Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. I
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 287, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"c) în cazul în care se acordă reduceri de preţ după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor; "
2. La articolul 314, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alin. (7^1), cu următorul cuprins:
"(7^1) În sensul alin. (7), sfârşitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare."
3. La articolul 315, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alin. (6^1), cu următorul cuprins:
"(6^1) În sensul alin. (6), sfârşitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare."
4. La articolul 315^2, după alineatul (18) se introduce un nou alineat, alin. (18^1), cu următorul cuprins:
"(18^1) În sensul alin. (18), sfârşitul următoarei luni după încheierea perioadei fiscale se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare."
5. La articolul 316, alineatele (6^1) şi (6^2) se abrogă.
6. După articolul 321^1 se introduce un nou articol, art. 321^2, cu următorul cuprins:
"ART. 321^2
Obligaţiile generale ale prestatorilor de servicii de plată
(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:
a) prestator de servicii de plată înseamnă oricare dintre categoriile de prestatori de servicii de plată prevăzute la art. 2 lit. a)-d) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative;
b) serviciu de plată înseamnă oricare dintre activităţile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c)-f) din Legea nr. 209/2019;
c) plată înseamnă, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 4 alin. (1)-(4) şi art. 105 din Legea nr. 209/2019, o operaţiune de plată, în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 36 din Legea nr. 209/2019, sau o remitere de bani, în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 47 din Legea nr. 209/2019;
d) plătitor înseamnă plătitor în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 41 din Legea nr. 209/2019;
e) beneficiar al plăţii înseamnă beneficiar al plăţii în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 209/2019;
f) stat membru de origine înseamnă stat membru de origine în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 55 din Legea nr. 209/2019;
g) stat membru gazdă înseamnă stat membru gazdă în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 56 din Legea nr. 209/2019;
h) cont de plăţi înseamnă cont de plăţi în sensul definiţiei de la art. 5 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 209/2019;
i) IBAN înseamnă IBAN în sensul definiţiei de la art. 2 pct. 15 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009;
j) BIC înseamnă BIC în sensul definiţiei de la art. 2 pct. 16 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012.
(2) Prestatorii de servicii de plată sunt obligaţi să păstreze evidenţe ale beneficiarilor plăţilor şi ale plăţilor în legătură cu serviciile de plată pe care le prestează pentru fiecare trimestru calendaristic, pentru a permite organelor fiscale competente să efectueze controale privind livrările de bunuri şi prestările de servicii care, în conformitate cu prevederile capitolului V din prezentul titlu, se consideră că au loc în România, în vederea atingerii obiectivului de combatere a fraudei în domeniul TVA.
(3) Obligaţia prevăzută la alin. (2) se aplică numai serviciilor de plată prestate în ceea ce priveşte plăţile transfrontaliere. Se consideră că o plată este transfrontalieră în cazul în care plătitorul se află într-un stat membru, iar beneficiarul plăţii se află într-un alt stat membru, într-un teritoriu terţ sau o ţară terţă.
(4) Obligaţia care le revine prestatorilor de servicii de plată în temeiul alin. (2) se aplică în cazul în care, în cursul unui trimestru calendaristic, un prestator de servicii de plată prestează servicii de plată care corespund unui număr de peste 25 de plăţi transfrontaliere către acelaşi beneficiar al plăţilor.
(5) Numărul de plăţi transfrontaliere prevăzut la alin. (4) se calculează cu referire la serviciile de plată prestate de prestatorul de servicii de plată pentru fiecare stat membru şi pentru fiecare element de identificare astfel cum este prevăzut la alin. (10). În cazul în care prestatorul de servicii de plată deţine informaţii conform cărora beneficiarul plăţilor dispune de mai multe elemente de identificare, calculul se efectuează pe beneficiar al plăţilor.
(6) Obligaţia prevăzută la alin. (2) nu se aplică serviciilor de plată prestate de prestatorii de servicii de plată ai plătitorului pentru orice plată atunci când cel puţin unul dintre prestatorii de servicii de plată ai beneficiarului se află într-un stat membru, astfel cum rezultă din codul BIC al prestatorului de servicii de plată sau din orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc prestatorul de servicii de plată şi locaţia acestuia. Totuşi, prestatorii de servicii de plată ai plătitorului includ respectivele servicii de plată în calculul prevăzut la alin. (4) şi (5).
(7) În cazul în care prestatorilor de servicii de plată li se aplică obligaţia prevăzută de alin. (2), evidenţele:
a) sunt păstrate de către prestatorul de servicii de plată în format electronic pentru o perioadă de trei ani calendaristici de la sfârşitul anului calendaristic al datei plăţii;
b) sunt puse la dispoziţie organului fiscal competent, în conformitate cu art. 24b din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, în situaţia în care România este stat membru de origine sau stat membru gazdă. Punerea la dispoziţie a evidenţelor se realizează prin intermediul unui formular electronic standard, până cel târziu la sfârşitul lunii care urmează după expirarea trimestrului calendaristic la care se referă informaţiile. Sfârşitul lunii care urmează după încheierea trimestrului calendaristic se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.
(8) Procedura privind punerea la dispoziţie a evidenţelor prevăzută la alin. (7) lit. b) se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(9) În aplicarea alin. (3) şi fără a aduce atingere prevederilor capitolului V din prezentul titlu, locaţia plătitorului se consideră a fi în statul membru care corespunde:
a) codului IBAN al contului de plăţi al plătitorului sau oricărui alt identificator care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia plătitorului sau în absenţa unor astfel de identificatori;
b) codului BIC sau oricărui alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia prestatorului de servicii de plată care acţionează în numele plătitorului.
(10) În aplicarea alin. (3), locaţia beneficiarului plăţii se consideră a fi în statul membru, în teritoriul terţ sau în ţara terţă care corespunde:
a) codului IBAN al contului de plăţi al beneficiarului plăţii sau oricărui alt identificator care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia beneficiarului plăţii sau în absenţa unor astfel de identificatori;
b) codului BIC sau oricărui alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia prestatorului de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii.
(11) Evidenţele păstrate de prestatorii de servicii de plată, în temeiul alin. (2)-(7), conţin următoarele informaţii:
a) codul BIC sau orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc prestatorul de servicii de plată;
b) numele sau denumirea comercială a beneficiarului plăţii, astfel cum figurează în evidenţele prestatorului de servicii de plată;
c) dacă este disponibil, orice cod de înregistrare în scopuri de TVA sau alt cod fiscal naţional al beneficiarului plăţii;
d) codul IBAN sau, în absenţa codului IBAN, orice alt identificator care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia beneficiarului plăţii;
e) codul BIC sau orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia prestatorului de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii, în cazul în care beneficiarul primeşte fonduri fără să aibă un cont de plăţi;
f) dacă este disponibilă, adresa beneficiarului plăţii, astfel cum figurează în evidenţele prestatorului de servicii de plată;
g) detaliile privind orice plată transfrontalieră, astfel cum este prevăzută la alin. (3);
h) detaliile privind orice restituire a unei plăţi, astfel cum este identificată ca fiind legată de plăţile transfrontaliere prevăzute la lit. g).
(12) Informaţiile prevăzute la alin. (11) lit. g) şi h) conţin următoarele detalii:
a) data şi ora efectuării plăţii sau a restituirii plăţii;
b) valoarea şi moneda plăţii sau a restituirii plăţii;
c) statul membru de origine al plăţii primite de sau în numele beneficiarului plăţii, statul membru de destinaţie a restituirii, după caz, precum şi informaţiile utilizate pentru a stabili originea sau destinaţia plăţii sau a restituirii plăţii în conformitate cu prevederile alin. (9) şi (10);
d) orice referinţă care identifică fără echivoc plata;
e) dacă este cazul, informaţia că plata este iniţiată la sediul fizic al comerciantului."
7. La articolul 330, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (2^1), cu următorul cuprins:
"(2^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţiile prevăzute la art. 287 lit. c), dacă reducerile de preţ nu sunt acordate direct clientului, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită pentru fiecare perioadă fiscală un document centralizator în vederea ajustării bazei de impozitare."
8. La articolul 356, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:
"(4) Prin excepţie de la prevederile art. 338, nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de gaz natural utilizat pentru menţinerea capacităţii de a transporta şi de a distribui gaz natural, în limitele stabilite de autoritatea de reglementare în domeniu."
9. La articolul 414^10, alineatul (5) se abrogă.
10. La articolul 414^18, alineatul (5) se abrogă.
ART. II
Prin derogare de la prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile prezentei legi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prevederile art. I pct. 6 transpun Directiva (UE) 2020/284 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte introducerea anumitor cerinţe pentru prestatorii de servicii de plată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 62 din 2 martie 2020.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ALFRED-ROBERT SIMONIS
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE-IONEL CIUCĂ
Bucureşti, 4 martie 2024.
Nr. 33.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
