Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGEA nr. 217 din 22 mai 2003  pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 LEGEA nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice

EMITENT: Parlamentul
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 948 din 15 octombrie 2020
    *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 183/2020 privind modificarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 19 august 2020, dându-se textelor o nouă numerotare.
    Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, şi ulterior, a mai fost modificată şi completată prin:
    - Ordonanţa Guvernului nr. 6/2015 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 29 ianuarie 2015, aprobată prin Legea nr. 160/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 23 iunie 2015;
    – Legea nr. 272/2015 privind modificarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 12 noiembrie 2015;
    – Legea nr. 351/2015 privind modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 30 decembrie 2015;
    – Legea nr. 35/2017 privind completarea art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 29 martie 2017;
    – Legea nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2018;
    – Legea nr. 212/2019 privind modificarea alin. (1) al art. 30 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 12 noiembrie 2019;
    – Legea nr. 106/2020 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 6 iulie 2020;
    – Legea nr. 162/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii privind evidenţa persoanelor şi actele de identitate ale cetăţenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 4 august 2020.

    CAP. I
    Dispoziţii generale
    ART. 1
    (1) Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale, bazată pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes naţional.
    (2) Prevenirea şi combaterea violenţei domestice fac parte din politica integrată de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.
    (3) Statul român, prin autorităţile competente, elaborează şi implementează politici şi programe destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice, precum şi protecţiei victimelor violenţei domestice.

    ART. 2
    Protecţia şi promovarea drepturilor victimelor violenţei domestice se realizează în conformitate cu următoarele principii:
    a) principiul legalităţii;
    b) principiul respectării demnităţii umane;
    c) principiul prevenirii săvârşirii actelor de violenţă domestică;
    d) principiul celerităţii;
    e) principiul parteneriatului;
    f) principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
    g) principiul protecţiei vieţii şi siguranţei victimei;
    h) principiul respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
    i) principiul abordării integrate.


    ART. 3
    În sensul prezentei legi, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.

    ART. 4
    (1) Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:
    a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
    b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
    c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);
    d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
    e) violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
    f) violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
    g) violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
    h) violenţa cibernetică - hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online, publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima.

    (2) În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă definite în prezenta lege.

    ART. 5
    (1) În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:
    a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, soţii şi copiii acestora, precum şi persoanele devenite rude prin adopţie, potrivit legii;
    b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii;
    c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora;
    d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului;
    e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

    (2) În sensul prezentei legi prin victimă se înţelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violenţă prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme de violenţă.

    ART. 6
    Victima violenţei domestice are dreptul:
    a) la respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private;
    b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
    c) la protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale;
    d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la asistenţă medicală gratuită, în condiţiile prezentei legi;
    e) la consiliere şi asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.


    ART. 7
    (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să ia măsurile necesare pentru prevenirea violenţei domestice, pentru preîntâmpinarea unor situaţii de încălcare repetată a drepturilor fundamentale ale victimelor violenţei domestice, inclusiv prin furnizarea de informaţii şi programe de educaţie despre modalităţile în care se pot preveni, evita, recunoaşte şi raporta cazurile de violenţă.
    (2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să asigure exercitarea dreptului la informare al victimelor violenţei domestice, potrivit competenţelor ce le revin, după caz, cu privire la:
    a) instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
    b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
    c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
    d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
    e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
    f) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat, potrivit legii;
    g) măsurile ce pot fi dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu şi, după caz, prin ordinul de protecţie, demersurile necesare pentru emiterea acestora şi procedura de judecată.

    (3) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale competente în prevenirea şi combaterea violenţei domestice au obligaţia de a colecta date statistice relevante, dezagregate şi la intervale regulate privind cazurile de violenţă domestică. Aceste date sunt colectate în vederea monitorizării funcţionării serviciilor sociale destinate victimelor, precum şi în vederea studierii cauzelor şi efectelor violenţei domestice şi sunt centralizate de către Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, care are obligaţia de a realiza anual un studiu naţional şi defalcat pe judeţe privind violenţa domestică.
    (4) Autorităţile administraţiei publice centrale sprijină anual derularea de analize sau studii reprezentative la nivel naţional privind prevalenţa şi tendinţele tuturor formelor de violenţă domestică.
    (5) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură confidenţialitatea şi respectarea anonimatului în cadrul procesului de diseminare a datelor statistice şi a rezultatelor analizelor sau studiilor naţionale.
    (6) Autorităţile locale au obligaţia de a asigura în cadrul serviciilor sociale existente găzduire pentru agresori în cadrul centrelor rezidenţiale pentru persoanele fără adăpost şi adăposturilor de noapte, care funcţionează în conformitate cu Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
    (7) Atribuţiile comisiei judeţene în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi se completează după cum urmează:
    a) promovarea abordării integrate a principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în scopul prevenirii şi combaterii violenţei domestice;
    b) evaluarea stadiului aplicării şi respectării legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice la nivel local;
    c) elaborarea de recomandări pentru autorităţile administraţiei publice locale în vederea aplicării politicilor şi programelor specifice de prevenire şi combatere a violenţei domestice la nivel local;
    d) promovarea de propuneri pentru strategia locală de implementare a măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei domestice la nivel local, cu accent pe nevoile comunităţii;
    e) coordonarea şi eficientizarea mecanismelor interinstituţionale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, inclusiv culegerea şi centralizarea de date din domeniul violenţei domestice la nivel judeţean;
    f) analizarea cazurilor de violenţă domestică cu grad ridicat de risc şi formularea de recomandări privind soluţionarea acestora.


    CAP. II
    Instituţii cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei domestice
    ART. 8
    (1) Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, prin structurile lor teritoriale, desemnează personalul cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice.
    (2) Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţile administraţiei publice locale, organizaţiile neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile vor desfăşura, separat sau, după caz, în cooperare, activităţi de prevenire şi combatere a violenţei domestice.
    (3) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, în baza rolului său de structură centrală cu rol de coordonare metodologică a structurilor de specialitate descentralizate ce pot asigura intervenţia şi furnizarea de servicii sociale pentru victimele violenţei domestice, în parteneriat cu alte autorităţi publice centrale ce pot interveni sau pot furniza servicii sociale pentru diferite categorii de victime ale violenţei domestice, inclusiv copiii martori la violenţă domestică, şi împreună cu autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii privind asigurarea furnizării de servicii sociale vor monitoriza cooperarea interinstituţională locală pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
    (4) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale este autoritatea publică centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi promovează drepturile victimelor violenţei domestice.
    (5) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, exercită funcţiile de strategie, reglementare, reprezentare şi autoritate de stat în domeniul violenţei domestice, cu atribuţii în elaborarea, coordonarea, aplicarea strategiilor şi politicilor Guvernului în domeniul violenţei domestice.
    (6) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi gestionează baza de date naţională privind victimele violenţei domestice şi agresorii care beneficiază de furnizarea serviciilor sociale existente la nivelul fiecărui judeţ. În scopul asigurării unui caracter unitar al colectării, centralizării, elaborării şi diseminării indicatorilor statistici relevanţi privind victimele violenţei domestice şi agresorii, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi poate extinde sfera datelor colectate, prin intermediul colaborării interinstituţionale cu ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniu.
    (7) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi asigură coordonarea împreună cu alte ministere în raport cu integrarea unei perspective de egalitate între femei şi bărbaţi în toate politicile, programele şi cercetarea în domeniul inteligenţei artificiale, pentru a evita potenţialele riscuri ale tehnologiei care perpetuează sexismul, stereotipurile de gen şi violenţa cibernetică.
    (8) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin structurile sale specializate de la nivel central şi teritorial, elaborează şi aplică măsuri speciale de integrare pe piaţa muncii a victimelor violenţei domestice.
    (9) Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice au responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei domestice, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare şi monitorizare a activităţilor întreprinse, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, a Ministerului Afacerilor Interne şi a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.
    *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 365/2018 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 6 iunie 2018.


    ART. 9
    (1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, elaborează şi difuzează materiale documentare privind prevenirea, cauzele şi consecinţele violenţei domestice.
    (2) Ministerul Sănătăţii are obligaţia de a elabora instrucţiuni pentru a se asigura de faptul că medicii de familie şi medicii specialişti din sistemul de sănătate public sau privat notează în fişa pacientului suspiciunile de violenţă domestică.
    (3) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, prin organismele aflate în coordonare responsabile de prevenirea, analiza, identificarea şi reacţia la incidente în cadrul infrastructurilor cibernetice, are obligaţia de a efectua demersurile necesare pentru a dezvolta campanii de sensibilizare publică privind violenţa cibernetică şi să ofere asistenţă practică autorităţilor centrale şi locale în prevenirea şi răspunsul la violenţa cibernetică. Împreună cu instituţiile prevăzute la art. 8, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor stabileşte, promovează şi bugetează programe destinate unei game largi de utilizatori, pentru alfabetizare digitală.

    ART. 10
    (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării are obligaţia de a efectua demersurile necesare pentru a introduce la nivelul curriculumului implementat la clasă activităţi de învăţare referitoare la: egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, respectul reciproc, rezolvarea nonviolentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţă de gen şi dreptul la integritate personală, precum şi combaterea stereotipurilor discriminatorii ce au la bază rolurile de gen, adaptate vârstei şi înţelegerii elevilor. Judecătorii, procurorii, reprezentanţi ai poliţiei, organizaţiile neguvernamentale, precum şi instituţiile publice ce desfăşoară activitate în domeniu pot desfăşura activităţi extracurriculare în învăţământul preuniversitar, pe teme legate de violenţa domestică.
    (2) Ministerul Educaţiei şi Cercetării stabileşte procedura aplicabilă de către inspectoratele şcolare judeţene în vederea transferării urgente, cu caracter temporar, a copiilor victime sau martori ai violenţei domestice la unitatea şcolară recomandată de către instituţiile care oferă servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
    (3) Ministerul Educaţiei şi Cercetării realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative pentru cadre didactice, părinţi şi copii, în vederea prevenirii violenţei domestice, a hărţuirii şi a violenţei sexuale, inclusiv parteneriate şcoală-comunitate-familie.

    ART. 11
    Serviciul de probaţiune desfăşoară, potrivit competenţelor legale, activităţi de reintegrare socială a persoanelor sancţionate cu măsuri sau pedepse neprivative de libertate pentru infracţiuni care, potrivit prezentei legi, pot fi considerate ca fiind violenţă domestică.

    ART. 12
    Autorităţile prevăzute la art. 8 asigură pregătirea şi perfecţionarea continuă a persoanelor desemnate cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice.

    ART. 13
    (1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
    a) să includă problematica prevenirii şi combaterii violenţei domestice în strategiile şi programele de dezvoltare regională, judeţeană şi locală;
    b) să acorde sprijinul logistic, informaţional şi material compartimentelor cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
    c) să înfiinţeze direct, în parteneriat public sau, după caz, în parteneriat public-privat, servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi să susţină funcţionarea acestora;
    d) să dezvolte programe de prevenire şi combatere a violenţei domestice;
    e) să sprijine accesul agresorilor familiali la consiliere psihologică, psihoterapie, tratamente psihiatrice, de dezintoxicare şi dezalcoolizare;
    f) să elaboreze şi să implementeze proiecte în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice;
    g) să îşi prevadă în bugetul anual sume pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri de asistenţă socială pentru victimele violenţei domestice şi pentru alte măsuri ce vizează prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
    h) să suporte, din bugetul local, în cazurile de violenţă domestică constatate în urma luării în evidenţă a victimei de către serviciile publice de asistenţă socială, cheltuielile cu întocmirea actelor juridice, precum şi cele necesare pentru obţinerea certificatelor medico-legale pentru victimele violenţei domestice;
    i) să suporte, din bugetul local, în cazurile de violenţă domestică constatate în urma luării în evidenţă a victimei de către serviciile publice de asistenţă socială, cheltuielile cu asistenţa medicală a victimelor violenţei domestice care nu sunt asigurate medical;
    j) să colaboreze la implementarea unui sistem de înregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţă domestică.

    (2) Autorităţile administraţiei publice locale desemnează personalul specializat să implementeze sistemul de înregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţă domestică.
    (3) Primarii şi consiliile locale vor conlucra cu organizaţiile de cult, organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu oricare alte persoane juridice şi fizice implicate în acţiuni caritabile, acordându-le sprijinul necesar în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2).
    (4) La nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se înfiinţează, pe lângă direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene/ale sectoarelor municipiului Bucureşti, echipa intersectorială în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, cu rol consultativ.
    (5) Echipa intersectorială are în componenţa sa câte un reprezentant al poliţiei, jandarmeriei, direcţiei de sănătate publică, al compartimentului violenţei domestice din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, al serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, precum şi al organizaţiilor neguvernamentale active în domeniu.
    (6) Din echipa intersectorială pot face parte, dar fără a se limita, şi reprezentanţii serviciilor de probaţiune, ai unităţilor de medicină legală, precum şi ai altor instituţii cu atribuţii în domeniu.
    (7) Echipa intersectorială propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii în domeniu, asigură cooperarea dintre instituţiile prevăzute la alin. (5) şi (6) şi evaluează anual activitatea în domeniu.
    (8) Înfiinţarea şi modul de organizare şi funcţionare a acestora se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

    ART. 14
    Persoanele desemnate de autorităţile publice pentru instrumentarea cazurilor de violenţă domestică vor avea următoarele atribuţii principale:
    a) monitorizarea cazurilor de violenţă domestică din sectorul sau unitatea teritorială deservită; culegerea informaţiilor asupra acestora; întocmirea unei evidenţe separate; asigurarea accesului la informaţii la cererea organelor judiciare şi a părţilor sau reprezentanţilor acestora;
    b) informarea şi sprijinirea lucrătorilor poliţiei care în cadrul activităţii lor specifice întâlnesc situaţii de violenţă domestică;
    c) identificarea situaţiilor de risc pentru părţile implicate în conflict şi îndrumarea acestora spre servicii de specialitate;
    d) colaborarea cu instituţii locale de protecţie a copilului şi raportarea cazurilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
    e) instrumentarea cazului împreună cu asistentul social.


    ART. 15
    Autorităţile publice cu atribuţii în domeniu pot desemna pentru instrumentarea cazurilor de violenţă domestică următoarele categorii de profesionişti, fără a se limita însă la acestea: asistenţi sociali, psihologi şi consilieri juridici sau persoane cu atribuţii de asistenţă socială, angajaţi ai direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, direcţiilor de asistenţă socială, serviciilor publice de asistenţă socială, poliţişti de proximitate, asistenţi sociali, psihologi şi consilieri juridici, precum şi personal cu atribuţii de asistenţă socială al unor organizaţii neguvernamentale sau furnizori de servicii sociale autorizaţi cu care una dintre autorităţile publice a întocmit un contract de furnizare de servicii privind această activitate.

    CAP. III
    Servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice
    ART. 16
    (1) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi organizate în regim rezidenţial, în regim de zi sau cu program continuu, cu sau fără personalitate juridică, de interes local sau judeţean.
    (2) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice organizate în regim rezidenţial, destinate victimelor violenţei domestice, cu găzduire pe perioadă determinată, sunt:
    a) centre de primire în regim de urgenţă;
    b) centre de recuperare;
    c) locuinţe protejate.

    (3) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice organizate în regim de zi sunt:
    a) centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
    b) centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei;
    c) centre de asistenţă destinate agresorilor.

    (4) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice cu program continuu sunt:
    a) servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de urgenţă - help-line;
    b) servicii integrate de urgenţă destinate victimelor violenţei sexuale.

    (5) Serviciile sociale destinate agresorilor sunt organizate în regim de zi şi au ca obiectiv reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educaţie şi consiliere. În condiţiile legii, centrele pot monitoriza tratamentul adicţiilor.
    (6) Serviciile sociale specializate pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice sunt oferite în mod gratuit victimelor.
    (7) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi supune spre aprobare proiectul de hotărâre privind completarea Hotărârii Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare*), în vederea reglementării serviciilor sociale prevăzute la alin. (4) lit. a).
    *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 476/2019 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2014, şi a Hotărârii Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 16 iulie 2019.

    (8) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi supune spre aprobare ministrului muncii şi protecţiei sociale proiectul de ordin privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale, organizate ca servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de urgenţă - helpline.*)
    *) A se vedea Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 28/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2019.


    ART. 17
    (1) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi publice, private sau în parteneriat public-privat.
    (2) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi înfiinţate numai de către furnizorii de servicii sociale, acreditaţi în condiţiile legii.
    (3) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice se aprobă prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau, după caz, ale consiliilor locale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
    (4) Finanţarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, organizate în sistem public sau, după caz, în parteneriat public sau public-privat, se asigură din bugetele locale, din finanţări de la bugetul de stat prin programe de interes naţional, precum şi din diferite tipuri de finanţări nerambursabile sau rambursabile sau, după caz, din bugetul de stat. În scopul finanţării serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi utilizate resurse financiare provenite din donaţii, sponsorizări şi din alte surse prevăzute de lege.
    (5) În cazul serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale se supune controlului organelor abilitate de lege.
    (6) Instituţia care a acordat finanţarea sau subvenţia serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, publice, private şi în parteneriat public-privat monitorizează folosirea fondurilor alocate.
    (7) Asistarea sau, după caz, găzduirea victimelor, respectiv asistarea agresorilor în serviciile sociale prevăzute la art. 16 alin. (2) şi (3) se face în baza încheierii unui contract de acordare a serviciilor sociale. Pentru minori contractul de acordare a serviciilor sociale este semnat de părintele însoţitor sau, după caz, de reprezentantul legal.

    ART. 18
    (1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura crearea şi funcţionarea serviciilor sociale prevăzute la art. 16, într-o distribuţie geografică adecvată, care să asigure acces neîngrădit la servicii sociale şi asistenţă tuturor victimelor supuse formelor de violenţă prevăzute de prezenta lege.
    (2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura crearea şi funcţionarea serviciilor sociale prevăzute la art. 16, cel puţin la nivel de judeţ, în funcţie de identificarea şi evaluarea nevoilor persoanelor supuse formelor de violenţă domestică prevăzute de lege, de pe raza judeţului, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentelor dispoziţii legale.**)
    **) Alineatul (2) al art. 18 a fost introdus prin Legea nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2018.


    ART. 19
    (1) Centrele de primire în regim de urgenţă, denumite în continuare adăposturi, sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, de tip rezidenţial, care asigură protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei domestice.
    (2) Adăposturile asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistenţă familială atât victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia, protecţie împotriva agresorului, asistenţă medicală şi îngrijire, hrană, cazare, consiliere psihologică şi consiliere juridică, potrivit instrucţiunilor de organizare şi funcţionare elaborate de autoritate.
    (3) Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau, după caz, cu aprobarea conducerii centrului, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adăpostului unde se găsesc victimele.
    (4) Locaţia adăposturilor este secretă publicului larg.
    (5) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţământul acestora sau, după caz, al reprezentantului legal.
    (6) Toate adăposturile trebuie să încheie o convenţie de colaborare cu un spital sau cu altă unitate sanitară, care să asigure îngrijirea medicală şi psihiatrică. Convenţia se încheie de către consiliile locale, respectiv de către consiliile sectoarelor municipiului Bucureşti sau, după caz, de către consiliile judeţene, precum şi de organele de conducere ale furnizorilor de servicii sociale privaţi acreditaţi.

    ART. 20
    (1) Centrele de recuperare pentru victimele violenţei domestice sunt unităţi de asistenţă socială de tip rezidenţial, cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică şi psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaţă activă, inserţia profesională a victimelor violenţei domestice, precum şi reabilitarea şi reinserţia socială a acestora.
    (2) Centrele de recuperare pentru victimele violenţei domestice vor încheia convenţii cu autorităţile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti în vederea acordării suportului pentru integrarea în muncă, readaptarea şi recalificarea profesională a persoanelor asistate.
    (3) Prevederile art. 19 alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.

    ART. 21
    (1) Locuinţele protejate sunt unităţi de asistenţă socială organizate în regim rezidenţial pe durată determinată, cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea în regim de urgenţă, îngrijirea, asistenţa socială, consilierea juridică şi psihologică şi orientarea victimelor violenţei domestice.
    (2) Adresa locuinţelor protejate este secretă publicului larg.

    ART. 22
    (1) Centrele de asistenţă destinate agresorilor sunt unităţi de asistenţă socială care funcţionează în regim de zi, cu sau fără personalitate juridică, care asigură reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, măsuri educative, precum şi servicii de consiliere şi mediere familială.
    (2) Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare şi dezintoxicare acordate prin centrele de asistenţă destinate agresorilor se asigură în spitalele sau unităţile sanitare cu care s-au încheiat convenţii, în condiţiile prevăzute la art. 19 alin. (6).
    (3) Centrele de asistenţă destinate agresorilor pot asigura beneficiarilor tratament ambulatoriu în cazul diferitelor tipuri de adicţii, la recomandarea unui medic specialist, în condiţiile prevăzute la art. 19 alin. (6).
    (4) Activităţile de reinserţie socială a infractorilor condamnaţi pentru infracţiuni de violenţă domestică pot cuprinde utilizarea serviciilor sociale furnizate în cadrul centrelor destinate agresorilor.

    ART. 23
    Centrele pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice sunt unităţi de asistenţă socială în regim de zi, cu sau fără personalitate juridică, care asigură asistenţă socială, consiliere psihologică, juridică, precum şi informarea şi orientarea victimelor violenţei domestice.

    ART. 24
    Centrele pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, care oferă servicii de informare şi educare, asistenţă socială şi un serviciu telefonic de urgenţă pentru informare şi consiliere.

    ART. 25
    Serviciile de tip linie telefonică de urgenţă sunt servicii sociale gratuite care asigură consiliere apelanţilor, în mod confidenţial, în legătură cu toate formele de violenţă prevăzute la art. 3 şi 4.

    ART. 26
    Centrele integrate de urgenţă în caz de violenţă sexuală asigură examinarea medicală şi medico-legală, asistenţă posttraumatică şi consiliere pentru victimele violenţei sexuale.

    ART. 27
    (1) Persoanele condamnate pentru infracţiuni de violenţă domestică sunt obligate să participe la programe speciale de consiliere şi reinserţie socială organizate de către instituţiile însărcinate cu executarea pedepsei în evidenţa cărora se află.
    (2) Cazurile de violenţă domestică pot fi supuse medierii la cererea părţilor, conform legii.
    (3) În soluţionarea cazurilor de divorţ, în care s-a reţinut culpa unuia dintre soţi cu privire la săvârşirea unor fapte de violenţă domestică, instanţele judecătoreşti competente pot dispune, din oficiu sau la cererea expresă formulată de către celălalt soţ, în sarcina agresorului, măsura de a participa la programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau private.
    (4) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Psihologilor din România, prin consultare cu Ministerul Justiţiei, elaborează metodologia privind modalitatea de participare la programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau private.*)
    *) A se vedea Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 2.524/2018 pentru aprobarea Metodologiei privind modalitatea de participare la programele speciale de consiliere psihologică, organizate de către serviciile de specialitate publice sau private, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2019.


    CAP. IV
    Ordinul de protecţie provizoriu
    SECŢIUNEA 1
    Competenţă şi condiţii de fond pentru emitere
    ART. 28
    (1) Ordinul de protecţie provizoriu se emite de către poliţiştii care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică, în scopul diminuării acestui risc.
    (2) Poliţiştii constată existenţa riscului iminent prevăzut la alin. (1) pe baza evaluării situaţiei de fapt care rezultă din:
    a) probele obţinute ca urmare a verificării sesizărilor privind violenţa domestică, atunci când actele de violenţă domestică nu fac obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni;
    b) probele strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când actele de violenţă domestică fac obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor fapte care intră sub incidenţa prevederilor art. 199 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.

    (3) Poliţiştii evaluează situaţia de fapt pe baza formularului de evaluare a riscului şi potrivit metodologiei de utilizare a acestuia, stabilite potrivit prevederilor art. 37.
    (4) În cazul în care, ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, se constată că sunt întrunite condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu, prevăzute la alin. (1), poliţiştii emit ordinul de protecţie provizoriu, potrivit prevederilor art. 30 şi potrivit procedurii şi modelului stabilite potrivit prevederilor art. 37.
    (5) În cazul în care, ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, se constată că nu sunt întrunite condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu, prevăzute la alin. (1), poliţiştii au obligaţia de a informa persoanele care susţin că sunt victime ale violenţei domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecţie potrivit prevederilor art. 38 şi de a pune la dispoziţia acestora formularul de cerere prevăzut la art. 41.
    (6) Emiterea ordinului de protecţie provizoriu nu împiedică luarea unei măsuri preventive potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Verificarea sesizărilor privind violenţa domestică
    ART. 29
    (1) Pentru verificarea sesizărilor privind violenţa domestică, aflarea adevărului şi soluţionarea justă a sesizării, poliţiştii au dreptul să obţină probe prin următoarele mijloace:
    a) constatarea prin propriile simţuri şi consemnarea celor constatate într-un înscris ori înregistrarea celor constatate cu mijloace tehnice;
    b) consultarea bazelor de date la care au acces potrivit atribuţiilor de serviciu şi consemnarea celor constatate într-un înscris;
    c) declaraţiile persoanelor implicate în actele de violenţă domestică, ale persoanelor care au asistat la producerea actelor de violenţă domestică şi ale altor persoane care pot comunica informaţii cu privire la persoanele implicate în actele de violenţă domestică;
    d) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de provenienţa acestora;
    e) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic şi/sau de telefonie mobilă.

    (2) Pentru verificarea sesizărilor privind violenţa domestică şi în scopul obţinerii de probe cu privire la aspectele ce fac obiectul sesizării, poliţiştii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reşedinţa oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum şi în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea indică în mod expres că actele de violenţă domestică au loc sau au avut loc în spaţiile respective.
    (3) Poliţiştii pot folosi forţa şi mijloacele din dotare, în mod adecvat şi proporţional, pentru a pătrunde în spaţiile prevăzute la alin. (2).
    (4) Acţiunile poliţiştilor în spaţiile prevăzute la alin. (2), inclusiv cele de pătrundere, pot fi înregistrate cu mijloacele audiovideo sau foto din dotare, fără consimţământul persoanelor, înregistrările sau fotografiile constituind probe în sensul alin. (1) lit. a) şi urmând regimul probelor prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau de Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.
    (5) Poliţiştii strâng probele potrivit dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când, în cursul verificării sesizărilor privind violenţa domestică, constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru ca actele de violenţă domestică săvârşite să facă obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Condiţii de formă pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu
    ART. 30
    (1) Ordinul de protecţie provizoriu cuprinde în mod obligatoriu menţiuni cu privire la:
    a) data, ora şi locul unde este emis;
    b) numele, prenumele, calitatea şi unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care îl emite;
    c) date care să asigure identificarea agresorului/agresorilor împotriva căruia/cărora se dispun obligaţii sau interdicţii prin acesta;
    d) date care să asigure identificarea victimei/victimelor sau a altor persoane în favoarea cărora se dispun măsuri de protecţie prin acesta;
    e) descrierea motivelor de fapt care au determinat dispunerea acestuia şi indicarea probelor pe baza cărora a fost evaluată situaţia de fapt;
    f) temeiul de drept pentru emiterea acestuia;
    g) data şi ora la care începe aplicarea măsurilor de protecţie dispuse potrivit art. 31, precum şi data şi ora la care acestea încetează;
    h) dreptul de a contesta ordinul de protecţie provizoriu, termenul de exercitare a acestui drept şi instanţa la care se poate depune contestaţia.

    (2) Ordinul de protecţie se semnează în mod obligatoriu de către poliţistul care îl emite.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Măsuri de protecţie ce se pot dispune prin ordinul de protecţie provizoriu, în scopul diminuării riscului constatat
    ART. 31
    (1) Prin ordinul de protecţie provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecţie, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele obligaţii sau interdicţii:
    a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
    b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa comună;
    c) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
    d) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
    e) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute.

    (2) Măsurile de protecţie prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se dispun împreună.
    (3) Măsura de protecţie prevăzută la alin. (1) lit. d) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) a fost dispusă măsura prevăzută la alin. (1) lit. c);
    b) atunci când s-a dispus obligarea agresorului de a păstra o distanţă minimă faţă de victimă şi, după caz, membrii familiei acesteia, persoanele protejate îşi exprimă acordul de a purta un sistem electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligaţiei agresorului.

    (4) Ordinul de protecţie provizoriu va cuprinde şi menţiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse la alin. (1) constituie infracţiune, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2).
    (5) Dacă prin ordinul provizoriu de protecţie s-a luat măsura evacuării temporare a agresorului, iar acesta nu are asigurată cazarea din altă sursă, i se va asigura de îndată informarea şi orientarea, la cererea sa, către centrele rezidenţiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte, gestionate de autorităţile administraţiei publice locale, sau orice alt loc adecvat. În situaţia în care agresorul solicită cazarea într-un centru rezidenţial din categoria celor menţionate mai sus, acesta va fi orientat şi condus de îndată către centrele rezidenţiale gestionate de autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, către alte centre sociale adecvate de către echipa mobilă prevăzută la art. 51.
    (6) În cazul în care agresorul nu doreşte să beneficieze de cazarea pusă la dispoziţie potrivit alin. (5) şi optează să locuiască la o rudă sau la orice altă persoană, i se va solicita să dea o declaraţie privind adresa la care va locui şi persoana care îi va asigura cazarea. În cazul în care agresorul refuză să dea respectiva declaraţie, se va consemna acest fapt în procesul-verbal întocmit potrivit prevederilor art. 33 alin. (4).
    (7) Autorităţile şi instituţiile publice competente au obligaţia ca, din oficiu sau la solicitarea unităţilor de poliţie ori a oricărei persoane interesate, să pună în aplicare măsuri de protecţie urgente şi specifice cu privire la minori, persoane cu dizabilităţi sau persoane cu nevoi speciale, vizate de ordinul de protecţie provizoriu.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Punerea în aplicare a ordinului de protecţie provizoriu
    ART. 32
    (1) Obligaţiile şi interdicţiile dispuse împotriva agresorilor prin ordinele de protecţie provizorii devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.
    (2) Perioada de 5 zile prevăzută la art. 31 alin. (1) se calculează pe ore, adică are o durată de 120 de ore, şi începe să curgă de la momentul la care s-a emis ordinul de protecţie provizoriu.
    (3) Poliţiştii pot folosi forţa şi mijloacele din dotare, în mod adecvat şi proporţional, pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecţie dispuse prin ordinele de protecţie provizorii.
    (4) Măsurile de protecţie dispuse potrivit art. 31 alin. (1) lit. e) se execută pe loc de către poliţiştii prezenţi la locul emiterii ordinelor de protecţie provizorii, dacă armele se află în spaţiile în care au fost făcute verificări potrivit prevederilor art. 29 alin. (2) sau în apropierea acestora.
    (5) În cazul în care nu este posibilă executarea măsurilor de protecţie dispuse potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) lit. e) în condiţiile alin. (4), poliţiştii care emit ordinele de protecţie provizorii iau măsurile necesare pentru executarea în cel mai scurt timp a acestora.

    ART. 33
    (1) Ordinul de protecţie provizoriu se comunică agresorului şi victimei.
    (2) Comunicarea se realizează prin înmânarea, sub semnătură, a unei copii sau duplicat, după caz, al ordinului de protecţie provizoriu, la locul emiterii acestuia, imediat după emitere.
    (3) Ordinul de protecţie provizoriu se consideră comunicat agresorului şi în următoarele situaţii:
    a) agresorul refuză să primească o copie sau refuză să semneze de primire;
    b) agresorul părăseşte locul emiterii ordinului de protecţie, după ce i s-a adus la cunoştinţă că este necesar să aştepte comunicarea rezultatului verificărilor ce se efectuează în legătură cu sesizarea privind violenţa domestică.

    (4) Poliţistul care emite ordinul de protecţie provizoriu întocmeşte un proces-verbal în care consemnează situaţiile prevăzute la alin. (3).
    (5) Ordinul de protecţie provizoriu se consideră comunicat agresorului şi în situaţia în care acesta nu a fost prezent la realizarea verificărilor în legătură cu sesizarea privind violenţa domestică sau la emiterea ordinului de protecţie provizoriu, însă se poate face dovada, cu declaraţii de martor, cu înregistrări video sau audio, indiferent de provenienţa acestora, sau cu înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic sau de telefonie mobilă, că s-a comunicat agresorului faptul că a fost emis un ordin de protecţie provizoriu, precum şi conţinutul măsurilor de protecţie dispuse prin acesta.
    (6) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (5) agresorul are dreptul, oricând în perioada de valabilitate a ordinului de protecţie provizoriu, să solicite şi să obţină, de la unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, o copie a acestuia.

    SECŢIUNEA a 6-a
    Confirmarea şi contestarea ordinului de protecţie provizoriu
    ART. 34
    (1) Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii.
    (2) Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează parchetului competent potrivit prevederilor alin. (1) însoţit de formularul de evaluare a riscului şi de mijloacele de probă obţinute potrivit prevederilor art. 29 sau strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Mijloacele de probă strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi înaintate în copie certificată de organul de cercetare penală.
    (3) Procurorul de la parchetul competent potrivit prevederilor alin. (1) decide cu privire la necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie în termen de 48 de ore de la emiterea ordinului de protecţie provizoriu.
    (4) Procurorul confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie prin ordinul de protecţie provizoriu, aplicând o rezoluţie cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia.
    (5) În cazul în care constată că nu mai este necesară menţinerea măsurilor de protecţie dispuse, procurorul poate dispune motivat încetarea măsurilor de protecţie, cu menţionarea momentului de la care acestea încetează. Procurorul comunică acest lucru de îndată unităţii de poliţie care a înaintat ordinul de protecţie provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia.
    (6) Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) şi art. 41.
    (7) În situaţia înaintării ordinului de protecţie provizoriu potrivit prevederilor alin. (6), durata iniţială pentru care a fost dispus se prelungeşte, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecţie, cu informarea agresorului despre acest fapt.

    ART. 35
    (1) Ordinul de protecţie provizoriu poate fi contestat la instanţa de judecată competentă potrivit prevederilor art. 34 alin. (1), în termen de 48 de ore de la comunicare.
    (2) Contestaţia se judecă cu citarea părţilor. Neprezentarea acestora nu împiedică judecarea cauzei.
    (3) Contestaţia se soluţionează în regim de urgenţă, dar nu mai târziu de data la care expiră termenul pentru care a fost emis ordinul de protecţie provizoriu, în camera de consiliu, cu citarea organului constatator.
    (4) Participarea procurorului este obligatorie.
    (5) Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.

    ART. 36
    Dispoziţiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele privind ordinul de protecţie.

    SECŢIUNEA a 7-a
    Acte subsecvente
    ART. 37
    (1) Modalitatea de gestionare de către poliţişti a cazurilor de violenţă domestică se stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne şi al ministrului muncii şi protecţiei sociale.*)
    *) A se vedea Ordinul ministrului afacerilor interne şi al ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 146/2.578/2018 privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violenţă domestică de către poliţişti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1110 din 28 decembrie 2018.

    (2) Ordinul prevăzut la alin. (1) cuprinde:
    a) procedura de intervenţie a poliţiştilor în cazurile de violenţă domestică şi de cooperare cu celelalte instituţii cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
    b) modelul formularului de evaluare a riscului şi metodologia de utilizare a acestuia;
    c) procedura de emitere şi modelul ordinului de protecţie provizoriu;
    d) procedura de punere în executare a ordinului de protecţie provizoriu.

    (3) La stabilirea, potrivit alin. (1), a formularului de evaluare a riscului şi a metodologiei de utilizare a acestuia sunt avute în vedere cel puţin următoarele:
    a) determinarea criteriilor de evaluare a riscului ce pot fi relevante pentru violenţa domestică, între care se includ, în mod obligatoriu, următoarele criterii: forma de violenţă domestică exercitată, caracterul repetitiv al actelor de violenţă domestică, vulnerabilitatea persoanei/persoanelor împotriva căreia/cărora se exercită violenţa domestică, contextul producerii actelor de violenţă domestică şi conduita persoanei/persoanelor care exercită actele de violenţă domestică;
    b) prezentarea modului de utilizare a criteriilor de evaluare a riscului şi de interpretare a rezultatelor obţinute prin aplicarea criteriilor respective.


    CAP. V
    Ordinul de protecţie
    ART. 38
    (1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii:
    a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
    b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
    c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
    d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 19;
    e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
    f) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
    g) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
    h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
    i) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
    j) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

    (2) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. g) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) a fost dispusă una dintre măsurile prevăzute la alin. (1) lit. e) sau f);
    b) atunci când s-a dispus obligarea agresorului de a păstra o distanţă minimă faţă de victimă şi, după caz, membrii familiei acesteia, persoanele protejate îşi exprimă acordul de a purta un sistem electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligaţiei agresorului.

    (3) Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
    (4) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condiţiile Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator de substanţe psihoactive, instanţa poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    (5) Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecţie şi pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:
    a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanţă potrivit împrejurărilor, la secţia de poliţie competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecţie;
    b) obligarea agresorului de a da informaţii organului de poliţie cu privire la noua locuinţă, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuinţa familiei;
    c) verificări periodice şi/sau spontane privind locul în care se află agresorul.

    (6) Dispozitivul hotărârii va cuprinde şi menţiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiune, conform art. 47 alin. (1).

    ART. 39
    (1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului.
    (2) Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.

    ART. 40
    (1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.
    (2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal.
    (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de:
    a) procuror;
    b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice;
    c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.


    ART. 41
    (1) Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se întocmeşte potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
    (2) Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.

    ART. 42
    (1) Cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.
    (2) Asistenţa juridică a persoanei care solicită ordinul de protecţie este obligatorie.
    (3) Asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie.
    (4) Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 200 şi 201 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind verificarea cererii şi regularizarea acesteia, respectiv fixarea primului termen de judecată, nu sunt aplicabile. Citarea părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.
    (5) În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie şi fără citarea părţilor, chiar şi în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.
    (6) În soluţionarea cererii nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.
    (7) Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicită ordinul de protecţie asupra prevederilor legale privind protecţia victimelor infracţiunii.
    (8) Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
    (9) Soluţionarea cererilor nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepţia cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecţie provizoriu, durata iniţială pentru care acesta este dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecţie, cu informarea agresorului despre acest fapt.

    ART. 43
    În cazurile prevăzute la art. 40 alin. (3) şi art. 34 alin. (6), victima poate renunţa, potrivit prevederilor art. 406 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de protecţie.

    ART. 44
    (1) Ordinul de protecţie este executoriu.
    (2) Executarea hotărârii se face fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen.
    (3) Respectarea ordinului de protecţie este obligatorie şi pentru persoana protejată prin intermediul său.

    ART. 45
    (1) Hotărârea prin care se soluţionează cererea de emitere a ordinului de protecţie este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
    (2) Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
    (3) Apelul se judecă cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 42 alin. (1), (3), (4), (6) şi (8) sunt aplicabile în mod corespunzător.
    (4) Participarea procurorului este obligatorie.

    ART. 46
    (1) O copie a dispozitivului hotărârii prin care s-a dispus cererea de emitere a ordinului de protecţie se comunică, în maximum 5 ore de la momentul pronunţării hotărârii, structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi/sau a agresorului, precum şi Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
    (2) Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 38 alin. (1) se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliţiei.
    (3) Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
    (4) Organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus ordinul de protecţie şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
    (5) Odată cu comunicarea ordinului de protecţie prin care s-a luat măsura evacuării temporare a agresorului, organul de poliţie are obligaţia de a-l informa pe acesta cu privire la dreptul de a avea posibilitatea de a solicita găzduirea în cadrul centrelor rezidenţiale pentru persoanele fără adăpost sau al adăposturilor de noapte, care funcţionează în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, sau în cadrul altor locuri adecvate. Accesul agresorilor în centrele pentru persoanele fără adăpost şi adăposturile de noapte se realizează pe baza constatării încadrării agresorului în definiţia prevăzută la art. 6 lit. z) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, fiind exceptate situaţiile în care agresorul reprezintă un risc pentru siguranţa beneficiarilor.
    (6) În exercitarea atribuţiilor de supraveghere a respectării ordinului de protecţie, organele de poliţie pun în aplicare măsuri de prevenire a nerespectării hotărârii, care pot consta în: efectuarea de vizite inopinate la locuinţa persoanei vătămate, apelarea telefonică de control a victimei/agresorului, solicitarea unor informaţii din partea vecinilor, colegilor de la locul de muncă al victimei/agresorului, de la unitatea de învăţământ frecventată de victimă/agresor sau din partea altor persoane care ar putea furniza informaţii relevante, precum şi orice alte modalităţi specifice activităţii poliţieneşti.
    (7) În cazul în care se constată sustragerea de la executarea ordinului de protecţie, va fi sesizat organul de urmărire penală.
    (8) În cazul în care persoana protejată prin ordinul de protecţie încalcă dispoziţiile acestuia, ea va fi obligată la acoperirea cheltuielilor generate de emiterea şi punerea în executare a ordinului.
    (9) Modul de calcul al cheltuielilor generate de emiterea şi punerea în executare a ordinelor de protecţie la care poate fi obligată persoana protejată se va stabili prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului afacerilor interne.

    ART. 47
    (1) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecţie a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 38 alin. (1), (4) şi (5) lit. a) şi b) şi dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
    (2) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecţie provizoriu a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 31 alin. (1) şi dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    ART. 48
    La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.

    ART. 49
    (1) Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie pe durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.
    (2) Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
    a) agresorul a respectat interdicţiile sau obligaţiile impuse;
    b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat măsurile de siguranţă, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;
    c) dacă există o evaluare a riscului de recidivă realizată potrivit competenţelor de către un serviciu de probaţiune, care indică un grad de risc suficient de scăzut şi faptul că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenţei domestice sau pentru familia acesteia, astfel cum este definită potrivit prevederilor art. 5.

    (3) Cererea de revocare se soluţionează cu citarea părţilor şi a unităţii de poliţie care a pus în executare ordinul de protecţie a cărui revocare se solicită. Participarea procurorului este obligatorie.

    ART. 50
    Dacă, odată cu soluţionarea cererii, instanţa constată existenţa uneia dintre situaţiile care necesită instituirea unei măsuri de protecţie specială a copilului, va sesiza de îndată autoritatea publică locală cu atribuţii privind protecţia copilului.

    CAP. VI
    Intervenţia de urgenţă
    ART. 51
    (1) Intervenţia de urgenţă se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale prin intermediul unei echipe mobile formate din reprezentanţi ai Serviciului Public de Asistenţă Socială, denumit în continuare SPAS.
    (2) Echipa mobilă are rol de verificare a semnalărilor, de evaluare iniţială şi de realizare a demersurilor necesare pentru depăşirea riscului imediat, constând în: transport la unitatea sanitară cea mai apropiată în situaţiile în care victima necesită îngrijiri medicale, sesizarea organelor de cercetare penală, sesizarea organelor competente pentru emiterea unui ordin de protecţie provizoriu, orientarea către Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumită în continuare DGASPC, sau, după caz, la SPAS, în vederea găzduirii în centre rezidenţiale adecvate nevoilor şi aplicării managementului de caz pentru victime şi agresori.
    (3) Semnalarea situaţiilor urgente de violenţă domestică pentru care este necesar sprijinul din partea serviciilor sociale se realizează prin intermediul liniilor telefonice ale instituţiilor publice abilitate să intervină în cazurile de violenţă domestică, inclusiv al liniilor telefonice de urgenţă.
    (4) Personalul din cadrul SPAS realizează evaluarea gradului de risc, din perspectiva acordării serviciilor sociale, pe baza unui instrument specific, care se aprobă, împreună cu procedura pentru intervenţia de urgenţă în cazurile de violenţă domestică, prin ordin emis de către ministrul muncii şi protecţiei sociale.*)
     *) A se vedea Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 2.525/2018 privind aprobarea Procedurii pentru intervenţia de urgenţă în cazurile de violenţă domestică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2019.


    ART. 52
    (1) Pentru verificarea semnalărilor privind violenţa domestică, reprezentanţii SPAS au drept de acces în sediile sau punctele de lucru ale persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice.
    (2) Managementul de caz se asigură de către compartimentul violenţă domestică din cadrul DGASPC. În scopul de a asigura accesul neîngrădit la găzduire în situaţiile de urgenţă, precum şi la restul serviciilor sociale existente pentru victimele violenţei domestice, precum şi pentru agresori, DGASPC depune diligenţele necesare pe lângă SPAS şi furnizorii privaţi de servicii sociale de pe raza teritorială a judeţului. Victimele pot fi găzduite în orice serviciu social cu această destinaţie, indiferent de domiciliul acestora, unde există un loc disponibil.

    CAP. VII
    Finanţarea în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice
    ART. 53
    Activităţile în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice se finanţează din următoarele surse:
    a) bugetul de stat;
    b) bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
    c) bugetele fondurilor externe nerambursabile;
    d) bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi ale municipiilor, oraşelor şi comunelor; autorităţile locale au responsabilitatea de a estima dimensiunea locală a situaţiilor de violenţă domestică şi de a aloca un buget adecvat activităţilor din domeniu;
    e) donaţii, sponsorizări şi alte surse, în condiţiile legii.


    ART. 54
    (1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale prin Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi poate finanţa sau, după caz, cofinanţa programe de interes naţional care au ca scop prevenirea şi combaterea violenţei domestice, precum şi ocrotirea şi sprijinirea familiei în vederea creşterii calităţii vieţii acesteia, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această destinaţie, din fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, precum şi din alte resurse, în condiţiile legii.
    (2) Serviciile sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice pot fi dezvoltate şi prin:
    a) finanţarea în parteneriat a serviciilor sociale pentru asigurarea continuităţii serviciului, în conformitate cu nevoia socială şi cu principiul subsidiarităţii;
    b) finanţarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din domeniul asistenţei sociale.


    ART. 55
    Programele de interes naţional prevăzute la art. 54 alin. (1), complementare acţiunilor finanţate la nivel local, au următoarele obiective:
    a) realizarea investiţiilor necesare pentru dezvoltarea, diversificarea, restructurarea şi buna funcţionare a serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
    b) susţinerea funcţionării serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
    c) realizarea de studii, cercetări şi publicaţii în domeniu;
    d) instruirea personalului de specialitate din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, în special instruirea personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor sociale şi serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, precum şi instruirea personalului din cadrul instituţiilor cu competenţe în domeniu desemnat să instrumenteze cazurile de violenţă domestică;
    e) informarea, conştientizarea şi sensibilizarea opiniei publice privind drepturile victimelor violenţei domestice, precum şi fenomenul violenţei domestice;
    f) menţinerea şi dezvoltarea sistemului de înregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţă domestică;
    g) sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sănătăţii şi de reinserţie socială;
    h) asistarea agresorilor prin tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare, psihologice şi psihiatrice;
    i) iniţierea şi coordonarea parteneriatelor sociale în scopul prevenirii şi combaterii violenţei domestice;
    j) orice alte obiective corespunzătoare domeniului de activitate al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.


    ART. 56
    Finanţarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice se asigură din:
    a) bugetele locale ale autorităţilor administraţiei publice locale care au aprobat înfiinţarea acestora, precum şi din subvenţii acordate în condiţiile legii;
    b) sume din donaţii şi sponsorizări;
    c) fonduri externe, rambursabile şi nerambursabile;
    d) din alte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu.


    CAP. VIII
    Contravenţii
    ART. 57
    (1) Constituie contravenţii, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă între 1.000 lei şi 5.000 lei următoarele fapte:
    a) refuzul primirii în adăpost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului social, îngrijire medicală gratuită celui aflat în suferinţă vizibilă, pentru înlăturarea consecinţelor violenţelor;
    b) schimbarea destinaţiei adăpostului.

    (2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500 lei şi 1.000 lei refuzul părăsirii adăpostului, indiferent de motiv, în momentul în care condiţiile care au determinat internarea au dispărut.
    (3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500 lei şi 1.000 lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta adăpostului în care se află sau crede că se află victima.
    (4) Constituie contravenţii, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 7.000 lei următoarele fapte:
    a) nerespectarea obligaţiei de a lua măsurile specifice prevăzute la art. 13 alin. (1);
    b) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 18 alin. (2).

    (5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (4) se realizează de către inspectorii sociali, conform prevederilor legale aplicabile în materie contravenţională.
    (6) Contravenţiile se constată şi sancţiunile se aplică, conform legii, de către asistenţii sociali, primar sau împuterniciţii acestuia.
    (7) Contravenţiilor le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

    ART. 58
    Supravegherea respectării măsurilor de protecţie dispuse potrivit art. 31 alin. (1) şi art. 38 alin. (1), cu ajutorul unui sistem electronic de supraveghere, se realizează în condiţii stabilite prin lege.

    CAP. IX
    Dispoziţii finale
    ART. 59
    Prezenta lege*) intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    *) Legea nr. 217/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 29 mai 2003.

    NOTĂ:
    Reproducem mai jos prevederile art. II-IV şi ale menţiunii de transpunere a Directivei 2012/29/UE din Legea nr. 174/2018, care nu sunt încorporate în forma republicabilă a Legii nr. 217/2003 şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale actului modificator:
    "ART. II
    În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma violenţă în familie se înlocuieşte cu sintagma violenţă domestică, cu excepţia Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. III
    În tot cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie se înlocuieşte cu sintagma servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
    ART. IV
    De la data intrării în vigoare a prezentei legi*) se stabilesc următoarele obligaţii, după cum urmează:
    a) procedura prevăzută la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi;
    b) în vederea reglementării serviciilor sociale prevăzute la art. 15 alin. (4) lit. a)**) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi supune spre aprobare proiectul de hotărâre privind completarea Hotărârii Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii prevăzute la lit. b), Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi supune spre aprobare ministrului muncii şi justiţiei sociale, proiectul de ordin privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale, organizate ca servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de urgenţă - help-line;***)
    d) metodologia prevăzută la art. 22 alin. (4)****) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se elaborează în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
    e) ordinul prevăzut la art. 22^10 alin. (1)*****) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se emite în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
    f) ordinul comun prevăzut la art. 31 alin. (9)******) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se emite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
    g) ordinul prevăzut la art. 35^1*******) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se emite în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (...)
    *) Legea nr. 174/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2018.
    **) Art. 15 alin. (4) lit. a) a devenit art. 16 alin. (4) lit. a) în forma republicată. A se vedea nota de subsol de la art. 16 alin. (8).
    ***) A se vedea nota de subsol de la art. 16 alin. (8).
    ****) Art. 22 alin. (4) a devenit art. 27 alin. (4) în forma republicată. A se vedea nota de subsol de la art. 27 alin. (4).
    *****) Art. 22^10 alin. (1) a devenit art. 37 alin. (1) în forma republicată. A se vedea nota de subsol de la art. 37 alin. (1).
    ******) Art. 31 alin. (9) a devenit art. 46 alin. (9) în forma republicată.
    *******) Art. 35^1 a devenit art. 51 în forma republicată.
    Prezenta lege transpune parţial prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. a) şi b) din Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 315 din 14 noiembrie 2012."



    ANEXA 1

    CERERE PRIVIND EMITEREA ORDINULUI DE PROTECŢIE
    I. Date privind autoritatea sau organismul care formulează cererea (dacă este cazul)
    Denumirea:
    Adresa:
    Telefon:
    Fax:
    E-mail:
    Persoana desemnată cu formularea cererii:

    II. Date privind agresorul
    Numele şi prenumele:
    Adresă:
    Telefon:
    Fax:
    E-mail:

    III. Asistenţa juridică

┌───────────────────────────────────┬──┐
│Victima are un avocat? │DA│
│Dacă victima nu are avocat, i se va│/ │
│acorda asistenţă juridică din │NU│
│oficiu. │ │
└───────────────────────────────────┴──┘



    IV. Date privind victima violenţei domestice

┌────────────────┬─────────────────────┐
│Numele: │Prenumele: │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Locul şi data │Cetăţenia: │
│naşterii: │ │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Sexul: F/M │ │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Prenumele │Prenumele mamei: │
│tatălui: │ │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Act de │Serie ............ │
│identitate: CI/ │nr. │
│BI/Paşaport │................... │
├────────────────┼─────────────────────┤
│CNP │ │
├────────────────┴─────────────────────┤
│Adresa^1): Doreşte să rămână secretă? │
│DA/NU │
├──────────────────────────────────────┤
│Telefon^2): Doreşte ca numărul să │
│rămână secret? DA/NU │
└──────────────────────────────────────┘


    ^1) Dacă victima declară că doreşte să abandoneze domiciliul familial, nu este necesar să se indice noua adresă la care se mută, ci doar adresa unde locuieşte în prezent. Adresa indicată trebuie să fie una la care partea poate primi citaţiile şi celelalte acte de procedură.
    ^2) Poate fi indicat orice număr la care reclamantul are garanţia că va putea primi citaţiile şi celelalte acte de procedură.

    V. Reprezentantul legal al victimei (dacă este cazul)

┌──────────────────────┬───────────────┐
│Numele: │Prenumele: │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Locul şi data │Cetăţenia: │
│naşterii: │ │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Sexul: F/M │ │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Prenumele tatălui: │Prenumele │
│ │mamei: │
├──────────────────────┴───────────────┤
│Adresa: │
├──────────────────────────────────────┤
│Telefon: │
└──────────────────────────────────────┘



    VI. Relaţia dintre victima violenţei domestice şi persoana împotriva căreia se solicită emiterea ordinului de protecţie (pârât)
    1. Victima a mai formulat anterior vreo cerere, plângere, reclamaţie etc. împotriva aceleiaşi persoane? DA/NU
    În caz afirmativ, se va indica numărul acestora.

    2. Ştiţi dacă pârâtul este parte în vreun proces cu privire la vreo infracţiune sau contravenţie? DA/NU
    În caz afirmativ, indicaţi, dacă ştiţi, instanţa la care se află dosarul şi numărul acestuia.

    3. Există o legătură de rudenie sau de altă natură cu pârâtul?
    4. Situaţia familială - persoane care convieţuiesc în locuinţă

┌──────────────┬──────────┬────────────┐
│Numele şi │Data │Gradul de │
│prenumele │naşterii │rudenie │
├──────────────┼──────────┼────────────┤
│ │ │ │
├──────────────┼──────────┼────────────┤
│ │ │ │
├──────────────┼──────────┼────────────┤
│ │ │ │
├──────────────┼──────────┼────────────┤
│ │ │ │
└──────────────┴──────────┴────────────┘




    VII. Descrierea faptelor pentru care se solicită emiterea ordinului de protecţie
    1. Relatarea faptelor şi locul desfăşurării lor

┌──────────────────────────────────────┐
│ │
└──────────────────────────────────────┘



    2. Ce alte acte de violenţă s-au produs anterior împotriva persoanelor (victimă, membri ai familiei, minori sau alte persoane) sau asupra bunurilor?

┌──────────────────────────────────────┐
│ │
└──────────────────────────────────────┘



    3. A avut loc vreun act de violenţă în prezenţa minorilor?
    4. Există vreo situaţie de risc pentru minori, inclusiv posibilitate de a fi luaţi fără drept de pârât?
    5. Pârâtul deţine arme sau are acces la arme prin natura muncii sale ori din alte motive?
    6. Există martori la faptele descrise?
    7. Ce alte probe pot susţine declaraţiile? (de exemplu, linii telefonice tăiate/rupte, telefoane mobile sparte, alte obiecte distruse, mesaje telefonice înregistrate, inclusiv sms, scrisori, fotografii, documente etc.)
    8. Aţi beneficiat anterior de o hotărâre judecătorească privind emiterea unui ordin de protecţie? DA/NU
    NOTĂ:
    Dacă la pct. 8 răspunsul a fost DA, menţionaţi hotărârile judecătoreşti privind emiterea ordinului de protecţie şi precizaţi, după caz, numărul hotărârilor şi durata valabilităţii ordinului de protecţie, după cum urmează:
    "hotărârea judecătorească nr. ........ din data de .............. emisă de către ........................ (instanţa care a pronunţat hotărârea judecătorească), cu valabilitate............... (durata de valabilitate a ordinului de protecţie). Ordinul de protecţie emis a fost respectat DA/NU."




    VIII. Asistenţa medicală a victimei
    1. Victima a suferit leziuni fizice sau a fost maltratată psihologic? DA/NU
    2. A primit îngrijiri în vreun centru medical? DA/NU
    3. Deţine certificat medico-legal, medical sau alte documente medicale? DA/NU
    În caz afirmativ, acestea se vor anexa în copie.
    În caz negativ, se vor indica centrul medical şi data consultului medical.


    IX. Măsurile care se solicită a fi dispuse prin ordinul de protecţie

┌───────────────────────────────────┬──┐
│a) evacuarea temporară a pârâtului │DA│
│din locuinţă, indiferent dacă │/ │
│acesta este titularul dreptului de │NU│
│proprietate; │ │
├───────────────────────────────────┼──┤
│b) reintegrarea victimei şi, după │DA│
│caz, a copiilor în locuinţa │/ │
│familiei; │NU│
├───────────────────────────────────┼──┤
│c) limitarea dreptului de folosinţă│ │
│al pârâtului, dacă este posibil, │DA│
│doar asupra unei părţi a locuinţei │/ │
│comune, astfel încât pârâtul să nu │NU│
│vină în contact cu victima; │ │
├───────────────────────────────────┼──┤
│d.1) obligarea pârâtului la │ │
│păstrarea unei distanţe minime │ │
│determinate faţă de victimă; │ │
│d.2) obligarea pârâtului la │DA│
│păstrarea unei distanţe minime │/ │
│determinate faţă de copiii victimei│NU│
│sau faţă de alte rude ale acesteia;│DA│
│d.3) obligarea pârâtului la │/ │
│păstrarea unei distanţe minime │NU│
│determinate faţă de reşedinţa, │DA│
│locul de muncă sau unitatea de │/ │
│învăţământ a persoanei protejate; │NU│
│În caz afirmativ, se vor menţiona │ │
│datele de identificare a acestor │ │
│locuri. │ │
├───────────────────────────────────┼──┤
│e) interdicţia pentru pârât de a se│ │
│deplasa în anumite localităţi sau │ │
│zone determinate pe care victima le│DA│
│frecventează ori le vizitează │/ │
│periodic; │NU│
│În caz afirmativ, se vor identifica│ │
│aceste localităţi şi zone. │ │
├───────────────────────────────────┼──┤
│f) interzicerea oricărui contact, │DA│
│inclusiv telefonic, prin │/ │
│corespondenţă sau în orice alt mod,│NU│
│cu victima; │ │
├───────────────────────────────────┼──┤
│g) obligarea agresorului de a preda│DA│
│poliţiei armele deţinute; │/ │
│ │NU│
├───────────────────────────────────┼──┤
│h) încredinţarea copiilor minori │ │
│sau stabilirea reşedinţei acestora;│DA│
│În caz afirmativ, se vor indica │/ │
│numele, prenumele şi data naşterii │NU│
│copiilor, persoana către care se │ │
│propune încredinţarea. │ │
├───────────────────────────────────┼──┤
│i) suportarea de către pârât a │ │
│chiriei şi/sau a întreţinerii │ │
│pentru locuinţa temporară unde │ │
│victima, copiii minori sau alţi │ │
│membri ai familiei locuiesc ori │DA│
│urmează să locuiască din cauza │/ │
│imposibilităţii de a rămâne în │NU│
│locuinţa familială. │ │
│În caz afirmativ, care este suma │ │
│considerată necesară şi ce │ │
│reprezintă? │ │
└───────────────────────────────────┴──┘



    X. Alte măsuri

┌───────────────────────────────────┬──┐
│1. Victima are o activitate │ │
│remunerată? │DA│
│În caz afirmativ, se va indica, cu │/ │
│aproximaţie, suma pe care o │NU│
│primeşte. │ │
├───────────────────────────────────┼──┤
│2. Pârâtul are loc de muncă sau │ │
│desfăşoară o activitate remunerată?│DA│
│În caz afirmativ, se indică suma │/ │
│lunară aproximativă pe care pârâtul│NU│
│o primeşte, dacă se cunoaşte. │ │
├───────────────────────────────────┼──┤
│3. Există alte surse de venituri │DA│
│ale familiei? │/ │
│În caz afirmativ, să se indice suma│NU│
│aproximativă, dacă se cunoaşte. │ │
└───────────────────────────────────┴──┘



    XI. Alte precizări considerate ca relevante
    Data
    .............................
    Semnătura
    .............................
    Domnului preşedinte al Judecătoriei ............................

    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016