Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
METODOLOGIE din 11 noiembrie 2022 de evaluare psihologică a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale în contextul dispunerii, prelungirii, înlocuirii sau ridicării măsurii de ocrotire
EMITENT: Ministerul Sănătăţii PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1128 din 23 noiembrie 2022
──────────
Aprobată prin ORDINUL nr. 3.423/2.128/2022, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1128 din 23 noiembrie 2022.
──────────
ART. 1
Evaluarea psihologică a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale în contextul dispunerii, prelungirii, înlocuirii sau ridicării măsurii de ocrotire se poate face în cadrul sistemului de sănătate public sau privat.
ART. 2
Evaluarea psihologică se realizează de către un psiholog care exercită profesia prin una dintre formele legale prevăzute de Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, cu modificările ulterioare, şi este înscris în Registrul experţilor psihologi din cadrul Colegiului Psihologilor din România.
ART. 3
(1) Obiectivele şi procedurile utilizate în evaluarea psihologică pentru soluţionarea cererii instanţei sunt următoarele:
a) evaluarea prin mijloace specifice psihologiei clinice a prezenţei, intensităţii şi persistenţei unor tulburări din spectrul psihopatologic, prin investigarea disfuncţiilor prezente la nivel cognitiv, emoţional, motivaţional şi comportamental, precum şi a modalităţii în care acestea afectează capacitatea de decizie a persoanei;
b) evaluarea gradului/nivelului de dizabilitate psihosocială privind abilitatea de a asimila informaţii, de a elabora raţionamente şi judecăţi, de a formula o decizie şi de a comunica această decizie altor persoane;
c) psihologul respectă structura, etapele, procedurile, metodologia şi termenele de realizare a evaluării psihologice.
(2) Psihologul identifică, obţine şi utilizează corect datele şi informaţiile relevante pentru atingerea obiectivelor, folosind mai multe surse. Acesta solicită şi analizează documente relevante pentru soluţionarea cererii instanţei.
(3) În realizarea evaluării psihologice, psihologul:
a) deţine o paletă adecvată de instrumente, metode, tehnici şi abordări cantitative şi calitative pentru fundamentarea ştiinţifică a opiniilor de specialitate privind investigarea psihologică a statusului mental, al competenţei (abilitatea de a lua decizii informate) şi a voinţei proprii;
b) utilizează instrumente, probe, teste psihometrice avizate de Colegiul Psihologilor din România, cu caracteristici psihometrice cunoscute pentru populaţia din care face parte persoana evaluată. Atunci când nu există instrumente care să îndeplinească aceste condiţii, psihologii utilizează metode, tehnici, abordări, instrumente care au o fundamentare ştiinţifică recunoscută de comunitatea profesională internaţională şi precizează limitele rezultatelor şi interpretărilor derivate din absenţa acestor informaţii;
c) evaluează prezenţa simptomelor şi manifestărilor clinice specifice unor tulburări severe de ordin psihopatologic, care pot afecta sever capacitatea de decizie a persoanei investigate, precum:
(i) prezenţa ideaţiei delirante;
(ii) prezenţa halucinaţiilor auditive şi/sau vizuale;
(iii) comportamentul dezorganizat;
(iv) capacitatea redusă de autoconştientizare (insight) a bolii;
(v) disfuncţii cognitive severe;
(vi) tulburările de percepţie şi senzorio-motorii;
(vii) alte manifestări clinice specifice.
d) evaluează, concomitent, statusul mental şi, implicit, competenţele persoanei investigate. Pentru competenţă se au în vedere constructe precum:
(i) capacitatea de înţelegere, cu referire la abilitatea de a înţelege informaţiile legate de actele juridice civile; include abilitatea de a-şi aminti şi înţelege cuvintele şi frazele prezentate recent şi de a demonstra această înţelegere prin parafrazarea informaţiei primite;
(ii) capacitatea de a aprecia realist, cu referire la abilitatea de a adapta informaţia primită la „situaţia personală“ şi de a surprinde varianta care ar putea aduce un beneficiu personal;
(iii) capacitatea de judecată, cu referire la abilitatea de a evalua diferite alternative în legătură cu dispunerea de bunuri şi întocmirea unui act juridic civil, prin intermediul integrării, procesării şi analizării informaţiei, pentru a le putea compara din punctul de vedere al posibilelor consecinţe şi al impactului asupra vieţii de zi cu zi. Judecata este operaţionalizată în privinţa competenţei drept abilitatea de a formula explicaţii raţionale, de a procesa informaţia în mod logic şi adecvat sau de a manipula informaţia în mod raţional;
(iv) abilitatea de exprimare a unei opţiuni, cu referire la abilitatea de a formula explicaţii raţionale, de a procesa informaţia în mod logic şi adecvat sau de a manipula informaţia în mod raţional.
ART. 4
(1) Evaluarea psihologică va cuprinde menţiuni privind starea anterioară de sănătate fizică a persoanei, care poate influenţa starea şi capacitatea psihică a acesteia, şi va include:
a) nivelul dezvoltării intelectuale - se vor avea în vedere eventualele deficite ale funcţiilor intelectuale, precum raţionamentul, rezolvarea problemelor, planificarea, gândirea abstractă, judecata, învăţarea în mediul şcolar şi învăţarea din experienţă, confirmate atât prin evaluări clinice, cât şi prin teste de inteligenţă standardizate, individualizate;
b) nivelul funcţionării adaptative - se vor avea în vedere eventualele deficite ale funcţiilor adaptative, cu referire la capacitatea unei persoane de a întruni standardele comunităţii privind independenţa socială şi responsabilitatea socială, în comparaţie cu alte persoane cu vârstă şi fond sociocultural similare. Funcţionarea adaptativă implică raţionament adaptativ în trei domenii: conceptual, social şi practic, după cum urmează:
(i) domeniul conceptual (educaţional) include, printre altele, următoarele competenţe: memorie, limbaj, citire, scriere, raţionament matematic, achiziţia cunoştinţelor practice, rezolvarea problemelor şi judecarea situaţiilor noi;
(ii) domeniul social implică, printre altele: conştientizarea gândurilor, sentimentelor şi experienţelor altora; empatia; abilităţile de comunicare interpersonală; abilităţile privind relaţiile de prietenie; raţionamentul social;
(iii) domeniul practic implică, printre altele: învăţarea şi managementul propriei persoane în situaţii întâlnite pe parcursul vieţii, inclusiv îngrijirea personală; responsabilităţile care ţin de serviciu; administrarea banilor; recreerea; autocontrolul comportamentului; organizarea sarcinilor şcolare şi la locul de muncă.
(2) Psihologul stabileşte funcţionarea adaptativă folosind atât evaluarea clinică, cât şi măsurătorile individualizate, adecvate cultural şi relevante din punct de vedere psihometric, astfel:
a) are în vedere faptul că eficienţa capacităţii intelectuale, educaţia, motivarea, socializarea, trăsăturile de personalitate, oportunităţile vocaţionale, experienţa culturală şi afecţiunile medicale generale sau tulburările mintale comorbide influenţează funcţionarea adaptativă;
b) prezintă argumente în formularea concluziilor şi recomandărilor. Recomandările trebuie să cuprindă propunerea privind consilierea juridică la persoanele cu status mental afectat uşor sau moderat şi cu o competenţă restrânsă sau propunerea privind măsura tutelei speciale la persoanele cu status mental afectat sever şi care nu au competenţă;
c) precizează limitele concluziilor sau opiniilor exprimate, derivate din tipul instrumentelor de evaluare şi caracteristicile psihometrice ale acestora, din gradul şi modul de implicare al persoanelor participante la demers, din gradul de acces la alte surse de informaţii, documente, înscrisuri sau probe necesare fundamentării opiniilor de specialitate sau din orice alţi factori care pot afecta validitatea evaluării. Atunci când accesul la anumite informaţii relevante, pentru a răspunde obiectivelor evaluării, a fost imposibil sau limitat, precizează demersurile întreprinse pentru obţinerea acestor date şi impactul pe care lipsa acestor informaţii îl are asupra concluziilor;
d) ia în considerare şi explică datele şi opiniile alternative sau care par contradictorii în raport cu concluziile şi opiniile formulate;
e) utilizează un limbaj accesibil persoanelor fără pregătire de specialitate şi evită jargonul;
f) acordă atenţie calităţii redactării raportului, corectitudinii exprimării sub raport gramatical şi stilistic, evitând exprimările tendenţioase, peiorative, neglijente sau colocviale şi erorile de tehnoredactare.
ART. 5
În redactarea raportului de evaluare psihologică privind evaluarea dizabilităţii psihosociale în vederea stabilirii statusului mental prezent şi al competenţei, psihologul respectă următoarele cerinţe:
a) utilizează o structură logică şi uşor de urmărit a raportului de evaluare, folosind un limbaj tangibil/comprehensibil;
b) precizează scopul raportului, solicitantul expertizei sau evaluării, data la care s-a primit solicitarea sau dispoziţia organului judiciar, după caz, data la care raportul trebuie depus;
c) oferă datele de identificare ale psihologului care efectuează evaluarea, specialitatea şi nivelul de competenţă al acestuia. Oferă informaţiile de identificare a persoanei evaluate, datele la care au avut loc şedinţele de evaluare şi durata acestora;
d) precizează toate sursele de informaţii utilizate;
e) precizează obiectivul evaluării;
f) precizează clar, specific şi complet metodologia utilizată. Descrie cu acurateţe etapele procesului, procedurile utilizate şi probele aplicate;
g) precizează observaţiile, constatările, rezultatele pe care se fundamentează afirmaţiile din raport, stabileşte conexiunile şi specifică raţionamentele profesionale care leagă datele de concluzii;
h) atunci când descrie evenimente, comportamente sau caracteristici ale persoanei examinate, include, ori de câte ori este posibil, mai multe surse de informaţii. Atribuie informaţiile surselor din sau de la care provin;
i) atunci când utilizează informaţii relatate de persoana evaluată, le coroborează cu date provenite din alte surse pentru a formula o opinie. Evită să se bazeze excesiv pe o singură sursă de informaţii;
j) sintetizează informaţiile psihologice relevante din perspectiva evaluării clinice, a statusului mental şi al funcţionalităţii persoanei evaluate şi evită încărcarea raportului cu date nerelevante pentru obiectivele raportului.
ART. 6
(1) Redactarea raportului de evaluare psihologică privind evaluarea dizabilităţii psihosociale, în vederea stabilirii gradului de afectare a statusului mental şi al competenţei, respectă standardele impuse oricărei evaluări psihologice fundamentate ştiinţific şi trebuie să ofere informaţii şi argumente solide, care să fie utile în luarea hotărârilor privind măsurile de ocrotire pentru persoanele cu dizabilităţi psihosociale.
(2) Raportul de evaluare psihologică trebuie să prezinte cu claritate demersul întreprins, procedurile utilizate pentru culegerea datelor, dovezile şi raţionamentele care stau la baza concluziilor, având în vedere impactul acestor decizii.
(3) În situaţia în care raportul de evaluare psihologică este supus reexaminărilor şi/sau criticii în cadrul supervizării profesionale, aceste aspecte trebuie menţionate.
ART. 7
(1) Este indicat ca raportul de evaluare psihologică să cuprindă date privind descrierea din perspectivă psihologică a elementelor specifice tabloului psihopatologic. În baza instrumentelor psihometrice aplicate şi a observaţilor clinice se va urmări descrierea cât mai adecvată a tuturor fenomenelor de ordin psihopatologic care pot afecta capacitatea de decizie a persoanei.
(2) Raportul de evaluare psihologică conţine un opis al documentelor.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
