Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 209 din 8 noiembrie 2019  privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative    Twitter Facebook
Cautare document

 LEGE nr. 209 din 8 noiembrie 2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative

EMITENT: Preşedintele României
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 913 din 13 noiembrie 2019
    Parlamentul României adoptă prezenta lege.
    TITLUL I
    Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii
    ART. 1
    Prezenta lege reglementează condiţiile de acces la activitatea de prestare a serviciilor de plată, supravegherea prudenţială a instituţiilor de plată şi a furnizorilor specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi, regimul privind transparenţa pentru condiţii şi cerinţe de informare privind serviciile de plată, precum şi drepturile şi obligaţiile corespunzătoare ale utilizatorilor serviciilor de plată şi ale prestatorilor de servicii de plată în contextul prestării de servicii de plată cu titlu profesional.

    ART. 2
    Pe teritoriul României pot presta servicii de plată următoarele categorii de prestatori de servicii de plată:
    a) instituţii de credit în sensul art. 4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, care desfăşoară activitate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările şi completările ulterioare;
    b) instituţii emitente de monedă electronică în sensul legislaţiei privind activitatea de emitere de monedă electronică;
    c) furnizori de servicii poştale giro care prestează servicii de plată potrivit cadrului legislativ naţional aplicabil;
    d) instituţii de plată în sensul prezentei legi;
    e) furnizori specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi;
    f) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale, atunci când acestea nu acţionează în calitate de autorităţi monetare sau în altă calitate ce implică exerciţiul autorităţii publice;
    g) statele membre sau autorităţile lor regionale ori locale, atunci când acestea nu acţionează în calitatea lor de autorităţi publice.


    ART. 3
    (1) Titlurile III şi IV se aplică operaţiunilor de plată în moneda unui stat membru în cazul în care atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât şi prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii sunt situaţi într-un stat membru sau în cazul în care unicul prestator de servicii de plată implicat în operaţiunea de plată este situat în Uniunea Europeană sau în Spaţiul Economic European.
    (2) Titlul III, cu excepţia art. 119 alin. (1) lit. b), a art. 125 pct. 2 lit. e) şi a art. 135 lit. a), precum şi titlul IV, cu excepţia art. 191-197, se aplică operaţiunilor de plată într-o monedă care nu este moneda unui stat membru în cazul în care atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât şi prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii sunt situaţi într-un stat membru sau în cazul în care unicul prestator de servicii de plată implicat în operaţiune este situat într-un stat membru, în legătură cu părţile din operaţiunea de plată care sunt efectuate într-un stat membru.
    (3) Titlul III, cu excepţia art. 119 alin. (1) lit. b), a art. 125 pct. 2 lit. e) şi pct. 5 lit. g) şi a art. 135 lit. a), precum şi titlul IV, cu excepţia art. 141-144, art. 182-185, art. 191-193, art. 195 alin. (1), art. 203-211, art. 215, se aplică operaţiunilor de plată în toate monedele în situaţia în care doar unul dintre prestatorii de servicii de plată este situat într-un stat membru, în ceea ce priveşte părţile din operaţiunea de plată care sunt efectuate într-un stat membru.
    (4) Furnizorii specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi au regimul de înregistrare şi supraveghere prudenţială prevăzut la capitolul II „Înregistrarea şi supravegherea furnizorilor specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi“ al titlului II.

    ART. 4
    (1) Nu intră în domeniul de aplicare a prezentei legi:
    a) operaţiunile de plată efectuate exclusiv în numerar direct de plătitor către beneficiarul plăţii, fără intervenţia unui intermediar;
    b) operaţiunile de plată efectuate de plătitor către beneficiarul plăţii printr-un agent comercial împuternicit să negocieze sau să efectueze vânzări ori cumpărări de bunuri sau de servicii doar pe seama plătitorului sau doar pe seama beneficiarului plăţii;
    c) transportul fizic de bancnote şi monede, incluzând colectarea, procesarea şi distribuirea acestora, realizat cu titlu profesional;
    d) operaţiunile de plată care constau în colectarea şi predarea de numerar, fără caracter profesional, în cadrul unei activităţi caritabile sau nonprofit;
    e) serviciile prin care este furnizat numerar plătitorului de către beneficiarul plăţii legat de o operaţiune de plată, la cererea expresă a utilizatorului serviciilor de plată, imediat înaintea executării operaţiunii de plată în vederea achiziţionării de bunuri sau servicii;
    f) operaţiunile de schimb valutar, de tip numerar contra numerar, în situaţia în care fondurile nu sunt păstrate într-un cont de plăţi;
    g) operaţiunile de plată bazate pe documentele prevăzute la alin. (2), în baza cărora prestatorul de servicii de plată plasează fonduri la dispoziţia beneficiarului plăţii;
    h) operaţiunile de plată din cadrul unui sistem de plăţi sau sistem de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare efectuate între agenţi de decontare, contrapărţi centrale, case de compensare şi/sau bănci centrale şi alţi participanţi la sistem, pe de o parte, şi prestatori de servicii de plată, pe de altă parte, fără a aduce atingere art. 404^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
    i) operaţiunile de plată legate de administrarea activelor de tipul instrumentelor financiare, inclusiv distribuirea dividendelor, a veniturilor sau a altor sume similare, răscumpărarea sau vânzarea respectivelor instrumente, efectuate de persoanele prevăzute la lit. h), de instituţii de credit sau de societăţi de servicii de investiţii financiare, organisme de plasament colectiv, societăţi de administrare a investiţiilor, precum şi entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau în state terţe să presteze servicii de investiţii financiare, în înţelesul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi de orice alte entităţi cărora le este permis să aibă în custodie instrumente financiare;
    j) serviciile oferite de furnizorii de servicii de infrastructură, care asigură suportul tehnic pentru prestarea de servicii de plată, fără ca aceştia să intre în vreun moment în posesia fondurilor ce urmează a fi transferate, incluzând procesarea şi stocarea informaţiilor, servicii de custodie şi de protecţie a datelor, autentificarea datelor şi a entităţilor, furnizarea de reţele de comunicaţii şi tehnologia informaţiei (IT), furnizarea şi întreţinerea terminalelor şi dispozitivelor folosite pentru serviciile de plată, excluzând serviciile de iniţiere a plăţii şi serviciile de informare cu privire la conturi;
    k) serviciile iniţiate prin instrumente de plată specifice care pot fi folosite pentru a achiziţiona o gamă foarte limitată de bunuri sau servicii ori pentru a achiziţiona bunuri sau servicii doar în locaţiile folosite de emitent sau în cadrul unei reţele limitate de furnizori de bunuri sau servicii care au încheiat un acord comercial direct cu emitentul;
    l) serviciile iniţiate prin instrumente de plată care îndeplinesc cumulativ următoarele criterii: sunt valabile doar în România, sunt furnizate la solicitarea unei entităţi din sectorul public sau privat, sunt reglementate de o autoritate publică naţională sau regională în scop social sau fiscal şi pot fi folosite pentru achiziţionarea anumitor bunuri sau servicii de la furnizori care au un acord comercial cu emitentul;
    m) operaţiunile de plată care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la alin. (3), realizate pentru abonaţii proprii de un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice suplimentar serviciilor de comunicaţii electronice şi facturate pe factura aferentă serviciilor de comunicaţii electronice, în scopul achiziţionării de conţinut digital şi de servicii de voce, indiferent de dispozitivul utilizat pentru achiziţionarea sau consumarea acestora, sau în scopul achiziţionării de bilete de călătorie/permise de acces ori în cadrul unor activităţi de caritate, dacă a fost utilizat un dispozitiv electronic pentru efectuarea operaţiunilor de plată;
    n) operaţiunile de plată efectuate între prestatori de servicii de plată, agenţii sau sucursalele acestora în cont propriu;
    o) operaţiunile de plată şi serviciile conexe efectuate între o întreprindere-mamă şi filialele sale sau între filialele aceleiaşi întreprinderi-mamă, fără intervenţia în calitate de intermediar a unui prestator de servicii de plată, altul decât o societate care aparţine aceluiaşi grup;
    p) serviciile de retragere de numerar prin intermediul unui distribuitor automat de numerar - ATM, oferite de furnizorii ce acţionează în numele şi pe seama unuia sau mai multor emitenţi de carduri şi care nu sunt parte la contractul-cadru cu clientul în baza căruia se retrag banii dintr-un cont de plăţi, cu condiţia ca aceşti furnizori să nu presteze alte servicii de plată dintre cele enumerate la art. 7.

    (2) Documentele la care se referă alin. (1) lit. g) sunt următoarele:
    a) cecuri pe suport hârtie, definite în conformitate cu Convenţia de la Geneva din 19 martie 1931 de stabilire a unei legi uniforme privind cecurile;
    b) cecuri pe suport hârtie similare cu cele prevăzute la lit. a) şi reglementate de legislaţia statelor membre care nu au ratificat Convenţia de la Geneva din 19 martie 1931 de stabilire a unei legi uniforme privind cecurile, inclusiv cecurile reglementate de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) titluri de credit pe suport hârtie, definite în conformitate cu Convenţia de la Geneva din 7 iunie 1930 care stabileşte o legislaţie uniformă privind cambiile şi biletele la ordin;
    d) titluri de credit pe suport hârtie similare cu cele prevăzute la lit. c) şi reglementate de legislaţia statelor membre care nu au ratificat Convenţia de la Geneva din 7 iunie 1930 care stabileşte o legislaţie uniformă privind cambiile şi biletele la ordin, inclusiv cambiile şi biletele la ordin reglementate de Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările ulterioare;
    e) vouchere pe suport hârtie;
    f) cecuri de călătorie pe suport hârtie;
    g) mandate poştale pe suport hârtie, în conformitate cu definiţia Uniunii Poştale Universale.

    (3) Condiţiile la care se referă alin. (1) lit. m) sunt:
    a) valoarea fiecărei operaţiuni de plată singulare nu depăşeşte 50 de euro;
    b) valoarea cumulată a operaţiunilor de plată pentru un abonat individual nu depăşeşte 300 de euro pe lună ori, în cazul în care un abonat a alimentat în avans contul deţinut la furnizorul de reţele sau servicii de comunicaţii electronice, valoarea cumulată a operaţiunilor de plată nu depăşeşte 300 de euro pe lună.

    (4) În aplicarea alin. (1) lit. p), clientului i se pun la dispoziţie informaţii privind toate comisioanele de retragere prevăzute la art. 119, 121, 122, 138 înainte de efectuarea retragerii, precum şi la primirea numerarului la sfârşitul operaţiunii, după retragere.
    (5) Prezenta lege nu aduce atingere prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările şi completările ulterioare sau prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările ulterioare.

    ART. 5
    (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    1. acceptarea operaţiunilor de plată - serviciu de plată prin care un prestator de servicii de plată, în baza unui contract încheiat cu beneficiarul plăţii, acceptă şi prelucrează operaţiuni de plată în scopul transferării fondurilor către beneficiarul plăţii;
    2. agent - persoană fizică sau juridică care furnizează servicii de plată în numele şi pe seama unei instituţii de plată sau unui furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi;
    3. autentificare - procedură care permite prestatorului de servicii de plată să verifice identitatea unui utilizator al serviciilor de plată sau valabilitatea utilizării unui anumit instrument de plată şi care include utilizarea elementelor de securitate personalizate ale utilizatorului;
    4. autentificarea strictă a clienţilor - autentificare care se bazează pe utilizarea a două sau mai multe elemente incluse în categoria cunoştinţelor deţinute (ceva ce doar utilizatorul cunoaşte), posesiei (ceva ce doar utilizatorul posedă) şi inerenţei (ceva ce reprezintă utilizatorul) care sunt independente, iar compromiterea unui element nu conduce la compromiterea fiabilităţii celorlalte elemente, şi care sunt concepute în aşa fel încât să protejeze confidenţialitatea datelor de autentificare;
    5. autorizare operaţiune de plată - exprimare a consimţământului plătitorului, în condiţiile art. 147-149;
    6. beneficiar al plăţii - destinatar preconizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operaţiuni de plată;
    7. capital iniţial - capital constituit din elementele prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a)-e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    8. cod unic de identificare - combinaţie de litere, cifre sau simboluri comunicată utilizatorului serviciilor de plată de către prestatorul de servicii de plată şi care urmează să fie furnizată de utilizatorul serviciilor de plată în scopul identificării cu precizie a celuilalt utilizator al serviciilor de plată şi/sau a contului de plăţi al acestuia pentru o operaţiune de plată;
    9. coetichetare (co-badging) - includerea a două sau a mai multor mărci de plată sau aplicaţii de plată ale aceleiaşi mărci de plată pe acelaşi instrument de plată;
    10. consumator - aşa cum este definit în Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    11. cont de plăţi - cont ţinut în numele unuia sau al mai multor utilizatori de servicii de plată şi utilizat pentru executarea operaţiunilor de plată;
    12. cont de plăţi accesibil online - cont de plăţi care poate fi accesat de către utilizatorul de servicii de plată prin intermediul unei interfeţe online;
    13. contract-cadru - contract de servicii de plată care reglementează executarea, în viitor, a unor operaţiuni de plată individuale şi succesive şi care poate conţine obligaţia de a constitui un cont de plăţi, precum şi condiţiile privind constituirea acestuia;
    14. control - relaţie astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 37 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    15. conţinut digital - bunuri sau servicii care sunt produse şi furnizate în format digital, a căror utilizare sau consum se realizează doar printr-un dispozitiv tehnic şi care nu includ în niciun fel utilizarea sau consumul bunurilor şi serviciilor în format fizic;
    16. curs de schimb de referinţă - curs de schimb folosit ca bază de calcul pentru schimbul valutar şi care este furnizat de prestatorul de servicii de plată sau provine dintr-o sursă publică;
    17. data valutei - dată de referinţă folosită de un prestator de servicii de plată pentru a calcula dobânda aferentă fondurilor debitate din sau creditate în contul de plăţi;
    18. date sensibile privind plăţile - informaţii, inclusiv elemente de securitate personalizate, care pot fi utilizate în scopul fraudării; în cazul serviciilor de iniţiere a plăţii şi de informare cu privire la conturi, numele titularului contului şi numărul de cont nu constituie date sensibile privind plăţile;
    19. debitare directă - serviciu de plată prin care debitarea contului de plăţi al plătitorului este iniţiată de beneficiarul plăţii pe baza consimţământului dat de către plătitor beneficiarului plăţii, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii sau prestatorului de servicii de plată al plătitorului;
    20. elemente de securitate personalizate - caracteristici personalizate furnizate de prestatorul de servicii de plată unui utilizator al serviciilor de plată în scopul autentificării;
    21. emiterea de instrumente de plată - serviciu de plată prin care un prestator de servicii de plată, în baza unui contract încheiat cu plătitorul, îi furnizează un instrument de plată prin care se iniţiază şi prelucrează operaţiunile de plată ale plătitorului;
    22. filială - o întreprindere astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 16 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    23. fonduri - bancnote şi monede, bani scripturali sau monedă electronică, astfel cum aceasta este definită de legislaţia privind activitatea de emitere de monedă electronică;
    24. fonduri proprii - elemente astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    25. fonduri proprii de nivel 1 - elemente astfel cum sunt definite la art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    26. fonduri proprii de nivel 1 de bază - elemente astfel cum sunt definite la art. 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    27. fonduri proprii de nivel 2 - elemente astfel cum sunt definite la art. 71 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    28. furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi - prestator de servicii de plată care desfăşoară, dintre serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1), numai servicii de informare cu privire la conturi;
    29. grup - grup de entităţi incluzând întreprinderea-mamă, filialele sale şi entităţile în care întreprinderea-mamă sau filialele sale deţin o participaţie, precum şi entităţile între care nu există legături în înţelesul pct. 32, dar între care există o relaţie de tipul celei prevăzute la alin. (2) sau un grup de întreprinderi astfel cum sunt definite la art. 4-7 din Regulamentul delegat (UE) nr. 241/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru cerinţele de fonduri proprii în cazul instituţiilor, care sunt legate între ele printr-o relaţie prevăzută la art. 10 alin. (1) sau la art. 113 alin. (6) sau (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    30. instituţie de plată - persoană juridică autorizată în conformitate cu titlul II să presteze servicii de plată pe teritoriul Uniunii Europene şi al Spaţiului Economic European;
    31. instrument de plată - orice dispozitiv personalizat şi/sau orice set de proceduri convenite între utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată şi folosit de utilizatorul serviciilor de plată pentru a iniţia un ordin de plată;
    32. întreprindere-mamă - o întreprindere astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 15 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    33. legături strânse - relaţie între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 38 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    34. marcă de plată - orice denumire, termen, semn, simbol sau o combinaţie a acestora în formă materială sau digitală, care are capacitatea să indice schema de plată cu cardul în care sunt efectuate operaţiunile de plată cu cardul;
    35. mijloace de comunicare la distanţă - orice mijloace care, fără prezenţa fizică simultană a prestatorului serviciilor de plată şi a utilizatorului serviciilor de plată, pot fi folosite pentru încheierea unui contract de servicii de plată;
    36. operaţiune de plată - acţiune iniţiată de plătitor sau de o altă persoană în numele şi pe seama plătitorului ori de beneficiarul plăţii cu scopul de a depune, de a transfera sau de a retrage fonduri, indiferent de orice obligaţii subsecvente între plătitor şi beneficiarul plăţii;
    37. operaţiuni de plată singulară - operaţiuni de plată cu caracter ocazional care nu intră sub incidenţa unui contract-cadru, dar care sunt considerate ca făcând parte dintr-un contract;
    38. ordin de plată - orice instrucţiune dată de plătitor sau de beneficiarul plăţii către prestatorul său de servicii de plată prin care se solicită executarea unei operaţiuni de plată;
    39. operaţiune de plată la distanţă - operaţiune de plată iniţiată prin intermediul internetului sau prin intermediul unui dispozitiv care poate fi folosit pentru comunicarea la distanţă;
    40. participaţie calificată - o participaţie astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    41. plătitor - titular al unui cont de plăţi şi care şi-a exprimat acordul cu privire la realizarea unei operaţiuni de plată din acel cont de plăţi sau, în cazul în care nu există un cont de plăţi, persoana care dă un ordin de plată;
    42. prestator de servicii de plată - entitate prevăzută la art. 2;
    43. prestator de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont - prestator de servicii de plată care oferă şi administrează un cont de plăţi pentru un plătitor;
    44. prestator de servicii de iniţiere a plăţii - prestator de servicii de plată care desfăşoară servicii de iniţiere a plăţii;
    45. prestator de servicii de informare cu privire la conturi - prestator de servicii de plată care desfăşoară servicii de informare cu privire la conturi;
    46. rata dobânzii de referinţă - rata dobânzii folosită ca bază de calcul pentru determinarea dobânzilor ce urmează să fie aplicate şi care provine dintr-o sursă publică ce poate fi verificată de ambele părţi ale unui contract de servicii de plată;
    47. remitere de bani - serviciu de plată prin care fondurile sunt primite de la plătitor, fără crearea unui cont de plăţi pe numele plătitorului sau al beneficiarului plăţii pentru realizarea respectivei operaţiuni de plată, cu scopul unic de a transfera o sumă echivalentă beneficiarului plăţii sau unui alt prestator de servicii de plată care acţionează în numele şi pe seama beneficiarului plăţii, inclusiv în situaţia în care fondurile sunt primite în numele şi pe seama beneficiarului plăţii şi sunt puse la dispoziţia acestuia;
    48. reţea de comunicaţii electronice - o reţea astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare;
    49. serviciu de comunicaţii electronice - serviciu astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare;
    50. serviciu de iniţiere a plăţii - serviciu de iniţiere a unui ordin de plată la cererea utilizatorului serviciilor de plată cu privire la un cont de plăţi deţinut la un alt prestator de servicii de plată;
    51. serviciu de informare cu privire la conturi - serviciu online prin care se furnizează informaţii consolidate în legătură cu unul sau mai multe conturi de plăţi deţinute de utilizatorul serviciilor de plată la alt prestator de servicii de plată sau la mai mulţi prestatori de servicii de plată;
    52. sistem de plăţi - sistem de transfer de fonduri, având aranjamente formale şi standardizate şi reguli comune pentru procesarea, compensarea şi/sau decontarea operaţiunilor de plată;
    53. sediu real - locaţia în care se situează centrul de conducere şi de gestiune a activităţii;
    54. stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum şi orice stat aparţinând Spaţiului Economic European;
    55. stat membru de origine - stat membru în care se află sediul social al prestatorului de servicii de plată sau, în cazul în care, în conformitate cu legislaţia naţională, prestatorul de servicii de plată nu are sediu social, statul membru în care se află sediul real al acestuia;
    56. stat membru gazdă - stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un prestator de servicii de plată are un agent sau o sucursală sau în care prestează servicii de plată în mod direct;
    57. stat terţ - orice stat care nu este stat membru;
    58. serviciu de plată - oricare dintre activităţile enumerate la art. 7;
    59. sucursală - unitate operaţională fără personalitate juridică, alta decât sediul real, care constituie o parte a prestatorului de servicii de plată persoană juridică şi care realizează direct toate sau unele dintre activităţile prestatorului de servicii de plată;
    60. suport durabil - orice instrument care permite utilizatorului serviciilor de plată să stocheze informaţii adresate personal acestuia, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare, pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informaţiilor respective, şi care permite reproducerea identică a informaţiilor stocate;
    61. transfer-credit - serviciu de plată prin care se creditează contul de plăţi al beneficiarului plăţii ca urmare a unei operaţiuni de plată sau a unei serii de operaţiuni de plată efectuate din contul de plăţi al plătitorului de către prestatorul de servicii de plată care deţine contul de plăţi al plătitorului, în baza unei instrucţiuni date de plătitor;
    62. utilizator al serviciilor de plată - persoană care foloseşte un serviciu de plată în calitate de plătitor, de beneficiar al plăţii sau în ambele calităţi;
    63. zi lucrătoare - zi în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului sau al beneficiarului plăţii implicat în executarea unei operaţiuni de plată desfăşoară activitate ce îi permite executarea operaţiunilor de plată.

    (2) Relaţia la care face trimitere alin. (1) pct. 29 poate fi de tipul:
    a) entităţile au o bază comună de gestionare în temeiul unui contract încheiat cu una dintre entităţi sau în temeiul unei clauze din actele constitutive ori din statutul fiecărei entităţi; sau
    b) organele de conducere, administrare sau de supraveghere ale entităţilor în cauză sunt formate în cea mai mare parte din aceleaşi persoane, care sunt în funcţie în cursul exerciţiului financiar şi până la data la care sunt întocmite situaţiile financiare consolidate.

    (3) În sensul prezentei legi, noţiunea de entitate include persoana fizică, persoana juridică şi orice altă categorie de subiecte de drept care nu este acoperită de aceste sintagme.

    ART. 6
    Toate unităţile operaţionale constituite în acelaşi stat membru de o instituţie de plată sau un furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi cu sediul real în alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală.

    ART. 7
    (1) În înţelesul prezentei legi, prin servicii de plată se înţelege oricare dintre următoarele activităţi:
    a) servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăţi, precum şi toate operaţiunile necesare pentru funcţionarea unui cont de plăţi;
    b) servicii care permit retrageri de numerar dintr-un cont de plăţi, precum şi toate operaţiunile necesare pentru funcţionarea unui cont de plăţi;
    c) efectuarea următoarelor operaţiuni de plată în cazul în care fondurile nu sunt acoperite printr-o linie de credit: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare, operaţiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operaţiuni de transfer-credit, inclusiv operaţiuni cu ordine de plată programată;
    d) efectuarea următoarelor operaţiuni de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite printr-o linie de credit deschisă pentru un utilizator al serviciilor de plată: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare, operaţiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operaţiuni de transfer-credit, inclusiv ordine de plată programată;
    e) emiterea de instrumente de plată şi/sau acceptarea de operaţiuni de plată;
    f) remiterea de bani;
    g) servicii de iniţiere a plăţii;
    h) servicii de informare cu privire la conturi.

    (2) În cazul serviciilor de plată prevăzute la alin. (1) lit. g) şi h), prestatorul de servicii de plată nu intră în posesia fondurilor utilizatorilor de servicii de plată.
    (3) Entităţile care nu se încadrează în prevederile prezentei legi nu pot utiliza în denumire, în antet sau în alte atribute de identificare ori în legătură cu activităţile pe care le desfăşoară, sintagmele „instituţie de plată“, „furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi“, derivate ori traduceri ale acestora.

    ART. 8
    Este interzis oricărei entităţi care nu este prestator de servicii de plată în înţelesul prezentei legi să presteze cu titlu profesional serviciile de plată prevăzute la art. 7.

    TITLUL II
    Cerinţe de desfăşurare a activităţii
    CAP. I
    Autorizarea şi supravegherea instituţiilor de plată
    SECŢIUNEA 1
    Cerinţe minime de acces la activitate
    ART. 9
    (1) Orice entitate care intenţionează să presteze servicii de plată pe teritoriul României în calitate de instituţie de plată trebuie să dispună de o autorizaţie potrivit prezentului titlu înainte de începerea acestei activităţi.
    (2) Banca Naţională a României poate acorda autorizaţie doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care are sediul real pe teritoriul României şi care desfăşoară cel puţin o parte din serviciile de plată pe teritoriul României.

    ART. 10
    (1) Banca Naţională a României acordă autorizaţie unei persoane juridice române doar dacă din informaţiile şi documentele care însoţesc cererea rezultă respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările date în aplicarea acestuia şi evaluarea proiectului prezentat este favorabilă.
    (2) În scopul aplicării alin. (1), Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor furnizează Băncii Naţionale a României, la cererea acesteia, informaţii cu privire la persoane şi entităţi expuse la risc de spălare a banilor şi finanţarea terorismului.
    (3) În scopul aplicării alin. (1), la solicitarea persoanei juridice prevăzute la art. 9, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor analizează documentele pentru care, potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a României prevăzute la alin. (1), este necesară exprimarea de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a unui punct de vedere şi comunică solicitantului punctul său de vedere pe marginea conformării acestora cu prevederile aflate în competenţa autorităţii potrivit art. 222 alin. (1) lit. b).
    (4) În vederea luării unei decizii privind cererea de autorizare, Banca Naţională a României poate consulta autorităţile cu competenţe relevante.

    ART. 11
    (1) Banca Naţională a României acordă autorizaţia numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată, aceasta dispune de un cadru formal de administrare a activităţii de prestare de servicii de plată riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, de proceduri eficace de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă şi de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase.
    (2) Instituţia de plată stabileşte cadrul de administrare, procedurile şi mecanismele prevăzute la alin. (1) astfel încât să fie cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea serviciilor de plată prestate de instituţia de plată.

    ART. 12
    În cazul în care instituţia de plată este implicată şi în alte activităţi comerciale decât prestarea oricăruia dintre serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)-g), Banca Naţională a României poate dispune constituirea unei entităţi distincte pentru activitatea de prestare a serviciilor de plată în cazul în care apreciază, în procedura de autorizare sau în procesul de supraveghere, că celelalte activităţi comerciale prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situaţiei financiare a instituţiei de plată, fie capacitatea Băncii Naţionale a României de a supraveghea respectarea de către instituţia de plată a tuturor obligaţiilor impuse de prezentul titlu şi de reglementările date în aplicarea acestuia.

    ART. 13
    (1) Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată, persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate.
    (2) În aplicarea prezentului titlu, persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată sunt:
    a) în cazul instituţiilor de plată care au ca activitate principală prestarea de servicii de plată, persoanele care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârii organelor statutare, sunt împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a instituţiilor de plată şi sunt învestite cu competenţa de a angaja răspunderea acestor instituţii;
    b) în cazul instituţiilor de plată care nu au ca activitate principală prestarea de servicii de plată, persoanele responsabile pentru coordonarea structurii organizatorice care asigură desfăşurarea activităţii de prestare de servicii de plată.

    (3) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor.

    ART. 14
    Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată, calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate este adecvată.

    ART. 15
    Dacă între instituţia de plată, persoană juridică română, şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături ori, după caz, dispoziţiile legale sau măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia de plată are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea dispoziţiilor ori măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficace a funcţiilor sale de supraveghere.

    ART. 16
    Autorizaţia emisă de Banca Naţională a României permite instituţiei de plată persoană juridică română să presteze serviciile de plată prevăzute de autorizaţie în orice stat membru, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 7-a.

    ART. 17
    (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor prezentului titlu, Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru obţinerea autorizaţiei, precum şi criteriile pe baza cărora se verifică îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 13 alin. (1) şi la art. 14.
    (2) În aplicarea alin. (1), Banca Naţională a României asigură conformarea la cerinţele prevăzute de ghidurile emise de Autoritatea Bancară Europeană în domeniul autorizării instituţiilor de plată, potrivit art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei.

    ART. 18
    (1) Instituţiile de plată trebuie să dispună la autorizare de un nivel al capitalului iniţial ce nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a:
    a) 20.000 de euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. f);
    b) 50.000 de euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g);
    c) 125.000 de euro, dacă prestează oricare dintre serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) - e).

    (2) Instituţiile de plată care prestează servicii de plată pentru care se aplică niveluri ale capitalului iniţial diferite, potrivit alin. (1), trebuie să dispună de un nivel al capitalului iniţial care se situează la nivelul cel mai mare dintre cele aplicabile.

    ART. 19
    (1) Instituţiile de plată persoane juridice române care prestează serviciile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g) trebuie să deţină o asigurare de răspundere civilă profesională sau o altă garanţie comparabilă care să acopere, pentru toate teritoriile în care îşi oferă serviciile, răspunderea pentru operaţiunile de plată neautorizate, pentru neexecutarea, executarea defectuoasă ori cu întârziere a operaţiunilor de plată sau pentru neutilizarea autentificării stricte a clienţilor.
    (2) Instituţiile de plată persoane juridice române care prestează inclusiv serviciile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. h) trebuie să deţină o asigurare de răspundere civilă profesională sau o altă garanţie comparabilă care să acopere, pentru toate teritoriile în care îşi oferă serviciile, prejudiciile pe care le pot provoca prestatorilor de servicii de plată care oferă servicii de administrare de cont sau utilizatorilor serviciilor de plată, ca urmare a accesării sau utilizării neautorizate sau frauduloase a informaţiilor referitoare la contul de plăţi.

    ART. 20
    (1) Instituţiile de plată pot deschide şi menţine conturi de plăţi pentru clienţii lor, destinate exclusiv executării operaţiunilor de plată.
    (2) Primirea de la utilizatorii serviciilor de plată de fonduri destinate prestării de servicii de plată nu este considerată atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici emitere de monedă electronică în sensul legislaţiei privind activitatea de emitere de monedă electronică.

    ART. 21
    Instituţiilor de plată le este interzisă atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public.

    ART. 22
    (1) Instituţiile de plată pot acorda credite legate de serviciile de plată precizate la art. 7 alin. (1) lit. d) şi e) doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) creditul are caracter accesoriu şi este acordat exclusiv în legătură cu executarea unei operaţiuni de plată;
    b) creditul acordat în legătură cu un serviciu de plată prestat în condiţiile prevăzute în secţiunile a 6-a şi a 7-a este rambursat într-o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni;
    c) creditul nu este acordat din fondurile primite sau deţinute în scopul executării unor operaţiuni de plată;
    d) nivelul fondurilor proprii ale instituţiei de plată este adecvat în orice moment din perspectiva Băncii Naţionale a României în raport cu valoarea totală a creditelor acordate.

    (2) Instituţiile de plată desfăşoară activitatea de creditare prevăzută la alin. (1) în conformitate cu regulile unei practici prudente şi sănătoase, cu respectarea prezentei legi şi a reglementărilor emise în aplicare.

    ART. 23
    Instituţiile de plată pot presta servicii operaţionale şi conexe serviciilor de plată pe care le desfăşoară, precum asigurarea executării operaţiunilor de plată, servicii de schimb valutar, activităţi de păstrare în custodie sau stocarea şi procesarea datelor.

    ART. 24
    Pe lângă prestarea serviciilor de plată şi a serviciilor operaţionale şi conexe prevăzute la art. 7, art. 22 şi 23, instituţiile de plată pot desfăşura, cu respectarea legislaţiei naţionale în materie şi în măsura în care este permis de legislaţia specifică celorlalte activităţi pe care le desfăşoară:
    a) acordarea de credite care nu sunt legate de serviciile de plată cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) administrarea sistemelor de plăţi;
    c) activităţi comerciale, având în vedere dreptul Uniunii Europene şi dreptul intern aplicabil.


    SECŢIUNEA a 2-a
    Autorizarea instituţiilor de plată
    ART. 25
    În vederea obţinerii autorizaţiei pentru prestarea de servicii de plată, solicitantul trebuie să remită Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de documentaţia şi informaţiile prevăzute în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului titlu.

    ART. 26
    (1) Banca Naţională a României evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acordarea autorizaţiei sau respingerea cererii de autorizare în termen de 3 luni de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 25.
    (2) În situaţia în care cererea nu îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 25, Banca Naţională a României comunică solicitantului documentele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea acesteia.
    (3) Solicitanţii au la dispoziţie un termen de maximum 3 luni de la data comunicării prevăzute la alin. (2) pentru prezentarea documentelor şi/sau informaţiilor solicitate de Banca Naţională a României, termenul de evaluare specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii respectivelor documente şi informaţii ori, după caz, de la expirarea termenului maxim de 3 luni prevăzut în prezentul alineat.
    (4) Pentru situaţii bine fundamentate de solicitant, la cererea acestuia, Banca Naţională a României poate prelungi termenul de transmitere a documentelor şi informaţiilor prevăzut la alin. (3).
    (5) Banca Naţională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 25, alte informaţii relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informaţiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul de evaluare prevăzut la alin. (1) se suspendă.
    (6) Solicitantul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de autorizare.
    (7) Informaţiile şi documentele care sunt prezentate după expirarea termenelor prevăzute în prezentul articol nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare şi se restituie titularului cererii.
    (8) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la acordarea autorizaţiei produce efecte de la data înscrierii în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1).

    ART. 27
    (1) Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare dacă din evaluarea realizată în condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare rezultă una dintre următoarele situaţii:
    a) capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de dispoziţiile legale în vigoare;
    b) din evaluarea planului de activitate şi a planului de afaceri prezentate rezultă că instituţia de plată nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezentul titlu şi în reglementările aplicabile, inclusiv din cauza insuficienţei fondurilor proprii raportat la nivelul reglementat pentru activitatea propusă;
    c) cadrul de administrare a activităţii de prestare de servicii de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituţia de plată şi mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea serviciilor de plată prestate de instituţia de plată;
    d) activităţile comerciale, altele decât prestarea serviciilor de plată, în care este implicată entitatea prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situaţiei financiare a instituţiei de plată, fie capacitatea Băncii Naţionale a României de a supraveghea respectarea de către instituţia de plată a tuturor obligaţiilor impuse de prezentul titlu şi de reglementările date în aplicarea acestuia;
    e) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate;
    f) calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate nu este adecvată;
    g) legăturile strânse dintre instituţia de plată şi alte persoane fizice sau juridice sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere;
    h) dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia de plată are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea acestor dispoziţii ori măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere;
    i) documentaţia şi informaţiile transmise de solicitant în susţinerea cererii de autorizare nu sunt complete sau nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului titlu;
    j) politica de securitate prezentată de solicitant nu asigură atingerea obiectivului de protejare adecvată a utilizatorilor serviciilor de plată împotriva riscurilor aferente serviciilor de plată prestate;
    k) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute în prezentul titlu sau în reglementările emise în aplicare.

    (2) În cazul în care Banca Naţională a României respinge cererea de autorizare, hotărârea cuprinde şi motivele care au stat la baza acesteia.

    ART. 28
    (1) Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei instituţii de plată în următoarele situaţii:
    a) instituţia de plată nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 12 luni de la data acordării autorizaţiei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni;
    b) instituţia de plată nu desfăşoară cel puţin o parte din activitatea pentru care a fost autorizată pe teritoriul României;
    c) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal;
    d) instituţia de plată nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei ori alte condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare;
    e) continuarea activităţii instituţiei de plată de prestare de servicii de plată periclitează stabilitatea sistemului de plăţi;
    f) ca sancţiune, potrivit art. 77 alin. (1) lit. e);
    g) în oricare alte situaţii prevăzute de legislaţia naţională.

    (2) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la retragerea autorizaţiei se comunică în scris instituţiei de plată, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii.
    (3) Acţionarii sau asociaţii instituţiei de plată pot hotărî renunţarea la autorizaţie şi, dacă este cazul, dizolvarea entităţii, numai dacă pentru instituţia de plată nu s-a deschis procedura insolvenţei.
    (4) În aplicarea alin. (3), instituţia de plată comunică Băncii Naţionale a României hotărârea adunării generale a acţionarilor, respectiv a asociaţilor, însoţită de un plan care să asigure stingerea integrală a obligaţiilor faţă de utilizatorii serviciilor de plată şi/sau, după caz, de dovada încetării contractelor care le asigura accesul la conturile de plăţi pentru prestarea serviciilor de iniţiere a plăţii.
    (5) Banca Naţională a României aprobă solicitarea de renunţare la autorizaţie numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (3) şi (4).
    (6) Autorizaţia unei instituţii de plată îşi încetează de drept valabilitatea în următoarele situaţii:
    a) a avut loc o fuziune sau o divizare a instituţiei de plată în urma căreia aceasta îşi încetează existenţa;
    b) s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului instituţiei de plată.

    (7) Banca Naţională a României înscrie în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) menţiuni cu privire la încetarea valabilităţii autorizaţiei în situaţiile prevăzute la alin. (6).
    (8) Hotărârile Băncii Naţionale a României cu privire la retragerea autorizaţiei şi la aprobarea solicitării de renunţare la autorizaţie se comunică instituţiei de plată şi se înscriu menţiuni cu privire la acestea în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1).
    (9) Hotărârile prevăzute la alin. (8) produc efecte de la data înscrierii menţiunilor în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) ori de la o dată ulterioară prevăzută în respectivele hotărâri.
    (10) De la data la care produc efecte hotărârile prevăzute la alin. (8), respectiv de la încetarea valabilităţii autorizaţiei, entităţile nu mai pot presta servicii de plată.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Cerinţe operaţionale
    ART. 29
    Modificările intervenite în situaţia instituţiilor de plată se comunică Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta.

    ART. 30
    (1) Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să achiziţioneze, direct ori indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de plată persoană juridică română sau să îşi majoreze participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot ori a deţinerii la capitalul social să se situeze peste nivelurile de 20%, 30% ori de 50% sau astfel încât instituţia de plată în cauză să devină o filială a respectivei persoane trebuie să notifice în prealabil Banca Naţională a României în legătură cu această intenţie.
    (2) Prevederile art. 17 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
    (3) Banca Naţională a României confirmă în scris achizitorului potenţial, de îndată, dar nu mai târziu de două zile lucrătoare, primirea notificării şi, dacă este cazul, primirea ulterioară a oricăror informaţii suplimentare solicitate în condiţiile alin. (4) şi (5) şi comunică achizitorului potenţial, în fiecare caz, data la care expiră termenul de evaluare.
    (4) Banca Naţională a României evaluează în ce măsură calitatea achizitorului potenţial este adecvată din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii notificării şi a tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia. Dacă notificarea nu este însoţită de toate documentele cerute potrivit reglementărilor aplicabile, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către Banca Naţională a României a primirii tuturor documentelor respective.
    (5) Dacă este necesar, Banca Naţională a României poate solicita în scris, dar nu mai târziu de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (4), orice informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, cu indicarea informaţiilor cerute.
    (6) Achizitorul potenţial trebuie să transmită informaţiile suplimentare solicitate în termen de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii fiind incidente prevederile alin. (8). Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naţionale a României de completare sau de clarificare a informaţiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare.
    (7) Dacă există motive rezonabile pentru a considera că influenţa exercitată de achizitorul potenţial împiedică administrarea prudentă şi sănătoasă a instituţiei de plată vizate de achiziţia propusă ori dacă achizitorul potenţial nu a furnizat informaţii complete, Banca Naţională a României se opune achiziţiei.
    (8) Dacă la finalizarea evaluării Banca Naţională a României hotărăşte să se opună achiziţiei propuse, comunică în scris achizitorului potenţial hotărârea sa, în termen de două zile lucrătoare de la data adoptării acesteia şi fără a depăşi termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicând şi motivele care au stat la baza hotărârii.
    (9) Dacă până la expirarea termenului de evaluare Banca Naţională a României nu se opune în scris achiziţiei propuse, aceasta se consideră aprobată.

    ART. 31
    (1) În cazul achiziţiilor prevăzute la art. 30 şi în privinţa cărora Banca Naţională a României şi-a exprimat opoziţia în considerarea faptului că influenţa exercitată de achizitor împiedică administrarea prudentă şi sănătoasă a instituţiei de plată, exercitarea drepturilor de vot aferente participaţiilor deţinute de acţionarii sau asociaţii respectivi în privinţa deciziilor referitoare la activitatea de prestare de servicii de plată se suspendă, iar voturile exprimate deja sunt nule.
    (2) În cazul achiziţiilor prevăzute la art. 30 şi în privinţa cărora Banca Naţională a României şi-a exprimat opoziţia întrucât achizitorul nu a furnizat informaţii complete ori în privinţa cărora achizitorul nu a notificat în prealabil în legătură cu intenţia de achiziţie sau achiziţia a avut loc anterior expirării termenului de exprimare de către Banca Naţională a României, exercitarea drepturilor de vot aferente participaţiilor deţinute de aceştia în privinţa deciziilor referitoare la activitatea de prestare de servicii de plată se suspendă până la remedierea situaţiei.
    (3) În aplicarea alin. (2), Banca Naţională a României dispune măsuri pentru remedierea situaţiei şi stabileşte termene pentru aceasta.

    ART. 32
    Prevederile art. 30 şi 31 nu aduc atingere dreptului Băncii Naţionale a României de a dispune alte măsuri sau de a aplica sancţiuni instituţiei de plată ori persoanelor responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată.

    ART. 33
    Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să cedeze, direct ori indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de plată, persoană juridică română, sau să îşi reducă deţinerea calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot ori a deţinerii la capitalul social să se situeze sub nivelurile de 20%, 30% ori de 50% sau astfel încât instituţia de plată în cauză să înceteze să mai fie o filială a persoanei în cauză trebuie să notifice în prealabil, în scris, Banca Naţională a României în legătură cu această decizie, conform reglementărilor emise în acest sens.

    ART. 34
    (1) Instituţiile de plată, altele decât cele care prestează numai serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g) ori numai serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g) şi h), trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut pentru autorizare şi nivelul rezultat din calcul, potrivit metodei pentru determinarea necesarului de fonduri proprii, selectată dintre metodele prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României.
    (2) Instituţiile de plată trebuie să fundamenteze alegerea uneia dintre metodele de determinare a necesarului de fonduri proprii, astfel încât Banca Naţională a României să fie încredinţată asupra adecvării metodei la situaţia concretă a instituţiei de plată. În caz contrar, Banca Naţională a României poate impune în procesul de autorizare sau de supraveghere metoda de determinare a necesarului de fonduri proprii.

    ART. 35
    (1) Fără a prejudicia dispoziţiile art. 34 alin. (1), pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a mecanismelor de control intern ale instituţiei de plată şi a bazei de date privind riscul de pierdere, Banca Naţională a României poate solicita unei instituţii de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu prevederile art. 34 sau să permită instituţiei de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu prevederile art. 34.
    (2) Nivelul fondurilor proprii rezultat din aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi mai mic decât nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut la art. 18.

    ART. 36
    Instituţiile de plată calculează fondurile proprii de care dispun prin însumarea fondurilor proprii de nivel 1 şi a fondurilor proprii de nivel 2, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) fondurile proprii de nivel 1 sunt reprezentate în proporţie de cel puţin 75% din fonduri proprii de nivel 1 de bază;
    b) totalul fondurilor proprii de nivel 2 nu poate depăşi o treime din nivelul fondurilor proprii de nivel 1.


    ART. 37
    Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea fondurilor proprii de care dispune o instituţie de plată în cazul în care aceasta desfăşoară şi alte activităţi decât prestarea de servicii de plată ori în cazul în care aparţine unui grup din care mai face parte o altă instituţie de plată, o instituţie de credit, o societate de servicii de investiţii financiare, o societate de administrare a investiţiilor, un administrator de fonduri de investiţii alternative sau o societate de asigurări.

    ART. 38
    (1) Instituţiile de plată care prestează serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)-f) trebuie să protejeze fondurile primite pentru executarea operaţiunilor de plată de la utilizatorii serviciilor de plată, direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, prin una dintre următoarele metode:
    a) fondurile sunt evidenţiate separat de fondurile destinate activităţilor desfăşurate de instituţia de plată, altele decât prestarea de servicii de plată şi, în cazul în care acestea sunt încă deţinute de instituţia de plată, respectiv nu au fost remise beneficiarului plăţii şi nici transferate unui alt prestator de servicii de plată înainte de terminarea zilei lucrătoare ulterioare zilei în care au fost primite, fondurile se depun şi se păstrează într-un cont separat la o instituţie de credit sau se investesc în active lichide şi de foarte bună calitate, astfel cum sunt definite în reglementările emise de Banca Naţională a României, până la remiterea către beneficiarul plăţii sau transferarea către alt prestator de servicii de plată;
    b) fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliţă de asigurare sau de o altă garanţie comparabilă furnizată de o societate de asigurări ori de o instituţie de credit, care nu aparţine grupului din care face parte instituţia de plată respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidenţiată şi păstrată separat în absenţa poliţei de asigurare sau a altei garanţii comparabile, plătibilă în cazul în care instituţia de plată nu poate să îşi îndeplinească obligaţiile financiare.

    (2) Creditorii instituţiei de plată, alţii decât utilizatorii de servicii de plată, nu pot obţine indisponibilizarea prin măsuri asiguratorii şi nu pot executa în nicio situaţie fondurile protejate potrivit alin. (1), inclusiv în caz de insolvenţă a instituţiei de plată.

    ART. 39
    (1) În cazul în care o parte din fondurile primite de o instituţie de plată de la utilizatorii serviciilor de plată urmează să fie folosită pentru operaţiuni de plată viitoare, iar restul pentru alte servicii decât cele de plată, pentru partea de fonduri ce urmează să fie folosită pentru operaţiuni de plată viitoare instituţia de plată aplică cerinţele prevăzute la art. 38.
    (2) În cazul în care ponderea fondurilor primite destinate executării operaţiunilor de plată viitoare este variabilă sau nu este cunoscută în avans, instituţiile de plată pot aplica prevederile art. 38 doar unei părţi reprezentative din totalul fondurilor primite, parte care se estimează că va fi destinată executării unor operaţiuni de plată, cu condiţia ca estimarea să fie realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră considerată adecvată de Banca Naţională a României.

    ART. 40
    (1) Pentru creditele legate de serviciile de plată, instituţiile de plată constituie, regularizează şi utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României.
    (2) Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

    ART. 41
    (1) Instituţiile de plată care acordă credite legate de serviciile de plată şi a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată organizează şi conduc contabilitatea potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi reglementărilor specifice elaborate de Banca Naţională a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
    (2) Situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare anuale consolidate ale instituţiilor de plată prevăzute la alin. (1) sunt supuse auditării de către auditorii financiari sau firme de audit.

    ART. 42
    (1) Pentru scopuri legate de supraveghere, instituţiile de plată transmit Băncii Naţionale a României informaţii contabile referitoare la serviciile de plată enumerate la art. 7 şi la serviciile operaţionale şi conexe prevăzute la art. 22 şi 23 şi distinct informaţii contabile referitoare la restul activităţilor desfăşurate.
    (2) Informaţiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie însoţite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar în cazul instituţiilor de plată care au obligaţia legală de auditare a situaţiilor financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul financiar sau de firma de audit a instituţiei de plată.

    ART. 43
    Instituţiile de plată sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României informaţiile contabile prevăzute la art. 42 alin. (1), precum şi alte date şi informaţii solicitate, la termenele şi în forma stabilite prin reglementările emise de Banca Naţională a României.

    ART. 44
    (1) Auditorul financiar sau firma de audit al/a unei instituţii de plată trebuie să informeze Banca Naţională a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale la instituţia de plată ori în situaţia în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relaţie de control cu instituţia de plată, a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituţia de plată care:
    a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare sau cerinţe privind desfăşurarea activităţii de servicii de plată;
    b) este de natură să afecteze capacitatea instituţiei de plată de a funcţiona în continuare;
    c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar sau firmei de audit de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de către aceştia a unei opinii cu rezerve.

    (2) La solicitarea Băncii Naţionale a României, auditorul financiar sau firma de audit al/a instituţiei de plată are obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări, explicaţii legate de activitatea de audit a activităţii de servicii de plată desfăşurate.
    (3) Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul financiar sau firma de audit al/a instituţiei de plată a obligaţiei de a informa Banca Naţională a României conform alin. (1) şi (2) nu constituie încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia/acesteia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia/acesteia.
    (4) Banca Naţională a României are acces la orice documente întocmite de auditorul financiar sau firma de audit al/a instituţiei de plată pe parcursul acţiunii de audit.
    (5) Auditorul financiar sau firma de audit informează potrivit alin. (1) şi persoanele care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârii organelor statutare, sunt împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a instituţiilor de plată şi sunt învestite cu competenţa de a angaja răspunderea acestor instituţii, cu excepţia cazului în care există motive întemeiate care îl/o constrâng să nu procedeze astfel.

    ART. 45
    Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului sau altor dispoziţii relevante ale legislaţiei naţionale, instituţiile de plată păstrează toate evidenţele aferente serviciilor de plată prestate, inclusiv activităţilor operaţionale şi conexe acestora prevăzute la art. 22 şi 23, timp de 5 ani de la terminarea operaţiunii.

    ART. 46
    (1) Instituţiile de plată au obligaţia de a se asigura de respectarea cerinţelor impuse de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare în cazul în care deleagă unor terţi realizarea unor funcţii operaţionale.
    (2) Instituţiile de plată sunt responsabile pentru toate actele angajaţilor lor şi pentru activitatea desfăşurată de sucursalele, agenţii şi entităţile către care externalizează activităţi, în condiţiile prezentei legi.

    ART. 47
    Instituţiile de plată se asigură că agenţii şi sucursalele care acţionează pe seama lor informează utilizatorii serviciilor de plată despre acest fapt.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Desfăşurarea activităţii de către instituţii de plată persoane juridice române pe teritoriul României prin intermediul agenţilor
    ART. 48
    (1) Instituţiile de plată persoane juridice române care intenţionează să presteze servicii de plată pe teritoriul României prin intermediul unui agent transmit Băncii Naţionale a României o cerere, însoţită de informaţiile şi documentaţia prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României.
    (2) Banca Naţională a României poate verifica informaţiile transmise de instituţia de plată care a solicitat desfăşurarea activităţii prin intermediul agentului, pentru a se asigura de corectitudinea acestora.
    (3) Dacă, în urma verificărilor realizate potrivit alin. (2), Banca Naţională a României nu se poate asigura de corectitudinea informaţiilor, aceasta refuză înregistrarea agentului şi informează de îndată instituţia de plată asupra acestui fapt.

    ART. 49
    (1) Instituţiile de plată pot utiliza un agent pentru prestarea de servicii de plată numai ulterior înscrierii acestuia în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1).
    (2) În situaţia în care agentul este o entitate reglementată prin lege specială a cărei activitate este supusă unei autorizări, aprobări sau unor avize specifice, prestarea de servicii de plată poate fi realizată numai după obţinerea acestora.

    ART. 50
    (1) Banca Naţională a României evaluează şi comunică solicitantului decizia cu privire la o cerere de înscriere a unui agent, în termen de 60 de zile de la data primirii solicitării care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 48 alin. (1).
    (2) În situaţia în care nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 48 alin. (1), Banca Naţională a României comunică solicitantului documentele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea acesteia.
    (3) Solicitanţii au la dispoziţie un termen de maximum 30 de zile de la data comunicării prevăzute la alin. (2) pentru prezentarea documentelor şi/sau informaţiilor solicitate de Banca Naţională a României, termenul de evaluare specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii respectivelor documente şi informaţii ori, după caz, de la expirarea termenului stabilit în prezentul alineat.
    (4) Pentru situaţii bine fundamentate de instituţia de plată, la cererea acesteia, Banca Naţională a României poate prelungi termenul de transmitere a documentelor şi informaţiilor prevăzute la alin. (3).
    (5) Banca Naţională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 48 alin. (1), alte informaţii relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informaţiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul de evaluare prevăzut la alin. (1) se suspendă.
    (6) Solicitantul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 20 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de înscriere a agentului.
    (7) Informaţiile şi documentele care sunt prezentate după expirarea termenelor prevăzute în prezentul articol nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii şi se restituie titularului cererii.

    ART. 51
    (1) Banca Naţională a României înscrie agentul în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare.
    (2) Banca Naţională a României înscrie un agent care nu este prestator de servicii de plată autorizat numai în cazul în care din evaluarea informaţiilor şi a documentelor care însoţesc cererea este încredinţată că persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată desfăşurate de către agent sau, după caz, agentul persoană fizică au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate, potrivit criteriilor stabilite în reglementările emise de Banca Naţională a României.
    (3) Dispoziţiile art. 13 alin. (2) şi art. 17 se aplică în mod corespunzător.

    ART. 52
    Banca Naţională a României respinge o cerere de înscriere a unui agent dacă, din evaluarea realizată în condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare, rezultă una dintre următoarele situaţii:
    a) agentul persoană fizică sau, după caz, persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate;
    b) nu se poate asigura de corectitudinea informaţiilor primite despre agent;
    c) documentaţia şi informaţiile transmise de solicitant în susţinerea cererii de înscriere nu sunt complete sau nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului titlu;
    d) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute în prezentul titlu sau în reglementările emise în aplicare.


    ART. 53
    Banca Naţională a României radiază agentul înscris în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) la cererea instituţiei de plată sau în situaţia în care constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Externalizarea
    ART. 54
    (1) Instituţiile de plată informează Banca Naţională a României în cazul în care intenţionează să externalizeze către entităţi situate pe teritoriul României funcţii operaţionale aferente serviciilor de plată potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi.
    (2) La externalizarea funcţiilor operaţionale importante, inclusiv a sistemelor informatice, instituţia de plată trebuie să se asigure că aceasta se realizează fără afectarea semnificativă a calităţii mecanismelor de control intern ale instituţiei de plată şi nu împiedică exercitarea eficientă de către autoritatea de supraveghere a verificărilor referitoare la respectarea obligaţiilor ce revin instituţiilor de plată potrivit prezentei legi.

    ART. 55
    (1) În înţelesul art. 54 alin. (2), o funcţie operaţională este considerată importantă dacă nerealizarea acesteia sau realizarea sa în mod defectuos prejudiciază în mod semnificativ capacitatea instituţiei de plată de a se conforma permanent condiţiilor de autorizare impuse în conformitate cu prezentul titlu şi cu reglementările emise în aplicarea acestuia sau altor obligaţii care îi revin în conformitate cu prezenta lege ori afectează semnificativ performanţele financiare, stabilitatea instituţiei de plată sau continuitatea prestării serviciilor de plată.
    (2) Externalizarea funcţiilor operaţionale importante se poate realiza numai cu respectarea de către instituţia de plată a următoarelor condiţii:
    a) externalizarea nu conduce la delegarea responsabilităţii organelor de conducere;
    b) relaţia şi obligaţiile instituţiei de plată în raport cu utilizatorii serviciilor sale de plată, stabilite de prezenta lege, nu sunt afectate;
    c) nu se prejudiciază respectarea condiţiilor impuse instituţiei de plată în vederea obţinerii şi menţinerii autorizaţiei în conformitate cu prezentul titlu şi cu reglementările emise în aplicarea acestuia;
    d) niciuna dintre condiţiile impuse în vederea autorizării instituţiei de plată nu sunt înlăturate sau modificate.


    SECŢIUNEA a 6-a
    Procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii pe teritoriul României de către instituţiile de plată din alte state membre
    ART. 56
    O instituţie de plată autorizată într-un alt stat membru poate presta pe teritoriul României, prin intermediul sucursalelor, agenţilor sau în mod direct, serviciile de plată prevăzute de autorizaţie în baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine.

    ART. 57
    (1) Notificarea prevăzută la art. 56 trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei de plată, numărul autorizaţiei dacă este cazul, tipul serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul României.
    (2) În cazul în care se intenţionează prestarea de servicii prin intermediul unei sucursale, suplimentar informaţiilor prevăzute la alin. (1) notificarea trebuie să cuprindă numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei şi informaţii cu privire la:
    a) structura organizatorică;
    b) planul de afaceri, inclusiv bugetul estimativ pentru primele 3 exerciţii financiare, care să demonstreze că sucursala este capabilă să angajeze sistemele, resursele şi procedurile adecvate şi proporţionale cu natura şi întinderea activităţii vizate;
    c) cadrul de administrare şi mecanismele de control intern, inclusiv procedurile administrative, de gestionare a riscurilor şi procedurile contabile ale solicitantului, care să demonstreze că acestea sunt cuprinzătoare şi adaptate la natura, întinderea şi complexitatea serviciilor de plată prestate de sucursală şi permit acesteia conformarea la obligaţiile legale în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului.

    (3) În cazul prestării de servicii de plată printr-un agent, suplimentar informaţiilor prevăzute la alin. (1) notificarea trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul agentului, respectiv numele şi adresa acestuia şi, după caz, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de agent pentru a se conforma obligaţiilor în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea agentului şi, după caz, informaţii cu privire la îndeplinirea de către aceste persoane a cerinţelor de reputaţie şi experienţă.

    ART. 58
    (1) În termen de maximum o lună de la primirea notificării realizate de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Naţională a României evaluează informaţiile şi transmite acesteia opinia sa şi informaţiile relevante asupra intenţiei instituţiei de plată din respectivul stat membru de a desfăşura activitate pe teritoriul României.
    (2) În cazul în care, în urma analizării informaţiilor privind agentul transmise de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Naţională a României nu este încredinţată de corectitudinea acestora, informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine.

    ART. 59
    (1) Ulterior primirii notificării transmise de autoritatea competentă din statul membru de origine în legătură cu intenţia unei instituţii de plată de a desfăşura activitate pe teritoriul României prin intermediul unei sucursale ori al unui agent, la cererea Băncii Naţionale a României, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi alte autorităţi relevante furnizează acesteia informaţii cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului pe care îl implică proiectul ce face obiectul notificării.
    (2) În situaţia în care din consultarea realizată potrivit alin. (1) rezultă motive întemeiate pentru a suspecta că prin angajarea agentului sau prin deschiderea sucursalei ar putea creşte riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului ori în legătură cu proiectul de angajare a agentului sau de deschidere a sucursalei se efectuează, s-a efectuat ori s-a încercat efectuarea unor operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, Banca Naţională a României informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine.

    ART. 60
    Modificarea informaţiilor furnizate potrivit art. 57 poate conduce la reevaluarea de către Banca Naţională a României a opiniei formulate potrivit art. 58.

    SECŢIUNEA a 7-a
    Procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii în afara teritoriului României de către instituţii de plată persoane juridice române
    ART. 61
    (1) Orice instituţie de plată autorizată, persoană juridică română, care intenţionează să presteze servicii de plată pentru prima dată într-un alt stat membru prin stabilirea unei sucursale, prin intermediul unui agent ori în mod direct, transmite Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de informaţiile prevăzute la art. 63.
    (2) În termen de o lună de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă informaţiile prevăzute la alin. (1) şi solicită opinia în legătură cu intenţia instituţiei de plată.
    (3) În termen de cel mult 3 luni de la primirea cererii prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă ca urmare a solicitării formulate potrivit alin. (2) şi comunică instituţiei de plată şi autorităţii competente din statul membru gazdă hotărârea sa cu privire la aprobarea sau respingerea cererii.
    (4) Dacă este cazul, Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă şi motivele pentru care nu a fost de acord cu opinia negativă exprimată de aceasta ca urmare a solicitării formulate potrivit alin. (2).
    (5) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la aprobarea cererii de desfăşurare a activităţii prin intermediul sucursalei sau agentului produce efecte de la data înscrierii sucursalei sau agentului în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1).
    (6) Banca Naţională a României poate radia sucursala sau agentul din registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior împlinirii termenului prevăzut la alin. (3).

    ART. 62
    (1) Instituţiile de plată pot presta servicii de plată prin intermediul unei sucursale sau unui agent numai ulterior înscrierii acesteia/acestuia în registrul prevăzut la art. 68.
    (2) Instituţiile de plată pot presta servicii de plată în mod direct de la data la care Banca Naţională a României realizează notificarea potrivit art. 61 alin. (3).
    (3) Instituţiile de plată informează Banca Naţională a României asupra datei la care încep efectiv desfăşurarea activităţii prin intermediul unei sucursale ori agent.
    (4) Banca Naţională a României transmite informaţiile prevăzute la alin. (3) autorităţii competente din statul membru gazdă.

    ART. 63
    (1) În aplicarea art. 61, instituţiile de plată autorizate, persoane juridice române, transmit Băncii Naţionale a României informaţii privind tipul serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul statului membru gazdă.
    (2) În cazul în care se intenţionează prestarea de servicii prin intermediul unei sucursale, suplimentar informaţiilor prevăzute la alin. (1) notificarea trebuie să cuprindă numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei şi informaţii cu privire la:
    a) structura organizatorică;
    b) planul de afaceri, inclusiv un buget estimativ pentru primele 3 exerciţii financiare, care să demonstreze că sucursala este capabilă să angajeze sistemele, resursele şi procedurile adecvate şi proporţionale cu natura şi întinderea activităţii vizate;
    c) cadrul de administrare şi mecanismele de control intern, inclusiv procedurile administrative, de gestionare a riscurilor şi procedurile contabile ale solicitantului, care să demonstreze că acestea sunt cuprinzătoare şi adaptate la natura, întinderea şi complexitatea serviciilor de plată prestate de sucursală şi permit acesteia conformarea la obligaţiile legale în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului.

    (3) În cazul prestării de servicii de plată printr-un agent, suplimentar informaţiilor prevăzute la alin. (1) notificarea trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul agentului, respectiv numele şi adresa acestuia şi, după caz, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de agent pentru a se conforma obligaţiilor în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea agentului şi, după caz, informaţii cu privire la îndeplinirea de către aceste persoane a cerinţelor de reputaţie şi experienţă.
    (4) În cazul în care instituţia de plată nu transmite informaţiile ori nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la alin. (2) ori, după caz, alin. (3), Banca Naţională a României respinge cererea instituţiei de plată.
    (5) Prevederile art. 48 alin. (2), art. 49 alin. (2) şi ale art. 51-53 se aplică în mod corespunzător.

    ART. 64
    (1) Instituţiile de plată comunică fără întârziere Băncii Naţionale a României modificările intervenite în legătură cu informaţiile furnizate potrivit prevederilor art. 63.
    (2) Prevederile art. 61 şi 62 se aplică în mod corespunzător.

    ART. 65
    (1) Instituţiile de plată pot desfăşura activităţile prevăzute în autorizaţia acordată de Banca Naţională a României în state terţe prin înfiinţarea unei sucursale sau prin intermediul unui agent, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României.
    (2) Dispoziţiile secţiunii a 4-a din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător instituţiilor de plată care intenţionează prestarea de servicii de plată în state terţe prin intermediul unui agent.

    ART. 66
    În plus faţă de motivele prevăzute la art. 52 sau, după caz, art. 63 alin. (4), Banca Naţională a României are competenţa de a respinge cererea formulată în baza dispoziţiilor art. 65 şi dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de instituţia de plată, consideră că:
    a) instituţia de plată nu dispune de o situaţie financiară corespunzătoare în raport cu activitatea propusă;
    b) cadrul de administrare, procedurile şi mecanismele prevăzute la art. 11 nu sunt adecvate;
    c) cadrul legislativ existent în statul terţ şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere;
    d) instituţia de plată nu îndeplineşte alte cerinţe prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia.


    ART. 67
    Instituţiile de plată pot externaliza funcţii operaţionale legate de serviciile de plată către entităţi din străinătate cu respectarea prevederilor secţiunii a 5-a şi cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.

    SECŢIUNEA a 8-a
    Înregistrarea
    ART. 68
    (1) Banca Naţională a României organizează şi administrează registrul în care sunt evidenţiate instituţiile de plată persoane juridice române, sucursalele acestora din alte state membre şi state terţe, precum şi agenţii instituţiilor de plată persoane juridice române.
    (2) Banca Naţională a României evidenţiază în registrul prevăzut la alin. (1), într-o secţiune distinctă, furnizorii specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi înregistraţi potrivit capitolului II al titlului II, precum şi, după caz, agenţii şi sucursalele acestora din alte state membre.
    (3) Registrul prevăzut la alin. (1) este public, accesibil on-line, este actualizat permanent şi furnizează informaţii privind serviciile de plată pentru care a fost autorizată fiecare instituţie de plată.

    ART. 69
    (1) Banca Naţională a României înscrie în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1), într-o secţiune specială, menţiuni cu privire la descrierea serviciilor de plată exceptate şi notificate potrivit art. 106 şi art. 108 şi încadrarea acestora în exceptările prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) şi, după caz, lit. m).
    (2) Banca Naţională a României atenţionează publicul prin intermediul registrului prevăzut la art. 68 alin. (1) asupra faptului că entităţile care prestează serviciile de plată prevăzute la alin. (1) nu sunt autorizate, nu sunt supravegheate de Banca Naţională a României şi nu li se aplică dispoziţiile titlurilor III şi IV.

    ART. 70
    Banca Naţională a României comunică Autorităţii Bancare Europene informaţii cu privire la datele înscrise în registru, precum şi alte informaţii potrivit standardelor tehnice privind registrul central electronic elaborate de autoritate.

    SECŢIUNEA a 9-a
    Autoritatea competentă şi supravegherea
    ART. 71
    (1) Banca Naţională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea respectării dispoziţiilor prezentului titlu şi ale reglementărilor emise în aplicare.
    (2) Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a instituţiilor de plată autorizate, persoane juridice române, inclusiv pentru activitatea de plăţi desfăşurată prin sucursalele şi agenţii acestora.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu implică faptul că Banca Naţională a României are competenţe de supraveghere a activităţilor comerciale ale instituţiei de plată, altele decât prestarea de servicii de plată prevăzute la art. 7 şi activităţile enumerate la art. 22 şi 23.
    (4) Dispoziţiile art. 25 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător în ceea ce priveşte regimul răspunderii membrilor Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României şi a personalului acesteia pentru exercitarea atribuţiilor care decurg din aplicarea prezentului titlu.
    (5) În aplicarea alin. (1), în cazul încălcării de către instituţiile de plată a dispoziţiilor prezentului titlu, utilizatorii serviciilor de plată sau alte părţi interesate, inclusiv asociaţiile de consumatori, pot sesiza Banca Naţională a României în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea prudenţială a instituţiilor de plată.

    ART. 72
    (1) Activitatea de supraveghere a instituţiilor de plată de către Banca Naţională a României, în vederea verificării respectării cerinţelor impuse în prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia, trebuie să fie proporţională, adecvată şi adaptată riscurilor la care sunt expuse instituţiile de plată.
    (2) Verificările la sediul entităţilor supravegheate se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a României împuternicit în acest sens sau de către terţe persoane împuternicite de Banca Naţională a României.
    (3) Pentru exercitarea funcţiei de supraveghere Banca Naţională a României este abilitată:
    a) să solicite instituţiei de plată să furnizeze orice informaţie necesară pentru verificarea respectării cerinţelor impuse prin prezentul titlu şi reglementările emise în aplicarea acestuia, specificând termenul în care trebuie furnizate şi, după caz, scopul solicitării;
    b) să efectueze verificări la sediul instituţiei de plată, persoană juridică română, sucursalelor acesteia şi al oricărui agent al său sau al oricărei entităţi către care aceasta a externalizat activităţi;
    c) să emită recomandări, instrucţiuni şi să dispună măsuri;
    d) să suspende sau să retragă autorizaţia.

    (4) Instituţiile de plată vor permite personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României şi terţelor persoane împuternicite de Banca Naţională a României să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile, furnizând în acest scop toate documentele şi informaţiile cu privire la administrarea, controlul intern şi operaţiunile instituţiilor de plată, astfel cum vor fi solicitate de către aceştia.
    (5) Instituţiile de plată sunt obligate să transmită Băncii Naţionale a României orice informaţii solicitate de aceasta pentru scopul realizării supravegherii.

    ART. 73
    (1) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări regimul instituţiilor de plată care desfăşoară activitate de creditare, legat de calitatea de persoane juridice declarante la Centrala riscului de credit a Băncii Naţionale a României.
    (2) Nu se consideră încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional transmiterea de către Centrala riscului de credit a informaţiilor existente în baza sa de date instituţiilor de plată.

    ART. 74
    (1) În situaţia în care constată existenţa unor deficienţe, Banca Naţională a României poate face recomandări unei instituţii de plată, persoană juridică română, în vederea adoptării de măsuri corespunzătoare de către aceasta pentru desfăşurarea prudentă a activităţii.
    (2) Instituţia de plată prevăzută la alin. (1) are obligaţia de a comunica Băncii Naţionale a României măsurile întreprinse, în termenele stabilite de aceasta.

    ART. 75
    (1) Banca Naţională a României are competenţa de a dispune măsuri administrative necesare în scopul înlăturării deficienţelor şi a cauzelor acestora în situaţia în care constată că o instituţie de plată, persoană juridică română, sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată ale instituţiei de plată:
    a) încalcă dispoziţiile art. 13 alin. (3), art. 19, art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22, art. 29, art. 34, art. 35 alin. (1), art. 36, art. 37-39, art. 40 alin. (1), art. 41-43, art. 45, art. 46 alin. (1), art. 47, art. 49 alin. (1), art. 54, art. 62, art. 64, art. 65 şi art. 67, precum şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestor articole;
    b) nu dă curs unei recomandări formulate de Banca Naţională a României.

    (2) În aplicarea alin. (1), Banca Naţională a României are competenţa de a dispune faţă de orice instituţie de plată, persoană juridică română, următoarele măsuri administrative:
    a) să solicite instituţiei de plată creşterea nivelului fondurilor proprii peste cele prevăzute la art. 34 şi 35;
    b) să solicite instituţiei de plată utilizarea altei metode de determinare a necesarului de fonduri proprii;
    c) să solicite instituţiei de plată îmbunătăţirea cadrului de administrare, a procedurilor şi mecanismelor implementate pentru asigurarea unei organizări adecvate a activităţii desfăşurate ori pentru restabilirea sau susţinerea situaţiei sale financiare;
    d) să restricţioneze sau să limiteze volumul activităţii, tipul de operaţiuni desfăşurate sau reţeaua de sucursale ale instituţiei de plată din ţară şi din străinătate;
    e) să restricţioneze desfăşurarea activităţii de plată prin agenţi sau să interzică desfăşurarea activităţii în acest mod;
    f) să solicite instituţiei de plată înlocuirea auditorului financiar sau firmei de audit;
    g) să solicite instituţiei de plată constituirea unei entităţi distincte pentru desfăşurarea activităţii de prestare a serviciilor de plată, în condiţiile prevăzute la art. 12;
    h) orice alte măsuri administrative care să fie adecvate şi proporţionale cu faptele şi deficienţele constatate, de natură a remedia situaţia instituţiei de plată.


    ART. 76
    Banca Naţională a României are competenţa de a aplica sancţiuni administrative în cazurile în care constată că o instituţie de plată, persoană juridică română, şi/sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei de plată se fac vinovate de următoarele fapte, dacă acestea nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât potrivit legii să fie considerate infracţiuni:
    a) încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 75 alin. (1) lit. a);
    b) nerespectarea măsurilor administrative dispuse de Banca Naţională a României;
    c) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia acordată;
    d) efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a poziţiei financiare;
    e) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date şi informaţii eronate către Banca Naţională a României.


    ART. 77
    (1) În cazurile prevăzute la art. 76, Banca Naţională a României are competenţa de a aplica următoarele sancţiuni administrative:
    a) avertisment scris;
    b) amendă aplicabilă instituţiei de plată, de la 5.000 lei la 50.000 lei;
    c) amendă aplicabilă persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei de plată, între 1 şi 6 salarii medii nete pe instituţia de plată, conform situaţiei salariale existente în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta;
    d) retragerea aprobării acordate persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei de plată;
    e) suspendarea sau retragerea autorizaţiei acordate instituţiei de plată.

    (2) La individualizarea sancţiunii se ţine seama de gravitatea faptei săvârşite, precum şi de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei.
    (3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şi-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilităţile care decurg din îndatoririle funcţiei lor, stabilite conform legislaţiei aplicabile societăţilor, prezentului titlu şi reglementărilor emise în aplicarea acestuia şi cadrului intern de administrare.

    ART. 78
    Sancţiunile prevăzute la art. 77 alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri conform art. 75 sau independent de acestea.

    ART. 79
    (1) Constatarea faptelor descrise în prezentul titlu şi în reglementările emise în aplicare, care constituie încălcări ale regimului prudenţial, se face de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituţiile de plată, persoane juridice române, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naţionale a României ori în cursul verificărilor desfăşurate la sediul instituţiei de plată, persoană juridică română, sucursalelor acesteia şi al oricărui agent al său sau al oricărei entităţi către care aceasta a externalizat activităţi.
    (2) Actele cu privire la o instituţie de plată, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancţiuni, se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 77 alin. (1) lit. d) şi e), a căror aplicare este de competenţa consiliului de administraţie.

    ART. 80
    (1) Aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei.
    (2) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.
    (3) Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă, administrativă sau penală, după caz.

    ART. 81
    (1) Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentului titlu şi reglementărilor emise în aplicare cu privire la o instituţie de plată pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.
    (2) Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.
    (3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
    (4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte.

    ART. 82
    Dispoziţiile art. 81 se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Banca Naţională a României nu se pronunţă în termenele prevăzute de lege asupra unei solicitări formulate potrivit prevederilor prezentului titlu şi reglementărilor emise în aplicare.

    ART. 83
    Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, potrivit art. 81 alin. (1), sau până la pronunţarea unei hotărâri definitive de către instanţa judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, executarea actelor emise de Banca Naţională a României nu se suspendă.

    ART. 84
    (1) Pentru exercitarea funcţiei de supraveghere, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente ale statului membru gazdă sau, după caz, ale statului membru de origine în legătură cu activitatea desfăşurată de instituţiile de plată în mod direct, prin intermediul sucursalelor sau agenţilor.
    (2) Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României:
    a) informează autorităţile competente din statul membru gazdă ori de câte ori intenţionează să efectueze verificări la sediul sucursalei sau agentului instituţiei de plată, situate pe teritoriul statului membru gazdă;
    b) comunică autorităţii competente din statul membru gazdă ori, după caz, din statul membru de origine toate informaţiile relevante şi esenţiale pentru supravegherea activităţii;
    c) în cazul în care constată sau suspectează că activitatea desfăşurată în mod direct, prin intermediul unui agent sau unei sucursale se realizează cu încălcarea legislaţiei în materie, comunică autorităţii competente din statul membru de origine, din proprie iniţiativă, toate informaţiile esenţiale şi, la cerere, toate informaţiile relevante;
    d) dispune măsurile necesare pentru a se asigura remedierea situaţiei, de îndată ce e informată de autoritatea competentă din statul membru gazdă asupra faptului că o instituţie de plată care desfăşoară activitate în acel stat membru prin intermediul unui agent sau al unei sucursale nu respectă dispoziţiile prevăzute de prezentul titlu şi comunică fără întârziere măsurile dispuse autorităţii competente din statul membru gazdă şi autorităţilor competente ale oricărui alt stat membru vizat.

    (3) Banca Naţională a României poate delega autorităţii competente din statul membru gazdă sarcina de a efectua verificări la sediul sucursalelor instituţiilor de plată sau agenţilor acestora, situate pe teritoriul statului membru gazdă.

    ART. 85
    (1) În scopul exercitării funcţiei de supraveghere a instituţiilor de plată dintr-un alt stat membru care desfăşoară activitate în România prin intermediul sucursalelor sau agenţilor, autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituţii de plată poate realiza verificări pe teritoriul României la sediul sucursalelor instituţiilor de plată sau agenţilor acestora. Verificarea poate fi realizată direct sau prin intermediul unor terţe persoane împuternicite în acest scop şi cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.
    (2) La solicitarea autorităţii competente din statul membru de origine, Banca Naţională a României poate efectua, în mod direct sau prin intermediul unei terţe persoane împuternicite în acest sens, verificări la sediul sucursalelor sau agenţilor instituţiilor de plată, situate pe teritoriul României. Reprezentanţii autorităţii competente solicitante pot participa la efectuarea verificării respective.
    (3) La solicitarea Băncii Naţionale a României sucursalele şi agenţii prevăzuţi la alin. (1) transmit în scopuri statistice şi de informare rapoarte referitoare la activitatea desfăşurată pe teritoriul României.

    ART. 86
    (1) În cazul în care ia cunoştinţă că o instituţie de plată dintr-un alt stat membru care desfăşoară activitate pe teritoriul României prin intermediul unei sucursale ori al unui agent nu respectă legislaţia respectivului stat membru care transpune prevederile titlului II din Directiva (UE) 2015/2366, Banca Naţională a României informează fără întârziere autoritatea competentă din statul membru de origine despre această situaţie.
    (2) În situaţia în care este necesară luarea de urgenţă a unor măsuri în scopul protejării intereselor colective ale utilizatorilor de servicii de plată din România, Banca Naţională a României poate dispune, în paralel cu realizarea informării prevăzute la alin. (1), aplicarea unor măsuri de protejare cu caracter temporar.
    (3) Măsurile prevăzute la alin. (2) trebuie să fie proporţionale şi adecvate scopului de protejare a intereselor colective ale utilizatorilor de servicii de plată şi nu trebuie să conducă la favorizarea utilizatorilor serviciilor de plată din România comparativ cu utilizatorii serviciilor de plată din alte state membre ai respectivei instituţii de plată.
    (4) Banca Naţională a României dispune încetarea măsurilor de protejare de îndată ce are cunoştinţă asupra faptului că au fost remediate deficienţele care au condus la apariţia situaţiei prevăzute la alin. (2).
    (5) Banca Naţională a României informează fără întârziere autorităţile competente din statul membru de origine şi din alte state membre în care desfăşoară activitate instituţia de plată, Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană, asupra măsurilor de protejare dispuse potrivit alin. (2) şi a motivelor pentru care au fost dispuse.
    (6) În cazul în care circumstanţele permit, Banca Naţională a României realizează informarea prevăzută la alin. (5) anterior dispunerii măsurilor de protejare.

    ART. 87
    Banca Naţională a României motivează şi comunică instituţiei de plată în cauză orice sancţiune sau măsură ce implică restricţii ale dreptului de prestare de servicii în mod direct sau de desfăşurare a activităţii prin intermediul sucursalelor sau agenţilor pe teritoriul unui stat membru gazdă dispuse în aplicarea prevederilor art. 56-64, art. 67, art. 74-77 şi art. 84-86.

    ART. 88
    (1) Dacă Banca Naţională a României întâmpină dificultăţi în cooperarea cu autorităţile competente din alte state membre, în situaţiile prevăzute la art. 56-64, art. 67, art. 84-87, art. 89 sau art. 91 în exercitarea atribuţiilor ce le revin în legătură cu activităţile prestate transfrontalier de instituţiile de plată, poate să supună cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene şi să ceară sprijinul acesteia, potrivit art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
    (2) Banca Naţională a României poate beneficia de asistenţa acordată, din proprie iniţiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la un acord cu autorităţile competente din alte state membre.
    (3) Banca Naţională a României amână luarea unei hotărâri în legătură cu situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) până la adoptarea de către Autoritatea Bancară Europene a unei decizii potrivit art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

    ART. 89
    Dispoziţiile art. 84-86 nu aduc atingere obligaţiilor ce revin Băncii Naţionale a României de a supraveghea respectarea cerinţelor stabilite de legislaţia în materia prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului şi de Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind informaţiile care însoţesc transferurile de fonduri şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.781/2006.

    SECŢIUNEA a 10-a
    Secretul profesional şi schimbul de informaţii
    ART. 90
    (1) Membrii consiliului de administraţie, salariaţii Băncii Naţionale a României, precum şi terţele persoane împuternicite de Banca Naţională a României pentru efectuarea de verificări la sediul instituţiilor de plată sunt obligaţi să păstreze secretul profesional asupra oricărei informaţii confidenţiale de care iau cunoştinţă în cursul exercitării atribuţiilor lor, pe perioada în care deţin această calitate şi după încetarea activităţii în cadrul băncii ori, după caz, a relaţiilor cu banca.
    (2) Nu sunt considerate informaţii confidenţiale informaţiile furnizate în formă sumară sau agregată, astfel încât instituţia de plată să nu poată fi identificată.
    (3) Schimbul de informaţii prevăzut la art. 91 trebuie să fie circumscris exclusiv scopului îndeplinirii sarcinilor ce le revin autorităţilor respective.
    (4) Dispoziţiile alin. (1) şi (3) nu aduc în niciun fel atingere prevederilor legislaţiei penale potrivit cărora se poate impune divulgarea de informaţii confidenţiale în anumite situaţii.

    ART. 91
    (1) Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile relevante din alte state membre cu atribuţii privind prestatorii de servicii de plată, precum şi cu Banca Centrală Europeană, Autoritatea Bancară Europeană şi băncile centrale din alte state membre.
    (2) Banca Naţională a României poate schimba informaţii cu:
    a) autorităţile competente din alte state membre responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor de plată;
    b) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre, în calitate de autorităţi monetare şi de supraveghere şi, dacă este cazul, alte autorităţi publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plăţi şi decontare;
    c) alte autorităţi relevante desemnate în conformitate cu prezenta lege, cu legislaţia în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, al protecţiei datelor cu caracter personal, cu legislaţia în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului ori cu alte acte normative aplicabile prestatorilor de servicii de plată;
    d) Autoritatea Bancară Europeană, în calitatea sa de entitate care contribuie la funcţionarea consecventă şi coerentă a mecanismelor de supraveghere.


    ART. 92
    Prezenta secţiune se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile art. 3,4 şi 52 din Legea nr. 312/2004, cu modificările ulterioare.

    ART. 93
    (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 90 şi art. 92, Banca Naţională a României poate furniza anumite informaţii departamentelor din administraţia centrală responsabile cu legislaţia în domeniul supravegherii instituţiilor financiare, precum şi inspectorilor care acţionează în numele acestor departamente.
    (2) Furnizarea informaţiilor prevăzută la alin. (1) poate fi făcută numai pentru scopuri de supraveghere prudenţială. Persoanele cărora le sunt furnizate informaţii potrivit alin. (1) sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 90.
    (3) Banca Naţională a României poate furniza anumite informaţii referitoare la supravegherea prudenţială a instituţiilor de plată comisiilor de anchetă ale Parlamentului României, Curţii de Conturi a României, precum şi altor autorităţi din România cu competenţe de anchetă, în următoarele condiţii:
    a) aceste autorităţi au un mandat legal special de investigare sau examinare a activităţii Băncii Naţionale a României de supraveghere şi reglementare prudenţială a instituţiilor de plată;
    b) informaţiile sunt necesare strict pentru îndeplinirea mandatului prevăzut la lit. a);
    c) persoanele care au acces la informaţii sunt supuse unor cerinţe referitoare la păstrarea secretului profesional cel puţin echivalente celor prevăzute la art. 90;
    d) dacă informaţiile provin de la autorităţile competente dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate decât cu acordul expres al autorităţilor respective şi doar în scopurile pentru care acordul a fost obţinut.

    (4) Prelucrările de date cu caracter personal ce intră sub incidenţa prezentei legi se efectuează cu respectarea reglementărilor legale privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal.

    ART. 94
    În situaţiile prevăzute la art. 93, informaţiile primite de Banca Naţională a României potrivit art. 91 şi cele obţinute ca urmare a verificărilor la faţa locului în condiţiile art. 84 nu se divulgă de către aceasta fără acordul expres al autorităţii competente de la care s-au primit informaţiile, respectiv al autorităţii competente din statul membru în care a fost efectuată o astfel de verificare la faţa locului.

    ART. 95
    În exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege, Banca Naţională a României colectează şi procesează orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal.

    CAP. II
    Înregistrarea şi supravegherea furnizorilor specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi
    ART. 96
    (1) Orice entitate care intenţionează să presteze pe teritoriul României numai serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. h) trebuie să fie înregistrată potrivit prezentului capitol înainte de începerea acestei activităţi.
    (2) Banca Naţională a României poate înregistra numai persoane juridice române cu sediul real în România ori persoane fizice cu sediul profesional în România potrivit cadrului legislativ privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice.
    (3) În scopul aplicării art. 98 alin. (1), la solicitarea entităţii prevăzute la alin. (1), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor analizează documentele pentru care, potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a României prevăzute la art. 100, este necesară exprimarea unui punct de vedere şi comunică solicitantului punctul său de vedere pe marginea conformării acestora cu prevederile aflate în competenţa autorităţii potrivit art. 222 alin. (1) lit. b).
    (4) În vederea luării unei decizii privind cererea de înregistrare, Banca Naţională a României poate consulta autorităţile cu competenţe relevante.

    ART. 97
    Persoanele care solicită înregistrarea în scopul prestării serviciilor de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. h) trebuie să deţină o asigurare de răspundere civilă profesională sau o altă garanţie comparabilă, care să acopere, pentru toate teritoriile în care îşi oferă serviciile, prejudiciile pe care le pot provoca prestatorilor de servicii de plată care oferă şi administrează conturile de plăţi sau utilizatorilor serviciilor de plată, ca urmare a accesării sau utilizării neautorizate sau frauduloase a informaţiilor referitoare la contul de plăţi.

    ART. 98
    (1) Banca Naţională a României poate da curs unei solicitări de înregistrare în calitate de furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi numai dacă sunt respectate prevederile prezentului capitol şi, în mod corespunzător, cerinţele prevăzute la art. 11 şi 13.
    (2) În aplicarea art. 13, în cazul în care solicitantul este persoană fizică, aceasta este considerată a fi persoana responsabilă pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată.

    ART. 99
    (1) O entitate înregistrată în calitate de furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi de către Banca Naţională a României potrivit prezentului capitol poate presta serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. h) în orice stat membru, cu respectarea în mod corespunzător a cerinţelor prevăzute în secţiunea a 7-a a capitolului I.
    (2) Furnizorii specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi pot externaliza funcţii operaţionale legate de serviciile de plată către entităţi din alte state membre, cu respectarea prevederilor secţiunii a 5-a a capitolului I şi cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.
    (3) Furnizorii specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi nu pot externaliza funcţii operaţionale legate de serviciile de plată către entităţi din state terţe.

    ART. 100
    (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor prezentului titlu, Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru înregistrare în calitate de furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi, precum şi criteriile pe baza cărora se verifică îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 13.
    (2) Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României asigură conformarea la cerinţele prevăzute de ghidurile emise de Autoritatea Bancară Europeană în domeniul înregistrării furnizorilor specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi, potrivit art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

    ART. 101
    (1) În vederea înregistrării în calitate de furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi se aplică în mod corespunzător cerinţele şi procedura prevăzute la art. 25 şi 26.
    (2) Dispoziţiile art. 29, art. 43, art. 56-64, art. 68-74, art. 77-95 se aplică în mod corespunzător furnizorilor specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi.

    ART. 102
    (1) Banca Naţională a României respinge o cerere de înregistrare în calitate de furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi dacă din evaluarea realizată în condiţiile prevăzute de prezentul capitol şi de reglementările emise în aplicare rezultă una dintre următoarele situaţii:
    a) din planul de activitate şi planul de afaceri prezentate rezultă că furnizorul specializat în servicii de informare cu privire la conturi nu este capabil să angajeze sistemele, resursele şi procedurile adecvate şi proporţionale care să îi permită atingerea obiectivelor propuse şi desfăşurarea în condiţii de prudenţă a serviciilor de plată;
    b) cadrul de administrare a activităţii de prestare de servicii de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă entitatea şi mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare şi adaptate serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze;
    c) politica de securitate prezentată de solicitant nu asigură atingerea obiectivului de protejare adecvată a utilizatorilor serviciilor de plată împotriva riscurilor aferente serviciilor de plată prestate;
    d) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate;
    e) documentaţia şi informaţiile transmise de solicitant în susţinerea cererii de înregistrare în calitate de furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi nu sunt complete sau nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului capitol;
    f) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute în prezentul capitol sau în reglementările emise în aplicare.

    (2) În cazul în care Banca Naţională a României respinge cererea de înregistrare în calitate de furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi, hotărârea cuprinde şi motivele care au stat la baza acesteia.

    ART. 103
    (1) Banca Naţională a României are competenţa de a radia din registru un furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi în următoarele situaţii:
    a) înregistrarea s-a realizat pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal;
    b) furnizorul specializat în servicii de informare cu privire la conturi nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza înregistrării ori alte condiţii prevăzute de prezentul capitol şi de reglementările emise în aplicare;
    c) ca urmare a aplicării sancţiunii prevăzute la art. 77 alin. (1) lit. e);
    d) ca urmare a solicitării furnizorului specializat în servicii de informare cu privire la conturi;
    e) în oricare alte situaţii prevăzute de legislaţia naţională.

    (2) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la radierea din registru împreună cu motivele care au stat la baza acesteia se comunică în scris furnizorului specializat în servicii de informare cu privire la conturi.
    (3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), entitatea transmite o cerere de radiere, însoţită, după caz, de hotărârea adunării generale a acţionarilor, respectiv a asociaţilor.
    (4) Radierea unui furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi se operează de către Banca Naţională a României şi în următoarele situaţii:
    a) Băncii Naţionale a României i-au fost transmise informaţii ce dovedesc faptul că a avut loc o fuziune sau o divizare a furnizorului specializat în servicii de informare cu privire la conturi în urma căreia acesta îşi încetează existenţa;
    b) Băncii Naţionale a României i-au fost transmise informaţii ce dovedesc faptul că s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului furnizorului specializat în servicii de informare cu privire la conturi.

    (5) Banca Naţională a României înscrie în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) menţiuni cu privire la hotărârea privind radierea potrivit alin. (1).
    (6) Hotărârea prevăzută la alin. (5) produce efecte de la data înscrierii de menţiuni în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) ori de la o dată ulterioară prevăzută în hotărâre.
    (7) De la data radierii din registrul prevăzut la art. 68 alin. (1), entităţile nu mai pot presta servicii de plată.

    ART. 104
    (1) Banca Naţională a României are competenţa de a dispune măsuri administrative necesare în scopul înlăturării deficienţelor şi a cauzelor acestora în situaţia în care constată că un furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi, persoană juridică română cu sediul real în România ori persoană fizică cu sediul profesional în România, şi/sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată ale furnizorului specializat în servicii de informare cu privire la conturi:
    a) încalcă dispoziţiile art. 13 alin. (3), art. 29, art. 43, art. 62, art. 64, art. 97 şi art. 99 alin. (2) şi (3), precum şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestor articole;
    b) nu dă curs unei recomandări formulate de Banca Naţională a României.

    (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României are competenţa de a dispune faţă de un furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi următoarele măsuri administrative:
    a) să solicite furnizorului specializat în servicii de informare cu privire la conturi îmbunătăţirea cadrului de administrare, a procedurilor şi mecanismelor implementate pentru asigurarea unei organizări adecvate a activităţii desfăşurate;
    b) să restricţioneze sau să limiteze volumul activităţii sau reţeaua de sucursale ale furnizorului specializat în servicii de informare cu privire la conturi;
    c) să restricţioneze desfăşurarea activităţii de plată prin agenţi sau să interzică desfăşurarea activităţii în acest mod;
    d) să solicite furnizorului specializat în servicii de informare cu privire la conturi înlocuirea auditorului financiar sau firmei de audit;
    e) orice alte măsuri administrative care să fie adecvate şi proporţionale cu faptele şi deficienţele constatate, de natură a remedia situaţia furnizorului specializat în servicii de informare cu privire la conturi.

    (3) Banca Naţională a României are competenţa de a aplica sancţiuni administrative în cazurile în care constată că un furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi, persoană juridică română cu sediul real în România ori persoană fizică cu sediul profesional în România, sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată ale furnizorului specializat în servicii de informare cu privire la conturi se face vinovat de următoarele fapte, dacă acestea nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:
    a) încălcarea dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a);
    b) nerespectarea măsurilor administrative dispuse de Banca Naţională a României;
    c) efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a poziţiei financiare;
    d) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date şi informaţii eronate către Banca Naţională a României.


    CAP. III
    Desfăşurarea activităţii în cazul unor servicii de plată exceptate
    ART. 105
    (1) Intră sub incidenţa prevederilor art. 4 alin. (1) lit. k) instrumentele de plată care pot fi utilizate exclusiv pentru:
    a) achiziţionarea de bunuri şi servicii comercializate cu amănuntul de emitentul instrumentului de plată;
    b) achiziţionarea de bunuri şi servicii de la un lanţ de comercianţi cu amănuntul care fie operează sub aceeaşi marcă cu emitentul, fie au conducere centralizată, metode şi practici de afaceri unitare cu emitentul;
    c) achiziţionarea unui singur tip de bunuri sau servicii ori a unui număr limitat de bunuri sau servicii care sunt dependente direct din punct de vedere funcţional.

    (2) Instrumentele de plată precizate la alin. (1) includ cardurile emise de un comerciant, cardurile de combustibil, cardurile de membru, cardurile pentru transportul public, tichetele de parcare, tichetele de masă în măsura în care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. l).

    ART. 106
    (1) Entităţile, altele decât prestatorii de servicii de plată, care prestează servicii de plată în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) lit. k) şi care, în ultimele 12 luni, au executat operaţiuni de plată în valoare totală de peste 1 milion de euro solicită Băncii Naţionale a României, până la finele lunii următoare celei în care au depăşit pragul valoric precizat, opinia cu privire la îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) şi art. 105.
    (2) Pentru determinarea volumului operaţiunilor de plată prevăzute la alin. (1) se va utiliza cursul pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi lucrătoare a lunii în care s-a depăşit pragul valoric precizat.
    (3) Obligaţia prevăzută la alin. (1) intervine şi în cazul entităţilor care, ulterior exprimării opiniei favorabile a Băncii Naţionale a României cu privire la îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) şi art. 105, operează modificări relevante din perspectiva acestor criterii.

    ART. 107
    (1) În aplicarea prevederilor art. 106, solicitanţii transmit informaţii cu privire la identificarea prestatorului de servicii, descrierea serviciilor oferite şi încadrarea instrumentelor de plată aferente în una dintre situaţiile prevăzute la art. 105 alin. (1), însoţită de o fundamentare corespunzătoare a acestei încadrări.
    (2) Banca Naţională a României evaluează dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) şi art. 105 şi comunică solicitantului decizia sa, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii însoţite de documentele şi informaţiile prevăzute la alin. (1).
    (3) În situaţia în care documentaţia prezentată nu este completă sau informaţiile prezentate nu sunt suficiente pentru realizarea evaluării, Banca Naţională a României îi comunică solicitantului documentele şi informaţiile necesare.
    (4) Solicitantul are la dispoziţie un termen de 10 zile de la data comunicării prevăzute la alin. (3) pentru prezentarea documentelor şi/sau informaţiilor solicitate de Banca Naţională a României, termenul de evaluare prevăzut la alin. (2) începând să curgă de la data primirii respectivelor documente şi informaţii ori, după caz, de la expirarea termenului stabilit în prezentul alineat.
    (5) În cazul în care Banca Naţională a României decide, în urma evaluării, că nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) şi art. 105, aceasta comunică solicitantului că activităţile asupra cărora i s-a solicitat opinia nu se încadrează în situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k), împreună cu motivele care stau la baza acestei decizii.
    (6) În situaţia prevăzută la alin. (5) ori în cazul în care solicitantul nu a transmis toate documentele şi informaţiile necesare evaluării potrivit alin. (1) şi (4), devine incidentă interdicţia prevăzută la art. 8.

    ART. 108
    (1) Entităţile, altele decât prestatorii de servicii de plată, care prestează servicii de plată în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) lit. m) transmit Băncii Naţionale a României, în termen de 12 luni de la data începerii desfăşurării activităţilor respective şi la finele fiecărui interval de 12 luni ulterior, informaţii cu privire la identificarea prestatorului de servicii, descrierea serviciilor de plată şi opinia exprimată de un auditor financiar potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din care să rezulte conformitatea cu cerinţele stabilite la art. 4 alin. (1) lit. m) şi alin. (3).
    (2) Pentru determinarea limitelor prevăzute la art. 4 alin. (3) se va utiliza cursul pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României pentru data tranzacţiei de plată.
    (3) În situaţia în care nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. m) ori în cazul în care solicitantul nu a transmis toate documentele şi informaţiile potrivit alin. (1) şi (2), devine incidentă interdicţia prevăzută la art. 8.

    ART. 109
    Entităţilor care nu respectă cerinţele prevăzute la art. 106-108 le este interzisă continuarea prestării serviciilor de plată până la data la care Banca Naţională a României decide, în baza informaţiilor primite de la solicitant, încadrarea serviciilor de plată prestate în situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) ori m) sau, după caz, până la data autorizării în calitate de prestator de servicii de plată.

    ART. 110
    (1) Îndeplinirea de către entităţile prevăzute la art. 106 şi 108 a obligaţiilor ce le revin potrivit prezentului capitol nu le exonerează de obligaţia de a verifica pe baze permanente şi a se asigura de îndeplinirea condiţiilor de încadrare a serviciilor de plată prestate în categoria celor prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) ori m).
    (2) Banca Naţională a României nu reglementează şi nu supraveghează entităţile care prestează serviciile de plată potrivit prezentului capitol.

    TITLUL III
    Transparenţa condiţiilor şi a cerinţelor în materie de informare privind serviciile de plată
    CAP. I
    Dispoziţii comune
    ART. 111
    (1) Prevederile prezentului titlu reglementează transparenţa condiţiilor şi a cerinţelor în materie de informare în cazul operaţiunilor de plată singulară, al contractelor-cadru şi al operaţiunilor de plată prevăzute de acestea, atunci când utilizatorul acţionează în calitate de consumator.
    (2) În cazul în care utilizatorul nu acţionează în calitate de consumator, părţile pot conveni să nu aplice, total sau parţial, prevederile prezentului titlu.

    ART. 112
    (1) Prezentul titlu nu aduce atingere dispoziţiilor legislative ale Uniunii Europene sau dispoziţiilor legislative naţionale ce transpun acte normative ale Uniunii Europene care cuprind cerinţe suplimentare privind informaţiile prealabile.
    (2) În cazul în care serviciilor de plată ce fac obiectul prezentei legi le sunt aplicabile şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile privind informarea prevăzută la art. 4 alin. (1)-(4), cu excepţia dispoziţiilor cuprinse la art. 4 alin. (2) lit. c)-g), la art. 4 alin. (3) lit. a), d) şi e) şi la art. 4 alin. (4) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se înlocuiesc cu dispoziţiile art. 118, 119, 124 şi 125.

    ART. 113
    (1) Prestatorul de servicii de plată nu solicită utilizatorului serviciilor de plată niciun fel de plată pentru furnizarea informaţiilor prevăzute în prezentul titlu.
    (2) Prestatorul de servicii de plată şi utilizatorul de servicii de plată pot conveni asupra preţului total pentru furnizarea, la cererea utilizatorului serviciilor de plată, de informaţii suplimentare sau într-un mod mai frecvent sau prin alte mijloace de comunicare decât cele specificate în contractul-cadru.
    (3) Preţul total perceput în conformitate cu alin. (2) trebuie să corespundă costurilor efective ale prestatorului serviciilor de plată, să se limiteze la acoperirea acestora, să nu conducă la obţinerea de venituri suplimentare sau la descurajarea utilizatorului de a solicita informaţii suplimentare.

    ART. 114
    Prestatorii de servicii de plată trebuie să poată face dovada că au respectat cerinţele în materie de informare prevăzute în prezentul titlu.

    ART. 115
    (1) În scopul informării consumatorilor cu privire la drepturile lor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor publică pe site-ul său de internet un prospect electronic, realizat de Comisia Europeană în acest scop, care prezintă în mod clar şi uşor de înţeles drepturile consumatorilor în temeiul prezentei legi şi al legislaţiei conexe.
    (2) Prestatorii de servicii de plată pun la dispoziţie prospectul realizat de Comisia Europeană, într-un mod uşor accesibil, pe site-urile lor de internet, dacă acestea există, precum şi pe suport hârtie la sucursalele lor, la agenţii lor şi la entităţile către care sunt externalizate activităţile lor.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul persoanelor cu dizabilităţi, utilizându-se mijloace alternative adecvate care permit ca informaţiile să fie puse la dispoziţie într-un format accesibil.

    ART. 116
    (1) În cazul instrumentelor de plată care, în conformitate cu contractul-cadru, privesc numai operaţiunile de plată individuale ce nu depăşesc 25 euro ori echivalentul în lei a 25 euro la data efectuării tranzacţiei sau ce au o limită de cheltuieli de 100 euro ori echivalentul în lei a 100 euro la data efectuării tranzacţiei sau ce depozitează fonduri care nu depăşesc niciodată 100 euro ori echivalentul în lei a 100 euro la data efectuării tranzacţiei:
    a) prin excepţie de la prevederile art. 124, 125 şi 135, prestatorul de servicii de plată transmite plătitorului doar informaţiile privind caracteristicile principale ale serviciului de plată, inclusiv modul în care poate fi utilizat instrumentul de plată, răspunderea juridică, preţul perceput şi alte informaţii importante necesare pentru a se lua o decizie informată, precum şi o indicaţie cu privire la locul unde se pun la dispoziţie, într-un mod uşor accesibil, orice alte informaţii ori condiţii prevăzute la art. 125;
    b) părţile pot conveni ca, prin excepţie de la prevederile art. 127-129, prestatorul de servicii de plată să poată propune modificări ale condiţiilor din contractul-cadru într-o modalitate diferită faţă de cea prevăzută la art. 124 alin. (1);
    c) părţile pot conveni ca, prin excepţie de la prevederile art. 136 şi 137, după executarea unei operaţiuni de plată, prestatorul de servicii de plată să transmită sau să pună la dispoziţie numai o referinţă care să permită utilizatorului serviciilor de plată identificarea operaţiunii de plată, suma operaţiunii de plată şi preţul perceput şi/sau, în cazul mai multor operaţiuni de plată de acelaşi fel către acelaşi beneficiar al plăţii, informaţiile privind suma totală şi preţul pentru aceste operaţiuni de plată;
    d) părţile pot conveni ca, prin excepţie de la prevederile art. 136 şi 137, după executarea unei operaţiuni de plată, prestatorul de servicii de plată să nu fie obligat să transmită sau să pună la dispoziţie informaţiile prevăzute la lit. c) în cazul în care instrumentul de plată este utilizat anonim sau dacă prestatorul de servicii de plată nu deţine capacitatea tehnică de a i le furniza. Prestatorul de servicii de plată acordă plătitorului posibilitatea de a verifica valoarea fondurilor depuse.

    (2) Pentru operaţiunile de plată transfrontaliere efectuate pe teritoriul Uniunii Europene sau în Spaţiul Economic European, sumele prevăzute la alin. (1) sunt de 30 euro sau echivalentul în lei a 30 euro în cazul instrumentelor de plată şi de 150 euro sau echivalentul în lei a 150 euro în cazul limitelor de cheltuieli sau fondurilor depozitate.

    CAP. II
    Operaţiuni de plată singulară
    ART. 117
    (1) Prezentul capitol se aplică operaţiunilor de plată singulară care nu intră sub incidenţa unui contract-cadru.
    (2) În cazul în care un ordin de plată pentru o operaţiune de plată singulară este transmis printr-un instrument de plată stabilit printr-un contract-cadru, prestatorul de servicii de plată nu are obligaţia să furnizeze sau să pună la dispoziţie informaţii care au fost deja transmise utilizatorului serviciilor de plată în temeiul unui contract-cadru încheiat cu un alt prestator de servicii de plată sau care îi vor fi transmise în conformitate cu contractul-cadru respectiv.

    ART. 118
    (1) Prestatorul de servicii de plată pune la dispoziţia utilizatorului informaţiile şi condiţiile prevăzute în prezentul capitol:
    a) într-un mod uşor accesibil;
    b) într-un limbaj uşor de înţeles, într-o formă clară, completă şi precisă;
    c) în limba română sau în altă limbă stabilită de comun acord între părţi.

    (2) La cererea utilizatorului serviciilor de plată, prestatorul de servicii de plată îi pune la dispoziţie informaţiile şi condiţiile pe suport hârtie sau pe un alt suport durabil.
    (3) În cazul în care contractul de servicii de plată singulară a fost încheiat, la cererea utilizatorului serviciilor de plată, printr-un mijloc de comunicare la distanţă ce nu permite prestatorului de servicii de plată să respecte prevederile alin. (1) şi (2), prestatorul îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin imediat după executarea operaţiunii de plată.
    (4) Obligaţiile prevăzute pot fi îndeplinite şi prin transmiterea unui exemplar al propunerii de contract de prestare de servicii de plată singulară sau al formularului de ordin de plată care cuprinde informaţiile şi condiţiile prevăzute în prezentul capitol.

    ART. 119
    (1) Înainte ca utilizatorul serviciilor de plată să devină parte la un contract sau la o ofertă de servicii de plată singulară, prestatorul transmite sau pune la dispoziţia utilizatorului serviciilor de plată următoarele informaţii şi condiţii:
    a) specificarea informaţiilor sau a codului unic de identificare ce trebuie furnizate de către utilizatorul serviciilor de plată în vederea iniţierii sau executării corecte a unui ordin de plată;
    b) termenul maxim de executare în care trebuie furnizat serviciul de plată;
    c) preţul total pe care utilizatorul serviciilor de plată trebuie să îl plătească prestatorului de servicii de plată şi, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în preţ;
    d) dacă este cazul, cursurile de schimb efective sau de referinţă care urmează să fie aplicate operaţiunii de plată.

    (2) Prestatorii de servicii de iniţiere a plăţii furnizează sau pun la dispoziţia plătitorului, înainte de iniţierea plăţii, în mod clar şi complet, următoarele informaţii:
    a) numele prestatorului de servicii de iniţiere a plăţii, adresa sediului real şi, după caz, adresa agentului sau a sucursalei din România, precum şi orice alte date de contact, inclusiv adresa de poştă electronică, relevante pentru comunicarea cu prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii;
    b) datele de contact ale autorităţii competente.

    (3) Dacă este cazul, orice alte informaţii şi condiţii relevante prevăzute la art. 125 sunt puse la dispoziţia utilizatorului serviciilor de plată într-un mod uşor accesibil.

    ART. 120
    (1) În cazul în care se iniţiază un ordin de plată prin intermediul unui prestator de servicii de iniţiere a plăţii, în plus faţă de informaţiile şi condiţiile prevăzute la art. 119, acesta din urmă oferă sau pune imediat după iniţiere la dispoziţia plătitorului şi, după caz, a beneficiarului plăţii următoarele informaţii:
    a) o confirmare a iniţierii cu succes a ordinului de plată faţă de prestatorul de servicii de plată care oferă plătitorului servicii de administrare cont;
    b) o referinţă care permite plătitorului şi beneficiarului plăţii să identifice operaţiunea de plată şi, după caz, beneficiarului plăţii să identifice plătitorul, precum şi orice informaţie transferată odată cu operaţiunea de plată;
    c) suma operaţiunii de plată;
    d) după caz, valoarea comisioanelor percepute de prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii pentru operaţiune şi, dacă este cazul, o defalcare a valorii acestor comisioane.

    (2) În cazul în care se iniţiază un ordin de plată prin intermediul prestatorului de servicii de iniţiere a plăţii, acesta pune referinţa operaţiunii de plată la dispoziţia prestatorului de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont.

    ART. 121
    Imediat după primirea ordinului de plată, prestatorul de servicii de plată al plătitorului transmite sau pune la dispoziţia plătitorului următoarele informaţii cu privire la propriile servicii:
    a) o referinţă care să permită plătitorului identificarea operaţiunii de plată şi, dacă este cazul, informaţii privind beneficiarul plăţii;
    b) valoarea operaţiunii de plată în moneda utilizată în ordinul de plată;
    c) preţul total corespunzător operaţiunii de plată care trebuie suportat de către plătitor şi, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în preţul total;
    d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în operaţiunea de plată de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului sau o referinţă la acesta, în cazul în care diferă de cursul de schimb transmis potrivit art. 119 alin. (1) lit. d), precum şi valoarea operaţiunii de plată după conversia monetară respectivă;
    e) data primirii ordinului de plată.


    ART. 122
    Imediat după executarea operaţiunii de plată, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii transmite sau pune la dispoziţia beneficiarului, cu respectarea prevederilor art. 118 alin. (1), următoarele informaţii cu privire la propriile servicii:
    a) o referinţă care să permită beneficiarului plăţii identificarea operaţiunii de plată şi, după caz, a plătitorului, precum şi a oricărei informaţii transferate împreună cu operaţiunea de plată;
    b) valoarea operaţiunii de plată în moneda în care fondurile au fost puse la dispoziţia beneficiarului plăţii;
    c) preţul total corespunzător operaţiunii de plată care trebuie suportat de către beneficiar şi, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în preţul total;
    d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în operaţiunea de plată de către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii şi valoarea operaţiunii de plată înaintea conversiei monetare;
    e) data valutei creditării contului.


    CAP. III

    SECŢIUNEA 1
    Contracte-cadru
    ART. 123
    Prezentul capitol se aplică operaţiunilor de plată care intră sub incidenţa unui contract-cadru.

    ART. 124
    (1) Prestatorul de servicii de plată furnizează utilizatorului serviciilor de plată informaţiile şi condiţiile prevăzute în prezentul capitol:
    a) pe suport hârtie sau pe alt suport durabil;
    b) într-un limbaj uşor de înţeles, într-o formă clară, completă şi precisă;
    c) în limba română sau în orice altă limbă stabilită de comun acord între părţi.

    (2) În cazul în care contractul-cadru a fost încheiat, la cererea utilizatorului serviciilor de plată, printr-un mijloc de comunicare la distanţă ce nu permite prestatorului de servicii de plată să respecte prevederile alin. (1), prestatorul îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin imediat după încheierea contractului-cadru.
    (3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) pot fi îndeplinite şi prin furnizarea unui exemplar al propunerii de contract-cadru care să cuprindă informaţiile şi condiţiile specificate la art. 125.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Informaţii prealabile
    ART. 125
    (1) Prestatorul de servicii de plată furnizează utilizatorului serviciilor de plată următoarele informaţii şi condiţii:
    1. cu privire la prestatorul serviciilor de plată:
    a) numele prestatorului de servicii de plată, adresa sediului social real şi, unde este cazul, adresa agentului sau a sediului sucursalei stabilite în România, precum şi orice altă adresă, inclusiv adresa de poştă electronică, relevantă pentru comunicarea cu prestatorul de servicii de plată;
    b) datele de identificare ale autorităţilor de supraveghere corespunzătoare şi ale registrului prevăzute la art. 68 alin. (1) sau ale oricărui alt registru public de autorizare a prestatorului de servicii de plată şi numărul de înregistrare ori mijloace echivalente de identificare în registrul respectiv;

    2. cu privire la utilizarea serviciului de plată:
    a) o descriere a principalelor caracteristici ale serviciului de plată ce va fi prestat;
    b) specificarea informaţiilor sau a codului unic de identificare ce trebuie furnizate de către utilizatorul serviciilor de plată în vederea iniţierii sau executării corecte a unui ordin de plată;
    c) forma şi procedura de exprimare a consimţământului pentru iniţierea unui ordin de plată sau pentru executarea unei operaţiuni de plată, precum şi de retragere a acestui consimţământ potrivit prevederilor art. 147-149 şi ale art. 190;
    d) o referinţă la momentul primirii unui ordin de plată, potrivit art. 186, şi ora-limită, dacă este cazul, stabilită de prestatorul de servicii de plată;
    e) termenul maxim de executare pentru serviciile de plată care urmează să fie prestate;
    f) dacă există posibilitatea de a conveni asupra unor limite de cheltuieli pentru utilizarea unui instrument de plată în conformitate cu prevederile art. 163-165;
    g) în cazul instrumentelor de plată cu cardul coetichetate, drepturile utilizatorului serviciului de plată în temeiul art. 8 din Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacţiile de plată cu cardul;

    3. cu privire la comisioane, la rata dobânzii şi la cursul de schimb:
    a) toate comisioanele pe care utilizatorul serviciilor de plată trebuie să le plătească prestatorului de servicii de plată, incluzând comisioanele aferente modalităţii şi frecvenţei cu care sunt furnizate sau puse la dispoziţie informaţiile în temeiul prezentei legi şi, unde este cazul, defalcarea acestor comisioane;
    b) dacă este cazul, rata dobânzii şi cursul de schimb care urmează să fie aplicate sau, în cazul în care urmează să fie utilizate rata dobânzii de referinţă şi cursul de schimb de referinţă, metoda de calcul al dobânzii efective, precum şi data şi indexul ori baza corespunzătoare pentru determinarea cursului de schimb de referinţă sau a ratei dobânzii de referinţă corespunzătoare;
    c) dacă părţile convin, aplicarea imediată a modificărilor ratei dobânzii de referinţă sau a cursului de schimb de referinţă, precum şi cerinţele în materie de informare legate de modificări, potrivit prevederilor art. 127-129;

    4. cu privire la comunicare:
    a) dacă este cazul, mijloacele de comunicare, inclusiv cerinţele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele şi programele de calculator ale utilizatorului serviciilor de plată, convenite de comun acord între părţi în vederea transmiterii informaţiilor sau notificărilor;
    b) modalitatea în care şi frecvenţa cu care informaţiile trebuie să fie transmise sau să fie făcute disponibile, în conformitate cu prezenta lege;
    c) limba sau limbile în care va fi încheiat contractul-cadru şi în care se va desfăşura comunicarea pe durata relaţiei contractuale;
    d) dreptul utilizatorului serviciilor de plată de a primi clauzele contractului-cadru, precum şi informaţiile şi condiţiile prevăzute în prezentul articol;

    5. cu privire la cerinţele de securitate şi la măsurile corective:
    a) dacă este cazul, o descriere a etapelor pe care utilizatorul serviciilor de plată trebuie să le parcurgă pentru a păstra siguranţa unui instrument de plată, precum şi a modalităţilor de notificare a prestatorului de servicii de plată în cazul prevăzut la art. 166 alin. (1) lit. b);
    b) procedura securizată de notificare a utilizatorului serviciilor de plată de către prestatorul de servicii de plată în cazul unei suspiciuni de fraudă sau al unei fraude reale sau în cazul unor ameninţări la adresa securităţii;
    c) dacă părţile convin, condiţiile în care prestatorul de servicii de plată îşi rezervă dreptul de a bloca un instrument de plată, în conformitate cu art. 163-165;
    d) răspunderea plătitorului în conformitate cu prevederile art. 177-179, inclusiv informaţii privind suma corespunzătoare;
    e) modalităţile şi termenul în care utilizatorul serviciilor de plată trebuie să notifice prestatorul de servicii de plată în legătură cu orice operaţiune de plată neautorizată sau incorect executată, în conformitate cu art. 169 şi 170, precum şi răspunderea prestatorului de servicii de plată pentru operaţiunile de plată neautorizate, în conformitate cu art. 173-176;
    f) răspunderea prestatorului de servicii de plată pentru iniţierea sau executarea operaţiunilor de plată în conformitate cu art. 203-213;
    g) condiţiile de rambursare în conformitate cu art. 182-185;

    6. cu privire la modificarea şi la încetarea contractului-cadru:
    a) dacă părţile convin, se consideră că utilizatorul serviciilor de plată a acceptat modificările condiţiilor contractuale, în conformitate cu art. 127-129, cu excepţia cazului în care, înainte de data propusă a intrării lor în vigoare, notifică prestatorului de servicii de plată că nu le acceptă;
    b) durata contractului-cadru;
    c) dreptul utilizatorului serviciilor de plată de a denunţa unilateral contractul-cadru, precum şi informaţii referitoare la orice alte acorduri cu privire la denunţarea unilaterală, în conformitate cu art. 127 şi 130-134;

    7. cu privire la soluţionarea eventualelor litigii:
    a) toate clauzele contractuale privind dreptul aplicabil contractului-cadru şi/sau instanţa competentă;
    b) procedurile de soluţionare alternativă a litigiilor pe care utilizatorul serviciilor de plată le are la dispoziţie, precum şi autorităţile competente la care utilizatorul serviciilor de plată poate depune o reclamaţie, în conformitate cu art. 222-225.


    (2) Prestatorul de servicii de plată furnizează utilizatorului serviciilor de plată informaţiile şi condiţiile prevăzute la alin. (1), cu cel puţin 15 zile înainte ca utilizatorul să devină parte la un contract-cadru sau la o ofertă.
    (3) Termenul prevăzut la alin. (2) poate fi redus cu acordul expres al utilizatorului.

    ART. 126
    Pe parcursul derulării contractului, utilizatorul serviciilor de plată are dreptul să primească, la cerere, pe suport hârtie sau pe orice alt suport durabil clauzele contractului-cadru, precum şi informaţiile şi condiţiile prevăzute la art. 125.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Modificarea clauzelor contractului-cadru
    ART. 127
    (1) Modificarea contractului-cadru sau a informaţiilor şi a condiţiilor prevăzute la art. 125 se propune de prestatorul de servicii de plată conform art. 124 alin. (1), cu cel puţin două luni înainte de data propusă pentru aplicarea acestora.
    (2) Utilizatorul serviciilor de plată poate fie să accepte, fie să respingă modificările înaintea datei propuse pentru intrarea lor în vigoare.
    (3) În cazul în care sunt aplicabile prevederile art. 125 alin. (1) pct. 6 lit. a), prestatorul de servicii de plată informează utilizatorul serviciilor de plată că se consideră că acesta din urmă a acceptat modificările respective, cu excepţia cazului în care, înainte de data propusă pentru intrarea lor în vigoare, îl notifică pe prestatorul de servicii de plată că nu le acceptă. În acest caz, prestatorul de servicii de plată specifică faptul că utilizatorul serviciilor de plată are dreptul să denunţe unilateral contractul-cadru fără costuri, cu efect de la data la care s-ar fi aplicat modificările.

    ART. 128
    (1) Modificările referitoare la rata dobânzii sau la cursul de schimb pot fi aplicate imediat şi fără nicio notificare, în una dintre următoarele situaţii:
    a) un astfel de drept este convenit în contractul-cadru şi modificările se bazează pe rata dobânzii de referinţă sau pe cursul de schimb de referinţă, convenit în conformitate cu art. 125 alin. (1) pct. 3 lit. b) şi c);
    b) modificările ratei dobânzii sau ale cursului de schimb sunt mai avantajoase pentru utilizatorii serviciilor de plată.

    (2) Utilizatorul serviciilor de plată este informat cu privire la orice modificare cu privire la rata dobânzii cu prima ocazie, cu excepţia cazului în care părţile au convenit asupra unei frecvenţe specifice sau a unei modalităţi în care informaţia este transmisă sau pusă la dispoziţie.

    ART. 129
    Modificările ratei dobânzii sau ale cursului de schimb folosit în cadrul operaţiunilor de plată sunt introduse şi calculate într-un mod neutru, care să nu facă discriminări între utilizatorii serviciilor de plată.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Denunţarea unilaterală a contractului-cadru
    ART. 130
    Utilizatorul serviciilor de plată poate denunţa unilateral contractul-cadru oricând, dacă părţile nu au convenit o perioadă de notificare. O astfel de perioadă nu poate depăşi 30 de zile.

    ART. 131
    (1) Denunţarea unilaterală de către utilizatorul serviciilor de plată a unui contract-cadru încheiat pe o durată determinată mai mare de 3 luni sau pe o durată nedeterminată se face în mod gratuit pentru utilizatorul serviciilor de plată, după expirarea a 3 luni.
    (2) Preţul perceput de prestatorul de servicii de plată pentru denunţarea unilaterală a contractului de către utilizatorul serviciilor de plată în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă costurilor efective ale prestatorului serviciilor de plată, să se limiteze la acoperirea acestora, să nu conducă la obţinerea de venituri suplimentare sau la descurajarea utilizatorului de a denunţa unilateral contractul.
    (3) Înainte de încheierea contractului-cadru, precum şi pe durata derulării acestuia, prestatorul de servicii de plată stabileşte şi comunică utilizatorului preţul total aferent denunţării unilaterale a contractului sau modul de calcul al acestuia.

    ART. 132
    În cazul în care se convine astfel în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate denunţa unilateral un contract-cadru încheiat pe o durată nedeterminată prin transmiterea unui preaviz cu cel puţin două luni înainte.

    ART. 133
    Comisioanele percepute periodic pentru serviciile de plată sunt suportate de către utilizatorul serviciilor de plată proporţional cu perioada care precedă încetarea contractului. În cazul în care comisioanele sunt plătite în avans, acestea sunt rambursate proporţional.

    ART. 134
    Prevederile prezentei secţiuni nu aduc atingere prevederilor legale cu privire la nulitatea contractelor sau la imposibilitatea executării acestora şi nici a celor cu privire la dreptul părţilor de a solicita încetarea contractului ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către o parte a obligaţiilor contractuale.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Informaţii oferite înainte de executarea şi după executarea unei operaţiuni de plată individuale
    ART. 135
    Înainte de executarea oricărei operaţiuni de plată individuală stabilită printr-un contract-cadru, iniţiată de un plătitor, prestatorul de servicii de plată oferă, la cererea plătitorului exprimată pentru această operaţiune specifică de plată, informaţii explicite cu privire la:
    a) termenul maxim de executare;
    b) preţul ce trebuie suportat de către plătitor;
    c) defalcarea sumelor incluse în preţ, unde este cazul.


    ART. 136
    (1) După ce suma unei operaţiuni de plată individuală este debitată din contul plătitorului sau, în cazul în care plătitorul nu utilizează un cont de plăţi, după primirea ordinului de plată prestatorul de servicii de plată al plătitorului pune la dispoziţia acestuia, fără întârziere nejustificată şi în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (1), următoarele informaţii:
    a) o referinţă care să permită plătitorului identificarea fiecărei operaţiuni de plată şi, dacă este cazul, informaţii privind beneficiarul plăţii;
    b) valoarea operaţiunii de plată în moneda în care este debitat contul de plăţi al plătitorului sau în moneda utilizată pentru ordinul de plată;
    c) preţul total corespunzător operaţiunii de plată şi, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în preţul total, a comisioanelor sau a dobânzii suportate de către plătitor;
    d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în cadrul operaţiunii de plată de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului şi valoarea totală a operaţiunii de plată după conversia monetară respectivă;
    e) data valutei debitării contului sau data primirii ordinului de plată.

    (2) Prestatorii de servicii de plată furnizează plătitorului gratuit, pe suport hârtie sau în altă formă indicată expres de către utilizator care să permită plătitorului să stocheze şi să reproducă identic informaţia nemodificată, o dată pe lună, informaţiile menţionate la alin. (1).
    (3) Dacă părţile convin, informaţiile menţionate la alin. (1) pot fi transmise sau făcute disponibile, în mod periodic, cel puţin o dată pe lună, într-o modalitate aleasă de plătitor şi acceptată de prestator, astfel încât plătitorul să poată stoca şi reproduce informaţii identice.
    (4) Consumatorii pot renunţa la dreptul prevăzut la alin. (2) numai printr-o solicitare expresă formulată în acest scop, cu indicarea altei modalităţi gratuite de informare.

    ART. 137
    (1) După executarea unei operaţiuni de plată individuală, prestatorul serviciilor de plată al beneficiarului îi furnizează acestuia, fără întârziere nejustificată, în conformitate cu art. 124 alin. (1), următoarele informaţii:
    a) o referinţă care să permită beneficiarului plăţii identificarea operaţiunii de plată şi a plătitorului, precum şi orice informaţii transferate odată cu operaţiunea de plată;
    b) valoarea operaţiunii de plată în moneda în care este creditat contul de plăţi al beneficiarului plăţii;
    c) preţul total corespunzător operaţiunii de plată şi, unde este cazul, defalcarea comisioanelor incluse în acesta sau a dobânzii suportate de către beneficiarul plăţii;
    d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în cadrul operaţiunii de plată de către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii şi valoarea operaţiunii de plată înaintea conversiei monetare;
    e) data valutei creditării contului.

    (2) Prestatorii de servicii de plată furnizează beneficiarului gratuit, o dată pe lună, informaţiile menţionate la alin. (1), pe suport hârtie sau în altă formă indicată expres de către utilizator.
    (3) Dacă părţile convin, informaţiile menţionate la alin. (1) pot fi transmise sau făcute disponibile, în mod periodic, cel puţin o dată pe lună, într-o modalitate aleasă de consumator şi acceptată de prestator, astfel încât consumatorul să poată stoca şi reproduce informaţii identice.
    (4) Consumatorii pot renunţa la dreptul prevăzut la alin. (2) numai printr-o solicitare expresă formulată în acest scop, cu indicarea altei modalităţi gratuite de informare.

    SECŢIUNEA a 6-a
    Dispoziţii comune privind conversia monetară şi informaţii privind reducerile în cazul utilizării unui anumit instrument de plată
    ART. 138
    (1) Plăţile sunt efectuate în moneda de schimb convenită de comun acord între părţi.
    (2) În cazul în care este oferit un serviciu de conversie monetară înainte de iniţierea operaţiunii de plată, iar serviciul respectiv de conversie monetară este oferit prin intermediul unui distribuitor automat de numerar - ATM, la punctul de vânzare sau de către beneficiarul plăţii, partea care oferă serviciul de conversie monetară informează plătitorul cu privire la toate comisioanele, precum şi cu privire la cursul de schimb ce urmează a fi utilizat în vederea conversiei operaţiunii de plată.
    (3) Plătitorul acceptă serviciul de conversie monetară în baza informaţiilor prevăzute la alin. (2).
    (4) Plătitorul are obligaţia de a plăti comisioanele doar dacă valoarea lor totală a fost comunicată înainte de iniţierea operaţiunii de plată.

    ART. 139
    În cazul în care, în vederea utilizării unui anumit instrument de plată, beneficiarul plăţii oferă o reducere, beneficiarul plăţii informează plătitorul asupra acesteia înainte de iniţierea operaţiunii de plată.

    TITLUL IV
    Drepturi şi obligaţii privind prestarea şi utilizarea serviciilor de plată
    CAP. I
    Dispoziţii comune
    ART. 140
    (1) Prevederile prezentului titlu reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor în cazul operaţiunilor de plată singulară, al contractelor-cadru şi al operaţiunilor de plată prevăzute de acestea.
    (2) În cazul în care utilizatorul nu acţionează în calitate de consumator, părţile pot conveni să nu aplice, total sau parţial, prevederile art. 141, art. 149, art. 171, 172, art. 177-179, art. 182-185, art. 190, art. 203-213, precum şi să convină asupra unei alte perioade de timp decât cea prevăzută la art. 169.

    ART. 141
    (1) Prestatorul de servicii de plată nu solicită utilizatorului serviciilor de plată niciun fel de plată pentru îndeplinirea obligaţiilor în materie de informare sau pentru luarea măsurilor corective şi de prevenire prevăzute în prezentul titlu, cu excepţia cazului în care se prevede altfel la art. 187, art. 190 alin. (4) şi art. 200 alin. (1).
    (2) Plata pe care o poate solicita prestatorul de servicii de plată în conformitate cu alin. (1) trebuie să fie convenită de comun acord cu utilizatorul serviciilor de plată şi să se limiteze la acoperirea costurilor efective ale prestatorului serviciilor de plată, să nu conducă la obţinerea de venituri suplimentare de către prestatorul de servicii de plată sau la descurajarea utilizatorului de a solicita informaţii ori de a solicita luarea măsurilor corective şi de prevenire.

    ART. 142
    Beneficiarul plăţii suportă preţul perceput de prestatorul său de servicii de plată, iar plătitorul suportă preţul perceput de prestatorul său de servicii de plată atunci când operaţiunile de plată sunt efectuate în interiorul Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European şi atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât şi cel al beneficiarului plăţii sau prestatorul de servicii de plată unic din cadrul operaţiunii de plată se află pe teritoriul acesteia/acestuia.

    ART. 143
    Prestatorul de servicii de plată nu împiedică beneficiarul plăţii să ofere plătitorului o reducere sau să îl orienteze în alt fel către utilizarea unui anumit instrument de plată.

    ART. 144
    Se interzice beneficiarului plăţii să solicite plătitorului un preţ suplimentar sau orice fel de comisioane pentru utilizarea unui anumit instrument de plată.

    ART. 145
    În cazul instrumentelor de plată care, în conformitate cu contractul-cadru, privesc numai operaţiunile de plată naţionale care nu depăşesc 25 euro sau echivalentul în lei a 25 de euro la data efectuării tranzacţiei ori care au o limită de cheltuieli de 100 de euro sau echivalentul în lei a 100 de euro ori depozitează fonduri ce nu depăşesc niciodată 100 de euro sau echivalentul în lei a 100 de euro la data efectuării tranzacţiei, prestatorii de servicii de plată pot conveni cu utilizatorii serviciilor de plată următoarele:
    a) ca prevederile art. 166 alin. (1) lit. b), art. 167 lit. c) şi d), art. 177 lit. d) şi art. 178 să nu se aplice în cazul în care instrumentul de plată nu permite blocarea sau împiedicarea unei utilizări ulterioare a acestuia;
    b) ca prevederile art. 171-176, art. 177 lit. a)-c) şi art. 179 să nu se aplice în cazul în care instrumentul de plată este utilizat anonim sau în cazul în care, din alte motive care ţin de natura instrumentului de plată, prestatorul de servicii de plată nu este în măsură a dovedi că o anumită operaţiune de plată a fost autorizată;
    c) prin excepţie de la prevederile art. 187, prestatorul de servicii de plată nu este obligat să îl notifice pe utilizatorul serviciilor de plată în legătură cu refuzul unui ordin de plată, în cazul în care neefectuarea plăţii reiese din context;
    d) prin excepţie de la prevederile art. 190, plătitorul nu poate revoca ordinul de plată după transmiterea ordinului de plată sau după exprimarea consimţământului său pentru executarea operaţiunii de plată către beneficiarul plăţii;
    e) prin excepţie de la prevederile art. 195 şi 196, se aplică alte termene de executare.


    ART. 146
    Prevederile art. 173-179 nu se aplică în cazul monedei electronice, astfel cum a fost definită prin legislaţia privind activitatea de emitere de monedă electronică, dacă:
    a) prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu poate îngheţa contul de plăţi în care este depozitată moneda electronică sau nu poate bloca instrumentul de plată;
    b) conturile de plăţi au o limită de cheltuieli sau depozitează fonduri ce nu depăşesc 150 de euro ori echivalentul în lei a 150 de euro sau instrumentele de plată privesc operaţiuni ce nu depăşesc 150 de euro ori echivalentul în lei a 150 de euro.


    CAP. II
    Autorizarea operaţiunilor de plată
    SECŢIUNEA 1
    Acordarea şi retragerea consimţământului
    ART. 147
    O operaţiune de plată este considerată autorizată doar dacă plătitorul şi-a exprimat consimţământul pentru executarea operaţiunii de plată.

    ART. 148
    (1) O operaţiune de plată poate fi autorizată de către plătitor fie înainte, fie după executarea sa, dacă plătitorul şi prestatorul său de servicii de plată au convenit astfel.
    (2) Consimţământul de a executa o operaţiune de plată sau o serie de operaţiuni de plată trebuie să fie acordat în forma convenită între plătitor şi prestatorul său de servicii de plată.
    (3) Consimţământul de a executa o operaţiune de plată poate fi acordat şi prin intermediul beneficiarului plăţii sau al prestatorului de servicii de iniţiere a plăţii.
    (4) Procedura de exprimare a consimţământului trebuie convenită între plătitor şi prestatorul/prestatorii relevant/relevanţi de servicii de plată.

    ART. 149
    (1) Plătitorul îşi poate retrage consimţământul în orice moment, dar nu mai târziu de momentul irevocabilităţii, potrivit prevederilor art. 190.
    (2) Consimţământul exprimat pentru executarea mai multor operaţiuni de plată poate fi retras urmând ca orice operaţiune de plată viitoare să fie considerată neautorizată.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Confirmarea disponibilităţii fondurilor
    ART. 150
    Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont confirmă imediat, la cererea unui prestator de servicii de plată care emite instrumente de plată bazate pe card, dacă o sumă necesară pentru executarea unei operaţiuni de plată bazate pe card este disponibilă în contul de plăţi al plătitorului, cu condiţia să fie îndeplinite toate condiţiile următoare:
    a) contul de plăţi al plătitorului să fie accesibil online la momentul cererii;
    b) plătitorul să îşi fi dat consimţământul explicit prestatorului de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont pentru a răspunde cererilor din partea unui anumit prestator de servicii de plată privind confirmarea faptului că suma corespunzătoare unei anumite operaţiuni de plată bazate pe card este disponibilă în contul de plăţi al plătitorului;
    c) consimţământul prevăzut la lit. b) să fie acordat înainte de a fi formulată prima cerere de confirmare.


    ART. 151
    Prestatorul de servicii de plată poate solicita confirmarea prevăzută la art. 150 în cazul în care se întrunesc toate condiţiile următoare:
    a) plătitorul a dat prestatorului de servicii de plată consimţământul său explicit de a solicita confirmarea prevăzută la art. 150;
    b) plătitorul a iniţiat operaţiunea de plată bazată pe card pentru suma în cauză prin utilizarea unui instrument de plată bazat pe card emis de prestatorul de servicii de plată;
    c) prestatorul de servicii de plată se autentifică, înainte de fiecare cerere de confirmare, faţă de prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont şi comunică în condiţii de securitate cu acesta, potrivit prevederilor standardelor tehnice de reglementare emise de Comisia Europeană prin intermediul actelor delegate.


    ART. 152
    (1) În conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), confirmarea prevăzută la art. 150 constă doar într-un simplu răspuns „da“ sau „nu“, şi nu într-o declaraţie privind soldul contului. Acest răspuns nu trebuie să fie stocat sau utilizat în alte scopuri decât cel al executării operaţiunii de plată bazate pe card.
    (2) Confirmarea prevăzută la art. 150 nu trebuie să permită prestatorului de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont să blocheze fonduri în contul de plăţi al plătitorului.

    ART. 153
    Plătitorul poate solicita prestatorului de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont să îi comunice identitatea prestatorului de servicii de plată şi răspunsul furnizat.

    ART. 154
    Prezenta secţiune nu se aplică operaţiunilor de plată iniţiate prin instrumente de plată bazate pe card în care este stocată monedă electronică, astfel cum aceasta este definită de legislaţia privind activitatea de emitere de monedă electronică.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Reguli de acces la contul de plăţi în cazul serviciilor de iniţiere a plăţii
    ART. 155
    Un plătitor al cărui cont de plăţi este accesibil online are dreptul de a utiliza serviciile de iniţiere a plăţii furnizate de un prestator de servicii de iniţiere a plăţii.

    ART. 156
    Atunci când plătitorul îşi dă consimţământul explicit pentru executarea unei operaţiuni de plată potrivit prevederilor art. 147-149, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont întreprinde acţiunile prevăzute la art. 158 pentru a asigura plătitorului dreptul de a utiliza serviciul de iniţiere a plăţii.

    ART. 157
    Prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii are următoarele obligaţii:
    a) să nu deţină în niciun moment fondurile plătitorului în legătură cu prestarea serviciului de iniţiere a plăţii;
    b) să se asigure că elementele de securitate personalizate ale utilizatorului serviciilor de plată nu sunt accesibile altor părţi, cu excepţia utilizatorului şi a emitentului elementelor personalizate, precum şi că sunt transmise de către prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii prin canale sigure şi eficiente;
    c) să se asigure că orice altă informaţie referitoare la utilizatorul serviciilor de plată, obţinută cu ocazia prestării serviciilor de iniţiere a plăţii, este furnizată doar beneficiarului plăţii şi doar cu consimţământul explicit al utilizatorului serviciilor de plată;
    d) să se identifice faţă de prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont plătitorului şi să comunice în condiţii de securitate atât cu prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont, cât şi cu plătitorul şi cu beneficiarul plăţii, ori de câte ori se iniţiază o plată, potrivit prevederilor standardelor tehnice de reglementare emise de Comisia Europeană prin intermediul actelor delegate;
    e) să nu stocheze datele sensibile privind plăţile utilizatorului serviciilor de plată;
    f) să nu solicite utilizatorului serviciilor de plată alte date decât cele necesare pentru prestarea serviciului de iniţiere a plăţii;
    g) să nu utilizeze, să nu acceseze şi să nu stocheze niciun fel de date în alte scopuri decât pentru prestarea serviciului de iniţiere a plăţii solicitat explicit de plătitor;
    h) să nu modifice suma, beneficiarul plăţii sau orice altă caracteristică a operaţiunii de plată.


    ART. 158
    Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont are următoarele obligaţii:
    a) să comunice, în condiţii de securitate, cu prestatorii de servicii de iniţiere a plăţii, potrivit prevederilor standardelor tehnice de reglementare emise de Comisia Europeană prin intermediul actelor delegate;
    b) imediat după primirea ordinului de plată din partea unui prestator de servicii de iniţiere a plăţii, să furnizeze sau să pună la dispoziţia acestuia toate informaţiile privind iniţierea operaţiunii de plată şi toate informaţiile la care are acces prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont cu privire la executarea operaţiunii de plată;
    c) să trateze ordinele de plată transmise prin intermediul serviciilor unui prestator de servicii de iniţiere a plăţii fără nicio discriminare în raport cu ordinele de plată transmise direct de plătitor, în special în ceea ce priveşte sincronizarea, prioritatea sau comisioanele, cu excepţia cazului în care există motive obiective.


    ART. 159
    Furnizarea de servicii de iniţiere a plăţii nu este condiţionată de existenţa, în acest scop, a unei relaţii contractuale între prestatorii de servicii de iniţiere a plăţii şi prestatorii de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Reguli de acces şi de utilizare a informaţiilor privind contul de plăţi în cazul serviciilor de informare cu privire la conturi
    ART. 160
    Utilizatorul serviciilor de plată, al cărui cont de plăţi este accesibil on-line, are dreptul de a utiliza serviciile de informare cu privire la conturi care permit accesul la informaţii privind contul de plăţi.

    ART. 161
    (1) Prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi are următoarele obligaţii:
    a) să presteze servicii numai pe baza consimţământului explicit al utilizatorului serviciului de plată;
    b) să se asigure că elementele de securitate personalizate ale utilizatorului serviciilor de plată nu sunt accesibile altor părţi, cu excepţia utilizatorului şi a emitentului elementelor de securitate personalizate, precum şi că transmiterea lor de către prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi se realizează prin canale sigure şi eficiente;
    c) pentru fiecare sesiune de comunicare să se identifice faţă de fiecare prestator de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont utilizatorului serviciilor de plată şi să comunice, în condiţii de securitate, atât cu fiecare prestator de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont, cât şi cu utilizatorul serviciilor de plată, potrivit prevederilor standardelor tehnice de reglementare emise de Comisia Europeană prin intermediul actelor delegate;
    d) să acceseze numai informaţii în legătură cu conturile de plată desemnate şi operaţiunile de plată aferente;
    e) să nu solicite date sensibile privind plăţile aferente conturilor de plăţi;
    f) să nu utilizeze, să nu acceseze şi să nu stocheze niciun fel de date în alte scopuri decât pentru prestarea serviciului de informare cu privire la conturi solicitat explicit de către utilizatorul serviciilor de plată, în conformitate cu normele de protecţie a datelor.

    (2) În ceea ce priveşte conturile de plăţi, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont are următoarele obligaţii:
    a) să comunice în condiţii de securitate cu prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi, potrivit prevederilor standardelor tehnice de reglementare emise de Comisia Europeană prin intermediul actelor delegate;
    b) să trateze solicitările de date transmise prin intermediul serviciilor furnizate de un prestator de servicii de informare cu privire la conturi fără nicio discriminare, cu excepţia cazului în care există motive obiective.


    ART. 162
    Furnizarea de servicii de informare cu privire la conturi nu este condiţionată de existenţa unei relaţii contractuale între prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi şi prestatorii de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Limitele utilizării instrumentului de plată şi ale accesului prestatorilor de servicii de plată la conturile de plăţi
    ART. 163
    (1) În cazul în care este utilizat un anumit instrument de plată în vederea exprimării consimţământului, plătitorul şi prestatorul său de servicii de plată pot conveni asupra unor limite de cheltuieli pentru operaţiunile de plată executate cu ajutorul instrumentului de plată respectiv.
    (2) Prestatorul de servicii de plată poate, în condiţiile unor clauze exprese prevăzute în contractul-cadru, să blocheze instrumentul de plată din motive justificate în mod obiectiv, legate de securitatea instrumentului de plată, de o suspiciune de utilizare neautorizată sau frauduloasă a acestuia sau, în cazul unui instrument de plată cu o linie de credit ataşată, de un risc crescut în mod semnificativ ca plătitorul să fie în incapacitatea de a se achita de obligaţia de plată.
    (3) În aceste cazuri, prestatorul de servicii de plată informează plătitorul, în modul convenit cu acesta, în legătură cu blocarea instrumentului de plată şi cu motivele acestei blocări, dacă este posibil, înainte de blocare sau cel mai târziu imediat după blocarea instrumentului.
    (4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în situaţia în care furnizarea unor astfel de informaţii nu ar putea fi considerată acceptabilă, din motive de securitate, justificate în mod obiectiv sau în cazul în care o astfel de informare este interzisă de alte dispoziţii relevante ale dreptului intern sau ale dreptului Uniunii Europene.
    (5) Prestatorul de servicii de plată deblochează instrumentul de plată sau îl înlocuieşte cu un instrument de plată nou de îndată ce motivele care au determinat blocarea instrumentului încetează să mai existe.

    ART. 164
    (1) Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont poate refuza unui prestator de servicii de informare cu privire la conturi sau unui prestator de servicii de iniţiere a plăţii accesul la un cont de plăţi, în cazul în care există motive justificate în mod obiectiv şi susţinute de dovezi corespunzătoare legate de accesarea neautorizată sau frauduloasă a contului de plăţi de către prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi sau de către prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii, inclusiv de iniţierea neautorizată sau frauduloasă a unei operaţiuni de plată. În aceste cazuri, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont comunică plătitorului, într-un mod convenit de comun acord cu acesta, refuzul accesului la contul de plăţi şi motivele acestui refuz.
    (2) Comunicarea prevăzută la alin. (1) este transmisă plătitorului, dacă este posibil, înainte de refuzarea accesului sau cel mai târziu imediat după aceasta, cu excepţia cazului în care există motive de siguranţă justificate în mod obiectiv sau este interzisă de alte dispoziţii relevante ale dreptului intern sau ale dreptului Uniunii Europene.
    (3) Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont permite accesul la contul de plăţi de îndată ce motivele care au determinat acest refuz încetează să mai existe.

    ART. 165
    (1) În cazul prevăzut la art. 164 alin. (1), prestatorii de servicii de plată prevăzuţi la art. 223 alin. (1) care oferă servicii de administrare cont raportează de îndată incidentul generat de prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi sau de prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii, persoană juridică română, precum şi cel din alt stat membru, care prestează servicii de plată pe teritoriul României prin sucursale şi/sau agenţi, în temeiul dreptului de stabilire, către Banca Naţională a României.
    (2) În cazul prevăzut la art. 164 alin. (1), prestatorii de servicii de plată persoane juridice române care oferă servicii de administrare cont, prin prestarea de servicii de plată în mod direct în alt stat membru, raportează de îndată incidentul generat de prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi sau de prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii persoană juridică română care prestează servicii de plată în mod direct în acel stat membru către Banca Naţională a României.
    (3) Raportarea prevăzută la alin. (1) şi (2) cuprinde detaliile relevante ale incidentului şi motivele care au determinat luarea de măsuri. Banca Naţională a României evaluează incidentul şi, dacă este necesar, adoptă măsurile adecvate.
    (4) În cazul prevăzut la art. 164 alin. (1), prestatorii de servicii de plată prevăzuţi la alin. (1) care oferă servicii de administrare cont raportează de îndată incidentul generat de prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi sau de prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii, din alt stat membru, care prestează servicii de plată în mod direct pe teritoriul României, autorităţii competente din statul membru de origine al prestatorului de servicii de plată care a generat incidentul.
    (5) În cazul prevăzut la art. 164 alin. (1), prestatorii de servicii de plată prevăzuţi la alin. (2) care oferă servicii de administrare cont raportează de îndată incidentul generat de prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi sau de prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii, din alt stat membru, autorităţii competente relevante din statul membru al prestatorului de servicii de plată care a generat incidentul.

    SECŢIUNEA a 6-a
    Obligaţiile părţilor cu privire la instrumentele de plată şi la elementele de securitate personalizate
    ART. 166
    (1) Utilizatorul serviciilor de plată care foloseşte un instrument de plată are următoarele obligaţii:
    a) să utilizeze instrumentul de plată în conformitate cu clauzele care reglementează emiterea şi utilizarea acestuia;
    b) să notifice prestatorul de servicii de plată sau entitatea desemnată de acesta, fără întârziere nejustificată, de îndată ce ia cunoştinţă de pierderea, furtul, folosirea fără drept a instrumentului său de plată sau de orice altă utilizare neautorizată a acestuia.

    (2) În scopul prevăzut la alin. (1) lit. a), de îndată ce utilizatorul serviciilor de plată primeşte un instrument de plată, acesta ia toate măsurile rezonabile pentru a păstra în siguranţă elementele de securitate personalizate.

    ART. 167
    Prestatorul serviciilor de plată care emite un instrument de plată are următoarele obligaţii:
    a) să se asigure că elementele de securitate personalizate ale instrumentului de plată nu sunt accesibile altor părţi în afară de utilizatorul serviciilor de plată care are dreptul de utilizare a instrumentului de plată, fără a aduce atingere obligaţiilor utilizatorului serviciilor de plată prevăzute la art. 166;
    b) să nu trimită un instrument de plată nesolicitat, cu excepţia cazului în care instrumentul de plată transmis deja utilizatorului serviciilor de plată trebuie înlocuit;
    c) să se asigure că în orice moment sunt disponibile mijloace corespunzătoare care să permită utilizatorului serviciilor de plată să facă o notificare în temeiul art. 166 alin. (1) lit. b) sau să ceară deblocarea în temeiul art. 163 alin. (5);
    d) să pună la dispoziţia utilizatorului serviciilor de plată, la cerere, mijloacele de a dovedi, timp de 18 luni de la notificare, că a făcut o astfel de notificare;
    e) să ofere utilizatorului serviciilor de plată o opţiune de a face o notificare în temeiul art. 166 alin. (1) lit. b), în mod gratuit, şi să nu perceapă, eventual, decât costurile de înlocuire atribuite în mod direct instrumentului de plată;
    f) să împiedice orice utilizare a instrumentului de plată, odată ce a fost făcută notificarea în temeiul art. 166 alin. (1) lit. b);
    g) să se asigure că clauzele contractuale privind emiterea şi utilizarea instrumentului de plată sunt obiective, nediscriminatorii şi proporţionale.


    ART. 168
    Prestatorul de servicii de plată îşi asumă toate riscurile legate de transmiterea unui instrument de plată solicitat sau nesolicitat către un plătitor sau de transmiterea oricăror elemente de securitate personalizate ale acestuia.

    SECŢIUNEA a 7-a
    Notificarea şi corectarea operaţiunilor de plată neautorizate sau executate incorect
    ART. 169
    (1) Prestatorul de servicii de plată corectează o operaţiune de plată numai dacă utilizatorul serviciilor de plată semnalează, fără întârziere nejustificată, prestatorului său de servicii de plată, dar nu mai târziu de 13 luni de la data debitării, faptul că a constatat o operaţiune de plată neautorizată sau executată incorect, inclusiv în condiţiile art. 203-211.
    (2) Termenul prevăzut la alin. (1) nu se aplică în cazul în care prestatorul de servicii de plată nu şi-a îndeplinit obligaţia de a furniza sau de a face disponibile informaţiile legate de această operaţiune de plată, potrivit prevederilor titlului III.

    ART. 170
    În cazul în care este implicat un prestator de servicii de iniţiere a plăţii, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont corectează operaţiunea în conformitate cu art. 169, fără a aduce atingere prevederilor art. 174 şi art. 203-206.

    SECŢIUNEA a 8-a
    Probe privind autentificarea şi executarea operaţiunilor de plată
    ART. 171
    În cazul în care un utilizator al serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operaţiune de plată executată sau susţine că operaţiunea de plată nu a fost corect executată:
    a) prestatorul de servicii de plată trebuie să demonstreze că operaţiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect, introdusă în conturi şi nu a fost afectată de nicio defecţiune tehnică ori de alte deficienţe ale serviciilor prestate de prestatorul de servicii de plată;
    b) în cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată prin intermediul unui prestator de servicii de iniţiere a plăţii, acestuia din urmă îi revine sarcina de a face dovada că, în limitele competenţei sale, operaţiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect şi nu a fost afectată de nicio defecţiune tehnică sau de alte deficienţe legate de serviciile de plată de care este responsabil;
    c) folosirea în sine a unui instrument de plată care a fost înregistrat de prestatorul de servicii de plată, inclusiv, după caz, de prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii, nu este în mod necesar suficientă pentru a dovedi că operaţiunea de plată a fost autorizată de către plătitor sau că plătitorul a acţionat în mod fraudulos ori că nu a respectat, intenţionat sau din neglijenţă gravă, una ori mai multe dintre obligaţiile care îi revin în temeiul art. 166.


    ART. 172
    Sarcina probei cu privire la frauda sau neglijenţa gravă din partea utilizatorului serviciilor de plată revine prestatorului de servicii de plată, inclusiv, după caz, prestatorului de servicii de iniţiere a plăţii.

    SECŢIUNEA a 9-a
    Răspunderea pentru operaţiunile de plată neautorizate
    ART. 173
    Fără a aduce atingere prevederilor art. 169 şi 170, în cazul unei operaţiuni de plată neautorizate, prestatorul de servicii de plată al plătitorului are următoarele obligaţii:
    a) rambursează plătitorului suma aferentă operaţiunii de plată neautorizate respective, imediat sau cel târziu la sfârşitul următoarei zile lucrătoare, după ce a constatat sau a fost notificat cu privire la operaţiune, cu excepţia cazului în care are motive rezonabile să suspecteze că a fost comisă o fraudă şi comunică aceste motive, în scris, autorităţii naţionale competente;
    b) readuce contul de plăţi debitat, în situaţia în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată neautorizată nu s-ar fi efectuat, dacă este cazul;
    c) se asigură că data valutei creditării pentru contul de plăţi al plătitorului nu este ulterioară datei la care suma a fost debitată.


    ART. 174
    În cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată prin intermediul unui prestator de servicii de iniţiere a plăţii, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont are următoarele obligaţii:
    a) rambursează imediat sau cel târziu la sfârşitul următoarei zile lucrătoare valoarea operaţiunii de plată neautorizate;
    b) readuce contul de plăţi debitat la situaţia în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată neautorizată nu ar fi avut loc, dacă este cazul.


    ART. 175
    (1) În cazul în care prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii este răspunzător pentru operaţiunea de plată neautorizată, acesta despăgubeşte imediat prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont, la cererea acestuia, pentru pierderile suferite sau sumele plătite în urma rambursării acordate plătitorului, inclusiv contravaloarea operaţiunii de plată neautorizate.
    (2) În conformitate cu prevederile art. 171 şi 172, prestatorului de servicii de iniţiere a plăţii îi revine sarcina de a face dovada că, în limitele competenţei sale, operaţiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect şi nu a fost afectată de o defecţiune tehnică sau de alte deficienţe legate de serviciile de plată de care este responsabil.

    ART. 176
    O compensaţie financiară suplimentară se poate stabili în conformitate cu legislaţia aplicabilă contractului încheiat între plătitor şi prestatorul de servicii de plată sau contractului încheiat între plătitor şi prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii, după caz.

    ART. 177
    În cazul în care plătitorul nu a acţionat în mod fraudulos, acesta nu suportă nicio consecinţă financiară care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut, furat sau folosit fără drept în oricare din următoarele situaţii:
    a) pierderea, furtul sau folosirea fără drept a unui instrument de plată nu a putut fi detectată de către plătitor înaintea efectuării unei plăţi;
    b) pierderea a fost cauzată de o acţiune sau de lipsa unei acţiuni din partea unui angajat, agent sau sucursală a unui prestator de servicii de plată sau a unei entităţi căreia i-au fost externalizate activităţi;
    c) după notificarea realizată potrivit prevederilor art. 166 alin. (1) lit. b);
    d) în cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu solicită o autentificare strictă a clienţilor;
    e) în cazul în care prestatorul de servicii de plată nu pune la dispoziţie mijloacele adecvate care să permită notificarea în orice moment a unui instrument de plată pierdut, furat sau folosit fără drept, astfel cum se prevede la art. 167 lit. c).


    ART. 178
    În cazul în care beneficiarul plăţii sau prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii nu acceptă autentificarea strictă a clienţilor, acesta rambursează prejudiciul financiar cauzat prestatorului de servicii de plată al plătitorului.

    ART. 179
    (1) Prin excepţie de la prevederile art. 173-176, plătitorul poate fi obligat, până la un cuantum de cel mult 30 euro sau echivalentul în lei, să suporte consecinţele financiare legate de orice operaţiune de plată neautorizată care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut sau furat sau din folosirea fără drept a acestuia, în cazul în care plătitorul nu a acţionat în mod fraudulos şi nici nu şi-a încălcat, cu intenţie, obligaţiile ce îi revin în temeiul art. 166. Acest alineat nu se aplică în situaţiile prevăzute la art. 177.
    (2) Plătitorul suportă toate pierderile legate de orice operaţiune de plată neautorizată dacă aceste pierderi au fost cauzate de plătitor în urma fraudei sau a nerespectării, intenţionate sau din neglijenţă gravă, a uneia sau a mai multor obligaţii prevăzute la art. 166. În astfel de cazuri, suma de cel mult 30 euro sau echivalentul în lei al acestei sume nu se aplică.
    (3) Evaluarea răspunderii plătitorului se face ţinând cont, în special, de natura elementelor de securitate personalizate ale instrumentului de plată şi de situaţiile în care acesta a fost pierdut, furat sau folosit fără drept.

    SECŢIUNEA a 10-a
    Operaţiuni de plată a căror valoare nu este cunoscută în avans
    ART. 180
    În cazul în care o operaţiune de plată este iniţiată de sau prin intermediul beneficiarului plăţii în contextul unei operaţiuni de plată cu cardul, iar valoarea exactă nu este cunoscută în momentul în care plătitorul îşi dă consimţământul pentru executarea operaţiunii de plată, prestatorul de servicii de plată al plătitorului poate bloca fonduri în contul de plăţi al plătitorului doar dacă plătitorul şi-a dat consimţământul cu privire la valoarea exactă a fondurilor care urmează să fie blocate.

    ART. 181
    Prestatorul de servicii de plată al plătitorului eliberează fondurile blocate în contul de plăţi al plătitorului în temeiul art. 180, fără întârzieri nejustificate, în urma primirii informaţiilor legate de valoarea exactă a operaţiunii de plată şi cel târziu imediat după primirea ordinului de plată.

    SECŢIUNEA a 11-a
    Rambursări pentru operaţiuni de plată iniţiate de sau prin intermediul beneficiarului plăţii
    ART. 182
    (1) Plătitorul are dreptul la rambursare din partea prestatorului de servicii de plată a unei operaţiuni de plată autorizate iniţiate de sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii care a fost deja executată, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) autorizaţia nu specifică, în momentul emiterii acesteia, suma exactă a operaţiunii de plată;
    b) suma operaţiunii de plată a depăşit suma la care s-ar fi putut aştepta în mod rezonabil plătitorul, luând în calcul profilul cheltuielilor anterioare, condiţiile din contractul-cadru şi circumstanţele relevante pentru cazul respectiv.

    (2) La cererea prestatorului de servicii de plată, plătitorului îi revine sarcina de a dovedi îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
    (3) Rambursarea constă în suma totală a operaţiunii de plată executate.
    (4) Data valutei creditării pentru contul de plăţi al plătitorului este data la care suma a fost debitată.
    (5) În plus faţă de dreptul prevăzut la alin. (1)-(4) şi fără a aduce atingere art. 184, pentru debitările directe prevăzute la art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009, plătitorul are un drept necondiţionat de rambursare în termenele stabilite la art. 185.
    (6) Pentru debitări directe în lei, prestatorii de servicii de plată oferă drepturi la rambursare mai favorabile, în conformitate cu schemele de debitare directă, cu condiţia ca acestea să fie mai avantajoase pentru plătitor.

    ART. 183
    În scopul aplicării art. 182, plătitorul nu poate invoca motive legate de operaţiuni de schimb valutar dacă s-a aplicat cursul de schimb de referinţă convenit cu prestatorul său de servicii de plată în conformitate cu art. 119 alin. (1) lit. d) şi art. 125 alin. (1) pct. 3 lit. b).

    ART. 184
    În contractul-cadru dintre plătitor şi prestatorul său de servicii de plată se poate conveni ca plătitorul să nu aibă dreptul la nicio rambursare în cazul în care:
    a) plătitorul şi-a exprimat consimţământul de a executa operaţiunea de plată direct către prestatorul de servicii de plată;
    b) dacă este cazul, informaţiile privind operaţiunile de plată viitoare au fost transmise sau au fost puse la dispoziţia plătitorului, în forma convenită, cu cel puţin 4 săptămâni înainte de data scadenţei, de către prestatorul de servicii de plată sau de către beneficiarul plăţii.


    ART. 185
    (1) Plătitorul poate solicita rambursarea prevăzută la art. 182-184 pentru o operaţiune de plată autorizată, iniţiată de sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii, în termen de 8 săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate.
    (2) În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii de rambursare, prestatorul de servicii de plată fie rambursează întreaga sumă a operaţiunii de plată, fie justifică refuzul de a rambursa suma, indicând organismele pe care plătitorul le poate sesiza în temeiul art. 222, în cazul în care plătitorul nu acceptă justificarea oferită.
    (3) Dreptul prestatorului de servicii de plată de a refuza rambursarea, după împlinirea termenului de 8 săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate, nu se aplică în cazul debitărilor directe prevăzute la art. 182 alin. (5).

    CAP. III
    Executarea operaţiunilor de plată
    SECŢIUNEA 1
    Ordine de plată şi sume transferate
    ART. 186
    (1) Momentul primirii ordinului de plată este cel în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului intră în posesia ordinului de plată.
    (2) Contul plătitorului nu se debitează înainte de primirea ordinului de plată.
    (3) În cazul în care momentul primirii nu este într-o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată al plătitorului, ordinul de plată se consideră primit în următoarea zi lucrătoare.
    (4) Prestatorul de servicii de plată poate stabili o oră-limită aproape de sfârşitul zilei lucrătoare, după care orice ordin de plată primit se consideră primit în următoarea zi lucrătoare.
    (5) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată care iniţiază un ordin de plată şi prestatorul de servicii de plată convin ca executarea ordinului de plată să înceapă într-o anumită zi sau la sfârşitul unei anumite perioade ori în ziua în care plătitorul a pus fonduri la dispoziţia prestatorului de servicii de plată, momentul primirii, potrivit prevederilor art. 195, este considerat ziua convenită. În cazul în care ziua convenită nu este o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată, ordinul de plată se consideră primit în următoarea zi lucrătoare.

    ART. 187
    (1) În cazul în care prestatorul de servicii de plată refuză executarea unui ordin de plată sau iniţierea unei operaţiuni de plată, refuzul şi, dacă este posibil, motivele refuzului, precum şi procedura de remediere a oricăror erori de fapt care au condus la refuz sunt notificate utilizatorului serviciilor de plată, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante.
    (2) Prestatorul de servicii de plată transmite sau pune la dispoziţie notificarea, în modul convenit, în cel mai scurt timp şi în orice situaţie, în termenele specificate în art. 195.
    (3) Contractul-cadru poate include o condiţie ca, în cazul în care refuzul este justificat în mod obiectiv, prestatorul de servicii de plată să poată percepe un comision rezonabil pentru această notificare.

    ART. 188
    În cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile stabilite în contractul-cadru încheiat cu plătitorul, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de cont plătitorului nu poate refuza executarea unui ordin de plată autorizat, indiferent dacă ordinul de plată a fost iniţiat de plătitor, inclusiv prin intermediul unui prestator de servicii de iniţiere a plăţii, sau de un beneficiar al plăţii ori prin intermediul acestuia din urmă, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante.

    ART. 189
    În sensul art. 195 şi al art. 203-211, un ordin de plată a cărui executare a fost refuzată se consideră că nu a fost primit.

    ART. 190
    (1) Utilizatorul serviciilor de plată nu poate revoca un ordin de plată după ce acesta a fost primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4) şi la art. 186 alin. (5) şi cel târziu până la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită.
    (2) În cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată de un prestator de servicii de iniţiere a plăţii sau de către beneficiarul plăţii sau prin intermediul acestuia, plătitorul nu poate revoca ordinul de plată după acordarea consimţământului către prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii pentru a iniţia operaţiunea de plată sau după acordarea consimţământului către beneficiarul plăţii pentru a executa operaţiunea de plată.
    (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), plătitorul poate revoca ordinul de plată, în cazul unei debitări directe, fără a aduce atingere drepturilor de rambursare, cel târziu la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită pentru debitarea fondurilor.
    (4) După limitele de timp prevăzute la alin. (1)-(3), ordinul de plată poate fi revocat numai dacă utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată relevant convin astfel. În cazul prevăzut la alin. (2) şi (3) este necesar şi acordul beneficiarului plăţii. În cazul în care se convine în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate percepe un comision de revocare.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Sume transferate şi sume primite
    ART. 191
    Prestatorul/Prestatorii de servicii de plată al/ai plătitorului, prestatorul/prestatorii de servicii de plată al/ai beneficiarului plăţii, precum şi toţi intermediarii prestatorilor de servicii de plată transferă întreaga sumă a operaţiunii de plată fără a percepe vreun comision din suma transferată.

    ART. 192
    Prin excepţie de la prevederile art. 191, beneficiarul plăţii şi prestatorul de servicii de plată pot conveni ca prestatorul de servicii de plată relevant să îşi deducă comisioanele din suma transferată înainte de a credita beneficiarul plăţii cu suma respectivă. În acest caz, valoarea totală a operaţiunii de plată şi comisioanele sunt specificate în mod separat în informaţiile transmise beneficiarului plăţii.

    ART. 193
    În cazul în care din suma transferată sunt deduse alte comisioane decât cele prevăzute la art. 192:
    a) prestatorul de servicii de plată al plătitorului se asigură că beneficiarul plăţii primeşte suma totală a operaţiunii de plată iniţiate de plătitor;
    b) prestatorul de servicii de plată al beneficiarului se asigură că beneficiarul plăţii primeşte suma totală a operaţiunii de plată, în cazurile în care operaţiunea de plată este iniţiată de către sau prin intermediul beneficiarului plăţii.


    SECŢIUNEA a 3-a
    Termenul de executare şi data valutei
    ART. 194
    (1) Prezenta secţiune se aplică:
    a) operaţiunilor de plată în euro;
    b) operaţiunilor naţionale de plată efectuate în moneda unui stat membru aflat în afara zonei euro;
    c) operaţiunilor de plată care implică o singură conversie monetară între euro şi moneda oficială a unui stat membru care nu aparţine zonei euro, cu condiţia ca serviciul de conversie monetară necesar să fie realizat în România şi, în cazul operaţiunilor de plată transfrontaliere, transferul transfrontalier să aibă loc în euro.

    (2) Prezenta secţiune se aplică şi altor operaţiuni de plată, dacă utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată nu convin altfel, cu excepţia prevederilor referitoare la data valutei şi disponibilităţii fondurilor prevăzute la art. 198, care se aplică în orice situaţie.
    (3) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată convin, pentru operaţiunile de plată transfrontaliere prevăzute la alin. (1) şi efectuate pe teritoriul Uniunii Europene sau în Spaţiul Economic European, asupra unei perioade mai lungi decât cea prevăzută la art. 195, această perioadă nu poate depăşi 4 zile lucrătoare din momentul primirii ordinului de plată, în conformitate cu art. 186.

    ART. 195
    (1) Prestatorul de servicii de plată al plătitorului garantează că, după momentul primirii ordinului de plată, în conformitate cu art. 186, suma operaţiunii de plată este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii, cel mai târziu până la sfârşitul următoarei zile lucrătoare. Acest termen poate fi prelungit cu o zi lucrătoare pentru operaţiunile de plată iniţiate pe suport hârtie.
    (2) Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii atribuie o dată a valutei şi pune la dispoziţie suma operaţiunii de plată în contul de plăţi al beneficiarului plăţii după ce prestatorul de servicii de plată a primit fondurile, în conformitate cu art. 198.
    (3) Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii transmite prestatorului de servicii de plată al plătitorului ordinul de plată iniţiat de către sau prin intermediul beneficiarului plăţii în termenele convenite între beneficiarul plăţii şi prestatorul său de servicii de plată, astfel încât plata să poată fi făcută, în ceea ce priveşte debitarea directă, la data scadentă convenită.

    ART. 196
    În cazul în care beneficiarul plăţii nu are un cont de plăţi la prestatorul de servicii de plată, fondurile sunt puse la dispoziţia beneficiarului plăţii de către prestatorul de servicii de plată care primeşte fondurile pentru beneficiarul plăţii în termenul prevăzut la art. 195.

    ART. 197
    (1) În cazul în care un consumator plasează numerar într-un cont de plăţi deschis la prestatorul de servicii de plată în moneda respectivului cont de plăţi, prestatorul de servicii de plată se asigură că suma este disponibilă şi că i se atribuie o dată a valutei imediat după momentul primirii fondurilor.
    (2) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată nu este consumator, suma este disponibilizată cu o dată a valutei care este cel târziu următoarea zi lucrătoare după primirea fondurilor.

    ART. 198
    (1) Data valutei creditării contului de plăţi al beneficiarului plăţii nu poate fi ulterioară zilei lucrătoare în care suma ce face obiectul operaţiunii de plată este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii.
    (2) Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii se asigură că suma operaţiunii de plată se află la dispoziţia beneficiarului plăţii imediat după ce această sumă este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii atunci când din partea prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
    a) nu există nicio conversie monetară;
    b) există o conversie monetară între euro şi lei sau între două monede ale statelor membre.

    (3) Obligaţia prevăzută la alin. (2) se aplică şi în cazul plăţilor efectuate de un singur prestator de servicii de plată.
    (4) Data valutei la care se face debitarea contului de plăţi al plătitorului nu poate fi anterioară momentului în care suma ce face obiectul operaţiunii de plată este debitată din contul respectiv.

    CAP. IV
    Răspunderea juridică
    SECŢIUNEA 1
    Coduri unice de identificare incorecte
    ART. 199
    Ordinul de plată este considerat ca fiind corect executat în ceea ce priveşte beneficiarul plăţii specificat prin codul unic de identificare, dacă ordinul de plată este executat în conformitate cu codul unic de identificare.

    ART. 200
    (1) În cazul în care codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată este incorect, prestatorul de servicii de plată nu răspunde, în conformitate cu art. 203-211, pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a operaţiunii de plată.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1), prestatorul de servicii de plată al plătitorului trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru a recupera fondurile implicate în operaţiunea de plată.
    (3) Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii participă la aceste eforturi, inclusiv prin comunicarea către prestatorul de servicii de plată al plătitorului a tuturor informaţiilor esenţiale pentru colectarea adecvată a fondurilor.
    (4) În cazul în care colectarea fondurilor nu este posibilă, prestatorul de servicii de plată al plătitorului oferă plătitorului, în baza unei cereri scrise, toate informaţiile de care dispune şi care sunt relevante pentru plătitor, pentru a permite acestuia să iniţieze o acţiune în justiţie în vederea recuperării fondurilor.

    ART. 201
    Prestatorul de servicii de plată poate percepe un preţ utilizatorului serviciilor de plată pentru operaţiunea de recuperare, dacă este convenit în contractul-cadru.

    ART. 202
    În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată oferă informaţii suplimentare faţă de cele prevăzute la art. 119 alin. (1) lit. a) sau la art. 125 alin. (1) pct. 2 lit. b), prestatorul de servicii de plată răspunde numai pentru executarea operaţiunilor de plată, în conformitate cu codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Răspunderea prestatorilor de servicii de plată pentru neexecutarea sau executarea incorectă ori cu întârziere a operaţiunilor de plată
    ART. 203
    (1) În cazul în care un ordin de plată este iniţiat direct de plătitor, prestatorul său de servicii de plată este răspunzător faţă de plătitor, fără a aduce atingere art. 169, art. 170, art. 200 şi art. 216, pentru executarea corectă a operaţiunii de plată, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (2).
    (2) Dacă prestatorul de servicii de plată al plătitorului poate dovedi acestuia şi, dacă este cazul, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii că prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii a primit suma care face obiectul operaţiunii de plată în conformitate cu art. 195 alin. (1), prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este răspunzător faţa de beneficiarul plăţii pentru executarea corectă a operaţiunii de plată.

    ART. 204
    (1) Dacă prestatorul de servicii de plată al plătitorului este răspunzător în conformitate cu art. 203 alin. (1), acesta rambursează plătitorului, fără întârziere nejustificată, suma ce face obiectul operaţiunii de plată neexecutate sau incorect executate şi, dacă este cazul, restabileşte contul de plăţi debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată incorectă nu ar fi avut loc.
    (2) Data valutei creditării contului de plăţi al plătitorului nu poate fi ulterioară datei la care suma a fost debitată.

    ART. 205
    (1) Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este ţinut responsabil în conformitate cu art. 203 alin. (2), acesta pune imediat la dispoziţia beneficiarului plăţii suma care face obiectul operaţiunii de plată şi, dacă este cazul, creditează suma corespunzătoare în contul de plăţi al acestuia.
    (2) Data valutei creditării contului de plăţi al beneficiarului plăţii nu poate fi ulterioară datei valutei pe care ar fi avut-o suma ce face obiectul operaţiunii de plată, dacă aceasta ar fi fost executată corect, în conformitate cu art. 198.
    (3) În cazul în care o operaţiune de plată este executată târziu, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii se asigură, la cererea prestatorului de servicii de plată al plătitorului, care acţionează pe seama acestuia din urmă, că data valutei creditării contului de plăţi al beneficiarului plăţii este cel târziu data valutei pe care ar fi avut-o suma ce face obiectul operaţiunii de plată, dacă aceasta ar fi fost executată corect.

    ART. 206
    Indiferent de răspunderea prestatorului de servicii de plată al plătitorului potrivit prevederilor art. 203-205, acesta depune, la cerere şi fără costuri pentru plătitor, eforturi imediate, pentru a identifica şi a urmări operaţiunea de plată şi pentru a-l notifica pe plătitor cu privire la rezultate, în cazul unei operaţiuni de plată neexecutate sau incorect executate în care ordinul de plată este iniţiat de plătitor.

    ART. 207
    (1) Dacă un ordin de plată este iniţiat de sau prin intermediul beneficiarului plăţii, prestatorul său de servicii de plată este răspunzător faţă de beneficiarul plăţii, fără a aduce atingere art. 169, 170, 200 şi 216, pentru:
    a) transmiterea corectă a ordinului de plată către prestatorul de servicii de plată al plătitorului, în conformitate cu art. 195 alin. (3);
    b) efectuarea operaţiunii de plată în conformitate cu obligaţiile sale prevăzute la art. 198.

    (2) În cazul în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este răspunzător în conformitate cu alin. (1), acesta retransmite imediat ordinul de plată în cauză către prestatorul de servicii de plată al plătitorului.
    (3) În cazul transmiterii cu întârziere a ordinului de plată, suma are ca dată a valutei în contul de plăţi al beneficiarului plăţii cel târziu data la care suma ar fi avut data valutei dacă operaţiunea ar fi fost executată corect.
    (4) Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este ţinut responsabil în conformitate cu alin. (1) lit. b), acesta garantează punerea la dispoziţia beneficiarului plăţii a sumei ce face obiectul operaţiunii de plată, imediat după ce această sumă este creditată în contul de plăţi al prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii.
    (5) Suma are ca dată a valutei în contul de plăţi al beneficiarului plăţii cel târziu data la care suma ar fi avut data valutei dacă operaţiunea ar fi fost executată corect.

    ART. 208
    În cazul unei operaţiuni de plată neexecutate sau executate incorect pentru care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii nu este răspunzător în conformitate cu art. 205, prestatorul de servicii de plată al plătitorului este răspunzător faţă de plătitor.

    ART. 209
    (1) În cazul în care, conform art. 208, prestatorul de servicii de plată al plătitorului este răspunzător, acesta rambursează plătitorului, în mod corespunzător şi fără întârzieri nejustificate, suma ce face obiectul operaţiunii de plată neexecutate sau incorect executate şi restabileşte contul de plăţi debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată incorect executată nu ar fi avut loc.
    (2) Data valutei aferente creditării contului de plăţi al plătitorului nu poate fi ulterioară datei la care suma a fost debitată.
    (3) Prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu este răspunzător conform alin. (1) dacă dovedeşte că prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii a primit suma aferentă operaţiunii de plată, chiar dacă operaţiunea de plată este executată cu o întârziere minoră. În acest caz, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii stabileşte ca dată a valutei pentru suma din contul de plăţi al beneficiarului plăţii cel târziu data la care suma ar fi avut data valutei dacă operaţiunea ar fi fost executată corect.

    ART. 210
    Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii depune, la cerere şi gratuit, eforturi imediate, indiferent de răspunderea sa prevăzută la art. 203, pentru a identifica şi a urmări operaţiunea de plată şi pentru a-l notifica pe beneficiarul plăţii cu privire la rezultate, în cazul unei operaţiuni de plată neexecutate sau incorect executate în care ordinul de plată este iniţiat de sau prin intermediul beneficiarului plăţii.

    ART. 211
    (1) Prestatorii de servicii de plată sunt răspunzători în faţa utilizatorilor serviciilor de plată ai acestora pentru toate comisioanele de care sunt responsabili şi pentru eventualele dobânzi aplicate utilizatorilor serviciilor de plată ca urmare a neexecutării sau a executării incorecte, inclusiv cu întârziere, a operaţiunii de plată.
    (2) Prestatorii de servicii de plată sunt răspunzători în faţa utilizatorilor serviciilor de plată ai acestora pentru toate pierderile cauzate ca urmare a neexecutării sau a executării incorecte, inclusiv cu întârziere, a operaţiunii de plată.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Răspunderea în cazul serviciilor de iniţiere a plăţii pentru neexecutarea sau executarea incorectă sau cu întârziere a operaţiunilor de plată
    ART. 212
    (1) În cazul în care ordinul de plată este iniţiat de plătitor prin intermediul unui prestator de servicii de iniţiere a plăţii, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont rambursează plătitorului, fără a aduce atingere art. 169, 170 şi 200, suma operaţiunii de plată neexecutate sau incorect executate şi, după caz, readuce contul de plăţi debitat la situaţia în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată defectuoasă nu ar fi avut loc.
    (2) Prestatorului de servicii de iniţiere a plăţii îi revine sarcina de a dovedi că ordinul de plată a fost primit de prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont plătitorului, în conformitate cu art. 186, precum şi că, în limitele competenţei sale, operaţiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect şi nu a fost afectată de o defecţiune tehnică sau de alte deficienţe legate de neexecutarea sau executarea incorectă sau cu întârziere a operaţiunii.

    ART. 213
    Dacă prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii este răspunzător pentru neexecutarea sau executarea incorectă sau cu întârziere a operaţiunii de plată, acesta despăgubeşte imediat prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont, la cererea acestuia, pentru pierderile suferite sau sumele plătite în urma rambursării acordate plătitorului.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Compensaţii financiare suplimentare şi dreptul la recurs
    ART. 214
    Orice compensaţie financiară suplimentară faţă de cea prevăzută în prezentul capitol poate fi stabilită în conformitate cu legea aplicabilă contractului încheiat între utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată.

    ART. 215
    (1) În cazul în care răspunderea unui prestator de servicii de plată în conformitate cu art. 173-176 şi art. 203-211 revine unui alt prestator de servicii de plată sau unui intermediar, prestatorul de servicii de plată sau intermediarul respectiv compensează primul prestator de servicii de plată pentru toate pierderile survenite sau sumele achitate. Această compensaţie se aplică şi în cazul în care oricare dintre prestatorii de servicii de plată nu utilizează autentificarea strictă a clienţilor.
    (2) O compensaţie financiară suplimentară se poate stabili în conformitate cu acordurile încheiate între prestatorii de servicii de plată şi/sau intermediari şi cu legislaţia aplicabilă acordului încheiat între aceştia.

    ART. 216
    Răspunderea prevăzută la cap. II, III şi în prezentul capitol nu intervine în împrejurări anormale şi neprevăzute, în afara controlului persoanei care le invocă şi ale căror consecinţe nu ar fi putut fi evitate în pofida tuturor diligenţelor în acest sens sau în cazul în care un prestator de servicii de plată este obligat să respecte alte dispoziţii legislative.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Protecţia datelor
    ART. 217
    (1) Sistemele de plăţi şi prestatorii de servicii de plată pot procesa datele personale în cazul în care acest lucru este necesar pentru a garanta prevenirea, investigarea şi detectarea fraudelor în domeniul plăţilor.
    (2) Furnizarea de informaţii către diferite persoane pentru prelucrarea datelor cu caracter personal se realizează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE şi cu Regulamentul (UE) nr. 2018/1.725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1.247/2002/CE.
    (3) Prestatorii de servicii de plată accesează, prelucrează şi păstrează datele cu caracter personal necesare pentru furnizarea serviciilor lor de plată doar cu consimţământul explicit al utilizatorului serviciilor de plată.

    CAP. V
    Riscuri operaţionale şi de securitate şi autentificarea
    SECŢIUNEA 1
    Gestionarea riscurilor operaţionale şi de securitate şi raportarea incidentelor
    ART. 218
    (1) Prestatorii de servicii de plată stabilesc un cadru de măsuri de diminuare şi mecanisme de control adecvate pentru a gestiona riscurile operaţionale şi de securitate, legate de serviciile de plată pe care le oferă. Acest cadru de măsuri impune prestatorilor de servicii de plată să instituie, să actualizeze şi să aplice proceduri eficace de gestionare a incidentelor, inclusiv pentru identificarea şi clasificarea incidentelor operaţionale şi de securitate majore.
    (2) Entităţile prevăzute la art. 223 alin. (1) furnizează Băncii Naţionale a României anual, în forma solicitată de aceasta, o evaluare actualizată şi completă privind riscurile operaţionale şi de securitate legate de serviciile de plată pe care le oferă, privind gradul de adecvare a măsurilor de diminuare şi a mecanismelor de control puse în aplicare ca răspuns la aceste riscuri.
    (3) Banca Naţională a României poate să modifice frecvenţa de transmitere a evaluării prevăzute la alin. (2) de către prestatorii de servicii de plată, în conformitate cu reglementările sale.
    (4) În vederea prevenirii şi diminuării riscurilor operaţionale şi de securitate asociate serviciilor de plată furnizate de entităţile prevăzute la art. 223 alin. (1), Banca Naţională a României poate coopera şi participa la schimbul de informaţii cu alte autorităţi competente, Banca Centrală Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană şi, după caz, cu Agenţia Uniunii Europene pentru Securitatea Reţelelor şi a Informaţiilor.

    ART. 219
    (1) Prestatorii de servicii de plată prevăzuţi la art. 223 alin. (1), persoane juridice române, care prestează servicii de plată pe teritoriul României, precum şi pe teritoriul altor state membre prin sucursale, agenţi sau în mod direct, notifică Băncii Naţionale a României orice incident operaţional sau de securitate major, fără întârzieri nejustificate şi în forma solicitată de Banca Naţională a României.
    (2) În cazul în care incidentul are sau poate avea un impact asupra intereselor financiare ale utilizatorilor de servicii de plată, prestatorul de servicii de plată informează fără întârzieri nejustificate utilizatorii respectivi cu privire la incident şi la toate măsurile pe care utilizatorii le pot lua pentru a atenua efectele negative ale acestuia.
    (3) La primirea notificării prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României transmite, fără întârzieri nejustificate, Autorităţii Bancare Europene şi Băncii Centrale Europene detaliile relevante ale incidentului. După ce evaluează relevanţa incidentului pentru alte autorităţi naţionale din România, Banca Naţională a României transmite acestora notificări în consecinţă. Banca Naţională a României în cooperare cu Autoritatea Bancară Europeană şi Banca Centrală Europeană evaluează relevanţa incidentului pentru alte autorităţi ale Uniunii Europene şi autorităţi naţionale relevante.
    (4) Prestatorii de servicii de plată dintr-un stat membru, care prestează servicii de plată pe teritoriul României prin sucursale şi/sau agenţi, notifică orice incident operaţional sau de securitate major autorităţii competente din statul membru de origine.
    (5) Pe baza notificării primite de la Banca Centrală Europeană şi/sau Autoritatea Bancară Europeană cu privire la producerea unui incident, raportat acestora de către autoritatea competentă din statul membru de origine al prestatorului de servicii de plată care a înregistrat incidentul de plată, Banca Naţională a României dispune, după caz, toate măsurile necesare pentru protejarea securităţii imediate a sistemului financiar.
    (6) Prestatorii de servicii de plată prevăzuţi la art. 223 alin. (1), cu excepţia agenţilor prevăzuţi la art. 223 alin. (1) lit. c), furnizează Băncii Naţionale a României, cel puţin anual, date statistice privind fraudele legate de diferite mijloace de plată. Banca Naţională a României transmite către Autoritatea Bancară Europeană şi Banca Centrală Europeană aceste date în formă agregată.
    (7) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (5) şi (6), Banca Naţională a României poate coopera cu alte autorităţi naţionale relevante sau din alte state membre.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Autentificarea
    ART. 220
    (1) Prestatorii de servicii de plată aplică autentificarea strictă a clienţilor atunci când plătitorul:
    a) îşi accesează online contul de plăţi;
    b) iniţiază o operaţiune de plată electronică;
    c) întreprinde orice acţiune, printr-un canal la distanţă, care poate implica un risc de fraudare a plăţii sau alte abuzuri.

    (2) Atunci când se iniţiază o operaţiune de plată electronică în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), prestatorii de servicii de plată aplică autentificarea strictă a clienţilor, incluzând elemente care asigură o legătură dinamică între operaţiune, o sumă specifică şi un beneficiar al plăţii specific, în cazul în care operaţiunile de plată electronică sunt iniţiate la distanţă.
    (3) În cazul prevăzut la alin. (1), prestatorii de servicii de plată instituie măsuri de securitate adecvate în vederea protejării confidenţialităţii şi a integrităţii elementelor de securitate personalizate ale utilizatorilor serviciilor de plată.
    (4) Dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplică în cazul în care plăţile sunt iniţiate prin intermediul unui prestator de servicii de iniţiere a plăţii, iar dispoziţiile alin. (1) şi (3) se aplică şi în cazul în care informaţiile sunt solicitate prin intermediul unui prestator de servicii de informare cu privire la conturi.
    (5) Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont permite prestatorului de servicii de iniţiere a plăţii să se bazeze pe procedurile de autentificare furnizate utilizatorului de servicii de plată de către prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont, în cazurile în care este implicat prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii, în conformitate cu alin. (1)-(3).
    (6) Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont permite prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi să se bazeze pe procedurile de autentificare furnizate utilizatorului de servicii de plată de către prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont, în conformitate cu alin. (1) şi (3).

    ART. 221
    (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, precum şi sucursalele instituţiilor de credit din state membre şi din state terţe, deschise în România, asigură instituţiilor emitente de monedă electronică, instituţiilor de plată şi furnizorilor specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi accesul la serviciile de conturi de plăţi furnizate de acestea, pe baze obiective, nediscriminatorii şi proporţionale. Accesul este suficient de extins pentru a permite acestor categorii de prestatori de servicii de plată să furnizeze servicii de plată în mod nerestricţionat şi eficient.
    (2) Instituţiile de credit prevăzute la alin. (1) furnizează Băncii Naţionale a României motivaţia corespunzătoare a oricărei decizii de respingere a accesului la conturile de plăţi deschise în evidenţele lor, potrivit prevederilor alin. (1).

    TITLUL V
    Competenţă, sesizare şi control în legătură cu prevederile titlurilor III şi IV
    CAP. I
    Competenţe în legătură cu prevederile titlurilor III şi IV
    ART. 222
    (1) În cazul încălcării de către prestatorii de servicii de plată a prevederilor:
    a) art. 150-165, art. 218-221 şi art. 248 alin. (3), utilizatorii serviciilor de plată persoane fizice şi juridice şi alte părţi interesate, inclusiv asociaţii de consumatori, pot sesiza Banca Naţională a României pentru entităţile prevăzute la art. 223 alin. (1);
    b) art. 4 alin. (4), art. 113, 114, art. 115 alin. (2) şi (3), art. 116, 118, 119, art. 120 alin. (1), art. 121 şi 122, art. 124-126, art. 127 alin. (1) şi (3), art. 128, 129, art. 131-133, art. 135-139, art. 141-145, art. 148 alin. (3) şi (4), art. 149, art. 167-171, art. 173-175, art. 178, art. 179 alin. (1), art. 180-182, art. 184, art. 185-193, art. 195-198, art. 200 alin. (2)-(4), art. 201, art. 204-207, art. 209, art. 210, art. 211 alin. (1) şi art. 212 alin. (1), consumatorii, inclusiv asociaţiile de consumatori, pot sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor;
    c) art. 141-145, art. 148 alin. (3) şi (4), art. 149, 167, art. 168-171, art. 173-175, art. 178, art. 179 alin. (1), art. 180-182, art. 184, art. 185-193, art. 195-198, art. 200 alin. (2)-(4), art. 201, art. 204-207, art. 209-211, art. 212 alin. (1), utilizatorii serviciilor de plată persoane juridice pot să sesizeze Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

    (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Banca Naţională a României, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală informează, după caz, reclamantul, în răspunsul formulat către acesta, despre existenţa procedurilor extrajudiciare de soluţionare a litigiilor.
    (3) În vederea soluţionării pe cale amiabilă a eventualelor litigii şi fără a se aduce atingere dreptului consumatorilor şi utilizatorilor persoane juridice de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispoziţiile prezentei legi ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, respectiv Banca Naţională a României, după caz, potrivit prevederilor art. 71 alin. (5) şi ale art. 222, utilizatorii serviciilor de plată, persoane fizice şi juridice, pot folosi procedurile extrajudiciare de soluţionare a litigiilor.
    (4) Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a eventualelor litigii dintre utilizatorii şi prestatorii serviciilor de plată, utilizatorii de servicii de plată, persoane fizice şi juridice, şi alte părţi interesate pot recurge la procedura medierii, în temeiul prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau la procedurile de soluţionare alternativă a litigiilor administrate de Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, cu modificările ulterioare.
    (5) În cazul disputelor transfrontaliere, entităţile responsabile cooperează în mod activ cu organismele din alte state membre care asigură soluţionarea pe cale extrajudiciară a disputelor dintre utilizatorii serviciilor de plată şi prestatorii de servicii de plată.

    ART. 223
    (1) Banca Naţională a României este autoritatea competentă responsabilă cu asigurarea şi monitorizarea respectării prevederilor art. 150-165, art. 218-221, art. 248 alin. (3), a reglementărilor emise în aplicarea acestor articole, precum şi a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată, de către următoarele categorii de entităţi:
    a) instituţiile de plată, instituţiile emitente de monedă electronică, instituţiile de credit, persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor de credit din state terţe autorizate de Banca Naţională a României;
    b) furnizorii specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi, persoane juridice române şi persoane fizice cu sediul profesional în România;
    c) sucursalele şi agenţii instituţiilor de plată, furnizorilor specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi şi instituţiilor emitente de monedă electronică autorizate/ înregistrate în alte state membre care prestează servicii de plată pe teritoriul României;
    d) sucursalele instituţiilor de credit care prestează servicii de plată pe teritoriul României, în temeiul dreptului de stabilire;
    e) furnizorii de servicii poştale giro care prestează servicii de plată potrivit cadrului legislativ naţional aplicabil.

    (2) În aplicarea alin. (1), Banca Naţională a României este abilitată:
    a) să solicite furnizarea oricăror informaţii şi documente necesare pentru verificarea respectării cerinţelor impuse prin art. 150-165, art. 218-221, art. 248 alin. (3), a reglementărilor emise în aplicarea acestor articole, precum şi a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată, specificând termenul în care trebuie furnizate şi, după caz, scopul solicitării;
    b) să efectueze verificări la sediul profesional sau real al entităţilor prevăzute la alin. (1) şi la locaţiile acestora, precum şi la sediile/locaţiile furnizorilor externi în cazul externalizării activităţilor, după caz;
    c) să emită recomandări de conformare şi să dispună măsuri administrative, inclusiv în situaţiile în care entităţile prevăzute la alin. (1) nu dau curs unei recomandări formulate de Banca Naţională a României.

    (3) În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. c), Banca Naţională a României are competenţa de a dispune următoarele măsuri administrative:
    a) reevaluarea riscurilor operaţionale şi de securitate legate de serviciile de plată pe care le furnizează entităţile prevăzute la alin. (1);
    b) îmbunătăţirea cadrului de gestionare a riscurilor şi mecanismelor implementate în vederea respectării dispoziţiilor prevăzute la alin. (1);
    c) modificarea măsurilor şi mecanismelor de control stabilite pentru a gestiona adecvat riscurile operaţionale şi de securitate;
    d) modificarea criteriilor stabilite de instituţiile de credit pentru acordarea accesului la conturile de plăţi;
    e) prezentarea unui plan de restabilire a conformităţii cu cerinţele articolelor prevăzute la alin. (1), care să detalieze demersurile şi acţiunile ce vor fi întreprinse în acest sens şi care să stabilească termenul de implementare a respectivelor demersuri şi acţiuni;
    f) orice alte măsuri administrative care să fie adecvate şi proporţionale cu faptele şi deficienţele constatate, de natură a remedia situaţia entităţilor prevăzute la alin. (1).

    (4) Entităţile prevăzute la alin. (1) permit personalului împuternicit de Banca Naţională a României să desfăşoare activităţi de verificare a conformităţii cu cadrul legal, furnizând în acest scop toate documentele şi informaţiile, astfel cum vor fi solicitate de către acesta, şi sunt obligate să transmită Băncii Naţionale a României orice informaţii şi documente solicitate, la termenele, periodicităţile şi în forma solicitată de aceasta în scopul aducerii la îndeplinire a atribuţiilor conferite acesteia potrivit alin. (1).
    (5) Instituţiile de plată, furnizorii specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi şi instituţiile emitente de monedă electronică ce funcţionează pe teritoriul României prin intermediul agenţilor în temeiul dreptului de stabilire, al căror sediu real este situat în alt stat membru, desemnează un punct central de contact în România pentru a asigura comunicarea şi raportarea adecvată a informaţiilor privind conformarea cu prevederile art. 150-165, art. 218-221, art. 248 alin. (3), a reglementărilor emise în aplicarea acestor articole, precum şi a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată, fără a aduce atingere niciunei dispoziţii privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, şi pentru a facilita supravegherea de către autorităţile competente ale statului membru de origine şi cele ale statului membru gazdă, inclusiv prin transmiterea de documente şi de informaţii autorităţilor competente, la cerere.
    (6) Desemnarea unui punct central de contact potrivit prevederilor alin. (5) se va face proporţional cu obiectivul urmărit de comunicare adecvată şi de raportare a informaţiilor privind conformarea cu prevederile art. 150-165, art. 218-221, art. 248 alin. (3), a reglementărilor emise în aplicarea acestor articole, precum şi a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată în statul membru gazdă.
    (7) La solicitarea Băncii Naţionale a României, instituţiile de plată, furnizorii specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi şi instituţiile emitente de monedă electronică care funcţionează pe teritoriul României prin intermediul agenţilor sau sucursalelor şi al căror sediu central este situat în alt stat membru transmit Băncii Naţionale a României, în scopuri statistice şi/sau de informare, rapoarte periodice cu privire la activităţile desfăşurate pe teritoriul României.
    (8) La solicitarea Băncii Naţionale a României, instituţiile de credit care funcţionează pe teritoriul României prin intermediul sucursalelor şi al căror sediu central este situat în alt stat membru transmit Băncii Naţionale a României, în scopuri statistice şi/sau de informare, rapoarte periodice cu privire la activităţile desfăşurate pe teritoriul României.
    (9) La solicitarea Băncii Naţionale a României, prestatorii de servicii de plată prevăzuţi la alin. (7) şi, respectiv, la alin. (8), care oferă servicii de plată pe teritoriul României prin intermediul agenţilor şi/sau sucursalelor, după caz, în temeiul dreptului de stabilire, vor transmite Băncii Naţionale a României rapoarte periodice cu privire la activităţile desfăşurate pe teritoriul României, pentru a fi utilizate în scopul de a monitoriza conformitatea cu prevederile art. 150-165, art. 218-221, art. 248 alin. (3) şi cu celelalte reglementări prevăzute la art. 223 alin. (1).
    (10) Dispoziţiile art. 88 sunt aplicabile în mod corespunzător în ceea ce priveşte cooperarea Băncii Naţionale a României cu autorităţile competente din alte state membre, în situaţiile prevăzute la art. 218 alin. (4), art. 219 alin. (7) şi art. 222 alin. (5).
    (11) Dispoziţiile art. 71 alin. (4) şi ale art. 90-94 sunt aplicabile în mod corespunzător pentru activitatea desfăşurată de Banca Naţională a României în exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit prevederilor alin. (1).

    ART. 224
    (1) Prestatorii de servicii de plată depun toate eforturile pentru a răspunde la plângerile utilizatorilor serviciilor de plată pe suport hârtie sau, dacă prestatorul de servicii de plată şi utilizatorul serviciilor de plată convin astfel, pe un alt suport durabil.
    (2) Răspunsul prestatorilor de servicii de plată abordează toate punctele aduse în discuţie, într-un interval de timp corespunzător, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data primirii plângerii. În situaţii excepţionale, în cazul în care răspunsul nu poate fi dat în termen de 15 zile lucrătoare din motive independente de voinţa prestatorului de servicii de plată, acesta este obligat să transmită un răspuns provizoriu, care să indice în mod clar motivele pentru care răspunsul la plângere va ajunge cu întârziere şi să precizeze termenul în care utilizatorul serviciilor de plată va primi răspunsul definitiv. În toate situaţiile, termenul pentru primirea răspunsului final nu va depăşi 35 de zile lucrătoare de la data primirii plângerii.

    ART. 225
    (1) Prestatorul de servicii de plată informează utilizatorul serviciilor de plată cu privire la dreptul acestora de a se adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Băncii Naţionale a României, respectiv entităţii competente de soluţionare a litigiilor, conform prevederilor Legii nr. 192/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015, cu modificările ulterioare, să soluţioneze litigiile privind drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 111-221.
    (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) se comunică, într-un mod clar, uşor de înţeles şi uşor de accesat, pe site-ul internet al prestatorului de servicii de plată, în cazul în care acesta există, la sucursală, precum şi în clauzele şi condiţiile generale ale contractului dintre prestatorul de servicii de plată şi utilizatorul serviciilor de plată. Acestea precizează în ce mod pot fi obţinute informaţii suplimentare privind entităţile competente cu soluţionarea cererilor şi modul în care se poate recurge la acestea.

    ART. 226
    (1) Instituţiile de plată, furnizorii specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi şi instituţiile emitente de monedă electronică ce funcţionează pe teritoriul României prin intermediul agenţilor în temeiul dreptului de stabilire, al căror sediu real este situat în alt stat membru, desemnează un punct central de contact în România pentru a asigura comunicarea şi raportarea adecvată a informaţiilor privind conformarea cu art. 111-149 şi cu art. 166-217, a reglementărilor emise în aplicarea acestor articole, precum şi a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată, fără a aduce atingere niciunei dispoziţii privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, şi pentru a facilita supravegherea de către autorităţile competente ale statului membru de origine şi cele ale statului membru gazdă, inclusiv prin transmiterea de documente şi de informaţii autorităţilor competente, la cerere.
    (2) La solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, sucursalele şi agenţii prevăzuţi la alin. (1), precum şi instituţiile de credit care funcţionează pe teritoriul României prin intermediul sucursalelor şi al căror sediu central este situat în alt stat membru transmit, în scopuri statistice şi de informare, precum şi pentru asigurarea supravegherii respectării prevederilor art. 111-149 şi ale art. 166-217, rapoarte referitoare la activitatea desfăşurată pe teritoriul României. Sucursalele şi agenţii intră sub incidenţa cerinţelor privind secretul profesional prevăzute la art. 90-94.

    CAP. II
    Contravenţii şi sancţiuni în legătură cu prevederile titlurilor III şi IV
    ART. 227
    (1) Banca Naţională a României are competenţa de a aplica sancţiuni administrative, în cazurile în care constată că entităţile prevăzute la art. 223 alin. (1) şi/sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată în cadrul acestora se fac vinovate de următoarele fapte:
    a) încălcarea prevederilor art. 150-165, art. 218-221, art. 248 alin. (3), a reglementărilor emise în aplicarea acestor articole, precum şi a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată;
    b) nerespectarea măsurilor administrative dispuse potrivit art. 223 alin. (2) lit. c).

    (2) În cazurile prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României are competenţa de a aplica următoarele sancţiuni administrative:
    a) avertisment scris;
    b) amendă cuprinsă între 10.000 lei şi 100.000 lei, pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b);
    c) amendă până la de două ori valoarea profiturilor obţinute sau a pierderilor evitate de către persoana responsabilă, în măsura în care acestea pot fi determinate, aplicabilă prestatorilor de servicii de plată;
    d) suspendarea temporară a dreptului prestatorilor de servicii de plată de a presta servicii de plată până la remedierea situaţiei care a determinat suspendarea;
    e) suspendarea dreptului de acces la sistemele de plăţi până la remedierea situaţiei care a determinat suspendarea.

    (3) Sancţiunile administrative prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri administrative potrivit art. 223 alin. (2) lit. c) sau independent de acestea.
    (4) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.
    (5) Aplicarea sancţiunilor administrative prevăzute la alin. (1) se prescrie în termen de 1 an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.

    ART. 228
    (1) Constatarea faptelor prevăzute la art. 227 alin. (1) se realizează de către reprezentanţi împuterniciţi ai Băncii Naţionale a României pe baza raportărilor făcute potrivit legii ori reglementărilor emise în aplicarea acesteia sau actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată sau la solicitarea expresă a Băncii Naţionale a României ori în cursul verificărilor desfăşurate la sediul profesional sau real al entităţilor prevăzute la art. 223 alin. (1) sau la locaţiile acestora ori la sediile/locaţiile furnizorilor externi în cazul externalizării activităţilor, după caz.
    (2) Actele prin care sunt aplicate sancţiuni administrative şi sunt dispuse măsuri administrative potrivit prevederilor art. 227 şi reglementărilor emise în aplicarea acestora se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, conform reglementărilor interne, cu excepţia sancţiunilor administrative prevăzute la art. 227 alin. (2) lit. d) şi e), care sunt de competenţa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.
    (3) Actele prevăzute la alin. (2) trebuie să cuprindă cel puţin elementele de identificare ale persoanei vinovate, descrierea faptei şi a circumstanţelor efectuării acesteia şi temeiul de drept al dispunerii măsurii administrative sau, după caz, al aplicării sancţiunii administrative.

    ART. 229
    Dispoziţiile art. 81-83 sunt aplicabile în mod corespunzător pentru actele adoptate de Banca Naţională a României potrivit prezentului capitol.

    ART. 230
    Constituie contravenţii încălcarea de către prestatorii de servicii de plată prevăzuţi la art. 2 a dispoziţiilor art. 4 alin. (4), art. 113, 114, art. 115 alin. (2) şi (3), art. 116, 118, 119, art. 120 alin. (1), art. 122, art. 124-126, art. 127 alin. (1) şi (3), art. 128, 129, art. 131-133, art. 135-139, art. 141-145, art. 148 alin. (3) şi (4), art. 149, 167, art. 168-171, art. 173-175, art. 178, art. 179 alin. (1), art. 180-182, art. 184, art. 185-193, art. 195-198, art. 200 alin. (2)-(4), art. 201, art. 204-207, art. 209, 210, art. 211 alin. (1), art. 212 alin. (1), în situaţia în care sunt afectate sau pot fi afectate interesele consumatorilor, şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.

    ART. 231
    (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 230 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor de consumatori ori din oficiu.
    (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are competenţe conform alin. (1) în cazul prestatorilor de servicii de plată al căror stat membru de origine este România şi în cazul agenţiilor sau sucursalelor pentru care România este stat membru gazdă şi care acţionează în conformitate cu dreptul de stabilire.
    (3) Odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale principale se pot aplica una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:
    a) respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate;
    b) dispunerea încetării încasării, respectiv restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de cel mult 15 zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei;
    c) aducerea contractului sau tuturor contractelor, după caz, potrivit prevederilor legale, în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei;
    d) corectarea oricăror neconformităţi cu prevederile legale constatate prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

    (4) Neaducerea la îndeplinire a sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse în termenele şi condiţiile prevăzute în procesul-verbal de constatare a contravenţiei sau săvârşirea repetată în decurs de 6 luni de la prima constatare a uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 230 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 80.000 lei la 100.000 lei.
    (5) Prin derogare de la dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii nu suspendă executarea sancţiunilor contravenţionale complementare aplicate potrivit alin. (3).
    (6) Prestatorii de servicii sunt obligaţi să informeze Banca Naţională a României, în termen de două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal, despre sancţiunile ce le-au fost aplicate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei legi.

    ART. 232
    (1) Constituie contravenţii încălcarea dispoziţiilor art. 141-145, art. 148 alin. (3) şi (4), art. 149, art. 167-171, art. 173-175, art. 178, art. 179 alin. (1), art. 180-182, art. 184, art. 185-193, art. 195-198, art. 200 alin. (2)-(4), art. 201, art. 204-207, art. 209, 210, art. 211 alin. (1) şi art. 212 alin. (1), în situaţia în care sunt afectate sau pot fi afectate interesele utilizatorilor persoane juridice, şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.
    (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la sesizarea utilizatorilor de servicii de plată persoane juridice.
    (3) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are competenţe conform alin. (2) în cazul prestatorilor de servicii de plată al căror stat membru de origine este România şi în cazul agenţiilor sau sucursalelor pentru care România este stat membru gazdă şi care acţionează în conformitate cu dreptul de stabilire.

    ART. 233
    În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 230 şi 232 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

    ART. 234
    Autorităţile competente pot face publică orice sancţiune impusă pentru încălcarea prezentei legi, cu excepţia cazului în care publicarea ar pune în pericol grav pieţele financiare sau ar cauza daune disproporţionate părţilor implicate.

    TITLUL VI
    Infracţiuni
    ART. 235
    (1) Prestarea fără drept cu titlu profesional a serviciilor de plată cu încălcarea prevederilor art. 8 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    (2) Utilizarea unei sintagme specifice, cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. (3), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă.

    ART. 236
    (1) Refuzul nejustificat al persoanelor prevăzute la art. 223 alin. (1) lit. a)-e) de a furniza Băncii Naţionale a României, în termen de cel mult 10 zile de la comunicarea solicitării, informaţiile şi documentele necesare pentru verificarea respectării cerinţelor impuse de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
    (2) Împiedicarea, sub orice formă, a exercitării atribuţiilor ce revin Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

    ART. 237
    Refuzul nejustificat al entităţilor prevăzute la art. 71 alin. (2), art. 104 şi art. 223 alin. (1) de a furniza Băncii Naţionale a României, în termen de cel mult 10 zile de la comunicarea solicitării, informaţiile şi documentele necesare pentru verificarea respectării cerinţelor impuse de prezenta lege, precum şi împiedicarea, sub orice formă, a Băncii Naţionale a României de a efectua verificări la sediul profesional sau real al entităţilor prevăzute la art. 71 alin. (2), art. 104 alin. (1) şi art. 223 alin. (1) sau la locaţiile acestora ori la sediile/locaţiile furnizorilor externi în cazul externalizării activităţilor, după caz, în vederea ducerii la îndeplinire a atribuţiilor care îi revin, în calitate de autoritate competentă, reprezintă infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

    TITLUL VII
    Dispoziţii tranzitorii şi finale
    ART. 238
    (1) Instituţiile de plată autorizate de Banca Naţională a României la data intrării în vigoare a prezentei legi se conformează la cerinţele nou-instituite potrivit titlului II în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia.
    (2) În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a reglementării emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi, instituţiile de plată transmit Băncii Naţionale a României informaţiile şi documentele necesare potrivit reglementării Băncii Naţionale a României.
    (3) Banca Naţională a României poate dispune faţă de o instituţie de plată prevăzută la alin. (1) ori faţă de persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată ale unei instituţii de plată prevăzute la alin. (1) care nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor legale potrivit dispoziţiilor alin. (1) şi (2) măsurile necesare pentru asigurarea conformităţii la cerinţele legale nou-instituite şi/sau să aplice sancţiuni sau poate retrage autorizaţia instituţiei de plată.
    (4) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Banca Naţională a României comunică instituţiilor de plată prevăzute la alin. (1) dacă din evaluarea informaţiilor furnizate, în mod voluntar, de acestea anterior intrării în vigoare a prezentei legi rezultă că respectivele instituţii îndeplinesc cerinţele legale nou-instituite.

    ART. 239
    (1) Persoanele juridice române sau, după caz, persoanele fizice cu sediul profesional în România care atestă cu documente relevante şi concludente faptul că au început să presteze, înainte de 12 ianuarie 2016, dintre serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1), numai servicii de iniţiere a plăţii sau servicii de informare cu privire la conturi pot continua desfăşurarea acestor activităţi pe teritoriul României până la expirarea unui termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
    (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) care intenţionează continuarea acestor activităţi după expirarea termenului de care beneficiază potrivit alin. (1) trebuie să solicite Băncii Naţionale a României autorizarea sau, după caz, înregistrarea.
    (3) În aplicarea alin. (2), solicitanţii transmit Băncii Naţionale a Românei, cu cel puţin 4 luni înainte de expirarea termenului de care beneficiază potrivit alin. (1), informaţiile şi documentele prevăzute în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi.
    (4) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 26 alin. (3) şi (5), Banca Naţională a României stabileşte termenele pentru transmiterea documentelor şi/sau a informaţiilor pe care le solicită potrivit respectivelor dispoziţii. Termenele stabilite de Banca Naţională a României au în vedere timpul necesar în mod obiectiv pentru obţinerea documentelor şi/sau a informaţiilor respective şi nu pot fi mai mici de 5 zile lucrătoare.
    (5) Persoanelor prevăzute la alin. (1) care nu dispun de autorizaţie sau, după caz, nu au fost înregistrate, pentru prestarea serviciilor de iniţiere a plăţii sau a serviciilor de informare cu privire la conturi potrivit prevederilor titlului II, le este interzisă continuarea desfăşurării acestor servicii după expirarea termenului de care beneficiază potrivit alin. (1).

    ART. 240
    Persoanele juridice române sau, după caz, persoanele fizice cu sediul profesional în România care au început să presteze ulterior datei de 12 ianuarie 2016 inclusiv, dintre serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1), numai servicii de iniţiere a plăţii sau servicii de informare cu privire la conturi pot continua desfăşurarea acestor activităţi pe teritoriul României ulterior intrării în vigoare a prezentei legi, numai după ce au fost autorizate sau, după caz, înregistrate de Banca Naţională a României.

    ART. 241
    (1) În cazul entităţilor care prestează servicii de plată numai de tipul celor prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) la data intrării în vigoare a prezentei legi, primul termen de 12 luni prevăzut la art. 106 alin. (1) începe să curgă de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
    (2) În cazul entităţilor care prestează servicii de plată numai de tipul celor prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. m) la data intrării în vigoare a prezentei legi, primul termen de 12 luni prevăzut la art. 108 alin. (1) începe să curgă la 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii.

    ART. 242
    Cererile de autorizare depuse la Banca Naţională a României în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt restituite titularilor pentru a fi refăcute în conformitate cu cerinţele prezentei legi.

    ART. 243
    (1) Banca Naţională a României emite reglementări în aplicarea prezentei legi, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) În scopul unei aplicări unitare a dispoziţiilor prezentei legi şi a reglementărilor emise în baza acesteia, Banca Naţională a României poate emite instrucţiuni şi precizări, care se publică pe pagina de internet a Băncii Naţionale a României.

    ART. 244
    (1) Banca Naţională a României are în vedere orientările şi recomandările emise de Autoritatea Bancară Europeană şi actele delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată şi poate emite, după caz, reglementări, instrucţiuni şi/sau precizări prin care stabileşte regimul aplicării respectivelor orientări şi recomandări şi le adaptează, dacă este cazul, condiţiilor specifice sistemului financiar din România.
    (2) Entităţile prevăzute la art. 223 alin. (1) au în vedere respectarea orientărilor şi recomandărilor emise de Autoritatea Bancară Europeană şi a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată, potrivit reglementărilor, instrucţiunilor şi/sau precizărilor pe care le emite, după caz, Banca Naţională a României.
    (3) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are în vedere orientările şi recomandările emise de Autoritatea Bancară Europeană şi actele delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată şi propune, după caz, emiterea de hotărâri ale Guvernului prin care stabileşte regimul aplicării respectivelor orientări şi recomandări şi le adaptează, dacă este cazul, condiţiilor specifice sistemului financiar din România.
    (4) Banca Naţională a României, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cooperează ori de câte ori este necesar pentru a-şi îndeplini eficient atribuţiile ce le revin potrivit prevederilor prezentei legi.
    (5) Banca Naţională a României, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală informează Comisia Europeană în legătură cu orice separare a atribuţiilor şi notifică imediat orice modificare ulterioară privind desemnarea şi competenţele ce le revin.

    ART. 245
    (1) Consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le-au fost conferite prin prezenta lege.
    (2) Prestatorii de servicii de plată pot acorda utilizatorilor serviciilor de plată mai multe drepturi şi beneficii decât cele prevăzute în prezenta lege.

    ART. 246
    La articolul 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 13 mai 2008, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(4) În cazul în care serviciilor financiare ce fac obiectul prezentei ordonanţe le sunt aplicabile şi prevederile Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, dispoziţiile privind informarea prevăzute la art. 4 alin. (1)-(4), cu excepţia celor cuprinse la art. 4 alin. (2) lit. c)-g), la art. 4 alin. (3) lit. a), d) şi e), precum şi la art. 4 alin. (4) lit. b) din prezenta ordonanţă se înlocuiesc cu dispoziţiile art. 118, 119, 124 şi 125 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative."


    ART. 247
    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 18 alineatul (1), litera d) va avea următorul cuprins:
    "d) servicii de plată aşa cum sunt definite la art. 7 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative;"

    2. Articolul 404^1 va avea următorul cuprins:
    "ART. 404^1
    (1) Sistemele de plăţi trebuie să asigure accesul neîngrădit la sistem al prestatorilor de servicii de plată autorizaţi pe baza unor reguli obiective, nediscriminatorii şi proporţionale, care să nu limiteze accesul mai mult decât este necesar pentru protejarea sistemelor de plăţi împotriva unor riscuri specifice, precum riscul de decontare, riscul operaţional şi riscul comercial, şi pentru protejarea stabilităţii financiare şi operaţionale a acestora.
    (2) Sistemele de plăţi nu impun prestatorilor de servicii de plată autorizaţi, utilizatorilor serviciilor de plată sau altor sisteme de plăţi:
    a) reguli restrictive privind participarea efectivă la alte sisteme de plăţi;
    b) reguli care fac discriminare între prestatorii de servicii de plată autorizaţi în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile participanţilor;
    c) restricţii bazate pe forma de organizare instituţională.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică:
    a) sistemelor de plăţi desemnate de Banca Naţională a României în temeiul prevederilor Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, cu modificările şi completările ulterioare, ca intrând sub incidenţa acestei legi;
    b) sistemelor de plăţi formate exclusiv din prestatori de servicii de plată care aparţin unui grup.
    (4) În sensul prevederilor alin. (2) lit. a) în cazul în care un participant la un sistem de plăţi desemnat de Banca Naţională a României în temeiul Legii nr. 253/2004, cu modificările şi completările ulterioare, permite unui prestator de servicii de plată autorizat, care nu este participant la sistem, să introducă ordinele de transfer în sistem, participantul la sistem acordă aceeaşi posibilitate, la cerere, altor prestatori de servicii de plată autorizaţi, potrivit prevederilor alin. (1), pe baze obiective, proporţionale şi nediscriminatorii.
    (5) Participantul la sistemul de plăţi prevăzut la alin. (4) comunică prestatorului de servicii de plată solicitant motivaţia completă a oricărei decizii de respingere."



    ART. 248
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) Pentru contractele aflate în derulare, furnizorii de servicii de plată au obligaţia ca în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi să asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile titlurilor III şi IV.
    (3) Prestatorii de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont nu trebuie să blocheze sau să obstrucţioneze abuziv furnizarea serviciilor de iniţiere a plăţii sau de informare cu privire la conturi.

    ART. 249
    La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 12 octombrie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

    *
    Prezenta lege transpune prevederile art. 1-4, parţial art. 5, art. 6-8, parţial art. 9, art. 10-18, parţial art. 19, art. 20-97, art. 99, art. 100-103, art. 106 şi 109 din Directiva (UE) 2015/2.366 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 şi de abrogare a Directivei 2007/64/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 23 decembrie 2015.
    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.


                    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
                    ION-MARCEL CIOLACU
                    PREŞEDINTELE SENATULUI
                    TEODOR-VIOREL MELEŞCANU

    Bucureşti, 8 noiembrie 2019.
    Nr. 209.
    ----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice