Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Obiect şi domeniu de aplicare
(1) Prezenta lege are ca scop crearea cadrului legislativ şi instituţional privind cooperarea poliţienească internaţională în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracţiunilor, potrivit legislaţiei naţionale sau tratatelor la care România este parte şi instrumentelor juridice ale Uniunii Europene relevante.
(2) Prezenta lege stabileşte norme privind:
a) cererile de informaţii transmise în cadrul cooperării poliţieneşti internaţionale, în special cu privire la conţinutul acestor cereri, furnizarea de informaţii în temeiul unor astfel de cereri, limbile de lucru, termenele obligatorii pentru furnizarea informaţiilor solicitate şi motivele refuzului de a da curs unei cereri de informaţii;
b) furnizarea, din proprie iniţiativă, a unor informaţii relevante punctelor unice de contact sau autorităţilor competente de aplicare a legii străine;
c) canalul de comunicare utilizat pentru toate schimburile de informaţii, informaţiile care trebuie furnizate punctului unic de contact, precum şi informaţiile care trebuie furnizate punctelor unice de contact în legătură cu efectuarea de schimburi de informaţii direct între autorităţile competente de aplicare a legii;
d) desemnarea punctului unic de contact naţional, organizarea, atribuţiile, componenţa şi capacităţile acestuia;
e) implementarea şi utilizarea unui sistem electronic unic de gestionare a cazurilor pentru îndeplinirea sarcinilor autorităţilor competente în temeiul prezentei legi;
f) alte forme de cooperare poliţienească derivate din obligaţiile asumate de România prin instrumente juridice internaţionale, europene, regionale şi bilaterale.
(3) Prezenta lege nu se aplică schimburilor de informaţii dintre autorităţile competente de aplicare a legii, care au scopul de a preveni, de a depista sau de a investiga infracţiunile reglementate în mod specific prin alte acte normative naţionale sau europene.
(4) Fără a aduce atingere prevederilor prezentei legi sau instrumentelor juridice ale Uniunii Europene, schimbul de informaţii dintre autorităţile competente din România şi autorităţile competente din alte state membre în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracţiunilor se poate realiza pe baza tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate în acest sens ori în condiţii stabilite prin legi speciale care să faciliteze acest schimb.
(5) Autorităţile competente prevăzute la art. 16 alin. (1) încheie documente de cooperare internaţională care nu sunt guvernate de dreptul internaţional cu autorităţi similare din state membre sau state terţe, respectiv organisme sau organizaţii internaţionale, în domeniile de responsabilitate, cu respectarea legislaţiei interne şi a obligaţiilor relevante asumate la nivel internaţional, în scopul desfăşurării unor activităţi operative specifice ariei proprii de competenţe sau aferente schimbului punctual de informaţii, stabilite la nivelul acestora. Procedura de încheiere a documentelor şi categoriile de activităţi se stabilesc prin dispoziţie/ordin a/al conducătorilor autorităţilor competente prevăzute la art. 16 alin. (1).
(6) Prezenta lege nu impune autorităţilor competente din România obligaţia:
a) de a obţine informaţii prin intermediul unor măsuri coercitive;
b) de a stoca informaţii exclusiv în scopul furnizării acestora autorităţilor competente de aplicare a legii din alte state membre ale Uniunii Europene;
c) de a furniza informaţii autorităţilor competente de aplicare a legii ale altor state membre ale Uniunii Europene pentru a fi utilizate ca mijloace de probă în procedurile judiciare.
(7) Prezenta lege nu aduce atingere dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi normelor de drept internaţional şi european, relevante în domeniul cooperării judiciare.
(8) Prevederile care reglementează cooperarea poliţienească prin intermediul cererilor de informaţii şi furnizarea de informaţii din proprie iniţiativă se aplică în egală măsură şi cooperării prin intermediul solicitărilor de asistenţă, cu excepţia prevederilor art. 14 alin. (1)-(3) şi ale art. 29-32.
ART. 2
Definiţii
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) autoritate competentă - autoritate poliţienească, judiciară, vamală sau altă autoritate de aplicare a legii, română sau străină, cu atribuţii în prevenirea, depistarea sau investigarea infracţiunilor sau orice autoritate care participă la entităţi comune înfiinţate între două sau mai multe state în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracţiunilor, cu excepţia instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale şi a persoanelor trimise în misiune în temeiul art. 47 din Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune;
b) autoritate desemnată - autoritate competentă care este autorizată să transmită cereri de informaţii punctelor unice de contact ale altor state membre;
c) autoritate solicitantă - autoritate competentă sau autoritate desemnată care formulează o cerere de informaţii în sensul prezentei legi;
d) autoritate solicitată - autoritate competentă sau autoritate desemnată căreia îi este adresată o cerere de informaţii în sensul prezentei legi;
e) cerere de informaţii - solicitarea de date şi informaţii formulată în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracţiunilor, astfel cum acesta rezultă din tratatele şi din instrumentele juridice relevante ale Uniunii Europene;
f) solicitare de asistenţă - orice altă solicitare care se circumscrie scopului prevenirii, depistării sau investigării infracţiunilor, astfel cum acesta rezultă din tratatele şi din instrumentele juridice relevante ale Uniunii Europene;
g) informaţii - orice conţinut, documente, evidenţe, activităţi sau rapoarte, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau de punere în circulaţie, referitoare la una sau mai multe persoane fizice sau juridice, fapte sau circumstanţe relevante pentru autorităţile competente în scopul îndeplinirii atribuţiilor care le revin în domeniul prevenirii, depistării sau investigării infracţiunilor, inclusiv informaţii operative în materie penală;
h) informaţii disponibile - informaţii direct accesibile şi informaţii indirect accesibile;
i) informaţii direct accesibile - informaţii păstrate într-o bază de date care pot fi accesate direct de către punctul unic de contact sau de către o autoritate solicitată;
j) informaţii indirect accesibile - informaţii pe care punctul unic de contact sau o autoritate solicitată le poate obţine de la alte autorităţi publice sau de la persoane fizice sau juridice stabilite în statul respectiv, în condiţiile legii, fără măsuri coercitive;
k) infracţiune gravă - infracţiune prevăzută la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 3 alin. (1) şi (2) din Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) şi de înlocuire şi de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI şi 2009/968/JAI ale Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 135 din 24 mai 2016, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul Europol;
l) date cu caracter personal - date cu caracter personal în sensul definiţiei prevăzute la art. 4 lit. a) din Legea nr. 363/2018 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale şi combaterii infracţiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative şi de siguranţă, precum şi privind libera circulaţie a acestor date;
m) agenţi - personalul desemnat din cadrul autorităţilor competente din România şi al autorităţilor străine similare din statele membre, respectiv din statele Schengen, pentru efectuarea patrulelor sau operaţiunilor comune, respectiv pentru efectuarea activităţilor de urmărire transfrontalieră;
n) operaţiuni comune - operaţiunile de asigurare a respectării legii, inclusiv patrule comune şi alte operaţiuni comune în domeniul ordinii şi siguranţei publice şi al prevenirii criminalităţii, desfăşurate în comun de agenţi ai autorităţilor competente din două sau mai multe state membre sau state Schengen, în care agenţii dintr-un stat membru acţionează pe teritoriul altui stat membru;
o) stat membru - stat membru al Uniunii Europene;
p) stat Schengen - stat care aplică în totalitate acquis-ul Schengen;
q) evenimente majore cu dimensiune transfrontalieră - reuniuni de amploare, cum ar fi, dar fără a se limita, la evenimente sportive sau reuniuni la nivelul organizaţiilor sau organismelor internaţionale care au impact asupra mai multor state şi necesită cooperare internaţională pentru a fi gestionate eficient.
ART. 3
Principii referitoare la schimbul de informaţii
Cooperarea poliţienească internaţională se desfăşoară în conformitate cu următoarele principii:
a) principiul legalităţii - aplicarea prezentei legi este subordonată protecţiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică şi a altor interese ale României, aşa cum sunt prevăzute de lege;
b) principiul accesului echivalent - cooperarea poliţienească internaţională se realizează în condiţii de echivalenţă - condiţiile pentru solicitarea şi furnizarea de informaţii punctelor unice de contact şi autorităţilor competente ale altor state sunt echivalente cu cele aplicabile solicitării şi furnizării unor informaţii similare în statul respectiv;
c) principiul disponibilităţii - informaţiile disponibile autorităţilor competente române sunt disponibile şi autorităţilor competente solicitante ale altor state, în condiţiile prezentei legi;
d) principiul confidenţialităţii - autorităţile competente române respectă confidenţialitatea informaţiilor primite de la autorităţile solicitate ale altor state, păstrând un nivel de confidenţialitate similar cu cel din dreptul intern al statului membru care a furnizat informaţiile;
e) principiul proprietăţii datelor - autorităţile competente române furnizează informaţiile obţinute de la un alt stat membru sau de la un stat terţ către un alt stat sau Agenţiei Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii, denumită în continuare Europol, numai cu acordul şi în conformitate cu condiţiile impuse de statul membru sau statul terţ care a furnizat iniţial informaţiile;
f) principiul fiabilităţii datelor - datele cu caracter personal care fac obiectul schimbului de informaţii în temeiul prezentei legi, care sunt inexacte, incomplete sau nu mai sunt actualizate sunt şterse sau rectificate sau prelucrarea lor este restricţionată, după caz, iar destinatarul este notificat fără întârziere;
g) principiul prevalenţei cooperării judiciare - dispoziţiile legale privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevalează asupra dispoziţiilor prezentei legi, în cazul activităţilor de cooperare poliţienească desfăşurate în cursul procesului penal.
CAP. II
Desemnare, atribuţii şi capacităţi ale punctului unic de contact
ART. 4
Punctul unic de contact
(1) Se desemnează punct unic de contact pentru cooperarea poliţienească internaţională Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, denumit în continuare CCPI, structură fără personalitate juridică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
(2) CCPI este autoritatea competentă responsabilă la nivel naţional de coordonarea şi facilitarea schimbului de informaţii în temeiul prezentei legi, cu excepţia cazurilor în care prin acte normative se stabilesc atribuţii specifice în sarcina altor autorităţi desemnate ca puncte naţionale de contact în domeniul propriu de competenţă.
ART. 5
Atribuţiile CCPI
(1) CCPI are următoarele atribuţii în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale:
a) primirea, analizarea şi soluţionarea cererilor de informaţii, transmise de către autorităţile competente române şi străine, organisme şi instituţii internaţionale, direct sau prin ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură, în limbile notificate;
b) direcţionarea cererilor de informaţii către autorităţile competente şi, atunci când este necesar, coordonarea între acestea privind prelucrarea cererilor şi furnizarea de informaţii;
c) analizarea şi structurarea informaţiilor gestionate în vederea furnizării acestora autorităţilor competente solicitante;
d) furnizarea informaţiilor solicitate prin cererea de informaţii sau din proprie iniţiativă, în condiţiile prezentei legi;
e) exercitarea rolului de punct naţional de contact pentru operaţiuni comune în care este astfel desemnat şi coordonarea schimbului de informaţii;
f) informarea autorităţilor competente române şi străine cu privire la traficul de droguri, traficul de persoane, falsificarea de monedă şi alte titluri de valoare române sau străine, furturile de obiecte de artă şi vehicule, activitatea infractorilor străini sau români urmăriţi internaţional, conţinutul unor documente de identitate străine în vederea prevenirii intrării/ieşirii ilegale a unor persoane, precum şi despre orice alte fapte prevăzute de legea penală, pentru luarea măsurilor operative ce se impun în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii cu caracter transfrontalier;
g) informarea autorităţilor române şi străine cu atribuţii în prevenirea şi combaterea terorismului cu privire la acte de terorism sau fapte asimilate acestora, pentru luarea măsurilor operative ce se impun, cu respectarea competenţelor prevăzute de legislaţia specială;
h) dezvoltarea cooperării internaţionale în lupta împotriva criminalităţii, coordonarea şi acordarea de sprijin ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate în domeniul schimbului de informaţii operative;
i) primirea, transmiterea de informaţii şi coordonarea activităţilor referitoare la supravegherea şi urmărirea transfrontalieră, în limitele prevăzute de lege;
j) asigurarea schimbului de informaţii suplimentare prin Biroul naţional SIRENE, în conformitate cu prevederile Legii nr. 76/2023 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului informatic naţional de semnalări şi participarea României la Sistemul de informaţii Schengen, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi ale regulamentelor europene prevăzute la art. 1 din cadrul acesteia;
k) îndeplinirea rolului de punct unic de legătură prin Unitatea Naţională Europol, între autorităţile competente române şi Europol, statele membre, ţările terţe şi organizaţiile internaţionale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 56/2018 privind cooperarea autorităţilor publice române cu Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol);
l) asigurarea schimbului de informaţii prin Biroul Naţional Interpol, în legătură cu notiţele, difuziunile şi mesajele Interpol, şi luarea măsurilor potrivit competenţelor, în conformitate cu normele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol;
m) asigurarea accesului autorităţilor române competente la bazele de date ale Secretariatului General al Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol şi intermedierea alimentării acestora de către autorităţile competente române;
n) primirea şi transmiterea de date cu caracter personal şi de informaţii suplimentare cu privire la profilele genetice, datele dactiloscopice şi alte date biometrice;
o) darea în urmărire internaţională şi revocarea acestei măsuri prin Biroul naţional SIRENE şi Biroul Naţional Interpol, la solicitarea autorităţilor naţionale competente;
p) organizarea şi asigurarea măsurilor pentru predarea, preluarea şi transferarea persoanelor din alte state cu privire la care autorităţile judiciare competente au emis mandate de arestare preventivă sau mandate pentru executarea pedepselor privative de libertate;
q) asigurarea schimbului de experienţă cu structurile similare din străinătate;
r) asigurarea altor forme de cooperare şi asistenţă poliţienească ce derivă din tratatele la care România este parte sau din instrumente juridice europene;
s) asigurarea secretariatului Comitetului privind cooperarea poliţienească internaţională;
ş) asigurarea reprezentării internaţionale în consiliile şi comitetele de conducere ale organizaţiilor internaţionale la care România este membră şi în organismele Uniunii Europene, precum şi în grupurile de lucru în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale, cu excepţia cazurilor în care competenţa revine altor structuri ale Ministerului Afacerilor Interne;
t) sprijinirea activităţii Comitetului privind cooperarea poliţienească internaţională în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a)-d) şi f)-h).
(2) Directorul CCPI sau, în lipsa acestuia, persoana desemnată de către inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române asigură reprezentarea la reuniunile şefilor punctelor unice de contact în vederea evaluării calităţii cooperării dintre acestea, pentru a discuta măsurile tehnice sau organizatorice necesare în caz de dificultăţi şi pentru a clarifica procedurile în cazul în care este necesar.
ART. 6
Funcţionarea CCPI
(1) Pentru realizarea atribuţiilor sale, CCPI:
a) are acces la informaţiile disponibile ale autorităţilor competente române în îndeplinirea scopului prezentei legi;
b) asigură schimbul de informaţii, 24 de ore din 24, 7 zile din 7.
(2) Personalul din cadrul CCPI şi al autorităţilor competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) beneficiază de formare profesională adecvată periodică, în special în ceea ce priveşte:
a) utilizarea instrumentelor de prelucrare a datelor utilizate în cadrul CCPI, în special a aplicaţiei de reţea pentru schimbul securizat de informaţii, denumit în continuare SIENA, şi a Sistemului electronic unic de gestionare a cazurilor;
b) aplicarea dreptului Uniunii Europene relevant şi a legislaţiei naţionale aplicabile pentru activităţile CCPI;
c) legislaţia europeană privind protecţia datelor cu caracter personal, precum şi prevederile Legii nr. 363/2018, cooperarea transfrontalieră poliţienească, prelucrarea informaţiilor confidenţiale/clasificate;
d) utilizarea în scopul comunicării profesionale a limbilor incluse în lista prevăzută la art. 19 alin. (2).
ART. 7
Organizarea CCPI
(1) Autorităţile competente române pot detaşa la Inspectoratul General al Poliţiei Române, în cadrul CCPI, în condiţiile legii, personal specializat pentru asigurarea schimbului adecvat şi rapid de informaţii, conform competenţelor specifice.
(2) CCPI cuprinde următoarele structuri, fără a se limita la acestea:
a) Unitatea Naţională Europol;
b) Biroul Naţional SIRENE;
c) Biroul Naţional Interpol;
d) Punctul naţional focal;
e) Serviciul suport operaţional.
(3) Suplimentar structurilor prevăzute la alin. (2), la nivelul CCPI este prevăzută funcţia de ofiţer de legătură al Poliţiei Române, care asigură legătura operaţională cu Centrul Sud-Est European de Aplicare a Legii, stabilit prin Convenţia pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, încheiată la Bucureşti la 9 decembrie 2009 şi semnată de România la Bucureşti, la aceeaşi dată, ratificată prin Legea nr. 250/2010.
(4) Pentru îndeplinirea sarcinilor în mod adecvat, efectiv şi rapid, în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), se înfiinţează Serviciul suport operaţional în cadrul CCPI, prin redistribuirea unor posturi, respectiv suplimentarea numărului de posturi prin repartizare din posturile vacante finanţate la nivelul Poliţiei Române. Aceste posturi vor fi încadrate inclusiv cu personal calificat pentru asigurarea suportului produselor informatice utilizate de către CCPI.
ART. 8
Comitetul privind cooperarea poliţienească internaţională
(1) Pentru creşterea eficacităţii activităţii de cooperare poliţienească internaţională, printr-o abordare integrată ce presupune participarea structurilor Ministerului Afacerilor Interne cu competenţe în domeniu, la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române - CCPI se înfiinţează Comitetul privind cooperarea poliţienească internaţională, denumit în continuare Comitet, ca organism fără personalitate juridică.
(2) Comitetul are următoarele atribuţii:
a) stabileşte obiectivele şi priorităţile în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale, inclusiv prin raportare la riscurile generate de criminalitatea transnaţională;
b) colaborează cu alte entităţi publice şi private, naţionale şi internaţionale, pentru atingerea obiectivelor şi priorităţilor în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale;
c) eficientizează procesul de coordonare şi luare a deciziilor în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale;
d) contribuie la dezvoltarea capacităţii de colectare, sistematizare, analiză a datelor şi monitorizare a riscurilor referitoare la criminalitatea românească transfrontalieră;
e) decide, prin dispoziţie a preşedintelui, asupra candidaturilor reprezentanţilor României pentru coordonatorul naţional EMPACT, pentru consiliile de administraţie ale organismelor europene poliţieneşti şi pentru consiliile de administraţie sau forurile de conducere ale organizaţiilor poliţieneşti internaţionale la care România este membră, cu excepţia Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă - Frontex, a Comitetului pentru siguranţă şi securitate la evenimente sportive aferent Convenţiei Consiliului Europei referitoare la abordarea integrată a siguranţei, securităţii şi serviciilor la partidele de fotbal şi la alte evenimente sportive (T-S4) şi a Grupului de lucru paneuropean al experţilor în domeniul asigurării ordinii publice cu ocazia desfăşurării partidelor de fotbal şi al structurilor de tip PNIF, şi le propune spre susţinere în conformitate cu prevederile reglementărilor aplicabile;
f) stabileşte strategia pentru susţinerea candidaturilor României, cu privire la care decide potrivit lit. e), şi întreprinde demersuri pentru susţinerea acestora;
g) face propuneri cu privire la elementele de mandat specifice cooperării poliţieneşti internaţionale ale ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de legătură acreditaţi la reprezentanţele diplomatice ale României, organismele Uniunii Europene şi organizaţiile la care România este membră;
h) decide constituirea unor grupuri de acţiune în domenii de interes care vizează cooperarea poliţienească internaţională.
(3) Preşedintele Comitetului este inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.
(4) Comitetul se întruneşte anual sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui.
(5) Comitetul prezintă conducerii Ministerului Afacerilor Interne rezultatele reuniunilor desfăşurate, precum şi obiectivele şi priorităţile stabilite în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale.
(6) Comitetul este compus din reprezentanţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne desemnaţi în condiţiile dispoziţiilor alin. (7) ca membri permanenţi, la activităţile acestuia putând fi invitaţi, după caz, reprezentanţi din cadrul entităţilor publice şi private, naţionale şi internaţionale, în funcţie de subiectele de pe agenda acestuia.
(7) În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului afacerilor interne se stabilesc componenţa, organizarea şi funcţionarea Comitetului.
ART. 9
Sistemul electronic unic de gestionare a cazurilor
(1) În desfăşurarea activităţilor specifice, la nivelul CCPI se constituie Sistemul electronic unic de gestionare a cazurilor, care are cel puţin următoarele funcţii şi capacităţi:
a) înregistrarea cererilor de informaţii primite şi transmise, a răspunsurilor la acestea şi a informaţiilor furnizate din proprie iniţiativă, direcţionarea de către CCPI a cererilor de informaţii către autorităţile desemnate, precum şi înregistrarea situaţiilor de refuz de a da curs cererilor de informaţii şi a cererilor şi furnizărilor de clarificări sau precizări;
b) înregistrarea comunicărilor, mesajelor primite şi transmise;
c) verificarea încrucişată a cererilor de informaţii primite şi a informaţiilor furnizate cu informaţiile disponibile CCPI şi cu cele existente în Sistemul electronic unic de gestionare a cazurilor în scopul evidenţierii eventualelor suprapuneri şi valorificării informaţiilor relevante;
d) asigurarea răspunsului adecvat şi rapid la cererile de informaţii primite, în special în vederea respectării termenelor prevăzute la art. 14;
e) interoperabilitatea cu SIENA, astfel încât comunicările primite şi transmise prin această aplicaţie să fie înregistrate direct în Sistemul electronic unic de gestionare a cazurilor;
f) generarea de statistici privind schimburile de informaţii efectuate în temeiul prezentei legi, în scopul evaluării şi monitorizării;
g) înregistrarea accesului şi a altor activităţi de prelucrare în legătură cu informaţiile conţinute în Sistemul electronic unic de gestionare a cazurilor, din motive de răspundere şi securitate, în conformitate cu prevederile art. 30 şi 35 din Legea nr. 363/2018;
h) automatizarea fluxurilor de lucru;
i) gestionarea integrată, automatizată şi centralizată a cazurilor;
j) interconectarea configurată unidirecţional cu unitatea specializată de analiză a informaţiilor din cadrul Poliţiei Române, pentru asigurarea accesului la date pentru această unitate în vederea îndeplinirii atribuţiilor legale.
(2) CCPI colectează, introduce, stochează, prelucrează, analizează date în sistemul prevăzut la alin. (1) şi face schimb de informaţii potrivit atribuţiilor legale.
CAP. III
Schimbul de informaţii
ART. 10
Cererile de informaţii transmise punctului unic de contact
(1) Schimbul de informaţii se realizează în baza cererii de informaţii transmise de către autorităţile competente, prin intermediul CCPI sau direct de către autorităţile desemnate.
(2) Cererile de informaţii respectă cerinţele prevăzute la alin. (3), la art. 11 şi art. 19 alin. (1).
(3) CCPI şi autorităţile desemnate române transmit cererile de informaţii punctului unic de contact al altui stat numai atunci când există motive obiective să se creadă că datele şi informaţiile solicitate sunt în acord şi proporţionale cu scopul prezentei legi, iar datele şi informaţiile solicitate sunt disponibile statului în cauză/solicitat.
(4) CCPI transmite cererea de informaţii formulată de către punctul unic de contact al altui stat sau de către autoritatea desemnată străină către autoritatea competentă română, în funcţie de obiectul acesteia, de competenţa materială şi cea teritorială.
(5) În cazul în care autoritatea căreia i s-a transmis cererea de informaţii constată că nu este competentă să o soluţioneze, aceasta sesizează de îndată autoritatea competentă română să o soluţioneze, concomitent cu informarea CCPI.
(6) În cazul în care autoritatea competentă română sesizată potrivit dispoziţiilor alin. (5) apreciază că nu este competentă să soluţioneze cererea de informaţii şi nu poate stabili cui revine această competenţă, transmite CCPI cererea în vederea reevaluării situaţiei, a deciderii măsurilor de urmat şi formulării unui răspuns.
(7) Obligaţia autorităţilor competente române de soluţionare a cererii de informaţii operează de la momentul primirii acesteia.
ART. 11
Conţinutul cererii de informaţii
(1) Cererea de informaţii cuprinde următoarele:
a) autoritatea solicitantă;
b) data şi numărul de înregistrare al lucrării;
c) scopul cererii de informaţii;
d) datele persoanelor implicate, menţionate în conformitate cu documentele lor de identitate naţionale sau internaţionale, dacă sunt cunoscute;
e) motivele obiective pentru care se consideră că autoritatea solicitată dispune de informaţiile solicitate;
f) precizarea dacă aceasta are sau nu are caracter de urgenţă, cu motivarea în caz afirmativ a urgenţei prin raportare la condiţiile prevăzute la alin. (2);
g) descrierea faptelor, modului de operare, circumstanţelor, indicarea infracţiunii la care se referă şi/sau prezentarea faptelor de natură penală despre care există informaţii că sunt pregătite sau comise;
h) obiectul cererii, cu precizarea detaliată a informaţiilor solicitate;
i) o explicaţie a legăturii dintre scopul cererii de informaţii şi orice persoană fizică sau juridică ori entitate la care se referă informaţiile, după caz;
j) restricţii privind utilizarea informaţiilor cuprinse în cerere în alte scopuri decât cele pentru care au fost transmise;
k) ofiţerul de caz şi datele de contact ale acestuia;
l) clasa de secretizare.
(2) Cererea de informaţii are caracter urgent în situaţia în care informaţiile solicitate îndeplinesc una sau mai multe dintre următoarele condiţii:
a) sunt esenţiale pentru prevenirea unei ameninţări imediate şi grave la adresa siguranţei publice;
b) sunt necesare pentru prevenirea unei ameninţări iminente la adresa vieţii sau integrităţii fizice a unei persoane;
c) sunt necesare pentru adoptarea unei decizii care poate implica menţinerea unor măsuri restrictive care echivalează cu privarea de libertate;
d) există un risc iminent să îşi piardă relevanţa, dacă nu sunt furnizate de urgenţă, şi sunt considerate importante pentru prevenirea, depistarea sau investigarea infracţiunilor.
ART. 12
Soluţionarea cererii de informaţii
(1) CCPI întreprinde demersurile necesare soluţionării cererii de informaţii dacă aceasta cuprinde informaţiile prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. c) şi e)-j), respectiv dacă au fost primite clarificările şi precizările solicitate conform dispoziţiilor alin. (2) şi nu încalcă drepturile fundamentale ale omului.
(2) În situaţia în care cererea de informaţii nu cuprinde informaţiile prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. c) şi e)-j), CCPI solicită clarificări sau precizări punctului unic de contact sau, după caz, autorităţii solicitante.
(3) CCPI refuză să furnizeze informaţiile solicitate prin cererea de informaţii, atunci când intervine unul dintre următoarele motive:
a) informaţiile solicitate nu sunt disponibile CCPI şi autorităţilor competente române sau nu pot fi obţinute în exercitarea atribuţiilor stabilite prin legile de organizare şi funcţionare ale acestora;
b) cererea de informaţii nu cuprinde informaţiile prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. c) şi e)-j) şi nu au fost primite clarificările şi precizările solicitate conform alin. (2);
c) informaţiile solicitate constituie date cu caracter personal, altele decât cele care se încadrează în categoriile de date cu caracter personal prevăzute la secţiunea B din anexa II la Regulamentul Europol;
d) s-a constatat că informaţiile solicitate sunt inexacte, incomplete sau nu mai sunt actualizate şi nu pot fi furnizate în conformitate cu art. 7 alin. (3)-(7) din Legea nr. 363/2018;
e) există motive pentru a considera că furnizarea informaţiilor solicitate:
(i) ar aduce atingere securităţii naţionale;
(ii) ar periclita buna desfăşurare a unei investigaţii poliţieneşti sau a procesului penal;
(iii) ar pune în pericol viaţa ori integritatea fizică a unei persoane fizice;
(iv) ar prejudicia interesele importante protejate ale unei persoane juridice;
f) dacă cererea de informaţii se referă la o infracţiune care nu este prevăzută de legea penală română sau pentru care este prevăzută o pedeapsă maximă cu închisoarea până la un an;
g) informaţiile solicitate au fost obţinute iniţial de la un alt stat membru sau de la un stat terţ, iar statul membru sau statul terţ respectiv nu şi-a dat acordul pentru furnizarea informaţiilor.
(4) CCPI, autorităţile competente şi autorităţile desemnate furnizează, la cerere, clarificările sau precizările necesare soluţionării cererii de informaţii.
ART. 13
Solicitarea de clarificări şi refuz
(1) Cererea de clarificări sau precizări suspendă termenele prevăzute la art. 14 alin. (1) până în momentul în care clarificările sau precizările solicitate sunt furnizate.
(2) CCPI informează punctul unic de contact sau, după caz, autoritatea desemnată din statul membru solicitant cu privire la refuzul de a da curs cererii de informaţii, cu indicarea motivelor aplicabile dintre cele prevăzute la art. 12 alin. (3) şi cu respectarea termenelor prevăzute la art. 14 alin. (1).
(3) Orice refuz de a da curs unei cereri de informaţii afectează doar informaţiile solicitate vizate de motivele de refuz prevăzute la art. 12 alin. (3) şi nu aduce atingere obligaţiei de a furniza celelalte informaţii solicitate prin cererea de informaţii.
ART. 14
Termenele
(1) CCPI furnizează informaţiile solicitate prin cererile de informaţii transmise de către punctele unice de contact sau autorităţile desemnate din celelalte state membre cât mai curând posibil, cu respectarea următoarelor termene, după caz:
a) 8 ore, în cazul cererilor de informaţii cu caracter urgent referitoare la informaţii direct accesibile;
b) 3 zile calendaristice, în cazul cererilor de informaţii cu caracter urgent referitoare la informaţii indirect accesibile;
c) 7 zile calendaristice, în cazul cererilor de informaţii, altele decât cele prevăzute la lit. a) şi b).
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) încep să curgă de la primirea cererii de informaţii de către CCPI.
(3) Autorităţile competente române iau măsuri pentru transmiterea informaţiilor solicitate către CCPI, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), în cazul informaţiilor indirect accesibile CCPI, şi la alin. (1) lit. c), în cazul oricăror altor cereri.
(4) În caz de urgenţă, cererea de informaţii poate fi transmisă şi verbal autorităţilor competente străine, urmând ca, în termen de cel mult 24 de ore, aceasta să fie confirmată şi în scris.
(5) Reprezentanţii Ministerului Afacerilor Interne prevăzuţi la art. 29, 45 şi 47 pot, de asemenea, transmite verbal cererea de informaţii, în condiţiile prevăzute la alin. (4).
ART. 15
Schimbul de informaţii realizat de către CCPI
(1) CCPI decide asupra canalului de cooperare utilizat pentru schimbul de informaţii.
(2) CCPI transmite cereri de informaţii:
a) punctelor unice de contact ale altor state membre;
b) autorităţilor competente din statele membre;
c) organizaţiilor internaţionale la care România este membră, conform tratatelor la care România este parte;
d) ataşaţilor de afaceri interne sau ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate ori străini acreditaţi în România.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. b), CCPI trimite concomitent o copie a cererii de informaţii punctului unic de contact din statul respectiv.
(4) În situaţia în care cererea de informaţii a fost transmisă CCPI de o autoritate desemnată a unui stat membru, CCPI transmite răspunsul către autoritatea respectivă şi concomitent o copie a răspunsului către punctul unic de contact al statului solicitant. Transmiterea unei copii a răspunsului către punctul unic de contact al statului solicitant nu se realizează în situaţia în care din cuprinsul cererii de informaţii rezultă că aceasta nu a fost transmisă şi punctului unic de contact al statului solicitant.
(5) CCPI furnizează informaţiile solicitate prin cererea de informaţii, formulată în condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3).
ART. 16
Schimbul de informaţii realizat direct de către autorităţile competente române cu autorităţile competente din alte state membre
(1) Autorităţile competente române pentru procedurile aferente schimbului de informaţii în condiţiile prezentului articol sunt:
a) Poliţia Română;
b) Poliţia de Frontieră Română;
c) Jandarmeria Română;
d) Inspectoratul General pentru Imigrări;
e) Direcţia Generală Anticorupţie;
f) Departamentul pentru lupta antifraudă - DLAF;
g) alte autorităţi sau instituţii publice stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(2) Autorităţile competente române precizate la alin. (1) pot transmite o cerere de informaţii şi pot furniza informaţii în temeiul unei astfel de cereri sau solicitări direct către autorităţile competente dintr-un alt stat membru.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), autorităţile competente române transmit simultan o copie a cererii, respectiv a informaţiilor, către CCPI şi către punctul unic de contact al celuilalt stat membru. Transmiterea unei copii a răspunsului către punctul unic de contact al statului membru solicitant nu se realizează în situaţia în care din cuprinsul cererii de informaţii rezultă că aceasta nu a fost transmisă şi punctului unic de contact al statului membru solicitant.
ART. 17
Schimbul de informaţii realizat de către autorităţile desemnate române
(1) Autorităţile desemnate române pot transmite direct o cerere de informaţii către punctul unic de contact din alt stat membru.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), autorităţile desemnate române transmit o copie a cererii către CCPI.
(3) Autorităţile desemnate române pot furniza informaţiile solicitate direct către punctul unic de contact al unui stat membru şi o copie a acestora către CCPI.
(4) Prin dispoziţii/ordine ale conducătorilor autorităţilor competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) se stabilesc ca autorităţi desemnate române departamentele/structurile autorizate să transmită sau să primească o cerere de informaţii.
(5) Prin dispoziţiile/ordinele prevăzute la alin. (4) se stabilesc inclusiv persoanele din cadrul departamentelor/structurilor cu atribuţii de prelucrare a datelor pentru transmiterea, respectiv soluţionarea unei cereri de informaţii, precum şi limitele concrete în exercitarea atribuţiilor de prelucrare a datelor de către acestea.
ART. 18
Utilizarea informaţiilor primite
(1) Informaţiile primite nu pot fi utilizate decât pentru scopurile în care au fost solicitate ori pentru prevenirea sau îndepărtarea unui pericol grav şi iminent la adresa ordinii şi siguranţei publice.
(2) Informaţiile primite pot fi prelucrate în alte scopuri decât cele pentru care au fost solicitate iniţial numai cu acordul prealabil al autorităţii care le-a furnizat.
ART. 19
Limbile utilizate pentru schimbul de informaţii în relaţia cu statele membre
(1) CCPI şi autorităţile competente transmit cererile de informaţii în limbile comunicate Comisiei Europene de către statele membre sau agreate cu statele terţe şi organizaţiile internaţionale la care România este membră.
(2) Lista limbilor utilizate pentru schimbul de informaţii în relaţia cu statele membre cuprinde limba română şi limba engleză.
(3) Inspectoratul General al Poliţiei Române, la propunerea CCPI, transmite Comisiei Europene lista prevăzută la alin. (2), precum şi eventualele modificări şi completări ulterioare ale acesteia.
(4) Răspunsurile la cererile de informaţii primite, refuzurile de a da curs cererilor de informaţii, motivele de refuz, cererile de clarificări sau precizări, clarificările sau precizările, precum şi orice alte comunicări sau mesaje referitoare la cererile de informaţii se transmit în limba în care a fost formulată cererea de informaţii.
(5) CCPI şi autorităţile competente române transmit informaţii disponibile în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (1) sau (4), după caz, în una dintre limbile incluse în lista stabilită de statul membru căruia îi sunt transmise informaţiile.
ART. 20
Furnizarea de informaţii din proprie iniţiativă
(1) CCPI sau autorităţile competente române transmit informaţiile disponibile punctelor unice de contact sau autorităţilor competente din alte state membre, atunci când există motive obiective să se considere că viaţa, integritatea corporală şi libertatea unei persoane ar putea fi în pericol sau când acestea ar putea fi relevante pentru prevenirea, depistarea sau investigarea infracţiunilor grave.
(2) Comunicarea informaţiilor operative potrivit dispoziţiilor alin. (1) se limitează la ceea ce se consideră a fi relevant şi necesar pentru a se atinge scopul transmiterii.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică atunci când este incident unul din motivele de refuz prevăzute la art. 12 alin. (3) lit. e).
(4) CCPI sau autorităţile competente române pot transmite informaţii disponibile punctelor unice de contact sau autorităţilor competente din alte state membre şi cu referire la alte situaţii sau infracţiuni în afara celor prevăzute la alin. (1), atunci când apreciază că informaţiile respective ar putea fi relevante pentru statele respective în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracţiunilor.
(5) Atunci când furnizează informaţii potrivit dispoziţiilor alin. (1) sau (4), după caz, din proprie iniţiativă, autorităţii competente a unui alt stat membru, CCPI transmite, simultan, o copie a informaţiilor respective punctului unic de contact al statului membru respectiv.
(6) Atunci când furnizează informaţii potrivit dispoziţiilor alin. (1) sau (4), după caz, din proprie iniţiativă, autorităţile competente române transmit, simultan, o copie a informaţiilor respective către CCPI sau, dacă este cazul, şi către punctul unic de contact al statului membru respectiv.
(7) Transmiterea unei copii a informaţiilor către punctul unic de contact din alt stat membru nu se realizează în situaţia în care din cuprinsul informaţiilor rezultă că acest lucru ar periclita una sau mai multe dintre următoarele:
a) o investigaţie extrem de sensibilă în curs de desfăşurare pentru care prelucrarea informaţiilor necesită un nivel adecvat de confidenţialitate;
b) cazurile de terorism care nu implică situaţii de urgenţă sau de gestionare a crizelor;
c) siguranţa unei persoane.
ART. 21
Transmiterea de informaţii din cadrul unei proceduri penale
În cazul în care informaţiile solicitate sunt disponibile în cadrul unei proceduri penale, transmiterea acestora poate fi făcută doar după obţinerea consimţământului scris acordat de către autoritatea judiciară competentă.
ART. 22
Utilizarea informaţiilor ca probe în cadrul procedurilor judiciare
(1) Informaţiile primite de autorităţile competente române în cadrul cooperării poliţieneşti nu pot fi utilizate ca probe în procesul penal decât ulterior obţinerii acordului autorităţilor competente din statul care a furnizat informaţiile respective, în măsura în care legislaţia acestuia o permite.
(2) Autorităţile competente române care furnizează informaţii în cadrul cooperării poliţieneşti internaţionale îşi pot da acordul ca acestea să fie utilizate ca mijloace de probă în cadrul procedurilor judiciare desfăşurate de autoritatea solicitantă, la solicitarea expresă a acesteia.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), cererea privind acordul va fi transmisă folosind canalele de cooperare judiciară internaţională, în conformitate cu cadrul legislativ intern.
CAP. IV
Securitatea Sistemului electronic unic de gestionare a cazurilor şi protecţia datelor
ART. 23
Securitatea Sistemului electronic unic de gestionare a cazurilor
(1) Securitatea reţelelor şi a sistemelor informatice din cadrul Sistemului electronic unic de gestionare a cazurilor se va aplica cu respectarea prevederilor legale privind canalul de comunicare SIENA - Basic Protection Level, dar şi a Reţelei de Comunicaţii Voce şi Date folosite pentru interconectarea entităţilor la nivel naţional.
(2) Îndrumarea, coordonarea şi controlul implementării măsurilor de securitate, la nivelul entităţilor Ministerului Afacerilor Interne, se realizează de către Direcţia Generală de Protecţie Internă.
ART. 24
Protecţia datelor cu caracter personal
(1) Prelucrările de date cu caracter personal efectuate în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2018, Legii nr. 56/2018, Legii nr. 76/2023 şi ale Regulilor Interpol privind prelucrarea datelor [III/IRPD/GA/2011 (2019)], în funcţie de canalul de cooperare poliţienească utilizat.
(2) Sistemul electronic unic de gestionare a cazurilor prevăzut la art. 9 stochează date cu caracter personal într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate pe o perioadă care nu depăşeşte perioada necesară îndeplinirii scopurilor pentru care sunt prelucrate datele respective.
(3) Stocarea în continuare a datelor cu caracter personal prevăzute la alin. (2) va fi stabilită în urma unei analize efectuate prima dată la 6 luni de la încheierea schimbului de informaţii şi, ulterior, anual, până la împlinirea termenului de păstrare a cererii de informaţii sau a solicitării de asistenţă.
(4) Datele cu caracter personal prevăzute la alin. (2) care nu au fost şterse în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) sunt şterse, prin proceduri ireversibile, astfel:
a) în conformitate cu termenele prevăzute de Legea nr. 56/2018, Legea nr. 76/2023 şi Regulile Interpol privind prelucrarea datelor [III/IRPD/GA/2011 (2019)];
b) în termen de 3 ani de la data ultimei prelucrări la nivelul CCPI dacă cererea de informaţii sau solicitarea de asistenţă nu intră sub incidenţa reglementărilor documentelor menţionate la lit. a).
ART. 25
Reguli privind furnizarea datelor cu caracter personal
(1) CCPI şi autorităţile competente române se asigură că informaţiile furnizate care fac obiectul prezentei legi respectă următoarele reguli privind datele cu caracter personal:
a) datele cu caracter personal sunt exacte, complete şi actualizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (3)-(7) din Legea nr. 363/2018;
b) categoriile de date cu caracter personal furnizate pentru fiecare categorie de persoane vizate rămân limitate la cele enumerate în secţiunea B din anexa II la Regulamentul Europol şi sunt necesare pentru atingerea scopului cererii şi proporţionale cu acesta.
(2) CCPI şi autorităţile competente române furnizează, simultan şi în măsura în care este posibil, elementele necesare care să îi permită punctului unic de contact sau autorităţii competente din statul membru omolog sau din alt stat sau organizaţie internaţională cu care se cooperează să evalueze gradul de acurateţe, exhaustivitate şi fiabilitate al datelor cu caracter personal, precum şi în ce măsură datele cu caracter personal sunt actualizate.
CAP. V
Informarea Europol şi utilizarea SIENA
ART. 26
Furnizarea de informaţii către Europol
CCPI sau autorităţile competente române care transmit o cerere de informaţii sau furnizează informaţii în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi (5), art. 16 alin. (2) sau ale art. 20 alin. (1) transmit o copie a acestora către Europol prin intermediul SIENA, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) din evaluarea realizată stabilesc că este necesară transmiterea deoarece informaţiile sunt relevante pentru îndeplinirea obiectivelor Europol, prevăzute la art. 3 din Regulamentul Europol, şi nu sunt incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 56/2018;
b) comunică scopul prelucrării informaţiilor şi orice posibile restricţii privind prelucrarea de către Europol în conformitate cu prevederile art. 13, 14 şi 16 din Legea nr. 56/2018;
c) se asigură că informaţiile obţinute iniţial de la un alt stat membru sau de la o ţară terţă sunt transmise către Europol numai în cazul în care statul membru sau ţara terţă în cauză şia dat acordul.
ART. 27
Canal de comunicare securizat
(1) Până la data de 12 iunie 2027, autorităţile competente române iau măsurile necesare astfel încât cererile de informaţii, informaţiile solicitate şi informaţiile transmise din proprie iniţiativă către punctele unice de contact străine, autorităţile competente străine şi, respectiv, Europol să poată fi transmise prin intermediul SIENA.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cererile de informaţii sau informaţiile nu sunt transmise prin intermediul SIENA în unul sau mai multe dintre următoarele cazuri:
a) schimbul de informaţii necesită implicarea statelor terţe sau a organizaţiilor internaţionale sau există motive obiective pentru a considera că va fi necesară implicarea acestora într-o etapă ulterioară, inclusiv prin intermediul canalului de comunicare al Interpol;
b) caracterul urgent al cererii de informaţii necesită utilizarea temporară a unui alt canal de comunicare;
c) un incident tehnic sau operaţional neprevăzut împiedică utilizarea pentru schimbul de informaţii a aplicaţiei în cauză.
(3) După încetarea cazurilor prevăzute la alin. (2), cererile de informaţii sau informaţiile sunt retransmise de îndată, cel puţin în elementele lor esenţiale, prin intermediul SIENA, în scopul evidenţei unitare, al analizei şi protecţiei informaţiilor care au făcut obiectul transmisiunilor.
(4) Fiecare autoritate competentă română care este implicată în schimbul de informaţii cu CCPI sau cu punctele unice de contact, respectiv autorităţile desemnate din statele membre, sau cu Europol este obligată să ia măsuri pentru a se conecta direct la SIENA, inclusiv, după caz, prin dispozitive mobile, cu respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la protejarea informaţiilor secrete de serviciu, respectiv Restreint UE/EU Restricted.
ART. 28
Statistici
(1) CCPI, cu sprijinul autorităţilor competente române şi al autorităţilor desemnate române, întocmeşte şi transmite anual către Comisia Europeană statisticile privind schimburile de informaţii cu alte state membre realizate în temeiul prezentei legi care au avut loc în anul calendaristic precedent.
(2) Statisticile prevăzute la alin. (1) sunt transmise până la data de 1 martie a fiecărui an.
(3) Statisticile prevăzute la alin. (1) conţin cel puţin următoarele date:
a) numărul de cereri de informaţii transmise de CCPI şi, după caz, de autorităţile competente române;
b) numărul de cereri de informaţii care au fost primite şi numărul de cereri de informaţii la care s-a răspuns de către CCPI şi de către autorităţile competente române, defalcate pe cereri urgente şi neurgente şi defalcate în funcţie de fiecare stat membru care a solicitat informaţiile;
c) numărul de cereri de informaţii cărora nu li s-a dat curs în temeiul dispoziţiilor art. 12, defalcate în funcţie de statele membre solicitante şi în funcţie de motivele de refuz.
(4) Statisticile conţinând categoriile de date menţionate la alin. (3) sunt generate de către sistemul electronic unic de gestionare a cazurilor prevăzut la art. 9.
CAP. VI
Cooperarea desfăşurată prin ataşaţi de afaceri interne şi ofiţeri de legătură
ART. 29
Reprezentarea Ministerului Afacerilor Interne prin ataşaţi de afaceri interne şi ofiţeri de legătură
(1) Ministerul Afacerilor Interne poate trimite ataşaţi de afaceri interne şi ofiţeri de legătură, în conformitate cu cadrul normativ naţional şi internaţional, în statele cu care România întreţine relaţii diplomatice sau la organisme şi organizaţii internaţionale la care România este membră.
(2) Trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură are ca scop instituirea, menţinerea şi promovarea cooperării internaţionale cu instituţii similare ale statelor cu care România întreţine relaţii diplomatice sau cu organisme sau organizaţii internaţionale cu activitate în domeniul de competenţă al Ministerului Afacerilor Interne, în conformitate cu mandatul de misiune elaborat şi transmis anual de către Direcţia Generală Afaceri Europene, Schengen şi Relaţii Internaţionale din Ministerul Afacerilor Interne, denumită în continuare DGAESRI. Potrivit atribuţiilor în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale, ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură ai Ministerului Afacerilor Interne au ca responsabilităţi:
a) sprijinirea schimbului fluent de informaţii operative, soluţionarea cererilor de informaţii şi a solicitărilor de asistenţă în domeniul cooperării poliţieneşti;
b) acordarea de sprijin pentru soluţionarea cererilor de asistenţă judiciară în materie penală prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) acordarea de sprijin, în condiţiile legii, autorităţilor responsabile cu supravegherea frontierelor externe;
d) prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale, inclusiv prin facilitarea reintegrării cetăţenilor terţi cu şedere ilegală, relocării persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională, admisiei migranţilor legali, conform prevederilor art. 3 alin. (6) din Regulamentul (UE) 2019/1.240 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind crearea unei reţele europene a ofiţerilor de legătură în materie de imigraţie.
(3) Ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură sprijină activitatea reprezentanţelor diplomatice ale României şi a autorităţilor din statul/statele în care sunt acreditaţi, în domeniile aflate în competenţa Ministerului Afacerilor Interne, contribuie la facilitarea contactelor şi sprijină realizarea obiectivelor de cooperare bilaterală.
(4) Ataşaţii de afaceri interne coordonează activitatea personalului Ministerului Afacerilor Interne trimis în misiune comună operativă în statul de acreditare.
(5) Ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură nu exercită autoritate poliţienească în statul în care îşi desfăşoară activitatea.
ART. 30
Dispoziţii specifice privind cooperarea prin ataşaţi de afaceri interne şi ofiţeri de legătură în state terţe
(1) Ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români care îşi desfăşoară activitatea într-un stat terţ sau în cadrul unei organizaţii internaţionale transmit CCPI informaţiile obţinute în activitatea desfăşurată, referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva altui stat membru care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură în statul terţ ori în cadrul organizaţiei internaţionale respective, precum şi cu privire la aspectele prevăzute la art. 3 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2019/1.240 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019.
(2) CCPI transmite statului membru interesat informaţiile prevăzute la alin. (1) numai cu avizul autorităţilor competente române să decidă cu privire la oportunitatea transmiterii acestora.
(3) În situaţia în care statul membru este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori în cadrul unei organizaţii internaţionale în care este reprezentată şi România, ataşatul de afaceri interne sau ofiţerul de legătură român comunică direct ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură informaţii referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva statului membru respectiv.
(4) CCPI poate primi cereri de informaţii de la un stat membru care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori într-o organizaţie internaţională în care România este reprezentată prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură. CCPI verifică dacă solicitarea nu contravine legislaţiei române, comunică în cel mai scurt timp posibil statului membru solicitant dacă cererea acestuia poate fi îndeplinită şi, dacă este cazul, o transmite ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură român.
(5) Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în relaţia cu Europol.
ART. 31
Prelucrarea de informaţii prin intermediul ataşaţilor de afaceri interne
(1) Ataşaţii de afaceri interne au acces direct la următoarele baze de date: Evidenţa informatică a persoanelor date în urmărire şi a persoanelor dispărute; Evidenţa informatică a furturilor de autovehicule săvârşite în România şi a celor săvârşite în alte state sesizate oficial Poliţiei Române; Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate; Registrul naţional de evidenţă a persoanelor; Registrul naţional de evidenţă a paşapoartelor simple.
(2) Ataşaţii de afaceri interne consultă bazele de date prevăzute la alin. (1) şi pot disemina informaţiile obţinute către autorităţile competente din statele de acreditare membre, după caz, cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2018. În ceea ce priveşte ataşaţii de afaceri interne acreditaţi în state terţe, diseminarea către autorităţile de aplicare a legii din statul terţ respectiv se poate realiza doar în condiţiile stabilite de art. 43-47 din Legea nr. 363/2018.
(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, DGAESRI încheie protocoale de cooperare cu administratorii bazelor de date prevăzute la alin. (1).
(4) Condiţiile privind prelucrarea datelor cu caracter personal se stabilesc prin protocoalele de cooperare prevăzute la alin. (3), iar în cuprinsul acestora se vor regăsi în mod obligatoriu destinaţia, precum şi măsurile de protecţie şi securitate a datelor cu caracter personal prevăzute de lege.
ART. 32
Reprezentarea multiplă
Prin tratate bilaterale sau multilaterale se poate stabili ca ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români dintr-un stat terţ ori din cadrul unei organizaţii internaţionale să asigure şi reprezentarea unuia sau mai multor state membre în statul terţ ori în organizaţia internaţională respectivă.
CAP. VII
Alte forme de cooperare poliţienească operativă
SECŢIUNEA 1
Urmărirea transfrontalieră
ART. 33
Urmărirea transfrontalieră
(1) Urmărirea transfrontalieră constă în ansamblul de măsuri operative întreprinse pe teritoriul unuia sau mai multor state Schengen în scopul prinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii sau participării la una dintre infracţiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.
(2) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de agenţii autorităţii competente a unui stat Schengen pe teritoriul statului român, dacă autorităţile competente române au fost informate prin mijloace de comunicaţie directe despre pătrunderea pe teritoriul statului român.
(3) Autorităţile competente române prevăzute la alin. (2) sunt Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră Română.
(4) La solicitarea autorităţii competente române, urmărirea transfrontalieră încetează imediat.
ART. 34
Urmărirea transfrontalieră pe teritoriul statului român
(1) Autorităţile competente ale unui stat Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 33 alin. (1), pot continua urmărirea pe teritoriul statului român, fără informarea prealabilă a autorităţilor competente române, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) din cauza urgenţei deosebite a situaţiei, autorităţile competente române nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicaţie directe, despre pătrunderea pe teritoriul statului român sau când autorităţile competente române nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acţiunea de urmărire;
b) urmărirea transfrontalieră se efectuează pentru cel puţin una dintre infracţiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră au obligaţia ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat să informeze despre aceasta structura Poliţiei de Frontieră Române sau a Poliţiei Române competentă teritorial, care poate solicita încetarea de îndată a urmăririi.
ART. 35
Urmărirea transfrontalieră pe teritoriul statelor Schengen
Autorităţile competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) pot, conform competenţelor proprii, continua urmărirea pe teritoriul statului membru vecin în condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) şi art. 40, precum şi în conformitate cu prevederile acquis-ului Schengen în domeniu şi, dacă este cazul, ale acordurilor încheiate cu statele Schengen.
ART. 36
Persoana urmărită
(1) La cererea agenţilor care efectuează urmărirea, autorităţile competente române iau măsurile necesare în vederea stabilirii identităţii persoanei urmărite sau pentru a se dispune reţinerea ori arestarea preventivă a acesteia, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) În cazul persoanei reţinute în condiţiile prevăzute la alin. (1), măsura reţinerii nu poate depăşi 6 ore, cu excepţia cazului în care autorităţile competente române au primit în prealabil o cerere pentru arestarea preventivă a persoanei respective în scopul predării sale, indiferent de modalitatea acesteia. Termenul de 6 ore se calculează fără a include intervalul 0:00-9:00.
ART. 37
Condiţii generale aplicabile agenţilor străini
(1) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de către agenţii străini pe teritoriul statului român, cu respectarea următoarelor condiţii generale:
a) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să respecte legislaţia statului membru din care provin şi legislaţia română şi să se conformeze instrucţiunilor autorităţilor competente române;
b) urmărirea se efectuează peste frontierele terestre, maritime şi aeriene;
c) pătrunderea agenţilor în domiciliul şi reşedinţa unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;
d) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să fie uşor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei inscripţii la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul. Este interzisă folosirea de haine civile, combinată cu utilizarea vehiculelor fără însemne distinctive, fără mijloacele de identificare precizate. Agenţii trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;
e) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot purta armamentul şi muniţia din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare sau pentru apărarea altor persoane, în conformitate cu legislaţia internă română;
f) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră se supun regulilor de circulaţie pe drumurile publice prevăzute de legislaţia română şi beneficiază, în condiţiile legii, de regim de circulaţie prioritară;
g) în conformitate cu legislaţia naţională, agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră utilizează sistemele GPS din dotare pentru ca autorităţile competente din celălalt stat membru să urmărească vehiculele acestor agenţi;
h) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot utiliza mijloacele securizate de comunicare în timp real la nivel transfrontalier;
i) după fiecare activitate prevăzută la art. 33 şi 34, agenţii care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorităţii competente române un raport cu privire la misiunea lor. La cererea autorităţii competente române, agenţii sunt obligaţi să rămână la dispoziţia acesteia până când împrejurările în care s-a desfăşurat acţiunea au fost suficient lămurite, chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reţinerea sau arestarea preventivă a persoanei urmărite;
j) autoritatea statului căruia îi aparţin agenţii care au efectuat urmărirea, la cererea autorităţii competente române, poate asista la ancheta ce urmează operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare.
(2) Dacă prin acorduri bilaterale încheiate în scopul punerii în aplicare a prevederilor art. 33 alin. (1) se stabileşte faptul că agenţii străini care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită pe teritoriul statului român, pentru conducerea acesteia la autorităţile competente române, aceasta poate fi supusă controlului corporal, iar în timpul transferării se pot folosi cătuşele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmărite cu ocazia controlului corporal pot fi indisponibilizate, în condiţiile legii.
ART. 38
Răspunderea agenţilor străini
În ceea ce priveşte răspunderea agenţilor străini care desfăşoară urmărirea transfrontalieră se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 266 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 39
Drepturile agenţilor străini
(1) În scopul aplicării dispoziţiilor referitoare la urmărirea transfrontalieră, prin acorduri bilaterale se stabilesc următoarele:
a) în legătură cu activitatea agenţilor, una dintre următoarele situaţii:
(i) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră nu au dreptul să oprească sau să reţină persoana urmărită;
(ii) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită până la intervenţia autorităţilor competente române;
b) în legătură cu delimitarea teritorială a zonei în care pot acţiona agenţii, una dintre următoarele situaţii:
(i) agenţii pot acţiona pe o suprafaţă din teritoriu sau într-o perioadă de timp limitată;
(ii) agenţii pot acţiona pe tot teritoriul statului român şi fără limită de timp.
(2) Prin acordurile bilaterale încheiate potrivit dispoziţiilor alin. (1) se poate stabili ca infracţiunile pentru care se poate efectua urmărirea transfrontalieră, prevăzute la art. 33 alin. (1), să fie suplimentate cu infracţiunile pentru care se poate solicita predarea în baza unui mandat european de arestare în condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 40
Condiţii generale aplicabile agenţilor români
(1) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de către agenţii români pe teritoriul altor state membre, cu respectarea următoarelor condiţii generale:
a) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să respecte legislaţia română şi legislaţia statului membru şi să se conformeze instrucţiunilor autorităţilor competente străine;
b) urmărirea se efectuează peste frontierele terestre, maritime şi aeriene;
c) pătrunderea agenţilor în domiciliul şi reşedinţa unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;
d) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să fie uşor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei inscripţii la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul. Este interzisă folosirea de haine civile, combinată cu utilizarea vehiculelor fără însemne distinctive, fără mijloacele de identificare precizate. Agenţii trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;
e) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot purta armamentul şi muniţia din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare sau pentru apărarea altor persoane, în conformitate cu dreptul intern al statului membru gazdă;
f) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră se supun regulilor de circulaţie pe drumurile publice prevăzute de legislaţia statului membru şi pot beneficia de regim de circulaţie prioritară în condiţiile convenite cu statului membru gazdă;
g) în conformitate cu legislaţia statului membru gazdă, agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră utilizează sistemele GPS din dotare pentru ca autorităţile competente române să urmărească vehiculele acestor agenţi;
h) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot utiliza mijloacele securizate de comunicare în timp real la nivel transfrontalier;
i) după fiecare activitate desfăşurată în baza prevederilor art. 35, agenţii care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorităţilor competente ale statului membru gazdă un raport cu privire la misiunea lor. La cererea autorităţii competente a statului membru gazdă, agenţii sunt obligaţi să rămână la dispoziţia acesteia până când împrejurările în care s-a desfăşurat acţiunea au fost suficient lămurite, chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reţinerea sau arestarea preventivă a persoanei urmărite;
j) autoritatea competentă română căreia îi aparţin agenţii care au efectuat urmărirea, la cererea autorităţii competente a statului membru gazdă, poate asista la ancheta ce urmează operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare.
(2) Dacă prin acorduri bilaterale încheiate cu state Schengen potrivit dispoziţiilor art. 35 se stabileşte faptul că agenţii români care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită pe teritoriul statului membru gazdă, pentru conducerea acesteia la autorităţile competente ale statului membru gazdă, aceasta poate fi supusă controlului corporal, iar în timpul transferării se pot folosi cătuşele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmărite cu ocazia controlului corporal pot fi indisponibilizate, în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 2-a
Alte forme de cooperare
1. Asistenţă reciprocă în alte cazuri
ART. 41
Asistenţă reciprocă în alte cazuri
(1) Autorităţile competente române, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi şi în limitele competenţelor lor, acordă asistenţă poliţienească autorităţilor competente străine, în scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii, cu excepţia cazurilor în care pentru aceasta trebuie formulată o cerere de asistenţă judiciară internaţională în materie penală.
(2) Asistenţa prevăzută la alin. (1) se va acorda, în special:
a) pentru exercitarea eficientă a controalelor la frontiera de stat şi pentru supravegherea acesteia;
b) în cazul unor evenimente majore cu dimensiune transfrontalieră;
c) în cazul unor reuniuni de masă, dezastre şi accidente grave;
d) în cadrul unor patrule şi operaţiuni comune;
e) pentru prevenirea sau îndepărtarea unui pericol grav şi iminent la adresa vieţii şi siguranţei unei persoane, ordinii şi siguranţei publice;
f) în cadrul unor unităţi de investigare a criminalităţii.
2. Cooperarea poliţienească în zona de frontieră de stat
ART. 42
Cooperarea poliţienească în zona de frontieră de stat
(1) În zonele de frontieră, cooperarea poliţienească este reglementată prin tratate încheiate între autorităţile competente române şi autorităţile competente ale statelor vecine, membre ale Uniunii Europene sau state terţe.
(2) Schimbul de informaţii în zona de frontieră poate fi efectuat şi prin intermediul centrelor şi punctelor comune de contact.
(3) Centrele şi punctele comune de contact care funcţionează în baza documentelor internaţionale prevăzute la alin. (1):
a) sprijină operaţiunile comune desfăşurate în zonele de frontieră;
b) contribuie la analiza infracţionalităţii transfrontaliere specifice zonei de frontieră;
c) transmit analiza prevăzută la lit. b) către CCPI în vederea valorificării în cadrul Comitetului;
d) îndeplinesc responsabilităţile stabilite în sarcina lor prin documentele prevăzute la alin. (1).
3. Cooperarea poliţienească în cazul evenimentelor majore cu dimensiune transfrontalieră
ART. 43
Cooperarea poliţienească în cazul evenimentelor majore cu dimensiune transfrontalieră
(1) În vederea prevenirii infracţiunilor şi a menţinerii ordinii şi siguranţei publice în cursul evenimentelor majore care au o dimensiune transfrontalieră, autorităţile competente române transmit, potrivit legii, atât la cerere, cât şi din propria iniţiativă:
a) date cu caracter personal referitoare la persoane despre care se presupune, pe baza antecedentelor penale sau a altor împrejurări, că intenţionează să comită infracţiuni cu ocazia evenimentelor sau că acestea prezintă un pericol pentru ordinea şi siguranţa publică;
b) orice alte informaţii necesare realizării scopului prevăzut în prezentul alineat.
(2) Datele cu caracter personal primite de autorităţile române competente din partea autorităţilor competente ale celorlalte state membre în condiţiile prezentului articol vor fi:
a) prelucrate numai în scopul şi pentru evenimentele concrete pentru care au fost furnizate;
b) şterse de îndată ce obiectivele prevăzute la alin. (1) au fost sau nu mai pot fi atinse, dar nu mai târziu de un an de la primirea acestora.
4. Cooperarea poliţienească în cazul unor reuniuni de masă, dezastre şi accidente grave
ART. 44
Cooperarea poliţienească în cazul unor reuniuni de masă, dezastre şi accidente grave
Autorităţile competente române, în condiţiile legii şi potrivit competenţelor ce le revin, oferă asistenţă autorităţilor competente ale celorlalte state membre, în cazul unor reuniuni de masă, dezastre, accidente grave ori al altor evenimente majore, în scopul prevenirii infracţiunilor şi menţinerii ordinii şi siguranţei publice, astfel:
a) prin notificarea promptă a unor asemenea situaţii cu impact transfrontalier, precum şi prin schimbul oricăror informaţii relevante;
b) prin adoptarea şi coordonarea, pe teritoriul statului român, a măsurilor de poliţie necesare în situaţiile cu impact transfrontalier;
c) prin trimiterea, pe cât posibil, de agenţi, specialişti şi consilieri şi punerea la dispoziţie de echipament, la cererea statului membru pe al cărui teritoriu a apărut situaţia respectivă.
5. Cooperarea poliţienească în cadrul unor patrule şi operaţiuni comune
ART. 45
Organizarea patrulelor şi operaţiunilor comune pe teritoriul statului român
(1) În vederea intensificării cooperării poliţieneşti, în cursul menţinerii ordinii şi siguranţei publice şi al prevenirii infracţiunilor, autorităţile competente române şi autorităţile competente ale statelor membre pot desfăşura patrule şi operaţiuni comune pe teritoriul statului român.
(2) Înainte de începerea unei patrule sau a unei operaţiuni comune specifice pe teritoriul statului român, autorităţile competente române şi autorităţile competente ale celorlalte state membre stabilesc printr-un document de cooperare:
a) autorităţile competente participante;
b) scopul specific al patrulei sau operaţiunii comune;
c) zona geografică a statului român în care se desfăşoară patrula sau operaţiunea comună;
d) perioada în care se derulează patrula sau operaţiunea comună;
e) asistenţa specifică ce urmează să fie furnizată statului român de către statul membru, inclusiv în ceea ce priveşte trimiterea de agenţi, elementele materiale şi financiare;
f) agenţii care participă la patrula sau operaţiunea comună;
g) conducătorul echipei comune;
h) atribuţiile pe care le pot exercita agenţii autorităţilor competente ale celorlalte state membre pe teritoriul statului român în timpul patrulei sau operaţiunii comune;
i) armamentul, muniţia şi echipamentele specifice pe care agenţii autorităţilor competente ale celorlalte state membre le pot utiliza în timpul patrulei sau operaţiunii comune;
j) modalităţile logistice privind transportul, cazarea şi securitatea;
k) modul de alocare a costurilor patrulei sau operaţiunii comune;
l) orice alte elemente necesare.
ART. 46
Reguli privind desfăşurarea patrulelor şi operaţiunilor comune
(1) Patrulele şi operaţiunile comune pe teritoriul statului român se desfăşoară în cadrul unor echipe comune, potrivit următoarelor reguli generale:
a) conducătorul echipei comune este un reprezentant al autorităţii competente române;
b) acţiunile echipei comune se desfăşoară conform legii române;
c) membrii echipei comune îşi execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la lit. a);
d) agenţii autorităţilor competente ale celorlalte state membre îşi exercită atribuţiile doar sub îndrumarea şi, de regulă, în prezenţa reprezentanţilor autorităţii competente române.
(2) Atribuţiile pe care le pot exercita agenţii autorităţilor competente ale celorlalte state membre pe teritoriul statului român, în timpul patrulei sau operaţiunii comune, se stabilesc în limita competenţei conferite de legislaţia română agenţilor corespondenţi ai autorităţii competente române.
(3) Agenţii autorităţilor competente ale statelor membre pot, conform legislaţiei lor naţionale şi în limitele competenţelor lor, să furnizeze echipei comune informaţiile care sunt la dispoziţia statului ai cărui reprezentanţi sunt.
(4) Informaţiile obţinute de agenţii autorităţilor competente ale statelor membre în cadrul sau în legătură cu participarea la o patrulă sau operaţiune comună pot fi utilizate:
a) în scopul specific patrulei sau operaţiunii comune;
b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infracţiuni, cu consimţământul autorităţii competente a statului pe teritoriul căruia au fost obţinute informaţiile;
c) pentru prevenirea unui pericol la adresa vieţii ori integrităţii fizice a unei persoane sau la adresa ordinii şi siguranţei publice, cu respectarea dispoziţiilor lit. b);
d) în alte scopuri, cu condiţia ca acest lucru să fie convenit de către statele care au format echipa comună.
(5) Prevederile prezentului articol şi ale art. 44 pot fi aplicate şi în cazul patrulelor şi operaţiunilor comune derulate în conformitate cu tratatele la care România este parte dacă acest aspect a fost convenit cu statul cu care urmează să se desfăşoare patrule sau operaţiuni comune pe teritoriul României.
ART. 47
Organizarea patrulelor şi operaţiunilor comune pe teritoriul altor state
(1) În vederea intensificării cooperării poliţieneşti, în cursul menţinerii ordinii şi siguranţei publice şi al prevenirii infracţiunilor, autorităţile competente române şi autorităţile competente ale altor state membre pot desfăşura pe teritoriul altor state patrule şi operaţiuni comune precum:
a) misiuni comune operative internaţionale organizate în scopul combaterii criminalităţii transfrontaliere, menţinerii ordinii şi siguranţei publice, combaterii migraţiei ilegale;
b) activităţi de cooperare poliţienească internaţională, potrivit dispoziţiilor cuprinse în actele normative ce reglementează aceste activităţi;
c) activităţi de cooperare operativă cu structurile specializate şi de aplicare a legii ale altor state, agenţiile Uniunii Europene sau organismele şi organizaţiile internaţionale, cu privire la controlul la frontiere, controlul migraţiei, azil, menţinerea ordinii şi siguranţei publice, prevenirea şi combaterea infracţiunilor, precum şi în alte domenii de competenţă stabilite potrivit legii.
(2) Înainte de începerea unei patrule sau operaţiuni comune potrivit dispoziţiilor alin. (1) pe teritoriul statului gazdă, autorităţile competente române şi autorităţile competente ale celorlalte state stabilesc de comun acord:
a) autorităţile competente participante;
b) scopul specific al patrulei sau operaţiunii comune;
c) zona geografică a statului gazdă în care se desfăşoară patrula sau operaţiunea comună;
d) perioada în care se derulează patrula sau operaţiunea comună;
e) asistenţa specifică ce urmează să fie furnizată statului gazdă de către statul român, inclusiv în ceea ce priveşte trimiterea de agenţi, elementele materiale şi financiare;
f) agenţii care participă la patrula sau operaţiune comună;
g) conducătorul echipei comune;
h) atribuţiile pe care le pot exercita agenţii autorităţilor competente ale statului român pe teritoriul statului gazdă în timpul patrulei sau operaţiunii comune;
i) armamentul, muniţia şi echipamentele specifice pe care agenţii autorităţilor competente române le pot utiliza în timpul patrulei sau operaţiunii comune derulate pe teritoriul statului gazdă;
j) modalităţile logistice privind transportul, cazarea şi securitatea;
k) modul de alocare a costurilor patrulei sau operaţiunii comune;
l) orice alte elemente necesare.
ART. 48
Prelucrarea de informaţii prin intermediul personalului participant la patrule şi operaţiuni comune pe teritoriul altor state
Personalul participant la patrule şi operaţiuni comune pe teritoriul altor state membre consultă bazele de date naţionale la care are acces în virtutea atribuţiilor de serviciu şi poate disemina informaţiile obţinute către autorităţile competente din statele gazdă, după caz, cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2018. În ceea ce priveşte personalul participant la patrule şi operaţiuni comune pe teritoriul altor state terţe, diseminarea către autorităţile de aplicare a legii din statul terţ respectiv se poate realiza doar în condiţiile stabilite de art. 43-47 din Legea nr. 363/2018.
6. Cooperarea poliţienească cu unităţile speciale de intervenţie ale statelor membre în situaţii de criză
ART. 49
Cooperarea poliţienească cu unităţile speciale de intervenţie
(1) Serviciul pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române poate participa cu suport logistic, experţi şi personal specializat pe teritoriul altor state membre, la solicitarea acestora, pentru soluţionarea unor situaţii de criză generate de intervenţia umană, care prezintă o ameninţare fizică directă gravă la adresa persoanelor, a bunurilor, a infrastructurii sau a instituţiilor, în special, situaţii de luare de ostatici, deturnări şi alte evenimente similare.
(2) Detaliile practice, costurile şi modalităţile de realizare a cooperării menţionate la alin. (1) sunt convenite în mod direct de către Serviciul pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române cu structura competentă din statul membru solicitant.
(3) Activităţile prevăzute la alin. (1) pot fi realizate pe teritoriul naţional, la solicitarea Serviciului pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române, de către unităţile speciale de intervenţie ale statelor membre, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).
ART. 50
Răspunderea agenţilor români
Pe timpul activităţilor prevăzute la art. 49, desfăşurate pe teritoriul altui stat, personalul din cadrul structurii prevăzute la art. 49 alin. (1) care acordă asistenţă este autorizat să acţioneze în calitate de forţă de sprijin pe teritoriul statului membru solicitant şi să ia toate măsurile necesare pentru furnizarea sprijinului solicitat, în măsura în care:
a) acţionează sub responsabilitatea, autoritatea şi conducerea statului membru solicitant şi în conformitate cu legislaţia acestuia;
b) acţionează în limitele competenţelor ce îi revin în baza legislaţiei statului român.
ART. 51
Răspunderea agenţilor străini
În ceea ce priveşte răspunderea personalului unităţilor speciale de intervenţie din alte state membre pe timpul desfăşurării activităţilor prevăzute la art. 49 alin. (1), pe teritoriul statului român, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 266 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
7. Cooperarea poliţienească în cadrul unor unităţi de investigare a criminalităţii
ART. 52
Cooperarea poliţienească în cadrul unor unităţi de investigare a criminalităţii
(1) Autorităţile competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) pot coopera cu autorităţi competente din state membre sau state terţe, în mod direct în cadrul unor unităţi de investigare a criminalităţii, în baza unui document de cooperare, inclusiv prin schimb de date şi informaţii operative în scopul prevenirii, depistării, combaterii şi investigării în comun a unor infracţiuni cu caracter transnaţional, astfel cum acestea sunt reglementate în Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu modificările ulterioare.
(2) În vederea operaţionalizării şi funcţionării unităţii de investigare a criminalităţii, autorităţile competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) pot detaşa sau delega, în condiţiile legii, personal în cadrul autorităţii în care se înfiinţează aceasta.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 27^7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, delegarea realizată în condiţiile prevăzute la alin. (2) se poate realiza, numai cu acordul poliţistului, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii din 2 ani în 2 ani.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 27^9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, detaşarea realizată în condiţiile prevăzute la alin. (2) se poate realiza, numai cu acordul poliţistului, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii din 3 ani în 3 ani.
(5) Procedura de selecţie a personalului ce urmează a fi detaşat sau delegat poate presupune:
a) verificarea integrităţii personale;
b) evaluarea comportamentului simulat;
c) verificarea depunerii declaraţiei de avere şi de interese;
d) testarea prezenţei în organism a drogurilor sau a substanţelor psihoactive interzise de lege.
(6) Condiţiile desfăşurării procedurii de selecţie prevăzute la alin. (5) se pot stabili în documentul de cooperare prevăzut la alin. (1).
(7) Periodic, personalul detaşat sau delegat în cadrul autorităţilor competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) poate fi supus verificărilor potrivit dispoziţiilor alin. (5). Refuzul îndeplinirii acestor obligaţii echivalează cu încetarea detaşării sau delegării acestuia.
(8) Detaşarea sau delegarea în cadrul unităţii de investigare a criminalităţii a personalului uneia dintre autorităţile competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) poate înceta oricând, prin acordul comun al autorităţilor competente.
(9) Schimbul de date şi informaţii operative ce conţin date cu caracter personal necesare activităţii unităţii de investigare a criminalităţii se realizează potrivit documentului de cooperare prevăzut la alin. (1) sau, în mod direct, în cazuri determinate de existenţa unei investigaţii poliţieneşti care impune asigurarea rapidităţii schimbului de date şi informaţii operative sau a păstrării confidenţialităţii acţiunilor desfăşurate. Mecanismul de informare prevăzut la art. 17 alin. (3) şi termenul de realizare a informării se stabilesc în comun de unităţile de investigare a criminalităţii şi CCPI.
(10) Schimbul de date şi informaţii clasificate necesare activităţii unităţii de investigare a criminalităţii se realizează cu respectarea prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate naţionale, ale NATO şi UE.
SECŢIUNEA a 3-a
Reguli comune privind portul uniformei şi folosirea armamentului de către agenţii străini, statutul juridic şi răspunderea agenţilor străini
ART. 53
Reguli comune privind portul uniformei şi folosirea armamentului
(1) Cu ocazia patrulelor sau operaţiunilor comune desfăşurate pe teritoriul statului român, agenţii autorităţilor competente ale altor state pot purta uniforma naţională. De asemenea, aceştia pot purta, cu acordul autorităţii competente române, armamentul, muniţia şi echipamentele care le sunt permise în conformitate cu legislaţia lor naţională.
(2) În timpul patrulelor sau operaţiunilor comune, utilizarea armamentului pe teritoriul statului român de către agenţii autorităţilor competente ale altor state este interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare sau pentru apărarea altor persoane în conformitate cu dreptul statului român.
(3) În situaţia în care, în cadrul unei patrule sau operaţiuni comune, agenţii autorităţilor competente ale statelor membre folosesc vehicule pe teritoriul statului român, aceştia se supun regulilor de circulaţie pe drumurile publice prevăzute de legislaţia română şi beneficiază, în condiţiile legii, de regim de circulaţie prioritară.
ART. 54
Statutul juridic al agenţilor străini
(1) Pe timpul patrulelor sau operaţiunilor comune, agenţii autorităţilor competente ale altor state sunt asimilaţi persoanelor care au aceeaşi calitate în statul român în privinţa infracţiunilor comise împotriva lor sau de către ei.
(2) Agenţilor autorităţilor competente ale altor state le sunt aplicabile normele din legislaţia muncii a statului care i-a detaşat, inclusiv cele referitoare la normele de disciplină.
(3) În ceea ce priveşte răspunderea agenţilor autorităţilor competente ale altor state pe timpul desfăşurării patrulelor sau operaţiunilor comune se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 266 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. VIII
Dispoziţii privind modificarea unor acte normative
ART. 55
Modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 30/2013
La articolul 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2013 pentru crearea cadrului instituţional necesar în vederea funcţionării Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 30 august 2013, aprobată prin Legea nr. 336/2013, partea introductivă şi literele b)-d) ale alineatului (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(2) Pentru realizarea cooperării poliţieneşti şi vamale cu SELEC, Punctul naţional focal din cadrul CCPI desfăşoară următoarele activităţi:
................................................................................................
b) primeşte de la ofiţerii de legătură români la SELEC cererile de informaţii, furnizările de informaţii din propria iniţiativă sau solicitările de asistenţă şi le soluţionează sau le transmite spre soluţionare autorităţilor competente;
c) transmite cererile de informaţii, furnizările de informaţii din propria iniţiativă sau solicitările de asistenţă primite de la unităţile de poliţie şi vamă din România sau de la alte autorităţi naţionale cu competenţe în domeniu către ofiţerii de legătură români la SELEC;
d) gestionează cererile de informaţii, furnizările de informaţii din proprie iniţiativă sau solicitările de asistenţă, primite şi transmise, în cadrul sistemului electronic de gestionare a cazurilor al CCPI;"
ART. 56
Modificarea Legii nr. 56/2018
Legea nr. 56/2018 privind cooperarea autorităţilor publice române cu Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 martie 2018, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins:
"b) ofiţeri de legătură la Europol - poliţiştii numiţi să reprezinte în cadrul Europol interesele autorităţilor competente române şi care constituie Biroul român de legătură la Europol;"
2. La articolul 7 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:
"b) asigură disponibilitatea neîntreruptă a canalului de comunicare cu Europol şi colaborează cu autorităţile competente române în condiţiile legislaţiei din domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale;"
3. La articolul 7, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
"(3) Inspectoratul General al Poliţiei Române şi autorităţile competente române asigură resursele necesare pentru menţinerea disponibilităţii neîntrerupte a canalului de comunicare cu Europol."
4. La articolul 8, alineatul (5) va avea următorul cuprins:
"(5) Ofiţerii de legătură la Europol reprezintă interesele autorităţilor competente române în cadrul Europol, în conformitate cu legislaţia română şi cu dispoziţiile aplicabile Europol."
5. La articolul 13, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
"ART. 13
(1) Unitatea Naţională Europol şi autorităţile competente române care furnizează date şi informaţii Europol stabilesc, la momentul furnizării, scopul sau scopurile în care acestea pot să fie prelucrate, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 18 alin. (2) şi art. 18a din Regulamentul Europol."
6. Articolul 36 va avea următorul cuprins:
"ART. 36
(1) Cheltuielile efectuate de către Inspectoratul General al Poliţiei Române în cadrul procesului de comunicare cu Europol şi, respectiv, de către celelalte autorităţi competente române, în condiţiile legislaţiei din domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale, se suportă de la bugetul de stat, cu încadrare în prevederile bugetare anuale, respectiv din alte surse legal constituite.
(2) Inspectoratul General al Poliţiei Române solicită Europol rambursarea cheltuielilor de conectare."
CAP. IX
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 57
Aplicabilitatea unor dispoziţii în raport cu statele terţe
Prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi în activităţile de cooperare poliţienească desfăşurate cu autorităţile competente din statele terţe, cu excepţia prevederilor art. 14 alin. (1)-(3), precum şi ale art. 26-28, dacă statele terţe nu au încheiate acorduri operaţionale cu Europol.
ART. 58
Dispoziţii tranzitorii
Cererile de informaţii şi solicitările de asistenţă iniţiate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi celelalte forme de cooperare poliţienească prevăzute de prezenta lege sunt guvernate de dispoziţiile legale în vigoare la data iniţierii acestora.
ART. 59
Intrarea în vigoare
Prevederile art. 26 referitoare la realizarea schimbului de informaţii prin intermediul SIENA se aplică începând cu data de 12 iunie 2027.
ART. 60
Comunicarea coordonatelor
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Inspectoratul General al Poliţiei Române, la propunerea CCPI, comunică Comisiei Europene coordonatele CCPI şi ale autorităţilor desemnate române, precum şi orice modificări ulterioare intervenite cu privire la acestea.
ART. 61
Dispoziţii privind înlocuirea unor termeni
La data intrării în vigoare a prezentei legi, referirile la Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informaţii şi date operative între autorităţile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene, respectiv la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale, republicată, cu completările ulterioare, din cuprinsul actelor normative, se consideră a fi făcute la prezenta lege.
ART. 62
Dispoziţii privind abrogarea
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 28 februarie 2014, cu completările ulterioare.
Prezenta lege asigură crearea condiţiilor necesare aplicării directe a dispoziţiilor art. 7, 39, 41, 46 şi 47 din Convenţia, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, a dispoziţiilor art. 5, 10, 13, 14 şi ale art. 17-23 din Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 210 din 6 august 2008, a dispoziţiilor art. 17 din Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 210 din 6 august 2008, şi a dispoziţiilor art. 3 din Decizia 2008/617/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind îmbunătăţirea cooperării dintre unităţile speciale de intervenţie ale statelor membre ale Uniunii Europene în situaţii de criză, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 210 din 6 august 2008, şi transpune Directiva (UE) 2023/977 a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 mai 2023 privind schimbul de informaţii dintre autorităţile de aplicare a legii ale statelor membre şi de abrogare a Deciziei-cadru 2006/960/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 134 din 22 mai 2023.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
CIPRIAN-CONSTANTIN ŞERBAN
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
MIRCEA ABRUDEAN
Bucureşti, 28 aprilie 2025.
Nr. 51.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
