Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. 1
Prin prezenta lege se recunoaşte limba semnelor române, denumită în continuare LSR, limba maternă specifică persoanelor surde şi/sau hipoacuzice.
ART. 2
În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) persoane surde şi/sau hipoacuzice - persoane cu deficienţe de auz, lipsite total sau parţial de auz, care pentru a comunica utilizează LSR şi un sistem de comunicare bilingv;
b) comunitatea surdă - comunitate culturală şi lingvistică la care îşi declară apartenenţa persoanele surde şi/sau hipoacuzice, care se identifică prin folosirea LSR, ca limbă maternă, pentru a comunica;
c) accesibilitate - accesul neîngrădit al persoanelor surde şi/sau hipoacuzice la informaţii şi servicii publice, precum asistenţă medicală, ocuparea forţei de muncă, asistenţă socială sau orice alte servicii publice, prin intermediul interpretării LSR şi a subtitrării;
d) egalitatea de şanse pentru ocuparea forţei de muncă - LSR reprezintă o competenţă pentru comunicarea şi furnizarea de interpreţi autorizaţi, astfel încât persoanele surde şi/sau hipoacuzice să aibă acces la locuri de muncă potrivit interesului şi competenţei lor;
e) limbă egală - LSR este un mijloc lingvistic pentru a transmite gânduri, idei, emoţii, având sintaxe, morfologie şi structură proprie, îndeplinind toate caracteristicile ce definesc noţiunea de limbă;
f) educaţie bilingvă - folosirea LSR ca limbă de predare în toate disciplinele, în combinaţie cu predarea citirii şi scrierii limbii române;
g) comunicare bilingvă - sistem sau mijloc de comunicare folosit de persoanele surde şi/sau hipoacuzice care implică LSR, labiolectura, exprimare verbală şi alte asemenea modalităţi de comunicare;
h) LSR - limbă de sine stătătoare, compusă din semne manuale combinate cu gestică, mimica feţei, cuvinte rostite fără sunete şi cu structură, lexic şi reguli gramaticale proprii, utilizată de comunităţile de surzi din România. LSR reprezintă pentru persoanele surde şi/sau hipoacuzice un instrument de comunicare, un instrument de gândire, un instrument de învăţare, precum şi un instrument de construire a identităţii;
i) participare egală - accesul în mod egal la viaţa socială, culturală, economică şi politică, fiind asigurate condiţiile ca persoanele surde şi/sau hipoacuzice să poată participa la toate procesele de luare a deciziilor cu privire la viaţa lor;
j) învăţare pe tot parcursul vieţii - accesul la educaţie, formare şi dezvoltare profesională continuă pentru obţinerea şi păstrarea unui loc de muncă, în vederea asigurării unui venit care să permită existenţa independentă.
ART. 3
Comunitatea persoanelor care folosesc LSR reprezintă o minoritate lingvistică şi culturală, cu dreptul de a folosi, păstra, dezvolta şi întreţine cultura surzilor, de a spori şi moşteni propria limbă maternă.
ART. 4
Guvernul României, în colaborare cu asociaţiile şi organizaţiile care reprezintă drepturile persoanelor surde şi/sau hipoacuzice, iniţiază şi susţine politici publice de promovare culturală, profesională în beneficiul acestor persoane.
ART. 5
(1) Persoanele surde şi/sau hipoacuzice au dreptul să folosească LSR în raporturile cu autorităţile şi instituţiile centrale şi locale, publice sau private, pentru a-şi exercita drepturile cetăţeneşti.
(2) Autorităţile şi instituţiile centrale şi locale, publice sau private, au obligaţia de a pune gratuit la dispoziţia persoanelor surde şi/sau hipoacuzice interpreţi autorizaţi în LSR, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Accesul la interpret autorizat în LSR se acordă la cerere sau din oficiu.
ART. 6
(1) Predarea LSR, ca primă limbă, este facultativă, de la grădiniţă până la facultate, statului român revenindu-i obligaţia de a asigura mijloacele necesare care să răspundă în acest sens nevoilor persoanelor surde şi/sau hipoacuzice şi familiilor din care acestea provin.
(2) Predarea LSR este asigurată de profesori surzi sau fără deficienţe de auz, care au urmat cursuri de formare şi au obţinut calificarea pentru utilizarea LSR, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Ministerul Educaţiei şi Cercetării autorizează şi acreditează programe de studii universitare pentru disciplina LSR, la solicitarea instituţiilor de învăţământ superior.
ART. 7
(1) Statul român garantează şi asigură copiilor şi elevilor surzi şi/sau hipoacuzici dreptul de a învăţa, de a se instrui şi de a susţine examenele şcolare în LSR.
(2) Elevilor surzi şi/sau hipoacuzici înscrişi în învăţământul de masă li se asigură, la cerere, dreptul de a susţine examenele în limba maternă, respectiv LSR, cu condiţia depunerii cererii la conducerea instituţiei de învăţământ cu cel puţin 60 de zile înaintea susţinerii examenului.
(3) Elevilor surzi şi/sau hipoacuzici care susţin probe la limba română, în scris, indiferent de forma de învăţământ, li se asigură, pentru examinare, profesori cunoscători ai LSR.
(4) În cadrul grădiniţelor şi al şcolilor speciale se folosesc LSR şi mijloacele şi/sau sistemele de comunicare bilingvă.
(5) Predarea în şcolile speciale se poate face numai de cadre didactice autorizate de către instituţiile abilitate sau care au absolvit cursuri de învăţământ superior pentru învăţarea LSR.
(6) Predarea prin metoda bilingvă atât în grădiniţe, cât şi în şcoli se poate face doar de către persoane specializate în predare cu metode bilingve.
ART. 8
Persoanele surde şi/sau hipoacuzice au dreptul, la cerere, să fie asistate de un interpret autorizat în LSR pentru susţinerea examenului în vederea obţinerii carnetului de şofer, precum şi în situaţii care implică instanţe de anchetă şi de judecată.
ART. 9
În termen de 2 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi, toate ministerele şi instituţiile subordonate acestora sunt obligate să coreleze propria legislaţie cu prevederile acestei legi şi să ia toate măsurile necesare pentru a respecta dreptul persoanelor surde şi/sau hipoacuzice de a folosi LSR în relaţia cu instituţiile statului român.
ART. 10
(1) Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.
(2) Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, prin agenţiile teritoriale, verifică respectarea dispoziţiilor prezentei legi şi aplică sancţiunile contravenţionale prevăzute la alin. (1).
(3) Anual, Agenţia Naţională Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială prezintă Guvernului un raport privind măsurile întreprinse în vederea respectării prevederilor prezentei legi, de către entităţile publice şi private.
ART. 11
La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziţie contrară se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ION-MARCEL CIOLACU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
TITUS CORLĂŢEAN
Bucureşti, 27 martie 2020.
Nr. 27.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
