Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 60 din 13 iulie 1994 pentru ratificarea Conventiei dintre Romania si Confederatia Elvetiana privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe avere si a Protocolului anexat, semnate la Bucuresti la 25 octombrie 1993
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 3 august 1994
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia dintre România şi Confederatia Elvetiana privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi Protocolul anexat, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 16 iunie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 iunie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
CONVENŢIE
între România şi Confederatia Elvetiana privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere
Guvernul României şi Consiliul Federal Elvetian,
în dorinta de a încheia o convenţie privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere,
au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul unui stat contractant, al subdiviziunilor sale politice, al colectivitãţilor sale locale sau al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere, impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elementele de venit ori pe avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitul pe venitul global din salariile plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.
3.Impozitele actuale care cad sub incidenta convenţiei sînt urmãtoarele:
a) în România:
(i) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii;
(iv) impozitul agricol;
(v) impozitul pe dividende
(denumite în continuare impozit roman);
b) în Elvetia:
impozitele federale, cantonale şi comunale:
(i) pe venit (venitul total, produsul muncii, randamentul averii, beneficii industriale şi comerciale, cistiguri din capital şi alte venituri); şi
(ii) pe avere (averea totalã, averea mobila şi imobilã, averea industriala şi comercialã, capital şi rezerve şi alte elemente ale averii) (denumite în continuare impozit elvetian).
4. Convenţia se aplica, de asemenea, impozitelor identice sau similare care vor fi stabilite dupã data semnãrii convenţiei şi care se vor adauga impozitelor existente sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica la sfîrşitul fiecãrui an modificãrile aduse legislaţiei fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã România şi, cînd este folosit în sens geografic, desemneazã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva şi platoul continental asupra cãrora România exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi propria sa legislaţie, drepturi suverane privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele marii, pe fundul şi în subsolul acesteia;
b) termenul Elvetia înseamnã Confederatia Elvetiana;
c) termenul persoana include persoanele fizice, societãţile sau orice alte grupãri de persoane;
d) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident a unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
f) expresia trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau o aeronava, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava sînt exploatate numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
g) termenul nationali desemneazã:
(i) în ce priveşte România, toate persoanele fizice care poseda cetãţenia romana şi toate persoanele juridice sau alte entitãţi constituite conform legislaţiei în vigoare în România;
(ii) în ce priveşte Elvetia,toate persoanele fizice care poseda naţionalitatea elvetiana şi toate persoanele juridice, societãţile de persoane şi asociaţiile constituite conform legislaţiei în vigoare în Elvetia;
h) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) În România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în Elvetia, directorul Administraţiei federale a contribuţiilor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definitã are, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, sensul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat contractant cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Domiciliul fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoana care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat, datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã.
2. Cînd, conform prevederilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci acest caz se rezolva dupã urmãtoarele reguli:
a) aceasta persoana este consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de cîte o locuinta permanenta în cele doua state, ea este consideratã rezidenţã a statului în care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor sale vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta nu dispune de o locuinta în nici unul dintre state, atunci ea este consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, va fi consideratã rezidenţã a statului a cãrui naţionalitate o are;
d) dacã aceasta persoana are naţionalitatea ambelor state sau dacã nu are naţionalitatea nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului unde este situat sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea îşi exercita, total sau în parte, activitatea.
2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier; şi
f) o mina, un loc de extracţie a petrolului sau a gazului, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau de montaj nu constituie sediu permanent decît dacã durata acestuia depãşeşte 12 luni.
4. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol nu se considera sediu permanent dacã:
a) se folosesc instalaţii în scopul exclusiv al stocãrii, expunerii sau livrãrii de mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul stocãrii, expunerii sau livrãrii;
c) mãrfurile aparţinînd întreprinderii şi prezentate la un tirg comercial sau la o expoziţie sînt vîndute de întreprindere la închiderea acestui tirg sau expoziţie;
d) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul transformarii de cãtre o alta întreprindere;
e) o instalatie fixa de afaceri este utilizata numai în scopul cumpãrãrii de mãrfuri sau de a stringe informaţii pentru întreprindere;
f) un loc fix de afaceri este utilizat de întreprindere numai pentru a face publicitate, a furniza informaţii, a face cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar;
g) un şantier de montaj este utilizat de o întreprindere a unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru livrarea de maşini sau de echipamente pentru aceasta întreprindere;
h) un loc fix de afaceri este utilizat în scopul exclusiv al efectuãrii cumulate a activitãţilor menţionate la alineatele a) - g), cu condiţia ca activitatea de ansamblu a locului fix de afaceri ce rezulta din acest cumul sa aibã un caracter preparator sau auxiliar.
5. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 şi 2, cînd o persoana, alta decît un agent care activeazã în baza unui statut independent, cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6, acţioneazã în contul unei întreprinderi şi dispune într-un stat contractant de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere este consideratã ca avînd un sediu stabil în acel stat pentru toate activitãţile pe care aceasta persoana le exercita pentru întreprindere, cu condiţia ca activitãţile acestei persoane sa nu fie limitate la acelea ce sînt menţionate la paragraful 4 şi care, dacã ar fi fost exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar permite ca acest loc fix de afaceri sa fie considerat ca un sediu permanent în conformitate cu dispoziţiile acestui paragraf.
6. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca acesta îşi exercita aici activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea în acest celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a considera vreuna dintre aceste societãţi ca sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din bunuri imobile
1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din bunuri imobile (inclusiv veniturile din exploatãri agricole sau forestiere), situate în celãlalt stat contractant, sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobile, inventarul mort sau viu sau instalaţiile folosite în exploatãrile agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la plati variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închiriere sau din arendare, precum şi din orice alta forma de folosire a proprietãţii imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderilor
1. Profitul unei întreprinderi a unui stat contractant este impozabil numai în acel stat, cu condiţia ca întreprinderea sa nu-şi exercite activitatea în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel celãlalt stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, profitul întreprinderii este impozabil în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acesta este atribuibil acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant îşi exercita activitatea în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel celãlalt stat, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profitul pe care l-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã exercitind activitãţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage, şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea profitului unui sediu permanent se admit la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acel sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul atribuibil unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; totuşi metoda de repartizare adoptatã trebuie sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acesta a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul atribuibil unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
7. Cînd profitul cuprinde elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
ART. 8
Navigaţie maritima şi aerianã internationala
1. Profitul obţinut din exploatarea, în trafic internaţional, a navelor sau aeronavelor este impozabil numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã sediul conducerii efective a unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, acest sediu se considera situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un atare port, în statul contractant în care cel care exploateazã nava este rezident.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profitului obţinut din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;
sau cînd:
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, şi în unul şi în celãlalt caz, cele doua întreprinderi sînt legate, în relaţiile lor financiare sau comerciale, prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, profitul care, fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinut de cãtre una dintre întreprinderi, dar nu a putut fi obţinut în fapt datoritã acestor condiţii, poate fi inclus în profitul acestei întreprinderi şi impus în consecinta.
2. Atunci cînd profitul unei întreprinderi a unui stat contractant a fost impozitat în acel stat şi este, de asemenea, inclus în profitul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impozitat în consecinta şi cînd profitul astfel inclus este profit care ar fi fost realizat de aceasta întreprindere a celuilalt stat, dacã condiţiile convenite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, autoritãţile competente ale statelor contractante se pot consulta pentru a ajunge la un acord cu privire la ajustarea profiturilor în cele doua state contractante.
3. Un stat contractant nu va rectifica profitul unei întreprinderi în cazurile prevãzute la paragraful 1, dupã expirarea termenului prevãzut de legislaţia sa nationala şi, în orice caz, dupã expirarea a 5 ani începînd cu sfîrşitul anului în cursul cãruia profitul care face obiectul unei astfel de rectificari ar fi fost realizat de cãtre o întreprindere a acestui stat. Prezentul paragraf nu se aplica în caz de frauda sau de omisiune voluntara.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant cãtre o persoana rezidenţã a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat; dacã persoana care primeşte dividendele este beneficiara efectivã a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi însã 10% din suma bruta a dividendelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor reglementa, de comun acord, modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. Dispoziţiile acestui paragraf nu privesc impozitarea societãţii pentru profitul pe care îl realizeazã şi din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau din drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte pãrţi sociale supuse aceluiaşi regim fiscal ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul efectiv de dividende, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesiune independenta prin intermediul unei baze fixe de care este legatã efectiv participarea generatoare de dividende. În aceste situaţii se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului cînd aceste dividende sînt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau în cazul cînd participarea generatoare de dividende se leagã efectiv de sediul permanent sau de baza fixa situate în acest celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impozit pe profiturile nedistribuite, asupra profiturilor nedistribuite de societate, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite constau în totalitate sau în parte în profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobinzi sînt, de asemenea, impozabile şi în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; dacã persoana care primeşte dobinzile este beneficiara efectivã a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a dobinzilor. Autoritãţile competente ale statelor contractante reglementeazã, de comun acord, modalitãţile de aplicare a acestei limitãri.
3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi primite de un rezident al celuilalt stat contractant în baza unor împrumuturi garantate, asigurate sau finanţate indirect de acest celãlalt stat sau de orice alt sediu public aparţinînd în întregime acelui celãlalt stat, sînt impozabile numai în acest celãlalt stat.
4. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din fondurile publice şi unele obligaţiuni din împrumut, inclusiv premiile şi primele legate de aceste titluri. În sensul prezentului articol, penalizãrile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate dobinzi.
5. Dispoziţiile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplica în cazul cînd beneficiarul efectiv al dobinzilor rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesiune independenta prin intermediul unei baze fixe de care este legatã efectiv creanta generatoare de dobinzi. În aceste situaţii se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul lor este acel stat, o subdiviziune politica, o colectivitate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau în rezident al acelui stat. Totuşi cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobinzi şi acestea se suporta de sediul permanent sau de baza fixa respectiva, atunci dobinzile sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Dacã, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau a relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd seama de creanta pentru care sînt datorate, depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi tinindu-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; dacã persoana care primeşte redevenţele este beneficiara efectivã a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante reglementeazã de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice fel plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile în legatura cu experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul cînd beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant, din care provin redevenţele, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceste situaţii se aplica art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul lor este acel stat, o subdiviziune politica, o colectivitate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe şi acestea se suporta de sediul permanent sau baza fixa respectiva, atunci redevenţele sînt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Dacã, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau a relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor, ţinînd seama de prestarea pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi tinindu-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Cistiguri din înstrãinãri de bunuri
1. Cistigurile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la art. 6 şi situate în celãlalt stat contractant, sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional, precum şi a bunurilor mobile necesare exploatãrii acestor nave sau aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea altor bunuri decît cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3 sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sînt impozabile numai în acel stat cu condiţia ca rezidentul sa nu dispunã în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile atribuibile acesteia sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 16, 18 şi 19, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant, dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate retribuitã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave, exploatatã în trafic internaţional, sînt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere a unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din activitãţi personale desfãşurate în celãlalt stat contractant în calitate de artist de spectacol, de teatru, de cinema, de radio sau televiziune, de interpret muzical sau în calitate de sportiv sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Cînd veniturile provenind din activitãţile personale ale artistului de spectacole sau sportivului nu revin artistului sau sportivului, ci altor persoane, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, acele venituri sînt impozabile în statul contractant în care se desfãşoarã activitãţile artistului sau sportivului. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplica dacã se stabileşte ca artistul de spectacole, sportivul, persoanele care le sînt asociate, nu participa direct sau indirect la beneficiile persoanelor menţionate în acest paragraf. În aceste situaţii, se aplica dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, dupã caz.
3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica veniturilor provenind din activitãţile artiştilor sau sportivilor profesionisti care sînt sustinuti, direct sau indirect, într-o mãsura importanta, din alocaţii provenind din fonduri publice.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca desfasurata anterior, sînt impozabile numai în acel stat.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant sau de una din subdiviziunile sale politice, colectivitatile locale sau unitãţile administrativ-teritoriale unei persoane fizice pentru serviciile prestate prin exercitarea de funcţii publice acelui stat, acelei subdiviziuni, colectivitãţi sau unitãţi sînt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat, iar persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) poseda naţionalitatea acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de cãtre un stat contractant sau de una din subdiviziunile sale politice, colectivitatile locale sau unitãţile administrativ-teritoriale, fie direct fie prin prelevarea din fondurile pe care le-a constituit, oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate prin exercitarea de funcţii publice acestui stat sau acestei subdiviziuni, colectivitãţi sau unitãţi sînt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste pensii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizica este rezidenţã a acestui stat şi dacã poseda naţionalitatea acestuia.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale desfãşurate de un stat contractant sau de una din subdiviziunile politice, colectivitatile locale sau unitãţile administrativ-teritoriale ale acestuia.
ART. 20
Studenţi
Sumele pe care un student sau un stagiar, care este sau a fost, imediat anterior venirii într-un stat contractant şi care este prezent în primul stat numai în scopul educãrii sau instruirii, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, educare sau instruire, nu vor fi impuse în acest stat, cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse situate în afarã acestui stat.
ART. 21
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, despre care nu se trateazã la articolele precedente ale prezentei convenţii, sînt impozabile numai în acest stat.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica veniturilor, altele decît veniturile provenind din bunuri imobile, astfel cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, atunci cînd beneficiarul unor astel de venituri, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesie independenta printr-o baza fixa de care se leagã efectiv dreptul sau bunul generator de venituri. În aceste situaţii se aplica dispoziţiile art. 7 sau 14, dupã caz.
3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cistigurilor obţinute la loterie, acestea fiind supuse impozitului federal anticipat, perceput la sursa.
ART. 22
Impunerea averii
1. Averea constituitã din bunurile imobile definite la art. 6, aparţinînd unui rezident al unui stat contractant şi care sînt situate în celãlalt stat contractant, este impozabilã în acest celãlalt stat.
2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau din bunuri mobile care aparţin unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant, servind la exercitarea unei profesii independente, este impozabilã în acest celãlalt stat.
3. Averea constituitã din nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional, precum şi din bunuri mobile afectate exploatãrii acestor nave sau aeronave, este impozabilã numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de avere ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.
ART. 23
Eliminarea dublei impuneri
1. În ce priveşte România, dubla impunere se va evita în modul urmãtor:
Cînd un rezident al României primeşte venituri sau poseda avere care, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sînt impozabile în Elvetia, România acorda asupra impozitului pe care îl percepe pe venitul sau averea acelei persoane o deducere a unei sume egale cu impozitul pe venit sau pe avere plãtite în Elvetia. Aceasta deducere nu poate, totuşi, depãşi cota de impozit, calculatã înaintea deducerii, aferentã veniturilor sau averii provenind din Elvetia.
2. În ce priveşte Elvetia, dubla impunere se va evita în modul urmãtor:
a) Cînd un rezident al Elvetiei primeşte venituri sau poseda avere care, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sînt impozabile în România, Elvetia excepteazã de la plata impozitului aceste venituri sau aceasta avere, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2, dar poate, pentru a calcula suma impozitului asupra restului de venit sau de avere aparţinînd acestui rezident, sa aplice aceeaşi cota ca şi cum veniturile sau averea respectiva nu ar fi fost exceptate.
b) Atunci cînd un rezident al Elvetiei primeşte dividende, dobinzi sau redevenţe care, în conformitate cu dispoziţiile art. 10, 11 şi 12 sînt impozabile în România, Elvetia acorda o degrevare rezidentului, la cererea acestuia; aceasta degrevare consta în:
(i) creditarea impozitului plãtit în România, conform dispoziţiilor art. 10, 11 şi 12, asupra impozitului plãtit pentru veniturile acestui rezident; suma astfel creditata nu poate, cu toate acestea, sa depãşeascã cota de impozit elvetian, calculatã înaintea creditarii, corespunzãtoare veniturilor impozabile în România; sau
(ii) reducerea forfetara a impozitului elvetian; sau
(iii) scutirea parţialã de impozit elvetian asupra dividendelor, dobinzilor sau redevenţelor, dar cel puţin o deducere a impozitului plãtit în România din suma bruta a dividendelor, dobinzilor sau redevenţelor.
Elvetia va determina genul de degrevare şi va reglementa procedura în conformitate cu prevederile elvetiene privind punerea în aplicare a convenţiilor internaţionale încheiate de Confederatia Elvetiana în vederea evitãrii dublei impuneri.
c) O societate care este rezidenţã în Elvetia şi primeşte dividende de la o societate care este rezidenţã în România beneficiazã, în ce priveşte impozitarea elvetiana asupra dividendelor, de aceleaşi avantaje ca acelea de care ar beneficia dacã societatea care plãteşte dividendele ar fi un rezident al Elvetiei.
ART. 24
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legale de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acestui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
Prezenta dispoziţie se aplica, de asemenea, prin derogare de la dispoziţiile art. 1, persoanelor care nu sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va face în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Prezenta dispoziţie nu poate fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scutiri şi reduceri de impozite în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor rezidenţi.
3. Cu condiţia ca dispoziţiile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 sa nu se aplice, dobinzile, redevenţele şi alte cheltuieli plãtite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea beneficiilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident din primul stat. De asemenea, datoriile unei întreprinderi a unui stat contractant cãtre un rezident al celuilalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea averii impozabile a acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum acestea ar fi fost contractate de cãtre un rezident din primul stat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau vor putea fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale primului stat.
5. Dispoziţiile prezentului articol se aplica, prin derogare de la dispoziţiile art. 2, impozitelor de orice natura sau denumire.
ART. 25
Procedura amiabila
1. Cînd o persoana apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant a cãrui rezidenţã este sau, dacã cazul sau se referã la paragraful 1 al art. 24, sa-l supunã statului contractant a cãrui naţionalitate sau cetãţenie o poseda. Cazul trebuie sa fie supus în termen de 3 ani urmãtori primei notificãri a mãsurii care atrage o impozitare ce nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri neconforme cu prezenta convenţie.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, dificultãţile sau sa înlãture dubiile cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Cînd, pentru a ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb verbal de opinii, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compusa din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 26
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã agenţii diplomatici şi functionarii consulari fie în baza regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor acordurilor speciale.
2. Prin derogare de la dispoziţiile art. 4, orice persoana fizica, care este membra a unei misiuni diplomatice, a unui post consular sau a unei delegaţii permanente a unui stat contractant care este situata în celãlalt stat contractant sau într-un stat terţ, este consideratã ca rezidenţã a statului acreditat, cu condiţia ca:
a) în conformitate cu regulile generale ale dreptului internaţional, aceasta sa nu fie supusã impozitului în statul care acrediteazã pentru veniturile din surse externe acestui stat sau pentru averea situata în afarã acestui stat; şi
b) aceasta sa fie supusã în statul acreditat aceloraşi obligaţii în materie de impozite asupra întregului venit sau asupra întregii averi, ca şi rezidentii acestui stat.
3. Prezenta convenţie nu se aplica organizaţiilor internaţionale, organelor acestora sau funcţionarilor angajaţi la acestea, şi nici persoanelor care sînt membre ale unei misiuni diplomatice, ale unui post consular sau ale unei delegaţii permanente a unui stat terţ, atunci cînd acestea se afla pe teritoriul unui stat contractant şi nu sînt tratate ca rezidente în nici unul dintre statele contractante în materie de impozit pe venit sau pe avere.
ART. 27
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil.
2. Convenţia va intra în vigoare în cea de-a 15-a zi urmãtoare datei schimbului instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile acesteia se vor aplica tuturor impozitelor percepute pentru anii fiscali ce încep la 1 ianuarie a anului în cursul cãruia instrumentele de ratificare nu au fost schimbate.
ART. 28
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare atît timp cît nu va fi denunţatã în vreunul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate sa denunţe convenţia, pe cale diplomaticã, cu un preaviz minim de 6 luni înaintea sfirsitului fiecãrui an calendaristic. În acest caz, convenţia îşi înceteazã aplicabilitatea pentru anii fiscali începînd cu 1 ianuarie a anului calendaristic urmãtor celui în cursul cãruia avizul de denunţare a fost dat.
Drept care, subsemnaţii, legal autorizaţi, au semnat prezenta convenţie.
Facuta în doua exemplare la Bucureşti, la 25 octombrie 1993, redactate în limbile romana şi franceza, fiecare text avînd aceeaşi valoare juridicã.
Pentru
Guvernul României,
Ministru de stat,
ministrul finanţelor,
Florin Georgescu
Pentru
Consiliul Federal Elvetian,
Consilier federal,
şeful Departamentului federal
al afacerilor externe
al Confederatiei Elvetiene,
Flavio Cotti
PROTOCOL
Guvernul României şi Consiliul Federal Elvetian
au convenit, cu ocazia semnãrii la Bucureşti la 25 octombrie 1993 a Convenţiei dintre cele doua state pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, asupra urmãtoarelor dispoziţii care constituie parte integrantã a convenţiei menţionate:
1. ad. Articolul 2 paragraful 1
--------------------------------
Expresia unitãţi administrativ-teritoriale este utilizata în cazul României; iar expresia subdiviziuni politice şi colectivitãţi locale sînt utilizate în cazul Confederatiei elvetiene.
2. ad. Articolul 7
-------------------
Ţinînd seama de dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 ale art. 7, atunci cînd o întreprindere a unui stat contractant vinde mãrfuri sau exercita o activitate în celãlalt stat prin intermediul unui sediu permanent care se afla situat acolo, beneficiile acestui sediu permanent nu vor fi determinate pe baza sumei totale primite de întreprindere, ci numai pe baza partii din încasãrile totale atribuite activitãţii reale a sediului permanent pentru aceste vinzari sau pentru alte activitãţi.
În cazul contractelor de supraveghere, de furnizare de instalaţii sau de construcţii de echipamente, sau de localuri pentru scopuri industriale, comerciale sau ştiinţifice, sau pentru lucrãri publice, atunci cînd o întreprindere dispune de un sediu permanent, profitul acestui sediu permanent nu este determinat pe baza sumei totale a încasãrilor aferente contractului încheiat, ci numai pe baza partii din încasãrile totale care corespund partii din contract care este efectiv executatã de sediul permanent în statul în care sediul permanent este situat.
Profitul aferent partii din contractul executat de sediul principal al întreprinderii nu este impozabil decît în statul în care este rezidenţã întreprinderea.
3. ad. Articolul 8 paragraful 1 şi 3
-------------------------------------
Dispoziţiile acestor paragrafe, precum şi dispoziţiile art. 3 paragraful 1 alin. f); art. 13 paragraful 3; art. 15 paragraful 3 şi art. 22 paragraful 3 se aplica prin analogie şi vehiculelor de transport rutier şi feroviar exploatate în trafic internaţional.
4. ad. Articolul 12 paragraful 2
---------------------------------
Atît timp cît Confederatia Elvetiana nu a introdus în legislaţia sa interna impozitarea la sursa a redevenţelor, dispoziţiile paragrafului 2 al art. 12 nu se aplica şi redevenţele se impoziteazã numai în ţara de rezidenţã a beneficiarului efectiv.
Fãcut în doua exemplare la Bucureşti, la 25 octombrie 1993, redactat în limbile romana şi franceza, fiecare text avînd aceeaşi valoare juridicã.
Pentru Guvernul României,
Ministru de stat,
ministrul finanţelor,
Florin Georgescu
Pentru Consiliul Federal Elvetian,
Consilier federal,
şeful Departamentului federal al
afacerilor externe al Confederatiei
Elvetiene,
Flavio Cotti
-----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
