Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
MIHAI I,
Prin gratia lui Dumnezeu şi vointa nationala, Rege al României,
La toţi de fata şi viitori, sãnãtate
Asupra raportului ministrilor Nostri secretari de Stat la Departamentele: Nationalitatilor Minoritare, Justiţie, Afacerilor Interne, Educaţiei Naţionale şi Cultelor cu Nr. 123 din 1945,
Vazand jurnalul Consiliului de Miniştri Nr. 187 din 1945,
În baza inaltului decret regal Nr. 1.626, publicat în Monitorul Oficial din 2 Septemvrie 1944,
Am decretat şi decretam:
LEGEA pentru Statutul Nationalitatilor Minoritare
CAP. 1
Dispoziţiuni generale
ART. 1
Toţi cetãţenii romani sunt egali în fata legii şi se bucura de aceleaşi drepturi civile şi politice, fãrã deosebire de rasa, naţionalitate, limba sau religie.
ART. 2
Se interzice cercetarea originei etnice a cetãţenilor romani în vederea stabilirii situaţiunii lor juridice.
ART. 3
Deosebirea de limba, de religie, de rasa sau de naţionalitate, nu poate constitui o piedica pentru nici un cetãţean roman, pentru dobândirea sau folosirea drepturilor civile şi politice, sau pentru admiterea în funcţiunile publice sau pentru exercitarea oricãrei profesiuni.
ART. 4
Cetãţenii romani, aparţinând unor nationalitati de alta limba, rasa sau religie, decât cea romana, se vor bucura de acelaşi tratament şi de aceleaşi garanţii în drept şi în fapt, ca şi ceilalţi cetãţeni romani.
Orice ingradire, directa sau indirecta a drepturilor cetãţenilor, sau invers, stabilirea de privilegii, directe sau indirecte, pentru cetãţeni, pe temeiul rasei, religiei sau naţionalitãţii lor, precum şi orice propovaduire a exclusivismului sau a urei şi dispreţului de rasa, religie sau naţionalitate, se pedepsesc de lege.
ART. 5
Fiecare cetãţean roman este singur îndreptãţit a-şi stabili limba maternã sau naţionalitatea sa. Orice amestec din partea oricãrei autoritãţi în aceasta privinta este interzisã, organele oficiale fiind obligate a accepta indicaţia cetãţeanului respectiv.
CAP. 2
Dispoziţiuni speciale
SECŢIA I
Dispoziţiuni privitoare la limba
ART. 6
Limba oficialã a Statului Roman este limba romana. Totuşi, în acele teritorii administrative sau circumscripţii judecãtoreşti, unde o mare parte a populaţiei este de alta limba decât cea romana, se vor aplica cele arãtate în art. 8 şi urmãtoarele.
ART. 7
În relaţiunile particulare, ca de pilda corespondenta, convorbiri telefonice, etc., în industrii şi comerţ, în materii de religie, presa, publicaţiuni de orice natura, sau în adunãri publice, cetãţenii romani pot întrebuinţa în mod liber şi fãrã nici o restrictie orice limba.
ART. 8
Tribunalele şi judecãtoriile care au competenta asupra unei circumscripţii judecãtoreşti în care potrivit ultimului recensãmânt, cel puţin 30% din locuitori, sunt de limba maternã comuna a populaţiei respective, dar alta decât cea romana, sunt obligate:
a) A accepta orice script prezentat de locuitorii circumscriptiilor respective care formeazã cota de 30%, în limba lor fãrã a se pretinde şi o traducere în limba Statului;
b) A se pronunţa asupra acestor scripte în aceeaşi limba;
c) A asculta partea în limba sa maternã.
ART. 9
Ministerul Justiţiei stabileşte, în baza datelor statistice oficiale, care anume sunt tribunalele şi judecãtoriile prevãzute în art. 8.
ART. 10
Autoritãţile comunale şi judeţene care au competenta teritorialã asupra unui district administrativ, în care potrivit ultimului recensãmânt, numãrul cetãţenilor de limba maternã comuna, alta decât cea romana, este de cel puţin 30% din totalul locuitorilor acelui district, sunt obligate:
a) A accepta orice fel de scripte, din partea locuitorilor ce formeazã cota de 30%, în limba lor maternã, fãrã a pretinde ca aceştia sa prezinte şi o traducere în limba oficialã a Statului.
b) A se pronunţa aspra scriptelor înaintate, în aceeaşi limba;
c) A asculta partea în limba sa maternã;
d) În consiliile comunale şi judeţene ale unor asemenea districte teritoriale, membrii aleşi sau de drept ai nationalitatilor de 30%, vor putea lua cuvântul în limba lor maternã.
ART. 11
Ministerul de Interne, în baza datelor statistice oficiale, stabileşte care anume sunt comunele şi judeţele prevãzute de articolul precedent.
ART. 12
Magistraţii şi functionarii instanţelor şi autoritãţilor administrative prevãzute la art. 9 şi 11, vor trebui sa cunoascã limba nationalitatilor respective.
ART. 13
Ziarele şi publicaţiile periodice ce apar în alta limba decât cea romana vor putea indica în limba respectivei minoritãţi atât numele localitãţii unde ziarul apare cat şi numele celorlalte localitãţi ale tarii.
ART. 14
Numele de familie ale cetãţenilor, în registrele şi documentele de stare civilã, se vor scrie numai în forma şi cu ortografia originala, doveditã cu actele personale ale cetãţeanului respectiv.
ART. 15
În oraşele şi comunele rurale unde conform ultimului recensãmânt cel puţin 30% din totalul locuitorilor este de limba maternã comuna, alta decât cea romana, numele strazilor vor trebui sa fie indicate şi în limba nationalitatilor respective.
ART. 16
Functionarii publici, de orice categorie, numiţi în baza diplomelor sau certificatelor eliberate de instituţii de învãţãmânt recunoscute de Stat, nu vor putea fi supuşi sub nici un motiv, vreunui examen de limba romana.
ART. 17
Legile intervenite de la 23 August 1944, precum şi regulamentele lor de aplicare, vor fi traduse în colectie oficialã, în limbile acelor nationalitati conlocuitoare, care reprezintã cel puţin 5% din populaţia totalã a tarii, conform ultimului recensãmânt.
Regulamentele, ordonanţele şi comunicatele autoritãţilor locale, se vor publica în limba naţionalitãţii care constituie cel puţin 30% din populaţia judeţului respectiv sau localitãţii respective
SECŢIA II
Dispoziţiuni privitoare la învãţãmânt
ART. 18
Statul Roman asigura învãţãmântul în limba maternã prin şcolile de Stat primare, secundare, superioare pentru nationalitatile conlocuitoare care poseda un numãr suficient de şcolari solicitanti şi cu excepţia localitãţilor unde şcolile particulare confesionale corespund acestei necesitaţi. Corpul didactic în şcolile de Stat, sau secţiile lor, de alta limba decât cea romana va fi recrutat de preferinta din naţionalitatea respectiva.
ART. 19
Dispoziţiunile ce se aplica şcolilor particulare confesionale româneşti, se aplica şi şcolilor particulare confesionale ale nationalitatilor.
ART. 20
La examenele, inclusiv bacalaureatul, atât în şcolile de stat, sau secţiile lor, de alta limba decât cea romana, cat şi în şcolile particulare confesionale ale nationalitatilor respective, elevii vor fi examinati în limba în care li s-a predat materiile în afarã de cazul ca însuşi elevul doreşte sa fie examinat în limba romana.
ART. 21
Şcolile particulare confesionale ale nationalitatilor se vor bucura de acelaşi sprijin material al Statului, ca şi şcolile particulare confesionale româneşti.
ART. 22
Pe lângã Facultatea de Drept şi cea de Litere şi Filozofie de la Universitatea din Cluj, se vor infiinta catedre cu limba de predare maghiara şi germanã, dupã necesitaţi, avându-se în vedere numãrul studenţilor respectivi.
SECŢIA III
Dispoziţiuni privitoare la culte
ART. 23
Cultele recunoscute îşi administreazã bunurile lor potrivit statutelor sau actelor de fundatiune, conform legii asupra regimului general al cultelor.
ART. 24
Este interzis amestecul autoritãţilor administrative în chestiunile de serviciu religios al cultelor recunoscute în afarã de controlul Ministerului Cultelor.
ART. 25
Preotii tuturor cultelor recunoscute la pregãtire egala şi grade erarhice egale, vor fi în mod egal salarizaţi, întru cat confesiunile lor vor reprezenta numãrul prevãzut de legea regimului cultelor pentru a se putea bucura de sprijinul material al statului.
CAP. 3
Dispoziţiuni finale şi transitorii
ART. 26
Ministerul Nationalitatilor Minoritare, de comun acord cu Ministerul Justiţiei vor lua mãsurile legislative necesare pentru soluţionarea tuturor cererilor rãmase nerezolvate, înaintate în baza decretului-lege pentru modificarea şi completarea unor dispoziţiuni din legea privitoare la dobândirea cetateniei romane apãrute în Monitorul Oficial nr. 171 din 27 Iulie 1939 şi pentru acordarea unui nou termen de înscriere.
ART. 27
Ministerul Nationalitatilor va îngriji de executarea dispoziţiilor prezentei legi.
Toate organele administrative şi poliţieneşti vor executa dispoziţiunile acestui minister, date în legatura cu aplicarea legii de fata.
Plângerile cetãţenilor romani de orice confesiune sau naţionalitate, pentru violare sau gresita aplicare a principiilor stabilite prin aceasta lege, se vor adresa Ministerului Nationalitatilor Minoritare.
ART. 28
Toate dispoziţiunile anterioare legale sau regulamentare contrarii prezentei legi sunt şi rãmân abrogate.
MIHAI I
Ministrul justiţiei,
Lucretiu Patrascanu
Ministrul nationalitatilor
minortare,
Gh. Vladescu-Racoasa
Ministrul educaţiei naţionale,
Ştefan Voitec
Ministrul afacerilor interne,
General de Corp de Armata Adjutant
N. Radescu
Ministerul cultelor,
Gh. Popp
Raportul d-lui ministru al nationalitatilor minoritare cãtre M. S. Regele
Sire,
Avem onoare a supune spre Inalta aprobare şi semnatura a Maiestatii Voastre, alãturatul proiect de decret-lege pentru statutul nationalitatilor.
Proiectul acesta de lege nu face altceva decât grupeazã într-un tot unitar dispoziţiile legale ce recunosc drepturile şi libertãţile nationalitatilor în sanul Statului Roman. El se gãseşte pe linia largei şi generoasei noastre înţelegeri fata de toate popoarele pe care soarta le-a determinat sa convietuiasca pe teritoriul Statului nostru. Începând cu Proclamatia dela 1 Decemvrie 1918 la Alba Iulia şi continuand cu Tratatul Minoritãţilor pe care l-am semnat în 1918, cu prevederile Constituţiei din 1923 şi cu dispoziţiile legale ale diferite autoritãţi de resort investite cu aceasta competenta, Statul Roman a înţeles sa consfinţeascã tradiţionala noastrã omenie populara şi sa înscrie în texte ocazionale normele ce trebuiesc sa ghideze în raporturile noastre ca Natiune majoritara cu celelalte nationalitati conlocuitoare, mai puţin numerice.
Lipsa unui instrument juridic precis şi coordonat în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle nationalitatilor conlocuitoare ale României, era în primul rând viu resimtita în legislaţia noastrã. Azi când politica României a cãpãtat un nou ritm şi este patrunsa de un spirit nou, promulgarea statutului juridic şi politic al nationalitatilor conlocuitoare ale României apare ca o necesitate evidenta impusa atât de situaţia interna cat şi de poziţia internationala a tarii şi a Statuului.
Sunt cu cel mai profund respect,
Sire,
al Maiestatii Voastre,
prea plecat şi prea supus servitor,
Ministrul nationalitatilor minoritare,
Gh. Vladescu-Racoasa
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
