Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta lege reglementează organizarea funcţiei publice şi Statutul funcţionarilor publici. ART. 2 (1) Funcţionar public este persoana numită într-o funcţie publică. (2) În sensul prezentei legi, totalitatea funcţionarilor publici din autorităţile şi instituţiile publice constituie corpul funcţionarilor publici. (3) Funcţionarii publici sunt numiţi de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. ART. 3 (1) Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică, în temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale. (2) Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege. Anexa poate fi completată prin hotărâre a Guvernului. ART. 4 Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt: a) asigurarea promptă şi eficientă, liberă de prejudecăţi, corupţie, abuz de putere şi presiuni politice a tuturor activităţilor efectuate de funcţionarii publici; b) selectarea funcţionarilor publici exclusiv după criteriul competenţei; c) egalitatea şanselor la intrarea şi la promovarea în corpul funcţionarilor publici; d) stabilitatea funcţionarilor publici. ART. 5 (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică tuturor funcţionarilor publici, inclusiv celor care au statute proprii aprobate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu dispun altfel. Persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publică nu intră sub incidenţa dispoziţiilor prezentei legi. (2) Personalul din aparatul de lucru al autorităţilor şi instituţiilor publice, care efectuează activităţi de secretariat-administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire, este angajat cu contract individual de muncă. Persoanele care ocupă aceste funcţii nu au calitatea de funcţionar public şi li se aplică legislaţia muncii. ART. 6 Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are numai cetăţenia română şi domiciliul în România; b) cunoaşte limba română, scris şi vorbit; c) are vârsta de 18 ani împliniţi; d) are capacitate deplină de exerciţiu; e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate; f) îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică; g) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice; h) a câştigat concursul sau a promovat examenul organizat pentru ocuparea funcţiei publice. CAP. 2 Categorii statutare de funcţionari publici şi clasificarea funcţiilor publice SECŢIUNEA 1 Categorii de funcţionari publici ART. 7 Funcţionarii publici sunt debutanţi sau definitivi. ART. 8 (1) Funcţionarii publici debutanţi sunt persoanele care ocupă, în urma concursului sau a examenului, o funcţie publică până la definitivare. (2) Perioada de funcţionar public debutant este de cel puţin 6 luni, dar nu mai mare de 2 ani. ART. 9 (1) Funcţionarii publici cărora li se aplică prevederile prezentei legi se împart în trei categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare, după cum urmează: a) categoria A - studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă; b) categoria B - studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă; c) categoria C - studii medii liceale sau postliceale, absolvite cu diplomă. (2) În funcţie de categoria din care fac parte, funcţionarii publici desfăşoară următoarele activităţi: a) aplicarea şi executarea legilor, studii, control, consiliere, coordonare, conducere, elaborarea de reglementări, luarea deciziilor sau alte activităţi care necesită cunoştinţe superioare de specialitate - funcţionarii publici din categoria A; b) aplicarea şi executarea legilor, studii, îndrumare, elaborarea unor proiecte de reglementări, lucrări pregătitoare pentru luarea deciziilor, unele activităţi de conducere, precum şi alte activităţi care necesită pregătire superioară de scurtă durată - funcţionarii publici din categoria B; c) aplicarea şi executarea legilor şi a altor reglementări, activităţi de birou sau de control care necesită o cultură generală medie şi cunoştinţe tehnice sau profesionale de nivel mediu - funcţionarii publici din categoria C. SECŢIUNEA a 2-a Structura carierei funcţionarilor publici: grade, clase, trepte ART. 10 Fiecare dintre cele trei categorii ale funcţiei publice se împarte în două grade. Gradul este o etapă din carierea funcţionarului public. ART. 11 Fiecare grad se împarte în trei clase de funcţionari publici definitivi. Structura ierarhică a claselor este următoarea: clasa a III-a, clasa a II-a şi clasa I, ca nivel maxim. ART. 12 (1) Fiecare clasă se împarte în trei trepte. Structura ierarhică a treptelor este următoarea: treapta a 3-a, treapta a 2-a şi treapta 1, ca nivel maxim. (2) Fiecare treaptă corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare. ART. 13 (1) Funcţionarul public îşi păstrează gradul, clasa şi treapta avute şi atunci când nu mai deţine funcţia publică din motive neimputabile acestuia. În acest caz Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îi va asigura funcţionarului public încadrarea în altă funcţie publică, în limita posturilor disponibile şi potrivit pregătirii lui profesionale. (2) Funcţionarii publici care nu pot fi încadraţi în altă funcţie publică în condiţiile alin. (1) beneficiază de măsuri de protecţie socială, conform legii. ART. 14 Categoriile, gradele, clasele şi treptele carierei funcţionarului public sunt următoarele:
┌─────────┬─────┬───────────────────────┐
│ │ │Clase │
│ │ ├───────────────────────┤
│Categorii│Grade│Clasa a III-a Clasa a │
│ │ │II-a Clasa I │
│ │ ├───────────────────────┤
│ │ │Trepte │
├─────────┼─────┼───────┬───────┬───────┤
│A │a-1 │3 2 1 │3 2 1 │3 2 1 │
│ │a-2 │3 2 1 │3 2 1 │3 2 1 │
├─────────┼─────┼───────┼───────┼───────┤
│B │b-1 │3 2 1 │3 2 1 │3 2 1 │
│ │b-2 │3 2 1 │3 2 1 │3 2 1 │
├─────────┼─────┼───────┼───────┼───────┤
│C │c-1 │3 2 1 │3 2 1 │3 2 1 │
│ │c-2 │3 2 1 │3 2 1 │3 2 1 │
└─────────┴─────┴───────┴───────┴───────┘
SECŢIUNEA a 3-a Clasificarea funcţiilor publice ART. 15 Funcţiile publice se clasifică după cum urmează: a) după natura competenţelor: de execuţie şi de conducere; b) după cerinţele privind nivelul studiilor absolvite: funcţii publice de categoria A, funcţii publice de categoria B şi funcţii publice de categoria C. ART. 16 Funcţionarii publici se identifică prin categoria, gradul, clasa şi treapta corespunzătoare. ART. 17 Prin actul de înfiinţare a unei autorităţi sau instituţii publice se va stabili numărul maxim de posturi aferente funcţiilor publice. CAP. 3 Comisii paritare ART. 18 (1) În cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se constituie comisii paritare în alcătuirea cărora intră un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi de sindicatul funcţionarilor publici interesaţi. (2) În cazul în care funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, reprezentanţii vor fi desemnaţi prin votul majorităţii acestora. ART. 19 (1) Comisiile paritare participă la stabilirea măsurilor privind: condiţiile de muncă, sănătatea şi securitatea muncii funcţionarilor publici în timpul exercitării atribuţiilor lor, buna funcţionare a autorităţii sau instituţiei publice. (2) Comisiile paritare îşi dau avizul în toate problemele de natura celor prevăzute la alin. (1), precum şi în orice alte situaţii, la solicitarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. (3) Avizul comisiilor paritare are caracter consultativ şi este întotdeauna dat în scris şi motivat. CAP. 4 Managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici SECŢIUNEA 1 Agenţia Naţională Funcţionarilor Publici ART. 20 (1) Pentru crearea şi dezvoltarea unui corp profesionist de funcţionari publici se înfiinţează, în subordinea Guvernului, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică. (2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va fi condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit de către primul-ministru. (3) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este finanţată de la bugetul de stat. ART. 21 (1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are următoarele atribuţii: a) elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici; b) elaborează şi avizează propuneri de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii publici; c) verifică modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice; d) elaborează reglementări comune tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice privind funcţiile publice, gradarea şi clasificarea posturilor; e) elaborează propuneri pentru crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor funcţionarilor publici; f) stabileşte criteriile pentru evaluarea activităţii funcţionarilor publici; g) organizează sistemul de formare profesională a funcţionarilor publici; h) elaborează şi urmăreşte punerea în aplicare a unor programe de pregătire şi perfecţionare a funcţionarilor publici; i) creează şi administrează baza sa de date cuprinzând evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici; j) întocmeşte rapoarte anuale cu privire la managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici, pe care Guvernul le supune spre dezbatere Parlamentului; k) elaborează şi urmăreşte punerea în aplicare a normelor de organizare a concursurilor pentru intrarea în corpul funcţionarilor publici; l) coordonează şi monitorizează implementarea prevederilor prezentei legi; m) acordă asistenţa de specialitate şi coordonează metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale; n) colaborează cu organisme şi cu organizaţii internaţionale din domeniul managementului resurselor umane. (2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Guvern, legate de politicile de resurse umane şi de managementul resurselor umane. ART. 22 (1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici ţine evidenţa funcţiilor publice şi a tuturor funcţionarilor publici. (2) În termen de 30 de zile de la aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici autorităţile şi instituţiile publice vor transmite acesteia datele personale ale funcţionarilor publici, precum şi funcţiile publice vacante. Funcţiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate şi instituţie publică de către conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului judeţean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităţilor prevăzute la art. 9 alin. (2) şi cu avizul consultativ al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. (3) Datele personale ale funcţionarilor publici privesc: numele şi prenumele, domiciliul, data naşterii, funcţia publică pe care o ocupă, vechimea în funcţia publică, precum şi în alte funcţii publice ocupate anterior, studiile, titlurile didactice sau ştiinţifice şi limbile străine pe care le cunosc. (4) În prima lună a fiecărui an se vor transmite modificările intervenite în situaţia funcţionarilor publici, potrivit alin. (3). ART. 23 Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici se aprobă prin hotărâre a Guvernului în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 24 Gestiunea resurselor umane şi a funcţiilor publice este organizată şi realizată, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice, de către un compartiment specializat în domeniu, care colaborează cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. SECŢIUNEA a 2-a Dosarul profesional al funcţionarului public ART. 25 (1) Fiecare funcţionar public are un dosar profesional care cuprinde: a) documentul de numire în funcţie, documentul de atestare a studiilor şi cel privind depunerea jurământului; b) documentele privind evaluarea anuală a activităţii acestuia, avansările în funcţii, trepte, clase, grade sau categorii, precum şi sancţiunile disciplinare ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic şi fără discontinuităţi. (2) În dosarul profesional al funcţionarului public nu vor fi introduse documente care fac referire la activităţile sau la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice alta natură. (3) Funcţionarului public i se vor elibera, la cerere, copii de pe actele existente în dosarul sau profesional. CAP. 5 Drepturi şi îndatoriri SECŢIUNEA 1 Drepturile funcţionarilor publici ART. 26 (1) Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat. (2) Este interzisă orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice, sindicale, religioase, etnice, de sex, stare materială, origine socială sau de orice alta natură. ART. 27 (1) Dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici, în condiţiile legii. (2) Cei interesaţi pot, în mod liber, sa înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora. (3) Funcţionarii publici se pot asocia în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii având ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregătirii profesionale şi protejarea statutului lor. ART. 28 Funcţionarii publici îşi pot exercita dreptul la grevă în condiţiile legii. ART. 29 Pentru activitatea depusă funcţionarii publici au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri şi indemnizaţii. ART. 30 (1) Sistemul de salarizare a funcţionarilor publici se stabileşte prin lege. (2) La stabilirea sistemului de salarizare se vor avea în vedere următoarele: a) necesitatea de a restrânge costurile administraţiei publice, în condiţiile în care funcţionarii publici competenţi trebuie motivaţi şi recompensaţi în mod corespunzător; b) crearea unei ierarhii a sistemului de salarizare pe categorii, grade, clase şi trepte, bazate pe evaluarea postului; c) stabilirea unui raport just între partea fixă şi partea variabilă a salariului, care să ţină seama de activitatea depusă şi de importanţa ei. ART. 31 Funcţionarii publici care, potrivit legii, sunt obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit. ART. 32 (1) Durata normală a timpului de lucru pentru funcţionarii publici este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. (2) Pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbatori legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360 într-un an. ART. 33 (1) Funcţionarii publici au dreptul, în condiţiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii. (2) Funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. ART. 34 În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză. ART. 35 (1) Instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor publici condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică. (2) Pentru motive de sănătate funcţionarilor publici li se poate aproba, în mod excepţional, schimbarea compartimentului sau a autorităţii ori a instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu păstrarea gradului, clasei şi treptei avute. Schimbarea se poate face numai dacă funcţionarul public în cauză este apt profesional să îndeplinească noile atribuţii ce îi revin. ART. 36 Funcţionarii publici beneficiază de asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii. ART. 37 Funcţionarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări sociale de stat, potrivit legii. ART. 38 (1) În caz de deces al funcţionarului public, membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş, primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a funcţionarului public decedat. (2) În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din vina autorităţii sau a instituţiei publice în termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute la alin. (1) până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaş. ART. 39 (1) Funcţionarii publici beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţia legii. (2) Autoritatea sau instituţia publică în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea este obligată să îi asigure protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei sau în legătură cu aceasta. ART. 40 Autoritatea sau instituţia publică este obligată să îl despăgubească pe funcţionarul public în situaţia în care acesta a suferit, din culpa autorităţii sau a instituţiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. SECŢIUNEA a 2-a Îndatoririle funcţionarilor publici ART. 41 Funcţionarii publici sunt datori să îşi îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. ART. 42 Funcţionarii publici au obligaţia ca în exercitarea atribuţiilor ce le revin să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. ART. 43 (1) Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate. (2) Funcţionarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor date de funcţionarii cu funcţii publice de conducere cărora le sunt subordonaţi direct, cu excepţia cazurilor în care apreciază ca aceste dispoziţii sunt ilegale. În asemenea cazuri funcţionarul public are obligaţia să motiveze în scris refuzul îndeplinirii dispoziţiei primite. Dacă funcţionarul public care a dat dispoziţia stăruie în executarea acesteia, va trebui să o formuleze în scris. În această situaţie dispoziţia va fi executată de cel care a primit-o. ART. 44 Funcţionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu, în condiţiile legii. ART. 45 Funcţionarii publici trebuie să păstreze confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţa în exercitarea funcţiei. ART. 46 (1) Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje. (2) La numirea, precum şi la eliberarea din funcţie funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, conducătorului autorităţii sau instituţiei publice declaraţia de avere. ART. 47 (1) Funcţionarii publici au îndatorirea de a rezolva lucrările repartizate de conducătorul compartimentului în care funcţionează. (2) Funcţionarilor publici de execuţie le este interzis sa primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor ori să intervină pentru soluţionarea acestor cereri. ART. 48 (1) Funcţionarii publici au îndatorirea să îşi perfecţioneze pregătirea profesională fie în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, fie urmând cursuri de perfecţionare organizate în acest scop. (2) În cazul în care cursurile de perfecţionare sunt organizate în altă localitate decât cea de domiciliu, funcţionarii publici beneficiază şi de drepturile de delegare, potrivit prezentei legi. (3) Funcţionarii publici care urmează o formă de specializare sau de perfecţionare cu o durată mai mare de 3 luni şi primesc pe această perioadă drepturile salariale sunt obligaţi să se angajeze în scris ca vor lucra 1-5 ani în cadrul autorităţii sau instituţiei publice respective. În cazul nerespectării acestui angajament, aceştia vor suporta cheltuielile autorităţii sau instituţiei publice, proporţional cu timpul rămas până la împlinirea termenului. Prevederile prezentului alineat nu se aplică în cazul în care funcţionarul public nu mai deţine funcţia publică din motive neimputabile acestuia sau în cazul transferului în interesul serviciului. (4) Rezultatele obţinute la cursurile de perfecţionare de către funcţionarii publici vor fi avute în vedere la evaluarea anuală a activităţii acestora. CAP. 6 Selectarea şi numirea în funcţii a funcţionarilor publici SECŢIUNEA 1 Selectarea funcţionarilor publici ART. 49 (1) Intrarea în corpul funcţionarilor publici se face numai prin concurs organizat de autoritatea sau instituţia publică interesată. (2) Concursul se organizează numai în limita posturilor rămase vacante în urma aplicării prevederilor art. 13 alin. (1), precum şi a prevederilor legale referitoare la transferuri. Persoanele nemultumite de rezultatul concursului se pot adresa instanţei de contencios administrativ. (3) Funcţiile publice vacante, pentru care se organizează concurs pentru intrarea în corpul funcţionarilor publici, se dau publicităţii cu 30 de zile înainte de data organizării concursului. (4) Intrarea în corpul funcţionarilor publici de cariera direct după absolvirea studiilor se face numai pe o funcţie publică de debutant. (5) Condiţiile de organizare şi de desfăşurare a concursului, precum şi condiţiile de validare a rezultatelor acestuia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. ART. 50 Pentru participarea la concurs în vederea ocupării funcţiei publice ca debutant candidaţii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 6. ART. 51 (1) Persoanele care au ocupat funcţii de demnitate publică alese sau numite ori funcţii asimilate acestora, potrivit legii, precum şi cele care au deţinut funcţii de specialitate în afara autorităţilor sau instituţiilor publice pot fi numite, în urma concursului, în funcţii publice definitive. Aceste persoane vor fi numite în categoria corespunzătoare studiilor absolvite, în gradul, clasa şi treapta corespunzătoare vechimii în funcţia de demnitate publică sau de specialitate, la care se adaugă, dacă este cazul, vechimea în funcţii publice deţinute anterior. (2) Persoanele care revin în corpul funcţionarilor publici după părăsirea acestuia pentru motive care nu le sunt imputabile vor fi încadrate în gradul, clasa şi treapta dobândite anterior, la care se pot adauga, prin examen organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, gradele, clasele şi treptele corespunzătoare timpului lucrat în alte sectoare. SECŢIUNEA a 2-a Perioada de stagiu ART. 52 (1) Candidaţii reusiţi la concurs sunt numiţi funcţionari publici debutanţi prin ordin sau, după caz, prin dispoziţie a conducătorului autorităţii ori instituţiei publice în a carei organigramă se află postul vacant. (2) Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru funcţionarii din categoria A, 8 luni pentru cei din categoria B şi 6 luni pentru cei din categoria C. (3) Perioada de stagiu este luată în considerare la calculul vechimii în funcţia publică. ART. 53 (1) Funcţionarii publici debutanţi pot fi definitivaţi numai după terminarea perioadei de stagiu. (2) Perioada de stagiu are ca obiect confirmarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea lor practică, cunoaşterea de către aceştia a specificului administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia. (3) La terminarea perioadei de stagiu funcţionarul public debutant redactează un raport de stagiu. Organizarea perioadei de stagiu, condiţiile de evaluare, precum şi regulile specifice aplicabile funcţionarilor publici debutanţi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. SECŢIUNEA a 3-a Numirea în funcţii a funcţionarilor publici ART. 54 (1) La sfârşitul perioadei de stagiu funcţionarul public debutant este numit ca funcţionar public definitiv gradul 2, clasa a III-a, treapta a 3-a în categoria corespunzătoare nivelului de studii absolvite sau, după caz, obligat să repete stagiul ori concediat pentru incompetenţa profesională. Stagiul poate fi repetat o singură dată. (2) Numirea ca funcţionar public definitiv, precum şi în funcţii publice de conducere se face de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice respective. ART. 55 (1) Funcţionarul public definitiv depune jurământul de credinţă în faţa conducătorului autorităţii sau instituţiei publice şi în prezenţa a doi martori, dintre care unul va fi conducătorul compartimentului în care este numit, iar celălalt, un alt funcţionar public din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice. (2) Jurământul are următorul conţinut: "Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără partinire legile ţării, să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică în care am fost numit şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" (3) Jurământul se poate depune şi fără formula religioasă de încheiere. (4) Refuzul depunerii jurământului prevăzut la alin. (2) atrage revocarea deciziei de numire în funcţie. SECŢIUNEA a 4-a Incompatibilităţi ART. 56 (1) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, cu excepţia calităţii de cadru didactic. (2) Funcţionarii publici nu pot deţine funcţii în regiile autonome, societăţile comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ. ART. 57 Funcţionarii publici nu pot exercita la societăţi comerciale cu capital privat activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuţiile ce le revin din funcţiile publice pe care le deţin şi nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc. ART. 58 (1) Funcţionarii publici, cu excepţia funcţionarilor publici civili din ministerele privind apărarea naţională, ordinea publică şi siguranţa naţională, pot fi aleşi sau numiţi pentru exercitarea unei funcţii de demnitate publică. Pe durata exercitării funcţiei de demnitate publică ei sunt suspendaţi din funcţia publică pe care o deţin şi îşi păstrează gradul, clasa şi treapta avute. (2) După expirarea mandatului pentru care au fost aleşi sau numiţi, autorităţile sau instituţiile publice în cadrul cărora au funcţionat sunt obligate să asigure funcţionarilor publici funcţia publică avută sau una echivalenta. Perioada de exercitare a mandatului se considera vechime în funcţia publică. CAP. 7 Evaluarea activităţii şi cariera funcţionarilor publici SECŢIUNEA 1 Evaluarea activităţii funcţionarilor publici ART. 59 (1) Evaluarea activităţii funcţionarilor publici se face în scopul acordării drepturilor salariale corespunzătoare performanţelor profesionale individuale, pe baza criteriilor elaborate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. (2) Evaluarea activităţii funcţionarilor publici se face ţinându-se seama de criteriile de performanţă pe baza cărora se definesc şi gradele existente în interiorul aceleiaşi categorii. ART. 60 (1) La începutul anului conducătorii de compartimente vor comunică fiecărui funcţionar public, în scris, criteriile de performanţă stabilite de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, corespunzătoare categoriei, gradului şi clasei funcţiei publice ocupate de acesta. (2) Anual conducătorii compartimentelor din cadrul unei autorităţi sau instituţii publice completează şi notează în fişa de evaluare performanţele profesionale individuale, obţinute în ultimele 12 luni de către funcţionarii publici din subordine. (3) În urma evaluării performanţei profesionale individuale funcţionarului public i se acordă unul dintre următoarele calificative: "excepţional", "foarte bun", "bun", "satisfăcător", "nesatisfăcător". ART. 61 Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale, precum şi de contestare a calificativelor acordate se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. ART. 62 (1) Funcţionarul public notat în ultimul an cu calificativul "nesatisfăcător" sau "satisfăcător" nu poate fi avansat în anul următor. (2) În situaţia în care, în ultimii 2 ani, funcţionarul public a fost notat cu calificativul "nesatisfăcător", conducătorul instituţiei publice va propune acestuia trecerea într-o funcţie inferioară. Dacă propunerea nu este acceptată, se procedează la eliberarea din funcţie. (3) În situaţia în care are loc restrangerea numărului de posturi la o autoritate sau la o instituţie publică, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va avea în vedere rezultatele obţinute de funcţionarii publici la evaluarea anuală a activităţii. SECŢIUNEA a 2-a Avansarea în trepte, clase, grade şi categorii ART. 63 (1) În cariera profesională funcţionarul public beneficiază, în urma rezultatelor obţinute la evaluarea performanţelor profesionale individuale, de dreptul de a avansa în treaptă, clasă sau grad ori în categorie în urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior celei avute. (2) Fiecărei trepte îi corespunde un nivel al salariului de bază care se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care s-a făcut evaluarea. ART. 64 (1) Avansarea în treapta următoare se face în cadrul aceluiaşi grad şi al aceleiaşi clase. (2) Avansarea în treapta se face anual şi produce efecte pentru toţi funcţionarii publici care au obţinut la evaluarea anuală a performanţelor profesionale individuale cel puţin calificativul "bun". ART. 65 (1) Avansarea cu o treapta în clasa următoare se face în cadrul aceluiaşi grad de la treapta 1 a unei clase la treapta a 3-a a clasei imediat superioare. (2) Funcţionarii publici se avansează în clasă, dacă au o vechime de minimum 3 ani în clasa din care sunt avansaţi şi dacă au obţinut la evaluarea anuală a performanţelor profesionale individuale din ultimii 2 ani cel puţin calificativul "foarte bun". ART. 66 (1) Avansarea cu o treaptă în gradul următor se face în cadrul aceleiaşi categorii de la treapta 1 a ultimei clase a unui grad la treapta a 3-a a primei clase a gradului imediat superior. (2) Pot beneficia de avansarea în grad numai funcţionarii publici înscrişi în tabelul de avansări în grad, care se întocmeşte şi se completează anual în fiecare autoritate sau instituţie publică. (3) Pentru a fi înscrişi pe tabelul de avansări în grad funcţionarii publici trebuie să fi obţinut la evaluarea anuală a performanţelor profesionale individuale, în ultimii 2 ani consecutivi premergători înscrierii, calificativul "excepţional". (4) În mod excepţional funcţionarii publici care la promovarea treptelor clasei a III-a şi a primei trepte a clasei a II-a au obţinut calificativul "excepţional" pot fi înscrişi în tabelul de avansări în grad, în vederea avansării direct în treapta a 3-a a clasei a III-a a gradului imediat superior. (5) Avansările în grad se fac în ordinea înscrierii pe tabelul de avansări, în cadrul numărului de posturi vacante, fără a se depăşi numărul maxim de titulari pentru fiecare grad stabilit în condiţiile prezentei legi. (6) Numărul maxim de titulari pentru fiecare grad, în raport cu efectivul total al funcţionarilor publici din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, a consiliului judeţean ori local. (7) Avansările stabilite de autorităţile sau instituţiile publice vor fi comunicate, în termen de 30 de zile, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. SECŢIUNEA a 3-a Numirea în funcţii publice de conducere ART. 67 Funcţiile publice de conducere din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege. Condiţiile de ocupare a acestor funcţii se stabilesc prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, a consiliului judeţean ori local. ART. 68 (1) Numirea în funcţii publice de conducere se face pe bază de concurs, organizat de autoritatea sau instituţia publică, în limita posturilor vacante. (2) Procedura de desfăşurare a concursurilor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. CAP. 8 Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici ART. 69 Încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz. ART. 70 (1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor de serviciu constituie abatere disciplinară şi atrage sancţionarea disciplinară a acestora. (2) Sunt abateri disciplinare: a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; b) absenţe nemotivate de la serviciu; c) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal; d) atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu; e) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter; f) refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu; g) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor; h) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din care face parte; i) exprimarea sau desfăşurarea, în calitate de funcţionar public ori în timpul programului de lucru, a unor opinii sau activităţi publice cu caracter politic; j) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind funcţionarii publici. (3) Sancţiunile disciplinare sunt: a) avertismentul; b) mustrarea; c) diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% pe o perioadă de 1-3 luni; d) suspendarea dreptului de avansare pe o perioadă de 1-3 ani; e) trecerea într-o funcţie inferioară, pe o perioadă de 6-12 luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului; f) destituirea din funcţie. (4) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcţionarului public, precum şi de existenţă în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile art. 75. (5) Sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată decât după cercetarea prealabilă a faptei imputate şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile imputate se consemnează într-un proces-verbal. În astfel de cazuri sancţiunea poate fi aplicată. ART. 71 (1) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 70 alin. (3) lit. a) şi b) se pot aplica direct de către conducătorul compartimentului în care funcţionează cel în cauză. (2) Împotriva sancţiunii disciplinare aplicate în condiţiile prevederilor alin. (1) funcţionarul public se poate adresa cu contestaţie la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, în termen de 15 zile de la data comunicării sancţiunii aplicate, care emite, pe baza propunerii comisiei de disciplină, ordinul sau dispoziţia definitivă. ART. 72 Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 70 alin. (3) lit. c)-f) se aplică de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină. ART. 73 (1) În cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se constituie comisii de disciplină, competente să cerceteze şi să propună sancţiunea aplicabilă funcţionarilor publici din autorităţile sau instituţiile publice respective. (2) Modul de constituire a comisiilor de disciplină, componenţă, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura de lucru a acestora se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. ART. 74 Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare. ART. 75 Sancţiunile disciplinare se radiază, de drept, după cum urmează: a) în termen de un an de la aplicare, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 70 alin. (3) lit. a) şi b), dacă funcţionarul public sancţionat cu una dintre aceste sancţiuni nu a mai săvârşit o abatere disciplinară în această perioadă; b) în termen de 2 ani de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancţiunile prevăzute la art. 70 alin. (3) lit. c)-e), dacă funcţionarul public sancţionat cu una dintre aceste sancţiuni nu a mai săvârşit o abatere disciplinară în această perioadă. ART. 76 (1) Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. (2) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii funcţionarul public se poate adresa cu plângere la judecătoria în a carei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care este numit funcţionarul public sancţionat. ART. 77 Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. ART. 78 (1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 77 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ. (3) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. ART. 79 (1) Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale. (2) În cazul în care în urma sesizării parchetului sau a organului de cercetare penală s-a dispus începerea urmăririi penale, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va lua măsura de suspendare a funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine. (3) Suspendarea din funcţie operează şi în cazul în care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva funcţionarului public care a săvârşit o infracţiune de natură să îl facă incompatibil cu funcţia publică pe care o ocupă. (4) Dacă parchetul dispune scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmării penale în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3), precum şi în cazul în care instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţie încetează. ART. 80 În situaţiile prevăzute la art. 79 alin. (4) autoritatea sau instituţia publică datorează drepturile salariale cuvenite pe perioada suspendării. CAP. 9 Modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu SECŢIUNEA 1 Delegarea şi detaşarea ART. 81 Funcţionarii publici pot fi delegaţi sau detaşaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează să îndeplinească anumite activităţi în afara autorităţii sau instituţiei publice, în aceeaşi localitate sau în altă localitate. ART. 82 (1) Delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care este încadrat funcţionarul public, pe o perioadă de cel mult 30 de zile consecutive, dar nu mai mult de 60 de zile într-un an. (2) Pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia şi salariul, iar autoritatea sau instituţia publică ce îl deleagă este obligată să suporte costul legal al transportului, cazării şi al indemnizaţiei de delegare. Indemnizaţia de delegare este egală cu salariul cuvenit pentru 8 ore de muncă. ART. 83 (1) Detaşarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea, pentru o perioadă de cel mult 3 luni. În cursul unui an calendaristic un funcţionar public poate fi detaşat mai mult de 6 luni, numai cu acordul său scris. (2) Pe perioada detaşării funcţionarul public îşi păstrează funcţia şi drepturile salariale. Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care este detaşat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detaşării în altă localitate autoritatea sau instituţia publică beneficiară este obligată să îi suporte costul legal al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pe luna, al cazării şi al indemnizaţiei de detaşare. ART. 84 Funcţionarul public poate refuza detaşarea în următoarele cazuri: a) dacă detaşarea ar urma să aibă loc într-o localitate în care nu i se asigură condiţii corespunzătoare de cazare; b) în situaţia în care starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea; c) ori de câte ori motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării. SECŢIUNEA a 2-a Întreruperea activităţii la cerere ART. 85 Întreruperea activităţii la cerere reprezintă suspendarea temporară a funcţionarului public din funcţie pentru un interes personal legitim şi se acordă de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice respective. Întreruperea se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. ART. 86 Durata întreruperii activităţii la cerere trebuie să se încadreze între 6 luni şi 4 ani, cu drept de prelungire pentru o perioadă de cel mult 4 ani. Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte perioade de întrerupere a activităţii pentru anumite categorii de funcţionari publici. ART. 87 Funcţionarul public numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică se află în întrerupere a activităţii la cerere pe durata mandatului. ART. 88 La expirarea perioadei de întrerupere a activităţii la cerere funcţionarul trebuie să solicite reintegrarea la autoritatea sau instituţia publică la care a fost încadrat. Aceasta se acordă de drept. Reluarea activităţii înainte de expirarea termenului pentru care a fost aprobată întreruperea se face la cerere. SECŢIUNEA a 3-a Încetarea raporturilor de serviciu ART. 89 Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are loc în următoarele situaţii: a) demisie; b) transfer; c) eliberarea din funcţie; d) destituirea din funcţie; e) pensionarea pentru munca depusă şi limita de vârsta ori pentru invaliditate de gradul I sau II; f) deces. ART. 90 (1) Funcţionarul public poate cere încetarea raporturilor de serviciu prin demisie. (2) Demisia produce efecte după 15 zile de la înregistrare, dacă solicitantul şi conducătorul autorităţii sau instituţiei publice nu au convenit ca acestea să se producă mai repede. În cazul funcţiilor de conducere termenul este de 30 de zile. ART. 91 (1) Încetarea raporturilor de serviciu poate interveni şi prin transferul în interesul serviciului sau prin aprobarea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a cererii de transfer a funcţionarului public la o alta autoritate sau instituţie publică. (2) Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcţionarului public transferat. În acest caz funcţionarul public îşi păstrează gradul, clasa şi treapta dobândite anterior. (3) În cazul transferului în interesul serviciului în alta localitate, funcţionarul public transferat are dreptul la o indemnizaţie egala cu salariul de baza net din ultima luna, la acoperirea cheltuielilor de transport şi la un concediu plătit de 5 zile. (4) Plata drepturilor prevăzute la alin. (3) se suporta de autoritatea sau instituţia publică la care se face transferul. ART. 92 Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune eliberarea din funcţie a funcţionarului public în următoarele cazuri: a) s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate; b) autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o alta localitate, iar funcţionarul public nu vrea să o urmeze; c) în condiţiile prevederilor art. 62 alin. (2); d) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcţionarul public, şi acesta refuză oferta Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. ART. 93 În cazurile reglementate la art. 92 autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarului public un preaviz de 15 zile calendaristice. În această perioadă conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate acorda reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite. Dacă nu este posibilă acordarea preavizului, funcţionarul public are dreptul ca la eliberarea din funcţie să primească o despăgubire egală cu salariul de bază cuvenit pentru această perioadă. ART. 94 Destituirea din funcţie se dispune ca sancţiune disciplinară, în cazul săvârşirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcţionarul public a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă. ART. 95 În cazul eliberării sau al destituirii din funcţie, funcţionarul public poate cere instanţei de contencios administrativ anularea ordinului sau a dispoziţiei de eliberare ori de destituire din funcţie, în termen de 30 de zile de la comunicare. ART. 96 La încetarea raporturilor de muncă în condiţiile art. 89 lit. a)-e) funcţionarul public are îndatorirea să predea lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu. CAP. 10 Dispoziţii finale şi tranzitorii ART. 97 (1) Funcţionarii care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt încadraţi pe durată nedeterminată în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice vor fi numiţi în funcţiile publice corespunzătoare posturilor pe care le ocupă, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. (2) Funcţionarii care la data intrării în vigoare a prezentului statut ocupă o funcţie publică de conducere într-o autoritate sau instituţie publică vor susţine un examen de atestare pe post. Condiţiile de desfăşurare a examenului de atestare se vor stabili prin hotărâre a Guvernului. (3) Numirea se face prin ordin sau prin dispoziţie a conducătorului autorităţii sau al instituţiei publice în funcţia publică corespunzătoare postului ocupat. ART. 98 (1) Personalul din cadrul cabinetelor demnitarilor este angajat cu contract individual de muncă pe perioada determinată şi nu are pe această perioadă calitatea de funcţionar public. (2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 56 şi 57. (3) Funcţionarii publici care pe o durată determinată îndeplinesc o funcţie în cabinetul demnitarului pot solicita întreruperea activităţii, beneficiind de dreptul de a fi reintegraţi în corpul funcţionarilor publici. Această perioadă se consideră vechime în funcţia publică. ART. 99 În unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20% unii funcţionari publici din serviciile care au contacte direct cu cetăţenii vor cunoaşte şi limba minorităţii naţionale respective. ART. 100 În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va iniţia procedura de adaptare la prevederile acesteia a statutelor aprobate prin legi speciale, cu respectarea specificului funcţiilor publice în cauza. Procesul de adaptare va fi coordonat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. ART. 101 (1) Până la aprobarea statutelor proprii ale funcţionarilor publici din cadrul Presedentiei, Camerei Deputaţilor, Senatului, Curţii Constituţionale, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului şi Consiliului Concurentei prevederile prezentei legi se aplică şi acestora, cu excepţia celor referitoare la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. (2) Numirea, avansarea, perfecţionarea şi salarizarea acestor funcţionari publici se fac potrivit legilor speciale. ART. 102 Cauzele având ca obiect litigii de muncă în care una dintre părţi are calitatea de funcţionar public, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentului statut, vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei. ART. 103 Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii. ART. 104 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 23 care intră în vigoare la data publicării. (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă. Această lege a fost adoptată în condiţiile art. 113 din Constituţia României, în urma angajării, în şedinţa comuna din 29 noiembrie 1999, a răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ION DIACONESCU PREŞEDINTELE SENATULUI PETRE ROMAN ANEXA 1 LISTA cuprinzând funcţiile publice I. Aparatul Guvernului şi al Parlamentului A. Funcţii publice de conducere 1. Secretar general al Guvernului 2. Secretar general al Senatului 3. Secretar general al Camerei Deputaţilor 4. Secretar general adjunct al Guvernului 5. Secretar general adjunct al Senatului 6. Secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor 7. Şef departament 8. Director general 9. Director, director adjunct 10. Şef serviciu, şef sector, şef birou B. Funcţii publice de execuţie 1. Consilier 2. Expert 3. Consultant II. Aparatul propriu al ministerelor şi al celorlalte organe centrale A. Funcţii publice de conducere 1. Secretar general, secretar general adjunct 2. Director general, inspector de stat şef 3. Director general adjunct, inspector de stat adjunct 4. Director, inspector-şef 5. Director adjunct, inspector-şef adjunct 6. Şef serviciu, şef sector, şef birou B. Funcţii publice de execuţie 1. Consilier, expert, consultant 2. Inspector de specialitate, referent de specialitate 3. Inspector III. Servicii descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale A. Funcţii publice de conducere 1. Director general, inspector-şef 2. Director general adjunct, inspector-şef adjunct 3. Director, director adjunct B. Funcţii publice de execuţie 1. Consilier, expert, consultant 2. Inspector de specialitate, referent de specialitate 3. Inspector 4. Referent NOTĂ: Funcţiile publice specifice unor autorităţi sau instituţii publice centrale ori unor instituţii subordonate acestora se stabilesc de conducătorii autorităţilor sau instituţiilor respective, cu acordul autorităţilor ierarhic superioare şi cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. IV. Aparatul de lucru al prefectului şi al autorităţilor administraţiei publice locale A. Funcţii publice de conducere 1. Secretarul judeţului, secretarul municipiului Bucureşti, secretarul general al prefecturii 2. Secretarul municipiului, oraşului, comunei 3. Şef departament 4. Arhitect-şef, arhitect-şef adjunct 5. Director general, director general adjunct 6. Director, director adjunct 7. Şef serviciu, şef birou, şef sector B. Funcţii publice de execuţie 1. Consilier, expert, consultant 2. Inspector de specialitate, referent de specialitate; gradele II şi III 3. Inspector, referent 4. Inginer agronom 5. Medic veterinar 6. Perceptor 7. Agent agricol. NOTĂ: 1. Funcţiile specifice din aparatul de lucru al prefectului se stabilesc prin ordin al acestuia, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. 2. Funcţiile specifice din aparatul de lucru al autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean sau, după caz, a primarului, prin hotărâre a consiliului judeţean sau, după caz, local şi cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
