Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 50 din 18 martie 2024 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2.065 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piaţă unică pentru serviciile digitale şi de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic
EMITENT: Parlamentul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 232 din 19 martie 2024
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta lege are ca obiect:
a) desemnarea coordonatorului serviciilor digitale, conform art. 49 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2022/2.065 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piaţă unică pentru serviciile digitale şi de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), denumit în continuare Regulamentul;
b) stabilirea regimului sancţionator aplicabil în cazul nerespectării obligaţiilor stabilite prin Regulament, conform art. 52 al acestuia, sau prin prezenta lege;
c) stabilirea altor măsuri necesare pentru aplicarea adecvată a Regulamentului.
ART. 2
În aplicarea prezentei legi sunt respectate următoarele principii:
a) cooperarea efectivă şi eficientă a autorităţilor şi instituţiilor publice cu atribuţii în sectoare ori domenii specifice de activitate, la solicitarea coordonatorului serviciilor digitale, în vederea aplicării Regulamentului;
b) autorităţile relevante au obligaţia de a se pronunţa cu privire la conţinutul ilegal existent în mediul online.
ART. 3
Prezenta lege se aplică serviciilor intermediare oferite destinatarilor acestora care sunt stabiliţi sau situaţi în Uniunea Europeană, furnizate de furnizorul de servicii intermediare al cărui loc principal de stabilire se află în România ori care îşi are reşedinţa în România ori al cărui reprezentant legal este stabilit în România.
ART. 4
(1) În înţelesul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) autoritate relevantă - autoritate sau instituţie publică ori autoritate judiciară care poate dispune, prin ordin, în temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii Europene, ca furnizorii de servicii intermediare să acţioneze împotriva unuia sau mai multor elemente de conţinut ilegal, să furnizeze anumite informaţii cu privire la unul sau mai mulţi destinatari individuali ai serviciului sau să restabilească conţinutul în temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului intern aplicabil, în cazul în care conţinutul eliminat respectă condiţiile generale de utilizare ale furnizorului de servicii intermediare, dar a fost considerat în mod eronat ca fiind ilegal de către respectivul furnizor şi a fost eliminat;
b) coordonator al serviciilor digitale - autoritatea publică responsabilă de toate aspectele legate de supravegherea şi de asigurarea respectării Regulamentului de către furnizorii de servicii intermediare;
c) durata de timp mediană - durată de timp din seria de durate de timp necesare pentru executarea unor acţiuni prevăzute în Regulament, ordonate crescător, pentru care exact jumătate din ele sunt mai mici decât ea, iar jumătate mai mari; dacă numărul de acţiuni este impar, atunci durata de timp mediană este egală cu durata de timp necesară executării acţiunii (n+1)/2, iar dacă numărul de acţiuni este par, atunci durata mediană este media aritmetică a duratelor de timp necesare executării acţiunilor n/2 şi n/2+1, unde n reprezintă numărul de acţiuni executate în perioada de raportare;
d) furnizor de servicii intermediare din România - furnizor al cărui loc principal de stabilire se află în România sau care îşi are reşedinţa în România ori al cărui reprezentant legal este stabilit în România, care oferă către destinatari stabiliţi sau situaţi în Uniunea Europeană cel puţin unul dintre serviciile intermediare prevăzute de Regulament;
e) „My ANCOM“ - serviciu definit în conformitate cu art. 53 din Legea nr. 198/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice şi pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice;
f) ordinul de a acţiona împotriva conţinutului ilegal - actul administrativ prin care o autoritate sau o instituţie publică ori o autoritate judiciară dispune, în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii Europene sau al dreptului intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii Europene, ca furnizorii de servicii intermediare să acţioneze împotriva unui anumit element sau a mai multor elemente de conţinut ilegal;
g) ordinul de a furniza informaţii - actul administrativ prin care o autoritate sau o instituţie publică ori o autoritate judiciară dispune, în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii Europene sau al dreptului intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii Europene, ca furnizorii de servicii intermediare să furnizeze o anumită informaţie cu privire la unul sau mai mulţi destinatari individuali ai serviciului.
(2) În cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definiţiile prevăzute la art. 3 din Regulament.
CAP. II
Furnizorii de servicii intermediare
ART. 5
(1) Orice furnizor de servicii intermediare din România, cu excepţia autorităţilor sau a instituţiilor publice, are obligaţia de a transmite Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM, în termen de cel mult 45 de zile de la data începerii oferirii serviciilor, o informare în acest sens, care va cuprinde cel puţin informaţii privind:
a) datele de identificare ale furnizorului;
b) punctul unic de contact în vederea comunicării eficiente cu autorităţile sau instituţiile publice în vederea aplicării art. 11 din Regulament, respectiv cu destinatarii serviciilor, în vederea aplicării art. 12 din Regulament.
(2) Informarea prevăzută la alin. (1) se realizează, cu respectarea formei, conţinutului şi condiţiilor stabilite prin decizia ANCOM.
(3) Orice modificare a datelor cuprinse în informarea transmisă potrivit alin. (2) se notifică ANCOM în termen de 10 zile de la data apariţiei, respectiv de la data înregistrării la instituţiile abilitate, după caz.
(4) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi furnizorilor de servicii intermediare din România care oferă servicii la data intrării în vigoare a prezentei legi, indiferent de data începerii oferirii acestora, termenul de 45 de zile curgând de la data intrării în vigoare a deciziei ANCOM prevăzute la alin. (2).
ART. 6
ANCOM creează, din oficiu, ulterior primirii din partea furnizorului de servicii intermediare a informaţiilor transmise potrivit art. 5, un cont individual pentru accesul furnizorului la serviciul „My ANCOM“ şi ia măsurile necesare pentru a-i transmite acestuia parola unică de acces.
CAP. III
Autorităţi responsabile
ART. 7
(1) Autorităţile sau instituţiile publice ce deţin atribuţii cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de activitate au competenţa de a emite ordinele prevăzute la art. 9 sau 10 din Regulament, prevederile art. 8 şi 9 din prezenta lege fiind aplicabile în mod corespunzător.
(2) Ordinele prevăzute la art. 9 şi 10 din Regulament pot fi emise şi de către autorităţile judiciare în cadrul acţiunilor, activităţilor ori procedurilor desfăşurate de acestea potrivit competenţelor legale conferite.
ART. 8
(1) Ordinul de a acţiona împotriva conţinutului ilegal ce se emite de autoritatea relevantă care deţine competenţele în sectorul ori domeniul vizat de respectivul ordin în conformitate cu prevederile cadrului normativ naţional în vigoare trebuie să îndeplinească cel puţin condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (2) din Regulament.
(2) Ordinul emis în condiţiile alin. (1) este transmis prin mijloace electronice punctului de contact desemnat de furnizorul de servicii intermediare vizat de ordin în conformitate cu prevederile art. 11 din Regulament.
(3) Monitorizarea punerii în aplicare a ordinului de eliminare a conţinutului ilegal se realizează de către autoritatea emitentă.
(4) Ulterior emiterii ordinului prevăzut la alin. (1), autoritatea emitentă sau, după caz, autoritatea specificată în ordin transmite, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii ultimei informaţii din partea furnizorului de servicii intermediare, o copie a acestuia către ANCOM, fiind aplicabile prevederile art. 9 alin. (3) din Regulament.
ART. 9
(1) Ordinul de a furniza o anumită informaţie ce se emite de autoritatea relevantă care deţine competenţele în sectorul ori domeniul vizat de respectivul ordin în conformitate cu prevederile cadrului normativ naţional în vigoare trebuie să îndeplinească cel puţin condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (2) din Regulament.
(2) Ordinul emis în condiţiile alin. (1) este transmis prin mijloace electronice punctului de contact desemnat de furnizorul de servicii intermediare vizat de ordin în conformitate cu art. 11 din Regulament.
(3) Monitorizarea punerii în aplicare a ordinului de a furniza o anumită informaţie se realizează de către autoritatea emitentă.
(4) Ulterior emiterii ordinului prevăzut la alin. (1), autoritatea emitentă sau, după caz, autoritatea specificată în ordin transmite, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii ultimei informaţii din partea furnizorului de servicii intermediare, o copie a acestuia către ANCOM, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Regulament.
ART. 10
Ordinele emise conform prevederilor art. 8 şi 9 pot fi contestate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 11
Furnizorul de servicii intermediare din România care a primit un ordin conform art. 7 alin. (2) are obligaţia de a informa ANCOM, nu mai târziu de 10 zile de la data primirii, cu privire la modul de punere în aplicare a ordinului emis de autorităţile judiciare.
ART. 12
(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi şi pentru atingerea obiectivelor stabilite prin Regulament, autorităţile sau instituţiile publice ce dispun măsuri în acord cu legislaţia naţională în baza căreia îşi desfăşoară activitatea pot încheia acorduri de colaborare cu coordonatorul serviciilor digitale prin care se asigură schimbul de date şi/sau informaţii rezultate pentru şi din aplicarea Regulamentului.
(2) Autorităţile sau instituţiile publice îşi pot furniza reciproc datele şi/sau informaţiile de care dispun şi se pot consulta reciproc, asigurându-se, în raport cu datele la care au acces în exercitarea atribuţiilor legale, de confidenţialitatea secretelor de afaceri, confidenţialitatea investigaţiilor şi respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) şi ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), cu modificările ulterioare.
ART. 13
(1) Coordonatorul serviciilor digitale poate solicita sprijinul oricărei autorităţi sau instituţii publice care deţine cunoştinţe de specialitate relevante, inclusiv prin punerea la dispoziţie a cunoştinţelor şi resurselor tehnice necesare în vederea aplicării Regulamentului şi a prezentei legi.
(2) Coordonatorul serviciilor digitale poate solicita şi sprijinul unei persoane juridice de drept privat care deţine cunoştinţe de specialitate relevante.
CAP. IV
Coordonatorul serviciilor digitale
ART. 14
(1) ANCOM este desemnată drept coordonator al serviciilor digitale, în sensul art. 49 alin. (2) din Regulament, cu respectarea art. 50 alin. (1) teza a doua din Regulament.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale în calitate de coordonator al serviciilor digitale, ANCOM deţine competenţele stabilite de prevederile art. 51 din Regulament.
(3) În exercitarea atribuţiilor sale în calitate de coordonator al serviciilor digitale, ANCOM se asigură că deţine personal suficient şi competent şi acţionează independent conform art. 50 alin. (2) din Regulament.
ART. 15
(1) ANCOM acordă sprijinul necesar Comisiei Europene, la solicitarea acesteia, în cazul în care Comisia efectuează o inspecţie conform art. 69 alin. (1) din Regulament.
(2) ANCOM solicită, atunci când este cazul, autorizarea judiciară necesară pentru efectuarea inspecţiei conform prevederilor alin. (1) sau art. 51 alin. (1) lit. b) din Regulament, fiind aplicabile, atunci când este cazul, şi prevederile art. 28 din prezenta lege.
ART. 16
(1) ANCOM este punct de contact unic în ceea ce priveşte aplicarea Regulamentului şi raportarea unor date şi/sau informaţii către Comisia Europeană şi/sau către ceilalţi coordonatori ai serviciilor digitale desemnaţi conform Regulamentului şi/sau către Comitetul european pentru servicii digitale, denumit în continuare Comitetul european, înfiinţat conform prevederilor art. 61 din Regulament.
(2) ANCOM, în calitatea sa de coordonator al serviciilor digitale, face parte, conform art. 62 alin. (1) din Regulament, din Comitetul european.
(3) ANCOM se poate consulta cu orice altă autoritate sau instituţie publică în cazul în care expertiza acestora este utilă în chestiunile examinate de Comitetul european.
ART. 17
(1) ANCOM are dreptul să solicite oricăror autorităţi relevante furnizarea de informaţii şi/sau date referitoare la cazurile în care au fost aplicate măsuri în conformitate cu prevederile Regulamentului sau în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă.
(2) Furnizarea de informaţii şi/sau de date conform prevederilor alin. (1) se realizează în cel mai scurt timp şi se vor utiliza cu precădere mijloace electronice de transmitere a acestora.
(3) ANCOM poate stabili, prin decizie, modalităţile de transmitere a informaţiilor şi/sau a datelor solicitate conform prevederilor alin. (1).
ART. 18
(1) ANCOM are competenţa de a supraveghea şi asigura respectarea Regulamentului de către furnizorii de servicii intermediare din România.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere competenţelor stabilite în legislaţia în vigoare ce priveşte aplicarea art. 2 alin. (4) din Regulament.
(3) ANCOM nu se pronunţă cu privire la calificarea unui conţinut ca fiind ilegal şi care este existent în mediul online în calitatea sa de coordonator al serviciilor digitale.
(4) ANCOM se pronunţă cu privire la calificarea unui conţinut ca fiind ilegal şi care este existent în mediul online doar atunci când are şi calitatea de autoritate relevantă.
ART. 19
(1) Procedura de soluţionare a plângerilor întemeiate pe dispoziţiile art. 53 din Regulament, precum şi modalităţile de comunicare cu părţile implicate se stabilesc prin decizia ANCOM.
(2) Decizia prevăzută la alin. (1) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Plângerilor depuse conform art. 53 din Regulament nu li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002, cu modificările ulterioare.
ART. 20
(1) ANCOM acordă, la cerere, statutul de cercetător agreat acelor cercetători care solicită accesul la datele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari din România, cu condiţia respectării scopului stabilit prin art. 40 alin. (4) din Regulament şi a îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute la art. 40 alin. (8) din Regulament.
(2) În cazul în care cercetătorul agreat în conformitate cu prevederile alin. (1) nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 40 alin. (8) din Regulament, ANCOM emite o decizie de încetare a dreptului de acces la datele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari stabiliţi în România.
(3) Procedura de acordare a statutului de cercetător agreat în situaţia prevăzută la alin. (1), respectiv de emitere a deciziei de încetare a dreptului de acces la datele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari stabiliţi în România, precum şi modalitatea de comunicare cu cercetătorii solicitanţi, cu coordonatorii serviciilor digitale desemnaţi conform Regulamentului în cazul cererilor de acces la datele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari stabiliţi în alte state membre şi, după caz, cu Comisia Europeană şi Comitetul european se stabilesc prin decizia ANCOM.
(4) Decizia prevăzută la alin. (3) cuprinde şi procedura de efectuare a evaluării iniţiale prevăzute la art. 40 alin. (9) din Regulament, în cazul cererilor de acces formulate de cercetătorii afiliaţi unor organizaţii de cercetare din România cu privire la datele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari din afara ţării.
(5) Decizia prevăzută la alin. (3) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 21
(1) ANCOM certifică organismele de soluţionare extrajudiciară a litigiilor în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Regulament.
(2) ANCOM poate revoca, în condiţiile art. 21 alin. (7) din Regulament, certificarea acordată în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3) Revocarea certificării poate fi contestată în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) ANCOM stabileşte, prin decizie, condiţiile şi procedura de acordare, încetare şi revocare a certificării organismelor extrajudiciare de soluţionare a litigiilor.
(5) Decizia prevăzută la alin. (4) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 22
Iniţierea unei proceduri pentru soluţionarea extrajudiciară a unui litigiu de către orice destinatar al serviciului conform prevederilor art. 21 alin. (1) din Regulament are caracter voluntar şi nu aduce atingere dreptului de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente, în condiţiile legii.
ART. 23
(1) ANCOM acordă, la cerere, statutul de notificator de încredere oricărei entităţi stabilite în România care îndeplineşte, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (2) din Regulament.
(2) Notificatorul de încredere desemnat potrivit prevederilor alin. (1) are obligaţia respectării art. 22 alin. (3) din Regulament.
(3) ANCOM suspendă, în condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (6) din Regulament, sau revocă, în condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (7) din Regulament, statutul acordat conform alin. (1).
(4) ANCOM stabileşte, prin decizie, condiţiile şi procedura de acordare, suspendare, încetare şi revocare a statutului de notificator de încredere.
(5) Decizia prevăzută la alin. (4) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 24
ANCOM poate solicita autorităţilor sau instituţiilor publice cu atribuţii în domenii ori sectoare de activitate ce sunt relevante pentru aplicarea Regulamentului participarea în grupuri de lucru constituite în vederea aplicării unitare şi eficiente a prevederilor acestuia, fiind aplicabile, atunci când este cazul, şi prevederile art. 12.
ART. 25
(1) ANCOM oferă sau solicită asistenţă, cooperează transfrontalier cu ceilalţi coordonatori ai serviciilor digitale desemnaţi conform Regulamentului, Comisia Europeană şi Comitetul european, după caz, şi participă la investigaţii comune în conformitate cu prevederile art. 57-60 din Regulament.
(2) ANCOM poate solicita şi colaborarea altor autorităţi sau instituţii publice în situaţia în care expertiza acestora este necesară în vederea aplicării prevederilor alin. (1).
CAP. V
Supraveghere şi control
ART. 26
(1) Controlul respectării dispoziţiilor Regulamentului şi a prezentei legi, precum şi ale actelor normative sau individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile acestora revine ANCOM, care acţionează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop, denumit în continuare personal de control.
(2) Personalul de control, precum şi atribuţiile acestuia se stabilesc prin decizie a ANCOM.
ART. 27
ANCOM are dreptul să solicite furnizarea informaţiilor conform prevederilor art. 51 alin. (1) lit. a) din Regulament.
ART. 28
(1) În cazuri excepţionale şi doar în baza deciziei ANCOM şi a autorizării judiciare date prin încheiere de către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti sau de către un judecător delegat de către acesta, ANCOM poate efectua inspecţii, în exercitarea competenţelor sale de investigare, conform prevederilor art. 51 alin. (1) lit. b) din Regulament, în orice incinte pe care le folosesc furnizorii de servicii intermediare sau persoanele care acţionează în scopuri legate de activitatea comercială, economică, meşteşugărească sau profesională a acestora, atunci când este necesară examinarea sistemului informatic sau obţinerea unor copii ale sistemelor algoritmice utilizate.
(2) Personalul de control al ANCOM, împuternicit prin decizia ANCOM să efectueze o inspecţie conform prevederilor alin. (1), are dreptul:
a) de a intra în orice sediu, pe orice teren şi în orice mijloc de transport al persoanei supuse inspecţiei;
b) de a examina registrele şi alte documente legate de prestarea serviciului în cauză, indiferent de suportul pe care sunt stocate;
c) de a ridica sau de a obţine, în orice format, copii sau extrase din astfel de registre sau alte evidenţe;
d) de a solicita persoanei supuse inspecţiei să ofere acces şi explicaţii cu privire la organizarea, funcţionarea, sistemul informatic în întregul ansamblu şi în detaliu, incluzând, dar fără a se limita la, arhitectura hardware şi software, module, metode, funcţii, algoritmi, baze de date, tipuri de fişiere, metode de comunicaţie, protocoale, cod sursă, documentaţie tehnică, tratarea datelor şi practicile sale comerciale şi să înregistreze sau să documenteze explicaţiile oferite;
e) de a sigila orice incinte utilizate în scopuri legate de activitatea comercială, economică, meşteşugărească sau profesională a persoanei supuse inspecţiei, precum şi registrele sau alte documente, pe perioada şi în măsura în care este necesar pentru inspecţie;
f) de a solicita oricărui reprezentant sau membru al personalului persoanei supuse inspecţiei explicaţii cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul şi scopul inspecţiei şi să înregistreze răspunsurile;
g) de a adresa întrebări oricărui astfel de reprezentant sau membru al personalului cu privire la obiectul şi scopul inspecţiei şi să înregistreze răspunsurile.
(3) O copie certificată a deciziei ANCOM şi a autorizaţiei judiciare emise cu respectarea prevederilor alin. (1) se comunică obligatoriu persoanei supuse inspecţiei înainte de începerea acesteia, de către personalul de control al ANCOM împuternicit prin decizia prevăzută la alin. (1), în termen de cel mult 48 de ore de la data primirii de către ANCOM a autorizaţiei judiciare.
(4) Decizia ANCOM prevăzută la alin. (1) poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute şi indică obiectul şi scopul inspecţiei, stabileşte data la care începe şi arată sancţiunile prevăzute la art. 32 alin. (1) pct. 54 şi art. 44 alin. (1) lit. c), precum şi dreptul de a ataca decizia ANCOM în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Hotărârea Curţii de apel este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare. Instanţele vor soluţiona cauza de urgenţă şi cu precădere.
(5) Cererea de autorizare judiciară prevăzută la alin. (1) se judecă în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Judecătorul se pronunţă asupra cererii de autorizare în termen de cel mult 48 de ore de la data înregistrării cererii. Încheierea se motivează şi se comunică ANCOM în termen de cel mult 48 de ore de la pronunţare.
(6) Cererea de autorizare trebuie să cuprindă toate informaţiile de natură să justifice inspecţia, iar judecătorul sesizat este ţinut să verifice dacă cererea este întemeiată.
(7) Oricare ar fi împrejurările, inspecţia se desfăşoară între orele 8.00 şi 18.00 şi trebuie efectuată în prezenţa persoanei la care se efectuează inspecţia sau a reprezentantului său. Inspecţia poate continua şi după ora 18.00 numai cu acordul persoanei la care se efectuează inspecţia sau a reprezentantului său.
(8) Inventarele şi aplicarea sigiliilor se fac conform dispoziţiilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
(9) Încheierea prevăzută la alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 72 de ore. Pentru ANCOM, termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (4) teza a II-a. În ceea ce priveşte persoana supusă inspecţiei, termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (3). Contestaţia nu este suspensivă de executare.
(10) ANCOM poate stabili, prin decizie, regulile generale de derulare a inspecţiilor de către personalul de control al ANCOM.
(11) Decizia prevăzută la alin. (10) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 29
(1) Personalul de control al ANCOM, împuternicit să efectueze o inspecţie, ia una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la art. 28 alin. (2) numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii, iar rezultatul acestora se consemnează în procesul-verbal de inspecţie şi inventariere.
(2) Personalul de control al ANCOM, împuternicit să efectueze o inspecţie, poate efectua inspecţii inopinate şi poate solicita orice fel de informaţii sau justificări legate de îndeplinirea misiunii, atât la faţa locului, cât şi la convocarea la sediul ANCOM.
(3) Termenul de convocare la sediul ANCOM se stabileşte în funcţie de complexitatea şi volumul informaţiilor solicitate.
ART. 30
În cazul în care există o opoziţie la desfăşurarea inspecţiei dispuse conform prevederilor art. 28, organele de poliţie acordă sprijin, în condiţiile legii, personalului de control al ANCOM în vederea efectuării inspecţiei, la solicitarea ANCOM.
ART. 31
(1) În vederea aplicării prevederilor art. 18 din Regulament, furnizorul de servicii de găzduire are obligaţia sesizării imediate a organelor de urmărire penală.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), furnizorul de servicii de găzduire are obligaţia de a pune la dispoziţia organelor de urmărire penală toate informaţiile relevante pe care le deţine cu privire la situaţia semnalată.
CAP. VI
Regimul sancţionator
ART. 32
(1) Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte:
1. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a informa autoritatea emitentă a ordinului sau orice altă autoritate indicată în ordin cu privire la modul în care s-a dat curs ordinului, precizând dacă şi când s-a dat curs ordinului, în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (1) din Regulament, nu mai târziu de 10 zile de la data primirii acestuia;
2. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a informa destinatarul serviciului în cauză cu privire la ordinul primit şi la modul în care s-a dat curs ordinului, în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (5) din Regulament;
3. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a informa autoritatea emitentă a ordinului sau orice altă autoritate indicată în ordin cu privire la primirea ordinului şi la modul în care s-a dat curs ordinului, precizând dacă şi când s-a dat curs ordinului, în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din Regulament, nu mai târziu de 10 zile de la data primirii acestuia;
4. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a informa destinatarul serviciului în cauză cu privire la ordinul primit şi la modul în care s-a dat curs ordinului, în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (5) din Regulament;
5. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a desemna un punct unic de contact conform art. 11 alin. (1) din Regulament ori de a publica informaţiile necesare pentru a identifica şi a comunica cu uşurinţă cu punctele lui unice de contact conform art. 11 alin. (2) şi (3) din Regulament;
6. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a desemna un punct unic de contact conform prevederilor art. 12 alin. (1) din Regulament ori de a publica informaţiile necesare pentru ca destinatarii serviciului să poată identifica şi comunica cu uşurinţă cu punctele lui unice de contact conform prevederilor art. 12 alin. (2) din Regulament;
7. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare care nu este stabilit în Uniunea Europeană, dar care oferă servicii în Uniune, a obligaţiei de a desemna în scris o persoană juridică sau fizică care să acţioneze ca reprezentant legal al acestuia în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene în care furnizorul îşi oferă serviciile, în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) din Regulament;
8. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare care nu este stabilit în Uniunea Europeană, dar care oferă servicii în Uniunea Europeană, a obligaţiei de a-şi împuternici reprezentantul legal pentru a fi contactat în plus faţă de furnizor sau în locul acestuia de către autorităţile competente, Comisia Europeană şi Comitetul european cu privire la toate aspectele necesare pentru primirea, respectarea şi executarea deciziilor emise în legătură cu Regulamentul, în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (2) din Regulament;
9. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare care nu este stabilit în Uniunea Europeană, dar care oferă servicii în Uniunea Europeană, a obligaţiei de a notifica ANCOM informaţiile prevăzute la art. 13 alin. (4) teza I din Regulament sau de a se asigura că informaţiile sunt puse la dispoziţia publicului, că sunt accesibile, exacte şi se actualizează, în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (4) teza a II-a din Regulament;
10. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a include în condiţiile generale de utilizare informaţii cu privire la orice restricţii pe care le impune în legătură cu utilizarea serviciului lui în ceea ce priveşte informaţiile furnizate de destinatarii serviciului cu respectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Regulament sau de a notifica destinatarii serviciului cu privire la orice modificare semnificativă a condiţiilor generale de utilizare, în condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din Regulament;
11. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare, atunci când serviciul intermediar este destinat în primul rând minorilor sau este utilizat în mod predominant de minori, a obligaţiei de a explica condiţiile şi eventualele restricţii de utilizare a serviciului într-un mod pe care minorii îl pot înţelege, în condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (3) din Regulament;
12. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a acţiona diligent, obiectiv şi proporţional în aplicarea şi asigurarea respectării restricţiilor prevăzute la art. 14 alin. (1) din Regulament, în condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (4) din Regulament;
13. nerespectarea de către furnizorul de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari a obligaţiei de a oferi destinatarilor serviciului un rezumat concis, uşor accesibil şi într-un format care poate fi citit automat al condiţiilor generale de utilizare, inclusiv al căilor de atac şi al mecanismelor reparatorii disponibile, într-un limbaj clar şi lipsit de ambiguitate, în condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (5) din Regulament sau de a publica condiţiile generale de utilizare în limbile oficiale ale tuturor statelor membre în care îşi oferă serviciile, în condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (6) din Regulament;
14. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a pune la dispoziţia publicului, într-un format care poate fi citit automat şi într-un mod uşor accesibil, cel puţin o dată pe an, rapoarte clare şi uşor de înţeles cu privire la orice moderare a conţinutului pe care a efectuat-o în perioada relevantă şi care trebuie să conţină, în special, numărul de ordine primite de la autorităţile statelor membre, inclusiv ordinele emise în conformitate cu prevederile art. 9 şi 10 din Regulament, clasificate în funcţie de tipul de conţinut ilegal în cauză, statul membru care emite ordinul şi durata de timp mediană necesară pentru a informa autoritatea care a emis ordinul sau orice altă autoritate indicată în ordin cu privire la primirea acestuia şi pentru a da curs ordinului, în condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) din Regulament;
15. nerespectarea de către furnizorul de servicii de găzduire a obligaţiei de a pune la dispoziţia publicului, într-un format care poate fi citit automat şi într-un mod uşor accesibil, cel puţin o dată pe an, rapoarte clare şi uşor de înţeles cu privire la orice moderare a conţinutului pe care a efectuat-o în perioada relevantă şi care trebuie să conţină, în special, numărul de notificări transmise în conformitate cu art. 16 din Regulament, clasificate în funcţie de tipul de conţinut presupus ilegal în cauză, numărul de notificări transmise de notificatorii de încredere, orice acţiune întreprinsă în urma notificărilor, făcând distincţie între acţiunile întreprinse în temeiul legii sau al condiţiilor generale de utilizare ale furnizorului, numărul de notificări prelucrate exclusiv prin mijloace automatizate, precum şi durata de timp mediană necesară pentru a întreprinde acţiunea, în condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. b) din Regulament;
16. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a pune la dispoziţia publicului, într-un format care poate fi citit automat şi într-un mod uşor accesibil, cel puţin o dată pe an, rapoarte clare şi uşor de înţeles cu privire la orice moderare a conţinutului pe care a efectuat-o în perioada relevantă şi care trebuie să conţină, în special, informaţii utile şi uşor de înţeles cu privire la moderarea conţinutului efectuată din proprie iniţiativă, inclusiv utilizarea instrumentelor automatizate, măsurile luate pentru a oferi formare şi asistenţă persoanelor responsabile de moderarea conţinutului, numărul şi tipul de măsuri luate care afectează disponibilitatea, vizibilitatea şi accesibilitatea informaţiilor furnizate de destinatarii serviciului şi capacitatea destinatarilor de a furniza informaţii prin intermediul serviciului, precum şi alte restricţii conexe ale serviciului, informaţiile raportate trebuind să fie clasificate în funcţie de tipul de conţinut ilegal sau de încălcarea condiţiilor generale ale furnizorului de servicii, de metoda de detectare şi de tipul de restricţie aplicată, în condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. c) din Regulament;
17. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a pune la dispoziţia publicului, într-un format care poate fi citit automat şi într-un mod uşor accesibil, cel puţin o dată pe an, rapoarte clare şi uşor de înţeles cu privire la orice moderare a conţinutului pe care a efectuat-o în perioada relevantă şi care trebuie să conţină, în special, numărul de plângeri primite prin intermediul sistemelor interne de soluţionare a plângerilor în conformitate cu condiţiile generale de utilizare ale furnizorului, în condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. c) din Regulament;
18. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a pune la dispoziţia publicului, într-un format care poate fi citit automat şi într-un mod uşor accesibil, cel puţin o dată pe an, rapoarte clare şi uşor de înţeles cu privire la orice moderare a conţinutului pe care a efectuat-o în perioada relevantă şi care trebuie să conţină, în special, temeiul plângerilor respective, deciziile luate cu privire la plângerile respective, durata de timp mediană necesară pentru luarea deciziilor respective şi numărul de cazuri în care deciziile respective au fost anulate, în condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. d) din Regulament;
19. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare a obligaţiei de a pune la dispoziţia publicului, într-un format care poate fi citit automat şi într-un mod uşor accesibil, cel puţin o dată pe an, rapoarte clare şi uşor de înţeles cu privire la orice moderare a conţinutului pe care a efectuat-o în perioada relevantă şi care trebuie să conţină, în special, orice utilizare a mijloacelor automatizate în scopul moderării conţinutului, inclusiv o descriere calitativă, o specificare a scopurilor exacte, a indicatorilor de acurateţe şi a ratei posibile de eroare a mijloacelor automatizate utilizate pentru îndeplinirea acestor scopuri, precum şi orice garanţii aplicate, în condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. e) din Regulament;
20. nerespectarea de către furnizorul de servicii de găzduire a obligaţiilor prevăzute la art. 16 alin. (1), (2), (4), (5) şi (6) din Regulament;
21. nerespectarea de către furnizorul de servicii de găzduire a obligaţiei de a furniza oricărui destinatar afectat al serviciului o expunere de motive, în condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Regulament;
22. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a oferi destinatarilor serviciului, inclusiv persoanelor fizice sau entităţilor care au transmis o notificare, acces la un sistem intern eficace de soluţionare a plângerilor în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (1) din Regulament;
23. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a se asigura că sistemul intern de soluţionare a plângerilor este uşor de accesat, uşor de utilizat şi permite şi facilitează depunerea de plângeri suficient de precise şi justificate în mod corespunzător, în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Regulament;
24. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a trata plângerile depuse prin intermediul propriului sistem intern de soluţionare a plângerilor, în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (4) din Regulament;
25. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a informa reclamanţii fără întârzieri nejustificate cu privire la decizia motivată pe care a luat-o în legătură cu informaţiile la care se referă plângerea, la posibilitatea de soluţionare extrajudiciară a litigiului prevăzută la art. 21 din Regulament şi cu privire la alte căi de atac disponibile, în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (5) din Regulament, şi de a se asigura că deciziile prevăzute la art. 20 alin. (5) din Regulament sunt luate sub supravegherea unui personal calificat să analizeze plângerea, iar nu numai pe baza unor mijloace automatizate, în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (6) din Regulament;
26. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a se asigura că informaţiile cu privire la posibilitatea destinatarilor serviciului de a apela la soluţionarea extrajudiciară a litigiilor prevăzută la art. 21 alin. (1) din Regulament sunt uşor accesibile pe interfaţa lui online, clare şi uşor de utilizat, în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (1) paragraful al doilea din Regulament;
27. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a colabora cu bună-credinţă cu organismul certificat de soluţionare extrajudiciară a litigiilor selectat, în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (2) primul paragraf din Regulament;
28. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a suporta toate taxele facturate de organismul de soluţionare extrajudiciară a litigiilor şi de a rambursa destinatarului respectiv, inclusiv persoanei fizice sau entităţii, orice alte cheltuieli rezonabile pe care acesta le-a suportat în legătură cu soluţionarea litigiului, în cazul în care organismul de soluţionare extrajudiciară a litigiilor dă câştig de cauză destinatarului serviciului, inclusiv persoanei fizice sau entităţii care a transmis o notificare, în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (5) primul paragraf, teza I din Regulament;
29. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a lua măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru a se asigura că notificările transmise de notificatorii de încredere care acţionează în domeniul lor de competenţă sunt tratate cu prioritate şi că acestea sunt prelucrate şi că se ia o decizie în privinţa acestora fără întârzieri nejustificare, în condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (1) din Regulament;
30. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a suspenda, pe o perioadă rezonabilă de timp şi după ce a emis în prealabil un avertisment, furnizarea serviciilor către destinatarii serviciului care furnizează frecvent conţinut care este în mod vădit ilegal, în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) din Regulament;
31. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a suspenda, pe o perioadă rezonabilă de timp şi după ce a emis în prealabil un avertisment, prelucrarea notificărilor şi a plângerilor transmise prin intermediul mecanismelor de notificare şi de acţiune şi al sistemelor interne de soluţionare a plângerilor prevăzute la art. 16 şi, respectiv, la art. 20 din Regulament, de către persoanele fizice sau entităţile ori de către reclamanţii care transmit frecvent notificări sau plângeri care sunt în mod vădit nefondate, în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (2) din Regulament;
32. nerespectarea de către furnizorul de platforme online, atunci când decide cu privire la suspendare, a obligaţiei de a evalua, de la caz la caz, cu diligenţă şi obiectiv, dacă un destinatar al serviciului, o persoană fizică, o entitate sau un reclamant întreprinde practicile de utilizare abuzivă prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) din Regulament, ţinând seama de toate faptele şi circumstanţele relevante care rezultă din informaţiile aflate la dispoziţia furnizorului platformei online, în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (3) din Regulament;
33. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a stabili, în mod clar şi detaliat, în condiţiile generale de utilizare, politica în ceea ce priveşte utilizarea abuzivă potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) şi (2) din Regulament şi de a da exemple privind faptele şi circumstanţele pe care le iau în considerare atunci când evaluează dacă anumite comportamente constituie utilizare abuzivă şi durata suspendării, în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (4) din Regulament;
34. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a include în rapoarte informaţiile prevăzute la art. 24 alin. (1) din Regulament;
35. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a publica, pentru fiecare platformă online sau motor de căutare online, într-o secţiune accesibilă publicului a interfeţei lui online, informaţii privind numărul mediu lunar de destinatari activi ai serviciului în Uniunea Europeană, în condiţiile prevăzute la art. 24 alin. (2) din Regulament;
36. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a transmite Comisiei Europene, fără întârzieri justificate, deciziile şi expunerile de motive prevăzute la art. 17 alin. (1) din Regulament, în condiţiile prevăzute la art. 24 alin. (5) teza I din Regulament;
37. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei privind proiectarea şi organizarea interfeţelor online prevăzute la art. 25 alin. (1) din Regulament;
38. nerespectarea de către furnizorul de platforme online care prezintă comunicări cu caracter publicitar pe propriile interfeţe online a obligaţiei de a se asigura că, în privinţa fiecărei comunicări cu caracter publicitar specifice prezentate fiecărui destinatar individual, destinatarii serviciului pot identifica în mod clar, concis, lipsit de ambiguitate şi în timp real, aspectele prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a)-d) din Regulament;
39. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a pune la dispoziţia destinatarilor serviciului o funcţie prin care să declare dacă conţinutul pe care îl furnizează reprezintă sau conţine comunicări comerciale, în condiţiile prevăzute la art. 26 alin. (2) din Regulament;
40. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a nu prezenta comunicări cu caracter publicitar destinatarilor serviciului pe baza creării de profiluri în sensul definiţiei prevăzute la art. 4 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, utilizând categoriile speciale de date cu caracter personal prevăzute la art. 9 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/679, în condiţiile prevăzute la art. 26 alin. (3) din Regulament;
41. nerespectarea de către furnizorul de platforme online care utilizează sisteme de recomandare a prevederilor art. 27 din Regulament;
42. nerespectarea de către furnizorul de platforme online accesibile minorilor a obligaţiei de a institui măsuri adecvate şi proporţionale pentru a asigura un nivel ridicat de confidenţialitate, siguranţă şi securitate a minorilor în cadrul serviciului lui, în condiţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din Regulament;
43. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a nu prezenta pe interfeţele lui comunicări cu caracter publicitar bazate pe crearea de profiluri în sensul definiţiei prevăzute la art. 4 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2016/679 pentru care se folosesc datele cu caracter personal ale destinatarului serviciului, atunci când ştiu cu un grad rezonabil de certitudine că destinatarul serviciului este minor, în condiţiile prevăzute la art. 28 alin. (2) din Regulament;
44. nerespectarea de către furnizorul de platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii a obligaţiei de a se asigura că comercianţii pot utiliza respectivele platforme online pentru a promova mesaje privind produsele sau serviciile ori pentru a oferi produse sau servicii consumatorilor situaţi în Uniunea Europeană doar dacă, înainte de utilizarea serviciilor lor în scopurile respective, dacă sunt aplicabile în cazul comerciantului, aceştia au obţinut informaţiile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a)-e) din Regulament;
45. nerespectarea de către furnizorul de platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii, în momentul primirii informaţiilor prevăzute la art. 30 alin. (1) din Regulament şi înainte de a-i permite comerciantului în cauză să îi folosească serviciile, a obligaţiei de a depune toate eforturile pentru a evalua dacă informaţiile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a)-e) din Regulament sunt fiabile şi complete, prin utilizarea oricărei baze de date online sau a oricărei interfeţe online oficiale şi accesibile în mod liber puse la dispoziţie de un stat membru sau de Uniunea Europeană sau prin cereri adresate comerciantului de a furniza documente justificative din surse fiabile, în condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (2) din Regulament;
46. nerespectarea de către furnizorul de platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii a obligaţiei de a solicita comerciantului să remedieze situaţia respectivă fără întârziere sau în termenul stabilit în dreptul Uniunii Europene şi în dreptul intern, în situaţia în care obţine suficiente indicii sau are motive să considere că oricare dintre informaţiile prevăzute la art. 30 alin. (1) din Regulament obţinute de la comerciantul în cauză este incorectă, incompletă sau neactualizată, în condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (3) din Regulament;
47. nerespectarea de către furnizorul de platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii a obligaţiei de a stoca informaţiile obţinute în temeiul prevederilor art. 30 alin. (1) şi (2) din Regulament în mod securizat pentru o perioadă de şase luni de la încetarea relaţiei contractuale cu comerciantul în cauză, în condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (5) din Regulament;
48. nerespectarea de către furnizorul de platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii a obligaţiei de a divulga informaţii terţilor, în cazul în care această obligaţie este stabilită conform legii, inclusiv, dacă este cazul, ordinului prevăzut la art. 10 din Regulament şi oricărui ordin emis de autorităţile competente ale altor state membre ale Uniunii Europene sau de Comisia Europeană pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul Regulamentului, în condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (6) din Regulament;
49. nerespectarea de către furnizorul de platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii a obligaţiei de a pune la dispoziţia destinatarilor serviciului, pe platforma sa online, informaţiile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a), d) şi e) din Regulament în mod clar, uşor accesibil şi inteligibil, acestea trebuind să fie disponibile cel puţin pe interfaţa online a platformei online unde sunt prezentate informaţiile referitoare la produs sau la serviciu, în condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (7) din Regulament;
50. nerespectarea de către furnizorul de platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii a obligaţiei de a se asigura că interfaţa sa online este proiectată şi organizată în aşa fel încât comercianţii să îşi poată respecta obligaţiile privind informaţiile precontractuale, conformitatea produselor şi informaţiile privind siguranţa produselor care le revin în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute la art. 31 alin. (1) din Regulament, şi că interfaţa sa online este proiectată şi organizată în aşa fel încât le permite comercianţilor să furnizeze cel puţin elementele prevăzute la art. 31 alin. (2) lit. a)-c) din Regulament;
51. nerespectarea de către furnizorul de platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii a obligaţiei de depune toate eforturile pentru a evalua dacă comercianţii respectivi au furnizat informaţiile prevăzute la art. 31 alin. (1) şi (2) din Regulament, înainte de a le permite să îşi ofere produsele sau serviciile prin intermediul respectivelor platforme online, sau de a verifica în mod aleatoriu, în orice bază de date online sau interfaţă online oficială, accesibilă în mod liber şi care poate fi citită automat, dacă produsele sau serviciile oferite au fost identificate ca fiind ilegale, după ce a permis comerciantului să ofere produse sau servicii prin intermediul platformei sale online, în condiţiile prevăzute la art. 31 alin. (3) din Regulament;
52. nerespectarea de către furnizorul de platforme online, care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii, a prevederilor art. 32 din Regulament;
53. nerespectarea de către furnizorul de platforme online a obligaţiei de a lua măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru a se asigura că plângerile depuse de organismele, organizaţiile sau asociaţiile prevăzute la art. 86 alin. (1) din Regulament în numele destinatarilor serviciului prin intermediul mecanismelor prevăzute la art. 20 alin. (1) din Regulament sunt prelucrate şi soluţionate cu prioritate şi fără întârzieri nejustificate, în condiţiile art. 86 alin. (2) din Regulament;
54. nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare sau de către persoana în cauză a obligaţiei de a transmite informaţii corecte, complete sau care nu induc în eroare, de a transmite un răspuns sau pentru nerectificarea informaţiilor incorecte, incomplete sau care induc în eroare şi pentru refuzul de a se supune unei inspecţii conform prevederilor art. 51 din Regulament.
(2) În cazul săvârşirii contravenţiilor prevăzute la alin. (1) de către furnizorul de servicii intermediare care nu este stabilit în Uniunea Europeană, dar care oferă servicii în Uniunea Europeană, sancţiunea se poate aplica, conform art. 13 alin. (3) din Regulament, reprezentantului legal desemnat conform art. 13 alin. (1) din Regulament.
ART. 33
(1) Constituie contravenţie nerespectarea de către entităţile cu statut de notificatori de încredere a prevederilor art. 22 alin. (3) din Regulament.
(2) Constituie contravenţie nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare din România a obligaţiei de a transmite ANCOM informarea prevăzută la art. 5 alin. (1), cu toate datele incluse în aceasta, inclusiv orice modificare a acestor date, în termenul dispus şi în formatul stabilit de ANCOM.
(3) Contravenţiile de la alin. (1) şi (2) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.
(4) Contravenţiile de la alin. (1) şi (2) se constată şi se sancţionează de către personalul de control al ANCOM prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.
ART. 34
(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, contravenţiile prevăzute la art. 32 alin. (1) se sancţionează astfel:
a) contravenţiile prevăzute la art. 32 alin. (1) pct. 1-53 se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la maximum 6% din cifra de afaceri anuală la nivel mondial înregistrată în exerciţiul financiar precedent de furnizorul de servicii intermediare;
b) contravenţia prevăzută la art. 32 alin. (1) pct. 54 se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la maximum 1% din venitul anual sau din cifra de afaceri anuală la nivel mondial înregistrată în exerciţiul financiar precedent de furnizorul de servicii intermediare sau de persoana în cauză.
(2) În cazul furnizorilor de servicii intermediare care au săvârşit una sau mai multe dintre contravenţiile prevăzute la art. 32 alin. (1) pct. 1-54 în anul în care şi-au început activitatea, cuantumul amenzii este cuprins între 5.000 lei şi 100.000 lei.
(3) În vederea dovedirii celor constatate prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, personalul de control al ANCOM poate utiliza inclusiv material probator rezultat ca urmare a unei expertize.
ART. 35
(1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 32 se realizează de către personalul de control al ANCOM prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.
(2) Sancţiunea pentru contravenţiile prevăzute la art. 32 se aplică, prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, de către preşedintele ANCOM sau de către o persoană împuternicită de către acesta.
(3) Până la data aplicării sancţiunii în condiţiile alin. (2), contravenientul are dreptul de a fi ascultat şi de a avea acces la constatările ANCOM, precum şi la concluziile rezultate ce vizează fapta imputată.
(4) În vederea exercitării drepturilor prevăzute la alin. (3), ANCOM comunică contravenientului o înştiinţare la adresa de poştă electronică transmisă de către acesta conform art. 5 alin. (1) lit. b).
(5) În cazul în care contravenientul nu dă curs înştiinţării de la alin. (4) în termenul indicat în cuprinsul acesteia se consideră că acesta a renunţat la drepturile prevăzute la alin. (3) şi se poate proceda la aplicarea sancţiunii conform dispoziţiilor alin. (2).
ART. 36
Prin derogare de la prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii poate fi contestat la judecătoria de la sediul coordonatorului serviciilor digitale în termen de 15 zile de la comunicare.
ART. 37
(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, încheiat în formă olografă, se comunică conform prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În cazul în care contravenientul refuză ori zădărniceşte primirea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, prin derogare de la prevederile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, acesta se comunică, în copie, prin serviciul „My ANCOM“ în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii.
ART. 38
(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate încheia şi ca înscris în formă electronică. Prin derogare de la prevederile art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii încheiat ca înscris în formă electronică se semnează de agentul constatator cu semnătură electronică calificată.
(2) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii emis conform prevederilor alin. (1) se comunică prin serviciul „My ANCOM“, în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii.
(3) În situaţia în care procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii emis conform prevederilor alin. (1) nu poate fi comunicat conform dispoziţiilor alin. (2), ANCOM transmite fişierul electronic la adresa de e-mail indicată de furnizorul de servicii intermediare conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b).
(4) În cazul în care fişierul în format electronic nu poate fi comunicat în modalităţile prevăzute la alin. (2) sau (3), se consideră data comunicării acea dată în care a fost comunicat un exemplar al acestuia, imprimat pe suport hârtie, document ce poartă semnătura olografă a agentului constatator. Documentul se comunică potrivit prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi poate fi consultat şi în contul individual de acces la serviciul „My ANCOM“.
ART. 39
(1) În vederea executării amenzii contravenţionale, procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii emis conform prevederilor art. 38 alin. (1) se transmite autorităţii publice competente prin mijloace electronice.
(2) În cazul în care procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii nu poate fi transmis în modalitatea prevăzută la alin. (1), în vederea executării amenzii contravenţionale, se transmite o copie autorităţii publice competente, pe suport hârtie, fără să poarte semnătura olografă a agentului constatator.
(3) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii emis conform prevederilor art. 38 alin. (1) poate fi accesat prin mijloace electronice. ANCOM va asigura accesul autorităţii publice competente la exemplarul procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii încheiat ca înscris în formă electronică.
ART. 40
(1) În cazul constatării uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 32 alin. (1), ANCOM poate dispune încetarea încălcării fie imediat, fie într-un termen proporţional cu timpul necesar pentru remedierea încălcării, precum şi orice măsuri necesare pentru a asigura încetarea încălcării şi remedierea situaţiei produse. Măsurile corective vor fi proporţionale cu încălcarea săvârşită.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii prin rezoluţia prevăzută la art. 35 alin. (2).
ART. 41
(1) În cazul în care săvârşirea de către furnizorii de servicii intermediare a contravenţiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) poate crea prejudicii grave terţilor, ANCOM poate lua măsuri urgente cu caracter provizoriu pentru remedierea situaţiei.
(2) În cazul în care săvârşirea de către furnizorii de servicii intermediare a contravenţiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) prezintă un pericol grav şi iminent la adresa apărării naţionale, ordinii publice, securităţii naţionale sau sănătăţii publice, ANCOM înştiinţează şi, dacă este necesar, cooperează cu organele judiciare, precum şi cu instituţiile competente din domeniul apărării şi securităţii naţionale, ordinii publice sau sănătăţii publice, în vederea asigurării respectării dispoziţiilor legale. ANCOM poate lua măsuri urgente, proporţionale şi cu caracter provizoriu pentru remedierea situaţiei, cu consultarea sau la solicitarea motivată a acestor instituţii, după caz.
(3) Atunci când apreciază că este necesar, ANCOM poate menţine măsurile dispuse conform prevederilor alin. (1) şi (2) pentru o perioadă de cel mult 90 de zile. În cazul în care punerea în executare a acestora necesită o durată mai mare de timp, ANCOM poate dispune prelungirea aplicabilităţii pentru o perioadă suplimentară de cel mult 90 de zile. Furnizorului de servicii intermediare în cauză i se va acorda posibilitatea de a-şi prezenta punctul de vedere şi de a propune soluţii pentru remedierea definitivă a situaţiei create.
(4) Măsurile prevăzute la alin. (1)-(3) se dispun prin decizie a ANCOM.
ART. 42
Odată cu aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 34 alin. (1) se poate dispune şi confiscarea bunurilor destinate, rezultate sau folosite la săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 32 alin. (1). Bunurile confiscate vor fi valorificate în condiţiile legii.
ART. 43
(1) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) şi (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul sancţiunilor aplicate pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) şi la art. 33 alin. (1) şi (2), contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, prevăzut la art. 33 alin. (4) şi la art. 35, jumătate din cuantumul amenzii aplicate, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
ART. 44
(1) ANCOM poate aplica amenzi administrative, fără a se cumula cu altă sancţiune aplicată aceleiaşi fapte, în cuantum maxim zilnic de 5% din cifra de afaceri zilnică medie la nivel mondial sau din venitul zilnic mediu la nivel mondial înregistrat în exerciţiul financiar precedent de furnizorul de servicii intermediare în cauză, calculat de la data specificată în decizia de sancţionare şi până la data îndeplinirii obligaţiei, în cazul în care:
a) nu a furnizat în mod corect, complet şi fără a induce în eroare, în termenul şi condiţiile stabilite de ANCOM, informaţiile solicitate în temeiul prevederilor art. 27 şi art. 29 alin. (2);
b) nu a transmis răspunsul la solicitarea ANCOM sau nu a rectificat informaţiile incorecte, incomplete sau care induc în eroare;
c) nu se supune unei inspecţii dispuse conform prevederilor art. 28;
d) nu se conformează măsurilor dispuse în conformitate cu prevederile art. 40;
e) nu respectă decizia prin care s-au dispus măsuri provizorii în temeiul prevederilor art. 41;
f) nu furnizează în mod corect, complet şi în termenul şi condiţiile stabilite de ANCOM informaţiile solicitate în temeiul prevederilor art. 24 alin. (3) din Regulament.
(2) Decizia ANCOM prin care se aplică sancţiunile prevăzute la alin. (1) constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
(3) Sumele rezultate din încasarea amenzilor administrative prevăzute la alin. (1) se reţin integral ca venituri proprii, cu titlu permanent, la dispoziţia ANCOM şi vor fi folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat potrivit legii.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, decizia ANCOM poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare, fără parcurgerea procedurii prealabile.
ART. 45
(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit prezentei legi, ANCOM este sprijinită, acolo unde este cazul, de autorităţile administraţiei publice locale, de organele de poliţie ori de alte autorităţi publice, în vederea identificării şi localizării furnizorilor de servicii intermediare care săvârşesc fapte de natură contravenţională.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), autorităţile sau instituţiile publice pot face schimb de date şi/sau informaţii, inclusiv de date cu caracter personal în condiţiile Regulamentului (UE) 2016/679 şi ale Legii nr. 190/2018, cu modificările ulterioare.
ART. 46
(1) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicarea sancţiunilor stabilite conform art. 34 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârşirii încălcării.
(2) În cazul încălcărilor care durează în timp sau al celor constând în săvârşirea, în baza aceleiaşi rezoluţii, la intervale diferite de timp, a mai multor acţiuni sau inacţiuni, care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi contravenţii, prescripţia începe să curgă de la data constatării sau de la data încetării ultimului act ori fapt săvârşit, dacă acest moment intervine anterior constatării.
ART. 47
(1) Acţiunile întreprinse de către ANCOM în scopul investigării unei încălcări prevăzute de Regulament întrerupe cursul termenului de prescripţie prevăzut la art. 46. Întreruperea termenului de prescripţie produce efecte de la data comunicării acţiunii întreprinse de ANCOM în raport cu furnizorul de servicii intermediare care a săvârşit fapta.
(2) Acţiunile care întrerup cursul termenului de prescripţie sunt următoarele:
a) solicitări de informaţii transmise furnizorului de servicii intermediare, în scris;
b) efectuarea unei acţiuni de control la furnizorul de servicii intermediare în cauză.
(3) În cazul întreruperii termenului de prescripţie, un nou termen, cu o durată similară, începe să curgă de la data la care ANCOM a întreprins una dintre acţiunile prevăzute la alin. (2).
(4) Termenul de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale sau administrative se împlineşte cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripţie stabilit conform prevederilor art. 46 alin. (1) în situaţia în care ANCOM nu a impus niciuna dintre sancţiunile prevăzute de lege.
CAP. VII
Tariful de supraveghere
ART. 48
(1) ANCOM poate stabili anual în sarcina furnizorilor de servicii intermediare al căror loc principal de stabilire se află pe teritoriul României obligaţia achitării unui tarif de supraveghere.
(2) Valoarea tarifului de supraveghere este limitată la acoperirea cheltuielilor aferente îndeplinirii sarcinilor ANCOM în temeiul prezentei legi.
(3) Metodologia de calcul al tarifului de supraveghere prevăzut la alin. (1) se stabileşte prin decizie a ANCOM, care va putea cuprinde, printre altele, criteriile de stabilire a obligaţiilor de plată individuale ale furnizorilor de servicii intermediare, termenele de plată, periodicitatea plăţilor, posibilitatea de a solicita plăţile anticipat, precum şi un mecanism de reglare ulterior, posibilitatea excluderii de la plata tarifului a anumitor furnizori de servicii intermediare pe baza unor criterii clare şi obiective, precum şi orice alte elemente ce vor fi necesare pentru aplicarea în mod corect a prevederilor alin. (2).
(4) Decizia prevăzută la alin. (3) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 49
(1) Tariful de supraveghere prevăzut la art. 48 alin. (1) se poate percepe începând cu data de 1 ianuarie 2027, în condiţiile adoptării deciziei prevăzute la art. 48 alin. (3).
(2) Sumele încasate cu titlu de tarif de supraveghere se reţin integral ca venituri proprii, cu titlu permanent, la dispoziţia ANCOM şi vor fi folosite în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) ANCOM prezintă în raportul anual de activitate informaţii referitoare la perceperea şi utilizarea tarifului de supraveghere.
CAP. VIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 50
(1) În aplicarea art. 14 alin. (3), prin derogare de la prevederile art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul ocupării prin detaşare, în cadrul ANCOM, a posturilor vacante sau temporar vacante, aceasta se poate realiza, cu respectarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu personal din cadrul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare aflate în subordonarea, coordonarea sau sub autoritatea autorităţilor publice centrale/locale sau din cadrul altor persoane juridice de drept public a căror finanţare este asigurată din fonduri publice, respectiv din cadrul societăţilor comerciale/companiilor naţionale/ societăţilor naţionale cu capital majoritar/integral deţinut de stat.
(2) Pe durata detaşării în condiţiile alin. (1), prin derogare de la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile cuvenite salariatului detaşat nu pot depăşi nivelul drepturilor de care poate beneficia personalul propriu al ANCOM. În cazul în care drepturile salariale de la angajatorul care a dispus detaşarea sunt mai favorabile, salariatul poate refuza detaşarea.
ART. 51
(1) În aplicarea prevederilor art. 14 alin. (3), prin derogare de la prevederile art. 505 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul ANCOM, ocuparea prin detaşare a posturilor vacante sau temporar vacante se poate realiza inclusiv cu personal având statut de funcţionar public sau de funcţionar public cu statut special. Detaşarea se realizează cu înştiinţarea prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici conform prevederilor art. 505 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Detaşarea prevăzută la alin. (1) se dispune pe durată determinată, în condiţiile prevăzute la art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai cu acordul scris al funcţionarului public sau al funcţionarului public cu statut special ce urmează să fie detaşat, cu respectarea prevederilor art. 505 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, cu cel puţin 10 zile înainte de dispunerea măsurii.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 505 alin. (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, detaşarea în condiţiile prezentului articol se poate dispune de pe o funcţie publică de execuţie sau de conducere pe o funcţie contractuală de execuţie sau de conducere, dacă funcţionarul public sau funcţionarul public cu statut special îndeplineşte condiţiile de ocupare prevăzute în fişa postului funcţiei contractuale pe care este detaşat.
(4) Pe durata detaşării în condiţiile prezentului articol, funcţionarul public sau funcţionarul public cu statut special beneficiază de drepturile salariale mai favorabile, respectiv fie de drepturile corespunzătoare funcţiei publice de pe care a fost detaşat, fie ale funcţiei contractuale pe care a fost detaşat.
(5) Perioada pentru care s-a dispus detaşarea în condiţiile prezentului articol se consideră vechime în funcţia publică, respectiv în funcţia publică cu statut special, după caz, precum şi vechime în specialitatea studiilor.
(6) Pentru funcţionarii publici de execuţie, perioada de detaşare în condiţiile prezentului articol se consideră vechime în gradul profesional al funcţiei publice din care se detaşează şi se ia în calcul la promovare.
(7) Detaşarea funcţionarilor publici şi funcţionarilor publici cu statut special, în condiţiile prezentului articol, nu reprezintă, prin derogare de la prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, o situaţie de incompatibilitate.
(8) Detaşarea funcţionarilor publici cu statut special - poliţişti se realizează în condiţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare. Detaşarea poate fi dispusă, cu acordul scris al funcţionarului public cu statut special - poliţist, pe o perioadă de cel mult un an. În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezenţa funcţionarului public cu statut special - poliţist în cadrul ANCOM, cu acordul său scris, din 6 în 6 luni.
ART. 52
Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 29 noiembrie 2006, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 5, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:
"(3) Furnizorul de servicii are obligaţia de a se asigura că informaţiile puse la dispoziţie conform alin. (1) sunt actualizate şi pot fi utilizate de autorităţile publice în vederea primirii oricăror comunicări potrivit legii."
2. La articolul 11, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Furnizorii de servicii nu răspund pentru informaţia transmisă, stocată sau la care facilitează accesul, în condiţiile prevăzute la art. 4-6 şi art. 8 din Regulamentul (UE) 2022/2.065 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piaţă unică pentru serviciile digitale şi de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale)."
3. Articolele 12-15 se abrogă.
4. La articolul 17, alineatele (1), (2), (5), (7) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(1) Autoritatea pentru Digitalizarea României, denumită în continuare Autoritatea, este competentă să supravegheze şi să controleze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia, să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute la art. 22, cu excepţia situaţiei în care sancţiunile se aplică de alte instituţii sau autorităţi publice ce deţin atribuţii cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de activitate.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autorităţi publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5, art. 16 alin. (1) şi (3), art. 23 alin. (2) din prezenta lege şi art. 4-6 din Regulamentul (UE) 2022/2.065, se înţeleg acele autorităţi ale administraţiei publice sau, acolo unde este cazul, instanţe de judecată a căror competenţă în materia respectivă este stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.
..........................................
(5) În exercitarea atribuţiilor de investigare, personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau al oricărei altei autorităţi sau instituţii publice ce deţine atribuţii cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de activitate poate solicita furnizorilor de servicii ale societăţii informaţionale datele şi/sau informaţiile care îi sunt necesare, menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste informaţii să îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de lege.
..........................................
(7) Personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau al oricărei alte autorităţi sau instituţii publice care exercită atribuţii cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de activitate poate să solicite declaraţii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, să sigileze, să ridice orice registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe, eliberând persoanei supuse investigaţiei copii de pe originale, ori să obţină copii, lăsându-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat să facă inspecţii inopinate, al căror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, şi să primească, la convocare sau la faţa locului, informaţii şi justificări.
(8) Organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi oricare alte autorităţi şi instituţii publice sunt obligate să permită personalului de control împuternicit în acest scop al Autorităţii accesul la documentele, datele şi informaţiile deţinute de acestea, în măsura în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Autorităţii, cu respectarea prevederilor legale privind accesul la informaţii clasificate."
5. La articolul 17, alineatul (12) se abrogă.
6. La articolul 22, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei fapta furnizorului de servicii care:"
7. La articolul 23, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(1) Constatarea contravenţiei prevăzute la art. 22 lit. a) şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare se fac, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii pentru Digitalizarea României sau ai Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii pentru Digitalizarea României sau ai celorlalte autorităţi sau instituţii publice care exercită atribuţii cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de activitate, după caz, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii."
ART. 53
(1) Prevederile art. 32, 33 şi 52 din prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Prevederile art. 48 din prezenta lege intră în vigoare la 180 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ALFRED-ROBERT SIMONIS
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
SORIN-MIHAI CÎMPEANU
Bucureşti, 18 martie 2024.
Nr. 50.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
