Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 LEGEA nr. 8 din 14 martie 1996 (*republicată*) privind dreptul de autor şi drepturile conexe
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGEA nr. 8 din 14 martie 1996 (*republicată*)  privind dreptul de autor şi drepturile conexe    Twitter Facebook
Cautare document

 LEGEA nr. 8 din 14 martie 1996 (*republicată*) privind dreptul de autor şi drepturile conexe

EMITENT: Parlamentul
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 489 din 14 iunie 2018
──────────
    *) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 27 martie 2018, dându-se textelor o nouă numerotare.
    Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996 şi a fost modificată şi completată prin:
    - Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013;
    – Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004;
    – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 329/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006;
    – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1179 din 28 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 332/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006;
    – Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010;
    – Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2011, cu modificările şi completările ulterioare;
    – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 6 septembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 17/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012;
    – Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările şi completările ulterioare;
    – Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare;
    – Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu modificările ulterioare;
    – Legea nr. 53/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 25 martie 2015;
    – Legea nr. 210/2015 pentru completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015;
    – Legea nr. 261/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 5 noiembrie 2015.

──────────
    TITLUL I
    Dreptul de autor
     PARTEA
    Dispoziţii generale
    CAP. I
    Dispoziţii introductive
    ART. 1
    (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.
    (2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată.

    ART. 2
    Recunoaşterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază şi nu exclude protecţia acordată prin alte dispoziţii legale.

    CAP. II
    Subiectul dreptului de autor
    ART. 3
    (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.
    (2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice, altele decât autorul.
    (3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii.
    (4) Sunt recunoscuţi şi protejaţi ca titulari ai dreptului de autor persoanele fizice sau juridice, care au dobândit această calitate prin moştenire sau cesiune, în condiţiile legii, precum şi editorii de opere muzicale şi de opere scrise, pentru drepturile care leau fost transferate în baza unor acorduri individuale şi care au dreptul cel puţin la o parte din veniturile provenite din drepturi.
    (5) Este considerat utilizator orice persoană fizică sau juridică care întreprinde acţiuni condiţionate de autorizarea de către autori sau titularii de drepturi, de remunerarea acestora sau de plata unor compensaţii către aceştia şi care nu acţionează în calitate de consumator.

    ART. 4
    (1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţa publică.
    (2) Când opera a fost adusă la cunoştinţa publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau juridică ce o face publică având consimţământul autorului, atât timp cât acesta nu îşi dezvăluie identitatea.

    ART. 5
    (1) Este operă comună opera creată de mai mulţi coautori, în colaborare.
    (2) Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condiţiile prezentei legi.
    (3) În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord. Refuzul consimţământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat.
    (4) În cazul în care contribuţia fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi utilizată separat, cu condiţia să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalţi coautori.
    (5) În cazul utilizării operei create în colaborare, remuneraţia se cuvine coautorilor în proporţiile pe care aceştia le-au convenit. În lipsa unei convenţii, remuneraţia se împarte proporţional cu părţile de contribuţie ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili.

    ART. 6
    (1) Este operă colectivă opera în care contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create.
    (2) În lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată.

    CAP. III
    Obiectul dreptului de autor
    ART. 7
    Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
    a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
    b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
    c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
    d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
    e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
    f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
    g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
    h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
    i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.


    ART. 8
    Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:
    a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
    b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.


    ART. 9
    Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:
    a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
    b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;
    c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
    d) mijloacele de plată;
    e) ştirile şi informaţiile de presă;
    f) simplele fapte şi date.


    CAP. IV
    Conţinutul dreptului de autor
    ART. 10
    Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
    a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
    b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
    c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
    d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
    e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.


    ART. 11
    (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.
    (2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. a), b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.

    ART. 12
    Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

    ART. 13
    Utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
    a) reproducerea operei;
    b) distribuirea operei;
    c) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu consimţământul autorului, după operă;
    d) închirierea operei;
    e) împrumutul operei;
    f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
    g) radiodifuzarea operei;
    h) retransmiterea prin cablu a operei;
    i) realizarea de opere derivate.


    ART. 14
    Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea, integrală sau parţială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.

    ART. 15
    (1) Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înţelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum şi oferirea publică a acestora.
    (2) Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piaţa internă, de către titularul de drepturi sau cu consimţământul acestuia.

    ART. 16
    Prin import, în sensul prezentei legi, se înţelege introducerea pe piaţa internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.

    ART. 17
    Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.

    ART. 18
    (1) Prin împrumut, în sensul prezentei legi, se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop.
    (2) Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia la o remuneraţie echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunţări.
    (3) Remuneraţia echitabilă prevăzută la alin. (2) nu se datorează în cazul în care împrumutul este realizat prin bibliotecile instituţiilor de învăţământ şi prin bibliotecile publice cu acces gratuit.
    (4) Împrumutul unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima distribuire a operei.
    (5) Dreptul de împrumut nu se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piaţă, efectuat sau consimţit de titularul de drepturi.

    ART. 19
    Dispoziţiile prezentei legi privind închirierea şi împrumutul nu se aplică:
    a) construcţiilor rezultate din proiecte arhitecturale;
    b) originalelor sau copiilor operelor de design ori de artă aplicată, utilizate pentru realizarea produselor de consum;
    c) originalelor sau copiilor operelor, realizate în scopul comunicării publice ori pentru a căror utilizare există un contract;
    d) lucrărilor de referinţă pentru consultare imediată sau pentru împrumut între instituţii;
    e) operelor create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activităţii obişnuite.


    ART. 20
    (1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută întrun loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică şi de arhitectură, proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum şi prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet sau alte reţele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
    (2) Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului a operelor nu se consideră epuizat prin niciun act de comunicare publică sau de punere la dispoziţia publicului.

    ART. 21
    În sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înţelege:
    a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepţionării de către public;
    b) transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepţia reţelelor de calculatoare, în scopul recepţionării ei de către public.


    ART. 22
    Prin retransmiterea prin cablu, în sensul prezentei legi, se înţelege retransmiterea simultană, nealterată şi integrală, de către un operator, prin mijloacele prevăzute la art. 21 lit. b) sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepţionarea de către public a unei transmisii iniţiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, destinate recepţionării de către public.

    ART. 23
    Prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înţelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creaţie intelectuală.

    ART. 24
    (1) Autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opere fotografice beneficiază de un drept de suită, reprezentând dreptul de a încasa o cotă din preţul net de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor, precum şi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.
    (2) Dreptul menţionat la alin. (1) se aplică tuturor actelor de revânzare a unei opere originale de artă grafică sau plastică ori a unei opere fotografice care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, saloane, galerii de artă, precum şi orice comerciant de opere de artă.
    (3) În sensul prezentei legi, copiile operelor originale de artă sau fotografice, care au fost făcute într-un număr limitat de către însuşi autorul lor sau cu aprobarea acestuia, sunt considerate opere de artă originale.
    (4) Suma datorată în temeiul alin. (1) se calculează conform următoarelor cote, fără a putea depăşi 12.500 euro sau contravaloarea în lei:
    a) de la 300 la 3.000 euro - 5%;
    b) de la 3.000,01 la 50.000 euro - 4%;
    c) de la 50.000,01 la 200.000 euro - 3%;
    d) de la 200.000,01 la 350.000 euro - 1%;
    e) de la 350.000,01 la 500.000 euro - 0,5%;
    f) peste 500.000 euro - 0,25%.

    (5) Vânzătorul trebuie să îi comunice autorului informaţiile prevăzute la alin. (1), în termen de două luni de la data vânzării, răspunzând de reţinerea procentelor sau cotelor din preţul de vânzare, fără adăugarea altor taxe, şi de plată către autor a sumei datorate conform prevederilor alin. (4).
    (6) Beneficiarii dreptului de suită sau reprezentanţii acestora pot solicita, timp de 3 ani de la data revânzării, persoanelor prevăzute la alin. (2) informaţii necesare pentru a asigura plata sumelor datorate conform prevederilor alin. (4).
    (7) Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

    ART. 25
    Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului operei şi să o pună la dispoziţia acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său de autor şi cu condiţia ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului operei o garanţie suficientă pentru securitatea operei, asigurarea acesteia la o sumă ce reprezintă valoarea pe piaţă a originalului, precum şi o remuneraţie corespunzătoare.

    ART. 26
    (1) Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi autorului ei la preţul de cost al materialului.
    (2) Dacă nu este posibilă returnarea originalului, proprietarul va permite autorului să facă o copie a operei, într-o manieră corespunzătoare.
    (3) În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale operei şi de a solicita proprietarului trimiterea reproducerii proiectelor.

    CAP. V
    Durata protecţiei dreptului de autor
    ART. 27
    (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.
    (2) Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, în părţi, serii, volume şi în orice alte forme de dezvoltare creativă, termenul de protecţie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente.

    ART. 28
    (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 şi 24 durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţa publică în mod legal. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.
    (2) Persoana care, după încetarea protecţiei dreptului de autor, aduce la cunoştinţa publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte beneficiază de protecţia echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecţiei acestor drepturi este de 25 de ani, începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţa publică în mod legal.

    ART. 29
    (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoştinţa publică în mod legal, sub pseudonim sau fără indicarea autorului, este de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţa publică a acestora.
    (2) În cazul în care identitatea autorului este adusă la cunoştinţa publică înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) sau pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra identităţii autorului se aplică dispoziţiile art. 28 alin. (1).

    ART. 30
    (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor.
    (2) În cazul în care contribuţiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor.
    (3) Termenul de protecţie a unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre textier şi compozitor, indiferent dacă aceştia au fost sau nu desemnaţi drept coautori, cu condiţia ca contribuţia adusă respectivei compoziţii muzicale cu text să fi fost creată în mod special pentru aceasta.

    ART. 31
    Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoştinţa publică. În cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor.

    ART. 32
    Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani.

    ART. 33
    Modificările neesenţiale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în vederea selecţiei ori aranjării, precum şi corectarea conţinutului unei opere sau colecţii, care sunt necesare pentru continuarea activităţii colecţiei în modul în care a intenţionat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecţie a acestei opere sau colecţii.

    ART. 34
    Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morţii autorului sau aducerii operei la cunoştinţa publică, după caz.

    CAP. VI
    Limitele exercitării dreptului de autor
    ART. 35
    (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţa publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
    a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică;
    b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
    c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
    d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
    e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituţiile de învăţământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obţinerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
    f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;
    g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată;
    h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;
    i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.

    (2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:
    a) de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepţia celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;
    b) de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi ale altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
    c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;
    d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăţământ sau pentru cercetare ştiinţifică;
    e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap şi în limita cerută de handicapul respectiv.

    (3) Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în condiţiile prevăzute la alin. (1), actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnic şi al căror scop unic este să permită transmiterea, în cadrul unei reţele între terţi, de către un intermediar, sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect protejat şi care nu au o semnificaţie economică de sine stătătoare.
    (4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) şi la alin. (2) trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menţioneze şi locul unde se găseşte originalul.

    ART. 36
    (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.
    (2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum şi pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi.

    ART. 37
    Transformarea unei opere, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii, este permisă în următoarele cazuri:
    a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia publicului;
    b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiţia ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia;
    c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor;
    d) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop didactic, cu menţionarea autorului.


    ART. 38
    (1) În scopul de a testa funcţionarea produselor la momentul fabricării sau vânzării, societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care produc ori vând înregistrări sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea ori comunicarea publică a acestora, precum şi echipament pentru receptarea de emisiuni de radio şi de televiziune pot reproduce şi prezenta extrase din opere, cu condiţia ca aceste operaţiuni să fie reduse la dimensiunile necesare testării.
    (2) Pentru supravegherea utilizării repertoriului propriu de către terţi, organismele de gestiune colectivă pot monitoriza prin orice mijloace activitatea utilizatorilor, fără a fi necesară autorizarea acestora şi fără plată, putând solicita în acest scop şi informaţii de interes public, deţinute, potrivit legii, de instituţiile publice competente.

    ART. 39
    (1) Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere către un organism de radiodifuziune sau de televiziune dă dreptul acestuia să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni, în scopul realizării, o singură dată, a radiodifuzării autorizate. În cazul unei noi radiodifuzări a operei astfel înregistrate, este necesară o nouă autorizare din partea autorilor, în schimbul unei remuneraţii care nu poate face obiectul unei renunţări. Dacă în termen de 6 luni de la prima radiodifuzare nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă.
    (2) În cazul înregistrărilor temporare ale unor opere realizate prin mijloace proprii de organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile emisiuni, conservarea acestor înregistrări în arhivele oficiale este permisă în cazul în care prezintă o valoare documentară deosebită.

    CAP. VII
    Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor
    SECŢIUNEA I
    Dispoziţii comune
    ART. 40
    (1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
    (2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu şi pentru o anumită durată.
    (3) Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă.
    (4) În cazul cesiunii exclusive, însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fi expres prevăzut în contract.
    (5) În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera şi poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane.
    (6) Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu consimţământul expres al cedentului.
    (7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are niciun efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel.
    (8) Consimţământul menţionat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care cesionarul, persoană juridică, se transformă prin una dintre modalităţile prevăzute de lege.

    ART. 41
    În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezumă că dreptul la distribuirea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepţia dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract.

    ART. 42
    (1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise şi să menţioneze, pentru fiecare dintre acestea, modalităţile de utilizare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor. Absenţa oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părţii interesate de a cere rezilierea contractului.
    (2) Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovită de nulitate absolută.

    ART. 43
    Existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. Fac excepţie contractele având drept obiect opere utilizate în presă.

    ART. 44
    (1) Remuneraţia cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileşte prin acordul părţilor. Cuantumul remuneraţiei se calculează fie proporţional cu încasările provenite din utilizarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod.
    (2) Când remuneraţia nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneraţiei. Aceasta se va face avându-se în vedere sumele plătite uzual pentru aceeaşi categorie de opere, destinaţia şi durata utilizării, precum şi alte circumstanţe ale cazului.
    (3) În cazul unei disproporţii evidente între remuneraţia autorului operei şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei.
    (4) Autorul nu poate să renunţe anticipat la exerciţiul dreptului prevăzut la alin. (3).

    ART. 45
    (1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de către terţi, numai cu consimţământul angajatorului şi cu recompensarea acestuia pentru contribuţia la costurile creaţiei. Utilizarea operei de către angajator, în cadrul obiectului de activitate, nu necesită autorizarea angajatului autor.
    (2) În cazul în care clauza prevăzută la alin. (1) există, aceasta urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absenţa precizării termenului, acesta este de trei ani de la data predării operei.
    (3) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (2), în lipsa unei clauze contrare, angajatorul este îndreptăţit să îi pretindă autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obţinute din utilizarea operei sale, pentru a compensa costurile suportate de angajator pentru crearea operei de către angajat, în cadrul atribuţiilor de serviciu.
    (4) La expirarea termenului menţionat la alin. (2) drepturile patrimoniale revin autorului.
    (5) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creaţiei sale.

    ART. 46
    (1) În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor asupra unei opere apărute într-o publicaţie periodică păstrează dreptul de a o utiliza sub orice formă, cu condiţia să nu prejudicieze publicaţia în care a apărut opera.
    (2) În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de operă, dacă aceasta nu a fost publicată în termen de o lună de la data acceptării, în cazul unui cotidian, sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicaţii.

    ART. 47
    (1) În cazul contractului de comandă pentru opere viitoare, în lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale aparţin autorului.
    (2) Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare, cât şi termenul de acceptare a operei.
    (3) Persoana care comandă opera are dreptul să denunţe contractul dacă opera nu îndeplineşte condiţiile stabilite. În caz de denunţare a contractului, sumele încasate de autor îi rămân acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comandă, s-au executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.

    ART. 48
    (1) Autorul poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează într-o măsură insuficientă şi dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil.
    (2) Autorul nu poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune, dacă motivele de neutilizare sau de utilizare insuficientă se datorează propriei culpe, faptei unui terţ, unui caz fortuit sau de forţă majoră.
    (3) Desfiinţarea contractului de cesiune, menţionată la alin. (1), nu poate fi solicitată înainte de expirarea a 2 ani de la data cesionării dreptului patrimonial asupra unei opere. În cazul operelor cedate pentru publicaţiile cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicaţiilor periodice, de un an.
    (4) Proprietarul originalului unei opere de artă plastică sau fotografică are dreptul să o expună public, chiar dacă aceasta nu a fost adusă la cunoştinţa publică, în afara cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrăinare a originalului.
    (5) Autorul nu poate renunţa anticipat la exercitarea dreptului său de a solicita desfiinţarea contractului de cesiune menţionat la alin. (1).
    (6) Dobândirea proprietăţii asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăşi un drept de utilizare asupra operei.

    SECŢIUNEA a II-a
    Contractul de editare
    ART. 49
    (1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remuneraţii, dreptul de a reproduce şi de a distribui opera.
    (2) Nu constituie contract de editare convenţia prin care titularul dreptului de autor îl împuterniceşte, pe cheltuiala sa, pe un editor, pentru a reproduce şi, eventual, a distribui opera.
    (3) În situaţia prevăzută la alin. (2) se aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriză.

    ART. 50
    Titularul dreptului de autor poate ceda editorului şi dreptul de a autoriza traducerea şi adaptarea operei.

    ART. 51
    Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte persoane să adapteze opera sau să o utilizeze în orice alt mod trebuie să facă obiectul unei prevederi contractuale exprese.

    ART. 52
    (1) Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la:
    a) durata cesiunii;
    b) natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a cesiunii;
    c) numărul maxim şi minim al exemplarelor;
    d) remuneraţia autorului, stabilită în condiţiile prezentei legi;
    e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
    f) termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau, după caz, ale fiecărui tiraj;
    g) termenul de predare a originalului operei de către autor;
    h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor.

    (2) Absenţa oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a), b) şi d) dă dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului.

    ART. 53
    (1) Editorul care a dobândit dreptul de publicare a operei sub forma unui volum are, faţă de alţi ofertanţi similari, la preţ egal, dreptul prioritar de publicare a operei în formă electronică. Editorul trebuie să opteze în scris, în cel mult 30 de zile de la primirea ofertei scrise a autorului.
    (2) Dreptul menţionat la alin. (1) este valabil timp de 3 ani de la data publicării operei.

    ART. 54
    Editorul este obligat să permită autorului să aducă îmbunătăţiri sau alte modificări operei în cazul unei ediţii noi, cu condiţia ca aceste îmbunătăţiri sau modificări să nu mărească esenţial costurile editorului şi să nu schimbe caracterul operei, dacă în contract nu se prevede altfel.

    ART. 55
    Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimţământul autorului.

    ART. 56
    Editorul este obligat să înapoieze autorului originalul operei, originalele operelor de artă, ilustraţiile şi orice alte documente primite pentru publicare, dacă nu s-a convenit altfel.

    ART. 57
    (1) În lipsa unei clauze contrare, contractul de editare va înceta după expirarea duratei stabilite sau după epuizarea ultimei ediţii convenite.
    (2) Se consideră epuizate ediţia sau tirajul al căror număr de exemplare nevândute este mai mic de 5% din numărul total de exemplare şi, în orice caz, dacă este mai mic de 100 de exemplare.
    (3) Dacă editorul nu publică opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În acest caz, autorul păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale prevăzute în contract.
    (4) Dacă termenul pentru publicarea operei nu este prevăzut în contract, editorul este obligat să o publice în termen de cel mult un an de la data acceptării acesteia.
    (5) În cazul în care editorul intenţionează să distrugă copiile operei, rămase în stoc după o perioadă de 2 ani de la data publicării, şi dacă în contract nu se prevede o altă perioadă, acesta este obligat să le ofere mai întâi autorului.

    ART. 58
    (1) În cazul distrugerii operei datorită forţei majore, autorul este îndreptăţit la o remuneraţie care îi va fi plătită numai dacă opera s-a publicat.
    (2) Dacă o ediţie pregătită este distrusă total, datorită forţei majore, înainte de a fi pusă în circulaţie, editorul este îndreptăţit să pregătească o ediţie nouă, iar autorul va avea drept de remuneraţie numai pentru una dintre aceste ediţii.
    (3) Dacă o ediţie pregătită este distrusă parţial, datorită forţei majore, înainte de a fi pusă în circulaţie, editorul este îndreptăţit să reproducă, fără plata remuneraţiei către autor, numai atâtea copii câte au fost distruse.

    SECŢIUNEA a III-a
    Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală
    ART. 59
    (1) Prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuţie muzicală titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică ori o pantomimă, în schimbul unei remuneraţii, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condiţiile convenite.
    (2) Se pot încheia contracte generale de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală şi prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, în condiţiile prevăzute la art. 162 lit. d).

    ART. 60
    (1) Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală se încheie în scris, pe o durată determinată ori pentru un număr determinat de comunicări publice.
    (2) Contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau singura reprezentare ori execuţie a operei, după caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum şi remuneraţia autorului.
    (3) Întreruperea reprezentărilor sau execuţiilor timp de 2 ani consecutivi, dacă nu s-a prevăzut un alt termen prin contract, dă dreptul autorului de a solicita rezilierea contractului şi daune pentru neexecutare, potrivit dreptului comun.
    (4) Beneficiarul unui contract de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală nu îl poate ceda unui terţ, organizator de spectacole, fără consimţământul scris al autorului sau al reprezentantului său, în afară de cazul cesiunii concomitente, totală sau parţială, a acestei activităţi.

    ART. 61
    (1) Cesionarul este obligat să permită autorului să controleze reprezentarea sau executarea operei şi să susţină în mod adecvat realizarea condiţiilor tehnice pentru interpretarea lucrării. De asemenea, cesionarul trebuie să trimită autorului programul, afişele şi alte materiale tipărite, recenzii publice despre spectacol, dacă nu este prevăzut altfel în contract.
    (2) Cesionarul este obligat să asigure reprezentarea sau executarea publică a operei în condiţii tehnice adecvate, precum şi respectarea drepturilor autorului.

    ART. 62
    (1) Cesionarul este obligat să comunice periodic titularului dreptului de autor numărul de reprezentaţii sau de execuţii muzicale, precum şi situaţia încasărilor. În acest scop, contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală trebuie să prevadă şi perioadele de comunicare, dar nu mai puţin de o dată pe an.
    (2) Cesionarul trebuie să plătească autorului, la termenele prevăzute în contract, sumele în cuantumul convenit.

    ART. 63
    Dacă cesionarul nu reprezintă sau nu execută opera în termenul stabilit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În această situaţie, autorul păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale prevăzute în contract.

    SECŢIUNEA a IV-a
    Contractul de închiriere
    ART. 64
    (1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită utilizarea, pe timp determinat, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale. Beneficiarul dreptului de închiriere se angajează să plătească o remuneraţie autorului pe perioada cât foloseşte acel exemplar al operei.
    (2) Contractul de închiriere a unei opere este supus dispoziţiilor de drept comun privind contractul de locaţiune.
    (3) Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepţia dreptului de distribuire, dacă nu s-a convenit altfel.

     PARTEA
    Dispoziţii speciale
    CAP. VIII
    Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale
    ART. 65
    Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunete.

    ART. 66
    (1) Regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică care, în contractul cu producătorul, îşi asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.
    (2) Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi, în această calitate, organizează realizarea operei şi furnizează mijloacele necesare tehnice şi financiare.
    (3) Pentru realizarea unei opere audiovizuale, forma scrisă a contractului dintre producător şi autorul principal este obligatorie.

    ART. 67
    Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul şi regizorul sau realizatorul operei părţile pot conveni să fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia.

    ART. 68
    (1) În cazul în care unul dintre autorii prevăzuţi la art. 67 refuză să definitiveze contribuţia sa la opera audiovizuală sau se află în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivării operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remuneraţie pentru contribuţia avută.
    (2) Opera audiovizuală se consideră finită când versiunea definitivă a fost stabilită de comun acord între autorul principal şi producător.
    (3) Este interzisă distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în forma copiei-standard.
    (4) Autorii operei audiovizuale, alţii decât autorul principal, nu se pot opune aducerii la cunoştinţa publică, precum şi utilizării specifice a versiunii definitive a operei, integral sau parţial.

    ART. 69
    (1) Dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală.
    (2) Cesiunea dreptului prevăzut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui contract scris între titularul dreptului de autor şi producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare a operei.
    (3) Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente transferă unui producător dreptul exclusiv de transformare şi de includere a operei respective într-o operă audiovizuală.
    (4) Autorizarea acordată de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie să prevadă expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei operei audiovizuale.

    ART. 70
    Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai autorilor stabiliţi potrivit art. 67.

    ART. 71
    (1) Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale şi producător, în lipsa unei clauze contrare, se prezumă că aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la art. 13, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii echitabile.
    (2) În lipsa unei clauze contrare, autorii operei audiovizuale, precum şi alţi autori ai unor contribuţii la aceasta, îşi păstrează toate drepturile de utilizare separată a propriilor contribuţii, precum şi dreptul de a autoriza şi/sau de a interzice utilizări în afară celei specifice a operei, integral sau parţial, cum ar fi utilizarea unor fragmente din opera cinematografică pentru publicitate, alta decât pentru promovarea operei, în condiţiile prezentei legi.

    ART. 72
    (1) În lipsa unei clauze contrare, remuneraţia pentru fiecare mod de utilizare a operei audiovizuale este proporţională cu încasările brute rezultate din utilizarea operei.
    (2) Producătorul este obligat să remită autorilor, periodic, situaţia încasărilor percepute după fiecare mod de utilizare. Autorii primesc remuneraţiile cuvenite fie prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii. Pentru dreptul de închiriere, autorii primesc remuneraţia conform prevederilor art. 119.
    (3) Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuală în timp de cinci ani de la încheierea contractului sau nu difuzează opera audiovizuală într-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dacă nu s-a convenit altfel.

    CAP. IX
    Programele pentru calculator
    ART. 73
    (1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele.
    (2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintrun program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.

    ART. 74
    (1) Titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza:
    a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea sau transmiterea în reţea;
    b) traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator;
    c) distribuirea şi închirierea originalului sau ale copiilor, sub orice formă, ale unui program pentru calculator.

    (2) Prima vânzare a copiei unui program pentru calculator pe piaţa internă de către titularul drepturilor sau cea făcută cu consimţământul acestuia epuizează dreptul exclusiv de autorizare a distribuirii acestei copii pe piaţa internă.

    ART. 75
    În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.

    ART. 76
    (1) În lipsa unei clauze contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că:
    a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;
    b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator.

    (2) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul dreptului de autor asupra acestuia.

    ART. 77
    În lipsa unei clauze contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului legitim să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.

    ART. 78
    (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea titularului dreptului de autor, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.
    (2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să analizeze, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de instalare, afişare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului, operaţiuni pe care este în drept să le efectueze.
    (3) Dispoziţiile art. 10 lit. e) nu se aplică programelor pentru calculator.

    ART. 79
    Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop;
    b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a);
    c) actele prevăzute la lit. a) sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii.


    ART. 80
    Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 79:
    a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât la realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent;
    b) nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent;
    c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor titularului dreptului de autor.


    ART. 81
    Dispoziţiile art. 79 şi 80 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau utilizării normale a programului pentru calculator.

    ART. 82
    Dispoziţiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplică programelor pentru calculator.

    CAP. X
    Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografice
    ART. 83
    Persoana fizică sau juridică organizatoare a expoziţiilor de artă răspunde de integritatea operelor expuse, luând toate măsurile pentru înlăturarea oricărui risc.

    ART. 84
    (1) Contractul de reproducere a unei opere de artă trebuie să conţină indicaţii care să permită identificarea operei, cum ar fi o descriere sumară, o schiţă, un desen, o fotografie, precum şi referiri la semnătura autorului.
    (2) Reproducerile nu vor putea fi puse în vânzare fără ca titularul dreptului de autor să fi aprobat exemplarul ce i-a fost supus spre examinare.
    (3) Pe toate exemplarele trebuie să figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care să permită identificarea acestuia.
    (4) Modelele originale şi alte elemente ce au servit celui care a făcut reproducerile trebuie să fie restituite deţinătorului cu orice titlu al acestora, dacă nu s-a convenit altfel.
    (5) Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile, dacă titularul dreptului de autor asupra operei nu le achiziţionează şi dacă nu s-a convenit altfel.

    ART. 85
    (1) Studiile şi proiectele de arhitectură şi urbanism expuse în apropierea şantierului operei de arhitectură, precum şi construcţia realizată după acestea trebuie să poarte scris numele autorului, la loc vizibil, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.
    (2) Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parţial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.

    ART. 86
    (1) Sunt considerate opere fotografice şi fotogramele peliculelor cinematografice.
    (2) Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice şi altele asemenea.

    ART. 87
    (1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse în opera fotografică.
    (2) Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creată în executarea unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că aparţin, pentru o perioadă de 3 ani, celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.
    (3) Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

    ART. 88
    (1) Fotografia unei persoane, atunci când este executată la comandă, poate fi publicată, reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel.
    (2) Dacă numele autorului figurează pe exemplarul original al fotografiei, el trebuie să fie menţionat şi pe reproduceri.

    CAP. XI
    Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei de informare
    ART. 89
    (1) Utilizarea unei opere care conţine un portret necesită consimţământul persoanei reprezentate în acest portret, în condiţiile prevăzute de art. 73, 74 şi 79 din Codul civil*). De asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă ori să o utilizeze fără consimţământul succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după moartea acesteia, cu respectarea şi a dispoziţiilor art. 79 din Codul civil*).
    (2) În lipsa unei clauze contrare, consimţământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza pentru acel portret. De asemenea, existenţa consimţământului se prezumă în condiţiile art. 76 din Codul civil*).

    ART. 90
    Utilizarea unei corespondenţe adresate unei persoane necesită consimţământul destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, al succesorilor săi, dacă destinatarul nu a dorit altfel. În toate cazurile, sunt deopotrivă aplicabile dispoziţiile art. 71 alin. (1) şi (2), art. 72, 74 şi 79 din Codul civil*).
    *) A se vedea Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările ulterioare.


    ART. 91
    Persoana reprezentată într-un portret şi persoana destinatară a unei corespondenţe pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d), în ceea ce priveşte utilizarea operei ce conţine portretul sau a corespondenţei, după caz.

    ART. 92
    (1) Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să păstreze secretul surselor de informaţii folosite în opere şi să nu publice documentele referitoare la acestea.
    (2) Dezvăluirea secretului este permisă cu consimţământul persoanei care l-a încredinţat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive.

    TITLUL II
    Drepturile conexe dreptului de autor şi drepturi sui-generis
    CAP. I
    Dispoziţii comune
    ART. 93
    (1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciţiului dreptului de autor.
    (2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi cesionate, în tot sau în parte, în condiţiile prevăzute la art. 40-44, care se aplică prin analogie. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.

    ART. 94
    Sunt recunoscuţi şi protejaţi, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiştii interpreţi sau executanţi, pentru propriile interpretări ori execuţii, producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe.

    CAP. II
    Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi
    ART. 95
    În sensul prezentei legi, prin artişti interpreţi sau executanţi se înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete.

    ART. 96
    Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale:
    a) dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii;
    b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;
    c) dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa.


    ART. 97
    (1) Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.
    (2) După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 96 se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile artistului interpret sau executant ori, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv.

    ART. 98
    (1) Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele:
    a) fixarea interpretării sau a execuţiei sale;
    b) reproducerea interpretării sau a execuţiei fixate;
    c) distribuirea interpretării sau a execuţiei fixate;
    d) închirierea interpretării sau a execuţiei fixate;
    e) împrumutul interpretării sau al execuţiei fixate;
    f) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a interpretării sau a execuţiei fixate;
    g) radiodifuzarea şi comunicarea publică ale interpretării sau ale execuţiei sale, cu excepţia cazului în care interpretarea ori execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată;
    h) în situaţia specificată la lit. g) au dreptul numai la remuneraţie echitabilă;
    i) punerea la dispoziţia publicului a interpretării sau a execuţiei sale fixate, astfel încât să poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
    j) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei fixate.

    (2) În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea sunetelor, imaginilor ori a sunetelor şi imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe suport care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea publică a lor, cu ajutorul unui dispozitiv.
    (3) Remuneraţia echitabilă prevăzută la alin. (1) lit. g) se stabileşte şi se colectează conform procedurii prevăzute la art. 163-165 şi 168.
    (4) Definiţiile prevăzute la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 şi 22 se aplică în mod corespunzător şi drepturilor prevăzute la alin. (1).

    ART. 99
    (1) În sensul prezentei legi, execuţia sau interpretarea unei opere este colectivă, în cazul în care interpretările ori execuţiile individuale formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura interpretării sau execuţiei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre artiştii participanţi asupra ansamblului interpretării sau execuţiei.
    (2) În vederea exercitării drepturilor exclusive privind autorizarea prevăzută la art. 98, artiştii interpreţi sau executanţi care participa, în mod colectiv, la aceeaşi interpretare ori execuţie, cum ar fi membrii unui grup muzical, ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui corp de balet sau ai unei trupe teatrale, trebuie să mandateze, în scris, dintre ei, un reprezentant, cu acordul majorităţii membrilor.
    (3) Sunt exceptaţi de la prevederile alin. (2) regizorul, dirijorul şi soliştii.

    ART. 100
    În cazul unei interpretări sau execuţii efectuate de un artist, în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale prevăzute la art. 98, care sunt transmise angajatorului, trebuie să fie expres prevăzute în contractul individual de muncă.

    ART. 101
    În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remuneraţii echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere şi împrumut.

    ART. 102
    (1) Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi este de 50 de ani de la data interpretării sau executării, cu următoarele excepţii:
    a) în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima;
    b) în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima.

    (2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor faptului generator de drepturi.

    ART. 103
    (1) În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, în aşa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul şi momentul alese, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale, denumit în continuare contract de cesiune.
    (2) Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenţiei sale de a rezilia contractul de cesiune în temeiul alin. (1), să nu desfăşoare cele două activităţi de exploatare prevăzute la alin. (1).
    (3) Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau executant.
    (4) În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artişti interpreţi sau executanţi, aceştia îşi pot rezilia contractele de cesiune în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă. În cazul în care contractul de cesiune se reziliază în temeiul prezentului articol, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.
    (5) În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remuneraţie unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remuneraţie suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui deal 50lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.
    (6) Dreptul de a obţine o remuneraţie anuală suplimentară nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau executant.
    (7) Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remuneraţiei suplimentare anuale prevăzute la alin. (5) corespunde unui procent de 20% din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obţinut în cursul anului anterior celui pentru care se plăteşte remuneraţia, din reproducerea, distribuirea şi punerea la dispoziţie a fonogramelor respective, după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.
    (8) Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiştilor interpreţi sau executanţi care sunt îndreptăţiţi la plata remuneraţiei suplimentare anuale orice informaţie necesară pentru asigurarea plăţii respectivei remuneraţii.
    (9) Dreptul de a obţine remuneraţia suplimentară anuală, astfel cum este prevăzut la alin. (5), este gestionat de organismele de gestiune colectivă.
    (10) În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remuneraţie plătită treptat, nici plăţile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plăţile efectuate către artist după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.

    CAP. III
    Drepturile producătorilor de înregistrări sonore
    ART. 104
    (1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor sunete, alta decât sub forma unei fixări incorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală.
    (2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.

    ART. 105
    În cazul reproducerii şi distribuirii înregistrărilor sonore, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, pe lângă menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerţ, precum şi numele ori denumirea producătorului.

    ART. 106
    (1) În condiţiile prevăzute la art. 93 alin. (1), producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
    a) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări sonore;
    b) distribuirea propriilor înregistrări sonore;
    c) închirierea propriilor înregistrări sonore;
    d) împrumutul propriilor înregistrări sonore;
    e) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore;
    f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu excepţia celor publicate în scop comercial, caz în care are dreptul doar la remuneraţie echitabilă;
    g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
    h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore.

    (2) Definiţiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 şi 22 se aplică, prin analogie, şi drepturilor prevăzute la alin. (1).
    (3) Producătorul de înregistrări sonore are dreptul de a împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.
    (4) Dispoziţiile alin. (1) lit. e) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoana fizică, fără scopuri comerciale, în bagajul personal legal admis.

    ART. 107
    (1) Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme este de 50 de ani de la data primei fixări. Cu toate acestea, dacă în decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecţie a drepturilor este de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea.
    (2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor faptului generator de drepturi.

    CAP. IV
    Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale
    ART. 108
    (1) Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă, în sensul prezentei legi, orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare.
    (2) Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite ori nu de sunet şi, în această calitate, furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare.

    ART. 109
    În cazul reproducerii şi distribuirii propriilor înregistrări audiovizuale, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, numele ori denumirea producătorului, pe lângă menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerţ, precum şi numele ori denumirea producătorului.

    ART. 110
    (1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
    a) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale;
    b) distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrări audiovizuale;
    c) închirierea propriilor înregistrări audiovizuale;
    d) împrumutul propriilor înregistrări audiovizuale;
    e) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor înregistrări audiovizuale;
    f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale;
    g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări audiovizuale, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
    h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări audiovizuale.

    (2) Definiţiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 şi 22 se aplică, prin analogie, şi drepturilor prevăzute la alin. (1).

    ART. 111
    (1) Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări audiovizuale este de 50 de ani de la data primei fixări. Totuşi, dacă înregistrarea în decursul acestei perioade face obiectul unei publicări sau al unei comunicări publice licite, durata drepturilor este de 50 de ani de la data la care a avut loc pentru prima oară oricare dintre acestea.
    (2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor faptului generator de drepturi.

    CAP. V
    Dispoziţii comune autorilor, artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de înregistrări sonore şi audiovizuale
    ART. 112
    (1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme au dreptul la o remuneraţie unică echitabilă.
    (2) Cuantumul acestei remuneraţii se stabileşte prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 163-165.
    (3) Colectarea remuneraţiei unice se efectuează în condiţiile prevăzute la art. 168.
    (4) Organismele de gestiune colectivă beneficiare stabilesc, printrun protocol, care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, proporţia repartizării remuneraţiei între cele două categorii de beneficiari. În cazul în care beneficiarii nu depun protocolul la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor, remuneraţia se împarte, în mod egal, între cele două categorii de beneficiari.
    (5) În sensul prezentei legi, o fonogramă se consideră publicată în scop comercial atunci când este pusă la dispoziţia publicului prin vânzare sau prin mijloace cu fir sau fără fir, în aşa fel încât oricine să poată avea acces la ea în locul şi la momentul ales în mod individual.

    ART. 113
    Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei înregistrări sonore sau audiovizuale pe piaţa internă, de către titularul de drepturi ori cu consimţământul acestuia.

    ART. 114
    (1) Autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin înregistrări sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum şi cei ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condiţiile prevăzute la art. 36 alin. (1), au dreptul, împreună cu editorii, producătorii şi cu artiştii interpreţi sau executanţi, după caz, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată, conform art. 36 alin. (2). Dreptul la remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu poate face obiectul unei renunţări din partea beneficiarilor.
    (2) Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se plăteşte de fabricanţii şi/sau importatorii de suporturi de aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2), indiferent dacă procedeul folosit este unul analogic sau digital.
    (3) Importatorii şi fabricanţii de suporturi şi aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2), sunt obligaţi să se înscrie la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în Registrul Naţional al Copiei Private, şi pot desfăşura activităţile respective de import sau de producţie numai după obţinerea de la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a certificatului de înregistrare. Acest certificat se eliberează de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe baza dovezilor privind obiectul de activitate declarat legal şi a Certificatului unic de înregistrare la registrul comerţului, în termen de 5 zile de la depunerea acestora.
    (4) Lista suporturilor şi a aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, precum şi cuantumul acestei remuneraţii se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părţi o cere, în cadrul unor comisii constituite din:
    a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte;
    b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de fabricanţii şi importatorii de suporturi şi aparate, numit de respectivele structuri asociative, şi câte un reprezentant al primilor 3 fabricanţi şi importatori majori de suporturi şi aparate, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă din domeniul respectiv, cu condiţia ca acestea să fie declarate în acest scop la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, pe de altă parte.

    (5) În vederea iniţierii negocierilor potrivit procedurilor prevăzute la art. 163 alin. (2)-(5), organismele de gestiune colectivă sau structurile asociative ale fabricanţilor şi importatorilor de suporturi şi aparate vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere conţinând lista suporturilor şi aparatelor, cerere ce va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum şi cuantumurile remuneraţiilor ce urmează să fie negociate. Lista se elaborează în mod distinct pentru aparatele şi suporturile din domeniul sonor şi audiovizual şi pentru aparatele şi suporturile din domeniul grafic şi se negociază în două comisii.
    (6) Remuneraţiile sunt procentuale şi se calculează la valoarea în vamă, în cazul importatorilor, şi, respectiv, la valoarea fără TVA, cu ocazia punerii în circulaţie a produselor de către producători, şi se plăteşte în luna următoare importului sau datei de facturare.
    (7) Remuneraţiile negociate de părţi sunt procentuale şi sunt datorate pentru aparatele şi suporturile prevăzute la art. 36 alin. (2), inclusiv pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 şi suporturi digitale.
    (8) Remuneraţia compensatorie pentru copia privată reprezintă o cotă procentuală din valoarea specificată la alin. (6), după cum urmează:
    a) coli de hârtie pentru copiator, format A4: 0,1%;
    b) alte suporturi: 3%;
    c) pentru aparate: 0,5%.

    (9) Negocierile pentru stabilirea listei aparatelor şi suporturilor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie se convoacă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a cererii de negociere.

    ART. 115
    Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se colectează de către un organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale şi de către un alt organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse de pe hârtie, în condiţiile prevăzute la art. 168 alin. (6)-(8). Cele două organisme de gestiune colectivă, cu atribuţii de colector unic, sunt desemnate prin obţinerea votului majorităţii organismelor de gestiune colectivă beneficiare, la prima convocare, sau prin obţinerea celui mai mare număr de voturi la o a doua convocare, indiferent de numărul celor prezenţi. Organismele de gestiune colectivă desemnate prin vot vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor procesul-verbal prin care au fost desemnate. În termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor va numi colectorul unic prin decizie a directorului general, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    ART. 116
    (1) Remuneraţia compensatorie pentru copia privată încasată de organismele de gestiune colectoare unice se repartizează beneficiarilor, astfel:
    a) în cazul suporturilor şi aparatelor pentru copii înregistrate sonor, prin procedeu analogic, 40% din remuneraţie revine, în părţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, 30% revine artiştilor interpreţi sau executanţi, iar restul de 30% revine producătorilor de înregistrări sonore;
    b) în cazul suporturilor şi aparatelor pentru copii înregistrate audiovizual, prin procedeu analogic, remuneraţia se împarte în mod egal între următoarele categorii: autori, artişti interpreţi sau executanţi şi producători;
    c) în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remuneraţia se împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii prevăzute la lit. a) şi b), iar, în interiorul fiecărei categorii, conform celor stabilite la literele amintite.

    (2) În cazul copiilor înregistrate, prin procedeu analogic, pe hârtie, remuneraţia se împarte în mod egal între autori şi editori. Sumele cuvenite editorilor se repartizează acestora numai prin asociaţiile de editori, pe baza unui protocol încheiat între acestea, conţinând criteriile de repartiţie şi procentele cuvenite fiecărei asociaţii. Pot participa la negocierea protocolului de repartizare numai asociaţiile de editori care îndeplinesc condiţiile stabilite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

    ART. 117
    Remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu se plăteşte în cazul în care suporturile audio, video sau digitale neînregistrate, fabricate în ţară sau importate, se comercializează angro către producătorii de înregistrări sonore şi audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.

    ART. 118
    Dispoziţiile art. 114 nu se aplică importului de suporturi şi aparate ce permit realizarea de copii, efectuat fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.

    ART. 119
    (1) În cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant a transferat ori a cedat dreptul său de închiriere sau împrumut, în ceea ce priveşte o fonogramă ori o videograma, unui producător de fonograme sau de înregistrări audiovizuale, acesta păstrează dreptul de a obţine o remuneraţie echitabilă.
    (2) Dreptul de a obţine o remuneraţie echitabilă pentru închiriere nu poate face obiectul unei renunţări din partea autorilor sau artiştilor interpreţi ori executanţi, în calitate de beneficiari.
    (3) Autorii şi artiştii interpreţi sau executanţi vor primi remuneraţiile cuvenite fie direct de la producători, conform contractelor încheiate cu aceştia, fie de la utilizatori, numai prin organismele de gestiune colectivă, conform contractelor dintre beneficiarii remuneraţiei şi producători.

    ART. 120
    Dispoziţiile privind limitele exercitării drepturilor prevăzute la art. 35-39 se aplică în mod corespunzător şi titularilor de drepturi conexe dreptului de autor.

    ART. 121
    În cazul în care titularii de drepturi beneficiază, prin efectul legii, de o remuneraţie obligatorie, aceştia nu se pot opune utilizărilor care o generează.

    ART. 122
    (1) Este considerată operă orfană acea operă sau fonogramă, prevăzută la art. 7, 8 şi art. 104 alin. (1), în cazul în care niciun titular al drepturilor de autor asupra operei sau fonogramei nu este identificat sau, chiar dacă unul sau mai mulţi dintre titulari sunt identificaţi, niciunul nu este localizat, în pofida efectuării şi înregistrării unei căutări diligente a titularilor drepturilor de autor.
    (2) Statutul de operă orfană se aplică următoarelor categorii de opere şi fonograme care sunt protejate prin drepturi de autor şi care au fost publicate pentru prima dată într-un stat membru sau, în absenţa publicării, care au fost difuzate pentru prima dată într-un stat membru:
    a) operelor sub formă de cărţi, jurnale, ziare, reviste sau alte scrieri care se găsesc în colecţiile bibliotecilor, instituţiilor de învăţământ sau muzeelor accesibile publicului, precum şi în colecţiile arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor;
    b) operelor cinematografice, audiovizuale şi fonogramelor aflate în colecţiile bibliotecilor, ale instituţiilor de învăţământ sau ale muzeelor accesibile publicului, precum şi în colecţiile arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor;
    c) operelor cinematografice şi audiovizuale şi fonogramelor produse de organismele publice de radiodifuziune şi de televiziune până la 31 decembrie 2002 inclusiv şi aflate în arhivele acestora;
    d) operelor şi fonogramelor prevăzute la lit. a)-c), care nu au fost niciodată publicate sau difuzate, dar care au fost puse la dispoziţia publicului de către instituţiile prevăzute la art. 123 alin. (1), cu consimţământul titularilor drepturilor de autor, numai dacă este rezonabil să se presupună că titularii drepturilor de autor nu s-ar opune utilizărilor prevăzute la art. 123;
    e) operelor şi altor obiecte protejate care sunt integrate sau încorporate în operele ori fonogramele prevăzute la lit. a)-d) sau care constituie parte integrantă a operelor sau fonogramelor respective.

    (3) În situaţia în care titularul dreptului de autor este identificat ori localizat ulterior, opera sau fonograma respectivă îşi încetează statutul de operă orfană.
    (4) Atunci când o operă sau o fonogramă are mai mulţi titulari de drepturi de autor şi nu toţi sunt identificaţi sau, chiar dacă sunt identificaţi, nu sunt localizaţi în urma unei căutări diligente şi nu sunt înregistraţi în conformitate cu prevederile art. 125, opera sau fonograma poate fi utilizată în conformitate cu prevederile art. 14 şi 20, cu condiţia ca aceia dintre titularii de drepturi care au fost identificaţi şi localizaţi să fi autorizat, în legătură cu drepturile pe care le deţin, instituţiile prevăzute la art. 123 alin. (1) să efectueze reproducerea şi să o pună la dispoziţia publicului.
    (5) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere drepturilor asupra operei sau fonogramei ai cărei titulari au fost identificaţi şi localizaţi.
    (6) Dispoziţiile privind operele orfane nu se aplică în privinţa operelor anonime sau sub pseudonim.

    ART. 123
    (1) Utilizarea operelor sau fonogramelor orfane de către biblioteci, instituţii de învăţământ şi muzee accesibile publicului, precum şi de către arhive, de către instituţii ale patrimoniului cinematografic sau fonografic şi de către organismele publice de radiodifuziune şi de televiziune, pentru a realiza obiective legate de misiunile lor de interes public, se poate realiza prin:
    a) punere la dispoziţia publicului, în sensul art. 20;
    b) reproducere, în sensul art. 14, în vederea digitizării, punerii la dispoziţie, indexării, catalogării, conservării sau restaurării.

    (2) Instituţiile prevăzute la alin. (1) pot utiliza o operă orfană numai în scopul realizării obiectivelor legate de misiunile lor de interes public, în special conservarea operelor şi fonogramelor aflate în colecţiile lor, restaurarea acestora şi furnizarea de acces în scop cultural şi educaţional la acestea. Aceste organisme pot obţine venituri din utilizarea operelor orfane în scopul exclusiv de acoperire a costurilor legate de digitizarea şi de punerea acestora la dispoziţia publicului.
    (3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a preciza numele autorilor identificaţi şi ale altor titulari ai drepturilor de autor în toate utilizările unei opere orfane.
    (4) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere libertăţii contractuale a instituţiilor prevăzute la alin. (1) în ceea ce priveşte exercitarea misiunilor lor de interes public, îndeosebi în ceea ce priveşte acordurile de parteneriat public-privat.
    (5) Titularii drepturilor de autor care pun capăt statutului de operă orfană al operelor sau fonogramelor lor beneficiază de o compensaţie echitabilă pentru utilizarea de către instituţiile prevăzute la alin. (1) a acestor opere sau fonograme, în condiţiile legii.
    (6) Compensaţia echitabilă, prevăzută la alin. (5), se stabileşte în funcţie de numărul de copii/reproduceri realizate după opera sau fonograma respectivă.

    ART. 124
    (1) În scopul stabilirii statutului de operă orfană, instituţiile prevăzute la art. 123 alin. (1) se asigură că pentru fiecare operă individuală sau fonogramă se efectuează o căutare diligentă şi de bună-credinţă, prin consultarea surselor corespunzătoare pentru fiecare categorie de opere sau fonograme în cauză.
    (2) Căutarea diligentă se efectuează obligatoriu înaintea utilizării operei sau fonogramei.
    (3) Dacă există indicii că s-ar putea găsi informaţii relevante cu privire la titularii drepturilor de autor în alte ţări, se consultă, de asemenea, sursele de informaţii disponibile din ţările respective.
    (4) Sursele prevăzute la alin. (1) vor fi stabilite, prin decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în urma consultării cu titularii de drepturi de autor şi cu utilizatorii, pentru fiecare categorie de opere sau de fonograme.
    (5) În cazul cărţilor publicate, sursele includ următoarele:
    a) depozitul legal, cataloagele din biblioteci, fişierele de autoritate deţinute de biblioteci şi de alte instituţii;
    b) asociaţiile editorilor şi autorilor din ţara respectivă;
    c) bazele de date şi registrele existente, WATCH (Writers Artists and their Copyright Holders - scriitori, artişti şi deţinătorii de drepturi de autor ai acestora), ISBN (International Standard Book Number - numărul internaţional standard pentru cărţi) şi bazele de date cu cărţile tipărite;
    d) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special ale organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere;
    e) surse care integrează baze de date şi registre multiple, inclusiv VIAF (Virtual International Authority Files - Dosare Virtuale Internaţionale de Autoritate) şi ARROW (Accesible Registries of Rights Information and Orphan Works - registre accesibile ale informaţiilor privind drepturile de autor şi ale operelor orfane).

    (6) În cazul ziarelor, revistelor, jurnalelor şi periodicelor, sursele includ următoarele:
    a) ISSN (International Standard Serial Number - numărul internaţional standard pentru publicaţii seriale), pentru publicaţiile seriale;
    b) indexuri şi cataloage aparţinând fondurilor şi colecţiilor bibliotecilor;
    c) depozitul legal;
    d) asociaţii ale editorilor, ale autorilor şi ale jurnaliştilor din ţara respectivă;
    e) bazele de date ale organismelor de gestiune relevante, inclusiv ale organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere.

    (7) În cazul operelor vizuale, şi anume cele din categoriile artelor plastice, fotografiei, ilustraţiilor, designului şi arhitecturii, precum şi în cazul schiţelor acestor opere şi ale altor astfel de opere care figurează în cărţi, jurnale, ziare şi reviste, sau în cazul altor opere, sursele includ următoarele:
    a) sursele prevăzute la alin. (5) şi (6);
    b) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul artelor vizuale, inclusiv organismele de reprezentare a drepturilor de reproducere;
    c) bazele de date ale agenţiilor de imagini, dacă este cazul.

    (8) În cazul operelor audiovizuale şi al fonogramelor, sursele includ următoarele:
    a) depozitul legal;
    b) asociaţii ale producătorilor din ţara respectivă;
    c) bazele de date ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor, după caz, şi ale bibliotecilor naţionale;
    d) bazele de date cu standarde şi identificatori pertinenţi, cum ar fi ISAN (International Standard Audiovisual Number - Numărul Internaţional Standard pentru Opere Audiovizuale) pentru materialul audiovizual, ISWC (International Standard Music Work Code - numărul internaţional standard pentru opere muzicale) pentru opere muzicale şi ISRC (International Standard Recording Code - numărul internaţional standard pentru înregistrări) pentru fonograme;
    e) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul autorilor, artiştilor interpreţi sau executanţi, producătorilor de fonograme şi producătorilor din domeniul audiovizual;
    f) genericul şi alte informaţii care figurează pe ambalajul operelor;
    g) baze de date ale unor asociaţii relevante care reprezintă o categorie specifică de titulari de drepturi.

    (9) Căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care opera a fost publicată pentru prima dată sau, în absenţa publicării, în statul membru în care opera a fost radiodifuzată pentru prima dată, cu excepţia operelor cinematografice sau audiovizuale al căror producător îşi are sediul sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru, caz în care căutarea diligentă se desfăşoară în statul membru în care producătorul îşi are sediul sau reşedinţa obişnuită. În acest caz, căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care se află organismul care a pus la dispoziţia publicului opera sau fonograma, cu consimţământul titularului drepturilor de autor.
    (10) Instituţiile prevăzute la art. 123 alin. (1) păstrează evidenţa căutării lor diligente şi furnizează următoarele informaţii autorităţii naţionale competente, respectiv Oficiului Român pentru Drepturile de Autor:
    a) rezultatele căutărilor diligente pe care le-au efectuat şi care au condus la concluzia că o operă sau o fonogramă este considerată operă orfană;
    b) utilizarea operelor orfane;
    c) orice schimbare privind statutul de operă orfană;
    d) datele de contact.


    ART. 125
    Oficiul Român pentru Drepturile de Autor adoptă măsurile necesare pentru ca informaţiile prevăzute la art. 124 alin. (10), primite din partea instituţiilor prevăzute la art. 123 alin. (1), să fie comunicate Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne, pentru a fi înregistrate în baza de date online unică, accesibilă publicului, creată şi administrată de către acesta, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanţilor sectorului public şi privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală.

    ART. 126
    (1) În cazul în care o operă sau o fonogramă este considerată operă orfană într-un alt stat membru al Uniunii Europene, conform art. 122, atunci este considerată orfană şi pe teritoriul României şi poate fi utilizată şi accesată în conformitate cu prezenta lege.
    (2) Această prevedere se aplică şi operelor şi fonogramelor prevăzute la art. 122 alin. (4), în măsura în care este vorba despre drepturile titularilor de drepturi de autor neidentificaţi sau nelocalizaţi.

    ART. 127
    Nicio dispoziţie a prezentei legi, privitoare la operele orfane, nu aduce atingere dispoziţiilor privind brevetele, mărcile înregistrate, desenele şi modelele industriale, modelele de utilitate, topografia semiconductoarelor, caracterele tipografice, accesul condiţionat, accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu, protecţia tezaurelor naţionale, cerinţele privind depozitele legale, practicile restrictive şi concurenţa neloială, secretele comerciale, securitatea, confidenţialitatea, protecţia datelor şi respectarea vieţii private, accesul la documente publice, dreptul contractual, libertatea presei şi libertatea de exprimare în mijloacele de informare în masă.

    ART. 128
    Titularul drepturilor de autor asupra unei opere sau fonograme considerate a fi operă orfană are, în orice moment, posibilitatea de a pune capăt statutului de operă orfană.

    CAP. VI
    Organismele de radiodifuziune şi de televiziune
    SECŢIUNEA I
    Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune
    ART. 129
    Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor, următoarele:
    a) fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune;
    b) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit;
    c) distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
    d) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
    e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public, inclusiv retransmiterea pe Internet;
    f) comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării;
    g) închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport;
    h) împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
    i) punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public.


    ART. 130
    (1) Prin reemitere, în sensul prezentei legi, se înţelege emiterea simultană, de către un organism de radiodifuziune, a unui program al altui organism de radiodifuziune.
    (2) Definiţiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21, 22 şi 98 alin. (2) se aplică, prin analogie, şi drepturilor prevăzute la art. 129.

    ART. 131
    (1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor programe de radiodifuziune sau de televiziune, realizate fără autorizarea lor şi fixate pe orice tip de suport.
    (2) Dispoziţiile art. 129 lit. d) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.

    ART. 132
    Durata drepturilor prevăzute în prezentul capitol este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima radiodifuzare a emisiunii sau a serviciului de programe ale organismului de radiodifuziune ori de televiziune.

    ART. 133
    Dreptul de distribuire a unui program de radiodifuziune ori de televiziune, fixat pe orice fel de suport, se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor acestuia, pe piaţa internă, de către titularul de drepturi sau cu consimţământul acestuia.

    ART. 134
    Dispoziţiile cuprinse în art. 35, 36 şi 38 se aplică, prin analogie, şi organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.

    SECŢIUNEA a II-a
    Comunicarea publică prin satelit
    ART. 135
    (1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune, care au ca obiect de activitate comunicarea publică a unor programe prin satelit, trebuie să îşi desfăşoare activitatea cu respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe protejate prin prezenta lege.
    (2) În sensul prezentei legi, prin comunicare publică prin satelit se înţelege introducerea, sub controlul şi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public, într-un lanţ neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine la pământ.
    (3) În sensul prezentei legi, prin satelit se înţelege orice satelit care operează pe benzi de frecvenţă rezervate, conform legislaţiei privind telecomunicaţiile, pentru radiodifuzarea semnalelor în scopul recepţionării de către public sau pentru comunicarea individuală privată. În acest din urmă caz este totuşi necesar ca recepţia individuală să se poată face în condiţii comparabile celor din primul caz.

    ART. 136
    (1) În cazul în care semnalele purtătoare de emisiuni sau de servicii de programe sunt difuzate sub o formă codificată, introducerea lor în lanţul de comunicare este considerată comunicare publică, dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului de către organismul respectiv sau cu consimţământul său.
    (2) Responsabilitatea comunicării publice, în cazul în care semnalele purtătoare sunt transmise de un organism situat în afara României sau într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene şi care nu asigură nivelul de protecţie prevăzut de prezenta lege, este asigurată astfel:
    a) dacă semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei staţii de legătură ascensională, responsabilitatea revine persoanei care, situate pe teritoriul României sau al unui stat membru al Uniunii Europene, utilizează staţia;
    b) dacă nu se apelează la o staţie de legătură ascensională, dar comunicarea către public a fost autorizată de un organism cu sediul principal în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o.


    ART. 137
    (1) Titularii dreptului de autor pot cesiona drepturile lor pentru comunicarea publică prin satelit unui organism de radiodifuziune sau de televiziune, numai printr-un contract încheiat fie prin intermediul unui organism de gestiune colectivă, fie individual.
    (2) Contractul-cadru încheiat între un organism de gestiune colectivă şi un organism de radiodifuziune sau de televiziune, pentru comunicarea publică prin satelit a unei categorii de opere aparţinând unui anumit domeniu, îşi poate produce efectele extinse şi faţă de titularii de drepturi care nu sunt reprezentaţi de organismele de gestiune colectivă, dacă această comunicare către public prin satelit are loc simultan cu radiodifuzarea terestră efectuată de către acelaşi organism emiţător. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea în orice moment să înlăture producerea efectelor extinse ale contractului-cadru, printr-un contract individual sau colectiv.
    (3) Prevederile alin. (2) nu se aplică operelor audiovizuale.

    SECŢIUNEA a III-a
    Retransmiterea prin cablu
    ART. 138
    (1) Titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmisiei prin cablu numai prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.
    (2) *) Cuantumul remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe se stabileşte printr-o metodologie negociată între organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi structurile asociative ale distribuitorilor prin cablu, potrivit procedurilor prevăzute la art. 163 şi 164, cu excluderea de la calcul a programelor a căror retransmitere prin cablu este obligatorie conform legii.
    *) Prin Decizia nr. 571/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2), devenit art. 138 alin. (2) prin renumerotare.

    (3) În cazul în care părţile nu pot stabili metodologii prin negociere, înainte de iniţierea procedurii de arbitraj prevăzute de art. 165 alin. (3), acestea pot conveni să recurgă la o procedură de mediere facultativă. Această mediere este efectuată de unul sau mai mulţi mediatori aleşi de părţi în aşa fel încât independenţa şi imparţialitatea lor să nu poată fi puse la îndoială. Mediatorii au ca sarcină să ajute negocierile şi pot să notifice o propunere părţilor.
    (4) În termen de 3 luni de la prezentarea propunerii de către mediatori, părţile vor notifica mediatorilor şi la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor respingerea propunerii sau acceptarea acesteia prin semnarea protocolului privind metodologiile. Notificarea propunerii, precum şi a acceptării sau respingerii acesteia se face în conformitate cu regulile aplicabile notificării actelor juridice. Acceptarea de către toate părţile este prezumată în cazul în care niciuna dintre ele nu a notificat respingerea propunerii în acest termen.
    (5) Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea drepturilor lor unui organism de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este considerat de drept a fi şi gestionarul drepturilor lor. Dacă există în acelaşi domeniu mai multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data notificării.

    ART. 139
    Prevederile art. 138 alin. (1) nu se aplică drepturilor exercitate de organismele de radiodifuziune sau de televiziune cu privire la propriile emisiuni şi servicii de programe, indiferent dacă drepturile în cauză le aparţin ori le-au fost cesionate de alţi titulari de drepturi de autor sau de drepturi conexe. În acest caz, exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către un organism de radiodifuziune sau de televiziune se face prin contracte încheiate cu distribuitorii prin cablu, cu excepţia cazurilor în care retransmiterea prin cablu este obligatorie prin lege.

    CAP. VII
    Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date
    ART. 140
    (1) Dispoziţiile prezentului capitol privesc protecţia juridică a bazelor de date, în orice formă a lor.
    (2) În sensul prezentei legi, prin bază de date se înţelege o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate.
    (3) Protecţia prevăzută în prezentul capitol nu se aplică programelor pentru calculator utilizate la fabricarea sau funcţionarea bazelor de date accesibile prin mijloace electronice.
    (4) În sensul prezentei legi, fabricantul unei baze de date este persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiţie substanţială cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii, verificării sau prezentării conţinutului unei baze de date.

    ART. 141
    (1) Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza şi de a interzice extragerea şi/sau reutilizarea totalităţii sau a unei părţi substanţiale din aceasta, evaluată calitativ sau cantitativ.
    (2) În sensul prezentei legi, se înţelege prin:
    a) extragere: transferul permanent sau temporar al totalităţii ori al unei părţi, evaluată calitativ sau cantitativ, substanţiale din conţinutul bazei de date pe un alt suport, prin orice mijloc sau sub orice formă;
    b) reutilizare: orice formă de punere la dispoziţia publicului a totalităţii sau a unei părţi substanţiale a conţinutului bazei de date, evaluată calitativ sau cantitativ, prin distribuirea de copii, prin închiriere sau sub alte forme, inclusiv prin punerea la dispoziţia publicului a conţinutului bazei, astfel încât oricine să poată avea acces la aceasta în locul şi la momentul alese în mod individual. Prima vânzare pe piaţa internă a unei copii a bazei de date de către titularul dreptului suigeneris sau cu consimţământul acestuia epuizează dreptul de a controla revânzarea acestei copii.

    (3) Împrumutul public al unei baze de date nu este un act de extragere sau de reutilizare.
    (4) Dreptul prevăzut la alin. (1) se aplică în mod independent de posibilitatea de a proteja baza de date sau conţinutul acesteia prin dreptul de autor sau alte drepturi. Protecţia bazelor de date prin dreptul prevăzut la alin. (1) nu prejudiciază drepturile existente cu privire la conţinutul lor.
    (5) Nu este permisă extragerea sau reutilizarea, repetată şi sistematică, de părţi nesubstanţiale ale conţinutului bazei de date dacă aceasta ar presupune acte contrarii unei utilizări normale a acestei baze sau ar cauza un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale fabricantului bazei de date.

    ART. 142
    (1) Fabricantul unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului prin orice modalitate, nu poate împiedica utilizarea legitimă a acesteia prin extragerea sau reutilizarea de părţi nesubstanţiale din conţinutul său, oricare ar fi scopul utilizării. În cazul în care utilizatorul legitim este autorizat să extragă sau să reutilizeze numai o parte a bazei de date, dispoziţiile prezentului alineat se aplică acestei părţi.
    (2) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate, nu poate efectua acte care intră în conflict cu utilizarea normală a acestei baze de date sau care lezează în mod nejustificat interesele legitime ale fabricantului bazei de date.
    (3) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate, nu poate să aducă prejudicii titularilor unui drept de autor sau conex care se referă la opere ori la prestaţii conţinute în această bază de date.
    (4) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului prin orice modalitate, poate, fără autorizarea fabricantului bazei de date, să extragă sau să reutilizeze o parte substanţială a conţinutului acesteia:
    a) în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării private a conţinutului unei baze de date neelectronice;
    b) în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării pentru învăţământ sau pentru cercetare ştiinţifică, cu condiţia indicării sursei şi în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;
    c) în cazul în care se face o extragere sau reutilizare având ca scop apărarea ordinii publice şi a siguranţei naţionale ori în cadrul unor proceduri administrative sau jurisdicţionale.

    (5) Utilizatorul legitim al unei baze de date sau al unei părţi dintr-o bază de date poate efectua, fără consimţământul autorului acesteia, orice act de reproducere, distribuire, comunicare publică sau transformare, necesar utilizării normale şi accesului la baza de date sau la o parte din aceasta.

    ART. 143
    (1) Drepturile fabricantului bazei de date iau naştere o dată cu definitivarea bazei de date. Durata protecţiei este de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor definitivării bazei de date.
    (2) În cazul în care baza de date a fost pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate înainte de expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), durata protecţiei se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor celui în care baza de date a fost pusă la dispoziţia publicului pentru prima oară.
    (3) Orice modificare substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ, a conţinutului unei baze de date, constând, în special, în adăugări, suprimări sau schimbări succesive şi pentru care se poate considera că s-a efectuat o nouă investiţie substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unei durate de protecţie proprii bazei de date rezultate din această investiţie.

    TITLUL III
    Gestiunea şi apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe
    CAP. I
    Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe
    SECŢIUNEA I
    Dispoziţii generale
    ART. 144
    (1) Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe îşi exercită drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau colectiv, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
    (2) Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face numai pentru operele aduse anterior la cunoştinţa publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai pentru interpretări sau execuţii fixate ori radiodifuzate anterior, precum şi pentru fonograme ori videograme aduse anterior la cunoştinţa publică.
    (3) Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organisme de gestiune colectivă.
    (4) Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe are următoarele drepturi ce se cuprind obligatoriu în statutul organismelor de gestiune colectivă:
    a) de a alege pentru ce drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere, de alte obiecte protejate sau teritorii autorizează, pe bază de mandat scris, un organism de gestiune colectivă pentru gestionarea acestora, indiferent de naţionalitate, de reşedinţă sau de locul de stabilire a organismului de gestiune colectivă sau a titularului de drepturi;
    b) de a acorda licenţe pentru utilizările necomerciale ale oricăror drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere şi de alte obiecte protejate;
    c) de a revoca mandatul de gestiune sau de a retrage organismului de gestiune colectivă, la alegere, orice drepturi, categorii de drepturi, tipuri de opere sau alte obiecte protejate, cu un preaviz rezonabil care nu trebuie să depăşească 6 luni;
    d) de a încasa remuneraţiile ce i se cuvin pentru actele de exploatare care s-au produs înainte de intrarea în vigoare a revocării sau restrângerii mandatului de gestiune.

    (5) Organismele de gestiune colectivă nu pot restrânge exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (4) prin impunerea condiţiei ca gestiunea drepturilor, categoriilor de drepturi sau tipurilor de opere sau de alte obiecte protejate, care fac obiectul revocării sau al retragerii, să fie încredinţate unui alt organism de gestiune colectivă.
    (6) În cazul în care autorizează un organism de gestiune colectivă, autorii sau titularii de drepturi îşi dau acordul, în formă scrisă, pentru fiecare drept, categorie de drepturi sau tip de opere şi alte obiecte protejate.
    (7) Autorii sau titularii de drepturi care nu sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă, dar care au o legătură juridică directă cu acesta, prin lege, cesiune, licenţă sau printr-un alt tip de contract decât cel de mandat, au următoarele drepturi:
    a) de a comunica, inclusiv prin mijloace electronice, cu organismul de gestiune colectivă, în scopul exercitării drepturilor din a căror exploatare este îndreptăţit să primească remuneraţii;
    b) de a fi informaţi cu privire la operele, tipurile de opere sau alte obiecte protejate, drepturile pe care acesta le gestionează în mod direct sau prin acorduri de reprezentare şi teritoriile acoperite;
    c) de a primi răspuns în scris, motivat şi în cel mai scurt timp posibil, la plângerile formulate, referitoare la autorizaţia de gestionare a drepturilor şi revocarea sau retragerea acestora, colectarea, repartizarea şi plata remuneraţiilor, reţinerile aplicate inclusiv în cazul drepturilor online asupra operelor muzicale, conform procedurilor instituite la nivelul organismului de gestiune colectivă.

    (8) Organismul de gestiune colectivă informează autorii sau titularii de drepturi în privinţa drepturilor prevăzute la alin. (4) şi (7), precum şi în privinţa condiţiilor aferente dreptului prevăzut la alin. (4) lit. b), înainte de a obţine acordul acestora pentru gestionarea oricărui drept, a oricărei categorii de drepturi sau a oricărui tip de opere şi de alte obiecte protejate.

    ART. 145
    (1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:
    a) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată;
    b) dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 18 alin. (2);
    c) dreptul de suită;
    d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;
    e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice;
    f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora;
    g) dreptul de retransmitere prin cablu;
    h) dreptul la compensaţie echitabilă pentru operele orfane;
    i) dreptul de licenţiere multiteritorială online a utilizărilor operelor muzicale.

    (2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu leau acordat mandat.

    ART. 146
    (1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:
    a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;
    b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia operelor muzicale, şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;
    c) dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 145 alin. (1) lit. b);
    d) dreptul de radiodifuzare a operelor şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;
    e) dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 119 alin. (1).

    (2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care leau acordat mandat şi elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 162 lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licenţă. Organismele de gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, accesul prin mijloace electronice la repertoriul de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 153 alin. (2), precum şi la lista titularilor de drepturi de autor şi de drepturi conexe, români şi străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea şi controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii.
    (3) Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creaţie intelectuală, numai în baza documentelor care certifică existenţa mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepţia cazurilor de gestiune colectivă obligatorie.

    ART. 147
    Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepţia celor prevăzute la art. 145 şi 146, pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi.

    ART. 148
    În negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege, existenţa organismelor de gestiune colectivă nu îi împiedică pe titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentaţi.

    ART. 149
    (1) Autorii sau titularii de drepturi pot încredinţa, prin contract, gestiunea drepturilor lor unor entităţi de gestiune independente.
    (2) Entităţile de gestiune independente sunt persoane juridice cu scop lucrativ, ce funcţionează potrivit reglementărilor legale privind societăţile şi al căror obiect de activitate unic sau principal ori unul dintre obiectele de activitate principale îl reprezintă gestionarea drepturilor de autor sau drepturilor conexe.
    (3) Entităţile de gestiune independente nu pot fi deţinute sau controlate, direct sau indirect, total sau parţial, de autori sau titularii de drepturi şi nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor şi drepturi conexe ori utilizarea acestora.
    (4) Entităţile de gestiune independente au obligaţia ca în termen de 15 zile de la înfiinţare să informeze Oficiul Român pentru Drepturile de Autor asupra acestui lucru, în vederea luării în evidenţă.
    (5) Producătorii de opere audiovizuale, producătorii de înregistrări sonore şi audiovizuale, organismele de radiodifuziune şi televiziune, editorii, managerii sau impresarii nu pot funcţiona sau acţiona ca entităţi de gestiune independente.
    (6) Entităţile de gestiune independente pot încheia contracte de reprezentare cu autorii sau titularii de drepturi de autor sau drepturi conexe, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
    (7) Entităţile de gestiune independente sunt autorizate să reprezinte autorii sau titularii de drepturi în relaţia cu organismele de gestiune colectivă, pe baza contractelor prevăzute la alin. (6) şi în limitele impuse de prezenta lege.
    (8) Entităţile de gestiune independente au următoarele obligaţii:
    a) să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să le plătească autorilor sau titularilor de drepturi, potrivit prevederilor contractuale;
    b) să furnizeze informaţii autorilor sau titularilor cu privire la gestionarea drepturilor acestora;
    c) să furnizeze informaţii organismelor de gestiune colectivă şi altor entităţi de gestiune colectivă, la solicitarea acestora, cu privire la repertoriul gestionat;
    d) să acorde licenţe pentru utilizarea drepturilor online asupra operelor muzicale, în limita repertoriului gestionat;
    e) să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o dare de seamă anuală în formatul stabilit prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor;
    f) să întocmească un raport anual privind numărul, modalitatea şi termenul de soluţionare a plângerilor, pe care îl publică pe pagina proprie de internet;
    g) să asigure autorilor sau titularilor de drepturi şi autorităţilor cu atribuţii de control şi supraveghere accesul la informaţiile privind orice aspect al activităţii de colectare a sumelor datorate de utilizatori şi de plată a acestora către autori sau titularii de drepturi;
    h) să acorde asistenţă de specialitate autorilor sau titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale, în limita obiectului de activitate, la cererea acestora.

    (9) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (8).

    SECŢIUNEA a II-a
    Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe
    ART. 150
    (1) Organismele de gestiune colectivă sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, având drept obiect de activitate, unic sau principal, gestiunea drepturilor de autor sau drepturilor conexe dreptului de autor, categoriilor de drepturi, tipurilor de opere sau de alte obiecte protejate, care le este încredinţată de către mai mulţi autori sau titulari de drepturi de autor, în beneficiul colectiv al acestora.
    (2) Organismele de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de activitate utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă, în exercitarea mandatului, în condiţiile prezentei legi; organismelor de gestiune colectivă nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor şi drepturi conexe ori utilizarea acestora.
    (3) În sensul alin. (1), gestiunea colectivă a drepturilor, categoriilor de drepturi, tipurilor de opere sau de alte obiecte protejate include acordarea de licenţe, monitorizarea utilizării drepturilor sau tipurilor de opere gestionate, asigurarea respectării acestor drepturi, colectarea, repartizarea şi plata sumelor cuvenite autorilor sau titularilor de drepturi de autor sau de drepturi conexe, provenite din remuneraţiile plătite pentru exploatarea drepturilor gestionate sau din investirea veniturilor obţinute din drepturi.

    ART. 151
    (1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, şi funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor prezentei legi.
    (2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.
    (3) Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creaţie, precum şi pentru gestionarea de drepturi aparţinând unor categorii distincte de titulari.

    ART. 152
    Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să comunice publicului, prin mijloace de informare în masă, următoarele date:
    a) categoriile de titulari de drepturi pe care îi reprezintă;
    b) drepturile patrimoniale pe care le gestionează;
    c) categoriile de utilizatori şi categoriile de persoane fizice şi juridice care au obligaţii de plată a remuneraţiilor compensatorii pentru copia privată către titularii de drepturi;
    d) actele normative în temeiul cărora funcţionează şi colectează remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi;
    e) modalităţile de colectare şi persoanele responsabile de această activitate, pe plan local şi central;
    f) programul de lucru.


    ART. 153
    (1) Avizul prevăzut la art. 151 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România, care:
    a) urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi;
    b) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor repertoriul de opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme şi videograme, aparţinând propriilor membri şi pe care îl gestionează, precum şi contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine;
    c) au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege;
    d) au capacitate economică de gestionare colectivă şi dispun de mijloacele umane şi materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al ţării;
    e) permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţează şi care doresc să le încredinţeze un mandat.

    (2) Repertoriul menţionat la alin. (1) lit. b) se depune în regim de bază de date, protejat potrivit legii, în format scris şi electronic, stabilit prin decizie a directorului general, şi conţine cel puţin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a artiştilor interpreţi şi executanţi, a fonogramelor sau videogramelor.
    (3) Avizul de constituire şi funcţionare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă.

    ART. 154
    (1) Toţi membrii organismului de gestiune colectivă au dreptul de a participa şi dreptul de a vota în cadrul adunării generale a membrilor.
    (2) Convocarea adunării generale se face cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării, prin publicarea informaţiilor privind data, locul şi ordinea de zi, atât pe pagina de internet, cât şi prin orice alt mijloc de comunicare în masă, inclusiv electronic.
    (3) În cazul în care la data stabilită pentru adunarea generală nu se întruneşte cvorumul statutar, adunarea generală se va reconvoca în termen de cel mult 15 zile. Hotărârile adunării generale reconvocate se vor lua cu majoritatea simplă a membrilor care şi-au exprimat votul.
    (4) Adunarea generală decide cel puţin în privinţa următoarelor aspecte:
    a) politica generală de repartizare a sumelor datorate autorilor sau titularilor de drepturi;
    b) politica generală privind utilizarea sumelor care nu pot fi repartizate;
    c) politica generală de investiţii, în ceea ce priveşte veniturile provenite din drepturi şi orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi;
    d) politica generală privind reţinerile din veniturile provenite din drepturi şi din orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi;
    e) politica de gestiune a riscurilor;
    f) aprobarea oricărei achiziţii, vânzări sau ipotecări a unor bunuri imobile;
    g) aprobarea fuziunilor şi a alianţelor, a înfiinţării de filiale, a achiziţiilor de alte entităţi ori de părţi sociale sau drepturi în alte entităţi;
    h) aprobarea propunerilor de contractare de împrumuturi, de acordare de împrumuturi sau de constituire de garanţii pentru împrumuturi;
    i) aprobarea dării de seamă anuale;
    j) aprobarea salariilor sau plăţilor cuvenite directorului general, membrilor consiliului director şi membrilor comisiilor interne.

    (5) Adunarea generală poate delega organului care exercită funcţia de supraveghere, prin hotărâre, competenţele prevăzute la alin. (4) lit. e)-h).

    ART. 155
    (1) Organismul de gestiune colectivă are obligaţia de a asigura posibilitatea participării şi exprimării votului pentru toţi membrii săi în cadrul adunării generale.
    (2) Fiecare membru al organismului de gestiune colectivă are dreptul de a desemna, printr-o împuternicire, o altă persoană sau entitate, pentru a participa şi vota în numele său, în cadrul adunării generale, cu condiţia ca această desemnare să nu conducă la un conflict de interese.
    (3) Condiţiile de participare şi instrucţiunile de exercitare a votului sunt prevăzute expres în împuternicire, aceasta fiind valabilă pentru o singură adunare generală.
    (4) În cadrul adunării generale, reprezentantul se bucură de aceleaşi drepturi pe care le-ar avea membrul care l-a desemnat.

    ART. 156
    (1) Darea de seamă anuală se întocmeşte în maximum 8 luni de la sfârşitul exerciţiului financiar din anul precedent.
    (2) Darea de seamă anuală se publică pe pagina proprie de internet a organismului de gestiune colectivă, unde rămâne la dispoziţia publicului minimum 5 ani, şi conţine cel puţin următoarele informaţii:
    a) bilanţul contabil, contul de venituri şi cheltuieli şi o situaţie a fluxurilor de trezorerie;
    b) un raport al activităţilor din exerciţiul financiar;
    c) informaţii privind refuzurile de acordare a licenţelor, conform dispoziţiilor art. 162 lit. b);
    d) lista organelor de conducere centrale şi locale, componenţa comisiilor interne şi lista reprezentanţilor locali;
    e) informaţii privind valoarea totală a sumelor plătite directorului general, membrilor consiliului director, precum şi ale membrilor comisiilor interne, precum şi alte beneficii acordate acestora;
    f) informaţiile privind remuneraţiile colectate, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări;
    g) informaţii financiare privind comisionul reţinut autorilor sau titularilor de drepturi pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea, repartizarea şi plata remuneraţiilor, care să conţină cel puţin date cu privire la costurile reale, defalcate pe categorii de drepturi gestionate, şi acolo unde costurile sunt indirecte şi nu pot fi atribuite uneia sau mai multor categorii de drepturi, justificări cu privire la acestea, inclusiv veniturile provenite din investirea, plasamentele şi depozitele bancare ale comisionului;
    h) informaţii financiare privind suma totală repartizată şi suma totală plătită autorilor sau titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizare, inclusiv datele la care au fost efectuate plăţile, cu defalcarea acestora pe perioade de colectare/repartiţie;
    i) informaţii financiare privind suma totală colectată şi nerepartizată, precum şi cu privire la suma totală repartizată şi neplătită titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizare, cu indicarea perioadelor în care au fost colectate aceste sume, a motivelor întârzierilor şi a modului de evidenţiere a sumelor;
    j) informaţii financiare privind sumele ce nu pot fi repartizate, precum şi modul utilizării acestora;
    k) informaţii financiare privind sumele primite de la alte organisme de gestiune colectivă cu care se află în raporturi juridice prevăzute de prezenta lege, precum şi comisioanele de gestiune şi alte reţineri din aceste sume, defalcate pe categorii de drepturi, pe tipuri de utilizări şi pe organisme de gestiune colectivă;
    l) informaţii financiare privind sumele colectate, repartizate şi plătite altor organisme de gestiune colectivă cu care se află în raporturi juridice prevăzute de prezenta lege, precum şi comisioanele de gestiune şi alte reţineri din aceste sume, defalcate pe categorii de drepturi, pe tipuri de utilizări şi pe organisme de gestiune colectivă, cu indicarea perioadei de colectare/repartiţie;
    m) informaţii financiare privind sumele colectate, repartizate şi plătite în mod direct autorilor sau titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi, pe tipuri de utilizări, cu indicarea perioadei de colectare/repartiţie;
    n) un raport special, dacă este cazul, cu privire la sumele reţinute în scopul prestării de servicii sociale, culturale şi educaţionale, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări, precum şi modalitatea de utilizare a acestora.

    (3) Sumele prevăzute la alin. (2) referitoare la comision şi alte reţineri se prezintă atât ca valoare, cât şi ca procent, comparativ cu remuneraţiile colectate în exerciţiul financiar în cauză, defalcate pe categorii de drepturi.
    (4) Informaţiile contabile şi financiare prezentate în darea de seamă se verifică de organul care îndeplineşte funcţia de supraveghere, cu cel puţin 30 de zile înaintea desfăşurării adunării generale anuale, iar raportul întocmit, inclusiv rezervele exprimate în acesta, se reproduc integral în darea de seamă.

    ART. 157
    (1) Statutul organismului de gestiune colectivă cuprinde cel puţin dispoziţii cu privire la:
    a) condiţiile de aderare şi cazurile de refuz privind acordarea calităţii de membru;
    b) condiţiile în care se realizează gestionarea drepturilor autorilor sau titularilor drepturilor de autor, pe baza principiului egalităţii de tratament;
    c) modalitatea de revocare a mandatului de gestiune, de retragere a oricăror drepturi, categorii de drepturi, tipuri de opere sau de alte obiecte protejate, precum şi data intrării în vigoare a revocării sau a retragerii;
    d) drepturile şi obligaţiile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivă;
    e) modalitatea de stabilire şi de achitare a taxei de aderare şi a cotizaţiilor, în cazul în care acestea sunt prevăzute în sarcina membrilor;
    f) modalitatea de stabilire a sumelor ce urmează a fi repartizate membrilor şi regulile aplicabile repartizării remuneraţiilor colectate, proporţional cu utilizarea reală a repertoriului autorului sau titularului de drepturi, precum şi cele aplicabile drepturilor colectate pentru care nu se poate stabili utilizarea reală;
    g) nivelul minim de la care se poate face plata în cazul în care sumele repartizate sunt mai mici decât costurile gestiunii;
    h) reguli privind regimul sumelor care nu au putut fi repartizate sau care nu au fost revendicate;
    i) reguli privind modalitatea de stabilire a metodologiilor ce urmează a fi negociate cu utilizatorii, inclusiv reprezentarea în cadrul negocierilor;
    j) modalităţile de stabilire a comisionului datorat de autori sau titularii de drepturi, pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcţionării;
    k) modalităţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de către membri;
    l) regulile generale privind utilizarea veniturilor provenite din drepturi şi a veniturilor derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi;
    m) prevederi referitoare la exercitarea funcţiei de supraveghere;
    n) prevederi referitoare la numirea şi eliberarea din funcţie a organelor de conducere.

    (2) Orice propunere de modificare a statutului se supune avizării Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu două luni înainte de adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cadrul căreia modificarea urmează să fie supusă aprobării.
    (3) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor eliberează avizul prevăzut la alin. (2) în termen de 10 zile lucrătoare de la solicitare. În cazul în care avizul este negativ, acesta trebuie motivat.
    (4) În termen de 10 zile de la data desfăşurării adunării generale în cadrul căreia modificarea a fost aprobată, organismul de gestiune colectivă are obligaţia de a depune modificarea statutului, avizul şi hotărârea adunării generale la instanţa judecătorească, în vederea înregistrării modificării.
    (5) Hotărârile judecătoreşti definitive privind înregistrarea modificărilor la statut se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în termen de 5 zile de la data comunicării.
    (6) Orice modificare a statutului efectuată şi înregistrată la instanţa judecătorească fără avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor este nulă de drept.

    ART. 158
    (1) Mandatul de gestiune colectivă este acordat direct, prin contract scris, de către autor sau titularul de drepturi de autor sau drepturi conexe.
    (2) Exercitarea gestiunii colective încredinţate prin contractul de mandat nu poate restrânge în niciun fel drepturile patrimoniale ale autorului sau titularului de drepturi.
    (3) Poate fi membru al unui organism de gestiune colectivă autorul, titularul de drepturi de autor, o entitate de gestiune independentă sau alte organisme de gestiune colectivă şi asociaţii de autori sau titulari de drepturi, care îndeplinesc condiţiile de aderare prevăzute în statut.
    (4) Organismul respectiv este obligat să accepte gestionarea acestor drepturi pe baza gestiunii colective în limita obiectului său de activitate.
    (5) Organismul de gestiune colectivă poate refuza acordarea calităţii de membru în cazul în care titularul:
    a) nu face dovada drepturilor pretinse;
    b) nu depune repertoriul de opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme, videograme şi alte obiecte protejate;
    c) nu indică ce drepturi patrimoniale, tipuri de opere sau alte obiecte protejate alege să îi fie gestionate de organismul de gestiune colectivă;
    d) este membru al altui organism de gestiune colectivă pentru aceleaşi drepturi asupra aceloraşi opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme, videograme şi alte obiecte protejate pentru care solicită gestionarea;
    e) a pierdut anterior calitatea de membru al organismului de gestiune colectivă prin excludere;
    f) a fost condamnat, printr-o decizie rămasă definitivă, la pedeapsa cu amendă penală sau cu închisoarea, pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia din domeniul proprietăţii intelectuale.

    (6) În cazul în care situaţia prevăzută la alin. (5) lit. f) intervine ulterior aderării, organismul de gestiune colectivă poate hotărî asupra menţinerii sau încetării calităţii de membru.
    (7) Statutul organismelor de gestiune colectivă poate cuprinde şi alte motive de refuz al acordării calităţii de membru, cu condiţia ca acestea să fie obiective, transparente şi nediscriminatorii. Refuzul acordării calităţii de membru se motivează în scris.
    (8) Calitatea de membru al unui organism de gestiune colectivă nu se moşteneşte.

    ART. 159
    (1) În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un autor sau un titular de drepturi de autor nu este asociat la niciun organism de gestiune colectivă, competenţa revine organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membri, desemnat ca atare de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin decizia directorului general.
    (2) În cazul în care sumele datorate autorilor sau titularilor de drepturi nu pot fi repartizate, deoarece nu au putut fi identificaţi sau localizaţi, iar excepţia de la acest termen nu se aplică, aceste sume se înscriu separat în conturile organismului de gestiune colectivă.
    (3) Revendicarea sumelor prevăzute la alin. (2) de către autori sau titularii de drepturi se poate face în termen de 3 ani de la data notificării.
    (4) Notificarea sumelor nerepartizate sau nerevendicate se face în scris şi electronic, inclusiv pe pagina proprie de internet a organismului de gestiune colectivă, în termen de 3 luni de la încheierea exerciţiului financiar în care au fost colectate, şi va conţine următoarele informaţii, dacă sunt cunoscute:
    a) titlul operei sau al obiectului protejat;
    b) elementele de identificare a artiştilor interpreţi şi executanţi, a fonogramelor sau a videogramelor;
    c) numele editorului sau al producătorului respectiv;
    d) orice alte informaţii care ar putea facilita identificarea titularului de drepturi.

    (5) Pentru identificarea şi localizarea autorilor sau titularilor de drepturi, în termen de 3 luni de la data efectuării repartiţiei, organismul de gestiune colectivă pune informaţii privind operele şi alte obiecte protejate la dispoziţia:
    a) membrilor pe care îi reprezintă sau a entităţilor care reprezintă titulari de drepturi;
    b) organismelor de gestiune colectivă din domeniul respectiv, precum şi celor cu care a încheiat acorduri de reprezentare, după caz;
    c) publicului, pe pagina proprie de internet.

    (6) Pentru identificarea şi localizarea autorilor sau titularilor de drepturi, organismul de gestiune colectivă are obligaţia să verifice toate evidenţele la care are acces.

    ART. 160
    (1) Drepturile, obligaţiile, responsabilităţile şi incompatibilităţile directorului general, ale membrilor consiliului director şi ale membrilor celorlalte comisii care funcţionează în cadrul organismului de gestiune colectivă se stabilesc prin statut. Directorul general este membru al consiliului director şi prezidează şedinţele acestuia.
    (2) Membrii organismului de gestiune colectivă nu au dreptul la remuneraţii pentru funcţiile deţinute, altele decât cele prevăzute la alin. (1).
    (3) Directorul general şi membrii consiliului director au obligaţia să completeze şi să prezinte adunării generale o declaraţie individuală anuală, cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal, care să conţină următoarele informaţii:
    a) orice interese avute în organismul de gestiune colectivă;
    b) orice sumă primită de la organismul de gestiune colectivă pe durata exerciţiului financiar anterior, inclusiv sub formă de salarii, plăţi compensatorii sau alte beneficii de natură pecuniară şi nepecuniară;
    c) orice sumă primită din partea organismului de gestiune colectivă pe durata exerciţiului financiar anterior, în calitate de autor sau titular de drepturi;
    d) orice conflict existent sau potenţial între interesele personale şi cele ale organismului de gestiune colectivă sau dintre obligaţiile faţă de organismul de gestiune colectivă şi îndatoririle faţă de altă persoană fizică sau juridică.

    (4) Directorul general nu poate deţine alte funcţii, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:
    a) în cadrul altui organism de gestiune colectivă;
    b) în cadrul unei entităţi de gestiune independentă;
    c) în calitate de membru al unui grup de interes economic cu activitate în domeniul de gestiune al organismului de gestiune.

    (5) Declaraţia prevăzută la alin. (3) se depune la adunarea generală şi se înscrie într-un registru special.
    (6) Formatul declaraţiei prevăzute la alin. (3) se stabileşte prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

    ART. 161
    (1) În scopul supravegherii şi monitorizării permanente a activităţii desfăşurate de organismul de gestiune colectivă, de directorul general şi de consiliul director, la nivelul fiecărui organism de gestiune colectivă funcţionează un organ cu funcţie de supraveghere, format dintr-un număr impar de membri.
    (2) În cadrul organului de supraveghere, reprezentarea diverselor categorii de membri ai organismului de gestiune colectivă trebuie să fie echitabilă şi echilibrată.
    (3) Fiecare membru al organului de supraveghere are obligaţia completării declaraţiei prevăzute la art. 160 alin. (3), în termen de 10 zile de la numire.
    (4) Organul de supraveghere se întruneşte periodic şi are cel puţin următoarele atribuţii:
    a) exercitarea atribuţiilor ce i-au fost delegate de adunarea generală, conform art. 154 alin. (5);
    b) monitorizarea activităţii şi a îndeplinirii obligaţiilor de către directorul general şi consiliul director, inclusiv punerea în aplicare a hotărârilor adunării generale, în special a politicilor prevăzute la art. 154 alin. (4) lit. d);
    c) orice alte atribuţii prevăzute prin statut.

    (5) Organul de supraveghere întocmeşte un raport anual asupra activităţii sale, îl prezintă adunării generale şi îl comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

    SECŢIUNEA a III-a
    Funcţionarea organismelor de gestiune colectivă
    ART. 162
    Organismele de gestiune colectivă au următoarele drepturi şi obligaţii:
    a) să acţioneze în interesul membrilor pe care îi reprezintă şi să nu impună acestora obligaţii care nu sunt necesare în mod obiectiv pentru protecţia drepturilor şi a intereselor lor sau pentru gestionarea eficientă a drepturilor acestora;
    b) să acorde autorizaţii neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraţii. Organismele de gestiune colectivă răspund în termen de maximum 10 zile la cererea acestora, indicând orice alte informaţii necesare acordării licenţei. În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu intenţionează să acorde licenţa neexclusivă pentru un anumit serviciu, va motiva refuzul în scris;
    c) să elaboreze metodologii pentru domeniile de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul în care modul de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către autorii sau titularii de drepturi;
    d) să încheie, în numele membrilor care le-au acordat mandat sau pe baza convenţiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, cu utilizatorii care desfăşoară activităţi de comunicare publică, cu organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu distribuitorii de servicii de programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat;
    e) să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să depună toate diligenţele necesare pentru repartizarea şi plata acestora, în cel mai scurt timp, către membrii săi sau către alte organisme de gestiune colectivă, inclusiv în temeiul acordurilor de reprezentare, potrivit prevederilor din statut;
    f) să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora să furnizeze, în format scris şi electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informaţiile şi documentele solicitate pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor, precum şi informaţii privind operele utilizate, ştampilate şi semnate de reprezentantul legal;
    g) să asigure tratament egal membrilor, inclusiv autorilor sau titularilor de drepturi ale căror drepturi le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, în privinţa comisionului de gestiune şi a regulilor privind colectarea, repartizarea şi plata remuneraţiilor;
    h) să actualizeze în permanenţă bazele de date conţinând lista de membri şi repertoriile acestora;
    i) să asigure accesul propriilor membri, fără discriminare, la informaţiile privind orice aspect al activităţii de colectare a sumelor datorate de utilizatori şi de repartizare a acestora;
    j) să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatului special primit de la membrii săi, în limita obiectului de activitate;
    k) să asigure autorităţilor cu atribuţii de control şi supraveghere accesul la informaţiile privind activitatea de colectare şi repartizare a remuneraţiilor;
    l) să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectivă în raporturile cu membrii săi, autorităţile publice şi utilizatorii;
    m) să asigure corespondenţa cu membrii, utilizatorii şi cu organismele de gestiune colectivă cu care are încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice;
    n) să protejeze interesele membrilor, în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor cuvenite, ca urmare a utilizării repertoriului acestora, în afara teritoriului României, prin încheierea de acorduri de reprezentare, în formă scrisă, cu organismele similare din străinătate;
    o) să acorde asistenţă de specialitate membrilor săi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale, în limita obiectului de activitate;
    p) să prezinte în sistemul informatic pe care îl deţin date şi informaţii actuale, corecte şi complete în vederea organizării evidenţei şi a simplificării plăţii remuneraţiilor provenind din dreptul de autor şi drepturile conexe de către utilizatori, precum şi a repartiţiei remuneraţiilor colectate. Informaţiile existente în sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă sunt stabilite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor;
    q) să răspundă în scris, în cel mai scurt timp posibil, plângerilor, în special în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor, revocarea mandatului sau retragerea drepturilor, condiţiile de aderare, colectarea sumelor datorate autorilor sau titularilor de drepturi, reţinerile şi repartizarea acestora;
    r) să păstreze separat în conturile sale veniturile provenite din drepturi sau derivate din investirea acestor drepturi, precum şi orice active proprii pe care le-ar putea deţine acesta şi orice venituri care provin din aceste active, din comisioanele de gestiune sau din alte activităţi;
    s) să încheie contracte sau acorduri de reprezentare, prin care mandatează un alt organism de gestiune colectivă să gestioneze drepturile pe care le reprezintă.


    ART. 163
    (1) În vederea iniţierii procedurilor de negociere a metodologiilor, organismele de gestiune colectivă, utilizatorii sau structurile asociative ale utilizatorilor prevăzuţi la alin. (3) lit. b) şi c) trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoţită de lista părţilor propuse pentru negociere şi elementele de identificare ale acestora, metodologiile propuse a fi negociate, precum şi dovada notificării acestora în vederea negocierii. Nedepunerea listei sau depunerea unei liste incomplete, precum şi lipsa dovezii notificării atrag respingerea cererii de iniţiere a procedurilor de negociere.
    (2) Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 15 zile de la primirea cererii de iniţiere a procedurilor de negociere. Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala entităţii solicitante.
    (3) Comisia de negociere a metodologiilor este constituită din:
    a) câte un reprezentant al fiecărui organism de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte un domeniu de creaţie şi pentru o categorie de drepturi;
    b) câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor, la nivel naţional, şi câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri, cu condiţia ca acestea să fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe propria răspundere. Instituţiile publice, inclusiv societăţile publice de radiodifuziune şi de televiziune, care fac parte din comisia de negociere, sunt exceptate de la declararea cifrei de afaceri;
    c) câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel local sau, în lipsa acestora, a reprezentanţilor a 2 utilizatori locali notificaţi de organismele de gestiune colectivă şi care depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor acordul de participare în respectiva comisie.

    (4) În funcţie de propunerea primită în vederea emiterii deciziei de constituire a comisiei de negociere, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate convoca şi desemna în comisia de negociere orice entitate care are un interes legitim.
    (5) Decizia de desemnare a comisiei de negociere se comunică părţilor prin scrisoare recomandată, împreună cu propunerea de metodologii depusă de entitatea solicitantă.

    ART. 164
    (1) Metodologia se negociază de către organismele de gestiune colectivă cu reprezentanţii prevăzuţi la art. 163 alin. (3) lit. b) şi c), ţinându-se seama de următoarele criterii principale:
    a) categoria titularilor de drepturi, tipurile de opere şi alte obiecte protejate şi domeniul pentru care se poartă negocierea;
    b) categoria de utilizatori pe care îi reprezintă la negocieri structurile asociative sau ceilalţi utilizatori desemnaţi să negocieze;
    c) repertoriul gestionat de organismul de gestiune colectivă, pentru membrii proprii, precum şi pentru membrii altor organisme străine similare, în baza contractelor de reciprocitate;
    d) proporţia utilizării repertoriului gestionat de un organism de gestiune colectivă;
    e) proporţia utilizărilor pentru care utilizatorul a îndeplinit obligaţiile de plată prin contracte directe cu titularii de drepturi;
    f) veniturile obţinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul pentru a cărui utilizare se negociază metodologiile;
    g) practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori şi organismele de gestiune colectivă.

    (2) Organismele de gestiune colectivă pot solicita în negocieri, de la aceeaşi categorie de utilizatori, fie remuneraţii forfetare, fie remuneraţii procentuale stabilite ca parte procentuală din veniturile obţinute de fiecare utilizator prin activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul sau, în lipsa veniturilor, din cheltuielile ocazionate de utilizare. Pentru activitatea de radiodifuzare, organismele de gestiune colectivă pot solicita numai remuneraţii procentuale, diferenţiate prin directă proporţionalitate cu ponderea utilizării de către fiecare utilizator - organism de televiziune sau de radiodifuziune a repertoriului gestionat colectiv în această activitate.
    (3) Remuneraţiile prevăzute la alin. (2) trebuie să fie rezonabile în raport cu valoarea economică şi ponderea utilizării drepturilor în cauză, ţinând seama de caracteristicile şi de sfera de utilizare a operelor şi a altor obiecte protejate, precum şi de valoarea economică a serviciului prestat de organismul de gestiune colectivă. Organismele de gestiune colectivă şi utilizatorii motivează modul de stabilire a acestor remuneraţii.
    (4) Remuneraţiile forfetare sau procentuale prevăzute la alin. (2) pot fi solicitate numai dacă şi în măsura în care sunt utilizate opere pentru care drepturile de autor sau drepturile conexe protejate se află în termenele de protecţie prevăzute de lege.
    (5) În cazul în care gestiunea colectivă este obligatorie conform prevederilor art. 145, metodologiile se negociază fără a se ţine seama de criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi e), repertoriile fiind considerate repertorii extinse.

    ART. 165
    (1) În cazul în care părţile nu pot stabili metodologii prin negociere, acestea pot recurge la mediere.
    (2) Negocierea metodologiilor se desfăşoară conform programului stabilit între cele două părţi, pe o durată de maximum 60 de zile de la data constituirii comisiei.
    (3) Înţelegerea părţilor cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Protocolul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala entităţii care a iniţiat procedura de negociere, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 10 zile de la data depunerii.
    (4) Pot face obiectul unei medieri litigiile care privesc un organism de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor opere muzicale, cum ar fi:
    a) litigii cu un furnizor de servicii muzicale online existent sau potenţial referitoare la dispoziţiile art. 173 alin. (4), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a)-c) şi e) şi alin. (3);
    b) litigii cu unul sau mai mulţi titulari de drepturi referitoare la dispoziţiile art. 173 alin. (4) şi art. 174-178;
    c) litigii cu un alt organism de gestiune colectivă referitoare la dispoziţiile art. 174-177.

    (5) În termen de 30 de zile de la finalizarea procedurii de mediere, părţile au obligaţia notificării Oficiului Român pentru Drepturile de Autor asupra rezultatului obţinut, cu respectarea regulilor aplicabile notificării actelor juridice.
    (6) În cazul în care părţile nu au convenit asupra metodologiei prin negociere sau mediere, pot să se adreseze, în termen de 15 zile de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) sau (5), instanţei judecătoreşti.
    (7) Hotărârea definitivă cu privire la metodologii se comunică părţilor, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general emisă în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi nu se pot acorda reduceri la plata remuneraţiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate.
    (8) Metodologiile negociate sau stabilite conform prevederilor alin. (2)-(6) nu sunt opozabile utilizatorilor care la data declanşării procedurii de negociere a metodologiilor se află în curs de negociere directă a unui contract de licenţă sau au încheiat deja aceste negocieri cu organismele de gestiune colectivă.
    (9) Metodologiile stabilite conform prevederilor alin. (3) sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi tuturor importatorilor şi fabricanţilor de suporturi şi aparate pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, conform art. 114.
    (10) Sunt interzise clauzele oricărui contract-licenţă neexclusivă şi ale oricărei metodologii publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, care încalcă regulile de concurenţă prevăzute de articolele 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în special cele care:
    a) stabilesc şi impun utilizatorilor remuneraţii inechitabile sau orice alte condiţii de tranzacţionare a licenţelor neexclusive inechitabile;
    b) aplică, în raporturile cu utilizatorii, remuneraţii inegale sau alte condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
    c) condiţionează încheierea contractelor-licenţă neexclusivă de acceptarea de către utilizatori a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu dispoziţiile legale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.


    ART. 166
    (1) Organismele de gestiune colectivă, utilizatorii sau structurile asociative ale utilizatorilor prevăzuţi la art. 163 alin. (3) lit. b) şi c) pot formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a tarifelor şi metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) În cazul negocierilor prevăzute la art. 114 alin. (4), oricare dintre părţi poate formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării acestora în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (3) Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii.

    ART. 167
    Remuneraţiile stabilite în sumă fixă se pot modifica anual, începând cu prima lună a anului următor celui în care s-au publicat metodologiile, de către organismele de gestiune colectivă, pe baza indicelui de inflaţie, stabilit la nivel naţional. Aceste modificări se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Modificările devin efective începând cu luna următoare publicării.

    ART. 168
    (1) Colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alţi plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează.
    (2) În situaţia în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie, organismele beneficiare stabilesc printr-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala acestora, următoarele:
    a) criteriile repartizării între organisme a remuneraţiei;
    b) organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, drept colector în domeniul respectiv;
    c) modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector.

    (3) În cazul prevăzut la alin. (2), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menţionat, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativităţii, prin decizie a directorului general.
    (4) Pentru situaţia prevăzută la alin. (3), colectorul unic desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu poate repartiza sumele colectate nici între organismele beneficiare, nici propriilor membri, decât după depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a unui protocol încheiat între organismele beneficiare prin care se stabilesc criteriile privind repartizarea sumelor colectate. Cheltuielile de colectare, în acest caz, se evidenţiază distinct şi trebuie să fie justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză.
    (5) La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate recurge la mediere sau se poate adresa instanţei judecătoreşti.
    (6) Sumele colectate de organismul de gestiune colectivă, în calitate de colector unic, potrivit prevederilor art. 115 alin. (1), art. 138 alin. (2)^*) şi ale alin. (1) şi (3) ale prezentului articol, se evidenţiază în conturi analitice distincte.
    ^*) Prin Decizia nr. 571/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2), devenit art. 138 alin. (2) prin renumerotare.

    (7) Organismul de gestiune colectivă, care este colector unic, are obligaţia să elibereze autorizarea prin licenţa neexclusivă, în forma scrisă, în numele tuturor organismelor de gestiune colectivă beneficiare, şi să asigure transparenţa activităţilor de colectare, precum şi a costurilor aferente în raporturile cu organismele de gestiune colectivă beneficiare. Acestea au obligaţia de a sprijini activitatea de colectare.
    (8) Prevederile art. 169 alin. (1) lit. c) se aplică în mod corespunzător şi organismelor de gestiune colectivă care sunt colectori unici.
    (9) Organismele de gestiune colectivă pot conveni printr-un protocol care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, desemnarea unui colector comun pe un domeniu de plătitori, privind remuneraţiile cuvenite categoriilor de titulari de drepturi reprezentate de acestea. De asemenea, organismele de gestiune colectivă pot înfiinţa, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, organisme comune de colectare pentru mai multe domenii, care să funcţioneze potrivit prevederilor legale referitoare la federaţiile de persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, precum şi potrivit prevederilor exprese privind organizarea şi funcţionarea organismelor de gestiune colectivă din prezenta lege.

    ART. 169
    (1) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli:
    a) deciziile privind metodele şi regulile de colectare a remuneraţiilor şi a altor sume de la utilizatori, cele de repartizare a acestora către autori sau titularii de drepturi, precum şi cele privind aspecte importante ale gestiunii colective se iau de membri, în cadrul adunării generale, potrivit statutului;
    b) remuneraţiile încasate de organismele de gestiune colectivă nu sunt şi nu pot fi asimilate veniturilor acestora;
    c) sumele rezultate din plasamentele remuneraţiilor nerevendicate şi nerepartizate, aflate în depozite bancare sau obţinute din alte operaţiuni efectuate în limita obiectului de activitate, precum şi cele obţinute cu titlu de despăgubiri, ca urmare a încălcării dreptului de autor ori drepturilor conexe se cuvin şi se repartizează titularilor de drepturi şi nu pot constitui venituri ale organismului de gestiune colectivă;
    d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează şi se plătesc membrilor săi, proporţional cu utilizarea repertoriului fiecăruia, în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la încheierea exerciţiului financiar în care au fost colectate, cu excepţia cazului în care aceste termene nu pot fi respectate din motive obiective, care ţin în special de raportările din partea utilizatorilor, de identificarea drepturilor, a titularilor de drepturi sau de stabilirea corespondenţelor dintre informaţiile privitoare la opere şi alte obiecte protejate, pe de o parte, şi titularii de drepturi, pe de alta, sau în cazul în care membrii săi sunt împiedicaţi de motivele prevăzute mai sus să respecte acest termen;
    e) nivelul minim de la care se poate face plata se prevede în statut;
    f) dispoziţia prevăzută la lit. e) se aplică inclusiv în relaţia dintre organismul de gestiune colectivă desemnat colector unic şi organismele beneficiare;
    g) în cazul contractelor de reprezentare, sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la încheierea exerciţiului financiar în care au fost colectate remuneraţiile, cu excepţia cazului în care organismul de gestiune colectivă este împiedicat să respecte acest termen din motive obiective, care ţin în special de raportările din partea utilizatorilor, de identificarea drepturilor sau a titularilor de drepturi;
    h) comisionul de gestiune reprezintă procentul reţinut autorilor sau titularilor de drepturi, din veniturile provenite din drepturi sau din orice venit derivat din investirea veniturilor provenite din drepturi, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea, repartizarea şi plata remuneraţiilor. Comisionul datorat de membri şi de titularii de drepturi care au o legătură directă cu organismul de gestiune colectivă se reţine la momentul efectuării repartiţiei şi nu poate depăşi 15% din sumele repartizate individual;
    i) comisionul reţinut de organismul de gestiune colectivă care este colector unic, cumulat cu comisionul reţinut propriilor membri de organismele de gestiune colectivă beneficiare, nu poate fi mai mare de 15% din sumele repartizate fiecăruia;
    j) comisionul reţinut de organismul de gestiune colectivă care este colector unic se reţine din sumele repartizate fiecărui organism de gestiune colectivă beneficiar la momentul efectuării plăţii;
    k) comisionul de gestiune se aplică pentru fiecare drept gestionat;
    l) comisioanele sunt stabilite pe bază contractuală în cazul drepturilor gestionate pe bază de mandat special, precum şi în cazul contractelor de reprezentare;
    m) organismele de gestiune colectivă pot decide ca revocarea sau retragerea mandatului de gestiune colectivă a drepturilor, categoriilor de drepturi sau tipuri de opere şi de alte obiecte protejate să intre în vigoare numai la sfârşitul exerciţiului financiar.

    (2) Organismele de gestiune colectivă păstrează separat în conturi:
    a) sumele colectate, evidenţiate în conturi analitice distincte pentru flecare sursă de colectare;
    b) orice venituri prevăzute în statut, inclusiv comisionul de gestiune, activele proprii, taxele de aderare, cotizaţiile, donaţiile, sponsorizările, dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea veniturilor, evidenţiate în conturi analitice distincte;
    c) sumele nerevendicate, evidenţiate şi păstrate, de către organismul reprezentativ, în conturi analitice distincte timp de 3 ani de la data notificării.

    (3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2) lit. c), sumele nerevendicate se utilizează conform prevederilor din statut.
    (4) Organismele de gestiune colectivă nu au dreptul de a utiliza veniturile provenite din drepturi sau orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi în alte scopuri decât repartizarea către autori sau titularii de drepturi, cu excepţia reţinerii comisioanelor de gestiune şi a serviciilor prevăzute la alin. (6).
    (5) În cazul în care un organism de gestiune colectivă investeşte veniturile provenite din drepturi sau orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi, acest lucru trebuie să se realizeze în interesul comun al membrilor săi, în conformitate cu politica prevăzută la art. 154 alin. (4) lit. c) şi e) şi cu respectarea următoarelor reguli:
    a) dacă există un potenţial conflict de interese, organismul de gestiune colectivă se asigură că investiţia se realizează exclusiv în interesul membrilor săi;
    b) activele se investesc într-un mod care să asigure siguranţa, calitatea, lichiditatea şi profitabilitatea portofoliului în întregul său;
    c) activele sunt diversificate în mod corespunzător, pentru a se evita dependenţa excesivă de un anumit activ şi acumulările de riscuri la nivelul întregului portofoliu.

    (6) În cazul în care, prin statut, se prevede posibilitatea ca un organism de gestiune colectivă să poată presta servicii sociale, culturale sau educaţionale finanţate prin intermediul reţinerilor din veniturile provenite din drepturi sau din orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi, aceste servicii se prestează pe baza unor criterii echitabile, în special în ceea ce priveşte accesul la aceste servicii şi amploarea lor.
    (7) Utilizatorii au obligaţia să furnizeze organismelor de gestiune colectivă în termenul şi în formatul convenit sau prestabilit informaţiile pertinente aflate la dispoziţia lor cu privire la utilizarea drepturilor reprezentate de organismul de gestiune colectivă, care sunt necesare pentru colectarea veniturilor provenite din drepturi şi pentru repartizarea şi plata către autori sau titularii de drepturi a sumelor datorate. Organismele de gestiune colectivă şi utilizatorii ţin seama, în măsura posibilului, de standardele facultative de la nivel de sector, cu privire la formatul în care trebuie puse la dispoziţie aceste informaţii.

    ART. 170
    (1) Orice membru are dreptul de a solicita, în nume personal sau prin reprezentant autorizat, informaţii detaliate şi documente privind sumele ce i-au fost repartizate în ultimele 12 luni, provenienţa, modul de calcul al drepturilor şi reţinerile aplicate, precum şi verificarea concordanţei acestor date cu prevederile regulamentului de repartizare.
    (2) Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să publice, pe pagina proprie de internet, cel puţin următoarele informaţii actualizate:
    a) statutul;
    b) lista membrilor, a organelor de conducere centrale şi locale, componenţa comisiilor interne şi lista responsabililor locali;
    c) metodologiile în baza cărora colectează remuneraţiile cuvenite membrilor, precum şi deciziile prin care organismul de gestiune colectivă a fost desemnat colector;
    d) denumirea colectorului unic, în cazul în care remuneraţiile sunt colectate prin intermediul acestuia;
    e) contractele standard de acordare a autorizaţiilor neexclusive;
    f) lista acordurilor de reprezentare încheiate cu alte organisme de gestiune colectivă, denumirea acestora, precum şi lista contractelor de reprezentare încheiate cu organismele similare din străinătate;
    g) modalităţile de colectare şi repartizare a sumelor datorate autorilor sau titularilor de drepturi, precum şi persoanele responsabile de această activitate, pe plan local şi central;
    h) procedurile de soluţionare a plângerilor şi situaţia litigiilor şi a medierilor;
    i) informaţii privind adunările generale desfăşurate în ultimii 5 ani, cum ar fi: data şi locul convocării, ordinea de zi şi hotărârile adoptate, după caz;
    j) darea de seamă anuală.

    (3) Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să pună la dispoziţia organismelor de gestiune colectivă cu care au încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice, cel puţin o dată pe an, la sfârşitul exerciţiului financiar, şi la cerere, ori de câte ori le este solicitat, cel puţin următoarele informaţii, pentru perioada la care se referă informaţiile:
    a) sumele repartizate, sumele plătite, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări pentru drepturile pe care le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, precum şi orice sume repartizate şi neplătite, pentru orice perioadă;
    b) comisionul de gestiune reţinut şi orice alte reţineri stabilite prin acordul de reprezentare.

    (4) Contractele de reprezentare încheiate de organismele similare din străinătate, prevăzute la alin. (2) lit. f), se încheie în formă scrisă, cu menţionarea modului de realizare a schimbului de informaţii privind repertoriul părţilor, a drepturilor gestionate, a duratei şi a modalităţilor de plată.
    (5) Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să pună la dispoziţia autorilor sau titularilor de drepturi cărora le-au repartizat venituri provenite din drepturi sau în beneficiul cărora au efectuat plăţi în perioada la care se referă informaţiile, cel puţin o dată pe an, prin orice mijloace, inclusiv electronice, la sfârşitul exerciţiului financiar, şi la cerere, ori de câte ori le este solicitat, cel puţin următoarele informaţii:
    a) orice date de contact pe care organismul de gestiune colectivă a fost autorizat de către autor sau titularul de drepturi să le utilizeze pentru identificarea şi localizarea sa;
    b) sumele repartizate membrului respectiv, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări;
    c) cuantumul sumelor plătite de organismul de gestiune colectivă membrului respectiv, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări;
    d) perioada în care au avut loc utilizările care corespund sumelor repartizate şi plătite membrului respectiv, cu excepţia cazurilor în care organismul de gestiune colectivă nu poate furniza aceste informaţii din raţiuni obiective, legate de raportările efectuate de către utilizatori;
    e) comisionul de gestiune reţinut, defalcat pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări;
    f) orice reţineri în scopul prestării de servicii sociale, culturale sau educaţionale;
    g) orice remuneraţii sau venituri provenite din drepturi repartizate autorului sau titularului de drepturi şi neplătite, pentru orice perioadă.

    (6) Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să pună la dispoziţia titularilor de drepturi nemembri, dar care au o legătură directă cu organismul de gestiune, precum şi a organismelor de gestiune colectivă cu care au încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice, cel puţin o dată pe an, la sfârşitul exerciţiului financiar, şi la cerere, ori de câte ori îi este solicitat, cel puţin următoarele informaţii:
    a) veniturile provenite din drepturi repartizate, sumele plătite de organismul de gestiune colectivă defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări pentru drepturile pe care le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, precum şi orice venituri provenite din drepturi repartizate pentru orice perioadă, care sunt neachitate;
    b) reţineri operate în contul comisioanelor de gestiune;
    c) orice reţineri în scopul prestării de servicii sociale, culturale sau educaţionale;
    d) informaţii privind orice licenţe acordate sau refuzate cu privire la opere şi alte obiecte protejate care fac obiectul acordului de reprezentare;
    e) hotărâri adoptate de adunarea generală a membrilor, în măsura în care aceste hotărâri sunt pertinente pentru gestiunea drepturilor în temeiul acordului de reprezentare.

    (7) Într-un interval de 30 de zile înainte de adunarea generală, orice membru are dreptul să consulte, la sediul organismului de gestiune colectivă sau prin mijloace electronice, cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal, următoarele:
    a) darea de seamă anuală;
    b) rapoartele anuale întocmite de directorul general, consiliul director, comisia permanentă specială privind accesul la informaţii, comisiile interne şi de organul de supraveghere;
    c) textul şi expunerile de motive ale fiecărui proiect de hotărâre ce urmează a fi supus aprobării adunării generale;
    d) salariile individuale ale angajaţilor;
    e) situaţia sumelor din conturile bancare, a plasamentelor şi a dobânzilor obţinute la închiderea ultimului exerciţiu financiar;
    f) situaţia privind categoriile de utilizatori, numărul notificărilor, numărul plătitorilor din fiecare categorie şi suma globală colectată de la fiecare categorie;
    g) situaţia litigiilor;
    h) orice tranzacţie sau eşalonare de plată a utilizatorilor aprobată de consiliul director;
    i) declaraţiile de incompatibilitate şi venituri.

    (8) Accesul la informaţiile prevăzute la alin. (7) se face pe bază de cerere scrisă şi cu limitarea accesului la datele personale ale angajaţilor organismului de gestiune colectivă.
    (9) În cadrul unui organism de gestiune colectivă funcţionează comisia permanentă specială privind accesul la informaţii, desemnată de adunarea generală, formată din 5 membri, care nu sunt angajaţi şi nu fac parte din organele de conducere sau de supraveghere.
    (10) Persoanele care consideră că li s-ar fi încălcat dreptul de acces la informaţiile solicitate pot sesiza, în termen de 3 zile, comisia prevăzută la alin. (9). Comisia este obligată să răspundă, în termen de 7 zile, atât celui care a formulat sesizarea, cât şi directorului general.
    (11) Comisia prevăzută la alin. (9) întocmeşte un raport anual asupra activităţii sale, pe care îl înaintează adunării generale şi Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
    (12) Organismul de gestiune colectivă pune cel puţin următoarele informaţii, prin mijloace electronice şi fără întârzieri nejustificate, la dispoziţia oricărui organism de gestiune colectivă în numele căruia gestionează drepturi în temeiul unui acord de reprezentare sau a oricărui titular de drepturi ori a oricărui utilizator:
    a) operele sau alte obiecte protejate pe care le reprezintă, drepturile pe care le gestionează în mod direct sau prin acorduri de reprezentare şi teritoriile acoperite;
    b) în cazul în care, din cauza domeniului activităţii desfăşurate de organismul de gestiune colectivă, astfel de opere sau alte obiecte protejate nu pot fi stabilite, tipurile de opere sau alte obiecte protejate pe care le reprezintă, drepturile pe care le gestionează şi teritoriile acoperite.


    ART. 171
    Entităţile de gestiune independente au obligaţia să pună la dispoziţia autorilor sau titularilor de drepturi cărora le gestionează drepturile, prin orice mijloace, inclusiv electronice, o dată pe an, la sfârşitul exerciţiului financiar şi, la cerere, ori de câte ori îi este solicitat, cel puţin următoarele informaţii:
    a) orice date de contact pe care entitatea a fost autorizată de către autor sau titularul de drepturi să le utilizeze pentru identificarea şi localizarea acestuia;
    b) sumele repartizate autorului sau titularului de drepturi;
    c) cuantumul sumelor plătite de entitatea de gestiune independentă autorului sau titularului de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări;
    d) perioada în care au avut loc utilizările care corespund sumelor repartizate şi plătite autorului sau titularului de drepturi, cu excepţia cazurilor în care entitatea de gestiune independentă nu poate furniza aceste informaţii din raţiuni obiective legate de raportările efectuate de către utilizatori;
    e) sumele reţinute pentru activitatea de gestiune a drepturilor de autor sau drepturilor conexe;
    f) orice remuneraţii repartizate autorului sau titularului de drepturi şi neplătite, pentru orice perioadă.


    ART. 172
    (1) Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 15 zile de la desfăşurarea adunării generale:
    a) darea de seamă anuală;
    b) repertoriul actualizat;
    c) contractele de reprezentare cu organismele similare din străinătate.

    (2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în formatul stabilit prin decizie a directorului general al Oficiului.

    SECŢIUNEA a IV-a
    Acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor muzicale de către organismele de gestiune colectivă
    ART. 173
    (1) În sensul prezentei legi, prin licenţă multiteritorială se înţelege o licenţă privind dreptul de reproducere şi dreptul de comunicare publică, care include şi dreptul de punere la dispoziţia publicului, pe internet sau alte reţele de calculatoare, şi care acoperă teritoriul mai multor state membre ale Uniunii Europene. Cele două drepturi pot fi gestionate separat.
    (2) Drepturi online asupra operelor muzicale înseamnă oricare dintre drepturile prevăzute la alin. (1) şi care sunt necesare pentru prestarea unui serviciu online.
    (3) Prin operă muzicală licenţiată multiteritorial pentru drepturile online se înţelege orice operă muzicală, inclusiv cele cuprinse în operele audiovizuale. Sunt exceptate de la prevederile prezentului titlu operele muzicale sub forma partiturilor.
    (4) Prin furnizor de servicii muzicale online, denumit în continuare furnizor, se înţelege orice persoană fizică sau juridică, care este responsabilă de conţinutul serviciului muzical online, prin intermediul căruia sunt reproduse în scopul comunicării publice opere muzicale. Furnizorii sunt obligaţi să raporteze cu exactitate utilizarea reală a acestor opere.
    (5) Organismul de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor muzicale trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) are capacitatea de a identifica cu exactitate, integral sau parţial, operele muzicale, teritoriile acoperite, drepturile şi autorii sau titularii de drepturi corespunzători pentru fiecare operă muzicală sau fiecare parte a acesteia, pe care este autorizat să le gestioneze;
    b) are capacitate de prelucrare electronică a datelor necesare pentru administrarea licenţelor, de identificare şi monitorizare a utilizării repertoriului, de colectare, repartizare şi plată a remuneraţiilor datorate membrilor săi şi de emitere a facturilor către utilizatori;
    c) utilizează coduri unice pentru identificarea autorilor sau titularilor de drepturi şi a operelor muzicale, ţinând cont de standardele şi practicile din domeniu, elaborate pe plan internaţional sau în cadrul Uniunii Europene;
    d) utilizează mijloace adecvate pentru a soluţiona cu rapiditate şi eficacitate neconcordanţele identificate între datele şi informaţiile deţinute de acesta şi alte organisme de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor muzicale.


    ART. 174
    (1) La cererea furnizorilor, a altor organisme de gestiune colectivă sau a membrilor pe care îi reprezintă, organismul de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale furnizează, prin mijloace electronice, informaţii actualizate care să permită identificarea repertoriului muzical online pe care îl gestionează, inclusiv:
    a) operele muzicale gestionate;
    b) drepturile gestionate integral sau parţial;
    c) teritoriile acoperite.

    (2) Organismul de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale adoptă măsuri pentru a proteja acurateţea şi integritatea datelor deţinute, pentru a controla reutilizarea acestora şi pentru a proteja informaţiile sensibile din punct de vedere comercial.
    (3) Organismul de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale permite membrilor, altor organisme de gestiune colectivă şi furnizorilor să solicite o rectificare a datelor prevăzute la alin. (1), atunci când aceştia consideră că datele sunt inexacte. În cazul în care aceste solicitări sunt justificate, organismul de gestiune colectivă corectează, în regim de urgenţă, datele sau informaţiile deţinute.

    ART. 175
    (1) Cu privire la gestionarea drepturilor online asupra operelor muzicale licenţiate multiteritorial, organismul de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale are următoarele obligaţii:
    a) să monitorizeze utilizarea operelor muzicale pe care le gestionează, integral sau parţial, de către furnizorii cărora le-a acordat o licenţă multiteritorială pentru drepturile respective;
    b) să asigure mijloacele electronice necesare furnizorilor, pentru raportarea utilizării reale a operelor muzicale licenţiate multiteritorial pentru drepturile respective. Pentru schimbul electronic al acestor date, se utilizează cel puţin o metodă de raportare care ţine cont de standardele sau practicile facultative din domeniu elaborate pe plan internaţional sau în cadrul Uniunii Europene;
    c) după raportarea utilizării reale de către furnizori, să emită facturile şi să le transmită acestora, în cel mai scurt timp, inclusiv prin mijloace electronice, utilizând cel puţin un format care ţine cont de standardele sau de practicile facultative din domeniu elaborate pe plan internaţional sau în cadrul Uniunii Europene;
    d) să repartizeze şi să plătească, cu exactitate şi fără întârzieri, remuneraţiile datorate autorilor sau titularilor de drepturi ale căror opere muzicale au fost utilizate în temeiul acestor licenţe, furnizând la fiecare plată informaţii despre perioada şi teritoriile în care au avut loc aceste utilizări, sumele colectate de la fiecare furnizor şi repartizate, comisionul şi alte reţineri aplicate;
    e) să asigure mijloacele electronice prin care autorii sau titularii de drepturi ale căror opere muzicale sunt incluse în propriul repertoriu, precum şi cei care i-au încredinţat gestiunea drepturilor online, să îi furnizeze informaţii privind operele lor muzicale sau drepturile aparţinând acestora, precum şi teritoriile pentru care mandatează organismul de gestiune colectivă.

    (2) Dispoziţiile alin. (1) lit. d) se aplică şi în cazul în care un organism de gestiune colectivă mandatează un alt organism de gestiune colectivă să acorde licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor opere muzicale în conformitate cu prevederile art. 176. Organismul de gestiune colectivă care mandatează este responsabil pentru repartizarea ulterioară a acestor sume către autori sau titularii de drepturi şi pentru informarea acestora, cu excepţia situaţiei în care organismele de gestiune colectivă convin altfel.
    (3) Dispoziţiile alin. (1) lit. e) se aplică şi în cazul în care un organism de gestiune colectivă mandatează un alt organism de gestiune colectivă să acorde licenţe multiteritoriale în conformitate cu prevederile art. 176 şi 177, cu excepţia cazului în care acestea convin altfel.
    (4) Organismul de gestiune colectivă poate refuza să accepte rapoarte transmise de furnizori într-un format protejat prin drepturi exclusive dacă organismul permite utilizarea pentru raportare a unui standard acceptat la nivel de sector pentru schimbul electronic de date.
    (5) Furnizorul nu poate refuza să accepte factura din cauza formatului acesteia în cazul în care organismul de gestiune colectivă utilizează un standard acceptat la nivel de sector.
    (6) Facturile prevăzute la alin. (1) lit. c) trebuie să cuprindă date exacte şi cel puţin titlul operelor şi drepturile licenţiate, integral sau parţial, precum şi informaţii privind utilizările reale puse la dispoziţie de furnizor.
    (7) Furnizorul poate contesta exactitatea informaţiilor cuprinse în facturile emise de unul sau mai multe organisme de gestiune colectivă, care au ca obiect aceleaşi drepturi online pentru aceeaşi operă muzicală.
    (8) În cazul în care un organism de gestiune colectivă mandatează un alt organism de gestiune colectivă să acorde licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor opere muzicale, organismul de gestiune colectivă mandatat repartizează remuneraţiile colectate cu exactitate şi fără întârziere.

    ART. 176
    (1) Orice acord de reprezentare în baza căruia un organism de gestiune colectivă mandatează un alt organism să acorde licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor muzicale din propriul repertoriu are caracter neexclusiv. Organismul de gestiune colectivă mandatat gestionează aceste drepturi în mod nediscriminatoriu.
    (2) Organismul de gestiune colectivă care mandatează îşi informează membrii în privinţa principalelor condiţii ale acordului de reprezentare, inclusiv în privinţa duratei acestuia şi a costului serviciilor prestate de organismul de gestiune colectivă mandatat.
    (3) Organismul de gestiune colectivă mandatat are obligaţia informării organismului de gestiune colectivă care mandatează cu privire la condiţiile în care sunt acordate licenţele multiteritoriale pentru drepturile online, inclusiv natura utilizării, toate dispoziţiile referitoare la comisionul de acordare a licenţei sau care influenţează acest comision, durata licenţei, perioadele contabile şi teritoriile vizate.

    ART. 177
    (1) În cazul în care un organism de gestiune colectivă nu acordă licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor opere muzicale aflate în propriul repertoriu, acesta solicită încheierea unui acord de reprezentare unui alt organism de gestiune colectivă care:
    a) agregă alte repertorii şi nu acordă licenţe multiteritoriale exclusiv pentru propriul repertoriu;
    b) nu se limitează la agregarea de drepturi privind aceleaşi opere în scopul acordării de licenţe comune pentru dreptul de reproducere şi dreptul de comunicare publică.

    (2) Organismul de gestiune colectivă căruia i se adresează solicitarea are următoarele obligaţii:
    a) să accepte cererea, dacă acordă deja licenţe multiteritoriale pentru aceeaşi categorie de drepturi online asupra unor opere muzicale aflate în repertoriul unuia sau mai multor organisme de gestiune colectivă;
    b) să răspundă în scris, în cel mai scurt timp posibil, organismului de gestiune colectivă solicitant;
    c) să gestioneze repertoriul organismului de gestiune colectivă solicitant în aceleaşi condiţii pe care le aplică în cazul gestionării propriului repertoriu;
    d) să includă repertoriul organismului de gestiune colectivă solicitant în toate ofertele pe care le adresează furnizorilor.

    (3) Comisionul de gestiune reţinut organismului de gestiune colectivă solicitant nu poate depăşi costurile rezonabile suportate de organismul de gestiune colectivă căruia i se adresează solicitarea.
    (4) Organismul de gestiune colectivă solicitant pune la dispoziţia organismului de gestiune colectivă căruia i se adresează solicitarea repertoriul şi informaţiile necesare pentru acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile online.
    (5) În cazul în care informaţiile prevăzute la alin. (4) sunt insuficiente sau furnizate într-o formă care nu permite organismului de gestiune colectivă căruia i se adresează solicitarea să se conformeze cerinţelor prezentului articol, acesta din urmă are dreptul să factureze costurile contractate în limite rezonabile pentru îndeplinirea acestor cerinţe sau să excludă operele pentru care informaţiile sunt insuficiente sau nu pot fi utilizate.

    ART. 178
    (1) Autorii sau titularii de drepturi care au autorizat un organism de gestiune colectivă să le gestioneze drepturile online asupra operelor muzicale pot retrage mandatul acordat, în cazul în care acesta nu acordă licenţe multiteritoriale sau nu solicită altui organism de gestiune colectivă încheierea unui acord de reprezentare în acest sens.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1), autorii sau titularii de drepturi au posibilitatea de a acorda ei înşişi sau prin intermediul unei alte sau altor părţi licenţele multiteritoriale, retrăgându-şi drepturile din organismul de gestiune colectivă iniţial, în măsura necesară şi având posibilitatea să lase aceleaşi drepturi pentru acordarea de licenţe monoteritoriale.

    ART. 179
    (1) Dispoziţiile prevăzute la art. 173-178 nu se aplică în cazul licenţelor multiteritoriale acordate de organismele de gestiune colectivă pentru:
    a) opere muzicale necesare unei societăţi de radiodifuziune pentru a comunica sau a pune la dispoziţia publicului programele sale de radio sau de televiziune simultan sau ulterior acestei transmisii;
    b) orice material online produs de societatea de radiodifuziune sau pentru aceasta, care are un caracter auxiliar faţă de transmisia iniţială, în scopul completării, previzualizării sau revizualizării programului, inclusiv avanpremierele.

    (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică dacă conduc la denaturarea concurenţei cu alte servicii care oferă consumatorilor acces online la opere muzicale sau individuale şi nu trebuie să conducă la practici restrictive, cum ar fi împărţirea pieţei sau a clienţilor.

    CAP. II
    Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
    ART. 180
    (1) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcţionează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe.
    (2) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se face integral şi distinct de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, ministrul coordonator fiind ordonator principal de credite.
    (3) Organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
    (4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este coordonat de ministrul culturii şi identităţii naţionale şi este condus de un director general, ajutat de un director general adjunct, numiţi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului coordonator.

    ART. 181
    (1) Principalele atribuţii ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele:
    a) reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii;
    b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;
    c) ţine evidenţa repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă;
    d) organizează şi administrează contra cost înregistrarea în registrele naţionale şi în alte evidenţe naţionale specifice, prevăzute de lege;
    e) eliberează contra cost marcaje holografice utilizabile în condiţiile legii în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, la valoarea preţului de achiziţie la care se adaugă un comision de administrare de 30%;
    f) avizează constituirea şi supraveghează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă;
    g) avizează, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, potrivit legii, înscrierea în registrul aflat la grefa judecătoriei a asociaţiilor şi fundaţiilor constituite în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, inclusiv în ceea ce priveşte asociaţiile pentru combaterea pirateriei;
    h) controlează, pe cheltuială proprie, din oficiu sau în urma unei sesizări scrise, respectarea legislaţiei din domeniu, funcţionarea şi activitatea organismelor de gestiune colectivă, inclusiv prin permiterea accesului la sistemul informatic al acestora, şi stabileşte măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancţiuni, după caz;
    i) colaborează cu autorităţile similare din statele membre ale Uniunii Europene în scopul monitorizării aplicării prevederilor Uniunii Europene referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe;
    j) efectuează contra cost, pe cheltuiala inculpaţilor, în cazul în care s-a dovedit vinovăţia, constatări tehnico-ştiinţifice cu privire la caracterul original al produselor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, la solicitarea organelor de cercetare penală;
    k) efectuează expertize contra cost, pe cheltuiala părţilor interesate sau la cererea organelor judiciare;
    l) desfăşoară activităţi de informare privind legislaţia din domeniu, pe cheltuiala proprie, precum şi activităţi de instruire, pe cheltuiala celor interesaţi;
    m) desfăşoară activităţi de reprezentare în relaţiile cu organizaţiile de specialitate similare şi cu organizaţiile internaţionale din domeniu, la care statul român este parte;
    n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

    (2) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc tarifele operaţiunilor ce pot fi efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor contra cost. Contravaloarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. j) se va include în cheltuielile de judecată.
    (3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege Oficiul Român pentru Drepturile de Autor are acces la informaţiile necesare în mod operativ şi gratuit de la Centrul Naţional al Cinematografiei, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Autoritatea Naţională a Vămilor*), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de la Poliţia de Frontieră Română, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum şi de la instituţiile financiar-bancare, în condiţiile legii.
    *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 30 iulie 2013, cu modificările şi completările ulterioare.


    ART. 182
    Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor potrivit prevederilor art. 181, persoana controlată este obligată să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de organele de control şi să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate.

    ART. 183
    (1) Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzută la art. 181 alin. (1) lit. h), se desfăşoară numai cu notificarea prealabilă a organismului de gestiune colectivă controlat, comunicându-se totodată şi obiectivele controlului. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate efectua controale generale o dată pe an, notificate cu 10 zile înainte de efectuarea controlului, precum şi controale punctuale privind probleme care fac obiectul unor reclamaţii, ori de câte ori este nevoie, notificate cu trei zile înainte.
    (2) Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, administratorul general este obligat să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de organele de control şi să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate. Organele de control pot lua note explicative în legătură cu situaţiile constatate, atât administratorului general, cât şi altor persoane angajate.
    (3) Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu observaţiile administratorului general, se consemnează într-un proces-verbal.
    (4) Pe baza concluziilor controlului, în cazul constatării unor nereguli, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate decide comunicarea procesului-verbal către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cauză care îl va dezbate în prima şedinţă ordinară.

    ART. 184
    (1) În cazul în care Oficiul Român pentru Drepturile de Autor constată, în urma unui control programat sau a unei sesizări, că organismul de gestiune colectivă nu respectă obligaţiile impuse prin prezenta lege, cu excepţia celor a căror încălcare se pedepseşte contravenţional sau penal, dispune măsurile necesare intrării în legalitate şi acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor un termen de 3 luni pentru îndeplinirea acestora.
    (2) Măsurile dispuse conform alin. (1) trebuie să fie clare, precise şi cu indicarea temeiului legal pe care se bazează.
    (3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică îndeplinirea măsurilor dispuse, iar în cazul în care constată că acestea nu au fost îndeplinite decide suspendarea activităţii organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
    (4) Împotriva deciziei prevăzute la alin. (3) se poate face plângere prealabilă, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
    (5) Măsura suspendării se revocă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, după îndeplinirea măsurilor dispuse conform alin. (1).
    (6) Dispoziţiile alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător şi în cazul entităţilor de gestiune independente, pentru prevederile legale care vizează aceste entităţi.

    CAP. III
    Măsuri de protecţie, proceduri şi sancţiuni
    SECŢIUNEA I
    Măsuri tehnice de protecţie şi informaţii privind regimul drepturilor
    ART. 185
    (1) Autorul unei opere, artistul interpret sau executant, producătorul de fonograme ori de înregistrări audiovizuale, organismul de radiodifuziune sau de televiziune şi fabricantul de bază de date pot să instituie măsuri tehnice de protecţie a drepturilor recunoscute prin prezenta lege.
    (2) Prin măsuri tehnice, în sensul prezentei legi, se înţelege utilizarea oricărei tehnologii, a unui dispozitiv sau a unei componente care, în cadrul funcţionarii sale normale, este destinată să împiedice sau să limiteze actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege.
    (3) Măsurile tehnice sunt considerate eficiente atunci când utilizarea unei opere sau a oricărui alt obiect al protecţiei este controlată de către titularul de drepturi prin aplicarea unui cod de acces sau a unui procedeu de protecţie, precum criptarea, codarea, bruierea sau orice transformare a operei ori a altui obiect al protecţiei sau printr-un mecanism de control al copierii, dacă măsurile îndeplinesc obiectivul de asigurare a protecţiei.
    (4) Titularii de drepturi care au instituit măsuri tehnice de protecţie au obligaţia de a pune la dispoziţia beneficiarilor excepţiilor prevăzute la art. 35 alin. (1) lit. a), c) şi e), art. 35 alin. (2) lit. d) şi e) şi la art. 39 mijloacele necesare pentru accesul legal la opera sau la oricare alt obiect al protecţiei. Totodată aceştia au dreptul să limiteze numărul copiilor realizate în condiţiile de mai sus.
    (5) Dispoziţiile alin. (4) nu se aplică în cazul operelor protejate, puse la dispoziţia publicului, conform clauzelor contractuale convenite între părţi, astfel încât oricine din public să poată avea acces la acestea în orice loc şi în orice moment, alese, în mod individual.

    ART. 186
    (1) Titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege pot să furnizeze, în format electronic, asociat unei opere sau oricărui alt obiect al protecţiei sau în contextul comunicării publice a acestora, informaţii privind regimul drepturilor.
    (2) Prin informaţii privind regimul drepturilor, în sensul prezentei legi, se înţelege orice informaţie furnizată de titularii de drepturi care permite identificarea operei sau a oricărui alt obiect al protecţiei prin prezenta lege, a autorului sau a altui titular de drepturi, precum şi condiţiile şi modalităţile de utilizare a operei sau a oricărui alt obiect al protecţiei, precum şi orice număr sau cod reprezentând aceste informaţii.

    SECŢIUNEA a II-a
    Proceduri şi sancţiuni
    ART. 187
    (1) Încălcarea drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun.
    (2) În cadrul unei acţiuni referitoare la încălcarea drepturilor protejate de prezenta lege şi ca răspuns la o cerere justificată a solicitantului, instanţa are dreptul să solicite furnizarea informaţiilor privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau a serviciilor care aduc atingere unui drept prevăzut de prezenta lege, fie de la făptuitor, fie de la orice altă persoană care:
    a) a deţinut în scop comercial mărfuri-pirat;
    b) a utilizat în scop comercial servicii prin care încalcă drepturile protejate de prezenta lege;
    c) a furnizat, în scop comercial, produse sau servicii utilizate în activităţi prin care se încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege;
    d) a fost indicată, de oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a), b) sau c), ca fiind implicată în producerea, realizarea, fabricarea, distribuirea sau închirierea mărfurilor-pirat ori a dispozitivelor-pirat de control al accesului sau în furnizarea produselor ori serviciilor prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege.

    (3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) cuprind, după caz:
    a) numele şi adresa producătorilor, fabricanţilor, distribuitorilor, furnizorilor şi ale celorlalţi deţinători anteriori ai mărfurilor, dispozitivelor sau ai serviciilor, inclusiv ale transportatorilor, precum şi ale angrosiştilor destinatari şi ale vânzătorilor cu amănuntul;
    b) informaţii privind cantităţile produse, fabricate, livrate sau transportate, primite ori comandate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile, dispozitivele sau serviciile respective.

    (4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii legale, care:
    a) acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai extinse;
    b) prevăd utilizarea în cauzele civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;
    c) prevăd răspunderea pentru abuzul de drept la informare;
    d) dau posibilitatea să se refuze furnizarea de informaţii care ar constrânge persoana menţionată în alin. (1) să admită propria sa participare sau pe cea a rudelor sale apropiate la o activitate prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege;
    e) prevăd protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau prelucrarea datelor cu caracter personal.


    ART. 188
    (1) Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări pot fi formulate în numele şi pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acţiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce lea fost cauzat.
    (2) La stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare:
    a) fie criterii, cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului;
    b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a).

    (3) Dacă titularul dreptului de autor sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) face dovada credibilă că dreptul de autor face obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii. Instanţa judecătorească poate să dispună în special:
    a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;
    b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor;
    c) luarea măsurilor necesare pentru a asigura repararea pagubei; în acest scop, instanţa poate dispune luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de prezenta lege, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor bunuri. În acest scop, autorităţile competente pot să dispună comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informaţiile pertinente;
    d) ridicarea sau predarea către autorităţile competente a mărfurilor cu privire la care există suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege, pentru a împiedica introducerea acestora în circuitul comercial.

    (4) Dispoziţiile procedurale aplicabile sunt cuprinse în prevederile Codului de procedură civilă referitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.
    (5) Aceleaşi măsuri pot fi cerute, în aceleaşi condiţii, împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept protejat prin prezenta lege.
    (6) Măsurile prevăzute la alin. (3) şi (5) pot să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eşantioane, sau sechestrarea reală a mărfurilor în litigiu şi, în cazurile corespunzătoare, a materialelor şi instrumentelor utilizate pentru a produce şi/sau a distribui aceste mărfuri, precum şi documentele care se referă la ele. Aceste măsuri vor fi avute în vedere şi în aplicarea dispoziţiilor art. 169-171 din Codul de procedură penală.
    (7) Instanţa poate să autorizeze ridicarea de obiecte şi înscrisuri care constituie dovezi ale încălcării drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, în original ori în copie, chiar şi atunci când acestea se află în posesia părţii adverse. În cazul încălcărilor comise la scară comercială, autorităţile competente pot să dispună, de asemenea, comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informaţiile pertinente.
    (8) Pentru adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3) şi (7), sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale, instanţele judecătoreşti vor pretinde reclamantului să furnizeze orice element de probă, accesibil în mod rezonabil, pentru a dovedi cu suficientă certitudine că s-a adus atingere dreptului său ori că o astfel de atingere este iminentă. Se consideră ca reprezentând element de probă suficient numărul de copii ale unei opere sau ale oricărui alt obiect protejat, la aprecierea instanţei de judecată. În acest caz, instanţele judecătoreşti pot să ceară reclamantului să depună o cauţiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât.
    (9) Măsurile de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt dispuse de instanţă vor fi duse la îndeplinire prin executor judecătoresc. Titularii drepturilor ce se presupune că au fost încălcate ori cu privire la care există pericolul de a fi încălcate sau reprezentanţii acestor titulari au dreptul de a participa la punerea în executare a măsurilor de asigurare a dovezilor ori de constatare a unei stări de fapt.
    (10) Titularii drepturilor încălcate pot cere instanţei de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri:
    a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit;
    b) distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;
    c) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare şi distrugere, a copiilor efectuate ilegal;
    d) răspândirea informaţiilor cu privire la hotărârea instanţei de judecată, inclusiv afişarea hotărârii, precum şi publicarea sa integrală sau parţială în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta; în aceleaşi condiţii instanţele pot dispune măsuri suplimentare de publicitate adaptate circumstanţelor particulare ale cazului, inclusiv o publicitate de mare amploare.

    (11) Instanţa de judecată dispune aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (10) pe cheltuiala făptuitorului, cu excepţia cazului în care există motive temeinice pentru ca acesta să nu suporte cheltuielile.
    (12) Măsurile prevăzute la alin. (10) lit. b) şi c) pot fi dispuse şi de procuror cu ocazia clasării sau renunţării la urmărirea penală. Dispoziţiile alin. (10) lit. c) nu se aplică pentru construcţiile realizate cu încălcarea drepturilor privind opera de arhitectură, protejate prin prezenta lege, dacă distrugerea clădirii nu este impusă de circumstanţele cazului respectiv.
    (13) În dispunerea măsurilor prevăzute la alin. (10), instanţa de judecată va respecta principiul proporţionalităţii cu gravitatea încălcării drepturilor protejate de prezenta lege şi va lua în considerare interesele terţilor susceptibili de a fi afectaţi de aceste măsuri.
    (14) Autorităţile judiciare sunt obligate să comunice părţilor soluţiile adoptate în cauzele de încălcare a drepturilor reglementate de prezenta lege.
    (15) Guvernul României, prin Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, sprijină elaborarea, de către asociaţiile şi organizaţiile profesionale, a codurilor de conduită la nivel comunitar, destinate să contribuie la asigurarea respectării drepturilor prevăzute de prezenta lege, în special în ceea ce priveşte utilizarea codurilor ce permit identificarea fabricantului, aplicate pe discuri optice. De asemenea, Guvernul României sprijină transmiterea către Comisia Europeană a proiectelor codurilor de conduită la nivel naţional sau comunitar şi a evaluărilor referitoare la aplicarea acestora.

    ART. 189
    (1) Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile şi actele juridice, pe toată durata şi în orice stadiu al procesului civil sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin mandatar cu procură specială.
    (2) Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi pentru retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor, mandatul se consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situaţie de încălcare a drepturilor sale.

    ART. 190
    Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei următoarele fapte:
    a) încălcarea prevederilor art. 24 alin. (5);
    b) încălcarea prevederilor art. 89 şi 90;
    c) încălcarea prevederilor art. 114 alin. (3);
    d) încălcarea prevederilor art. 149 alin. (4) sau (8);
    e) încălcarea prevederilor art. 162 lit. b), e), g), i), k), l), p) şi q) şi ale art. 172 alin. (1);
    f) fixarea, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune;
    g) comunicarea publică, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe.


    ART. 191
    (1) Constituie contravenţie, dacă nu reprezintă infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei şi cu confiscarea mărfurilor-pirat sau a dispozitivelor-pirat de control al accesului fapta persoanelor juridice ori a persoanelor fizice autorizate de a permite accesul în spaţiile, la echipamentele, la mijloacele de transport, la bunurile sau la serviciile proprii, în vederea săvârşirii de către o altă persoană a unei contravenţii prevăzute de prezenta lege.
    (2) Pentru repetarea săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1), care a avut ca rezultat săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 193 în termen de un an, organul constatator poate aplica şi sancţiunea complementară de suspendare a activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de până la 6 luni.

    ART. 192
    (1) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 190 se aplică şi persoanelor juridice. În cazul în care contravenientul, persoana juridică, desfăşoară activităţi care implică, conform obiectului său de activitate, comunicarea publică de opere sau de produse purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe, limitele amenzilor contravenţionale se măresc de două ori.
    (2) Contravenţiile prevăzute la art. 190 şi 191 se constată şi se aplică de persoanele împuternicite de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sau de ofiţerii ori de agenţii de poliţie din cadrul poliţiei locale sau al Ministerului Afacerilor Interne cu competenţe în domeniu.
    (3) Contravenientul poate achita, în termen de 48 de ore de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege.

    ART. 193
    (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte:
    a) realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri-pirat;
    b) plasarea mărfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere;
    c) orice altă modalitate de introducere a mărfurilor-pirat pe piaţa internă.

    (2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul de mărfuri-pirat, în scopul distribuirii.
    (3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scop comercial, acestea se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
    (4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se pedepseşte şi închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri-pirat.
    (5) Promovarea de mărfuri-pirat prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse ori prin orice alte asemenea mijloace constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
    (6) În sensul prezentei legi, prin mărfuri-pirat se înţelege toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor ori de drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestora.
    (7) În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înţelege urmărirea obţinerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material.
    (8) Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea ori transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.

    ART. 194
    Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet ori prin alte reţele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi suigeneris ale fabricanţilor de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.

    ART. 195
    Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă.

    ART. 196
    (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege:
    a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
    b) distribuirea, închirierea sau importul pe piaţa internă al operelor ori al produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat;
    c) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
    d) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
    e) realizarea de opere derivate;
    f) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune.

    (2) Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înţelege interpretările sau execuţiile artistice fixate, fonogramele, videogramele şi propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.

    ART. 197
    (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor şi o prezintă ca o creaţie intelectuală proprie.
    (2) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

    ART. 198
    (1) Producerea, importul, distribuirea, deţinerea, instalarea, întreţinerea sau înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiţionat, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    (2) Fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiţionat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
    (3) Utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării dispozitivelor-pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces condiţionat, precum şi expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informaţiilor necesare confecţionării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiţionat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la astfel de servicii, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
    (4) Vânzarea sau închirierea dispozitivelor-pirat de control al accesului se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
    (5) În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se înţelege orice dispozitiv a cărui confecţionare nu a fost autorizată de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe de televiziune cu acces condiţionat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.

    ART. 199
    (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori deţine, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care neutralizează aceste măsuri tehnice de protecţie, inclusiv în mediul digital.
    (2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate ori modifică pe acestea orice informaţie sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil.

    ART. 200
    (1) Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 193, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.
    (2) Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 193 şi care, în timpul urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de mărfuri-pirat sau de dispozitive-pirat de control al accesului, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
    (3) În cazul în care persoanele care au săvârşit infracţiuni prevăzute de prezenta lege au reparat, până la terminarea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, prejudiciul cauzat titularului de drepturi, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

    TITLUL IV
    Aplicarea legii. Dispoziţii tranzitorii şi finale
    ART. 201
    Beneficiază de protecţia prevăzută de prezenta lege următoarele:
    a) operele ai căror autori sunt cetăţeni români, chiar dacă nu au fost aduse încă la cunoştinţa publică;
    b) operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România, chiar dacă nu au fost aduse la cunoştinţa publică;
    c) operele de arhitectură construite pe teritoriul României;
    d) interpretările sau execuţiile artiştilor interpreţi ori executanţi care au loc pe teritoriul României;
    e) interpretările sau execuţiile artiştilor interpreţi ori executanţi care sunt fixate în înregistrări protejate de prezenta lege;
    f) interpretările sau execuţiile artiştilor interpreţi ori executanţi care nu au fost fixate în înregistrări, dar sunt transmise prin emisiuni de radiodifuziune sau de televiziune protejate de prezenta lege;
    g) înregistrările sonore sau audiovizuale ai căror producători sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România;
    h) înregistrările sonore sau audiovizuale a căror primă fixare pe un suport material a avut loc pentru prima dată în România;
    i) programele de radiodifuziune şi de televiziune emise de organisme de radiodifuziune şi de televiziune cu sediul în România;
    j) programele de radiodifuziune şi de televiziune transmise de organisme transmiţătoare cu sediul în România.


    ART. 202
    Persoanele fizice sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe, beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiţia ca aceştia să beneficieze, la rândul lor, de tratament similar în statele respective.

    ART. 203
    În completarea prevederilor prezentei legi se pot adopta reglementări speciale pentru stabilirea unor măsuri, inclusiv privind aplicarea şi utilizarea codurilor de identificare a sursei, în vederea combaterii importului, producerii, reproducerii, distribuirii sau închirierii de mărfuri-pirat ori dispozitive-pirat de control al accesului, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiţionat, precum şi pentru utilizarea de marcaje speciale pentru atestarea plăţii remuneraţiei compensatorii pentru copia privată.

    ART. 204
    (1) În vederea înregistrării, ca mijloc de probă, a operelor realizate în România, se înfiinţează Registrul Naţional de Opere, administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Înregistrarea este facultativă şi se face contra cost, potrivit normelor metodologice şi tarifelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.
    (2) Existenţa şi conţinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă.
    (3) Autorii şi alţi titulari de drepturi sau deţinătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, menţiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată conform uzanţelor, constând într-un simbol reprezentat prin litera C, în mijlocul unui cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicări.
    (4) Producătorii de înregistrări sonore, artiştii interpreţi sau executanţi şi alţi deţinători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiştilor interpreţi ori executanţi, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe învelişul care le conţine, menţiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată conform uzanţelor şi constând într-un simbol reprezentat prin litera P, în mijlocul unui cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicări.
    (5) Până la proba contrară, se prezumă că drepturile exclusive, semnalate conform uzanţelor, prin simbolurile menţionate la alin. (3) şi (4) sau prin menţiunile prevăzute la art. 105 şi 109, există şi aparţin persoanelor care le-au utilizat.
    (6) Dispoziţiile alin. (3)-(5) nu condiţionează existenţa drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege.
    (7) Autorii de opere şi titularii de drepturi, odată cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivă, îşi pot înregistra şi numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoştinţa publică.

    ART. 205
    (1) Actele juridice încheiate sub regimul legislaţiei anterioare îşi produc toate efectele conform aceleia, cu excepţia clauzelor care prevăd cesiunea drepturilor de utilizare a totalităţii operelor pe care autorul le poate crea în viitor.
    (2) Beneficiază de protecţia prezentei legi şi operele, inclusiv programele pentru calculator, interpretările sau execuţiile, înregistrările sonore sau audiovizuale, precum şi programele organismelor de radiodifuziune şi de televiziune realizate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
    (3) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi pentru care nu au expirat termenele de protecţie calculate conform procedurilor legislaţiei anterioare se prelungeşte până la termenul de protecţie prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

    ART. 206
    (1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.
    (2) Sumele datorate autorilor, ca urmare a utilizării operelor lor, beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariile şi nu pot fi urmărite decât în aceleaşi condiţii. Aceste sume sunt supuse impozitării conform legislaţiei fiscale în materie.

    ART. 207
    Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun.

    ART. 208
    (1) Comisia Europeană va fi informată cu privire la intenţia de adoptare a unor dispoziţii naţionale de reglementare a unor noi drepturi conexe, precizându-se motivele esenţiale care justifică reglementarea acestor drepturi, precum şi durata de protecţie corespunzătoare.
    (2) Vor fi comunicate Comisiei Europene orice dispoziţii naţionale adoptate în domeniul reglementat de prezenta lege.
    (3) Va fi transmisă Comisiei Europene lista organismelor de radiodifuziune cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 137 alin. (2).
    (4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este responsabil de efectuarea comunicărilor prevăzute la alin. (1)-(3) către Comisia Europeană.

    ART. 209
    Prezenta lege transpune prevederile următoarelor acte normative comunitare:
    a) Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991 privind protecţia juridică a programelor pentru calculator, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 122 din 17 mai 1991;
    b) Directiva Consiliului 92/100/CEE din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere şi de împrumut şi anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 346 din 24 noiembrie 1992;
    c) Directiva Consiliului 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 privind armonizarea anumitor dispoziţii referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit şi retransmisiei prin cablu, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 248 din 6 octombrie 1993;
    d) Directiva Consiliului 93/98/CEE din 29 octombrie 1993 privind armonizarea duratei de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 290 din 24 noiembrie 1993;
    e) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 96/9/CE din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 077 din 27 martie 1996;
    f) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002;
    g) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 272 din 13 octombrie 2001;
    h) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 157 din 30 aprilie 2004;
    i) Directiva 2011/77/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2011 de modificare a Directivei 2006/116/CE privind durata de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 265 din 11 octombrie 2011;
    j) Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 27 octombrie 2012;
    k) Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piaţa internă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 84 din 20 martie 2014.


    ART. 210
    Organismele de gestiune colectivă care funcţionează la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligate să se conformeze dispoziţiilor art. 151, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi*).
    *) A se vedea art. 212 alin. (1), fost art. 154 alin. (1) anterior republicării.


    ART. 211
    Dispoziţiile prezentei legi se completează cu dispoziţiile dreptului comun.

    ART. 212
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României**).
    **) Legea nr. 8/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.

    (2) Pe aceeaşi dată se abrogă Decretul nr. 321 din 21 iunie 1956 privind dreptul de autor, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
    (3) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi***), partea din metodologiile prevăzute la art. 163 şi 164, care priveşte suma minimă pentru radiodifuzorii locali, se va renegocia pe baza modificărilor aduse de prezenta lege, pentru a respecta proporţionalitatea cu potenţialii receptori ai emisiunilor.
    ***)Alin. (3) al art. 212, fost alin. (3) al art. 154 anterior republicării, a fost modificat prin Legea nr. 261/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 5 noiembrie 2015.


    NOTĂ:
    Reproducem mai jos:
    - prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 329/2006, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 8/1996 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii actului modificator:
    "ART. II
    (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă următoarele prevederi legale:
    a) art. 96 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) art. 5 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 7/2004 privind protecţia juridică a serviciilor bazate pe acces condiţionat sau constând în accesul condiţionat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2004;
    c) art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 45/2000 privind unele măsuri pentru combaterea producerii şi comercializării neautorizate a fonogramelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 624/2001;
    d) art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 2 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 213/2002;
    e) art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 143/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 10 martie 2003;
    f) art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea repertoriului de opere audiovizuale al organismelor de gestiune colectivă şi a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale, cu excepţia autorilor muzicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 10 martie 2003.
    (2) La data prevăzută la alin. (1) atribuţiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale, stabilite prin acte normative anterioare prezentei ordonanţe de urgenţă, îşi încetează aplicabilitatea."

    – prevederile art. II din Legea nr. 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care nu sunt care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 8/1996 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii actului modificator:
    "ART. II
    (1) Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe au obligaţia modificării statutelor, în acord cu prevederile cuprinse la art. I, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (2) Metodologiile prevăzute la art. 131*) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, rămân în vigoare până la expirarea duratei pentru care au fost încheiate.
    (3) Dispoziţiile din metodologiile elaborate conform art. 131*) şi 131^1**) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, care conţin prevederi referitoare la sume/remuneraţii fixe sau minime aplicabile în cazul radiodifuzării, contrare dispoziţiilor art. 131^1 alin. (2), astfel cum acestea au fost modificate prin prezenta lege, nu se mai aplică începând cu data împlinirii unui termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    *) A devenit art. 163 în forma republicată, prin renumerotare.
    **) A devenit art. 164 în forma republicată, prin renumerotare. "



    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016