate în tabelul de mai sus vor fi informaţi cu privire la conţinutul fişei de semnalare şi mecanismul de monitorizare a copiilor exploataţi şi la risc de exploatare prin muncă de către forurile responsabile (vezi cap. VI).


    II.2. Evaluarea
    Evaluarea se realizează în două etape: evaluarea iniţială şi evaluarea detaliată.
    Evaluarea iniţială are loc conform metodologiei-cadru prevăzute în anexa nr. 1.
    În plus faţă de metodologia-cadru prevăzută în anexa nr. 1, pentru evaluarea detaliată şi intervenţie, echipa multidisciplinară şi interinstituţională are în componenţă şi un cadru didactic, de regulă cel responsabil cu educaţia copilului (educator/ profesor/diriginte) sau reprezentantul inspectoratului şcolar în Comisia pentru protecţia copilului (CPC) sau EIL.
    Echipa multidisciplinară este sprijinită şi de alţi profesionişti - profesori, terapeuţi, judecători, procurori, educatori, personal de îngrijire - care lucrează în reţea. Coordonarea echipei şi a reţelei de intervenţie revine managerului de caz. Se organizează cel puţin lunar o întâlnire a echipei şi cu membrii reţelei de intervenţie, la solicitarea managerului de caz.

    Evaluarea detaliată
    Evaluarea detaliată este o evaluare complexă şi are ca scop stabilirea formei de exploatare, a consecinţelor exploatării asupra copilului, a nevoilor copilului şi a priorităţilor de intervenţie. În această etapă se realizează evaluarea situaţiei copilului şi a familiei sale, precum şi evaluarea locului de muncă, formal sau informal, în care a avut loc exploatarea copilului.
    Dată fiind complexitatea situaţiei unui copil exploatat prin muncă, este recomandată implicarea echipei multidisciplinare, astfel încât să fie obţinute informaţii de calitate pe baza cărora să fie luate decizii pertinente. Rolul echipei este esenţial în stabilirea relaţiei cauză-efect între semnele medicale şi psihologice şi situaţia semnalată. Evaluarea detaliată cuprinde:
    a) evaluarea medicală: identificarea semnelor şi simptomelor cauzate de exploatarea prin muncă, stabilirea posibilei relaţii cauză-efect între semnele medicale şi exploatarea prin muncă şi formularea diagnosticului medical;
    b) evaluarea psihologică: potrivit metodologiei-cadru prevăzute în anexa nr. 1;
    c) evaluarea socială: potrivit metodologiei-cadru prevăzute în anexa nr. 1, informaţiile se obţin prevalent prin ancheta socială adaptată la situaţia de exploatare prin muncă sau risc de exploatare prin muncă (modelul anchetei sociale urmează să fie aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale);
    d) evaluarea juridică: potrivit metodologiei-cadru prevăzute în anexa nr. 1;
    e) evaluarea locului de muncă se face de către inspectorul de muncă, dacă este un loc de muncă din sectorul formal, sau de către asistentul social, dacă este un loc de muncă din sectorul informal (stradă, gospodărie, fermă etc.). În ultima situaţie se poate solicita sprijinul inspectorului de muncă. În ambele situaţii obiectivele evaluării sunt:
    1. evaluarea condiţiilor de muncă/sănătate/securitate - din perspectiva consecinţelor pe care acestea le pot avea asupra dezvoltării copilului;
    2. identificarea presupusului făptuitor şi aplicarea procedurilor legale corespunzătoare;
    3. identificarea eventualelor cazuri noi de exploatare a copilului sau de copii în situaţie de risc.

    f) evaluarea riscurilor începe de la prima întâlnire cu copilul potenţială victimă şi continuă pe parcursul întregii intervenţii. Se recomandă folosirea de instrumente de evaluare a riscului cu scopul de a preveni producerea unei noi forme de exploatare prin muncă/recidivele şi pentru ajustarea intervenţiei (matricea riscurilor).

    Un aspect operaţional cheie al managementului de caz este evaluarea riscurilor în cazul muncilor periculoase, care are 3 faze interdependente:
    (i) identificarea pericolului definit ca "potenţialul de a face rău" - care include aspecte, cum ar fi mijloacele de transport, spaţiile de muncă, echipamentele, utilajele, orele de muncă îndelungate, substanţele chimice, instrumentele şi procesele de lucru. Scopul este de a identifica acele munci periculoase care ar putea conduce la răniri sau îmbolnăviri;
    (ii) evaluarea riscului definit ca "probabilitatea apariţiei unui rău rezultat din producerea pericolului". Aşa cum s-a menţionat deja, riscurile pentru copii sunt mai mari. Se identifică clar cine ar putea fi rănit, cum ar putea fi rănit şi dacă riscurile care rezultă din fiecare muncă periculoasă sunt ţinute sub control;
    (iii) adoptarea unor măsuri de prevenire sau control al riscurilor pentru a asigura sănătatea şi siguranţa lucrătorilor copii şi conformarea cu standardele de sănătate şi siguranţă. Măsurile de protecţie ar trebui să respecte prioritizarea din recomandarea ILO 2001 cu privire la siguranţa şi sănătatea în agricultură, paragraful 5, ce pot fi extrapolate şi pentru restul muncilor periculoase: eliminarea riscurilor, controlul riscului de la sursă, minimizarea riscului prin metode precum elaborarea unor sisteme de muncă sigure, prin introducerea unor măsuri tehnice şi organizaţionale, a unor practici sigure şi a unor metode de instruire şi, ţinând cont că riscul rămâne, furnizarea şi folosirea echipamentelor de protecţie în mod individual şi asigurarea unor articole de îmbrăcăminte corespunzătoare.


    Tabelul nr. 5 - Pericole şi consecinţe în cazul unor munci periculoase (exemple)

┌───────────┬─────────────┬────────────┬─────────────┐
│Munci │ │ │ │
│periculoase│Activităţi │Pericole │Consecinţe │
│pentru │grele │ │ │
│copii │ │ │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┤
│ │ │● expunere │● boli │
│ │ │la praf, │respiratorii │
│ │ │gaze, fum ● │cronice │
│ │ │umiditate şi│(silicoză, │
│ │● săpat în │temperatură │fibroză, │
│Minerit │subteran ● │ridicate ● │azbestoză, │
│ │cărat │poziţii │emfizem) ● │
│ │greutăţi │incomode şi │boli │
│ │ │incorecte ● │musculare şi │
│ │ │surpări de │osoase ● │
│ │ │pământ │fracturi ● │
│ │ │ │deces │
├───────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┤
│ │● prelucrarea│● expunere │● boli │
│ │argilei │la silicaţi,│respiratorii │
│ │(extracţie, │plumb şi │● intoxicaţii│
│Fabricarea │sfărâmare, │monoxid de │● deformarea │
│cărămizilor│ciuruire, │carbon ● │sistemului │
│ │amestecare) ●│arsuri ● │muscular şi a│
│ │cărat │utilaje care│celui osos ● │
│ │cărămizi │pot provoca │răniri │
│ │ │accidente │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┤
│ │ │● inhalarea │ │
│ │ │prafului de │ │
│ │ │lână │ │
│ │ │contaminat │● boli │
│ │ │cu spori ● │respiratorii │
│ │ │poziţie │● boli │
│Ţesutul │● ţesutul │incomodă şi │musculare şi │
│covoarelor │manual │incorectă ● │osoase ● │
│ │ │iluminare │probleme │
│ │ │slabă ● │oftalmologice│
│ │ │aerisire │● intoxicaţii│
│ │ │slabă ● │ │
│ │ │expunere la │ │
│ │ │produse │ │
│ │ │chimice │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┤
│ │ │● lovirea de│● afectarea │
│ │ │către │sănătăţii │
│ │ │obiecte ● │datorate │
│ │● săpat ● │călcatul pe │zgomotului şi│
│ │cărat ● spart│obiecte │vibraţiilor ●│
│ │pietre ● │ascuţite ● │intoxicaţii ●│
│ │învârtirea │căderea de │deformarea │
│Construcţii│cimentului ● │la înălţime │sistemului │
│ │lucrul cu │● expunerea │muscular şi a│
│ │piese de │la praf, │celui osos ● │
│ │metal │căldură, │răniri ● │
│ │ │zgomot ● │incapacitate │
│ │ │ridicare de │de muncă │
│ │ │greutăţi │datorată │
│ │ │ │accidentelor │
├───────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┤
│ │ │● expunerea │ │
│ │ │la produse │ │
│ │● tăbăcitul │chimice │● antracoză ●│
│Tăbăcărie │şi argăsitul │corozive şi │dermatită ● │
│ │pieilor │contaminarea│infecţii │
│ │ │bacteriană a│micotice │
│ │ │pieilor │ │
│ │ │prelucrate │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┤
│ │ │● căldură │ │
│ │ │excesivă, │ │
│ │ │stres termic│ │
│ │● lucratul │● expunere │● accidente ●│
│ │sticlei │la vapori │leziuni │
│ │topite ● │nocivi, praf│oculare ● │
│Sticlărie │căratul │de siliciu ●│boli │
│ │pastei de │călcat în │respiratorii │
│ │sticlă │sticlă │● arsuri ● │
│ │ │fierbinte ● │tăieturi │
│ │ │manipularea │ │
│ │ │sticlei │ │
│ │ │fierbinte │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┤
│ │ │● expunere │● plăgi care │
│ │ │la cioburi │se pot │
│ │ │sau obiecte │complica cu │
│ │ │ascuţite, │tetanos ● │
│ │● muncă │substanţe │intoxicaţii │
│ │înjositoare, │periculoase │cu substanţe │
│Căutatul │neigienică ● │● inhalarea │chimice sau │
│prin │recuperarea │mirosurilor │alimentare ● │
│gunoaie │materialelor │de │boli │
│ │refolosibile,│descompunere│infecţioase ●│
│ │adesea cu │● infestarea│arsuri │
│ │mâinile goale│cu muşte ● │cauzate de │
│ │ │consumul │exploziile │
│ │ │resturilor │datorate │
│ │ │de mâncare │acumulării de│
│ │ │ │gaz metan │
└───────────┴─────────────┴────────────┴─────────────┘

    În agricultură, unde au loc majoritatea cazurilor de munci periculoase în lume şi în România, se întâlnesc următoarele pericole, care este necesar a fi evaluate:
    a) pericole mecanice - utilajele agricole construite defectuos şi/sau protejate necorespunzător reprezintă o cauză majoră a accidentelor. Pericolele cauzate de transportul agricol sunt, de asemenea, o cauză importantă a multor decese şi răniri;
    b) pericole fizice:
    1. utilaje zgomotoase şi medii de lucru zgomotoase, cum ar fi grajdurile suprapopulate;
    2. vibraţii excesive ale tractoarelor, drujbelor etc.;
    3. decese şi răniri provocate de căderi;
    4. asfixiere în silozurile de grâne, fântâni etc.;
    5. radiaţii solare care cauzează cancer de piele;
    6. temperaturi extreme - în aer liber sau în sere;
    7. decese şi răniri provocate de muncă cu animale;

    c) pericole biologice - lucrătorii agricoli sunt expuşi unui număr mare de boli şi afecţiuni profesionale. Ei pot contracta boli transmise de păsări sau animale, astm şi alte boli pulmonare din prafurile contaminate cu boli;
    d) pericole psihosociale - includ problemele care pot cauza probleme de sănătate: remuneraţie scăzută, hărţuire sexuală sau de altă natură, nesiguranţa locului de muncă, întârzieri în plata salariilor;
    e) pericole de organizare a muncii - includ pericolele cauzate de o organizare defectuoasă a muncii, cum ar fi organizarea proastă a turelor şi a orelor de muncă, orele suplimentare excesive, munca de unul singur, lipsa de control al muncii;
    f) pericole ergonomice - includ pericolele asociate cu nepotrivirea dintre lucrător şi locul de muncă şi pot provoca răniri sau invalidităţi permanente. De exemplu: utilaje cu o construcţie defectuoasă, poziţii statice prelungite, ridicarea greutăţilor, munca repetitivă, instrumente nepotrivite utilizate de lucrători, aşezare necorespunzătoare;
    g) pericole chimice - substanţele chimice, cum ar fi pesticidele şi solvenţii, pot duce la pericole pentru sănătate: otrăvire, efecte pe termen lung asupra aparatului reproducător feminin şi masculin, cancere etc.;
    h) pericole ecologice - lucrările agricole pot crea şi pericole pentru mediul înconjurător, în afara locului de muncă. De exemplu, lucrătorii şi familiile lor, comunităţile locale şi mediul pot fi contaminate din cauza pesticidelor pulverizate în mediu, apelor poluate şi solului poluat, precum şi din cauza consumului de culturi locale, carne şi peşte care conţin reziduuri de pesticide. Această expunere suplimentară creşte şi mai mult riscurile pentru sănătate, mai ales când este corelată cu o alimentaţie defectuoasă şi malnutriţie.


    Tabelul nr. 6 - Responsabilităţile profesioniştilor din instituţiile membre EIL în etapa de evaluare

┌────────────────┬─────────────┬──────────────────┐
│Instituţia sau │ │Responsabilităţi │
│organizaţia │Profesionişti│în etapa de │
│ │ │evaluare │
├────────────────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ │● Coordonează │
│ │ │evaluarea şi │
│ │ │întocmeşte │
│ │ │rapoartele; │
│ │ │convoacă │
│ │ │reuniunile echipei│
│ │ │multidisciplinare.│
│ │ │● Realizează │
│ │ │evaluarea │
│ │ │iniţială; │
│ │ │realizează │
│ │ │evaluarea socială;│
│ │manager de │evaluează locul de│
│ │caz asistent │muncă din sectorul│
│ │social │informal, │
│ │psiholog │participă la │
│DGASPC │jurist echipa│evaluarea locului │
│ │mobilă a │de muncă din │
│ │serviciului │sectorul formal; │
│ │telefonul │evaluează │
│ │copilului │riscurile împreună│
│ │ │cu inspectorul de │
│ │ │muncă, după caz. ●│
│ │ │Realizează │
│ │ │evaluarea │
│ │ │psihologică. ● │
│ │ │Realizează │
│ │ │evaluarea │
│ │ │juridică. ● │
│ │ │Realizează │
│ │ │evaluarea iniţială│
│ │ │în situaţiile de │
│ │ │urgenţă. │
├────────────────┼─────────────┼──────────────────┤
│Inspectoratul │cadru │● Evaluează │
│şcolar şi │didactic │situaţia şcolară a│
│unităţile de │consilier │copilului şi │
│învăţământ din │şcolar │participă la │
│reţeaua │mediator │şedinţele echipei │
│teritorială │şcolar alţii │multidisciplinare.│
├────────────────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ │● Participă la │
│ │ │evaluarea iniţială│
│ │ │ca membru al │
│ │ │echipei mobile a │
│ │ │serviciului │
│ │ │telefonul │
│ │ │copilului, precum │
│ │ │şi la evaluarea │
│Inspectoratul de│ │detaliată ca │
│poliţie şi │ │membru al echipei │
│secţiile de │poliţist │multidisciplinare │
│poliţie din │ │sau/şi al reţelei │
│reţeaua │ │de profesionişti; │
│teritorială │ │participă la │
│ │ │şedinţele echipei │
│ │ │multidisciplinare.│
│ │ │● Participă la │
│ │ │evaluarea locului │
│ │ │de muncă atât în │
│ │ │sectorul formal, │
│ │ │cât şi informal, │
│ │ │la solicitare. │
├────────────────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ │● Acordă asistenţă│
│Direcţia de │ │medicală/ │
│sănătate publică│medic de │medico-legală, în │
│şi unităţile │familie medic│conformitate cu │
│medicale din │specialist │legislaţia în │
│reţeaua │asistent │vigoare, şi │
│teritorială │medical │participă la │
│ │ │şedinţele echipei │
│ │ │multidisciplinare.│
├────────────────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ │● Realizează │
│ │ │evaluarea iniţială│
│ │ │în situaţiile de │
│ │ │urgenţă, la │
│ │ │solicitarea │
│ │ │DGASPC. ● │
│ │asistent/ │Participă la │
│ │lucrător │realizarea │
│ │social sau │evaluării sociale.│
│SPAS │persoană cu │● Participă la │
│ │atribuţii de │evaluarea locului │
│ │asistenţă │de muncă atât în │
│ │socială │sectorul formal, │
│ │ │cât şi informal, │
│ │ │la solicitare. ● │
│ │ │Evaluează │
│ │ │riscurile pentru │
│ │ │copiii din │
│ │ │comunitate. │
├────────────────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ │● Evaluează locul │
│ │ │de muncă din │
│Inspectoratul │ │sectorul formal şi│
│teritorial de │inspector │evaluează locul de│
│muncă │ │muncă din sectorul│
│ │ │informal, la │
│ │ │solicitarea │
│ │ │DGASPC. │
├────────────────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ │● Participă la │
│ │ │evaluarea │
│ │ │detaliată ca │
│Biserica │preotul │membru al echipei │
│ │ │multidisciplinare │
│ │ │sau/şi al reţelei │
│ │ │de profesionişti. │
├────────────────┼─────────────┼──────────────────┤
│Organizaţii │manager de │ │
│neguvernamentale│caz asistent │● vezi DGASPC │
│ │social │ │
└────────────────┴─────────────┴──────────────────┘


    II.3. Intervenţia
    În baza evaluării iniţiale, DGASPC decide dacă copilul poate rămâne în familie sau nu. Toate procedurile sunt descrise în metodologia-cadru prevăzută în anexa nr. 1.
    Este de reţinut faptul că practic fiecare plan individualizat de protecţie, respectiv plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială pentru copilul victimă a violenţei, presupune implicarea activă a unor instituţii (cum ar fi şcoli, unităţi sanitare) coordonate pe plan teritorial de instituţiile membre ale EIL. Din acest motiv, membrii EIL trebuie să cunoască ce rol important deţin nu doar în identificarea şi evaluarea cazurilor de exploatare prin muncă, ci şi în intervenţia propriu-zisă de protecţie a copilului victimă, indiferent dacă acesta rămâne în familie sau este plasat în sistemul de protecţie.
    Serviciile acordate copiilor exploataţi prin muncă, familiilor acestora şi persoanelor importante pentru copii în etapa de intervenţie de către instituţiile abilitate şi organizaţiile relevante pot fi:
    a) servicii psiho-sociale: consiliere socială, consiliere psihologică, psiho-terapie, reabilitare (de exemplu: art-terapie), sprijin pentru repatriere, activităţi de petrecere a timpului liber, de socializare, de mediere, sprijin material; instituţiile implicate - DGASPC, SPAS, unităţi medicale, unităţi de învăţământ, organizaţii neguvernamentale (ONG);
    b) servicii educaţionale: educaţie formală (învăţământ obligatoriu, liceal, profesional, vocaţional), orientare profesională/de carieră, educaţie nonformală (alfabetizare, sprijin pentru efectuarea temelor, dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă, informare-conştientizare prin educaţia de la egal la egal), reintegrare şcolară; instituţiile implicate - unităţi de învăţământ, centre educaţionale/de tineret, sindicate, ONG;
    c) servicii juridice şi judiciare: consiliere/asistenţă juridică, notificări la instanţă, investigaţii criminale şi cercetare penală, verificarea identităţii; instituţiile implicate - DGASPC, inspectoratele teritoriale de muncă (ITM), secţii de poliţie, procuratură, instanţă;
    d) asistenţă medicală de orice tip în conformitate cu legislaţia în vigoare.

    În continuare sunt redate câteva detalii referitoare la unele dintre serviciile menţionate mai sus:
    a) activităţile de petrecere a timpului liber cuprind jocuri şi exerciţii de grup, concursuri pe diverse teme, sport, pictură şi desen, desene pe asfalt, pictură pe pânză, colaje, muzică şi dans, teatru, excursii, drumeţii, vizite la muzee etc.;
    b) serviciile de mediere privesc atât copilul în relaţia cu şcoala, familia şi/sau grupul de egali, cât şi părinţii în relaţia cu copilul, şcoala şi/sau autorităţile locale care pot oferi sprijin familiei pentru reducerea vulnerabilităţii (ajutor social, ajutor de şomaj etc.);
    c) sprijinul material poate consta în rechizite şi cărţi, îmbrăcăminte şi încălţăminte, produse alimentare;
    d) alfabetizarea constă în activităţi de sprijinire a copiilor care întâmpină dificultăţi la citire, scriere, aritmetică sau a copiilor care nu au fost niciodată la şcoală şi urmează a fi integraţi într-un program de tip "A doua şansă" din sistemul educaţional;
    e) sprijinul pentru efectuarea temelor (de genul meditaţiilor) se acordă în cazul acelor discipline şcolare la care copilul are performanţe scăzute şi care, astfel, reduc şansele de promovabilitate;
    f) dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă se poate realiza pe teme de interes pentru copii şi tineri, cum ar fi: sănătate, igienă, sexualitate, managementul timpului şi al bugetului, relaţiile cu familia şi prietenii, comunicare, rezolvare de conflicte, negociere, drepturile copilului etc.;
    g) informarea şi conştientizarea privind riscurile exploatării prin muncă a copilului şi impactul formelor de exploatare asupra dezvoltării copilului, familiei şi comunităţii se adresează atât copiilor, cât şi părinţilor şi profesioniştilor. Pentru părinţi acest lucru se poate realiza în cadrul şedinţelor cu părinţii sau al altor întâlniri cu părinţii special organizate în şcoală sau în alte locuri din comunitate (cămin cultural, bibliotecă, primărie etc.), iar modalităţile pot include dezbateri, vizionări de filme documentare, piese de teatru, expoziţii de picturi şi desene, afişe, pliante, concursuri pentru părinţi şi copii etc.

    Metoda educaţiei de la egal la egal poate cuprinde:
    a) activităţi de educaţie nonformală pentru beneficiarii direcţi (alfabetizare, calcul matematic, meditaţii etc.);
    b) activităţi de creştere a conştientizării ce includ conceperea, producerea şi distribuirea materialelor informative cu caracter educativ pentru diferite categorii de public (elevi, părinţi, profesori, membrii comunităţii etc.);
    c) discuţii în grup mic, formal sau informal;
    d) discuţii unu la unu;
    e) întâlniri consultative periodice;
    f) evenimente stradale (concursuri sportive, spectacole, teatru, marşuri etc.);
    g) prezentări cu ajutorul aparaturii audio-video;
    h) completare de formulare şi instrucţiuni/proceduri.

    Alte instituţii/organizaţii care pot interveni sau acorda servicii sunt sindicatele şi patronatele, care pot acorda sprijin material şi/sau financiar, precum şi agenţiile de ocupare a forţei de muncă, prin orientare şi formare profesională.
    Managerul de caz va avea în vedere şi serviciile pentru presupusul făptuitor, cu consimţământul acestuia. Dacă acesta este declarat vinovat de către instanţă, managerul de caz va colabora cu serviciul de probaţiune, atunci când persoana condamnată se află în evidenţele acestuia.
    Totodată, trebuie avute în vedere şi serviciile pentru comunitate care pot fi dezvoltate de SPAS/primării în colaborare cu DGASPC şi alte instituţii membre EIL, cum ar fi:
    a) alternativele prosociale de petrecere a timpului liber ca voluntari. Pot deveni voluntari în programele derulate de SPAS sau alte instituţii (de preferat şcoala) atât copiii şi tinerii din comunitate, cât şi adulţii (părinţii, bunicii şi profesioniştii din comunitate);
    b) campanii de informare şi conştientizare privind riscurile exploatării prin muncă a copilului sub forma dezbaterilor, marşurilor stradale, mitingurilor, expoziţiilor, concursurilor sportive, expoziţiilor de pictură, desen, spectacolelor de teatru stradal, de muzică şi dans etc., care pot fi organizate periodic sau pentru a marca diverse zile internaţionale (de exemplu, 12 iunie - Ziua internaţională împotriva exploatării copilului prin muncă, 23 septembrie - Ziua internaţională pentru combaterea exploatării sexuale şi a traficului de femei şi copii etc.).

    În afara serviciilor, intervenţia mai cuprinde şi sancţionarea celor vinovaţi, părinţi sau persoane străine pentru copil. În cazul muncilor intolerabile, poliţia va efectua cercetarea penală, conform legii. Un lucru important de reamintit este asigurarea condiţiilor necesare audierii copilului pe parcursul procesului (în camere special amenajate, în prezenţa psihologului, cu înregistrare audio-video) şi limitarea pe cât posibil a numărului de audieri. Acest lucru se poate realiza prin cooptarea în echipă a poliţistului, procurorului şi judecătorului, pregătirea setului de întrebări împreună sau utilizarea protocoalelor agreate de instituţiile implicate, realizarea audierii de către psiholog sau de către o persoană pregătită în acest sens, restul echipei fiind în spatele oglinzii unidirecţionale.
    În cazul muncilor periculoase, după ce DGASPC confirmă că munca este periculoasă, în funcţie de situaţie se decide:
    a) sancţionarea persoanelor fizice care au supus copilul la munci periculoase prin amendă dată de poliţie la sesizarea în scris din partea DGASPC;
    b) informarea părinţilor de către SPAS/persoanele cu atribuţii în asistenţă socială cu privire la formele de exploatare prin muncă şi consecinţele acestora asupra copilului în completarea serviciilor de educaţie parentală sau consiliere psihologică a părinţilor/reprezentantului legal, dacă munca periculoasă nu a condus la consecinţe grave asupra securităţii, sănătăţii şi moralităţii copilului;
    c) dacă părinţii/reprezentantul legal refuză serviciile menţionate mai sus sau au frecventat serviciile menţionate mai sus şi continuă să folosească copilul în munci periculoase, atunci părinţii/reprezentantul legal sunt sancţionaţi cu amendă dată de poliţie la sesizarea în scris din partea DGASPC;
    d) dacă muncile periculoase au consecinţe grave asupra securităţii, sănătăţii şi moralităţii copilului, DGASPC va avea în vedere încadrarea la rele tratamente aplicate minorului conform Codului penal.


    II.4. Monitorizarea cazului
    Pe parcursul intervenţiei, managerul de caz monitorizează fiecare caz pentru a vedea dacă serviciile sunt acordate conform planului elaborat împreună cu echipa multidisciplinară, cum evoluează situaţia copilului, dacă obiectivele sunt atinse şi reabilitarea/reintegrarea copilului în comunitate se realizează corespunzător. Toate aceste informaţii sunt înregistrate în fişa pentru monitorizarea cazurilor de exploatare prin muncă, parte din dosarul copilului.
    Pe perioada monitorizării, managerul de caz va stabili data la care copilul este considerat ca fiind retras din forma de exploatare. Acest moment nu coincide cu încheierea serviciilor sau închiderea cazului, ci atunci când copilul nu mai este implicat într-o formă de exploatare şi riscul de recidivă este apreciat ca minim (risc scăzut conform matricei riscurilor).

    II.5. Închiderea cazului
    Planul de monitorizare postservicii prevăzut de metodologiacadru prevăzută în anexa nr. 1 este elaborat atunci când copilul este retras din forma de exploatare, furnizarea serviciilor s-a încheiat şi copilul urmează să fie reintegrat în familie, şcoală şi comunitate. În rest se aplică metodologia-cadru prevăzută în anexa nr. 1.


    III. Managementul de caz pentru copiii victime ale traficului şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state, repatriaţi ca minori neînsoţiţi sau returnaţi cu familiile lor
    Metodologia-cadru privind intervenţia şi prevenirea în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi violenţă în familie, precum şi Mecanismul de identificare şi referire (Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei nr. 335/2.881/1.990/1.072/2007/266/A6880/ 409/C/2.353/C/2008) se completează cu următoarele aspecte specifice:
    III.1. Identificarea şi sesizarea/semnalarea
    III.1.1. Unde se sesizează?
    În acord cu prevederile Legii nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, [art. 85 alin. (3) şi art. 91 alin. (1)], cu Metodologiacadru privind intervenţia şi prevenirea în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi violenţă în familie şi cu Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei nr. 335/2.881/1.990/1.072/2007/ 266/A6.880/409/C/2.353/C/2008 (lit. F pct. 6), situaţiile de trafic de copii trebuie semnalate obligatoriu la DGASPC, inclusiv de către celelalte autorităţi abilitate (structuri ale poliţiei, parchete).
    Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate au obligaţia de a semnala la MMFPS-DGPC, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe (MAE), toate situaţiile luate la cunoştinţă cu privire la copiii români migranţi aflaţi în diverse situaţii de dificultate pe teritoriul altor state, conform prevederilor Legii nr. 272/2004, cu modificările ulterioare [art. 3 lit. b), art. 19 şi 100]. Exemple de astfel de situaţii:
    a) informări cu privire la copiii români migranţi (posibile) victime ale unor situaţii de violenţă sau aflaţi în orice altă situaţie de natură să le afecteze drepturile;
    b) solicitări de informaţii/documente care trebuie transmise autorităţilor străine şi/sau de efectuare de anchete sociale în cazurile respective, cu transmiterea ulterioară a informaţiilor privind evoluţia situaţiei copiilor în cauză;
    c) informări privind oportunitatea unor repatrieri, ţinând cont de situaţia particulară a fiecărui copil;
    d) informări privind copiii returnaţi împreună cu familiile lor.

    După primirea semnalărilor de mai sus, MMFPS-DGPC informează DGASPC asupra cazurilor semnalate şi iniţiază demersurile prevăzute de lege pentru soluţionarea situaţiei copiilor în cauză.
    În cazul copiilor returnaţi împreună cu familia/reprezentantul sau însoţitorul legal, al căror istoric de migraţie este de natură să afecteze drepturile copilului, cu precădere dreptul la educaţie, SPAS/persoanele cu atribuţii în asistenţă socială au obligaţia de a semnala cazul la DGASPC în vederea evaluării din perspectiva unui posibil caz de trafic sau alte forme de violenţă comise asupra copiilor pe teritoriul altor state (vezi situaţia descrisă la cap. III.1.2).

    III.1.2 Cum se identifică?
    Modalităţi de identificare a victimelor traficului de copii:
    a) în mod formal:
    a) identificare de către organele judiciare, în urma activităţilor de cercetare penală;
    b) identificare de către autorităţile străine competente şi informarea MAE;
    c) identificare de către instituţii şi organizaţii implicate în mecanismul de identificare şi referire (Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei nr. 335/2.881/1.990/1.072/2007/266/A6.880/409/C/ 2.353/C/2008) prin intervievarea copilului şi luarea unei declaraţii scrise în calitate de parte vătămată, în cazul copilului cu vârsta peste 14 ani, având discernământ;

    b) în mod informal:
    - identificare de către instituţii şi organizaţii implicate în mecanismul de identificare şi referire prin analiza indicatorilor care pot oferi indicii privind existenţa unui posibil trafic de copii.


    Instituţiile şi organizaţiile implicate în mecanismul de identificare şi referire sunt reprezentate de autorităţile centrale semnatare ale Ordinului ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei nr. 335/2.881/1.990/1.072/2007/266/ A6.880/409/C/2.353/C/2008, instituţiile subordonate acestora, DGASPC, SPAS, ONG şi organizaţiile internaţionale implicate în mecanism.
    În vederea identificării unor posibile victime ale traficului, în plus faţă de cele menţionate anterior, dar şi a unor posibile victime ale altor forme de violenţă comise asupra copilului pe teritoriul altui stat, SPAS/persoanele cu atribuţii în asistenţa socială au obligaţia de a colabora cu unităţile de învăţământ pentru a cunoaşte situaţia abandonului şcolar sau a frecvenţei scăzute în cazul copiilor care au un istoric de migraţie cu risc. Asigurarea educaţiei pentru copiii la risc de traficare sau violenţă pe teritoriul altor state este una dintre cele mai eficiente măsuri (de exemplu, asigurarea continuităţii educaţiei pe teritoriul altui stat când şederea este prelungită, reintegrarea şcolară la returnarea în ţară) pentru a preveni violenţa asupra copilului, inclusiv traficul. Măsura este, de asemenea, eficientă în cazul copiilor victime în cadrul procesului complex de reintegrare familială, educaţională/profesională şi socială. Astfel, SPAS/persoanele cu atribuţii în asistenţă socială vor solicita informări periodice de la directorii unităţilor de învăţământ referitor la frecvenţa şcolară şi de la familii dovezi ale continuităţii educaţiei copilului pe teritoriul altui stat.


    III.2. Evaluarea
    În urma identificării victimelor traficului de copii, DGASPC realizează evaluarea iniţială, care constă în luarea unei decizii cu privire la necesitatea protecţiei de urgenţă a copilului (spitalizare sau plasament în regim de urgenţă), dacă situaţia o impune, cum ar fi: stare gravă de sănătate, părinţii/ reprezentantul legal implicaţi în procesul de traficare sau situaţie de pericol generată de traficanţi. Decizia luată de DGASPC se realizează în colaborare cu reprezentantul centrului regional al MAI-ANITP.
    În plus faţă de metodologia-cadru prevăzută în anexa nr. 1, pentru evaluarea detaliată şi intervenţie, echipa multidisciplinară şi interinstituţională are în componenţă:
    a) un cadru didactic, de regulă cel responsabil cu educaţia copilului (educator/profesor/diriginte), sau reprezentantul inspectoratului şcolar în CPC sau în EIL;
    b) un reprezentant al centrului regional al MAI-ANITP.

    În cazul copiilor repatriaţi neînsoţiţi, evaluarea se realizează imediat după repatriere într-un centru specializat pentru copii (vezi cap. I.2.1 lit. B).

    III.3. Intervenţie
    Se recomandă ca serviciile de sprijin şi specializate, serviciile comunitare şi metoda formării de la egal la egal descrise la cap. II.3 să fie utilizate şi pentru copiii victime ale traficului sau copiii repatriaţi/returnaţi victime ale altor forme de violenţă.

    III.4. Monitorizarea cazului
    Pe parcursul intervenţiei, managerul de caz monitorizează fiecare caz pentru a vedea dacă serviciile sunt acordate conform planului de reabilitare şi/sau reintegrare socială pentru copilul victimă a violenţei elaborat împreună cu echipa multidisciplinară, cum evoluează situaţia copilului, dacă obiectivele sunt atinse şi reabilitarea/reintegrarea copilului în comunitate se realizează corespunzător. Toate aceste informaţii sunt înregistrate în fişa pentru monitorizarea cazurilor de trafic intern de copii, respectiv fişa pentru monitorizarea cazurilor de copii repatriaţi/returnaţi, care face parte din dosarul copilului.
    Monitorizarea cazului se realizează de către managerul de caz nominalizat de către DGASPC împreună cu reprezentantul centrului regional al MAI-ANITP.


    IV. Managementul de caz al copiilor la risc de exploatare prin muncă, exploatare sexuală şi trafic de copii
    Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului se completează cu următoarele aspecte specifice:
    Responsabilităţile în domeniul prevenirii revin SPAS/persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială, respectiv DGASPC de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti (art. 106 din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare).
    IV.1. Identificarea
    Identificarea situaţiilor de risc de exploatare prin muncă, exploatare sexuală şi trafic de copii se face de către SPAS/persoanele cu atribuţii de asistenţă socială [art. 34 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare] pe baza:
    a) semnalărilor efectuate de persoane fizice şi juridice;
    b) vizitelor efectuate în locurile unde se suspectează existenţa unor situaţii de exploatare şi/sau trafic, cu prioritate în zonele unde riscul este crescut.

    Comunitatea trebuie informată şi sensibilizată de către SPAS pentru a se implica activ în semnalarea situaţiilor de risc. Un rol important în acest demers revine membrilor structurilor comunitare consultative (SCC) care ar trebui, conform legii, să fie funcţionale în cât mai multe comunităţi. Aceştia colaborează cu lucrătorul social din SPAS şi sunt sprijiniţi de către acesta să informeze profesioniştii şi restul membrilor din comunitate de ce este bine să semnaleze situaţiile de risc.
    Semnalarea unei situaţii de risc se poate face chiar de către copil, de membrii familiei sau ai comunităţii, precum şi de profesionişti, cum ar fi:
    a) profesioniştii din sistemul de sănătate (medici de familie, asistente medicale comunitare, mediatori sanitari, medici pediatri etc.);
    b) profesioniştii din sistemul educaţional (educatori, învăţători, consilieri şcolari, profesori, psihopedagogi, medici şcolari etc.);
    c) personalul ONG;
    d) membrii sindicatelor şi ai patronatelor;
    e) jurnaliştii;
    f) clericul;
    g) personalul din alte instituţii care interacţionează cu copiii.

    Totodată, angajaţii SPAS/persoanele cu atribuţii de asistenţă socială de la nivelul primăriilor se pot autosesiza în cursul vizitelor pe care le efectuează în teren cu diferite ocazii. Se recomandă cartografierea nevoilor din comunitate, respectiv câţi copii şi câte familii sunt în comunitate, care sunt problemele acestora. Aceste informaţii se pot culege cu sprijinul persoanelor importante pentru comunitate, cum ar fi: medicul, asistenţa medicală comunitară, directorul de şcoală, şeful de post.
    În situaţia în care este semnalat un caz, fără ca persoana care semnalează să poată face diferenţa dintre o situaţie la risc şi una de exploatare şi/sau trafic de copii, sarcina de a face această delimitare revine mai întâi SPAS şi în ultimă instanţă specialiştilor din DGASPC, respectiv centrului regional al MAI-ANITP pentru situaţiile de trafic de copii. De asemenea, dacă în procesul de intervenţie şi monitorizare a copiilor victime sau a altor copii aflaţi în evidenţa DGASPC specialiştii DGASPC identifică şi situaţii de risc (de exemplu, fraţii copiilor exploataţi, copii rămaşi singuri acasă prin plecarea părinţilor la muncă în străinătate, copiii familiilor care beneficiază de venitul minim garantat sau alte forme de ajutor social), aceştia vor semnala fiecare caz la SPAS din comunitatea din care provine copilul respectiv. Acelaşi lucru este valabil şi pentru specialiştii centrului regional al MAI-ANITP.
    Copiii înşişi trebuie să aibă un rol important în identificarea cazurilor de copii la risc, una dintre modalităţile de responsabilizare şi participare a acestora fiind încurajarea de către profesori să nu rămână indiferenţi în situaţiile dificile cu care colegi de-ai lor se pot confrunta, în cadrul orelor de educaţie pentru formarea spiritului civic. Totodată, printr-o pregătire adecvată, copiii pot disemina altor copii informaţia referitoare la prevenirea exploatării copiilor prin muncă, exploatării sexuale şi traficului de copii, prin metoda educaţiei de la egal la egal, promovată cu precădere în centrele de tineret şi centrele educaţionale. Aceste centre sunt de fapt centre de zi în care componenta educaţională nonformală cuprinde metoda educaţiei de la egal la egal, respectiv participarea copiilor, şi pot fi realizate cu sprijinul DGASPC.
    În scopul identificării, coordonatorul SPAS/persoana cu atribuţii de asistenţă socială va afişa la loc vizibil, la primărie şi în toate instituţiile de pe raza administrativ-teritorială de competenţă (şcoli, grădiniţe, licee, cabinete medicale, biserici, secţii de poliţie etc.) coordonatele la care poate fi trimisă orice sesizare (număr de fax, telefon, adrese, adresă e-mail).

    Tabelul nr. 7 - Responsabilităţile profesioniştilor din comunitate şi din instituţiile membre ale EIL în etapa de identificare a cazurilor la risc

┌─────────────┬─────────────┬────────────────┐
│Instituţia │ │Responsabilităţi│
│sau │Profesionişti│în etapa de │
│organizaţia │ │identificare │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │● Cartografiază │
│ │ │nevoile din │
│ │ │comunitate cu │
│ │ │scopul │
│ │ │identificării │
│ │ │situaţiilor de │
│ │ │exploatare şi/ │
│ │ │sau trafic de │
│ │ │copii şi la risc│
│ │ │de exploatare. ●│
│ │ │Informează │
│ │ │comunitatea cu │
│ │ │privire la │
│ │asistent/ │riscurile │
│SPAS/DGASPC │lucrător │exploatării şi │
│de la nivelul│social sau │traficului şi │
│sectoarelor │persoana cu │modalităţile de │
│municipiului │atribuţii de │semnalare. ● │
│Bucureşti │asistenţă │Înregistrează │
│ │socială │semnalarea │
│ │ │cazului. ● │
│ │ │Vizitează │
│ │ │locurile unde se│
│ │ │suspectează │
│ │ │existenţa unor │
│ │ │situaţii de │
│ │ │exploatare şi/ │
│ │ │sau trafic, │
│ │ │singur/împreună │
│ │ │cu poliţistul │
│ │ │şi, după caz, cu│
│ │ │inspectorul de │
│ │ │muncă. │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│Inspectoratul│cadru │ │
│şcolar şi │didactic │● Semnalează │
│unităţile de │consilier │situaţia de risc│
│învăţământ │şcolar │la SPAS. │
│din reţeaua │mediator │ │
│teritorială │şcolar alţii │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│Inspectoratul│ │ │
│de Poliţie, │ │ │
│secţiile de │ │ │
│poliţie din │ │● Semnalează │
│reţeaua │poliţist │situaţia de risc│
│teritorială │ │la SPAS. │
│şi centrul │ │ │
│regional al │ │ │
│MAI- ANITP │ │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│Direcţia de │medic de │ │
│sănătate │familie medic│ │
│publică şi │specialist │● Semnalează │
│unităţile │asistent │situaţia de risc│
│medicale din │medical │la SPAS. │
│reţeaua │(comunitar) │ │
│teritorială │mediator │ │
│ │sanitar │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │● Semnalează │
│Biserica │preotul │situaţia de risc│
│ │ │la SPAS. │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │asistent │ │
│ │social │ │
│ │psiholog │● Semnalează │
│ONG │jurist │situaţia de risc│
│ │educator │la SPAS. │
│ │voluntari │ │
│ │alţii │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │● Completează │
│DGASPC │asistent │matricea │
│ │social │riscurilor şi o │
│ │ │trimite la SPAS.│
└─────────────┴─────────────┴────────────────┘


    IV.2. Evaluarea
    Evaluarea copilului la risc este preponderent o evaluare socială care presupune realizarea unei anchete sociale adaptate pentru aceste situaţii şi aplicarea matricei riscurilor de către SPAS/persoana cu atribuţii de asistenţă socială/DGASPC de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti. Modelul anchetei sociale şi matricea riscurilor urmează a fi aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
    Pentru a confirma un caz la risc este esenţială înţelegerea factorilor de risc şi de protecţie care conduc la: implicare prematură a copiilor în muncă, situaţie de exploatare şi/sau trafic. Factorii de risc şi de protecţie sunt elementele, condiţiile, circumstanţele legate de familie, comunitate sau copil care pot influenţa implicarea acestuia în muncă/exploatare/trafic sau care îl vor proteja. Prezenţa unui factor de risc nu înseamnă neapărat că acel copil va deveni o victimă a exploatării şi/sau a traficului, după cum un factor de protecţie poate să nu fie suficient pentru a proteja copilul. Asocierea mai multor factori de protecţie poate conduce la scăderea vulnerabilităţii copilului.
    Lucrătorul social/Asistentul social din SPAS/DGASPC de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti are rolul de responsabil de caz prevenire - conform Ordinului secretarului de stat al ANPDC nr. 288/2006. În realizarea anchetei sociale, responsabilul de caz prevenire contactează familia (inclusiv familia extinsă), personalul didactic al şcolii unde învaţă copilul, medicul de familie, vecinii etc. Cu ocazia anchetei sociale se pot identifica şi alte nevoi de evaluare (medicală, psihologică etc.) şi asistentul social este obligat să ia legătura cu specialiştii respectivi cu care SPAS/DGASPC are relaţii de colaborare.
    Evaluarea va stabili dacă:
    a) se confirmă situaţia de risc;
    b) se identifică o suspiciune/situaţie de exploatare prin muncă şi responsabilul de caz prevenire completează şi trimite fişa de semnalare la DGASPC; în cazul situaţiilor de trafic, responsabilul de caz prevenire semnalează cazul la DGASPC;
    c) semnalarea nu este justificată şi, dacă este cazul, se va face referire către alte instituţii.

    Responsabilul de caz prevenire beneficiază de coordonare metodologică din partea unui manager de caz, dar nu este subordonat acestuia. Cu acest scop, directorul adjunct cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului al DGASPC va numi, în scris, personalul de specialitate care asigură coordonarea metodologică pentru responsabilii de caz, urmărindu-se o distribuire teritorială echitabilă, şi o va comunică tuturor primăriilor din judeţ.

    Tabelul nr. 8 - Responsabilităţile profesioniştilor din comunitate şi din instituţiile membre ale EIL în etapa de evaluare a cazurilor la risc

┌─────────────┬─────────────┬────────────────┐
│Instituţia │ │Responsabilităţi│
│sau │Profesionişti│în etapa de │
│organizaţia │ │evaluare │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │● Realizează │
│ │ │evaluarea │
│ │ │socială (ancheta│
│SPAS/DGASPC │ │socială adaptată│
│de la nivelul│responsabil │şi matricea │
│sectoarelor │de caz │riscurilor). ● │
│municipiului │prevenire │Contactează │
│Bucureşti │ │specialişti │
│ │ │pentru alte │
│ │ │evaluări │
│ │ │necesare. │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│Inspectoratul│cadru │ │
│şcolar şi │didactic │● Evaluează │
│unităţile de │consilier │situaţia şcolară│
│învăţământ │şcolar │a copilului. │
│din reţeaua │mediator │ │
│teritorială │şcolar alţii │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│Structurile │ │● Evaluează │
│specializate │poliţist │riscul de trafic│
│ale MAI │ │de copii. │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│Direcţia de │medic de │● Acordă │
│sănătate │familie medic│asistenţă │
│publică şi │specialist │medicală/ │
│unităţile │asistent │medico-legală în│
│medicale din │medical │conformitate cu │
│reţeaua │(comunitar) │legislaţia în │
│teritorială │mediator │vigoare. │
│ │sanitar │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │● Coordonează │
│ │ │metodologic │
│ │ │responsabilul de│
│ │ │caz prevenire. ●│
│ │manager de │Realizează │
│DGASPC │caz psiholog │evaluarea │
│ │ │psihologică la │
│ │ │solicitarea │
│ │ │responsabilului │
│ │ │de caz │
│ │ │prevenire. │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │● Idem DGASPC ● │
│ │manager de │Realizează │
│ │caz asistent │evaluarea │
│ONG │social │socială, la │
│ │psiholog │solicitarea │
│ │ │responsabilului │
│ │ │de caz prevenire│
└─────────────┴─────────────┴────────────────┘

    Toate evaluările fac parte din dosarul copilului.

    IV.3. Intervenţia
    În scopul prevenirii exploatării, pentru fiecare copil la risc responsabilul de caz prevenire elaborează şi implementează un plan de servicii (PS) - în strânsă colaborare cu specialiştii din comunitate (profesor, medic, asistenţa medicală comunitară, mediator şcolar/sanitar, consilier şcolar, preot etc.).
    Întocmirea, implementarea şi monitorizarea PS vor respecta prevederile standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului, iar PS este întocmit în conformitate cu Normele metodologice privind întocmirea Planului de servicii, aprobate prin Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului nr. 286/2006; astfel, toţi ceilalţi profesionişti care participă la PS sunt nominalizaţi în rubrica "Membrii echipei şi instituţia din care provin". Prestaţiile şi serviciile cuprinse în PS se adresează atât copilului, cât şi familiei/reprezentantului legal. PS se aprobă de primar.
    Serviciile menţionate la cap. II.3 sunt valabile şi pentru copilul la risc. Un accent deosebit se pune pe serviciile educaţionale.
    Educaţia formală şi nonformală
    Serviciile care şi-au demonstrat eficienţa în prevenirea abandonului şcolar (inclusiv din motive de exploatare prin muncă) sunt serviciile de sprijin care acordă îngrijire pe timpul zilei, respectiv centrele de zi. În zona rurală se recomandă organizarea lor pe lângă şcoală/în şcoală, fiind de asemenea cunoscute şi variante ale acestora sub denumirea de centre educaţionale şi centre de tineret, cu precizarea că centrele educaţionale se adresează cu precădere copiilor victime ale exploatării prin muncă, iar centrele de tineret, copiilor la risc. Un alt aspect demn de menţionat este faptul că centrul educaţional se axează pe reintegrarea şcolară în strânsă corelare cu programul şcolar "A doua şansă", iar centrul de tineret se axează pe menţinerea copilului în şcoală, mai ales prin educaţia de la egal la egal.
    În cadrul centrelor de zi copilul beneficiază de masă, rechizite şi cărţi, dar şi de educaţie nonformală prin asistenţa complementară programului şcolar şi sprijin pentru îmbunătăţirea situaţiei şcolare, activităţi ludice, programe pentru dezvoltarea abilităţilor şi încurajarea talentelor etc.
    Pachetul educaţional SCREAM produs de ILO-IPEC şi avizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este un instrument util pentru realizarea de activităţi de educaţie nonformală atât în şcoală, cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare din cluburile şi palatele copiilor, precum şi în cadrul centrelor de zi. SCREAM conţine exerciţii atractive pentru copii care ţin de educaţie, artă şi mass-media, prin care aceştia învaţă despre prevenirea şi combaterea exploatării prin muncă. Exemple de exerciţii: colaj, documentare, asociere de imagini, dezbatere pe extrase din presă, interviuri şi anchete, redactarea de scrisori, desen, schiţarea de portrete, fotografiere, jocul de rol, exerciţii de teatru, concursuri de creaţie artistică, inclusiv poveşti, poezii, dezbatere publică, redactarea unui comunicat de presă, interviu la radio şi tv, redactarea unui scenariu, punerea în scenă a unui spectacol, activităţi de conştientizare în comunitate.
    Educaţia este vârful de lance al oricărui program durabil care vizează schimbarea comportamentelor şi atitudinilor. Este, de asemenea, unul dintre cele mai eficiente moduri de a mobiliza sectoare-cheie ale societăţii şi mai ales tinerii, care sunt deosebit de receptivi la noile idei şi iniţiative. Prin metode didactice creative şi inovatoare, SCREAM vizează informarea tinerilor despre lumea în care trăiesc şi nedreptăţile încă existente, cu accent pe exploatarea copiilor prin muncă, astfel încât aceştia să poată vorbi la rândul lor în numele copiilor care muncesc (educaţia de la egal la egal). Mijloacele vizuale au un impact deosebit asupra tinerilor, iar dintre acestea teatrul s-a dovedit a fi un instrument puternic în educaţia de la egal la egal. Teatrul vorbeşte un limbaj universal care trece peste toate barierele geografice şi culturale, fiind utilizat de-a lungul istoriei ca vehicul al criticii sociale. Prin urmare, SCREAM promovează teatrul ca unul dintre mijloacele cele mai adecvate de a-şi explora sentimentele, a le exprima şi transmite sub forma unui mesaj emoţionant comunităţii.
    Dacă nu există centru de zi în comunitate, dar se identifică multe cazuri la risc, se justifică necesitatea creării unui astfel de centru, motiv pentru care trebuie înştiinţat în scris consiliul local şi DGASPC, cu propunerea de a pregăti un proiect şi de a identifica surse de finanţare.
    Responsabilul de caz prevenire ţine evidenţa tuturor cazurilor de copii la risc din comunitate şi completează fişa centralizatoare a cazurilor la risc de exploatare prin muncă, exploatare sexuală şi/sau trafic de copii, care se trimite trimestrial la DGASPC. Fişa centralizatoare a cazurilor la risc urmează a fi aprobată prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.

    IV.4. Monitorizarea
    Responsabilul de caz prevenire monitorizează furnizarea serviciilor şi situaţia copilului conform PS. Toate informaţiile sunt documentate în dosarul copilului (vizite la domiciliu, la şcoală, informări primite de la specialişti etc.).
    Pe perioada monitorizării, responsabilul de caz prevenire va stabili data la care copilul este considerat ca prevenit de a fi implicat într-o formă de exploatare şi/sau trafic de copii. Acest moment nu coincide cu încheierea serviciilor sau închiderea cazului, ci se consideră că riscul s-a diminuat semnificativ (risc scăzut conform Matricei riscurilor), respectiv prevalează factorii de protecţie din matricea riscurilor, de exemplu:
    a) copilul reia programul şcolar cu o frecvenţă foarte bună şi cu îmbunătăţirea performanţelor şcolare;
    b) familia este sprijinită să depăşească situaţia de criză în care se află;
    c) familia înţelege efectele negative ale exploatării şi/sau ale traficului şi cooperează cu şcoala, cu SPAS etc.;
    d) funcţionează un mecanism de întrajutorare în care sunt implicaţi vecinii/alţi membri ai comunităţii.


    IV.5. Închiderea cazului
    În situaţia în care copilul a fost prevenit şi furnizarea serviciilor s-a încheiat, cazul este considerat închis.


    V. Managementul informaţiei
    Monitorizarea copiilor exploataţi prin muncă, a copiilor victime ale traficului, a copiilor români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state şi a copiilor la risc de exploatare prin muncă, exploatare sexuală şi/sau trafic de copii presupune un flux organizat de informaţie de la nivel local (comunitate) către nivelul judeţean şi naţional şi invers, de la nivel naţional către cel judeţean, respectiv local.

    Tabelul nr. 9 - Nivelele de management al informaţiei

┌─────┬────────────┬────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │Fluxul informaţiei │
│ │Cine asigură├───────────────┬────────────────┬───────────────┤
│ │managementul│Către │ │De la │
│Nivel│informaţiei │instituţia │ │instituţia │
│ │la acest │responsabilă de│Acţiuni interne │responsabilă │
│ │nivel │managementul │ │de managementul│
│ │(instituţie)│informaţiei │ │informaţiei │
│ │ │→● │ │●→ │
├─────┼────────────┼───────────────┼────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │● Trimite date │
│ │ │ │ │statistice cu │
│ │ │ │● Centralizare │privire la │
│ │ │ │trimestrială │copii la risc │
│ │ │ │(fişa │din │
│ │ │ │centralizatoare │comunitate şi │
│ │ │ │copii │propunerile de │
│ │ │ │la risc) │proiecte la │
│ │ │ │● Formulează │autorităţile │
│ │ │ │propuneri │locale (primar,│
│ │SPAS/DGASPC │ │de proiecte │consilieri). │
│ │de la │● Primeşte │pentru │● Trimite fişa │
│Local│nivelul │semnalări de │înfiinţarea de │centralizatoare│
│ │sectoarelor │situaţii de │servicii de │copii la risc │
│ │municipiului│copii la risc. │prevenire. │la DGASPC. │
│ │Bucureşti │ │● Identifică │● Trimite fişa │
│ │ │ │situaţii │de semnalare │
│ │ │ │de copii │a cazurilor de │
│ │ │ │exploataţi │exploatare │
│ │ │ │prin muncă sau │prin muncă la │
│ │ │ │copii │DGASPC/ │
│ │ │ │victime ale │Semnalează │
│ │ │ │traficului │posibilul caz │
│ │ │ │de persoane. │de │
│ │ │ │ │trafic de copii│
│ │ │ │ │la DGASPC. │
├─────┼────────────┼───────────────┼────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │● Centralizare │ │
│ │ │ │trimestrială │ │
│ │ │ │(fişele │ │
│ │ │ │centralizatoare │ │
│ │ │ │pentru: 1/copii │ │
│ │ │ │exploataţi prin │ │
│ │ │ │muncă, │ │
│ │ │ │2/copii victime │ │
│ │ │ │ale │ │
│ │ │● Primeşte │traficului │● Trimite │
│ │ │semnalări de │intern, │datele │
│ │ │situaţii de │3/copii victime │statistice │
│ │ │copii │ale │din domeniu şi │
│ │ │exploataţi │traficului │propunerile de │
│ │ │prin muncă │transfrontalier,│proiecte la │
│ │ │(fişa │4/copii │consiliul │
│Jude-│DGASPC │de semnalare)/ │repatriaţi │judeţean/ │
│ţean │ │posibile cazuri│victime ale │consiliul local│
│ │ │de trafic de │altor │de │
│ │ │copii. │forme de │sector │
│ │ │● Primeşte de │violenţă │● Trimite toate│
│ │ │la │decât traficul │fişele │
│ │ │SPAS fişa │şi │centralizatoare│
│ │ │centralizatoare│5/copii la risc)│la USMC/ │
│ │ │copii la risc. │● Formulează │MMFPS-DGPC │
│ │ │ │propuneri │ │
│ │ │ │de proiecte │ │
│ │ │ │pentru │ │
│ │ │ │înfiinţarea de │ │
│ │ │ │servicii │ │
│ │ │ │specializate │ │
│ │ │ │şi activităţi de│ │
│ │ │ │informare/ │ │
│ │ │ │formare. │ │
├─────┼────────────┼───────────────┼────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │● Centralizare │ │
│ │ │● Primeşte │trimestrială şi │ │
│ │ │toate │anuală │ │
│ │ │fişele │în baza fişelor │● Trimite o │
│ │ │centralizatoare│centralizatoare │sinteză a │
│ │ │de la toate │şi a │centralizării │
│ │ │DGASPC -urile. │informaţiilor de│trimestrială, │
│ │ │● Primeşte │la │raportul anual │
│ │ │informaţii de │MAE │cu privire la │
│ │ │la │● Întocmeşte │problematica │
│ │ │MAE cu privire │raportul │exploatării │
│ │ │la copiii │anual cu privire│prin muncă şi │
│ │ │români │la │propunerile la │
│ │ │migranţi │problematica │CND. │
│ │ │victime │exploatării prin│● Trimite │
│ │ │ale violenţei. │muncă │raportul anual │
│ │ │● Primeşte │a copiilor din │cu │
│ │ │informaţii de │România │privire la │
│ │ │la │● Întocmeşte │problematica │
│Naţio│USMC/ │membrii CND şi │rapoar- │exploatării │
│nal │MMFPS-DGPC │alte instituţii│tele semestriale│prin muncă şi │
│ │ │relevante │şi │propunerile la │
│ │ │pentru │raportul anual │ministrul │
│ │ │întocmirea │privind │muncii, │
│ │ │raportului │problematica │familiei şi │
│ │ │anual │traficului de │protecţiei │
│ │ │● Primeşte │copii. │sociale. │
│ │ │comentariile │● Formulează │● Trimite │
│ │ │comitetului de │propuneri │rapoartele │
│ │ │experţi de la │de proiecte, │semestriale şi │
│ │ │ILO Geneva │strate- │raportul anual │
│ │ │referitoare la │gii, planuri de │privind │
│ │ │implementarea │acţiune, │problematica │
│ │ │convenţiilor │modificări │traficului de │
│ │ │ILO │legislative şi │copii la │
│ │ │nr. 138 şi 182,│politici în │MAI-ANITP. │
│ │ │prin │domeniu, │ │
│ │ │intermediul │care sunt │ │
│ │ │MMFPS. │avizate de │ │
│ │ │ │CND. │ │
└─────┴────────────┴───────────────┴────────────────┴───────────────┘

    Fluxul informaţional îndeplineşte următoarele cerinţe de calitate:
    - datele de raportare trebuie să fie cunoscute şi respectate de instituţia responsabilă pe fiecare nivel în parte;
    – trebuie să cuprindă informaţii veridice şi verificabile;
    – trebuie să existe feedback: fiecare raportare să implice confirmarea primirii datelor de către destinatar.

    Asigurarea cerinţelor de calitate este posibilă dacă, la fiecare nivel:
    a) este creat cadrul instituţional responsabil cu managementul informaţiei (este desemnat prin documente interne biroul/serviciul care răspunde de MM/MTM);
    b) există resurse umane care au în fişa postului atribuţiile aferente MM/MTM şi care au beneficiat de formare de specialitate pentru aplicarea MM/MTM;
    c) pachetul de instrumente de monitorizare (formulare, fişe) este cunoscut şi aplicat.

    Este important să fie conştientizate oportunităţile pe care funcţionarea MM/MTM le aduce fiecărui nivel:
    a) la nivel local:
    1. informaţiile reprezintă o bază pentru justificarea de proiecte vizând prevenirea exploatării copilului şi traficului de copii/prevenirea separării copilului de familie în aria teritorială respectivă;
    2. se îmbunătăţeşte parteneriatul local interinstituţional (SPAS va lucra mai eficient cu şcoala, unitatea medicală/ medicul de familie, secţia/postul de poliţie etc.);
    3. cunoscând situaţia din întregul judeţ, există posibilitatea analizei comparative între localităţi, urmată de posibilitatea schimburilor de experienţă şi bune practici;
    4. se îmbunătăţeşte dialogul cu cetăţenii, care pot vedea că sesizarea lor este luată în considerare de SPAS, că se iau măsuri de prevenire (PS) în beneficiul copilului şi că, în urma implementării PS, copilul este retras din situaţia de risc (cel care a sesizat trebuie să primească un feedback);

    b) la nivel judeţean:
    1. informaţiile reprezintă o bază pentru îmbunătăţirea strategiei judeţene şi justificarea de proiecte;
    2. aplicarea MM/MTM conduce la utilizarea eficientă a resurselor alocate şi ajustarea resurselor (nevoia de specialişti);
    3. cunoscând situaţia din întreaga ţară, există posibilitatea analizei comparative cu alte judeţe, urmată de posibilitatea schimburilor de experienţă şi bune practici;
    4. se îmbunătăţeşte comunicarea DGASPC-SPAS;

    c) la nivel naţional:
    1. există o sursă sigură de informaţii pentru rapoartele de ţară;
    2. oferă argumente pentru îmbunătăţirea strategiei naţionale în domeniul protecţiei drepturilor copilului;
    3. constituie baza de lucru pentru activitatea CND;
    4. argumentează proiecte de interes naţional, alte programe.



    VI. Informare/Conştientizare/Formare
    VI.1. Informarea/Conştientizarea/Formarea profesioniştilor cu privire la aplicarea mecanismelor de monitorizare
    VI.1.1. La nivelul DGASPC şi a sistemului de protecţie a drepturilor copilului
    La şedinţele periodice ale directorilor, şefilor de servicii şi şefilor de centre participă cel puţin 2 membri EIL (unul de la DGASPC) care informează şi instruieşte personalul de conducere cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor.
    Conducerea DGASPC emite o circulară către personalul de conducere pentru organizarea unor şedinţe cu personalul din subordine, la care participă cel puţin un membru EIL (de regulă de la DGASPC), care informează şi instruieşte personalul cu privire la implementarea MM şi modul de utilizare a fişelor.
    De asemenea, conducerea DGASPC organizează întâlniri cu personalul de conducere al ONG, la care participă şi 2 membri EIL (unul de la DGASPC) care informează şi instruiesc cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor.

    VI.1.2. La nivelul SPAS/persoanelor cu atribuţii în asistenţă socială
    Secretarul general al consiliului judeţean emite o circulară către secretarii primăriilor pentru organizarea unor întâlniri care să reunească secretarii, asistenţii sociali ai SPAS/persoanele cu atribuţii în asistenţă socială şi, după caz, membrii consiliilor consultative comunitare (SCC) şi poliţia locală, la care participă cel puţin un membru EIL (de regulă de la DGASPC), care informează şi instruieşte personalul menţionat anterior cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor.
    Informarea periodică a asistenţilor sociali ai SPAS/a persoanelor cu atribuţii în asistenţă socială se realizează de către profesioniştii DGASPC (ulterior informării şi instruirii de către EIL) cu ocazia deplasărilor în teren pentru rezolvarea diferitelor cazuri aflate în evidenţa DGASPC sau a activităţilor realizate de birourile de coordonare a consiliilor locale.

    VI.1.3. La nivelul ITM
    La şedinţele periodice ale celor două compartimente de control (relaţii de muncă şi sănătate şi securitate în muncă) participă cel puţin 2 membri EIL (unul de la ITM), care informează şi instruiesc inspectorii de muncă cu privire la implementarea MM şi modul de utilizare a fişelor.
    Totodată, inspectorul general al ITM organizează întâlniri cu şefii sindicatelor şi patronatelor, la care participă cel puţin 2 membri EIL (unul de la ITM), care informează şi instruiesc cu privire la implementarea MM şi modul de utilizare a fişelor.

    VI.1.4. La nivelul IJP/DGP şi poliţiile de sector
    La nivelul judeţului, şeful IJP organizează şedinţe la care participă angajaţii următoarelor structuri: Investigaţii criminale, Ordine publică (poliţia de proximitate şi posturile de poliţie), Analiză, prevenire şi cercetare, Cercetare penală şi Crima organizată, precum şi ofiţerul de poliţie care este membru desemnat în Comisia pentru protecţia copilului; la aceste şedinţe participă cel puţin 2 membri EIL (unul de la IJP), care informează şi instruiesc poliţiştii cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor.
    La nivelul municipiului Bucureşti, şeful DGPMB, precum şi şefii poliţiilor de sector organizează şedinţe la care participă angajaţii structurilor menţionate anterior, precum şi ofiţerii de poliţie care sunt membri desemnaţi în comisiile pentru protecţia copilului de la nivelul sectoarelor şi, după caz, poliţişti de la nivelul secţiilor de poliţie; la aceste şedinţe participă cel puţin 2 membri EIL (unul dintre ei fiind reprezentantul poliţiei în EIL de la nivelul sectoarelor), care informează şi instruiesc poliţiştii cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor.
    Acţiunile de informare privind MTM sunt sprijinite de centrele regionale ale MAI-ANITP.

    VI.1.5. La nivelul ISJ/ISB şi ISS şi a sistemului educaţional
    La nivelul judeţului, inspectorul general al ISJ organizează şedinţe la care participă directorii unităţilor de învăţământ (grădiniţe, şcoli, licee, şcoli profesionale); la aceste şedinţe participă cel puţin un membru EIL (de regulă cel de la ISJ), care informează şi instruieşte directorii cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor. Directorii, la rândul lor, organizează şedinţe cu întregul personal didactic din subordine (inclusiv consilierii şcolari) pentru informarea şi instruirea mai sus amintită, la care pot participa opţional membrii EIL.
    Totodată, inspectorul general al ISJ organizează şedinţe la care participă şefii centrelor de asistenţă psihopedagogică şi ai centrelor de tineret/centrelor educaţionale/centrelor de zi din şcoli; la aceste şedinţe participă cel puţin un membru EIL (de regulă cel de la ISJ), care informează şi instruieşte şefii de centre cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor.
    La nivelul municipiului Bucureşti, inspectorul general al ISB organizează o şedinţă la care participă inspectorii ISS; la aceste şedinţe participă cel puţin 2 membri EIL (unul de la ISS), care informează şi instruiesc inspectorii ISS cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor. Inspectorii ISS, la rândul lor, organizează şedinţe cu personalul din subordine, precum şi cu directorii unităţilor de învăţământ (grădiniţe, şcoli, licee, şcoli profesionale); la aceste şedinţe participă cel puţin un membru EIL (de regulă cel de la ISS), care informează şi instruieşte cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor. Directorii, la rândul lor, organizează şedinţe cu întregul personal didactic din subordine (inclusiv consilierii şcolari) pentru informarea şi instruirea mai sus amintită, la care pot participa opţional membri EIL.
    Totodată, inspectorii ISS organizează şedinţe la care participă şefii centrelor de asistenţă psihopedagogică şi ai centrelor de tineret/centrelor educaţionale/centrelor de zi din şcoli; la aceste şedinţe participă cel puţin 2 membri EIL (unul de la ISS) care informează şi instruiesc şefii de centre cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor.

    VI.1.6. La nivelul DSP şi al sistemului de sănătate
    La nivelul judeţului, inspectorul general al DSP organizează o şedinţă cu personalul, la care participă cel puţin un membru EIL (de regulă cel de la DSP), care informează şi instruieşte personalul cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor.
    Totodată, inspectorul general al DSP organizează şedinţe cu medicii de familie şi asistentele medicale comunitare, la care participă cel puţin un membru EIL (de regulă cel de la DSP), care informează şi instruieşte cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor.
    De asemenea, inspectorul general al DSP organizează o şedinţă cu directorii spitalelor de pediatrie şi şefii secţiilor de pediatrie, precum şi ai altor spitale/secţii de specialităţi pediatrice, la care participă cel puţin un membru EIL (de regulă cel de la DSP), care informează şi instruieşte cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor. Directorii/Şefii de secţie, la rândul lor, organizează şedinţe cu personalul medico-sanitar din subordine (inclusiv asistenţii sociali) pentru informarea şi instruirea mai sus amintită, la care pot participa opţional membrii EIL.
    La nivelul municipiului Bucureşti, inspectorul general al DSP organizează o şedinţă cu personalul din subordine, precum şi şedinţe cu medicii de familie, directorii spitalelor de pediatrie şi şefii secţiilor de pediatrie, precum şi ai altor spitale/secţii de specialităţi pediatrice, la care participă cel puţin un membru EIL (de regulă cel de la DSP), care informează şi instruieşte cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor. Directorii/Şefii de secţie, la rândul lor, organizează şedinţe cu personalul medico-sanitar din subordine (inclusiv asistenţii sociali) pentru informarea şi instruirea mai sus amintită, la care pot participa opţional membrii EIL.

    VI.1.7. La nivelul ONG
    DGASPC împreună cu ONG-urile reprezentate în EIL organizează întâlniri cu ONG-urile active în domeniul protecţiei drepturilor copilului pentru informarea şi instruirea cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor.

    VI.1.8. La nivelul celorlalte instituţii reprezentate în EIL
    DGASPC împreună cu fiecare reprezentant în parte în EIL organizează întâlniri cu personalul de conducere a acestor instituţii pentru informarea şi instruirea cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor. Personalul de conducere organizează, la rândul său, sesiuni de informare şi instruire cu personalul relevant pentru această problematică.

    VI.1.9. La nivelul celorlalte instituţii relevante, dar fără reprezentare în EIL
    DGASPC organizează întâlniri cu şefii acestor instituţii pentru informarea şi instruirea cu privire la implementarea MM/MTM şi modul de utilizare a fişelor. Aceştia organizează, la rândul lor, sesiuni de informare şi instruire cu personalul relevant pentru această problematică.
    Acţiunile de informare/conştientizare/formare ar trebui să aibă loc în mod periodic sau de câte ori sunt angajaţi noi profesionişti în domeniu. Totodată, acţiunile de informare pot lua forma campaniilor de sensibilizare a profesioniştilor, autorităţilor locale şi publicului, un rol important în realizarea lor revenind membrilor EIL şi SCC.
    Formarea profesioniştilor se realizează în baza unui curriculum avizat de MMFPS-DGPC.


    VI.2. Mesaje-cheie pentru publicul larg
    EIL-urile deţin un rol important în activităţile de informare/conştientizare a profesioniştilor, autorităţilor, copiilor şi părinţilor, a publicului larg în general. Mesajele-cheie privesc în special dimensiunea fenomenului în lume şi în România, cauzele şi consecinţele exploatării copiilor prin muncă, importanţa semnalării cazurilor de exploatare şi la risc, cine îi poate sprijini pe copii şi familiile acestora şi cum.
    Exemple de mesaje-cheie:
    a) Efectuarea treburilor în gospodăria proprie este una dintre formele obişnuite şi tradiţionale de muncă/exploatare prin muncă a copiilor (munca domestică), fiind o practică mai răspândită în rândul fetelor.
    b) Familiile din zonele urbane sau rurale mai dezvoltate îşi recrutează copii din zonele rurale sărace, prin intermediul familiei, prietenilor şi cunoştinţelor, pe care îi folosesc ca servitori în casă, la muncile din gospodărie sau muncile agricole. Sunt frecvent întâlnite situaţiile de servitute în contul unor datorii. Situaţia acestor copii ajunge să semene cu sclavia de cele mai multe ori. Sunt expuşi violenţei, abuzurilor şi exploatării sexuale, chiar traficului.
    c) Numărul copiilor care lucrează în zonele rurale este mai mare decât cel din zonele urbane.
    d) Exploatarea sexuală în scop comercial este una dintre cele mai brutale forme de violenţă asupra copiilor. Aceşti copii suferă abuzuri fizice, psiho-sociale şi afective extrem de grave şi sunt expuşi unor riscuri, cum ar fi: sarcinile timpurii, mortalitatea maternă şi infecţiile cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA.
    e) Lipsa accesului la educaţie favorizează exploatarea copiilor prin muncă şi traficul de copii. Acest lucru îi afectează în mod deosebit pe copiii din familiile sărace, defavorizate şi excluse social.
    f) Sărăcia este motivul cel mai evident care explică existenţa exploatării prin muncă a copiilor, aceştia contribuind de regulă la supravieţuirea familiilor lor. Cu toate acestea există familii sărace care nu practică exploatarea copiilor prin muncă sau decid trimiterea la şcoală a unora dintre copii.
    g) În anumite zone există tradiţia prin care copiii calcă pe urmele părinţilor lor, deseori în practicarea unor munci periculoase.
    h) Exploatarea copiilor prin muncă şi traficul de copii apar frecvent în familiile vulnerabile (venituri scăzute, criză financiară sau de altă natură).
    i) Angajatorii preferă să angajeze copii pentru că sunt o mână de lucru mai ieftină sau adecvată naturii muncii în cauză (de exemplu, cusutul mingiilor de fotbal, ţesutul covoarelor), precum şi una "docilă", care nu va încerca să se organizeze pentru a obţine protecţie şi sprijin. Argumentul "degetelor dibace" poate fi combătut; în statele în care copiii erau folosiţi la anumite munci, ei, în fapt, munceau alături de adulţi şi treptat au fost înlocuiţi de adulţi prin programe specifice.
    j) Copiii sunt mai vulnerabili decât adulţii la abuzuri fizice, sexuale şi afective şi sunt mai afectaţi psihologic de faptul că trăiesc şi lucrează într-un mediu în care sunt umiliţi. Acest lucru este valabil îndeosebi pentru copiii mici şi fete.
    k) Este mult mai probabil ca fetele:
    1. să înceapă să lucreze la o vârstă mai mică decât băieţii;
    2. să fie plătite mai prost decât băieţii pentru aceeaşi muncă;
    3. să lucreze în sectoare unde se plăteşte prost şi cu program prelungit;
    4. să fie mai vulnerabile în faţa abuzului şi exploatării;
    5. să lucreze în sectoare cu riscuri foarte mari pentru sănătate, siguranţă şi bunăstare;
    6. să fie private de educaţie.





    ABREVIERI

┌─────────┬────────────────────────────┐
│ │Autoritatea Naţională pentru│
│ │Protecţia Copilului şi │
│ │Adopţie │
│ │Autoritatea Naţională pentru│
│ │Protecţia Drepturilor │
│ │Copilului │
│ │direcţiile de sănătate │
│ │publică │
│ │Comitetul naţional director │
│ │pentru prevenirea şi │
│ │combaterea. │
│ │exploatării copiilor prin │
│ │muncă │
│ │Comisia pentru protecţia │
│ │copilului │
│ │direcţiile generale de │
│ANPCA │asistenţă socială şi │
│ANPDC │protecţia copilului │
│DSP │Direcţia Generală de Poliţie│
│CND │a Municipiului Bucureşti │
│ │Echipa Intersectorială │
│CPC │Locală │
│DGASPC │inspectoratele judeţene de │
│DGPMB │poliţie │
│EIL │Organizaţia Internaţională a│
│IJP │Muncii │
│ILO │Programul internaţional │
│IPEC │pentru eliminarea muncii │
│ISJ │copilului │
│ISMB │inspectoratele şcolare │
│ISS │judeţene │
│ITM │Inspectoratul Şcolar al │
│MAI │Municipiului Bucureşti │
│MAI-ANA │inspectoratele şcolare de │
│ │sector │
│MAI-ANITP│inspectoratele teritoriale │
│ │de muncă │
│MM │Ministerul Administraţiei şi│
│ │Internelor │
│MMFPS │Ministerul Administraţiei şi│
│MMFPS-DGP│Internelor - Agenţia │
│ │Naţională │
│ONU │Antidrog │
│ │Ministerul Administraţiei şi│
│ │Internelor - Agenţia │
│ │Naţională │
│ │împotriva Traficului de │
│ │Persoane │
│ │mecanism de monitorizare a │
│ │copiilor exploataţi şi la │
│ │risc de │
│ │a fi exploataţi prin muncă │
│ │Ministerul Muncii, Familiei │
│ │şi Protecţiei Sociale │
│ │Ministerul Muncii, Familiei │
│ │şi Protecţiei Sociale - │
│ │Direcţia │
│ │generală protecţia copilului│
│ │Organizaţia Naţiunilor Unite│
└─────────┴────────────────────────────┘


    Legislaţia internă şi internaţională
    Legislaţia internaţională:
    ● Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
    ● Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare;
    ● Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, semnat la New York la 6 septembrie 2000, ratificat prin Legea nr. 470/2001;
    ● Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, şi Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificate prin Legea nr. 565/2002;
    ● Convenţia Organizaţiei Mondiale a Muncii nr. 29/1930 privind munca forţată sau obligatorie, ratificată prin Decretul nr. 213/1957;
    ● Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 105/1957 privind abolirea muncii forţate, ratificată prin Legea nr. 140/1998;
    ● Convenţia nr. 138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă, ratificată prin Decretul nr. 83/1975 privind ratificarea unor convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii;
    ● Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată la cea de-a 87-a sesiune a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 17 iunie 1999, ratificată prin Legea nr. 203/2000;
    ● Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecţia tinerilor la locul de muncă;
    ● Decizia-cadru 629/2004/JAI a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane;
    ● Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile;
    ● Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005, deschisă spre semnare şi semnată de România la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată prin Legea nr. 300/2006.

    Legislaţia internă:
    ● Constituţia României, republicată;
    ● Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare;
    ● Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, cu modificările ulterioare;
    ● Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu modificările ulterioare;
    ● Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003;
    ● Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, republicată;
    ● Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea nr. 381/2004 privind unele măsuri financiare în domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri;
    ● Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea nr. 294/2006 pentru ratificarea Acordului dintre România şi Spania privind cooperarea în domeniul protecţiei minorilor români neînsoţiţi în Spania, repatrierea lor şi lupta împotriva exploatării minorilor, semnat la Madrid la 15 decembrie 2005;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.156/2002 pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind eliminarea muncii copilului, semnat la Geneva la 18 iunie 2002;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 617/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Comitetului naţional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 726/2004 pentru aprobarea Planului de acţiuni prioritare în domeniul protecţiei copilului împotriva abuzului, neglijării şi exploatării pentru perioada 2004-2005;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.295/2004 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.769/2004 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.443/2004 privind metodologia de repatriere a copiilor români neînsoţiţi şi asigurarea măsurilor de protecţie specială în favoarea acestora;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.504/2004 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual asupra copilului şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale (2004-2007);
    ● Hotărârea Guvernului nr. 73/2005 privind aprobarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2005-2012;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.237/2007 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în vederea protecţiei minorilor români neînsoţiţi pe teritoriul Republicii Franceze şi a întoarcerii acestora în ţara de origine, precum şi în vederea luptei împotriva reţelelor de exploatare a minorilor, semnat la Bucureşti la 1 februarie 2007;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 859/2008 privind aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind cooperarea în domeniul protecţiei minorilor români neînsoţiţi sau în dificultate aflaţi pe teritoriul Republicii Italiene, semnat la Roma la 9 iunie 2008;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 860/2008 privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 867/2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii;
    ● Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 123/429/2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Subgrupului pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de prevenire şi de combatere a traficului de copii;
    ● Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 16/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 829/2002 privind aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale, cu modificările ulterioare;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.258/2004 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminării;
    ● Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.434/2004 privind atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 617/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Comitetului naţional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei nr. 335/2007/2.881/2007/1.990/2007/1.072/2007/266/A6.880/409/C/2.353/C/2008 pentru aprobarea Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane;
    ● Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 177/2003 privind aprobarea standardelor minime obligatorii pentru telefonul copilului, standardelor minime obligatorii privind centrul de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat şi exploatat, precum şi a standardelor minime obligatorii privind centrul de resurse comunitare pentru prevenirea abuzului, neglijării şi exploatării copilului;
    ● Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 89/2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind centrul de primire în regim de urgenţă pentru copilul abuzat, neglijat şi exploatat;
    ● Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului;
    ● Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 383/2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie.


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016