Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege. ARTICOL UNIC Se ratifica actele adoptate de Congresul Uniunii Poştale Universale de la Seul (1994): - Regulamentul general al Uniunii Poştale Universale; - Regulamentul interior al congreselor; - Convenţia poştalã universala şi protocolul final; - Aranjamentul privind coletele poştale şi protocolul final; - Aranjamentul privind mandatele poştale; - Aranjamentul privind cecurile poştale; - Aranjamentul privind trimiterile contra ramburs. Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 4 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE SENATULUI OLIVIU GHERMAN Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ANDREI IOAN CHILIMAN REGULAMENTUL GENERALal Uniunii Poştale Universale*)------------- *) Traducere Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor ţãrilor membre ale Uniunii Poştale Universale, în baza prevederilor art. 22 paragraful 2 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, adoptatã la Viena la 10 iulie 1964, au hotãrât de comun acord şi sub rezerva prevederilor art. 25 paragraful 4 din sus-numita constituţie, în prezentul regulament general, urmãtoarele dispoziţii care asigura aplicarea constituţiei şi funcţionarea Uniunii Poştale Universale. CAP. 1 Funcţionarea şi organele Uniunii ART. 101 Organizarea şi reuniunea congreselor şi congreselor extraordinare 1. Reprezentanţii ţãrilor membre se reunesc în congres cel mai târziu la 5 ani de la data punerii în aplicare a actelor congresului precedent. 2. Fiecare ţara membra se face reprezentatã la congres de cãtre unul sau mai mulţi plenipotentiari împuterniciţi de cãtre guvernul lor cu puterile necesare. Ea poate, la nevoie, sa se facã reprezentatã de cãtre delegaţia unei alte tari membre. Totuşi se înţelege ca o delegaţie nu poate reprezenta decât o singura ţara membra, alta decât a sa. 3. În deliberãri fiecare ţara membra dispune de un vot. 4. În principiu, fiecare congres desemneazã ţara în care va avea loc congresul urmãtor. Dacã aceasta desemnare este inaplicabila, Consiliul de administraţie este autorizat sa desemneze ţara în care va avea loc congresul, dupã o înţelegere cu aceasta ultima ţara. 5. Dupã o înţelegere cu Biroul internaţional, guvernul care invita fixeazã data definitiva şi locul exact ale congresului. În principiu, cu un an înaintea acestei date, guvernul care invita trimite o invitaţie guvernului fiecãrei tari membre. Aceasta invitaţie poate fi adresatã fie direct, fie prin intermediul unui alt guvern, ori prin intermediul directorului general al Biroului internaţional. Guvernul care invita este însãrcinat cu notificarea cãtre toate guvernele ţãrilor membre a deciziilor luate de cãtre congres. 6. Când un congres trebuie sa fie reunit fãrã sa existe un guvern care sa invite, Biroul internaţional, cu acordul Consiliului de administraţie şi dupã o înţelegere cu Guvernul Confederatiei Elvetiene, ia mãsurile necesare pentru a convoca şi a organiza congresul în ţara în care îşi are sediul Uniunea. În acest caz, Biroul internaţional exercita funcţiile guvernului care invita. 7. Locul reuniunii unui congres extraordinar este fixat, dupã o înţelegere cu Biroul internaţional, de cãtre ţãrile membre care au luat initiativa acestui congres. 8. Paragrafele 2 şi 6 sunt aplicabile prin analogie congreselor extraordinare. ART. 102 Compozitia, funcţionarea şi reuniunile Consiliului de administraţie 1. Consiliul de administraţie se compune din 41 (patruzeci şi unu) de membri, care îşi exercita funcţiile în timpul perioadei care separa doua congrese succesive. 2. Preşedenţia este acordatã de drept tarii gazda a congresului. Dacã aceasta ţara nu accepta, ea devine membru de drept şi, datoritã acestui fapt, grupul geografic cãruia îi aparţine dispune de un loc suplimentar, pentru care nu sunt aplicabile restricţiile din paragraful 3. În acest caz, Consiliul de administraţie alege la presedintie pe unul dintre membrii grupului geografic din care face parte ţara gazda. 3. Cei 40 de membri ai Consiliului de administraţie sunt aleşi de cãtre congres pe baza unei repartiţii geografice echitabile. Cel puţin jumãtate din numãrul membrilor este reînnoitã cu ocazia fiecãrui congres; nici o ţara membra nu poate fi aleasã succesiv de cãtre trei congrese. 4. Fiecare membru al Consiliului de administraţie îşi desemneazã reprezentantul, care trebuie sa fie competent în domeniul poştal. 5. Funcţiile de membru al Consiliului de administraţie sunt gratuite. Cheltuielile de funcţionare a acestui consiliu sunt în sarcina Uniunii. 6. Consiliul de administraţie are urmãtoarele atribuţii: 6.1. - sa supervizeze toate activitãţile Uniunii în intervalul dintre congrese, ţinând seama de deciziile congresului, studiind problemele referitoare la politicile guvernamentale în materie poştalã şi ţinând seama de politicile reglementare internaţionale, cum ar fi cele referitoare la comerţul serviciilor şi la concurenta; 6.2. - sa examineze şi sa aprobe, în cadrul competentelor sale, orice acţiune consideratã ca necesarã pentru salvarea şi întãrirea calitãţii serviciului poştal internaţional şi pentru modernizarea lui; 6.3. - sa favorizeze, sa coordoneze şi sa supervizeze toate formele de asistenta tehnica poştalã în cadrul cooperãrii tehnice, internaţionale; 6.4. - sa examineze şi sa aprobe bugetul şi conturile anuale ale Uniunii; 6.5. - sa autorizeze, dacã împrejurãrile o solicita, depãşirea plafonului de cheltuieli, conform art. 125 paragrafele 2 bis, 3, 4 şi 5; 6.6. - sa stabileascã regulamentul financiar al Uniunii; 6.7. - sa stabileascã regulile care guverneazã Fondul de rezerva; 6.8. - sa stabileascã regulile care guverneazã Fondul special; 6.9. - sa stabileascã regulile care guverneazã Fondul activitãţilor speciale; 6.10. - sa stabileascã regulile care guverneazã Fondul voluntar; 6.11. - sa asigure controlul activitãţii Biroului internaţional; 6.12. - sa autorizeze, dacã se solicita, alegerea unei clase de contribuţie inferioare, conform condiţiilor prevãzute la art. 126 paragraful 6; 6.13. - sa hotãrascã statutul personalului şi condiţiile de desfãşurare a serviciului funcţionarilor aleşi; 6.14. - sa creeze sau sa suprime posturi în cadrul Biroului internaţional, ţinând seama de restricţiile legate de plafonul de cheltuieli fixate; 6.15. - sa numeascã sau sa promoveze funcţionari la gradul de subdirector general (D2); 6.16. - sa stabileascã regulamentul Fondului social; 6.17. - sa aprobe raportul anual, stabilit de cãtre Biroul internaţional asupra activitãţilor Uniunii, şi sa prezinte, dacã este cazul, comentarii asupra acestui subiect; 6.18. - sa hotãrascã contractele de stabilit cu administraţiile poştale pentru îndeplinirea funcţiilor sale; 6.19. - dupã consultarea cu Consiliul de exploatare poştalã, sa decidã asupra contractelor ce trebuie realizate cu organismele care nu sunt observatori de drept, sa examineze şi sa aprobe rapoartele Biroului internaţional asupra relaţiilor Uniunii cu celelalte organisme internaţionale, sa ia deciziile pe care le considera oportune în conduita ce trebuie acordatã fata de aceste relaţii şi de urmãrile ce decurg din aceasta, sa desemneze, în timp util, organizaţiile internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale care trebuie sa fie invitate, pentru fi reprezentate la un congres, şi sa insarcineze pe directorul general al Biroului internaţional sa trimitã invitaţiile necesare; 6.20. - sa hotãrascã, în cazul în care considera util, principiile de care Consiliul de exploatare poştalã trebuie sa ţinã seama când va studia problemele care au repercusiuni financiare importante (taxe, cheltuieli terminale, cheltuieli de tranzit, taxa de baza pentru transportul aerian al curierului şi pentru prezentarea în strãinãtate a trimiterilor de corespondenta), sa urmãreascã îndeaproape studiul acestor probleme, sa le examineze şi sa le aprobe, pentru a le asigura conformitatea cu principiile sus-citate, cu propunerile Consiliului de exploatare poştalã referitoare la aceste subiecte; 6.21. - sa studieze, la cererea congresului, a Consiliului de exploatare poştalã sau a administraţiilor poştale, problemele de ordin administrativ, legislativ şi juridic, care intereseazã Uniunea sau serviciul poştal internaţional. Consiliul de administraţie îi aparţine decizia în domeniile sus-menţionate privind oportunitatea întreprinderii de studii solicitate de cãtre administraţiile poştale în intervalul dintre congrese; 6.22 - sa aprobe recomandãrile Consiliului de exploatare poştalã privind modificarea, în intervalul dintre doua congrese şi conform procedurii prescrise în Convenţia poştalã universala, a taxelor de francare a trimiterilor poştei de scrisori; 6.23. - sa formuleze propuneri care sa fie supuse aprobãrii fie congresului, fie administraţiilor poştale, conform art. 122; 6.24. - sa aprobe, în cadrul competentelor sale, recomandãrile Consiliului de exploatare poştalã privind adoptarea, dacã este necesar, a unei reglementãri sau a unei practici asteptand ca în aceasta materie sa decidã congresul; 6.25. - sa examineze raportul anual stabilit de cãtre Consiliul de exploatare poştalã şi, eventual, propunerile supuse de cãtre acesta din urma; 6.26. - sa supunã examinãrii, Consiliului de exploatare poştalã, subiecte de studiu, conform art. 104 paragraful 9.17.; 6.27. - sa desemneze ţara gazda a viitorului congres, în cazul prevãzut de art. 101 paragraful 4; 6.28. - sa determine, în timp util şi dupã consultarea Consiliului de exploatare poştalã, numãrul de comisii necesare pentru buna conducere a lucrãrilor congresului şi sa le fixeze atribuţiile; 6.29. - sa desemneze, dupã consultarea Consiliului de exploatare poştalã şi sub rezerva aprobãrii congresului, ţãrile membre susceptibile: - sa îşi asume vicepresedintia congresului, precum şi presedintiile şi vicepresedintiile comisiilor, ţinând seama, pe cat este posibil, de repartiţia geograficã echitabila a ţãrilor membre; - sa facã parte din comisiile restrânse ale congresului; 6.30. - sa decidã dacã este cazul sau nu sa se înlocuiascã procesele-verbale ale şedinţelor unei comisii a congresului cu rapoarte; 6.31. - sa examineze şi sa aprobe proiectul planului strategic ce urmeazã sa fie prezentat în congres şi elaborat de cãtre Consiliul de exploatare poştalã cu ajutorul Biroului internaţional, sa examineze şi sa aprobe revizuirile anuale ale planului hotãrât de cãtre congres pe baza recomandãrilor Consiliului de exploatare poştalã şi sa lucreze împreunã cu Consiliul de exploatare poştalã la elaborarea şi actualizarea anuala a planului. 7. Pentru numirea funcţionarilor de gradul SD, Consiliul de administraţie examineazã titlurile de competenta profesionalã ale candidaţilor recomandaţi de cãtre administraţiile poştale ale ţãrilor membre ai cãror nationali sunt, având grija ca posturile de subdirector general sa fie, în mãsura posibilului, ocupate de cãtre candidaţi provenind din regiuni diferite şi, respectiv, din alte regiuni decât cele din care sunt originari directorul general şi vicedirectorul general, având în vedere considerentul dominant al eficacitatii Biroului internaţional şi respectând regimul interior de promovare din cadrul biroului. 8. La prima sa reuniune, care este convocatã de cãtre preşedintele congresului, Consiliul de administraţie alege, dintre membrii sãi, patru vicepreşedinţi şi îşi hotãrãşte regulamentul interior. 9. La convocarea preşedintelui sau, Consiliul de administraţie se reuneste, în principiu, o data pe an, la sediul Uniunii. 10. Preşedintele, vicepreşedinţii, preşedinţii comisiilor şi preşedintele Grupului de planificare al Consiliului de administraţie formeazã comitetul de gestiune. Acest comitet pregãteşte şi conduce lucrãrile fiecãrei sesiuni a Consiliului de administraţie şi îşi asuma toate sarcinile pe care acesta din urma hotãrãşte sa i le încredinţeze sau a cãror necesitate apare în timpul procesului de planificare strategica. 11. Reprezentantul fiecãruia dintre membrii Consiliului de administraţie, care participa la sesiunile acestui organ, cu excepţia reuniunilor care au loc în timpul congresului, are dreptul la rambursarea fie a preţului unui bilet de avion dus-întors, clasa economicã, ori a unui bilet de cale feratã, clasa I, fie a costului cãlãtoriei prin orice alt mijloc de transport, cu condiţia ca aceasta valoare sa nu depãşeascã preţul biletului de avion dus-întors, clasa economicã. Acelaşi drept este acordat reprezentantului fiecãrui membru al comisiilor sale, al grupelor sale de lucru sau al altor organe ale sale, atunci când acestea se reunesc în afarã congresului şi sesiunilor consiliului. 12. Preşedintele Consiliului de exploatare poştalã reprezintã acest consiliu la şedinţele Consiliului de administraţie, pe a cãror ordine de zi figureazã probleme legate de organul pe care îl conduce. 13. Pentru a asigura o legatura eficace între lucrãrile celor doua organe, Consiliul de exploatare poştalã poate desemna reprezentanţi pentru a asista, la reuniunile Consiliului de administraţie, în calitate de observatori. 14. Administraţia poştalã a tarii în care se reuneste consiliul de administraţie este invitata sa participe la reuniuni, în calitate observator, dacã aceasta ţara nu este membra a consiliului de administraţie. 15. Consiliul de administraţie poate sa invite la reuniunile sale, fãrã drept de vot, orice organism internaţional, orice reprezentant de asociaţie ori de întreprindere sau orice persoana calificatã care doreşte sa se asocieze lucrãrilor sale. De asemenea, el poate sa invite în aceleaşi condiţii una sau mai multe administraţii poştale ale ţãrilor interesate în problemele prevãzute pe ordinea sa de zi. 16. Membrii Consiliului de administraţie participa efectiv la activitãţile sale. Ţãrile membre care nu aparţin Consiliului de administraţie pot, la cererea lor, sa colaboreze la studiile întreprinse, respectând condiţiile pe care consiliul poate sa le stabileascã pentru a asigura randamentul şi eficacitatea muncii sale. De asemenea, ele pot fi solicitate pentru a prezida grupe de lucru, atunci când cunoştinţele sau experienta lor justifica acest lucru. Participarea ţãrilor membre care nu aparţin Consiliului de administraţie se efectueazã fãrã cheltuieli suplimentare pentru Uniune. ART. 103 Documentaţia asupra activitãţilor Consiliului de administraţie 1. Dupã fiecare sesiune, Consiliul de administraţie informeazã ţãrile membre ale Uniunii şi uniunile restrânse asupra activitãţilor sale, adresandu-le în special o dare de seama analitica, precum şi rezoluţiile şi deciziile sale. 2. Consiliul de administraţie întocmeşte un raport congresului asupra ansamblului activitãţii sale şi îl transmite administraţiilor poştale cu cel puţin doua luni înainte de deschiderea congresului. ART. 104 Compozitia, funcţionarea şi reuniunile Consiliului de exploatare poştalã 1. Consiliul de exploatare poştalã se compune din patruzeci de membri, care îşi exercita funcţiile pe timpul perioadei care separa doua congrese succesive. 2. Membrii Consiliului de exploatare poştalã sunt aleşi de cãtre congres, în funcţie de o repartiţie geograficã specifica. Douãzeci şi patru de locuri sunt rezervate ţãrilor în curs de dezvoltare şi şaisprezece, ţãrilor dezvoltate. Cel puţin jumãtate din numãrul membrilor este reînnoitã cu ocazia fiecãrui congres. 3. Reprezentantul fiecãruia dintre membrii Consiliului de exploatare poştalã este desemnat de cãtre administraţia poştalã a tarii sale. Acest reprezentant trebuie sa fie un funcţionar calificat al administraţiei poştale. 4. Cheltuielile de funcţionare ale Consiliului de exploatare sunt în sarcina Uniunii. Membrii sãi nu primesc nici o remuneraţie. Cheltuielile de voiaj şi de sejur ale reprezentanţilor administraţiilor care participa la Consiliul de exploatare poştalã sunt în sarcina acestora. Totuşi reprezentantul fiecãruia dintre ţãrile considerate ca defavorizate, conform listelor stabilite de Organizaţia Naţiunilor Unite, are dreptul, în afarã reuniunilor care au loc în timpul congresului, la rambursarea fie a preţului unui bilet de avion dus-întors, clasa economicã, sau al unui bilet de cale feratã, clasa I, fie a costului cãlãtoriei prin orice mijloc de transport, cu condiţia ca aceasta valoare sa nu depãşeascã preţul unui bilet de avion dus-întors, clasa economicã. 5. În prima sa reuniune, care este convocatã şi deschisã de cãtre preşedintele congresului, Consiliul de exploatare poştalã alege, dintre membrii sãi, un preşedinte, un vicepreşedinte, preşedinţii comisiilor şi pe preşedintele Grupului de planificare strategica. 6. Consiliul de exploatare poştalã îşi stabileşte regulamentul sau interior. 7. În principiu, Consiliul de exploatare poştalã se reuneste în toţi anii la sediul Uniunii. Data şi locul reuniunii sunt fixate de cãtre preşedintele sau dupã un acord cu preşedintele Consiliului de administraţie şi directorul general al Biroului internaţional. 8. Preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii comisiilor şi preşedintele Grupului de planificare strategica al Consiliului de exploatare poştalã formeazã Comitetul de gestiune. Acest comitet pregãteşte şi conduce lucrãrile fiecãrei sesiuni a Consiliului de exploatare poştalã şi îşi asuma toate sarcinile pe care acesta din urma hotãrãşte sa i le încredinţeze sau a cãror necesitate apare în timpul procesului de planificare strategica. 9. Atribuţiile Consiliului de exploatare poştalã sunt urmãtoarele: 9.1. - sa conducã studiul celor mai importante probleme de exploatare, comerciale, tehnice, economice şi de cooperare tehnica, care reprezintã interes pentru administraţiile poştale ale tuturor ţãrilor membre ale Uniunii, în special al problemelor care au repercusiuni financiare importante (taxe, cheltuieli terminale, cheltuieli de tranzit, taxa de baza pentru transportul aerian al curierului, cote-pãrţi ale coletelor poştale şi prezentarea în strãinãtate a trimiterilor de corespondenta), sa elaboreze informaţii şi avize asupra lor şi sa recomande mãsurile de luat în privinta lor; 9.2. - sa procedeze la revizuirea regulamentelor de aplicare ale Uniunii în urmãtoarele 6 luni dupã închiderea congresului, cel puţin dacã acesta nu hotãrãşte altfel. În caz de urgenta necesitate, Consiliul de exploatare poştalã poate sa modifice respectivele regulamente şi în alte sesiuni. În ambele cazuri, Consiliul de exploatare rãmâne subordonat directivelor Consiliului de administraţie în ceea ce priveşte politicile şi principiile fundamentale; 9.3. - sa coordoneze mãsurile practice pentru dezvoltarea şi ameliorarea serviciilor poştale internaţionale; 9.4. - sa întreprindã, sub rezerva aprobãrii Consiliului de administraţie, în cadrul competentelor acestuia din urma, orice acţiune consideratã necesarã pentru salvarea şi întãrirea calitãţii serviciului poştal internaţional şi pentru modernizarea lui; 9.5. - sa revizuiasca şi sa modifice, în intervalul dintre doua congrese şi conform procedurii prescrise în Convenţia poştalã universala, sub rezerva aprobãrii Consiliului de administraţie, taxele de francare a trimiterilor poştei de scrisori; 9.6. - sa formuleze propuneri, care vor fi supuse spre aprobare fie congresului, fie administraţiilor poştale, conform art. 122; aprobarea Consiliului de administraţie este solicitatã atunci când propunerile se referã la probleme aflate în competenta acestuia din urma; 9.7. - sa examineze, la cererea administraţiei poştale a unei tari membre, orice propunere pe care aceasta administraţie o transmite Biroului internaţional, conform art. 121, sa pregãteascã comentariile aferente şi sa insarcineze Biroul internaţional sa le anexeze la respectiva propunere, înainte de a o supune aprobãrii administraţiilor poştale ale ţãrilor membre; 9.8. - sa recomande, dacã este necesar, şi, eventual, dupã aprobarea de cãtre Consiliul de administraţie şi dupã consultarea ansamblului administraţiilor poştale, adoptarea unei reglementãri sau a unei noi practici, asteptand ca în aceasta materie sa decidã congresul; 9.9. - sa elaboreze şi sa prezinte, sub forma de recomandãri, administraţiilor poştale, norme în materie tehnica, de exploatare şi în alte domenii de competenta sa, în care o practica uniforma este indispensabila. La fel procedeazã, în caz de nevoie, şi pentru normele pe care deja le-a stabilit; 9.10. - sa elaboreze, cu ajutorul Biroului internaţional, precum şi în consultare cu Consiliul de administraţie şi cu aprobarea acestuia, proiectul de plan strategic, care urmeazã sa fie supus congresului; sa revizuiasca planul aprobat de cãtre congres, în fiecare an, de asemenea cu ajutorul Biroului internaţional şi cu aprobarea Consiliului de administraţie; 9.11. - sa aprobe raportul anual, stabilit de Biroul internaţional asupra activitãţilor Uniunii, în pãrţile sale care au tratat responsabilitãţile şi funcţiile Consiliului de exploatare poştalã; 9.12. - sa decidã asupra contractelor ce urmeazã a fi luate cu administraţiile poştale, în vederea îndeplinirii funcţiilor sale; 9.13. - sa procedeze la studierea problemelor de învãţãmânt şi de formare profesionalã, care intereseazã ţãrile noi şi ţãrile în curs de dezvoltare; 9.14. - sa ia mãsurile necesare în vederea studierii şi difuzãrii experientelor şi progreselor realizate de anumite tari în domeniul tehnicii, exploatãrii, economiei şi formãrii profesionale, care intereseazã serviciile poştale; 9.15. - sa studieze situaţia actuala şi necesitãţile serviciilor în ţãrile noi şi în ţãrile în curs de dezvoltare şi sa elaboreze recomandãrile convenabile asupra cãilor şi mijloacelor de ameliorare a serviciilor poştale în aceste tari; 9.16. - sa ia, dupã înţelegerea cu Consiliul de administraţie, mãsurile corespunzãtoare în domeniul cooperãrii tehnice cu toate ţãrile membre ale Uniunii, în special cu ţãrile noi şi cu ţãrile în curs de dezvoltare; 9.17. - sa examineze toate celelalte probleme care îi sunt supuse de cãtre un membru al Consiliului de exploatare poştalã, de cãtre Consiliul de administraţie sau de cãtre oricare administraţie a unei tari membre. 10. Membrii Consiliului de exploatare poştalã participa efectiv la activitãţile acestuia. Administraţiile poştale ale ţãrilor membre, care nu aparţin Consiliului de exploatare poştalã, pot, la cererea lor, sa colaboreze la studiile întreprinse, respectând condiţiile pe care acesta le poate stabili pentru a asigura randamentul şi eficacitatea muncii sale. Ele pot fi, de asemenea, solicitate pentru a prezida grupuri de lucru, atunci când cunoştinţele sau experienta lor justifica acest lucru. 11. Consiliul de exploatare poştalã stabileşte, în sesiunea sa, care precede congresul, proiectul de program de lucru de baza al viitorului consiliu, ce urmeazã a fi supus congresului, ţinând seama de proiectul planului strategic, precum şi de solicitarile ţãrilor membre ale Uniunii, ale Consiliului de administraţie şi ale Biroului internaţional. Acest program de baza, cuprinzând un numãr limitat de studii asupra subiectelor de actualitate şi de interes comun, este revizuibil în fiecare an, în funcţie de noile realitati şi de prioritati. 12. Pentru a asigura o legatura eficace între lucrãrile celor doua organe, Consiliul de administraţie poate desemna reprezentanţi pentru a asista în calitate de observatori la reuniunile Consiliului de exploatare poştalã. 13. Consiliul de exploatare poştalã poate invita la reuniunile sale, fãrã drept de vot: 13.1. - orice organism internaţional sau orice persoana calificatã, pe care el doreşte sa o asocieze la lucrãrile sale; 13.2. - administraţiile poştale ale ţãrilor membre care nu aparţin Consiliului de exploatare poştalã; 13.3. - orice asociaţie sau întreprindere, pe care el doreşte sa o consulte asupra problemelor privind activitãţile sale. ART. 105 Documentaţia asupra activitãţilor Consiliului de exploatare poştalã 1. Dupã fiecare sesiune, Consiliul de exploatare poştalã informeazã administraţiile poştale ale ţãrilor membre şi uniunile restrânse asupra activitãţilor sale, prezentându-le o dare de seama analitica, precum şi rezoluţiile şi hotãrârile sale. 2. Consiliul de exploatare poştalã întocmeşte, pentru Consiliul de administraţie, un raport anual asupra activitãţilor sale. 3. Consiliul de exploatare întocmeşte, în atenţia congresului, un raport asupra ansamblului activitãţii sale şi îl transmite administraţiilor poştale ale ţãrilor membre, cu cel puţin doua luni înainte de deschiderea congresului. ART. 106 Regulamentul interior al congreselor 1. Pentru organizarea lucrãrilor sale şi a conducerii deliberãrilor sale, congresul aplica regulamentul interior al congreselor, care este anexat prezentului regulament general. 2. Fiecare congres poate modifica acest regulament în condiţiile fixate în regulamentul sau interior. ART. 107 Limbile de lucru ale Biroului internaţional Limbile de lucru ale Biroului internaţional sunt limbile franceza şi engleza. ART. 108 Limbile utilizate pentru documentaţia, deliberãrile şi corespondenta de serviciu 1. Pentru documentaţia Uniunii sunt utilizate limbile franceza, engleza, arabã şi spaniola. Sunt, de asemenea, utilizate limbile germanã, chineza, portughezã şi rusa, cu condiţia ca utilizarea acestor ultime limbi sa se limiteze la documentaţia de baza cea mai importanta. Sunt utilizate, de asemenea, şi alte limbi, cu condiţia ca ţãrile membre care solicita acest lucru sa suporte toate costurile aferente. 2. Ţara sau ţãrile membre care solicita utilizarea unei alte limbi decât limba oficialã constituie un grup lingvistic. Ţãrile membre care utilizeazã limba oficialã constituie grupul lingvistic francez. 3. Documentaţia este publicatã de cãtre Biroul internaţional în limba oficialã şi în limbile celorlalte grupuri lingvistice constituite, fie direct, fie prin intermediul birourilor regionale ale acestor grupuri, conform modalitãţilor convenite cu Biroul internaţional. Publicarea în diferite limbi este realizatã conform aceluiaşi model. 4. Documentaţia publicatã direct de cãtre Biroul internaţional este, în mãsura posibilului, distribuita simultan în diferitele limbi solicitate. 5. Corespondenta dintre administraţiile poştale şi Biroul internaţional şi dintre acesta din urma şi terţi poate fi schimbatã în oricare limba pentru care Biroul internaţional dispune de un serviciu de traduceri. 6. Cheltuielile de traducere într-o limba, indiferent care ar fi ea, inclusiv cele care rezulta din aplicarea paragrafului 5, sunt suportate de cãtre grupul lingvistic care a solicitat aceasta limba. Sunt suportate de cãtre grupul lingvistic francez cheltuielile de traducere în limba oficialã a documentelor şi corespondentei primite în limbile engleza, arabã şi spaniola. Toate celelalte cheltuieli aferente furnizarii documentelor sunt suportate de cãtre Uniune. Plafonul cheltuielilor de suportat de cãtre Uniune pentru producerea documentelor în germanã, chineza, portughezã şi rusa este fixat printr-o rezoluţie a congresului. 7. Cheltuielile de suportat de cãtre un grup lingvistic sunt repartizate între membrii acestui grup în mod proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii. Aceste cheltuieli pot fi realizate între membrii grupului lingvistic, conform unei chei de repartiţie, cu condiţia ca cei interesaţi sa se înţeleagã asupra acestui subiect şi sa îşi notifice hotãrârea lor cãtre Biroul internaţional prin intermediul unui purtãtor de cuvânt al grupului. 8. Biroul internaţional da curs oricãrei schimbãri în alegerea limbii solicitate de cãtre o ţara membra, dupã o perioada care nu trebuie sa depãşeascã 2 ani. 9. Pentru deliberãrile reuniunilor organelor Uniunii, limbile franceza, engleza, spaniola şi rusa sunt admise prin intermediul unui sistem de interpretare - cu sau fãrã echipament electronic -, a cãror alegere este lãsatã la aprecierea organizatorilor reuniunii, dupã consultarea directorului general al Biroului internaţional şi a ţãrilor membre interesate. 10. Celelalte limbi sunt în general autorizate pentru deliberãrile şi reuniunile indicate la paragraful 9. 11. Delegatiile care utilizeazã alte limbi îşi asigura interpretarea simultanã într-una din limbile menţionate la paragraful 9 fie prin sistemul indicat în acelaşi paragraf, când modificãri de ordin tehnic necesar pot fi aduse, fie prin interpreti particulari. 12. Cheltuielile pentru serviciile de interpretare sunt repartizate între ţãrile membre care utilizeazã aceeaşi limba, proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii. Totuşi cheltuielile de instalare şi întreţinere a echipamentului tehnic sunt suportate de cãtre Uniune. 13. Administraţiile poştale pot sa se înţeleagã asupra limbii care se utilizeazã în corespondenta de serviciu în relaţiile lor reciproce. În lipsa unei asemenea înţelegeri, limba care se utilizeazã este limba franceza. CAP. 2 Biroul internaţional ART. 109 Alegerea directorului general şi a vicedirectorului general al Biroului internaţional 1. Directorul general şi vicedirectorul general al Biroului internaţional sunt aleşi de cãtre congres pentru perioada care separa doua congrese succesive, durata minima a mandatului lor fiind de 5 ani. Mandatul lor poate fi reînnoit o singura data. Cu excepţia unei decizii contrare a congresului, data intrãrii lor în funcţii este fixatã pentru 1 ianuarie a anului care urmeazã congresului. 2. Cu cel puţin 7 luni înainte de deschiderea congresului, directorul general al Biroului internaţional adreseazã o nota guvernelor ţãrilor membre, invitandu-le sa prezinte eventuale candidaturi pentru posturile de director general şi vicedirector general şi sa indice, în acelaşi timp, dacã directorul general sau vicedirectorul general în funcţii sunt interesaţi într-o eventuala reinnoire a mandatului lor iniţial. Candidaturile, însoţite de un curriculum vitae, trebuie sa ajungã la Biroul internaţional cu cel puţin doua luni înainte de deschiderea congresului. Candidaţii trebuie sa apartina ţãrilor membre care îi reprezintã. Biroul internaţional elaboreazã documentaţia necesarã pentru congres. Alegerea directorului general şi aceea a vicedirectorului general au loc pe baza de scrutin secret, prima alegere fiind realizatã pentru postul de director general. 3. În caz de eliberare a postului de director general, vicedirectorul general îşi asuma funcţiile directorului general pana la sfârşitul mandatului prevãzut pentru acesta; el este ales în acest post şi admis din oficiu drept candidat, sub rezerva ca mandatul sau iniţial ca vicedirector general sa nu fi fost deja reînnoit o data de cãtre congresul precedent şi ca el sa îşi manifeste interesul de a fi considerat drept candidat la postul de director general. 4. În caz de eliberare simultanã a posturilor de director general şi de vicedirector general, Consiliul de administraţie alege, dintre candidaţii acceptaţi în urma unui concurs, un vicedirector general pentru perioada care urmeazã pana la viitorul congres. Pentru prezentarea candidaturilor, se aplica, prin analogie, paragraful 2. 5. În cazul eliberãrii postului de vicedirector general, Consiliul de administraţie însãrcineazã, la propunerea directorului general, pe unul dintre subdirectorii generali ai Biroului internaţional sa îşi asume, pana la viitorul congres, funcţiile vicedirectorului general. ART. 110 Funcţiile directorului general 1. Directorul general organizeazã, administreazã şi conduce Biroul internaţional, al cãrui reprezentant legal este. El este competent pentru a clasa posturile de gradele G1 la D1 şi pentru a numi şi promova funcţionari în aceste grade. Pentru numirile în gradele P1 la D1, el trebuie sa ia în considerare calificarile profesionale ale candidaţilor recomandaţi de cãtre administraţiile poştale din ţãrile membre, de a cãror naţionalitate sunt sau în care, îşi exercita activitatea lor profesionalã, ţinând seama de o echitabila repartiţie geograficã continentala, de limbile utilizate, precum şi de toate celelalte considerente aferente, respectând în întregime regimul interior de promovare al Biroului internaţional. Totuşi, în cazul posturilor care solicita calificãri speciale, directorul general poate sa se adreseze în exterior. El tine, de asemenea, seama, cu ocazia numirii unui nou funcţionar, de faptul ca, în principiu, persoanele care ocupa posturile gradelor D2, D1 şi P5 trebuie sa provinã din diferite tari membre ale Uniunii. Cu ocazia promovãrii unui funcţionar al Biroului internaţional în gradele D1 şi P5, nu este obligatoriu sa se aplice acelaşi principiu. În plus, exigenţele unei repartiţii geografice echitabile şi de limba trec, dupã merit, în procesul de recrutare. Directorul general informeazã Consiliul de administraţie o data pe an, în raportul asupra activitãţilor Uniunii, despre numirile şi promovarile în gradele P4 la D1. 2. Directorul general are urmãtoarele atribuţii: 2.1. - sa asigure funcţiile de depozitar al actelor Uniunii Poştale Universale şi de intermediar în procedura de adeziune de admitere în Uniune, precum şi de ieşire din aceasta; 2.2. - sa notifice ansamblului administraţiilor regulamentele de aplicare hotãrâte sau revizuite de cãtre Consiliul de exploatare poştalã; 2.3. - sa pregãteascã proiectul bugetului anual al Uniunii la un nivel cat mai scãzut posibil, compatibil cu nevoile Uniunii, şi sa îl supunã, în timp oportun, examinãrii Consiliului de administraţie; sa comunice bugetul ţãrilor membre ale Uniunii, dupã aprobarea acestuia de cãtre Consiliul de administraţie, şi sa îl execute; 2.4. - sa execute activitãţile specifice solicitate de cãtre organele Uniunii şi pe cele care îi sunt atribuite prin acte; 2.5. - sa ia iniţiative care sa vizeze realizarea obiectivelor fixate de cãtre organele Uniunii, în cadrul politicii stabilite şi al fondurilor disponibile; 2.6. - sa supunã sugestii şi propuneri Consiliului de administraţie sau Consiliului de exploatare poştalã; 2.7. - sa pregãteascã, pentru Consiliul de exploatare poştalã şi pe baza directivelor date de cãtre acesta din urma, proiectul planului strategic de supus congresului şi proiectul de revizuire anuala a planului; 2.8. - sa asigure reprezentarea Uniunii; 2.9. - sa serveascã drept intermediar în relaţiile dintre: - Uniunea Poştalã Universala şi uniunile restrânse; - Uniunea Poştalã Universala şi Organizaţia Naţiunilor Unite; - Uniunea Poştalã Universala şi organizaţiile internaţionale a cãror activitate prezintã un interes pentru Uniune; - Uniunea Poştalã Universala şi organismele internaţionale, asociaţiile sau întreprinderile pe care organele Uniunii doresc sa le consulte sau sa le asocieze la lucrãrile lor; 2.10. - sa îşi asume funcţia de secretar general al organelor Uniunii şi sa supravegheze, cu acest titlu, ţinând seama de dispoziţiile speciale ale prezentului regulament, în special: - pregãtirea şi organizarea lucrãrilor organelor Uniunii; - elaborarea, producerea şi distribuirea documentelor, rapoartelor şi proceselor-verbale; - funcţionarea secretariatului în timpul reuniunilor organelor Uniunii; 2.11. - sa asiste la şedinţele organelor Uniunii şi sa ia parte la deliberãri, fãrã drept de vot, cu posibilitatea de a se face reprezentat. ART. 111 Funcţiile vicedirectorului general 1. Vicedirectorul general asista pe directorul general şi este responsabil fata de el. 2. În caz de absenta sau indisponibilitate a directorului general, vicedirectorul general exercita puterile acestuia. Acelaşi lucru se intampla şi în caz de eliberare a postului de director general prevãzut în art. 109 paragraful 3. ART. 112 Secretariatul organelor Uniunii Poştale Universale Secretariatul organelor Uniunii este asigurat de cãtre Biroul internaţional, sub responsabilitatea directorului general. El adreseazã toate documentele publicate cu ocazia fiecãrei sesiuni administraţiilor poştale membre ale organului, administraţiilor poştale ale ţãrilor care, fãrã sa fie membre ale organului, colaboreazã la studiile întreprinse, uniunilor restrânse, precum şi celorlalte administraţii poştale ale ţãrilor membre care le-au solicitat. ART. 113 Lista ţãrilor membre Biroul internaţional stabileşte şi tine la zi lista ţãrilor membre ale Uniunii, indicând în ea clasa lor de contribuţie, grupul lor geografic şi situaţia lor în raport cu actele Uniunii. ART. 114 Informaţii, avize, cereri de interpretare şi modificare a actelor. Anchete. Intervenţie în lichidarea conturilor 1. Biroul internaţional este tot timpul la dispoziţia Consiliului de administraţie, a Consiliului de exploatare poştalã şi a administraţiilor poştale, pentru a le furniza toate informaţiile utile asupra problemelor referitoare la serviciu. 2. El este însãrcinat, în special, sa reuneascã, sa coordoneze, sa publice şi sa distribuie informaţii de orice natura, care intereseazã serviciul poştalinternaţional; sa emita, la cererea pãrţilor în cauza, un aviz asupra problemelor litigioase; sa de urmare cererilor de interpretare şi de modificare a actelor Uniunii şi, în general, sa realizeze studii şi lucrãri de redactare sau de documentare pe care respectivele acte i le atribuie sau care ar fi în interesul Uniunii. 3. El realizeazã şi anchetele care sunt solicitate de cãtre administraţiile poştale, în vederea cunoaşterii opiniei celorlalte administraţii asupra unei probleme determinate. Rezultatul unei anchete nu reprezintã caracterul unui vot şi nu se leagã formal de aceasta. 4. El intervine, cu titlu de oficiu de compensare, în lichidarea conturilor de orice natura, referitoare la serviciul poştal internaţional, între administraţiile poştale care solicita aceasta intervenţie. ART. 115 Cooperare tehnica Biroul internaţional este însãrcinat, în cadrul cooperãrii tehnice internaţionale, sa dezvolte asistenta tehnica poştalã sub toate formele ei. ART. 116 Formulare furnizate de cãtre Biroul internaţional Biroul internaţional este însãrcinat sa facã şi sa confectioneze cupoanele-rãspuns internaţionale şi sa aprovizioneze cu ele, la preţul de revenire, administraţiile poştale care solicita acest lucru. ART. 117 Actele uniunilor restrânse şi aranjamentele speciale 1. Doua exemplare din actele uniunilor restrânse şi din aranjamentele speciale încheiate prin aplicarea art. 8 din Constituţia Uniunii Poştei Universale trebuie sa fie transmise Biroului internaţional de cãtre lucrãrile acestor uniuni sau, în lipsa, de cãtre una dintre pãrţile contractante. 2. Biroul internaţional are grija ca actele uniunilor restrânse şi aranjamentele speciale sa nu prevadã condiţii mai puţin favorabile pentru public decât cele care sunt prevãzute în actele Uniunii şi sa informeze administraţiile poştale de existenta uniunilor şi a aranjamentelor sus-menţionate. El semnaleaza Consiliului de administraţie orice neregula constatatã în virtutea prezentei dispoziţii. ART. 118 Revista Uniunii Poştale Universale Biroul internaţional redacteazã, cu ajutorul documentelor care îi sunt puse la dispoziţie, o revista în limbile germanã, engleza, arabã, chineza, spaniola, franceza şi rusa. ART. 119 Raportul anual asupra activitãţilor Uniunii Poştale Universale Biroul internaţional întocmeşte, asupra activitãţilor Uniunii, un raport anual, care este comunicat, dupã aprobarea lui de cãtre Consiliul de administraţie, administraţiilor poştale, uniunilor restrânse şi Organizaţiei Naţiunilor Unite. CAP. 3 Procedura de introducere şi examinare a propunerilor ART. 120 Procedura de prezentare a propunerilor în congres 1. Sub rezerva excepţiilor prevãzute la paragrafele 2 şi 5, procedura urmãtoare regleaza introducerea propunerilor, de orice natura, ce urmeazã a fi supuse congresului de cãtre administraţiile poştale ale ţãrilor membre: a) sunt admise propunerile care parvin Biroului internaţional cu cel puţin 6 luni înainte de data fixatã pentru congres; b) nici o propunere de ordin redactional nu este admisã în timpul perioadei de 6 luni care precede data fixatã pentru congres; c) propunerile de fond, care parvin Biroului internaţional în intervalul cuprins între 6 şi 4 luni înainte de data fixatã pentru congres, nu sunt admise decât dacã ele sunt sprijinite de cel puţin doua administraţii; d) propunerile de fond, care parvin Biroului internaţional în intervalul cuprins între 4 şi 2 luni, care precede data fixatã pentru congres, nu sunt admise decât dacã ele sunt sprijinite de cel puţin opt administraţii. Propunerile care parvin ulterior nu sunt admise; e) declaraţiile de sprijin trebuie sa parvina Biroului internaţional în acelaşi timp cu propunerile la care se referã. 2. Propunerile privind Constituţia Uniunii Poştale Universale sau regulamentul general trebuie sa parvina Biroului internaţional cu cel puţin 6 luni înainte de deschiderea congresului; acelea care parvin ulterior acestei date, dar înainte de deschiderea congresului, nu pot fi luate în considerare decât dacã congresul decide astfel cu majoritate de doua treimi din numãrul ţãrilor reprezentate în congres şi dacã sunt respectate condiţiile prevãzute la paragraful 1. 3. Fiecare propunere nu trebuie sa aibã, în principiu, decât un obiectiv şi sa nu conţinã decât modificãri referitoare la acest obiectiv. 4. Propunerile de ordin redactional sunt prevãzute, în antet, de cãtre administraţiile care le prezintã, cu menţiunea "Propunere de ordin redactional" şi publicate de cãtre Biroul internaţional sub un numãr urmat de litera "R". Propunerile neprevãzute cu aceasta menţiune, dar care, dupã pãrerea Biroului internaţional, nu sunt decât redactionale, sunt publicate cu o menţiune corespunzãtoare; Biroul internaţional întocmeşte pentru congres o lista a acestor propuneri. 5. Procedura descrisã la paragrafele 1 şi 4 nu se aplica nici propunerilor privind regulamentul interior al congreselor şi nici amendamentelor la propunerile deja fãcute. ART. 121 Procedura de prezentare a propunerilor între doua congrese 1. Pentru a fi luate în considerare, fiecare propunere privind convenţia sau aranjamentele şi introduse de cãtre o administraţie poştalã între doua congrese trebuie sa fie sprijinita de cãtre cel puţin alte doua administraţii. Aceste propuneri rãmân fãrã urmare atunci când Biroul internaţional nu primeşte, în acelaşi timp, declaraţiile de sprijin necesare. 2. Aceste propuneri sunt adresate celorlalte administraţii poştale prin intermediul Biroului internaţional. 3. Propunerile privind regulamentele de aplicare nu au nevoie de sprijin, dar nu sunt luate în considerare de cãtre Consiliul de exploatare poştalã, decât dacã acesta le aproba în regim de urgenta necesitate. ART. 122 Examinarea propunerilor între doua congrese 1. Orice propunere referitoare la convenţie, aranjamente şi protocoalele lor finale este supusã urmãtoarei proceduri: un termen de doua luni este lãsat administraţiilor poştale ale ţãrilor membre pentru examinarea propunerii notificate prin circulara de cãtre Biroul internaţional şi, eventual, pentru a face sa parvina Biroului internaţional observaţiile lor. Nu sunt admise amendamente. Rãspunsurile sunt reunite prin grija Biroului internaţional şi comunicate administraţiilor poştale, cu invitaţia de a se pronunţa "pro" sau "contra" propunerii. Acelea care nu au fãcut sa parvina votul lor în termen de doua luni sunt considerate ca absente. Termenul citat începe de la data circularelor Biroului internaţional. 2. Propunerile de modificare a regulamentelor de aplicare sunt tratate de cãtre Consiliul de exploatare poştalã. 3. Dacã propunerea priveşte un aranjament sau protocolul sau final, numai administraţiile poştale ale ţãrilor membre care sunt parte la acest aranjament pot lua parte la operaţiunile descrise în paragraful 1. ART. 123 Notificarea deciziilor adoptate între doua congrese 1. Modificãrile aduse convenţiei, aranjamentelor şi protocoalelor finale la aceste acte sunt consacrate printr-o notificare a directorului general al Biroului internaţional cãtre guvernele ţãrilor membre. 2. Modificãrile aduse de cãtre Consiliul de exploatare poştalã regulamentelor de aplicare şi protocoalelor lor finale sunt notificate administraţiilor poştale de cãtre Biroul internaţional. Acelaşi lucru este valabil pentru interpretarile vizate la art. 59.3.3.2. al convenţiei şi ale dispoziţiilor corespunzãtoare din aranjamente. ART. 124 Punerea în vigoare a regulamentelor de aplicare şi a celorlalte decizii adoptate între doua congrese 1. Regulamentele de aplicare intra în vigoare la aceeaşi data şi au aceeaşi durata ca şi actele provenite de la congres. 2. Sub rezerva paragrafului 1, deciziile de modificare a actelor Uniunii, care sunt adoptate între doua congrese, nu sunt executorii decât la cel puţin 3 luni dupã notificarea lor. CAP. 4 Finanţe ART. 125 Fixarea şi reglarea cheltuielilor Uniunii Poştale Universale 1. Sub rezerva paragrafelor 2 şi 6, cheltuielile anuale aferente activitãţilor organelor Uniunii nu trebuie sa depãşeascã sumele de mai jos, pentru anii 1996 şi urmãtorii: - 35.278.600 franci elvetieni, pentru anul 1996; - 35.126.900 franci elvetieni, pentru anul 1997; - 35.242.900 franci elvetieni, pentru anul 1998; - 35.451.300 franci elvetieni, pentru anul 1999; - 35.640.700 franci elvetieni, pentru anul 2000. Limita de baza pentru anul 2000 se aplica şi anilor ulteriori, în caz de amânare a congresului prevãzut pentru anul 1999. 2. Cheltuielile aferente reuniunilor viitorului congres (deplasarea secretariatului, cheltuieli de transport, cheltuieli de instalare tehnica a interpretãrii simultane, cheltuieli de reproducere a documentelor în timpul congresului etc.) nu trebuie sa depãşeascã limita de 3.599.300 franci elvetieni. 2 bis. Consiliul de administraţie este autorizat sa depãşeascã limitele fixate la paragraful 1 pentru a tine seama de reeditarea Nomenclaturii internaţionale a birourilor de posta. Valoarea totalã a depãşirii autorizate în acest scop nu trebuie sa depãşeascã 900.000 franci elvetieni. 3. Consiliul de administraţie este autorizat sa depãşeascã limitele fixate la paragrafele 1 şi 2 pentru a tine seama de majorãrile treptelor de prelucrare, de contribuţii cu titlu de pensii sau indemnizaţii, inclusiv de indemnizaţii de post, admise de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru a fi aplicate personalului lor în funcţie la Geneva. 4. Consiliul de administraţie este, de asemenea, autorizat sa ajusteze, în fiecare an, valoarea cheltuielilor, altele decât cele referitoare la personal, în funcţie de indicele elvetian al preţului de consum. 5. Prin derogare de la paragraful 1, consiliul de administraţie sau, în caz de extrema urgenta, directorul general poate autoriza depãşirea limitelor fixate pentru a face fata reparaţiilor importante şi neprevãzute ale clãdirii Biroului internaţional, fãrã ca valoarea acestora sa depãşeascã 125.000 de franci elvetieni pe an. 6. Dacã apar ca insuficiente creditele prevãzute la paragrafele 1 şi 2, pentru a asigura buna funcţionare a Uniunii, aceste limite nu pot fi depasite decât cu aprobarea majoritãţii ţãrilor membre ale acesteia. Orice consultatie trebuie sa comporte o expunere completa a faptelor care justifica o asemenea cerere. 7. Ţãrile care adera la Uniune sau care sunt admise în calitate de membre ale acesteia, precum şi cele care ies din Uniune trebuie sa-şi achite cotizatia pentru întregul an în cursul cãruia admiterea sau ieşirea lor trebuie efectuatã. 8. Ţãrile membre plãtesc în avans partea lor de contribuţie la cheltuielile anuale ale Uniunii, pe baza bugetului stabilit de cãtre Consiliul de administraţie. Aceste pãrţi de contribuţie trebuie sa fie plãtite cel mai târziu în prima zi a exerciţiului financiar la care se raporteazã bugetul. Dacã acest termen este depãşit, sumele datorate sunt producãtoare de dobânzi în profitul Uniunii, respectiv 3% pe an, în timpul primelor şase luni, şi 6% pe an începând cu a şaptea luna. 9. În împrejurãri excepţionale, Consiliul de administraţie poate absolvi o ţara membra de toate dobânzile datorate sau de o parte din ele, dacã aceasta s-a achitat, în capital, de toate datoriile restante. 10. O ţara membra poate, de asemenea, sa fie absolvitã, în cadrul unui plan de amortizare a conturilor sale întârziate, aprobat de cãtre Consiliul de administraţie, de toate dobânzile acumulate sau de o parte dintre ele ori invers; absolvirea este totuşi condiţionatã de executarea completa şi punctuala a planului de amortizare, într-un termen convenit la maximum 5 ani. 11. Pentru a acoperi insuficientele de trezorerie ale Uniunii, s-a constituit un fond de rezerva, a cãrui valoare este fixatã de cãtre Consiliul de administraţie. Acest fond este alimentat în primul rând prin excedente bugetare. El poate servi şi pentru echilibrarea bugetului sau pentru reducerea valorii contribuţiilor ţãrilor membre. 12. În ceea ce priveşte insuficientele trecatoare ale trezoreriei, Guvernul Confederatiei Elvetiene face, pe termen scurt, avansurile necesare, conform condiţiilor care sunt fixate de comun acord. Acest guvern supravegheazã fãrã remuneraţie ţinerea conturilor financiare, precum şi contabilitatea Biroului internaţional, în limitele condiţiilor fixate de cãtre congres. ART. 126 Clasele de contribuţie 1. Ţãrile membre contribuie la acoperirea cheltuielilor Uniunii conform clasei de contribuţie la care aparţin. Aceste clase sunt urmãtoarele: - clasa de 50 de unitãţi; - clasa de 40 de unitãţi; - clasa de 35 de unitãţi; - clasa de 25 de unitãţi; - clasa de 20 de unitãţi; - clasa de 15 unitãţi; - clasa de 10 unitãţi; - clasa de 5 unitãţi; - clasa de 3 unitãţi; - clasa de 1 unitãţi. Clasa de 0,5 unitãţi este rezervatã ţãrilor mai puţin avansate, enumerate de cãtre Organizaţia Naţiunilor Unite, şi altor tari desemnate de cãtre Consiliul de administraţie. 2. În afarã claselor de contribuţie enumerate la paragraful 1, orice ţara membra poate sa aleagã plata unui numãr de unitãţi de contribuţie mai mari de 50 de unitãţi. 3. Ţãrile membre sunt înscrise într-una dintre clasele de contribuţie de mai sus, în momentul admiterii lor sau al aderãrii lor la Uniune, conform procedurii vizate la art. 21 paragraful 4 din Constituţia Uniunii Poştale Universale. 4. Ţãrile membre pot schimba ulterior clasa de contribuţie, cu condiţia ca aceasta schimbare sa fie notificatã Biroului internaţional înainte de deschiderea congresului. Aceasta notificare, care este adusã la cunostinta congresului, are efect la data intrãrii în vigoare a dispoziţiilor financiare, hotãrâtã de cãtre congres. 5. Ţãrile membre nu pot sa solicite a fi declasate mai mult cu o clasa în acelaşi timp. Ţãrile membre care nu îşi fac cunoscutã dorinta de a schimba clasa de contribuţie înainte de deschiderea congresului sunt menţinute în clasa la care au aparţinut pana atunci. 6. Totuşi, în împrejurãri excepţionale, cum ar fi catastrofe naturale care necesita programe de ajutor internaţional, Consiliul de administraţie poate autoriza declasarea cu o clasa de contribuţie, la cererea unei tari membre, dacã aceasta dovedeşte ca nu îşi mai poate menţine contribuţia conform clasei alese iniţial. 7. Prin derogarea de la paragrafele 4 şi 5, surclasarile nu sunt supuse nici unei restrictii. ART. 127 Plata furniturilor Biroului internaţional Furniturile pe care Biroul internaţional le oferã contra plata administraţiilor poştale trebuie sa fie plãtite în cel mai scurt timp posibil şi cel mai târziu în termen de 6 luni, începând din prima zi care urmeazã celei de transmitere a contului cãtre acesta. Dacã acest termen este depãşit, sumele datorate sunt producãtoare de dobânzi în folosul Uniunii, respectiv 5% pe an, începând din ziua expirãrii termenului sus-menţionat. CAP. 5 Arbitraje ART. 128 Procedura de arbitraj 1. În caz de diferend de reglat prin arbitraj, fiecare dintre administraţiile poştale în cauza alege o administraţie poştalã a unei tari membre, care nu este direct interesatã în litigiu. Când mai multe administraţii fac cauza comuna, ele nu conteaza, pentru aplicarea acestor dispoziţii, decât ca o singura administraţie. 2. În cazul în care una dintre administraţiile în cauza nu da urmare unei propuneri de arbitraj în termen de 6 luni, Biroul internaţional, dacã cererea i-a fost adresatã lui, provoacã la rândul sau desemnarea unui arbitru prin administraţia absenta sau îi desemneazã el însuşi unul din oficiu. 3. Pãrţile în cauza pot conveni, de comun acord, desemnarea unui arbitru unic, care poate fi Biroul internaţional. 4. Deciziile arbitrilor sunt luate cu majoritate de voturi. 5. În cazul unor pãreri împãrţite, arbitrii aleg, pentru a transa diferendul, o alta administraţie poştalã, şi ea dezinteresata în litigiu. În lipsa unei înţelegeri asupra alegerii, aceasta administraţie este desemnatã de cãtre Biroul internaţional dintre administraţiile nepropuse de cãtre arbitri. 6. Dacã este vorba de un diferend privind unul dintre aranjamente, arbitrii nu pot fi desemnaţi în afarã administraţiilor care participa la acest aranjament. CAP. 6 Dispoziţii finale ART. 129 Condiţii de aprobare a propunerilor privind regulamentul general Pentru a deveni executorii, propunerile supuse congresului şi referitoare la prezentul regulament general trebuie sa fie aprobate de majoritatea ţãrilor membre reprezentate la congres. Cel puţin doua treimi din numãrul ţãrilor membre trebuie sa fie prezente în momentul votului. ART. 130 Propuneri privind acordurile cu Organizaţia Naţiunilor Unite Condiţiile de aprobare avizate la art. 129 se aplica şi propunerilor de modificare a acordurilor încheiate între Uniunea Poştalã Universala şi Organizaţia Naţiunilor Unite, în mãsura în care aceste acorduri nu prevãd condiţiile de modificare a dispoziţiilor pe care le conţin. ART. 131 Punerea în aplicare şi durata regulamentului general Prezentul regulament general va fi pus în aplicare la data de 1 ianuarie 1996 şi va rãmâne în vigoare pana la punerea în aplicare a actelor viitorului congres. Drept pentru care, plenipotenţiarii guvernelor ţãrilor membre au semnat prezentul regulament general într-un exemplar, care este depus pe lângã directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe acesta va fi remisã fiecãrei pãrţi de cãtre guvernul tarii gazda a congresului. Întocmit la Seul la 13 septembrie 1994. REGULAMENTUL INTERIORal congreselor*) *) Traducere ART. 1 Dispoziţii generale Prezentul regulament interior, denumit în continuare regulament, este stabilit prin aplicarea actelor Uniunii şi le este subordonat. În caz de divergenţe între una dintre dispoziţiile sale şi o dispoziţie a actelor, aceasta din urma are autoritate. ART. 2 Delegaţii 1. Prin termenul delegaţie se înţelege persoana sau ansamblul de persoane desemnate de cãtre o ţara membra pentru a participa la congres. Delegaţia este compusa dintr-un şef de delegaţie, precum şi, eventual, dintr-un supleant al şefului de delegaţie, dintr-unul sau mai mulţi delegaţi şi, eventual, dintr-unul sau mai mulţi funcţionari detasati (inclusiv experţi, secretari etc.). 2. Şefii de delegaţie, adjunctii lor, precum şi delegaţii sunt reprezentanţi ai ţãrilor membre în sensul art. 14 paragraful 2 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, dacã ei sunt prevãzuţi cu puteri care sa rãspundã condiţiilor stabilite la art. 3 din prezentul regulament. 3. Functionarii atasati sunt admişi la şedinţe şi au dreptul de a participa la deliberãri, dar ei nu au, în principiu, drept de vot. Totuşi ei pot sa fie autorizaţi de cãtre şeful de delegaţie sa voteze în numele tarii lor în şedinţele comisiilor. Asemenea autorizaţii trebuie sa fie remise, în scris, înainte de începerea şedinţei, preşedintelui comisiei interesate. ART. 3 Puterile delegaţilor 1. Puterile delegaţilor trebuie sa fie semnate de cãtre şeful statului sau de cãtre şeful guvernului sau de ministerul afacerilor externe din ţara interesatã. Ele trebuie sa fie redactate în forma corecta. Puterile delegaţilor abilitaţi sa semneze actele (plenipotenţiarii) trebuie sa indice forta acestei semnãturi (semnatura sub rezerva ratificãrii sau aprobãrii, semnatura ad referendum, semnatura definitiva). În absenta unei astfel de precizãri, semnatura este consideratã ca fiind supusã ratificãrii sau aprobãrii. Puterile care autorizeaza semnarea actelor cuprind implicit dreptul de deliberare şi vot. Delegaţii cãrora autoritãţile competente le-au încredinţat deplinele puteri, fãrã se precizeze forta acestor puteri, sunt autorizaţi sa delibereze, sa voteze şi sa semneze acte, cu condiţia de a nu reieşi, în mod explicit, ceva contrar din textul puterilor. 2. Puterile trebuie sa fie depuse de la deschiderea congresului pe lângã autoritatea desemnatã în acest scop. 3. Delegaţii neprevazuti cu puteri sau care nu vor fi depus puterile lor pot, dacã ei au fost anuntati de cãtre guvernul lor guvernului tarii gazda, sa ia parte la deliberãri şi sa voteze în momentul în care încep sa participe la lucrãrile congresului. Acelaşi lucru este valabil pentru cei ale cãror puteri sunt recunoscute ca reprezentând nereguli. Aceşti delegaţi nu vor mai fi autorizaţi sa voteze începând din momentul în care congresul a aprobat ultimul raport al comisiei de verificare a puterilor, care constata ca puterile lor sunt gresite sau reprezintã nereguli, şi atât timp cat situaţia nu este regularizata. Ultimul raport trebuie sa fie aprobat de cãtre congres înainte de alegeri, altele decât cea a preşedintelui congresului şi înainte de aprobarea proiectelor de acte. 4. Puterile unei tari membre, care este reprezentatã la congres de cãtre delegaţia unei tari membre (procura), trebuie sa comporte aceeaşi forma cu cele menţionate în paragraful 1. 5. Puterile şi procurile adresate prin telegrama nu sunt admise. În schimb sunt acceptate telegramele care rãspund unei cereri de informare referitoare la o problema de puteri. 6. O delegaţie care, dupã ce şi-a depus puterile, este împiedicatã sa asiste la una sau mai multe şedinţe are posibilitatea sa fie reprezentatã de cãtre delegaţia unei alte tari, cu condiţia sa informeze în scris pe preşedintele reuniunii interesate. Totuşi o delegaţie poate reprezenta o singura ţara, alta decât a sa. 7. Delegaţii ţãrilor membre care nu fac parte la un aranjament pot lua parte, fãrã drept de vot, la deliberãrile congresului referitoare la acel aranjament. ART. 4 Ordinea locurilor 1. La şedinţele congresului şi ale comisiilor, delegatiile sunt aranjate în ordinea alfabetica franceza a ţãrilor membre reprezentate. 2. Preşedintele Consiliului de administraţie trage la sorţi, la momentul oportun, numele tarii care va ocupa primul loc în fata tribunei prezidenţiale, cu ocazia şedinţelor congresului şi ale comisiilor. ART. 5 Observatori 1. Reprezentanţi ai Organizaţiei Naţiunilor Unite pot sa participe la deliberãrile congresului. 2. Observatorii organizaţiilor interguvernamentale sunt admişi la şedinţele congresului şi ale comisiilor sale atunci când sunt discutate probleme care intereseazã aceste organizaţii. În aceleaşi scopuri observatorii organizaţiilor internaţionale neguvernamentale pot fi admişi la şedinţele comisiilor, dacã comisia respectiva consimte acest lucru. 3. Sunt admişi ca observatori şi reprezentanţii calificaţi ai uniunilor restrânse stabilite conform art. 8 paragraful 1 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, atunci când ele îşi exprima dorinta. 4. Observatorii mentionati în paragrafele 1-3 iau parte la deliberãri fãrã drept de vot. ART. 6 Decanul congresului 1. Administraţia poştalã a tarii gazda a congresului propune desemnarea decanului congresului în acord cu biroul internaţional. Consiliul de administraţie procedeazã, în timp oportun, la adoptarea acestei desemnari. 2. La deschiderea primei şedinţe plenare a fiecãrui congres, decanul îşi asuma preşedenţia congresului pana când acesta îşi alege preşedintele. În plus, el exercita funcţiile care îi sunt atribuite de prezentul regulament. ART. 7 Preşedinţii şi vicepreşedinţii congresului şi ai comisiilor 1. În prima sa adunare plenara, congresul alege, la propunerea decanului, pe preşedintele congresului, apoi aproba, la propunerea Consiliului de administraţie, desemnarea ţãrilor membre care îşi vor asuma vicepresedintia congresului, precum şi preşedinţia şi vicepresedintia comisiilor. Aceste funcţii sunt atribuite, ţinându-se seama, pe cat este posibil, de repartiţia geograficã, echitabila a ţãrilor membre. 2. Preşedinţii deschid şi inchid şedinţele pe care le prezideazã, conduc discutiile, dau cuvântul oratorilor, supun la vot propunerile şi indica majoritatea necesarã votarii, proclama deciziile şi, sub rezerva aprobãrii congresului, dau, eventual, o interpretare a acestor decizii. 3. Preşedinţii vegheazã la respectarea prezentului regulament şi la menţinerea ordinii în timpul şedinţelor. 4. Orice delegaţie poate sa aminteasca, în fata congresului sau a comisiei, despre o decizie luatã de cãtre preşedintele acestora pe baza unei dispoziţii din regulament sau a unei interpretãri a acestuia; decizia preşedintelui rãmâne totuşi valabilã, dacã ea nu este anulatã de majoritatea membrilor prezenţi şi care voteazã. 5. Dacã o ţara membra, insarcinata cu preşedinţia, nu mai este în mãsura sa îşi asume aceasta funcţie, unul dintre vicepreşedinţi este desemnat, de cãtre congres sau de cãtre comisie, sa îl înlocuiascã. ART. 8 Biroul congresului 1. Biroul este organul central însãrcinat sa conducã lucrãrile congresului. El este compus din preşedintele şi vicepreşedinţii congresului, precum şi din preşedinţii comisiilor. El se reuneste, periodic, pentru a examina derularea lucrãrilor congresului şi a comisiilor acestuia şi pentru a formula recomandãri care sa favorizeze aceasta derulare. El ajuta pe preşedinte sa elaboreze ordinea de zi a fiecãrei şedinţe plenare şi sa coordoneze lucrãrile comisiilor. El face recomandãri referitoare la închiderea congresului. 2. Secretarul general al congresului şi secretarul general adjunct, mentionati la art. 11 paragraful 1 asista la reuniunile biroului. ART. 9 Membrii comisiilor 1. Ţãrile membre reprezentate în congres sunt de drept membre în comisiile însãrcinate cu examinarea propunerilor referitoare la Constituţia Uniunii Poştale Universale, la regulamentul general, la convenţie şi la regulamentul de aplicare a acesteia. 2. Ţãrile membre reprezentate în congres, care sunt parte la unul sau la mai multe aranjamente facultative, sunt de drept membre ale comisiei sau ale comisiilor însãrcinate cu revizuirea acestor aranjamente. Dreptul de vot al membrilor acestor comisii este limitat la aranjamentul sau la aranjamentele la care sunt parte. 3. Delegatiile care nu sunt membre ale comisiilor care trateazã aranjamentele şi regulamentele lor de aplicare au posibilitatea sa asiste la şedinţele acestora şi sa ia parte la deliberãri, fãrã drept de vot. ART. 10 Grupele de lucru Congresul şi fiecare comisie pot constitui grupe de lucru pentru studiul problemelor speciale. ART. 11 Secretariatul congresului şi al comisiilor 1. Directorul general şi vicedirectorul general al Biroului internaţional îşi asuma funcţiile de secretar general şi, respectiv, de secretar general adjunct ai congresului. 2. Secretarul general şi secretarul general adjunct asista la şedinţele congresului şi ale biroului congresului, luând parte la deliberãri, fãrã drept de vot. De asemenea, ei pot, în aceleaşi condiţii, sa asiste la şedinţele comisiilor sau sa fie reprezentaţi la ele de cãtre un funcţionar superior al Biroului internaţional. 3. Lucrãrile secretariatului congresului, ale biroului congresului şi ale comisiilor sunt asigurate de cãtre personalul Biroului internaţional, în colaborare cu administraţia tarii gazda. 4. Functionarii superiori ai Biroului internaţional îşi asuma funcţiile de secretari ai congresului, ai biroului congresului şi ai comisiilor. Ei asista pe preşedinte în timpul şedinţelor şi sunt responsabili cu redactarea proceselor-verbale sau a rapoartelor. 5. Secretarii congresului şi ai comisiilor sunt asistaţi de cãtre secretari adjuncţi. 6. Raportorii care cunosc limba franceza sunt însãrcinaţi cu redactarea proceselor-verbale ale congresului şi ale comisiilor. ART. 12 Limbi de deliberare 1. Sub rezerva paragrafului 2, limbile franceza, engleza, spaniola şi rusa sunt admise pentru deliberãri, prin intermediul unui sistem de interpretare simultanã sau consecutiva. 2. Deliberãrile comisiei de redactare se desfãşoarã în limba franceza. 3. Sunt autorizate şi celelalte limbi pentru deliberãrile indicate în paragraful 1. Limba tarii gazda se bucura în aceasta privinta de un drept de prioritate. Delegatiile care utilizeazã alte limbi asigura interpretarea simultanã în una dintre limbile menţionate în paragraful 1 fie prin sistemul de interpretare simultanã, când pot fi aduse modificãri de ordin tehnic, fie prin interpreti particulari. 4. Cheltuielile de instalare şi de întreţinere a echipamentului tehnic sunt în sarcina uniunii. 5. Cheltuielile serviciilor de interpretare sunt repartizate între ţãrile membre care utilizeazã aceeaşi limba, proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii. ART. 13 Limbile de redactare a documentelor congresului 1. Documentele elaborate în timpul congresului, inclusiv proiectele de hotãrâri supuse aprobãrii congresului sunt publicate în limba franceza de cãtre secretariatul congresului. 2. În acest scop, documentele care provin de la delegatiile ţãrilor membre trebuie sa fie prezentate în aceasta limba fie direct, fie prin intermediul serviciilor de traducere anexate secretariatului congresului. 3. Aceste servicii, organizate pe cheltuiala lor de cãtre grupurile lingvistice, constituite conform dispoziţiilor corespunzãtoare din regulamentul general, pot, de asemenea, sa traduca documente ale congresului în limbile lor respective. ART. 14 Propuneri 1. Toate problemele aduse în fata congresului fac obiectul unor propuneri. 2. Toate propunerile publicate de cãtre Biroul internaţional, înainte de deschiderea congresului, sunt considerate ca fiind supuse congresului. 3. Cu doua luni înainte de deschiderea congresului, nici o propunere nu va fi luatã în considerare, în afarã acelora care sunt amendamente ale propunerilor anterioare. 4. Se considera amendament orice propunere de modificare, care, fãrã sa altereze fondul propunerii, comporta o suprimare, o adaugare la o parte a propunerii originale sau revizuirea unei pãrţi a acestei propuneri. Nici o propunere de modificare nu va fi consideratã ca amendament, dacã ea este incompatibilã cu sensul sau intenţia propunerii originale. În cazuri indoielnice, transarea problemei îi revine congresului sau comisiei. 5. Amendamentele prezentate în congres, referitoare la propuneri deja fãcute, trebuie sa fie remise în scris, în limba franceza, la secretariat, înainte de ora 12,00 a zilei anterioare celei de punere a lor în discuţie, pentru a fi distribuite în aceeaşi zi delegatiilor. Acest termen nu se aplica amendamentelor care rezulta direct din discuţii în congres sau în comisie. În acest ultim caz, dacã se solicita, autorul amendamentului trebuie sa prezinte textul în scris, în limba franceza sau, dacã nu se poate, în orice limba în care se desfãşoarã dezbaterile. Preşedintele interesat va citi sau va face sa fie citit textul. 6. Procedura prevãzutã în paragraful 5 se aplica şi în prezentarea propunerilor care nu vizeazã modificarea textului actelor (proiecte de rezoluţie, de recomandãri etc.). 7. Orice propunere sau amendament trebuie sa primeascã forma definitiva a textului de introdus în actele Uniunii, sub rezerva, bineînţeles, a punerii la punct de cãtre comisia de redactare. ART. 15 Examinarea propunerilor în congres şi în comisii 1. Propunerile de ordin redactional (al cãror numãr este urmat de litera R) sunt atribuite comisiei de redactare fie direct, dacã din partea Biroului internaţional nu exista nici o indoiala privind natura lor (o lista a lor este redactatã de Biroul internaţional în atenţia comisiei de redactare), fie dacã, conform avizului Biroului internaţional, exista îndoieli privind natura lor dupã ce celelalte comisii au confirmat natura lor pur redactionala (o lista a lor este, de asemenea, redactatã în atenţia comisiilor interesate). Totuşi, dacã asemenea propuneri sunt legate de alte propuneri de fond ce urmeazã a fi tratate de cãtre congres sau de cãtre celelalte comisii, comisia de redactare nu le abordeaza studierea decât dupã ce congresul sau celelalte comisii s-au pronunţat fata de propunerile de fond corespunzãtoare. Propunerile al cãror numãr nu este urmat de litera R, dar care, dupã pãrerea Biroului internaţional, sunt propuneri de ordin redactional, sunt repartizate direct comisiilor care se ocupa de propunerile de fond corespunzãtoare. Aceste comisii decid, încã de la începerea lucrãrilor lor, care dintre aceste propuneri vor fi atribuite direct comisiei de redactare. O lista a acestor propuneri este redactatã de cãtre Biroul internaţional în atenţia comisiilor în cauza. 2. În principiu propunerile de modificare a regulamentelor de aplicare, care sunt considerate propuneri de modificare a convenţiei şi aranjamentelor, sunt tratate de cãtre comisia respectiva, cu condiţia ca aceasta sa nu decidã returnarea lor cãtre Consiliul de exploatare poştalã, la propunerea preşedintelui ei sau a unei delegaţii. Dacã aceasta returnare ridica obiecţii, preşedintele supune imediat problema unui vot de procedura. 3. În schimb, propunerile de modificare a regulamentelor de aplicare, care nu sunt consecinta propunerilor de modificare a convenţiei şi a aranjamentelor, sunt returnate Consiliului de exploatare poştalã, cu condiţia sa nu fie propuse de cãtre comisie pentru tratarea lor în congres, ca urmare a propunerii preşedintelui ei sau a unei delegaţii. Dacã o asemenea propunere face obiectul unei obiecţii, preşedintele supune imediat problema unui vot de procedura. 4. Dacã o aceeaşi problema face obiectul mai multor propuneri, preşedintele hotãrãşte ordinea lor în discuţie, începând, în principiu, cu propunerea care se indeparteaza cel mai mult de textul de baza şi care comporta schimbarea cea mai profunda fata de statu quo. 5. Dacã o propunere poate fi subdivizata în mai multe pãrţi, fiecare dintre ele poate, cu acordul autorului propunerii sau al adunãrii, sa fie examinata şi supusã separat la vot. 6. Orice propunere retrasã în congres sau în comisie de cãtre autorul ei poate fi reluatã de cãtre delegaţia altei tari membre. De asemenea, dacã un amendament la o propunere este acceptat de cãtre autorul acesteia, o alta delegaţie poate relua propunerea originala neamendata. 7. Orice amendament la o propunere, acceptat de cãtre delegaţia care prezintã aceasta propunere, este imediat inclus în textul propunerii. Dacã autorul propunerii originale nu accepta un amendament, preşedintele hotãrãşte dacã trebuie sa se voteze mai întâi asupra amendamentului sau asupra propunerii, plecand de la redactarea care se indeparteaza cel mai mult de sensul sau intenţia textului de baza şi care antreneaza schimbarea cea mai profunda fata de statu quo. 8. Procedura descrisã în paragraful 7 se aplica şi atunci când sunt prezentate mai multe amendamente pentru aceeaşi propunere. 9. Preşedintele congresului şi preşedinţii comisiilor fac sa fie remis Comisiei de redactare, dupã fiecare şedinţa, textul scris al propunerilor, al amendamentelor sau al hotãrârilor adoptate. 10. La sfârşitul lucrãrilor lor, comisiile redacteazã, referitor la regulamentele de aplicare care le privesc, o rezoluţie în doua pãrţi, care cuprinde: a) numerele propunerilor returnate Consiliului de exploatare poştalã spre examinare; b) numerele propunerilor returnate Consiliului de exploatare poştalã, pentru examinare cu directive ale congresului. În ceea ce priveşte propunerile de modificare a regulamentelor de execuţie, care au fost adoptate de cãtre o comisie şi transmise apoi Comisiei de redactare, ele fac obiectul unei rezoluţii cuprinzând în anexa textul definitiv al propunerilor reţinute. ART. 16 Deliberãri 1. Delegaţii nu pot lua cuvântul decât dupã ce au fost autorizaţi de preşedintele reuniunii. El le recomanda sa vorbeasca rar şi clar. Preşedintele trebuie sa lase delegaţilor posibilitatea de a-şi exprima liber şi în întregime pãrerea asupra subiectului în discuţie, atât timp cat exprimarea este compatibila cu derularea normalã a deliberãrilor. 2. În afarã unei decizii contrare luate de majoritatea membrilor prezenţi şi votanti, discursurile nu pot sa depãşeascã 5 minute. Preşedintele este autorizat sa intrerupa oricare orator care depãşeşte timpul de vorbit. De asemenea, el poate sa invite delegatul sa nu se îndepãrteze de subiect. 3. În cursul unei dezbateri, preşedintele poate, cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi votanti, sa declare închisã lista oratorilor, dupã ce i-a dat citire. Când lista este epuizata, el declara închise dezbaterile, sub rezerva de a acorda autorului propunerii în discuţie, chiar dupã închiderea listei, dreptul de a rãspunde oricãrui discurs pronunţat. 4. De asemenea, preşedintele poate, cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi votanti, sa limiteze numãrul de intervenţii al uneia şi aceleiaşi delegaţii asupra unei propuneri sau unui grup de propuneri determinat, trebuind totuşi sa fie acordatã autorului propunerii posibilitatea de a o prezenta şi de a interveni ulterior, dacã solicita, pentru a aduce elemente noi ca rãspuns la intervenţiile altor delegaţii, în asa fel încât el sa poatã avea ultimul cuvânt, dacã solicita. 5. Cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi votanti, preşedintele poate limita numãrul de intervenţii asupra unei propuneri sau unui grup de propuneri determinat; aceasta limitare nu poate fi inferioarã unui numãr de cinci voturi "pentru" şi cinci voturi "contra" propunerii în discuţie. ART. 17 Moţiuni de ordine şi moţiuni de procedura 1. În cursul discutarii oricãrei probleme şi chiar, eventual, dupã încheierea dezbaterilor, o delegaţie poate sa ridice o moţiune de ordine pentru a cere: - lãmuriri asupra derulãrii dezbaterilor; - respectarea regulamentului interior; - modificarea ordinii sugerate de preşedinte pentru discutarea propunerilor. Moţiunea de ordine are prioritate asupra tuturor problemelor, inclusiv a motiunilor de procedura menţionate în paragraful 3. 2. Preşedintele face imediat precizãrile dorite sau ia decizia pe care o considera oportuna, referitoare la moţiunea de ordine. În caz de obiecţii, hotãrârea preşedintelui este imediat supusã la vot. 3. În plus, în cursul discutarii unei probleme, o delegaţie poate introduce o moţiune de procedura care are ca obiect propunerea: a) suspendãrii şedinţei; b) ridicãrii şedinţei; c) amânãrii dezbaterilor asupra problemei în discuţie; d) închiderii dezbaterilor asupra problemei în discuţie. Moţiunile de procedura au prioritate, în ordinea stabilitã mai sus, fata de toate celelalte propuneri, în afarã de moţiunile de ordine menţionate în paragraful 1. 4. Moţiunile referitoare la suspendarea sau la ridicarea şedinţei nu sunt discutate, ci sunt supuse imediat la vot. 5. Când o delegaţie propune amânarea dezbaterilor asupra unei probleme în discuţie, cuvântul nu este acordat decât noilor oratori care se opun amânãrii sau închiderii dezbaterii, dupã care moţiunea este supusã la vot. 6. Delegaţia care prezintã moţiunea de ordine sau de procedura nu poate, în intervenţia sa, sa trateze fondul problemei în discuţie. Autorul unei moţiuni de procedura poate sa o retragã înainte ca ea sa fie supusã la vot şi orice moţiune asemãnãtoare, amendata sau nu, care ar fi retrasã, poate fi reluatã de cãtre o alta delegaţie. ART. 18 Cvorum 1. Sub rezerva paragrafelor 2 şi 3, cvorumul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru votare este constituit din jumãtate din numãrul ţãrilor membre reprezentate în congres şi care au drept de vot. 2. În momentul votarii modificãrii Constituţiei Uniunii Poştale Universale şi a regulamentului general, cvorumul necesar este constituit din doua treimi din numãrul ţãrilor membre ale uniunii. 3. În ceea ce priveşte aranjamentele şi regulamentele lor de aplicare, cvorumul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru votare este constituit din jumãtate din numãrul ţãrilor membre reprezentate în congres, care sunt pãrţi la aranjament şi care au drept de vot. 4. Delegatiile prezente, care nu participa la un vot determinat sau care declara ca nu vor sa participe la el, nu sunt considerate ca absente în vederea determinãrii cvorumului prevãzut în paragrafele 1, 2 şi 3. ART. 19 Principiul şi procedura de vot 1. Problemele care nu pot fi reglate de comun acord sunt transate prin vot. 2. Votul se desfãşoarã prin sistemul tradiţional sau prin intermediul dispozitivului electronic de votare. În principiu, votul se desfãşoarã prin intermediul dispozitivului electronic, atunci când acesta este la dispoziţia adunãrii. Totuşi, pentru votul secret, recurgerea la sistemul tradiţional poate avea loc, dacã cererea prezentatã în acest sens de cãtre o delegaţie este sprijinita de cãtre majoritatea delegatiilor prezente şi cu drept de vot. 3. Pentru sistemul tradiţional, procedura de votare este urmãtoarea: a) prin ridicarea mainii: dacã rezultatul unei astfel de votari produce îndoieli, preşedintele poate, de la sine sau la cererea unei delegaţii, sa ceara procedarea imediat la votarea prin apel nominal; b) prin apel nominal: la cererea unei delegaţii sau la dorinta preşedintelui. Apelul se face în ordinea alfabetica franceza a ţãrilor membre reprezentate, începând cu ţara al carei nume a fost tras la sorţi de cãtre preşedinte. Rezultatul votului, cu lista ţãrilor în funcţie de natura votului, este consemnat în procesul-verbal al şedinţei; c) prin scrutin secret: prin buletin de vot, la cererea a doua delegaţii. Preşedintele reuniunii desemneazã în acest caz trei scrutatori şi ia mãsurile necesare pentru a asigura secretul votului. 4. Prin intermediul dispozitivului electronic, procedura de votare este urmãtoarea: a) vot neinregistrat: înlocuieşte un vot prin ridicarea mainii; b) vot înregistrat: înlocuieşte un vot prin apel nominal; totuşi nu se procedeazã la apelul nominal al ţãrilor, decât dacã o delegaţie solicita acest lucru şi dacã propunerea este sprijinita de cãtre majoritatea delegatiilor prezente şi cu drept de vot. 5. Oricare ar fi sistemul utilizat, votarea prin scrutin secret are prioritate fata de oricare alta procedura de votare. 6. Când începe votarea, nici o delegaţie nu poate sa îl intrerupa, decât dacã este vorba de o moţiune de ordine referitoare la modalitatea conform cãreia se efectueazã votarea. 7. Dupã votare, preşedintele poate autoriza delegatiile sa-şi explice votul lor. ART. 20 Condiţii de aprobare a propunerilor 1. Pentru a fi adoptate, propunerile referitoare la modificarea actelor trebuie sa fie aprobate: a) pentru Constituţia Uniunii Poştale Universale, de cãtre cel puţin doua treimi din numãrul ţãrilor membre ale uniunii; b) pentru regulamentul general, de cãtre majoritatea ţãrilor membre reprezentate în congres; c) pentru convenţie şi regulamentul ei de aplicare, de aplicare, de cãtre majoritatea ţãrilor membre prezente şi cu drept de vot; d) pentru aranjamente şi regulamentele lor de aplicare, de cãtre majoritatea ţãrilor membre prezente şi cu drept de vot, care sunt pãrţi la aranjamente. 2. Problemele de procedura, care nu pot fi rezolvate de comun acord, sunt hotãrâte de cãtre majoritatea ţãrilor membre prezente şi cu drept de vot. Acelaşi lucru este valabil şi pentru deciziile care nu privesc modificarea actelor, cu condiţia ca în congres majoritatea ţãrilor membre prezente şi cu drept de vot sa nu decidã altfel. 3. Sub rezerva prevederilor paragrafului 5, prin tari membre prezente şi cu drept de vot trebuie sa se înţeleagã ţãrile membre care voteazã "pentru" sau "contra", abtinerile nefiind luate în considerare în calculul voturilor necesare pentru constituirea majoritãţii, la fel şi buletinele albe sau nule, în caz de vot prin scrutin secret. 4. În caz de egalitate de sufragii, propunerea este consideratã ca respinsã. 5. Când numãrul de abtineri şi de buletine albe sau nule depãşeşte jumãtate din numãrul sufragiilor exprimate (pentru, contra, abtineri), examinarea problemei este amânatã pentru o şedinţa ulterioara, în cursul cãreia abtinerile, precum şi buletinele albe sau nule nu vor mai fi luate în considerare. ART. 21 Alegerea membrilor Consiliului de administraţie şi ai Consiliului de exploatare poştalã Pentru departajarea ţãrilor care au obţinut acelaşi numãr de voturi în alegerea membrilor Consiliului de administraţie şi ai Consiliului de exploatare poştalã, preşedintele procedeazã prin tragere la sorţi. ART. 22 Alegerea directorului general şi a vicedirectorului general al Biroului internaţional 1. Alegerile directorului general şi vicedirectorului general al Biroului internaţional au loc prin scrutin secret, succesiv, în una sau mai multe şedinţe ţinute în aceeaşi zi. Este ales candidatul care obţine majoritatea sufragiilor exprimate de cãtre ţãrile membre prezente şi cu drept de vot. Se organizeazã atâtea scrutinuri câte sunt necesare pentru ca un candidat sa obţinã aceasta majoritate. 2. Sunt considerate tari membre prezente şi cu drept de vot cele care voteazã pentru unul dintre candidaţii reglementar anuntati, abtinerile nefiind luate în considerare la calculul necesar pentru constituirea majoritãţii, la fel şi buletinele albe sau nule. 3. Când numãrul de abtineri şi de buletine albe sau nule depãşeşte jumãtate din numãrul de sufragii exprimate conform paragrafului 2, alegerea este amânatã pentru o şedinţa ulterioara, în cursul cãreia abtinerile şi buletinele albe sau nule nu mai sunt luate în considerare. 4. Candidatul care, la un tur de scrutin, a obţinut cele mai putine voturi este eliminat. 5. În caz de egalitate de voturi se realizeazã un prim ori un al doilea scrutin suplimentar, pentru a se departaja candidaţii, votarea executandu-se doar pentru aceşti candidaţi. Dacã rezultatul este negativ, se decide prin tragere la sorţi. Tragerea la sorţi este efectuatã de cãtre preşedinte. ART. 23 Procese-verbale 1. Procesele-verbale ale şedinţelor congresului şi ale comisiilor reproduc desfãşurarea şedinţelor, rezuma pe scurt intervenţiile, menţioneazã propunerile şi rezultatul deliberãrilor. Procesele-verbale sunt redactate pentru şedinţele plenare, şi procesele-verbale sumare, pentru şedinţele comisiilor. 2. Procesele-verbale ale şedinţelor unei comisii pot fi înlocuite prin rapoarte adresate congresului, dacã Consiliul de administraţie decide astfel. În general, grupurile de lucru redacteazã un raport în atenţia organelor care le-a creat. 3. Totuşi fiecare delegat are dreptul sa solicite insertia analitica sau în extenso, în procesul-verbal sau în raport, a oricãrei declaraţii fãcute de el, cu condiţia sa depunã textul francez al acesteia la secretariat, în cel târziu 2 ore de la sfârşitul şedinţei. 4. Din momentul în care a fost distribuit proiectul de proces-verbal sau de raport, delegaţii dispun de un termen de 24 de ore pentru a prezenta observaţiile lor secretariatului care, eventual, serveşte de intermediar între cel interesat şi preşedintele şedinţei în cauza. 5. În general şi sub rezerva paragrafului 4, la începutul şedinţelor congresului, preşedintele supune aprobãrii procesul-verbal al unei şedinţe precedente. Acelaşi lucru este valabil şi pentru comisiile ale cãror deliberãri fac obiectul unui proces-verbal sau al unui raport. Procesele-verbale sau rapoartele ultimelor şedinţe, care nu ar putea fi aprobate în congres sau în comisie, sunt aprobate de cãtre preşedinţii respectivi ai acestor reuniuni. Biroul internaţional va tine seama şi de eventualele observaţii pe care delegaţii ţãrilor membre le comunica în termen de 40 de zile de la trimiterea respectivelor procese-verbale. 6. Biroul internaţional este autorizat sa rectifice în procesele-verbale sau în rapoartele şedinţelor congresului şi ale comisiilor erorile materiale care n-ar fi putut fi evidentiate cu ocazia aprobãrii lor conform paragrafului 5. ART. 24 Aprobarea de cãtre congres a proiectelor de hotãrâri (acte, rezoluţii etc.) 1. În general, fiecare proiect de acte, prezentat de cãtre Comisia de redactare, este examinat articol cu articol. El nu poate fi considerat ca adoptat decât dupã un vot de ansamblu favorabil. Art. 20 paragraful 1 este aplicabil acestui vot. 2. În cursul acestei examinari, fiecare delegaţie poate relua o propunere care a fost adoptatã sau respinsã de cãtre comisie. Apelul privind asemenea propuneri este subordonat condiţiei ca delegaţia sa fi informat în scris pe preşedintele congresului cu cel puţin o zi înainte de şedinţa în care dispoziţia menţionatã în proiectul de acte va fi supusã aprobãrii congresului. 3. Totuşi este întotdeauna posibil, dacã preşedintele considera oportun pentru derularea lucrãrilor congresului, sa se procedeze la examinarea apelurilor înainte de examinarea proiectului de acte prezentat de cãtre Comisia de redactare. 4. Când o propunere a fost adoptatã sau respinsã de cãtre congres, ea nu poate fi examinata din nou de cãtre acelaşi congres, decât dacã apelul a fost sprijinit de cel puţin zece delegaţii şi aprobat cu o majoritate de doua treimi din numãrul membrilor prezenţi şi cu drept de vot. Aceasta posibilitate se limiteazã la propunerile supuse direct în şedinţele plenare, fiind cunoscut ca o aceeaşi problema nu poate determina mai mult de un apel. 5. Biroul internaţional este autorizat sa rectifice în actele definitive erorile materiale care n-ar fi putut fi evidentiate cu ocazia examinãrii proiectelor de acte, numerotarea articolelor şi a paragrafelor, precum şi referintele. 6. Proiectele de decizii, altele decât acelea care modifica actele, prezentate de cãtre Comisia de redactare, sunt în general examinate global. Prevederile paragrafelor 2-5 sunt aplicabile şi proiectelor acestor decizii. ART. 25 Atribuirea de studii Consiliului de administraţie şi Consiliului de exploatare poştalã La recomandarea biroului sau, congresul atribuie studii Consiliului de administraţie şi Consiliului de exploatare poştalã, conform compoziţiei şi competentelor respective ale acestor doua organe, asa cum sunt ele descrise în art. 102 şi 104 din regulamentul general. ART. 26 Rezerve la acte Rezervele trebuie sa fie prezentate în scris, în limba franceza (propuneri referitoare la protocolul final), pentru a putea fi examinate de cãtre congres înainte de semnarea actelor. ART. 27 Semnarea actelor Actele aprobate definitiv de cãtre congres sunt supuse spre semnare plenipotentiarilor. ART. 28 Modificãrile regulamentului 1. Fiecare congres poate modifica regulamentul interior. Pentru a fi supuse deliberãrilor, propunerile de modificare a prezentului regulament, trebuie sa fie sprijinite de congres de cel puţin zece delegaţii, cu condiţia ca ele sa nu fie prezentate de cãtre un organ al Uniunii abilitat sa introducã propuneri. 2. Pentru a fi adoptate, propunerile de modificare a prezentului regulament trebuie sa fie aprobate de cel puţin doua treimi din numãrul ţãrilor membre reprezentate în congres. CONVENŢIA POŞTALĂ UNIVERSALA*) *) Traducere. Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor ţãrilor membre ale Uniunii, în baza prevederilor art. 22 paragraful 3 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale, adoptatã la Viena la 10 iulie 1964, au hotãrât, de comun acord şi sub rezerva prevederilor art. 25 paragraful 4 al sus-menţionatei constituţii, în prezenta convenţie, regulile comune aplicabile serviciului poştal internaţional şi dispoziţiile privind serviciile poştei de scrisori. PARTEA ÎNTÂI Regulile comune aplicabile serviciului poştal internaţional CAPITOL UNIC Dispoziţii generale ART. 1 Libertatea de tranzit 1. Principiul libertãţii de tranzit este enuntat în primul articol al Constituţiei Uniunii Poştale Universale. El antreneaza obligaţia, pentru fiecare administraţie poştalã, de a indruma mereu pe cãile cele mai rapide şi prin mijloacele cele mai sigure, pe care ea le utilizeazã pentru propriile trimiteri, depesele închise şi trimiterile poştei de scrisori în tranzit deschis, care îi sunt predate de cãtre o alta administraţie. 1 bis. Ţãrile membre care nu participa la schimbul de scrisori conţinând materii biologice perisabile sau materii radioactive au posibilitatea sa nu admitã aceste trimiteri în tranzit deschis pe teritoriul lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru trimiterile poştei de scrisori, altele decât scrisorile, cãrţile poştale şi cecogramele, fata de care nu au fost respectate dispoziţiile legale care regleaza condiţiile publicãrii lor sau ale circulaţiei lor în ţara traversata. 2. Libertatea de tranzit a coletelor poştale de indrumat pe cai terestre şi maritime este limitatã la teritoriul ţãrilor care participa la acest serviciu. 3. Libertatea de tranzit a coletelor-avion este garantatã pe întreg teritoriul Uniunii; totuşi ţãrile membre care nu sunt pãrţi la aranjamentul privind coletele poştale nu pot fi obligate sa participe la îndrumarea, pe cale de suprafata, a coletelor-avion. 4. Dacã o ţara membra nu respecta dispoziţiile referitoare la libertatea de tranzit, celelalte tari membre au dreptul sa suprime serviciul poştal cu aceasta ţara. ART. 2 Apartenenţa trimiterilor poştale Orice trimitere poştalã aparţine expeditorului atât timp cat nu a fost distribuita celui în drept, cu excepţia cazului în care trimiterea a fost reţinutã prin aplicarea legislaţiei tarii de destinaţie. ART. 3 Crearea unui nou serviciu Administraţiile pot, de comun acord, sa creeze un serviciu nou, neprevãzut în mod expres prin actele Uniunii. Taxele referitoare la noul serviciu sunt fixate de cãtre fiecare administraţie interesatã, ţinându-se seama de cheltuielile de exploatare a serviciului. ART. 4 Unitatea monetara Unitatea monetara prevãzutã în art. 7 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale şi utilizata în convenţie şi în aranjamente, precum şi în regulamentele lor de aplicare este dreptul special de tragere (DST). ART. 5 Timbre poştale Numai administraţiile poştale emit timbre poştale care atesta plata francarii conform actelor Uniunii. Mãrcile de francare poştalã, amprentele maşinilor de francat şi amprentele imprimate sau alte procedee de imprimare sau timbrare conforme dispoziţiilor regulamentului nu pot fi utilizate decât cu autorizaţia administraţiei poştale. 2. Subiectele şi motivele timbrelor poştale trebuie sa fie conforme spiritului din preambulul Constituţiei Uniunii Poştale Universale şi deciziilor luate de cãtre organele Uniunii. ART. 6 Taxe 1. Taxele referitoare la diferitele servicii poştale internaţionale sunt fixate în convenţie şi aranjamente. Aceasta fixare a taxelor trebuie sa se facã, în principiu, în relatie cu costurile aferente furnizarii acestor prestaţii. 2. Taxele aplicate, inclusiv cele fixate cu titlu indicativ în acte, trebuie sa fie cel puţin egale cu cele aplicate trimiterilor din regim interior, care prezintã aceleaşi caracteristici (categorie, cantitate, termen de prelucrare etc.). 3. Administraţiile poştale sunt autorizate sa depãşeascã toate taxele care figureazã în convenţie şi în aranjamente, inclusiv cele care nu sunt fixate cu titlu indicativ: 3.1. dacã taxele pe care ele le aplica pentru acelaşi serviciu în regimul lor interior sunt mai ridicate decât cele fixate; 3.2. dacã acest lucru este necesar pentru acoperirea costurilor de exploatare a serviciilor lor sau pentru oricare alt motiv rezonabil. 4. Este interzis sa se perceapã de la clienţi taxe poştale, indiferent de natura lor, altele decât cele care nu sunt prevãzute în convenţie şi în aranjamente. 5. În afarã cazurilor prevãzute prin convenţie şi aranjamente, fiecare administraţie poştalã pãstreazã taxele pe care le-a perceput. ART. 7 Francare poştalã 1. Principiu. 1.1. Cazurile de francare poştalã sunt în mod expres prevãzute prin convenţie şi prin aranjamente. 2. Serviciul poştal. 2.1. Trimiterile poştei de scrisori referitoare la serviciul poştal, expediate de cãtre administraţiile poştale sau birourile lor, sunt scutite de orice taxa poştalã. 2.2. Sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene, trimiterile poştei de scrisori referitoare la serviciul poştal: 2.2.1. schimbate între organele Uniunii Poştale Universale şi organele uniunilor restrânse; 2.2.2. schimbate între organele acestor uniuni; 2.2.3. expediate de cãtre sus-mentionatele organe administraţiilor poştale sau birourilor lor. 3. Prizonieri de rãzboi şi internati civili. 3.1. Sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene, trimiterile poştei de scrisori, coletele poştale şi trimiterile serviciilor financiare poştale adresate prizonierilor de rãzboi sau expediate de cãtre ei fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în regulament. Beligerantii primiţi sau internati într-o ţara neutra sunt asimilaţi prizonierilor de rãzboi propriu-zisi în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor precedente. 3.2. Dispoziţiile prevãzute la pct. 3.1. se aplica şi trimiterilor poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor din serviciile financiare provenind din alte tari, adresate persoanelor civile internate conform Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de rãzboi, sau expediate de cãtre ele fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în regulament. 3.3. Birourile menţionate în regulament beneficiazã şi ele de scutire poştalã pentru posta de scrisori, coletele poştale şi trimiterile din serviciile financiare poştale privind persoanele vizate la pct. 3.1. şi 3.2., pe care ele le expediazã sau le primesc fie direct, fie cu titlu de intermediari. 3.4. Coletele sunt admise în cutie poştalã pana la greutatea de 5 kilograme. Limita de greutate este extinsã la 10 kilograme pentru trimiterile al cãror conţinut este indivizibil şi pentru cele care sunt adresate unui camp sau oamenilor sãi de încredere pentru a fi distribuite prizonierilor. 4. Cecograme. 4.1. Cecogramele sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene. PARTEA A DOUA Dispoziţii referitoare la posta de scrisori: oferta de prestaţii CAP. 1 Servicii de baza ART. 8 Trimiterile poştei de scrisori 1. Trimiterile poştei de scrisori sunt clasificate conform urmãtoarelor doua sisteme. Fiecare administraţie poştalã este libera sa aleagã sistemul pe care ea îl aplica traficului sau de plecare. 2. Primul sistem este bazat pe viteza de prelucrare a trimiterilor. Acestea din urma sunt repartizate în: 2.1. trimiteri prioritare: trimiteri transportate pe calea cea mai rapida (aerianã sau de suprafata) cu prioritate; limita de greutate: 2 kg în general, 5 kg pentru trimiteri cãrţi şi broşuri (serviciu facultativ); 7 kg pentru cecograme; 2.2. trimiteri neprioritare: trimiteri pentru care expeditorul a ales un tarif mai puţin ridicat, care implica un termen de distribuire mai lung; limite de greutate: identice cu cele de la pct. 2.1. 3. Al doilea sistem este bazat pe conţinutul trimiterilor. Acestea din urma sunt repartizate în: 3.1. scrisori şi cãrţi poştale, denumite colectiv LC; limita de greutate 2 kilograme; 3.2. imprimate, cecograme şi pachete mici, denumite colectiv AO; limite de greutate: 2 kilograme pentru pachetele mici, 5 kilograme pentru imprimate, 7 kilograme pentru cecograme. 4. În sistemul de clasificare bazat pe conţinut: 4.1. trimiterile poştei de scrisori, transportate pe cale aerianã cu prioritate, sunt denumite trimiteri-avion; 4.2. trimiterile de suprafata, transportate pe cale aerianã cu prioritate redusã, sunt denumite trimiteri S.A.L. 5. Fiecare administraţie are posibilitatea de a admite ca trimiterile prioritare şi scrisorile-avion sa fie constituite dintr-o foaie de hârtie, indoita în mod convenabil şi lipita pe toate laturile. Asemenea trimiteri sunt denumite aerograme. 6. Curierul constituit din trimiteri ale poştei din scrisori depuse în numãr de cãtre un acelaşi expeditor, primit în aceeaşi depesa sau în depese separate, conform condiţiilor precizate în regulament, este denumit curier în numãr. 7. Sacii speciali conţinând ziare, scrieri periodice, cãrţi şi alte obiecte imprimate, pe adresa aceluiaşi destinatar şi pentru aceeaşi adresa, sunt, în ambele sisteme, denumiţi saci M; limita de greutate: 30 kilograme. 8. Limitele de dimensiuni şi condiţiile de acceptare, precum şi particularitãţile referitoare la limitele de greutate sunt prezentate în regulament. ART. 9 Taxa de francare 1. Administraţia de origine fixeazã taxele de francare pentru transportul trimiterilor poştei de scrisori pe toatã întinderea Uniunii. Taxele de francare cuprind distribuirea trimiterilor la domiciliul destinatarilor, atunci când serviciul de distribuire este organizat în ţãrile de destinaţie pentru trimiterile despre care este vorba. Condiţiile de aplicare sunt prezentate în regulament. 2. Taxele de francare indicative sunt menţionate în tabloul de mai jos: Felul trimiterii Treptele de greutate Taxele de francare indicative(DST)------------------------------------------------------------------------------- 1 2 3------------------------------------------------------------------------------- 2.1. Taxele în sistemul bazat pe viteza: Trimiteri prioritare pana la 20 g 0,37 peste 20 g pana la 100 g 0,88 peste 100 g pana la 250 g 1,76 peste 250 g pana la 500 g 3,38 peste 500 g pana la 1000 g 5,88 peste 1000 g pana la 2000 g 9,56 pe treapta suplimentarã de 1000 g 4,78 (facultativ) Trimiteri neprioritare pana la 20 g 0,18 peste 20 g pana la 100 g 0,40 peste 100 g pana la 250 g 0,74 peste 250 g pana la 500 g 1,32 peste 500 g pana la 1000 g 2,21 peste 1000 g pana la 2000 g 3,09 pe treapta suplimentarã de 1000 g 1,54 (facultativ) 2.2. taxe în sistemul pe conţinut: Scrisori pana la 20 g 0,37 peste 20 g pana la 100 g 0,88 peste 100 g pana la 250 g 1,76 peste 250 g pana la 500 g 3,38 peste 500 g pana la 1000 g 5,88 peste 1000 g pana la 2000 g 9,56 Cãrţi poştale 0,26 Imprimate pana la 20 g 0,18 peste 20 g pana la 100 g 0,40 peste 100 g pana la 250 g 0,74 peste 250 g pana la 500 g 1,32 peste 500 g pana la 1000 g 2,21 peste 1000 g pana la 2000 g 3,09 pe treapta suplimentarã de 1000 g 1,54 Pachete mici peste 20 g pana la 100 g 0,40 peste 100 g pana la 250 g 0,74 peste 250 g pana la 500 g 1,32 peste 500 g pana la 1000 g 2,21 peste 1000 g pana la 2000 g 3,09------------------------------------------------------------------------------- 3. Consiliul de exploatare poştalã este autorizat sa revizuiasca şi sa modifice în intervalul dintre doua congrese, sub rezerva aprobãrii consiliului de administraţie, taxele indicative menţionate la paragraful 2. Taxele revizuite vor avea ca baza media taxelor fixate de cãtre membrii uniunii pentru trimiterile internaţionale prezentate în ţara lor. 4. Administraţia de origine are posibilitatea de a acorda, pentru trimiterile poştei de scrisori care conţin: 4.1. ziare şi scrieri periodice publicate în ţara sa, o reducere care nu poate depãşi 50% din tariful aplicabil categoriei de trimiteri utilizate; 4.2. cãrţi şi broşuri, partituri muzicale şi harti geografice care nu conţin nici o publicitate sau reclama, alta decât aceea care figureazã pe coperta sau pe paginile de garda ale acestor obiecte, aceeaşi reducere cu cea prevãzutã la pct. 4.1. 5. Taxa aplicabilã sacilor M este calculatã pe trepte de 1 kilogram pana la concurenta greutatii totale a fiecãrui sac. Administraţia de origine are posibilitatea sa acorde pentru aceşti saci o reducere de taxa care poate ajunge pana la 20% din taxa aplicabilã pentru categoria de trimiteri utilizata. Aceasta reducere poate fi independenta de reducerile prevãzute la paragraful 4. 6. Administraţia de origine are posibilitatea de a aplica trimiterilor nenominalizate taxe diferite de cele aplicate trimiterilor normalizate. Trimiterile normalizate sunt definite în regulament. 7. În sistemul bazat pe conţinut, reunirea, într-o singura trimitere, de obiecte pasibile de taxe diferite este autorizata cu condiţia ca greutatea totalã sa nu fie superioarã greutatii maxime prevãzute pentru categoria a carei limita de greutate este cea mai ridicatã. Taxa aplicabilã unei astfel de trimiteri este, dupã cum doreşte administraţia de origine, aceea a categoriei al carei tarif este cel mai ridicat sau suma diferitelor taxe aplicabile fiecãrui element al trimiterii. Aceste trimiteri poarta menţiunea trimiteri mixte. ART. 10 Tarifarea conform modului de îndrumare sau vitezei 1. Taxele aplicabile trimiterilor prioritare, care sunt întotdeauna transportate pe calea cea mai rapida (aerianã sau de suprafata), cuprind eventualele costuri suplimentare ale transmiterii rapide. 2. Administraţiile care aplica sistemul bazat pe conţinut sunt autorizate: 2.1. sa perceapã suprataxe pentru trimiterile-avion. Suprataxele trebuie sa fie în relatie cu cheltuielile de transport aerian şi sa fie uniforme pentru cel puţin ansamblul teritoriului fiecãrei tari de destinaţie, indiferent care ar fi îndrumarea utilizata. Pentru calculul suprataxei aplicabile unei trimiteri-avion, administraţiile sunt autorizate sa ţinã seama de greutatea formularelor utilizate de public, eventual anexate; 2.2. sa perceapã, pentru trimiterile S.A.L., suprataxe inferioare acelora pe care ele le percep pentru trimiterile-avion; 2.3. sa fixeze taxe combinate pentru formarea trimiterilor-avion şi a trimiterilor S.A.L., ţinând seama de costul prestaţiilor lor poştale şi de sumele de plãtit pentru transport aerian. 3. Reducerile de taxe conform art. 9 paragrafele 4 şi 5 se aplica şi trimiterilor transportate prin avion, dar nici o reducere nu este acordatã partii din taxa destinatã sa acopere cheltuielile acestui transport. ART. 11 Tarife preferenţiale Dincolo de limita minima a taxelor fixate la art. 6 paragraful 2, administraţiile poştale au posibilitatea de a acorda taxe reduse, bazate pe legislaţia lor interna, pentru trimiterile poştei de scrisori prezentate în ţara lor. Ele au, în special, posibilitatea de a acorda tarife preferenţiale clienţilor lor care au trafic poştal important. ART. 12 taxe speciale 1. Nici o taxa de distribuire nu poate fi perceputã de la destinatar pentru pachetele mici cu o greutate mai mica de 500 g. 2. Când pachetele mici cu o greutate de peste 500 g sunt supuse unei taxe de distribuire în regimul intern, aceeaşi taxa putând fi perceputã pentru pachetele mici care provin din strãinãtate. 3. Administraţiile sunt autorizate sa perceapã, în cazurile menţionate mai jos, aceleaşi taxe ca în regimul intern: 3.1. taxa de prezentare în ultima limita de ora, perceputã de la expeditor; 3.2. taxa de prezentare în afarã orelor normale de deschidere a ghiseelor, perceputã de la expeditor; 3.3. taxa de colectare de la domiciliul expeditorului, perceputã de la acesta din urma; 3.4. taxa de retragere în afarã orelor normale de deschidere a ghiseelor, perceputã de la destinatar; 3.5. taxa de post-restant, perceputã de la destinatar; 3.6. taxa de magazinaj pentru orice trimitere din posta de scrisori care depãşeşte 500 g şi pe care destinatarul acesteia nu a preluat-o în termenul în care trimiterea a fost ţinuta la dispoziţia lui fãrã cheltuieli. Aceasta taxa nu se aplica cecogramelor. ART. 13 Francarea 1. În general trimiterile poştei de scrisori trebuie sa fie complet francate de cãtre expeditor. Modalitãţile de francare sunt definite în regulament. 2. Administraţia de origine are posibilitatea sa predea expeditorilor trimiterile poştei de scrisori nefrancate sau insuficient francate, pentru ca aceştia sa le completeze ei însuşi francarea. 3. Administraţia de origine poate, de asemenea, sa francheze trimiterile poştei de scrisori nefrancate sau sa completeze francarea trimiterilor insuficient francate şi sa încaseze valoarea lipsa de la expeditor. În acest caz ea este autorizata sa perceapã şi o taxa de prelucrare de 0,33 DST maximum. Lipsa francarii este reprezentatã printr-una dintre modalitãţile definite în regulament. 4. În cazurile în care posibilitãţile descrise la paragrafele 2 şi 3 nu sunt aplicate, trimiterile nefrancate sau insuficient francate sunt pasibile, în sarcina destinatarului, sau a expeditorului când este vorba de trimiteri returnate, de o taxa specialã, al carei calcul este definit în regulament. ART. 14 Francarea trimiterilor poştei de scrisori la bordul vapoarelor 1. Trimiterile prezentate la bordul unui vapor în timpul stationarii în doua puncte extreme ale parcursului sau într-una dintre escalele intermediare trebuie sa fie francate cu timbre poştale şi conform tarifului din ţara în apele cãreia se gãseşte nava. 2. Dacã prezentarea trimiterilor la bordul vaporului are loc în plinã mare, trimiterile pot fi francate, în afarã unei înţelegeri speciale între administraţiile interesate, cu timbre poştale şi conform tarifului tarii cãreia îi aparţine sau de care depinde vaporul. Trimiterile francate în aceste condiţii trebuie sa fie predate oficiului poştal din escala, de îndatã ce este posibil dupã sosirea vaporului. ART. 15 Cupoane-rãspuns internaţionale 1. Administraţiile poştale au posibilitatea sa vândã cupoane-rãspuns internaţionale, emise de biroul internaţional, şi sa le limiteze vânzarea conform legislaţiei lor interne. 2. Valoarea cuponului-rãspuns este de 0,74 DST. Preţul de vânzare fixat de cãtre administraţiile interesate nu poate fi inferior acestei valori. 3. Cupoanele-rãspuns sunt schimbabile în orice ţara membra contra unui sau mai multor timbre poştale reprezentând francarea minima a unei trimiteri prioritare simple sau a unei scrisori-avion simple, expediate în strãinãtate. Dacã legislaţia interna a tarii de schimb nu interzice, cupoanele-rãspuns sunt schimbabile şi contra intreguri poştale sau contra altor mãrci sau amprente de francare poştalã. 4. Administraţia unei tari membre are, în plus, posibilitatea de a solicita prezentarea simultanã a cupoanelor-rãspuns şi a trimiterilor de francat în schimbul cupoanelor-rãspuns. CAP. 2 Servicii speciale ART. 16 Trimiteri recomandate 1. Trimiterile poştei de scrisori pot fi expediate recomandat. 2. Taxa trimiterilor recomandate trebuie sa fie achitatã dinainte. Ea se compune din taxa de francare a trimiterii, conform sistemului sau de clasificare şi categoriei sale, şi dintr-o taxa fixa de recomandare de 1,31 DST maximum. Pentru fiecare sac M, administraţiile percep, în locul unei taxe unitare, o taxa globalã care nu depãşeşte de cinci ori taxa unitarã. 3. În cazurile în care sunt necesare mãsuri excepţionale de securitate, administraţiile pot sa perceapã de la expeditori sau de la destinatari, în plus fata de taxa menţionatã la pct. 2, taxele speciale prevãzute prin legislaţia interna. 4. Administraţiile poştale dispuse sa îşi asume riscurile care rezulta dintr-un caz de forta majorã sunt autorizate sa perceapã o taxa specialã de 0,13 DST maximum pentru fiecare trimitere recomandatã. ART. 17 Trimiteri cu predare atestata 1. Trimiterile poştei de scrisori pot fi expediate prin serviciul trimiterilor cu predare atestata, în relaţiile dintre administraţiile care se însãrcineazã cu acest serviciu. 2. Taxa trimiterilor cu predare atestata este achitatã dinainte. Ea se compune din taxa de francare a trimiterii, conform sistemului sau de clasificare şi categoriei sale, şi din taxa de predare atestata, fixatã de cãtre administraţia de origine. Aceasta taxa trebuie sa fie inferioarã taxei de recomandare. ART. 18 Trimiteri cu valoare declarata 1. Trimiterile prioritare şi neprioritare şi scrisorile care conţin hârtii-valoare, documente sau obiecte de valoare sunt denumite trimiteri cu valoare declarata şi pot fi schimbate cu asigurarea conţinutului pentru valoarea declarata de expeditor. Acest schimb este limitat la relaţiile dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord pentru acceptarea acestor trimiteri, fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens. 2. Suma valorii declarate este, în principiu, nelimitatã. Fiecare administraţie are posibilitatea sa limiteze declararea valorii, în ceea ce priveşte, la o suma care nu poate fi mai mica de 4000 DST. Totuşi limita valorii declarate, adoptatã în serviciul intern, este aplicabilã, dacã ea este inferioarã acestei sume. 3. Taxa trimiterilor cu valoare declarata trebuie sa fie achitatã dinainte. Ea se compune din taxa de francare simpla, taxa fixa de recomandare, prevãzutã la art. 16 paragraful 2 şi dintr-o taxa de asigurare. 4. În locul taxei fixe de recomandare, administraţiile poştale au posibilitatea sa perceapã taxa corespunzãtoare din serviciul lor intern sau, în mod excepţional, o taxa de maximum 3,27 DST. 5. Taxa de asigurare este de 0,33 DST maximum pentru 65,34 sau fracţiune de 65,34 DST declaraţi, sau de 0,5% din treapta de valoare declarata. Aceasta taxa este aplicabilã indiferent care ar fi ţara de destinaţie, chiar în ţãrile care îşi asuma riscurile ce ar putea rezulta în caz de forta majorã. 6. În cazurile în care sunt necesare mãsuri de securitate, excepţionale, administraţiile pot sa perceapã de la expeditori sau de la destinatari, în plus fata de taxele menţionate la paragrafele 3, 4 şi 5, taxele speciale prevãzute în legislaţia lor interna. ART. 19 Trimiteri expres 1. La cererea expeditorilor şi pentru destinaţia ţãrilor ale cãror administraţii se însãrcineazã cu acest serviciu, trimiterile poştei de scrisori sunt distribuite prin curier special, de îndatã ce este posibil, dupã sosirea lor în oficiul de distribuire. Orice administraţie are dreptul sa limiteze acest serviciu la trimiterile prioritare, trimiterile-avion sau, dacã este vorba de singura cale utilizata între doua administraţii, la trimiterile LC de suprafata. Trimiterile expres pot fi tratate şi în alt fel, atât timp cat nivelul de calitate general al serviciului oferit destinatarului este cel puţin la fel de ridicat ca acela obţinut atunci când se apeleazã la curier special. 2. Dacã trimiterile care sosesc la oficiul de distribuire dupã ultima distribuire obişnuitã a zilei, ele sunt distribuite prin curier special în aceeaşi zi şi în aceleaşi condiţii ca acelea aplicate în regimul intern în ţãrile care oferã aceasta prestaţie. 3. Administraţiile care au mai multe filiere de transmitere a curierului poştei de scrisori trebuie sa înlesneascã trecerea trimiterilor expres prin filiera de transmitere interna cea mai rapida, la sosirea acestora în biroul de schimb al curierului de sosire, şi sa trateze apoi aceste trimiteri cat mai rapid posibil. 4. Trimiterile expres sunt supuse, în afarã taxei de francare, la o taxa care se ridica cel puţin la nivelul sumei de francare a unei trimiteri simple prioritare/neprioritare, dupã caz, sau al unei scrisori simple şi la maximum 1,63 DST. Pentru fiecare sac M, administraţiile percep, în locul unei taxe unitare, o taxa globalã care nu depãşeşte de cinci ori taxa unitarã. Aceasta taxa trebuie sa fie achitatã complet dinainte. 5. Când predarea prin expres antreneaza constrângeri speciale, o taxa complementara poate fi perceputã conform dispoziţiilor referitoare la trimiterile de aceeaşi natura din regimul intern. 6. Dacã reglementarea administraţiei de destinaţie o permite, destinatarii pot solicita oficiului de distribuire predarea prin expres la sosirea trimiterilor care le sunt destinate. În acest caz, administraţia de destinaţie este autorizata sa perceapã, în momentul distribuirii, taxa aplicabilã în serviciul sau intern. ART. 20 Confirmarea de primire 1. Expeditorul unei trimiteri recomandate, al unei trimiteri cu predare atestata sau al unei trimiteri cu valoare declarata poate solicita, în momentul prezentãrii, o confirmare de primire, plãtind taxa de maximum 0,98 DST. Confirmarea de primire este returnatã expeditorului pe calea cea mai rapida (aerianã sau de suprafata). 2. Când expeditorul reclama o confirmare de primire care nu i-a parvenit în termenul normal, nu i se mai percepe o a doua taxa. ART. 21 Predare în mana proprie 1. La cererea expeditorului şi în relaţiile dintre administraţiile care şi-au dat consimţãmântul, trimiterile recomandate, trimiterile cu predare atestata şi trimiterile cu valoare declarata sunt predate în mana proprie. Administraţiile pot sa se punã de acord sa nu admitã acest lucru decât pentru trimiterile respective, însoţite de o confirmare de primire. În toate cazurile, expeditorul plãteşte o taxa de predare în mana proprie de 0,16 DST maximum. ART. 22 Trimiteri scutite de taxe şi drepturi 1. În relaţiile dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord în aceasta privinta, expeditorii pot sa ia în sarcina lor, prin intermediul unei declaraţii prealabile la oficiul poştal de origine, totalitatea taxelor şi a drepturilor cu care sunt grevate trimiterile la distribuire. Atât timp cat o trimitere nu a fost predatã destinatarului, expeditorul poate, ulterior prezentãrii, sa solicite ca trimiterea sa fie predatã cu scutire de taxe şi drepturi. 2. În cazurile prevãzute în paragraful 1, expeditorii se angajeazã sa plãteascã sumele care ar putea fi reclamate de cãtre oficiul poştal de distribuire. Eventual, ei trebuie sa efectueze o plata provizorie. 3. Administraţia de origine percepe de la expeditor o taxa de 0,98 DST maximum, pe care ea o pãstreazã ca remuneraţie pentru serviciile furnizate în ţara de origine. 4. În caz de cerere formulatã ulterior prezentãrii, administraţia de origine percepe în plus o taxa adiţionalã de 1,31 DST per cerere. Dacã cererea trebuie sa fie transmisã pe calea telecomunicatiilor, expeditorul trebuie sa plãteascã şi taxa corespunzãtoare. 5. Administraţia de destinaţie este autorizata sa perceapã, per trimitere, o taxa de comision de 0,98 DST maximum. Aceasta taxa este independenta de taxa de prezentare la vama. Ea este perceputã de la expeditor în profitul administraţiei de destinaţie. 6. Orice administraţie are dreptul sa limiteze serviciul de trimiteri, scutite de taxe şi drepturi, la trimiterile recomandate şi la trimiterile cu valoare declarata. ART. 23 Serviciul de corespondenta comercialã-rãspuns internationala 1. Administraţiile pot sa convinã între ele sa participe la un serviciu facultativ, denumit în continuare corespondenta comercialã-rãspuns internationala (CCRI). 2. Administraţiile care asigura acest serviciu trebuie sa respecte dispoziţiile definite în regulament. 3. Administraţiile pot totuşi conveni, bilateral, sa stabileascã alt sistem între ele. 4. Administraţiile pot pune în aplicare un sistem de compensare care sa ţinã seama de costurile suportate. ART. 24 Materii biologice perisabile. Materii radioactive. 1. Materiile biologice perisabile şi materiile radioactive, condiţionate şi ambalate conform dispoziţiilor respective din regulament, sunt supuse tarifului trimiterilor prioritare sau tariful scrisorilor şi recomandarii. Admiterea lor este limitatã la relaţiile dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord pentru acceptarea acestor trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens. Asemenea materii sunt indrumate pe calea cea mai rapida, sub rezerva achitãrii suprataxelor aeriene corespunzãtoare. 2. Materiile biologice perisabile nu pot fi schimbate decât între laboratoare calificate oficial recunoscute, în timp ce materiile radioactive nu pot fi prezentate decât de cãtre expeditori clar autorizaţi. CAP. 3 Dispoziţii speciale ART. 25 Prezentarea în strãinãtate a trimiterilor din posta de scrisori 1. Nici o ţara membra nu este obligatã sa îndrume nici sa distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditori, rezidand pe teritoriul sau le prezintã sau fac sa fie prezentate într-o ţara strãinã, pentru a beneficia de condiţiile tarifare mai favorabile care sunt acolo aplicabile. 2. Dispoziţiile prevãzute în paragraful 1 se aplica fãrã distincţie fie trimiterilor poştei de scrisori pregãtite în ţara de rezidenţã a expeditorului şi transportate apoi peste frontiera, fie trimiterilor poştei de scrisori confectionate într-o ţara strãinã. 3. Administraţia de destinaţie are dreptul sa solicite expeditorului şi, în lipsa acestuia, administraţiei de prezentare, plata tarifelor interne. Dacã nici expeditorul, nici administraţia de prezentare nu accepta sa plãteascã aceste tarife într-un termen fixat de cãtre administraţia de destinaţie, aceasta poate fie sa returneze trimiterile administraţiei de prezentare având dreptul sa fie rambursata cu cheltuielile de retur, fie sa le trateze conform propriei legislaţii. 4. Nici o ţara membra nu este obligatã sa îndrume nici sa distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori, pe care expeditorii le-au prezentat în cantitate mare într-o alta ţara decât aceea în care rezideaza, fãrã sa perceapã o remuneraţie adecvatã. Administraţiile de destinaţie au dreptul sa solicite administraţiei de prezentare o remuneraţie în raport cu costurile suportate, care nu va fi superioarã valorii celei mai ridicate dintre urmãtoarele doua formule: fie 80% din tariful intern aplicabil unor trimiteri echivalente, fie 0,14 DST per trimitere plus 1 DST pe kilogram. Dacã administraţia de prezentare nu accepta sa plãteascã valoarea reclamata într-un termen fixat de cãtre administraţia de destinaţie, aceasta poate fie sa returneze trimiterile administraţiei de prezentare, având dreptul sa fie rambursata cu cheltuielile de retur, fie sa le trateze conform propriei sale legislaţii. ART. 26 Trimiteri neadmise. Interdicţii. 1. Trimiterile care nu îndeplinesc condiţiile cerute prin convenţie şi regulament nu sunt admise. 2. Trimiterile, altele decât trimiterile cu valoare declarata, nu pot conţine monede, bilete de banca, bancnote sau valori la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platina, aur sau argint, manufacturat sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase. Totuşi, dacã legislaţia interna a ţãrilor de origine şi de destinaţie o permit, aceste obiecte pot fi expediate în plic închis, ca trimiteri recomandate. 3. Scrisorile nu pot conţine documente având caracter de corespondenta actuala şi personalã, schimbate între alte persoane decât expeditorul şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu ei. Dacã se constata prezenta acestora, administraţia tarii de origine sau de destinaţie le trateazã conform legislaţiei sale. 4. În afarã excepţiilor prevãzute în regulament, imprimatele şi cecogramele: 4.1. nu pot sa comporte nici o adnotare, nici sa conţinã vreun document care sa aibã caracter de corespondenta actuala şi personalã; 4.2. nu pot sa conţinã nici un timbru poştal, nici o formula de francare, obliterata sau nu, nici o hârtie reprezentând vreo valoare. 5. Introducerea în trimiterile poştei de scrisori a obiectelor menţionate mai jos este interzisã: 5.1. stupefiantele şi substantele psihotrope; 5.2. materiile explozibile, inflamabile sau alte materii periculoase; totuşi materiile biologice perisabile şi materiile radioactive menţionate în art. 24 nu cad sub incidenta acestei interdicţii; 5.3. obiectele obscene sau imorale; 5.4. obiectele al cãror import sau circulaţie este interzisã în ţara de destinaţie; 6. Introducerea de animale vii în trimiterile poştei de scrisori este interzisã. 6.1. Sunt totuşi admise în trimiterile poştei de scrisori, altele decât trimiterile cu valoare declarata: 6.1.1. albinele, lipitorile şi viermii de mãtase; 6.1.2. parazitii şi distrugatorii insectelor nocive, destinaţi în controlul acestor insecte şi schimbati între instituţiile oficial recunoscute. 7. Tratamentul trimiterilor admise din greseala este prevãzut în regulament. Totuşi trimiterile care conţin obiectele menţionate la pct. 5.1., 5.2 şi 5.3 nu sunt în nici un caz indrumate la destinaţie, nici distribuite destinatarilor, nici returnate la origine. ART. 27 Reexpedierea 1. În caz de schimbare a adresei destinatarului, trimiterile poştei de scrisori îi sunt imediat reexpediate în condiţiile prevãzute în serviciul intern. 2. Trimiterile nu sunt totuşi reexpediate: 2.1. dacã expeditorul le-a interzis reexpedierea printr-o adnotare facuta în adresa, într-o limba cunoscutã în ţara de destinaţie; 2.2. dacã ele comporta, deasupra adresei destinatarului, menţiunea sau ocupantului locului. 3. Administraţiile care percep o taxa pentru cererile de reexpediere în serviciul lor intern sunt autorizate sa perceapã aceeaşi taxa în serviciul internaţional. 4. Nici un supliment de taxa nu este perceput pentru trimiterile poştei de scrisori reexpediate dintr-o ţara în alta, în afarã excepţiilor prevãzute de regulament. Totuşi administraţiile care percep o taxa de reexpediere în serviciul lor intern sunt autorizate sa perceapã aceeaşi taxa pentru trimiterile poştei de scrisori reexpediate în propriul lor serviciu. 5. Condiţiile de reexpediere reies din regulament. ART. 28 Trimiteri nedistribuibile 1. Sunt considerate ca trimiteri nedistribuibile acele trimiteri care nu au putut fi predate destinatarilor dintr-o cauza anume. 2. Returnarea trimiterilor nedistribuibile, precum şi termenul lor de pãstrare sunt prevãzute în regulament. 3. Nici un supliment de taxa nu este perceput pentru trimiterile nedistribuibile returnate tarii de origine, în afarã excepţiilor prevãzute în regulament. Totuşi administraţiile care percep o taxa de retur în serviciul lor intern sunt autorizate sa perceapã aceeaşi taxa pentru trimiterile din regim internaţional care le sunt returnate. ART. 29 Retragere. Modificarea sau corectarea adresei la cererea expeditorului 1. Expeditorul unei trimiteri din posta de scrisori poate cere retragerea din serviciu, modificarea sau corectarea adresei, atât timp cat trimiterea: 1.1. nu a fost predatã destinatarului; 1.2. nu a fost confiscatã sau distrusa de cãtre autoritatea competenta pentru încãlcarea art. 26; 1.3. nu a fost reţinutã în virtutea legislaţiei tarii de destinaţie. 2. Fiecare administraţie este obligatã sa accepte cererile de retragere, de modificare sau de corectare a adresei, referitoare la orice trimitere din posta de scrisori, prezentatã în serviciile altor administraţii, dacã legislaţia sa permite acest lucru. 3. Expeditorul trebuie sa plãteascã, pentru fiecare cerere, o taxa specialã de 1,31 DST maximum. 4. Cererea este transmisã pe cale poştalã sau pe cãile telecomunicatiilor, pe cheltuiala expeditorului. Condiţiile de transmitere şi dispoziţiile referitoare la utilizarea caii de telecomunicaţii sunt prevãzute în regulament. 5. Pentru fiecare cerere de retragere, de modificare sau de corectare a adresei referitoare la mai multe trimiteri prezentate simultan la acelaşi oficiu poştal de cãtre acelaşi expeditor pe adresa aceluiaşi destinatar nu se percep decât o singura data taxele prevãzute la paragrafele 3 şi 4. ART. 30 Reclamaţii 1. Reclamaţiile sunt admise în termen de un an, începând cu a doua zi dupã prezentarea trimiterii. 2. În timpul acestei perioade, reclamaţiile sunt acceptate de îndatã ce problema este semnalata de cãtre expeditor sau de cãtre destinatar. Totuşi, când reclamaţia unui expeditor se referã la o trimitere nedistribuita şi când termenul de îndrumare prevãzut nu este încã expirat, se convine a se informa expeditorul asupra acestui termen. 3. Fiecare administraţie este obligatã sa accepte reclamaţiile referitoare la orice trimitere prezentatã în serviciile celorlalte administraţii. 4. Prelucrarea reclamatiilor este gratuita. Totuşi, dacã utilizarea cãilor de telecomunicaţii sau a serviciului EMS este solicitatã, cheltuielile suplimentare sunt, în principiu, în sarcina solicitantului. Dispoziţiile referitoare la acest lucru sunt prevãzute în regulament. CAP. 4 Probleme vamale ART. 31 Controlul vamal Administraţiile poştale din ţara de origine şi din cea de destinaţie sunt autorizate sa supunã trimiterile poştei de scrisori controlului vamal, conform legislaţiei din aceste tari. ART. 32 Taxa de prezentare la vama Trimiterile supuse controlului vamal în ţara de origine sau de destinaţie, dupã caz, pot fi supuse unei taxe poştale speciale de 2,61 DST maximum. Pentru fiecare sac M, taxa specialã poate ajunge pana la 3,27 DST maximum. Aceasta taxa nu este perceputã decât pentru prezentarea la vama şi vamuirea trimiterilor care au fost supuse drepturilor vamale sau oricãrui alt drept de aceeaşi natura. ART. 33 Drepturi vamale şi alte drepturi Administraţiile poştale sunt autorizate sa perceapã de la expeditorii sau destinatarii trimiterilor, dupã caz, drepturile vamale şi orice alte eventuale drepturi. CAP. 5 Responsabilitate ART. 34 Responsabilitatea administraţiilor poştale. Despãgubiri 1. Generalitati 1.1. În afarã cazurilor prevãzute la art. 35, administraţiile poştale rãspund de: 1.1.1. pierderea, spolierea sau avarierea trimiterilor recomandate şi a trimiterilor cu valoare declarata; 1.1.2. pierderea trimiterilor cu predare atestata. 1.2. Administraţiile poştale se pot angaja sa acopere riscurile care decurg dintr-un caz de forta majorã. 2. Trimiteri recomandate. 2.1. Expeditorul unei trimiteri recomandate are dreptul la o despãgubire în caz de pierdere a trimiterii sale. 2.1.1. Despãgubirea pentru pierderea unei trimiteri recomandate se ridica la 30 DST, inclusiv valoarea taxelor plãtite cu ocazia prezentãrii trimiterii; 2.1.2. Despãgubirea pentru un sac M recomandat se ridica la 150 DST, inclusiv valoarea taxelor plãtite cu ocazia prezentãrii sacului M. 2.2. Expeditorul unei trimiteri recomandate are dreptul la o despãgubire, dacã conţinutul trimiterii sale este spoliat sau avariat. Ambalajul trebuie totuşi sa fi fost recunoscut ca suficient pentru a garanta în mod eficient conţinutul contra riscurilor accidentale de spoliere sau avariere. 2.2.1. Despãgubirea pentru o trimitere recomandatã spoliata sau avariata corespunde, în principiu, valorii reale a pagubei. Ea nu poate totuşi, în nici un caz, sa depãşeascã valorile fixate la pct. 2.1.1. şi 2.1.2. Pagubele indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare. 3. Trimiteri cu predare atestata. 3.1. În caz de pierdere a unei trimiteri cu predare atestata, expeditorul are dreptul la restituirea taxelor achitate. 3.2. Expeditorul are, de asemenea, dreptul la rambursarea taxelor achitate, în cazul în care continutul a fost în întregime spoliat sau avariat. Ambalajul trebuie totuşi sa fi fost recunoscut ca suficient pentru a garanta în mod eficient conţinutul contra riscurilor accidentale de spoliere sau avariere. 4. Trimiteri cu valoare declarata 4.1. În caz de pierdere, spoliere sau avariere a unei trimiteri cu valoare declarata, expeditorul are dreptul la o despãgubire corespunzand, în principiu, valorii reale a pagubei. Pagubele indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare. Totuşi aceasta despãgubire nu poate în nici un caz sa depãşeascã suma în DST a valorii declarate. 4.2. Despãgubirea este calculatã dupã preţul curent, convertit în DST, al obiectelor de valoare de aceeaşi natura, în locul şi perioada în care ele au fost acceptate la transport. În lipsa unui preţ curent, despãgubirea este calculatã dupã valoarea obişnuitã a obiectelor evaluate pe aceeaşi baza. 4.3. Când o despãgubire este datoratã pentru pierderea, spolierea totalã sau avarierea totalã a unei trimiteri cu valoare declarata, expeditorul sau, dupã caz, destinatarul are dreptul, în plus, la restituirea taxelor şi a drepturilor achitate. Totuşi taxa de asigurare nu este în nici un caz rambursabila; ea rãmâne achitatã administraţiei de origine. 5. Prin derogare de la dispoziţiile prevãzute la pct. 2.1. şi 4.1., destinatarul are dreptul la despãgubire dupã ce va fi fost facuta predarea unei trimiteri recomandate sau a unei trimiteri cu valoare declarata, spoliata sau avariata. 6. Administraţia de origine are posibilitatea de a plati expeditorilor din ţara sa despãgubirile revazute prin legislaţia sa interna pentru trimiterile recomandate, cu condiţia ca ele sa nu fie inferioare celor prevãzute la pct. 2.1. Acelaşi lucru este valabil şi pentru administraţia de destinaţie, atunci când despãgubirea este plãtitã destinatarului. Valorile fixate la pct. 2.1 rãmân totuşi aplicabile: 6.1. în caz de recurs contra administraţiei responsabile; 6.2. dacã expeditorul renunţa la drepturile sale în favoarea destinatarului sau invers. ART. 35 Neresponsabilitatea administraţiilor poştale 1. Administraţiile poştale înceteazã sa fie responsabile de trimiterile recomandate, trimiterile cu predare atestata şi trimiterile cu valoare declarata, cãrora le-a fost facuta predarea în condiţiile prescrise de reglementãrile lor pentru trimiteri de aceeaşi natura. Responsabilitatea este totuşi menţinutã: 1.1. când o spoliere sau avariere a fost constatatã înaintea predãrii sau cu ocazia predãrii trimiterii; 1.2. când reglementarea interna permitand, destinatarul, eventual expeditorul, dacã este cazul unui retur la origine, formuleazã rezerve la preluarea unei trimiteri spoliate sau avariate; 1.3. când reglementarea interna permitand, trimiterea recomandatã a fost distribuita într-o cutie poştalã şi destinatarul declara ca nu a primit-o atunci când procedeazã la reclamaţie; 1.4. când destinatarul sau, în caz de retur la origine, expeditorul unei trimiteri cu valoare declarata, în pofida descãrcãrii date reglementar, declara fãrã întârziere administraţiei care i-a distribuit trimiterea ca a constatat o paguba. El trebuie sa aducã dovada ca spolierea sau avarierea nu s-a produs dupã distribuirea trimiterii. 2. Administraţiile poştale nu sunt responsabile: 2.1. în caz de forta majorã, sub rezerva art. 34 pct. 1.2.: 2.2. când proba responsabilitãţii lor nefiind administratã altfel, ele nu pot rãspunde de trimiteri ca urmare a distrugerii documentelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forta majorã; 2.3. când paguba a fost determinata de greseala sau neglijenţa expeditorului sau provine de la natura conţinutului; 2.4. când este vorba de trimiteri al cãror conţinut cade sub interdicţiile prevãzute la art. 26, şi aceste trimiteri au fost confiscate sau distruse de cãtre autoritatea competenta datoritã conţinutului lor; 2.5. în caz de reţinere, în virtutea legislaţiei tarii de destinaţie, conform notificãrii administraţiei acestei tari; 2.6. când este vorba de trimiteri cu valoare declarata, care fac obiectul unei declarari frauduloase a valorii superioare valorii reale a conţinutului; 2.7. când expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termen de un an, începând din a doua zi dupã prezentarea trimiterii. 3. Administraţiile poştale nu îşi asuma nici o responsabilitate în ceea ce priveşte declaraţia vamalã, indiferent sub ce forma ar fi aceasta facuta, şi deciziile luate de cãtre serviciile vamale cu ocazia verificãrii trimiterilor supuse controlului vamal. ART. 36 Responsabilitatea expeditorului 1. Expeditorul unei trimiteri din posta de scrisori este responsabil de toate pagubele cauzate celorlalte trimiteri poştale ca urmare a expedierii de obiecte neadmise la transport sau a nerespectãrii condiţiilor de admitere. 2. Expeditorul este responsabil în aceleaşi limite ca şi administraţiile poştale. 3. Expeditorul rãmâne responsabil, chiar dacã oficiul de prezentare a acceptat o astfel de trimitere. 4. Expeditorul nu este responsabil, dacã exista o greseala sau neglijenţa a administraţiilor sau a transporturilor. ART. 37 Plata despãgubirii 1. Sub rezerva dreptului de recurs contra administraţiei responsabile, obligaţia de a plati despãgubirea revine, dupã caz, administraţiei de origine sau administraţiei de destinaţie. Obligaţia de a restitui taxele pentru trimiterile cu predare atestata revine administraţiei de origine. 2. Expeditorul are posibilitatea sa renunţe la dreptul sau la despãgubire în favoarea destinatarului. Invers, destinatarul are posibilitatea sa renunţe la drepturile sale în favoarea expeditorului. Expeditorul sau destinatarul pot autoriza o terta persoana sa primeascã despãgubirea, dacã legislaţia interna permite acest lucru. 3. Administraţia de origine sau de destinaţie, dupã caz, este autorizata sa despãgubeascã pe cel în drept în contul administraţiei care, participând la transport şi în mod reglementar atentionata, a lãsat sa se scurgã doua luni fãrã sa dea o soluţie definitiva problemei sau fãrã sa fi semnalat: 3.1. ca paguba pare sa fie datoratã unui caz de forta majorã; 3.2. ca trimiterea ar fi fost reţinutã, confiscatã sau distrusa de cãtre autoritatea competenta, datoritã conţinutului ei, sau reţinutã în virtutea legislaţiei tarii de destinaţie. 4. Administraţia de origine sau de destinaţie, dupã caz, este, de asemenea, autorizata sa despãgubeascã pe cel în drept în cazul în care formularul de reclamaţie este insuficient completat şi a trebuit sa fie returnat pentru completarea informatiei, antrenand astfel depãşirea termenului prevãzut în paragraful 3. ART. 38 Recuperarea eventuala a despãgubirii de la expeditor sau destinatar 1. Dacã, dupã plata despãgubirii, o trimitere recomandatã sau o trimitere cu valoare declarata sau o parte a conţinutului considerat anterior ca pierdut a fost regasit, expeditorul sau, dupã caz, destinatarul este avizat ca trimiterea este reţinutã la dispoziţia sa o perioada de 3 luni, contra rambursarii valorii despãgubirii plãtite. În acelaşi timp el este întrebat cui trebuie sa fie predatã trimiterea. În caz de refuz sau de lipsa a rãspunsului în termenul prevãzut, acelaşi demers este efectuat pe lângã destinatar sau expeditor, dupã caz. 2. Dacã expeditorul şi destinatarul renunţa sa preia trimiterea, aceasta devine proprietatea administraţiei, sau, dacã este cazul, a administraţiilor care au suportat paguba. 3. În caz de descoperire ulterioara a unei trimiteri cu valoare declarata, al carei conţinut este recunoscut ca fiind de valoare inferioarã sumei despãgubirii plãtite, expeditorul trebuie sa ramburseze suma acestei despãgubiri contra preluãrii trimiterii, fãrã prejudicierea consecinţelor care decurg din declararea frauduloasã a valorii. CAP. 6 Curierul electronic ART. 39 Dispoziţii generale 1. Administraţiile poştale pot conveni între ele sa practice serviciile de curier electronic. 2. Curierul electronic este un serviciu poştal care utilizeazã calea telecomunicatiilor pentru a transmite, conform originalului şi în câteva secunde, mesaje primite de la expeditor, sub forma fizica sau electronica şi care trebuie sa fie predate destinatarului, sub forma fizica sau electronica. În cazul predãrii sub forma fizica, informaţiile sunt în general transmise, pe calea telecomunicatiilor, la cea mai mare distanta posibila, şi reproduse sub forma fizica, cat mai aproape posibil de destinatar. Mesajele sub forma fizica sub predate în plic destinatarului ca trimiteri din posta de scrisori. 3. Tarifele referitoare la curierul electronic sunt fixate de cãtre administraţii avându-se în vedere costurile şi exigenţele pieţei. ART. 40 Servicii de telecopie Gama de servicii de tip bureaufax permite sa se transmitã texte şi ilustratii conform originalului, prin telecopie. ART. 41 Servicii de teleimprimare Gama de servicii permite transmiterea de texte şi ilustratii generate de instalaţii de informatica (PC, ordinator central). PARTEA A TREIA Dispoziţii referitoare la posta de scrisori. Relaţii între administraţiile poştale CAP. 1 Prelucrarea trimiterilor poştei de scrisori ART. 42 Obiective în materie de calitate 1. Administraţiile trebuie sa fixeze un termen pentru prelucrarea trimiterilor prioritare şi a trimiterilor-avion şi de suprafata cu destinaţia sau provenienta tarii lor. Acest termen nu trebuie sa fie mai puţin favorabil celui aplicat trimiterilor comparabile din serviciul lor intern. 2. Administraţia de origine trebuie sa publice directivele în materie de calitate a serviciului pentru trimiterile-avion destinate strainatatii, luând ca punct de reper termenele fixate de cãtre administraţiile de origine şi de destinaţie şi luând în calcul timpul de transport. 3. Administraţiile poştale vor întreprinde verificãri periodice privind respectarea termenelor stabilite fie în cadrul anchetelor organizate de biroul internaţional sau de uniunile restrânse, fie pe baza de acorduri bilaterale. 4. Este, de asemenea, de dorit ca administraţiile poştale sa verifice periodic respectarea termenelor stabilite prin intermediul altor sisteme de control, în special al controalelor externe. 5. Pe cat este posibil, administraţiile aplica sisteme de control al calitãţii serviciului pentru depesele curierului internaţional (atât la sosire, cat şi la plecare); este vorba de o evaluare efectuatã, în mãsura posibilului, începând de la prezentare pana la distribuire (cap la cap). 6. Toate ţãrile membre furnizeazã biroului internaţional informaţii actualizate asupra ultimelor termene de admitere (orele limite de prezentare), care le servesc drept referinta în exploatarea serviciului lor poştal internaţional. 7. De îndatã ce ste posibil, informaţiile trebuie sa fie furnizate separat pentru fluxurile de curier prioritar şi neprioritar. ART. 43 Schimbul de trimiteri 1. Administraţiile pot sa îşi expedieze reciproc, prin intermediul uneia sau mai multora dintre ele, în aceeaşi mãsura, depese închise, cat şi trimiteri în tranzit deschis, conform nevoilor şi convenientelor serviciului. 2. Când transportul în tranzit de curier de-a lungul unei tari are loc fãrã participarea administraţiei poştale din acea ţara, aceasta din urma trebuie sa fie informatã dinainte. Aceasta forma de tranzit nu angajeazã responsabilitatea administraţiei poştale a tarii de tranzit. 3. Administraţiile au posibilitatea sa expedieze, prin avion, cu prioritate redusã, depesele de curier de suprafata, sub rezerva acordului administraţiilor care primesc aceste depese în aeroporturile din ţãrile lor. 4. Schimburile se deruleazã pe baza dispoziţiilor din regulament. ART. 44 Schimbul de depese închise cu unitãţile militare 1. Depesele închise pot fi schimbate prin intermediul serviciilor teritoriale, maritime sau aeriene din alte tari: 1.1. între birourile poştale dintr-una dintre ţãrile membre şi comandamente de unitãţi militare puse la dispoziţia Organizaţiei Naţiunilor Unite; 1.2. între comandantii acestor unitãţi militare; 1.3. între birourile poştale dintr-o ţara membra şi comandamentele de divizii navale sau aeriene, nave de rãzboi sau avioane militare din aceeaşi ţara şi care stationeaza în strãinãtate; 1.4. între comandantii de divizii navale sau aeriene, de nave de rãzboi sau avioane militare ale aceleiaşi tari. 2. Trimiterile poştei de scrisori, cuprinse în depesele menţionate la paragraful 1, trebuie sa fie exclusiv pe adresa sau sa provinã de la membrii unitãţilor militare sau ai statelor majore şi echipajelor vapoarelor sau avioanelor de destinaţie sau expeditoare ale depeselor. Tarifele şi condiţiile de expediere care le sunt aplicabile sunt determinate, dupã reglementarea sa, de cãtre administraţia poştalã a tarii care a pus la dispoziţie, unitãţi militare sau cãreia îi aparţin vapoarele sau avioanele. 3. În afarã unei înţelegeri speciale, administraţia tarii care a pus la dispoziţie unitatea militarã sau de care ţin vapoarele de rãzboi sau avioanele militare este datoare, fata de administraţiile respective, pentru plata cheltuielilor de tranzit al depeselor, a cheltuielilor terminale şi a cheltuielilor de transport aerian. ART. 45 Suspendarea temporarã a serviciilor Când împrejurãri extraordinare obliga o administraţie poştalã sa suspende temporar şi în mod general sau parţial executarea serviciilor, ea trebuie sa informeze imediat administraţiile interesate. CAP. 2 Tratarea cazurilor de responsabilitate ART. 46 Determinarea responsabilitãţii între administraţiile poştale 1. Pana la proba contrarã, responsabilitatea revine administraţiilor poştale care, primind trimiterea fãrã sa facã vreo observatie şi fiind puse în posesia tuturor mijloacelor reglementare de investigare, pot stabili nici predarea ei cãtre destinatar nici, dacã este cazul, trimiterea corecta a acesteia cãtre o alta administraţie. 2. Dacã pierderea, spolierea sau avarierea s-a produs în cursul transportului, fãrã a fi posibil sa se stabileascã pe teritoriul sau în serviciul carei tari s-a produs faptul, administraţiile în cauza suporta paguba în pãrţi egale. 3. Responsabilitatea unei administraţii fata de celelalte administraţii nu este în nici un caz angajata dincolo de maximumul de declarare a valorii pe care ea l-a adoptat. 4. Administraţiile poştale care nu asigura serviciul de trimiteri cu valori declarate îşi asuma, pentru asemenea trimiteri transportate în depese închise, responsabilitatea prevãzutã pentru trimiterile recomandate. Aceasta dispoziţie se aplica şi atunci când administraţiile poştale nu accepta responsabilitatea valorilor pentru transporturile efectuate la bordul vapoarelor sau al avioanelor pe care ea le utilizeazã. 5. Dacã pierderea, spolierea sau avarierea s-a produs pe teritoriul sau în serviciul unei administraţii intermediare care nu asigura serviciul de trimiteri cu valoare declarata, administraţia de origine suporta paguba neacoperita de cãtre administraţia intermediara. 6. Drepturile vamale şi altele, a cãror anulare nu a putut fi obţinutã, cad în sarcina administraţiilor responsabile de pierdere, spoliere sau avariere. 7. Administraţia care a efectuat plata despãgubirii este înlocuitã, pana la concurenta sumei acestei despãgubiri, în drepturi, de cãtre persoana care a primit-o, pentru orice eventual recurs fie impotriva destinatarului, fie impotriva expeditorului, fie impotriva unor terţi. CAP. 3 Cheltuieli de tranzit şi cheltuieli terminale ART. 47 Cheltuieli de tranzit 1. Sub rezerva art. 50, depesele închise schimbate între doua administraţii sau între doua birouri din aceeaşi ţara, prin intermediul uneia sau mai multor administraţii (servicii terţe), sunt supuse plãţii cheltuielilor de tranzit. Acestea constituie o retributie pentru prestaţiile referitoare la tranzitul teritorial sau la tranzitul maritim. 2. Trimiterile în tranzit deschis pot fi şi ele supuse cheltuielilor de tranzit. Modalitãţile de aplicare reies din regulament. ART. 48 Baremuri ale cheltuielilor de tranzit 1. Cheltuielile de tranzit sunt calculate dupã baremurile indicate în tabelul de mai jos:
Parcursul Taxa per kg brut
-------------------------------------------------------------------------------
1 2
-------------------------------------------------------------------------------
1.1. Parcursuri teritoriale exprimate în kilometri DST
Pana la 100 km 0,14
Peste 100 km pana la 200 km 0,17
Peste 200 km pana la 300 km 0,20
Peste 300 km pana la 400 km 0,22
Peste 400 km pana la 500 km 0,24
Peste 500 km pana la 600 km 0,26
Peste 600 km pana la 700 km 0,27
Peste 700 km pana la 800 km 0,29
Peste 800 km pana la 900 km 0,31
Peste 900 km pana la 1.000 km 0,32
Peste 1.000 km pana la 1.100 km 0,34
Peste 1.100 km pana la 1.200 km 0,35
Peste 1.200 km pana la 1.300 km 0,37
Peste 1.300 km pana la 1.500 km 0,39
Peste 1.500 km pana la 2.000 km 0,43
Peste 2.000 km pana la 2.500 km 0,49
Peste 2.500 km pana la 2.750 km 0,53
Peste 2.750 km pana la 3.000 km 0,56
Peste 3.000 km pana la 4.000 km 0,62
Peste 4.000 km pana la 5.000 km 0,72
Peste 5.000 km pana la 6.000 km 0,81
Peste 6.000 km pana la 7.000 km 0,89
Peste 7.000 km pana la 8.000 km 0,97
Peste 8.000 km pana la 9.000 km 1,05
Peste 9.000 km pana la 10.000 km 1,12
Peste 10.000 km pana la 11.000 km 1,19
Peste 11.000 km pana la 12.000 km 1,26
Peste 12.000 km pana la 13.000 km 1,32
Peste 13.000 km pana la 14.000 km 1,39
Peste 14.000 km 1,45
-------------------------------------------------------------------------------
1.2. Parcursuri maritime
-------------------------------------------------------------------------------
exprimate în kilometri
exprimate în mile marine dupã convertirea pe baza: DST
1 mila marina = 1,852 km
pana la 100 mile marine pana la 185 km 0,17
peste 100 pana la 200 peste 185 pana la 370 0,19
peste 200 pana la 300 peste 370 pana la 556 0,21
peste 300 pana la 400 peste 556 pana la 741 0,22
peste 400 pana la 500 peste 741 pana la 926 0,23
peste 500 pana la 600 peste 926 pana la 1.111 0,24
peste 600 pana la 700 peste 1.111 pana la 1.296 0,24
peste 700 pana la 800 peste 1.296 pana la 1.482 0,25
peste 800 pana la 900 peste 1.482 pana la 1.667 0,25
peste 900 pana la 1.000 peste 1.667 pana la 1.852 0,26
peste 1.000 pana la 1.100 peste 1.852 pana la 2.037 0,26
peste 1.100 pana la 1.200 peste 2.037 pana la 2.222 0,27
peste 1.200 pana la 1.300 peste 2.222 pana la 2.408 0,27
peste 1.300 pana la 1.500 peste 2.408 pana la 2.778 0,28
peste 1.500 pana la 2.000 peste 2.778 pana la 3.704 0,29
peste 2.000 pana la 2.500 peste 3.704 pana la 4.630 0,31
peste 2.500 pana la 2.750 peste 4.630 pana la 5.093 0,32
peste 2.750 pana la 3.000 peste 5.093 pana la 5.556 0,32
peste 3.000 pana la 4.000 peste 5.556 pana la 7.408 0,34
peste 4.000 pana la 5.000 peste 7.408 pana la 9.260 0,36
peste 5.000 pana la 6.000 peste 9.260 pana la 11.112 0,38
peste 6.000 pana la 7.000 peste 11.112 pana la 12.964 0,40
peste 7.000 pana la 8.000 peste 12.964 pana la 14.816 0,41
peste 8.000 pana la 9.000 peste 14.816 pana la 16.668 0,42
peste 9.000 pana la 10.000 peste 16.668 pana la 18.520 0,43
peste 10.000 pana la 11.000 peste 18.520 pana la 20.372 0,45
peste 11.000 pana la 12.000 peste 20.372 pana la 22.224 0,46
peste 12.000 pana la 13.000 peste 22.224 pana la 24.076 0,47
peste 13.000 pana la 14.000 peste 24.076 pana la 25.928 0,48
peste 14.000 peste 25.928 0,49 -------------------------------------------------------------------------------
2. Consiliul de exploatare poştalã este autorizat sa revizuiasca şi sa modifice, între doua congrese, baremurile menţionate la paragraful 1. Revizuirea care ar putea fi facuta datoritã metodologiei care asigura o remuneraţie echitabila administraţiilor care efectueazã operaţiuni de tranzit va trebui sa se sprijine pe datele economice şi financiare, fiabile şi reprezentative. Modificarea eventuala care va putea fi hotãrâtã va intra în vigoare la o data fixatã de cãtre Consiliul de exploatare poştalã. ART. 49 Cheltuieli terminale 1. Sub rezerva art. 50, fiecare administraţie, care primeşte de la o alta administraţie trimiteri din posta de scrisori, are dreptul sa primeascã de la administraţia expeditoare o remuneraţie pentru cheltuieli ocazionate de cãtre curierul internaţional primit. 2. Remuneraţia 2.1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, cu excepţia sacilor M, este de 3,427 DST pe kilogram. 2.2. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,653 DST per kilogram. 2.2.1. Sacii M mai usori de 5 kg sunt consideraţi ca având o greutate de 5 kg, pentru remunerarea cheltuielilor terminale. 3. Mecanismul de revizuire 3.1. Când, într-o relatie data, o administraţie expeditoare sau destinatara a unui flux de curier de peste 150 tone per an (sacii M excluşi) constata ca numãrul mediu al trimiterilor conţinute într-un kilogram de curier expediat sau primit se indeparteaza de media mondialã de 17,26 trimiteri, ea poate obţine revizuirea taxei dacã, prin raportare la aceasta medie: 3.1.1. numãrul de trimiteri este mai mare de 21, sau 3.1.2. numãrul de trimiteri este mai mic de 14. 3.1.3. În cazul prevãzut la pct. 3.1.2, revizuirea nu este aplicabilã, dacã fluxul respectiv este destinat unei tari în curs de dezvoltare care figureazã în lista reţinutã în acest scop de cãtre congres. 3.1.4. Când o administraţie solicita aplicarea revizuirii prevãzute la pct. 3.1, administraţia corespondenta poate sa facã acelaşi lucru, dacã fluxul în celãlalt sens este mai mic de 150 tone per an. 3.1.4.1. Dispoziţiile prevãzute la pct. 3.1.4. nu se aplica ţãrilor în curs de dezvoltare care figureazã în lista reţinutã în acest scop de cãtre congres. 3.2. Revizuirea este efectuatã conform condiţiilor precizate în regulament. 4. Curierul în numãr 4.1. Pentru curierul în numãr, administraţia de destinaţie poate sa ceara o remuneraţie specifica, conform uneia dintre formulele urmãtoare: 4.1.1. aplicarea de taxe medii mondiale de 0,14 DST per trimitere şi de 1 DST per kilogram; 4.1.2. aplicarea de taxe per trimitere şi per kilogram, care sa reflecte costurile prelucrãrii în ţara de destinaţie. Aceste costuri trebuie sa fie în concordanta cu tarifele interne, conform condiţiilor precizate în regulament. 4.2. Sub rezerva condiţiilor menţionate la pct. 3.1.3, când o administraţie de destinaţie solicita remuneraţia specifica pentru curierul în numãr, administraţia expeditoare este abilitata sa solicite ca restul fluxului sa fie supus revizuirii prevãzute la pct. 3.1. 5. Consiliul de exploatare poştalã este autorizat sa modifice, în intervalul dintre doua congrese, remuneraţiile menţionate la paragraful 2 şi la pct. 4.1.1. Revizuirea care ar putea fi facuta va trebui sa se bazeze pe date economice şi financiare, fiabile şi reprezentative. Modificarea eventuala, care ar putea fi decisa, va intra în vigoare la o data fixatã de cãtre Consiliul de exploatare poştalã. Acesta din urma este, de asemenea, autorizat sa defineascã modalitãţile de punere în aplicare a sistemului de remuneraţie prevãzut la pct. 4.1.2. 6. Orice administraţie poate renunţa, total sau parţial, la remuneraţia prevãzutã la paragraful 1. 7. Administraţiile interesate pot, prin acord bilateral sau multilateral, sa aplice alte sisteme de remuneraţie pentru reglarea conturilor referitoare la cheltuieli terminale. ART. 50 Scutirea de cheltuieli de tranzit şi de cheltuieli terminale Sunt scutite de cheltuieli de tranzit teritorial sau maritim şi de cheltuieli terminale trimiterile din posta de scrisori referitoare la serviciul poştal, menţionate la art. 7 pct. 2.2, trimiterile poştale nedistribuite, returnate la origine în depese închise, precum şi sacii postali goi. ART. 51 Decontul cheltuielilor de tranzit şi al cheltuielilor terminale 1. Cheltuieli de tranzit 1.1. Decontul cheltuielilor de tranzit al curierului de suprafata este stabilit anual de cãtre administraţia de tranzit pentru fiecare administraţie de origine. El se bazeazã pe greutatea depeselor primite în tranzit, expediate în timpul anului, luat în considerare. Baremurile fixate în art. 48 sunt aplicabile. 1.2. Cheltuielile de tranzit sunt în sarcina administraţiei de origine a depeselor. Ele sunt plãtibile, sub rezerva exceptiei prevãzute la pct. 1.4, administraţiilor ţãrilor traversate sau ale cãror servicii participa la transportul teritorial sau maritim al depeselor. 1.3. Când administraţia tarii traversate nu participa la transportul teritorial sau maritim al depeselor, cheltuielile de tranzit corespunzãtoare revin administraţiei de destinaţie, dacã aceasta suporta costurile aferente acestui tranzit. 1.4. Cheltuielile de transport maritim al depeselor în tranzit pot fi reglate direct între administraţiile poştale de origine a depeselor şi companiile de navigaţie maritime sau agenţii lor. Administraţia poştalã a postului de imbarcare trebuie sa îşi dea acordul prealabil. 1.5. Administraţia debitoare este scutitã de plata cheltuielilor de tranzit atunci când soldul anual nu depãşeşte 163,35 DST. 2. Cheltuieli terminale 2.1. Pentru trimiterile poştei de scrisori, cu excepţia sacilor M, decontul cheltuielilor terminale este întocmit anual, de cãtre administraţia creditoare, dupã greutatea realã a depeselor primite în timpul anului considerat. Taxele fixate în art. 49 sunt aplicabile. 2.2. Pentru sacii M, decontul cheltuielilor terminale este întocmit anual de cãtre administraţia creditoare dupã greutatea supusã cheltuielilor terminale, conform condiţiilor fixate la art. 49. 2.3. Pentru a determina greutatea anuala, administraţiile de origine a depeselor trebuie sa indice în permanenta pentru fiecare depesa: - greutatea curierului (sacii M excluşi); - greutatea sacilor M care cantaresc peste 5 kg; - numãrul sacilor M pana la 5 kg. 2.4. Când se considera necesar a se determina numãrul şi greutatea trimiterilor în numãr, sunt aplicate modalitãţile indicate în regulament pentru aceasta categorie de curier. 2.5. Administraţiile interesate pot sa convinã decontarea cheltuielilor terminale în relaţiile lor reciproce, prin metode statistice diferite. Ele pot, de asemenea, sa convinã o periodicitate, alta decât cele prevãzute în regulament pentru perioada statistica. 2.6. Administraţia debitoare este scutitã de plata cheltuielilor terminale atunci când soldul anual nu depãşeşte 326,70 DST. 3. Orice administraţie este autorizata sa supunã aprecierii unei comisii de arbitri rezultatele anuale care, dupã pãrerea ei, diferã prea mult fata de realitate. Acest arbitraj este constituit asa cum este el prevãzut în art. 128 din regulamentul general. Arbitrii au dreptul sa fixeze valoarea cheltuielilor de tranzit sau terminale de plãtit. CAP. 4 Cheltuieli de transport aerian ART. 52 Principii generale 1. Cheltuielile de transport pentru orice parcurs aerian sunt: 1.1. atunci când este vorba de depese închise, în sarcina administraţiei tarii de origine; 1.2. atunci când este vorba de trimiteri prioritare şi de trimiteri-avion în tranzit deschis, inclusiv cele care sunt greşit indrumate, în sarcina administraţiei care preda trimiterile unei alte administraţii. 2. Aceleaşi reguli sunt aplicabile depeselor-avion, trimiterilor prioritare şi trimiterile-avion în tranzit deschis, scutite de cheltuieli de tranzit. 3. Fiecare administraţie de destinaţie care asigura transportul aerian al curierului internaţional în interiorul tarii sale are dreptul la rambursarea costurilor suplimentare ocazionate de acest transport, cu condiţia ca distanta medie ponderatã a parcursurilor efectuate sa depãşeascã 300 km. În afarã unui acord prealabil privind gratuitatea, cheltuielile trebuie sa fie uniforme pentru toate depesele prioritare şi depesele-avion provenind din strãinãtate, fie ca acest curier este reindrumat sau nu pe cale aerianã. 4. Totuşi, când compensarea cheltuielilor percepute de cãtre administraţia de destinaţie este bazatã, în special, pe costurile sau pe tarifele interne, nu se efectueazã nici o rambursare suplimentarã pentru cheltuielile de transport aerian intern. 5. Administraţia de destinaţie exclude, în vederea calculãrii distantei medii ponderate, greutatea tuturor depeselor pentru care calculul compensatiei terminale este, în special, bazat pe costurile sau tarifele interne ale administraţiei de destinaţie. 6. În afarã unei înţelegeri speciale între administraţiile interesate, prevederile art. 48 se aplica depeselor-avion pentru eventualele parcursuri teritoriale sau maritime. Totuşi, nu determina nici o plata de cheltuieli de tranzit: 6.1. transbordarea depeselor-avion între doua aeroporturi care deservesc acelaşi oraş; 6.2. transportul acestor depese între un aeroport care deserveste un oraş şi un antrepozit situat în acelaşi oraş şi returnarea acestor depese în vederea reindrumarii lor. ART. 53 Taxa de baza şi calculul cheltuielilor 1. Taxa de baza de aplicat în reglarea conturilor între administraţii, pentru transporturi aeriene, este stabilitã de cãtre Consiliul de exploatare poştalã. Ea este calculatã de cãtre Biroul internaţional, conform formulei specifice în regulament. 2. Calculul cheltuielilor de transport aerian al depeselor închise, al trimiterilor prioritare şi al trimiterilor-avion în tranzit deschis, precum şi metodele de decontare aferente sunt prevãzute de regulament. CAP. 5 Legãturi telematice ART. 54 Dispoziţii generale 1. Administraţiile poştale pot conveni sa stabileascã legãturi telematice între ele şi cu alţi parteneri. 2. Administraţiile poştale respective sunt libere sa aleagã furnizorii şi suporturile tehnice (material şi aplicaţii informatice), care sa serveascã la realizarea schimburilor de date. 3. De acord cu furnizorul de servicii de reţea, administraţiile poştale convin, bilateral, modul de plata a acestor servicii. 4. Administraţiile poştale nu sunt nici financiar, nici juridic responsabile, dacã o alta administraţie nu îşi achitã plãţile datorate pentru serviciile legate de executarea schimburilor telematice. CAP. 6 Dispoziţii diverse ART. 55 Reglarea conturilor Reglarile, între administraţiile poştale, a conturilor internaţionale care provin din traficul poştal pot fi considerate ca tranzacţii curente şi pot fi efectuate conform obligaţiilor internaţionale uzuale între ţãrile membre interesate, atunci când exista acorduri în aceasta privinta. În absenta unor acorduri de acest gen, aceste reglari de conturi sunt efectuate conform dispoziţiilor din regulament. ART. 56 Furnizarea de informaţii, publicaţii ale Biroului internaţional, pãstrarea documentelor Dispoziţiile referitoare la furnizarea de informaţii privind executarea serviciului poştal, la publicaţiile Biroului internaţional, la pãstrarea documentelor şi a formularelor de utilizat sunt prevãzute în regulament. PARTEA A PATRA Serviciul EMS ART. 57 Serviciul EMS 1. Serviciul EMS constituie cel mai rapid dintre serviciile poştale prin mijloace fizice. El consta în colectarea, transmiterea şi distribuirea în termene foarte scurte a corespondentei, documentelor şi a mãrfurilor. 2. Serviciul EMS este reglementat pe baza acordurilor bilaterale. Aspectele care nu sunt în mod expres reglementate prin acorduri sunt supuse dispoziţiilor corespunzãtoare din actele Uniunii. 3. Acest serviciu este, în mãsura posibilului, identificat printr-un logotip de tipul modelului de mai jos, compus din urmãtoarele elemente: - o aripa portocalie; - literele EMS în albastru; - trei benzi orizontale, portocalii. Logotipul poate fi completat cu numele serviciului naţional. EMS POSTRAPID ROMÂNIA 4. Tarifele corespunzãtoare serviciului sunt fixate de cãtre administraţia de origine, ţinându-se seama de costurile şi de exigenţele pietii. PARTEA A CINCEA Dispoziţii finale ART. 58 Angajamente referitoare la mãsurile penale 1. Guvernele ţãrilor membre se angajeazã sa ia sau sa propunã puterii legislative din ţara lor mãsurile necesare: 1.1. pentru a pedepsi contrafacerea timbrelor poştale, chiar retrase din circulaţie, şi a cupoanelor-rãspuns internaţionale; 1.2. pentru a pedepsi utilizarea sau punerea în circulaţie: 1.2.1. a timbrelor poştale contrafãcute (chiar retrase din circulaţie) sau care au servit deja, precum şi a amprentelor contrafãcute sau care au servit deja la francare sau a preselor de timbrat; 1.2.2. a cupoanelor-rãspuns internaţionale contrafãcute; 1.3. pentru a interzice şi a reprima orice operaţiuni frauduloase de fabricare şi punere în circulaţie de vignete şi timbre uzuale în serviciul poştal, contrafãcute sau imitate în asa fel încât ar putea fi confundate cu vignetele şi timbrele emise de cãtre administraţia poştalã a uneia dintre ţãrile membre; 1.4. pentru a impiedica şi, eventual, a pedepsi introducerea de stupefiante şi substanţe psihotrope şi, de asemenea, de materii explozive, inflamabile sau alte materii periculoase în trimiterile poştale, în favoarea cãrora aceasta introducere nu ar fi în mod expres autorizata de cãtre convenţie şi aranjamente. ART. 59 Condiţii de aprobare a propunerilor privind convenţia şi regulamentul ei de aplicare 1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse congresului şi referitoare la prezenta convenţie şi la regulamentul ei de aplicare trebuie sa fie aprobate de cãtre majoritatea ţãrilor membre care sunt prezente şi voteazã. Cel puţin jumãtate din numãrul ţãrilor membre reprezentate în congres trebuie sa fie prezenta în momentul votului. 2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la regulament, care au fost retransmise de cãtre congres Consiliului de exploatare poştalã pentru decizie sau care sunt introduse între cele doua congrese, trebuie sa fie aprobate de cãtre majoritatea membrilor Consiliului de exploatare poştalã. 3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între doua congrese şi referitoare la prezenta convenţie trebuie sa reuneascã: 3.1. doua treimi din sufragii, cel puţin jumãtate din numãrul ţãrilor membre ale Uniunii, care au rãspuns la consultatie, dacã este vorba de modificãri ale art. 1-7 (prima parte), 8-11, 13, 16-18, 20, 24-26, 34-38 (partea a doua), art. 43.2, 44-51, 55 (partea a treia) şi art. 58-60 (partea a cincea) ale convenţiei şi tuturor articolelor din protocolul sau final; 3.2. majoritatea sufragiilor, cel puţin jumãtate din numãrul ţãrilor membre ale Uniunii, care au rãspuns la consultatie, dacã este vorba de modificãri de fond aduse dispoziţiilor, altele decât cele menţionate la pct. 3.1; 3.3. majoritatea sufragiilor, dacã este vorba de: 3.3.1. modificãri de ordin redactional aduse dispoziţiilor convenţiei, altele decât cele menţionate la pct. 3.1; 3.3.2. interpretarea dispoziţiilor convenţiei şi ale protocolului sau final. 4. Contrar dispoziţiilor prevãzute la pct. 3.1, orice ţara membra, a carei legislaţie nationala este încã incompatibilã cu modificarea propusã, are posibilitatea sa facã o declaraţie scrisã directorului general al Biroului internaţional, indicând ca nu este posibil ca ea sa accepte aceasta modificare, în 48 de zile începând din ziua notificãrii modificãrii. ART. 60 Punerea în execuţie şi durata convenţiei Prezenta convenţie va fi pusã în aplicare la 1 ianuarie 1996 şi va rãmâne în vigoare pana la punerea în aplicare a actelor urmatorului congres. Drept pentru care, plenipotenţiarii guvernelor ţãrilor membre au semnat prezenta convenţie într-un exemplar, care este depus pe lângã directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe aceasta va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre guvernul tarii gazda a congresului. Întocmitã la Seul la 14 septembrie 1994. PROTOCOL FINALal Convenţiei poştale universale*) *) Traducere. În momentul semnãrii Convenţiei poştale universale, încheiatã astãzi, subsemnaţii plenipotentiari au convenit cele ce urmeazã: ART. 1 Apartenenţa trimiterilor poştale 1. Articolul 2 nu se aplica pentru Antigua şi Barbuda, Australia, Bahrin, Barbados, Belize, Botswana, Brunei Darussalam, Canada, Republica Dominicana, Egipt, Fiji, Gambia, Ghana Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, teritoriile de peste mare, dependente de Marea Britanie, Grenada, Guyana, Irlanda, Jamaica, Kenya, Kiribati, Kuwait, Lesotho, Malaysia, Malavi, Mauritius, Nauru, Nigeria, Noua Zeelanda, Uganda, Papua-Noua Guinee, Sfantul Cristofor şi Nevis, Sfanta Lucia, Sfantul Vincentiu şi Grenadine, Solomon, Samoa Occidentala, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Swaziland, Tanzania, Trinidad-Tobago, Tuvalu, Vanuatu, Yemen, Zambia şi Zimbabwe. 2. Art. 2 nu se aplica nici Danemarcei, a carei legislaţie nu permite retragerea sau modificarea adresei trimiterilor din posta de scrisori la cererea expeditorului, începând din momentul în care destinatarul a fost informat de sosirea unei trimiteri pe adresa sa. ART. 2 Taxe Prin derogare de la art. 6 paragraful 4, Administraţia Canadei este autorizata sa perceapã taxe poştale, altele decât cele prevãzute în convenţie şi în aranjamente, atunci când taxele respective sunt admisibile conform legislaţiei tarii sale. ART. 3 Scutire de francare poştalã în favoarea cecogramelor 1. Prin derogare de la art. 7 paragraful 4, administraţiile poştale din Sfantul Vicentiu şi Grenadine şi Turcia, care nu acorda în regimul lor intern scutire de francare a cecogramelor, au posibilitatea sa perceapã taxele de francare şi taxele pentru serviciile speciale, care nu pot totuşi sa fie superioare celor din serviciul lor intern. 2. Prin derogare de la art. 7 paragraful 4, administraţiile din Germania, Statele Unite ale Americii, Canada, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Japonia au posibilitatea sa perceapã taxele pentru serviciile speciale, care sunt aplicate cecogramelor în serviciul intern. ART. 4 Pachete mici Obligaţia de a a participa la schimbul de pachete mici care depãşesc greutatea de 500 g nu se aplica administraţiilor din Myanmar şi Papua-Noua Guinee, care sunt în imposibilitatea de a asigura acest schimb. ART. 5 Imprimate. Greutate maxima Prin derogare de la art. 8 paragraful 3.2 administraţiile poştale din Canada şi Irlanda sunt autorizate sa limiteze la 2 kilograme greutatea maxima a imprimatelor la sosire şi la expediere. ART. 6 Saci M recomandaţi Administraţiile poştale din Statele Unite ale Americii şi Canada sunt autorizate sa nu accepte saci M recomandaţi şi sa nu asigure serviciul rezervat trimiterilor recomandate pentru sacii M provenind de la alte tari. ART. 7 Prezentarea în strãinãtate a trimiterilor poştei de scrisori 1. Administraţiile poştale din Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Greciei îşi rezerva dreptul de a percepe o taxa, în raport cu costul lucrãrilor ocazionate, de la orice administraţie poştalã care, în virtutea art. 25 paragraful 4 îi returneazã obiecte care nu au fost, la origine, expediate ca trimiteri poştale de cãtre serviciile lor. 2. Prin derogare de la art. 25 paragraful 4 Administraţia poştalã din Canada îşi rezerva dreptul de a percepe de la administraţia de origine o remuneraţie care sa îi permitã sa recupereze minimum de costuri ce i-au fost ocazionate prin tratarea unor asemenea trimiteri. 3. Articolul 25 paragraful 4 autorizeaza administraţia de destinaţie sa solicite administraţiei de prezentare o remuneraţie corespunzãtoare pentru distribuirea de trimiteri din posta de scrisori prezentate în strãinãtate în cantitate mare. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord îşi rezerva dreptul sa limiteze aceasta plata la suma corespunzãtoare din tariful intern al tarii de destinaţie, aplicabilã trimiterilor echivalente. 4. Articolul 25 paragraful 4 autorizeaza administraţia de destinaţie sa solicite administraţiei de prezentare o remuneraţie corespunzãtoare pentru distribuirea de trimiteri din posta de scrisori prezentate în strãinãtate în cantitate mare. Urmãtoarele tari îşi rezerva dreptul de a limita aceasta plata la limitele autorizate în convenţie şi regulament pentru curierul în numãr. Statele Unite ale Americii, Australia, Bahamas, Barbados, Brunei Darussalam, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, teritoriile de peste mare depinzand de Regatul Unit, Grenada, Guyana, India, Malaysia, Nepal, Noua Zeelanda, Olanda, Antilele Olandeze şi Aruba, Sfanta Lucia, Sfantul Vincentiu şi Grenadine, Singapore, Sri Lanka, Surinam, Thailanda. 5. Contrar rezervelor prevãzute la pct. 4, urmãtoarele tari îşi rezerva dreptul de a aplica integral dispoziţiile art. 25 al convenţiei pentru curierul primit de la ţãrile membre ale Uniunii: Germania, Argentina, Benin, Brazilia, Burkina Faso, Camerun, Cipru, Coasta de Fildes, Egipt, Franta, Grecia, Guineea, Israel, Italia, Japonia, Iordania, Liban, Mali, Mauritania, Monaco, Portugalia, Senegal, Siria, Togo. ART. 8 Interdicţii 1. În mod excepţional, administraţia poştalã din Liban nu accepta trimiteri recomandate care conţin monede sau bancnote sau orice valoare la purtãtor sau cecuri de cãlãtorie, platina, aur sau argint, manufacturate sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase. Ea nu este obligatã de cãtre dispoziţiile art. 35 paragraful 1 într-un mod riguros în ceea ce priveşte responsabilitatea sau în caz de spoliere sau de avariere de trimiteri recomandate, la fel şi pentru trimiterile care conţin obiecte din sticla sau fragile. 2. În mod excepţional, administraţiile poştale din Bolivia, China, Irak, Nepal şi Vietnam nu accepta trimiteri recomandate conţinând monede, bancnote sau valori la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platina, aur sau argint, manufacturate sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase. 3. Administraţia poştalã din Myanmar îşi rezerva dreptul sa nu accepte trimiterile cu valoare declarata conţinând obiectele preţioase menţionate în art. 26 paragraful 2, pentru ca legislaţia sa interna se opune admiterii acestui gen de trimiteri. 4. Administraţia poştalã din Nepal nu accepta trimiterile recomandate sau cu valoare declarata care conţin monede sau bancnote, în afarã unui acord special încheiat în acest scop. ART. 9 Obiecte pasibile de drepturi vamale 1. Cu referire la art. 26, administraţiile poştale din urmãtoarele tari nu accepta trimiteri cu valoare declarata, conţinând obiecte pasibile de drepturi vamale: Bangladesh, Salvador. 2. Cu referire la art. 26, administraţiile poştale ale urmãtoarelor tari nu accepta scrisorile simple şi recomandate care conţin obiecte pasibile de drepturi vamale: Afganistan, Albania, Arabia Saudita, Azerbaidjan, Belarus, Cambogia, Africa Centrala, Chile, Columbia, Cuba, El Salvador, Estonia, Etiopia, Italia, Nepal, Uzbekistan, Panama, Peru, Republica Populara Democrata Coreeana, Sfanta Maria, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina, Venezuela. 3. Cu referire la art. 26, administraţiile poştale ale urmãtoarelor tari nu accepta scrisorile simple care conţin obiecte pasibile de drepturi vamale: Benin, Burkina Faso, Coasta de Fildes, Djibouti, Mali, Mauritania, Niger, Aman, Senegal, Vietnam, Yemen. 4. Contrar dispoziţiilor prevãzute la pct. 1-3, trimiterile de seruri, vaccinuri, precum şi trimiterile de medicamente de urgenta necesitate, care sunt greu de procurat, sunt admise în toate cazurile. ART. 10 Retragere. Modificare sau corectare a adresei 1. Art. 29 nu se aplica administraţiilor din Antigua-Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Botswana, Brunei Darussalam, Canada, Dominica, Fiji, Gambia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, teritoriile de peste mare dependente de Regatul Unit, Grenada, Guyana, Irak, Irlanda, Jamaica, Kenia, Kiribati, Kuwait, Lesotho, Malaysia, Malawi, Myanmar, Nauru, Nigeria, Noua Zeelanda, Uganda, Papua-Noua Guinee, Republica Populara Democrata Coreeana, Sfantul Cristofor şi Nevis, Sfanta Lucia, Sfantul Vincentiu şi Grenadine, Solomon, Samoa Occidentala, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Swaziland, Tanzania, Trinidat-Tobago, Tuvalu, Vanuantu şi Zambia, a cãror legislaţie nu permite retragerea sau modificarea de adresa a trimiterilor poştei de scrisori la cererea expeditorului. 2. Art. 29 se aplica Australiei în mãsura în care el este compatibil cu legislaţia interioarã a acestei tari. ART. 11 Reclamanţi 1. Prin derogare de la art. 30 paragraful 4, administraţiile poştale din Arabia Saudita, Capul Verde, Gabon, teritoriile de peste mare depinzand de Regatul Unit, Grecia, Iran, Mongolia, Myanmar, Siria, Ciad şi Zambia îşi rezerva dreptul de a percepe o taxa de reclamaţie de la clienţii lor. 2. Prin derogare de la art. 30 paragraful 4, administraţiile poştale din Argentina, Slovacia şi Cehia îşi rezerva dreptul de a percepe o taxa specialã atunci când, în urma demersurilor întreprinse ca urmare a reclamaţiei, se dovedeşte ca aceasta nu este justificatã. ART. 12 Taxa de prezentare la vama Administraţia poştalã din Gabon îşi rezerva dreptul de a percepe o taxa de prezentare la vama de la clienţii sãi. ART. 13 Responsabilitatea administraţiilor poştale 1. Administraţiile poştale din Bangladesh, Benin, Burkina Faso, Congo, Coasta de Fildes, Djibouti, India, Liban, Madagascar, Mali, Mauritania, Nepal, Niger, Senegal, Togo şi Turcia sunt autorizate sa nu aplice art. 34 pct. 1.1.1, în ceea ce priveşte responsabilitatea în caz de spoliere sau de avariere a trimiterilor recomandate. 2. Prin derogare de la art. 34 pct. 1.1.1 şi la art. 35 paragraful 1, administraţiile poştale din Chile, Republica Populara Chineza şi Columbia nu rãspund de pierderea şi spolierea totalã sau avarierea totalã a conţinutului trimiterilor recomandate. 3. Prin derogare de la art. 34, Administraţia poştalã din Arabia Saudita nu îşi asuma nici o responsabilitate în caz de pierdere sau avariere a trimiterilor conţinând obiectele vizate în art. 26 paragraful 2. ART. 14 Neresponsabilitatea administraţiilor poştale Administraţia poştalã din Bolivia nu este obligatã sa respecte art. 35 paragraful 1 în ceea ce priveşte menţinerea responsabilitãţii în caz de spoliere sau de avariere a trimiterilor recomandate. ART. 15 Plata despãgubirii 1. Administraţiile poştale din Bangladesh, Bolivia, Congo, Guineea, Mexic, Nepal şi Nigeria nu sunt obligate sa respecte art. 37 paragraful 3 pentru ceea ce se referã la a da o soluţie definitiva în termen de doua luni sau sa aducã la cunostinta administraţiei de origine sau de destinaţie, dupã caz, ca o trimitere a fost reţinutã, confiscatã sau distrusa de cãtre autoritatea competenta datoritã conţinutului ei sau a fost reţinutã în virtutea legislaţiei lor interne. 2. Administraţiile poştale din Djibouti, Guineea, Liban, Madagascar şi Mauritania nu sunt obligate sa respecte art. 37 paragraful 3 în ceea ce priveşte a da o soluţie definitiva la o reclamaţie în termen de doua luni. Ele nu accepta, în plus, ca sa fie despãgubit cel în drept, în contul lor, de cãtre o alta administraţie la expirarea termenului sus-menţionat. ART. 16 Cheltuieli de tranzit speciale 1. Administraţia poştalã din Grecia îşi rezerva dreptul sa majoreze, pe de-o parte, cu 30% cheltuielile de tranzit teritorial şi, pe de alta parte, cu 50% cheltuielile de tranzit maritim prevãzute în art. 48 paragraful 1. 2. Administraţia poştalã din Federaţia Rusa este autorizata sa perceapã un supliment de 0,65 DST fata de cheltuielile de tranzit menţionate în art. 48 pct. 1.1 pentru fiecare kilogram de trimiteri din posta de scrisori, transportat prin Transsiberian. 3. Administraţiile poştale din Egipt şi Sudan sunt autorizate sa perceapã un supliment de 0,16 DST fata de cheltuielile de tranzit menţionate în art. 48 paragraful 1 pentru fiecare sac din posta de scrisori în tranzit prin lacul Nasser, între Shallal (Egipt) şi Wadi Halfa (Sudan). 4. Administraţia poştalã din Panama este autorizata sa perceapã un supliment de taxa de 0,98 DST fata de cheltuielile de tranzit menţionate în art. 48 paragraful 1 pentru fiecare sac din posta de scrisori în tranzit prin istmul Panama, între porturile Balboa în Oceanul Pacific şi Cristobal în Oceanul Atlantic. 5. În mod excepţional, administraţia poştalã din Panama este autorizata sa perceapã o taxa de 0,65 DST per sac pentru toate depesele antredepozitate sau transbordate în portul Balboa sau Cristobal, cu condiţia ca aceasta administraţie sa nu primeascã nici o remuneraţie ca tranzit teritorial sau maritim pentru aceste depese. 6. Prin derogare de la art. 48 paragraful 1, Administraţia poştalã din Afganistan este autorizata în mod provizoriu, datoritã dificultãţilor speciale pe care le intampina în materie de mijloace de transport şi comunicare, sa efectueze tranzitul depeselor închise şi al corespondentei în tranzit deschis prin ţara sa, în condiţii special convenite între ea şi administraţiile poştale interesate. 7. Prin derogare de la art. 48 paragraful 1, serviciile de auto Siria-Irak sunt considerate ca servicii extraordinare care dau naştere la perceperea de cheltuieli de tranzit speciale. ART. 17 Cheltuieli de transport aerian interior 1. Prin derogare de la art. 52 paragraful 3, administraţiile poştale din Arabia Saudita, Bahamas, Capul Verde, Congo, Cuba, Republica Dominicana, Salvador, Ecuador, Gabon, Grecia, Guatemala, Guyana, Honduras, Mongolia, Papua-Noua Guinee, Solomon şi Vanuatu îşi rezerva dreptul de a percepe plati pentru îndrumarea depeselor internaţionale în interiorul tarii pe cale aerianã. 2. Prin derogare de la art. 52 paragraful 3, Administraţia poştalã din Myanmar îşi rezerva dreptul de a percepe plati pentru îndrumarea depeselor internaţionale în interiorul tarii, fie ca ele sunt reindrumate sau nu cu avionul. 3. Prin derogare de la art. 52 paragrafele 4 şi 5, administraţiile poştale din Statele Unite ale Americii, Canada, Iran şi Turcia sunt autorizate sa îşi acorde, sub forma unor taxe unitare, de la administraţiile poştale în cauza, cheltuielile lor de transport aerian interior, ocazionate de curierul sosit, provenind de la orice administraţie pentru care ele aplica compensarea pentru cheltuielile terminale fondate pe costurile sau tarifele interne. Drept pentru care plenipotenţiarii de mai jos au redactat prezentul protocol, care va avea aceeaşi forta şi aceeaşi valoare ca şi cum dispoziţiile sale ar fi fost incluse în însuşi textul convenţiei, şi l-au semnat într-un exemplar care este depus pe lângã directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe aceasta va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre guvernul tarii gazda a congresului. Întocmit la Seul la 14 septembrie 1994. ARANJAMENTUL*)privind coletele poştale *) Traducere. Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor ţãrilor membre ale Uniunii Poştale Universale, în baza prevederilor art. 22 paragraful 4 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale, adoptatã la Viena la 10 iulie 1964, de comun acord şi sub rezerva art. 25 paragraful 4 al acestei constituţii, au hotãrât urmãtorul aranjament: PARTEA ÎNTÂI Dispoziţii preliminare ART. 1 Obiectul aranjamentului 1. Prezentul aranjament reglementeazã serviciul de colete poştale între ţãrile contractante. 2. În prezentul aranjament, în protocolul sau final şi în regulamentul sau de aplicare, abrevierea "colet" se aplica tuturor coletelor. ART. 2 Exploatarea serviciului prin întreprinderi de transport 1. Orice ţara, a carei administraţie poştalã nu se însãrcineazã cu transportul de colete şi care adera la aranjament, are posibilitatea de a face sa fie executate clauzele acestuia de cãtre întreprinderi de transport. Ea poate, în acelaşi timp, sa limiteze acest serviciu la coletele provenite sau destinate localitãţilor deservite de aceste întreprinderi. Administraţia poştalã rãmâne responsabilã de executarea aranjamentului. PARTEA A DOUA Oferta prestaţiilor CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 3 Principii 1. Coletele pot fi schimbate fie direct, fie prin intermediul uneia sau mai multor tari. Schimbul de colete a cãror greutate unitarã depãşeşte 10 kilograme este facultativ, cu un maximum de greutate unitarã care sa nu depãşeascã 31,5 kilograme. 2. Coletele transportate pe cale aerianã cu prioritate poarta denumirea "colete-avion". 3. Particularitãţile referitoare la limitele de greutate, limitele de dimensiuni şi condiţiile de acceptare reies din regulament. ART. 4 Sistem de greutate Greutatea coletelor se exprima în kilograme. ART. 5 taxe principale 1. Administraţiile stabilesc principalele taxe de perceput de la expeditor. 2. Principalele taxe trebuie sa fie în relatie cu cotele-pãrţi. În general, ele nu trebuie sa depãşeascã, pe ansamblu, cotele-pãrţi fixate de cãtre administraţii în virtutea art. 34-36. ART. 6 Suprataxe aeriene 1. Administraţiile stabilesc suprataxele aeriene de perceput pentru coletele-avion. 2. Suprataxele trebuie sa fie în relatie cu cheltuielile de transport aerian. În general, ele nu trebuie sa depãşeascã, pe ansamblu, cheltuielile acestui transport. 3. Suprataxele trebuie sa fie uniforme pentru întreg teritoriul unei aceleiaşi tari de destinaţie, indiferent care ar fi îndrumarea utilizata. ART. 7 taxe speciale 1. Administraţiile sunt autorizate sa perceapã, în cazurile menţionate mai jos, aceleaşi taxe ca în regimul lor intern: 1.1. Taxa de prezentare în afarã orelor normale de deschidere a ghiseelor, perceputã de la expeditor. 1.2. Taxa de colectare de la domiciliul expeditorului, perceputã de la acesta din urma. 1.3. Taxa de post-restant, perceputã de cãtre administraţia de destinaţie în momentul predãrii, pentru orice colet adresat post-restant. În caz de retur la expeditor sau de reexpediere, suma pentru preluare nu poate depãşi 0,49 DST. 1.4. Taxa de magazinaj pentru orice colet care nu a fost retras în termenul prescris, fie ca acest colet este adresat post-restant sau la domiciliu. Aceasta taxa este perceputã de cãtre administraţia care efectueazã predarea, în profitul administraţiilor în serviciile cãrora coletul a fost pãstrat în termenele admise. În caz de retur la expeditor sau reexpediere, suma pentru preluare nu poate depãşi 6,53 DST. 2. Atunci când un colet este predat la domiciliul destinatarului, nu se percepe nici o taxa de la acesta din urma. Când predarea la domiciliul destinatarului nu este asigurata în mod normal, trebuie sa fie remis gratuit un aviz de sosire a coletului. În acest caz, dacã predarea la domiciliul destinatarului este oferitã facultativ, ca rãspuns la avizul de sosire, se percepe de la destinatar o taxa de predare. Aceasta taxa trebuie sa fie aceeaşi cu aceea care este aplicatã în serviciul intern. 3. Administraţiile care accepta sa acopere riscurile ce pot decurge dintr-un caz de forta majorã pot sa perceapã, pentru coletele fãrã valoare declarata, o taxa pentru risc de forta majorã de maximum 0,20 DST per colet. Pentru coletele cu valoare declarata, suma este prevãzutã la art. 11.4. ART. 8 Francarea Coletele pot fi francate cu ajutorul timbrelor poştale sau prin orice procedeu autorizat de cãtre reglementarea administraţiei de origine. ART. 9 Scutirea poştalã 1. Coletele de serviciu 1.1. Sunt scutite de orice taxe poştale coletele referitoare la serviciul poştal, denumite colete de serviciu, şi schimbate între: 1.1.1. administraţiile poştale; 1.1.2. administraţiile poştale şi Biroul internaţional; 1.1.3. birourile poştale ale ţãrilor membre; 1.1.4. birourile poştale şi administraţiile poştale. 1.2. Coletele-avion, cu excepţia acelora care sunt expediate de Biroul internaţional, nu fac obiectul achitãrii de suprataxe aeriene. 2. Colete ale prizonierilor de rãzboi şi ale internatilor civili. 2.1. Sunt denumite colete ale prizonierilor de rãzboi şi internatilor civili coletele destinate prizonierilor şi organismelor menţionate în convenţie sau expediate de cãtre ele. Aceste colete sunt scutite de orice taxe, cu excepţia suprataxelor aeriene. CAP. 2 Servicii speciale ART. 10 Colete-expres 1. La cererea expeditorilor şi la destinaţia ţãrilor ale cãror administraţii se însãrcineazã sa execute acest serviciu, coletele sunt predate la domiciliu prin curier special de îndatã ce este posibil, dupã sosirea lor în oficiul de distribuire. Ele sunt atunci denumite colete expres. 2. Coletele expres sunt pasibile de o taxa suplimentarã de 1,63 DST maximum. Aceasta taxa trebuie sa fie achitatã complet dinainte. Ea este datoratã, chiar dacã coletul nu poate sa fie distribuit prin expres, ci numai cu aviz de sosire. 3. Când predarea prin expres antreneaza probleme speciale, o taxa complementara este perceputã de cãtre administraţia de destinaţie, conform, dispoziţiilor referitoare la trimiterile de aceeaşi natura din regimul intern. Aceasta taxa complementara rãmâne exigibilã, chiar dacã coletul este returnat la expeditor sau reexpediat. În acest caz, suma pentru preluare nu poate totuşi depãşi 1,63 DST. 4. Dacã reglementarea administraţiei de destinaţie o permite, destinatarii pot sa solicite oficiului de destinaţie predarea prin expres din momentul sosirii coletelor care le sunt destinate. În acest caz, administraţia de destinaţie poate sa perceapã, în momentul distribuirii, taxa aplicabilã în serviciul sau intern. ART. 11 Colete cu valoare declarata 1. Este denumit colet cu valoare declarata orice colet care comporta o declarare a valorii. Schimbul este limitat la relaţia dintre administraţiile poştale care accepta coletele cu valoare declarata. 2. Fiecare administraţie are posibilitatea de a limita declararea valorii, în ceea ce o priveşte, la o suma care nu poate fi inferioarã sumei de 4.000 DST. Totuşi poate fi aplicatã limita valorii declarate, adoptatã în serviciul intern, dacã ea este inferioarã acestei sume. 3. Taxa coletelor cu valoare declarata trebuie sa fie achitatã dinainte. Ea se compune din taxa principala, dintr-o taxa de expediere, perceputã cu titlu facultativ, şi dintr-o taxa simpla de asigurare. 3.1. Suprataxele aeriene şi taxele pentru serviciile speciale se adauga eventual la taxa principala. 3.2. Taxa de expediere nu trebuie sa depãşeascã taxa de recomandare prevãzutã în convenţie. În locul taxei fixe de recomandare, administraţiile poştale au posibilitatea sa prevadã taxa corespondenta din serviciul lor intern sau, în mod excepţional, o taxa de 3,27 DST maximum. 3.3. Taxa simpla de asigurare este de 0,33 DST maximum, pentru 65,34 DST sau fracţiune de 65,34 DST declaraţi, sau de 0,5% din treapta de valoare declarata. 4. Administraţiile care accepta sa acopere riscurile ce pot decurge dintr-un caz de forta majorã sunt autorizate sa perceapã o "taxa pentru riscuri de forta majorã". Aceasta va fi fixatã în asa fel, încât suma totalã formatã de aceasta taxa şi taxa simpla de asigurare sa nu depãşeascã maximul prevãzut la pct. 3.3. 5. În cazurile în care sunt necesare mãsuri de securitate, administraţiile pot sa perceapã în plus, de la expeditori sau de la destinatari, taxele speciale prevãzute de legislaţia lor interna. ART. 12 Coletele ramburs Este denumit colet ramburs orice colet grevat de ramburs şi vizat prin aranjamentul privind trimiterile contra ramburs. Schimbul de colete ramburs necesita acordul prealabil al administraţiilor de origine şi de destinaţie. ART. 13 Colete fragile. Colete voluminoase 1. Orice colet conţinând obiecte care se pot sparge cu usurinta şi a cãrui manipulare trebuie sa fie efectuatã cu o grija specialã este denumit colet fragil. 2. Este denumit colet voluminos orice colet ale cãrui dimensiuni depãşesc limitele fixate în regulament sau cele pe care administraţiile le pot fixa între ele. 3. Orice colet care, prin forma sau natura sa, nu se preteaza cu usurinta la încãrcarea cu alte colete sau care necesita precautii speciale este şi el denumit colet voluminos. 4. Coletele fragile şi coletele voluminoase sunt pasibile de o taxa suplimentarã egala cu maximum 50% din taxa principala. Dacã coletul este fragil şi voluminos, taxa suplimentarã este perceputã o singura data. Totuşi suprataxele aeriene referitoare la aceste colete nu suferã nici o majorare. 5. Schimbul de colete fragile şi de colete voluminoase este limitat la relaţiile dintre administraţiile care accepta aceste trimiteri. ART. 14 Serviciul de grupaj Consignment 1. Administraţiile pot conveni între ele sa participe la un serviciu facultativ de grupaj, denumit Consignment, pentru trimiterile grupate de un singur expeditor, destinate strainatatii. 2. În mãsura posibilului, acest serviciu este identificat printr-un logo, compus din urmãtoarele elemente: - cuvântul Consignment, în albastru; - trei benzi orizontale (una roşie, una albastra şi una verde). ========= ========= ========= CONSIGNMENT ========= ========= ========= 3. Detaliile acestui serviciu vor fi fixate pe cale bilaterala între administraţia de origine şi cea de destinaţie, pe baza dispoziţiilor definite de cãtre Consiliul de exploatare poştalã. ART. 15 Confirmarea de primire 1. Expeditorul unui colet poate solicita o confirmare de primire în condiţiile fixate în convenţie. Totuşi administraţiile pot limita acest serviciu la coletele cu valoare declarata, dace aceasta limitare este prevãzutã în regimul lor intern. 2. Taxa pentru o confirmare de primire este de maximum 0,98 DST. ART. 16 Colete scutite de taxe şi drepturi 1. În relaţiile dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord în aceasta privinta, expeditorii pot lua în sarcina lor, prin intermediul unei declaraţii fãcute la oficiul de origine, totalitatea taxelor şi drepturilor cu care este grevat un colet la distribuire. Este vorba de un colet scutit de taxe şi drepturi. 2. Expeditorul trebuie sa se angajeze sa plãteascã sumele care ar putea fi reclamate de cãtre oficiul de destinaţie. Eventual, el trebuie sa efectueze o plata provizorie. 3. Administraţia de origine percepe de la expeditor o taxa de 0,98 DST maximum per colet, pe care o pãstreazã ca remuneraţie pentru serviciile furnizate în ţara de origine. 4. Administraţia de destinaţie este autorizata sa perceapã o taxa de comision de 0,98 DST maximum per colet. Ea este perceputã de la expeditor în profitul administraţiei de destinaţie. ART. 17 Avizul de imbarcare 1. În relaţiile dintre administraţiile care accepta sa asigure acest serviciu, expeditorul poate solicita sa îi fie adresat un aviz de imbarcare. 2. Taxa pentru avizul de imbarcare este de maximum 0,36 DST per colet. CAP. 3 Dispoziţii particulare ART. 18 Interdicţii 1. Introducerea obiectelor de mai jos este interzisã în toate categoriile de colete: 1.1. obiectele care, prin natura lor sau prin ambalajul lor, pot prezenta un pericol pentru agenţi, pot murdari sau deteriora coletele sau echipamentul poştal; 1.2. stupefiantele şi substantele psihotrope; 1.3. documentele care au caracter de corespondenta actuala şi personalã precum şi corespondenta de orice natura schimbatã între persoane, altele decât expeditorul şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu ei; 1.4. animalele vii, cu condiţia ca transportul lor prin posta sa nu fie autorizat de reglementarea poştalã a ţãrilor interesate; 1.5. materiile explozive, inflamabile sau alte materii periculoase; 1.6. materiile radioactive; 1.7. obiecte obscene sau imorale; 1.8. obiectele a cãror importanta sau circulaţie este interzisã în ţara de destinaţie. 2. Este interzis sa se introducã în coletele cu valoare declarata, schimbate între doua tari care admit declararea valorii: monede, bancnote, bilete de banca sau valori la purtãtor, platina, aur sau argint, manufacturate sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase. În plus, fiecare administraţie are posibilitatea sa interzicã introducerea de aur în lingouri în trimiterile cu sau fãrã valoare declarata, cu provenienta sau destinaţia teritoriului sau sau transmise în tranzit prin teritoriul sau. Ea poate limita valoarea realã a acestor trimiteri. 3. Excepţiile privind interdicţiile şi prelucrarea coletelor acceptate din greseala reies din regulament. Totuşi coletele conţinând obiecte vizate la pct. 1.2, 1.5 şi 1.7 nu sunt în nici un caz indrumate la destinaţie, nici predate destinatarilor, nici returnate la origine. ART. 19 Reexpediere 1. Reexpedierea unui colet în caz de schimbare a reşedinţei destinatarului poate avea loc fie în interiorul tarii de destinaţie, fie în afarã acestei tari. Acelaşi lucru este valabil în caz de reexpediere ca urmare a modificãrii sau corectãrii adresei prin aplicarea art. 21. 2. Expeditorul poate interzice orice reexpediere. 3. Administraţiile care percep o taxa pentru cererile de reexpediere în serviciul lor intern sunt autorizate sa perceapã aceeaşi taxa în serviciul internaţional. 4. Condiţiile de reexpediere reies din regulament. ART. 20 Distribuirea. Colete nedistribuite 1. În general, coletele sunt predate destinatarilor în cel mai scurt timp şi conform dispoziţiilor în vigoare în ţara de destinaţie. Termenele de pãstrare sunt fixate în regulament. Când coletele nu sunt predate la domiciliu, destinatarii trebuie, dacã nu este imposibil, sa fie avizaţi fãrã întârziere de sosirea acestora. 2. Orice colet, care nu poate fi predat destinatarului sau care este reţinut din oficiu, este tratat conform dispoziţiilor date de cãtre expeditor, în limitele fixate de cãtre regulament. 3. În caz de întocmire a unui aviz de nepredare, rãspunsul la un asemenea aviz poate ocaziona perceperea unei taxe de maximum 0,65 DST. Când avizul priveşte mai multe colete prezentate simultan la acelaşi oficiu de cãtre acelaşi expeditor, pe adresa aceluiaşi destinatar, aceasta taxa nu este perceputã decât o singura data. În caz de transmitere pe calea telecomunicatiilor, se adauga taxa corespunzãtoare. 4. Orice colet nedistribuibil este returnat în ţara de domiciliu a expeditorului. Condiţiile de returnare reies din regulament. 5. Dacã expeditorul face abandonarea unui colet care nu a putut fi predat destinatarului, acest colet este tratat de cãtre administraţia de destinaţie, conform propriei sale legislaţii. 6. Obiectele conţinute într-un colet, pasibile de deteriorare sau alterare, pot fi vândute imediat, fãrã aviz prealabil şi fãrã formalitate judiciarã. Vânzarea are loc în profitul celui în drept, chiar pe drum, la dus sau în retur. Dacã vânzarea este imposibila, obiectele deteriorate sau alterate sunt distruse. ART. 21 Retragerea. Modificarea sau corectarea adresei la cererea expeditorului 1. Expeditorul unui colet poate, în condiţiile fixate de convenţie, sa-i solicite returnarea sau modificarea adresei. El trebuie sa garanteze plata sumelor care pot fi cerute pentru noua transmitere. 2. Totuşi administraţiile au posibilitatea sa nu admitã cererile vizate în paragraful 1, atunci când ele nu le accepta în regimul lor intern. 3. Expeditorul trebuie sa plãteascã, pentru fiecare cerere, o taxa de cerere de retragere, de modificare sau de corectare a adresei, de maximum 1,31 DST. La aceasta taxa se adauga taxa corespunzãtoare, dacã cererea trebuie sa fie transmisã pe calea telecomunicatiilor. ART. 22 Reclamaţii 1. Reclamaţiile sunt admise în termen de un an începând de a doua zi dupã prezentarea coletului. În timpul acestei perioade, reclamaţiile sunt acceptate de îndatã ce problema este semnalata de cãtre expeditor sau de cãtre destinatar. Totuşi, când reclamaţia unui expeditor priveşte un colet nedistribuit şi când termenul de îndrumare prevãzut nu este încã expirat, se convine ca expeditorul sa fie informat asupra acestui termen. 2. Prelucrarea reclamatiilor este gratuita. Totuşi, dacã la cererea clientului, reclamaţiile sunt transmise prin mijloace de telecomunicaţii sau prin EMS, ele pot ocaziona perceperea unei taxe de valoare, echivalenta preţului serviciului solicitat. 3. Fiecare administraţie este obligatã sa accepte reclamaţiile privind orice colet prezentat în serviciile celorlalte administraţii. 4. Coletele simple şi coletele cu valoare declarata trebuie sa facã obiectul unor reclamaţii distincte. Dacã reclamaţia priveşte mai multe colete de aceeaşi categorie, prezentate simultan la acelaşi oficiu, de cãtre acelaşi expeditor, pe adresa aceluiaşi destinatar şi expediate pe aceeaşi cale, taxa nu este perceputã decât o singura data. CAP. 4 Probleme vamale ART. 23 Controlul vamal Administraţia poştalã a tarii de origine şi aceea a tarii de destinaţie sunt autorizate sa supunã coletele controlului vamal, conform legislaţiei acestor tari. ART. 24 Taxa de prezentare la vama 1. Coletele supuse controlului vamal în ţara de origine pot fi supuse unei taxe de prezentare la vama de maximum 0,65 DST per colet. În general, perceperea taxei se opereazã în momentul prezentãrii coletului. 2. Coletele supuse controlului vamal în ţara de destinaţie pot fi supuse unei taxe de 3,27 DST maximum per colet. Aceasta taxa nu este perceputã decât pentru prezentarea la vama şi vamuirea trimiterilor care sunt supuse drepturilor vamale sau oricãrui alt drept de aceeaşi natura. În afarã unei înţelegeri speciale, perceperea se opereazã în momentul predãrii coletului cãtre destinatar. Totuşi, când este vorba de un colet scutit de taxe şi drepturi, taxa de prezentare la vama este perceputã de cãtre administraţia de origine în profitul administraţiei de destinaţie. ART. 25 Drepturi vamale şi alte drepturi Administraţiile de destinaţie sunt autorizate sa perceapã de la destinatari toate drepturile, în special cele vamale, cu care trimiterile sunt grevate în ţara de destinaţie. CAP. 5 Responsabilitate ART. 26 Responsabilitatea administraţiilor poştale. Despãgubiri 1. În afarã cazurilor prevãzute în art. 27, administraţiile poştale rãspund de pierderea, spolierea sau avarierea coletelor. 2. Administraţiile poştale pot sa se angajeze sa acopere riscurile care decurg dintr-un caz de forta majorã. 3. Expeditorul are dreptul la o despãgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a pierderii, spolierii sau avarierii. Pagubele indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare. Totuşi aceasta despãgubire nu poate, în nici un caz, sa depãşeascã: 3.1. pentru un colet cu valoare declarata, suma în DST a valorii declarate; 3.2. pentru celelalte colete, sumele calculate combinand taxa de 40 DST per colet cu taxa per kilogram de 4,50 DST. 4. Administraţiile pot sa convinã sa aplice, în relaţiile lor reciproce, suma de 130 DST per colet, indiferent de greutatea acestuia. 5. Despãgubirea este calculatã dupã preţul curent, convertit în DST, al mãrfurilor de aceeaşi natura, în locul şi perioada în care coletul a fost acceptat la transport. În lipsa preţului curent, despãgubirea este calculatã dupã valoarea simpla a mãrfurilor evaluate pe aceleaşi baze. 6. Când despãgubirea este datoratã pentru pierderea, spolierea totalã sau avarierea totalã a unui colet, expeditorul sau, dupã caz, destinatarul are dreptul, în plus, la restituirea taxelor achitate, cu excepţia taxei de asigurare. Acelaşi lucru este valabil pentru trimiterile refuzate de cãtre destinatari, datoritã stãrii lor proaste, dacã acest lucru este imputabil serviciului personal şi angajeazã responsabilitatea acestuia. 7. Când pierderea, spolierea totalã sau avarierea totalã a unui colet rezulta dintr-un caz de forta majorã şi nu determina despãgubirea, expeditorul are dreptul la restituirea taxelor achitate, cu excepţia taxei de asigurare. 8. Prin derogare de la dispoziţiile prevãzute la paragraful 3, destinatarul are dreptul la despãgubire dupã ce a luat în primire un colet spoliat sau avariat. 9. Administraţia de origine are posibilitatea sa verse expeditorilor din ţara sa despãgubirile prevãzute de legislaţia sa interna pentru coletele fãrã valoare declarata, cu condiţia ca ele sa nu fie inferioare celor care sunt fixate la pct. 3.2. Acelaşi lucru este valabil şi pentru administraţia de destinaţie, atunci când despãgubirea este plãtitã destinatarului. Sumele fixate la pct. 3.2 rãmân totuşi aplicabile: 9.1. în caz de recurs contra administraţiei responsabile; 9.2. dacã expeditorul renunţa la drepturile sale în favoarea destinatarului sau invers. ART. 27 Neresponsabilitatea administraţiilor poştale 1. Administraţiile poştale înceteazã sa fie responsabile de coletele cãrora le-a efectuat distribuirea în condiţiile prevãzute de reglementãrile lor pentru trimiteri de aceeaşi natura. Responsabilitatea lor este totuşi menţinutã: 1.1. când o spoliere sau o avariere a fost constatatã fie înainte de distribuire, fie cu ocazia distribuirii coletului; 1.2. când reglementarea interna o permite, destinatarul, eventual expeditorul, dacã este vorba de retur, formuleazã rezerve când preia un colet spoliat sau avariat; 1.3. când destinatarul sau, în caz de retur, expeditorul, în pofida descãrcãrii date în mod reglementar, declarata, fãrã întârziere, administraţiei care i-a distribuit coletul, ca a constatat o paguba; el trebuie sa dovedeascã faptul ca spolierea sau avarierea nu s-a produs dupã distribuire. 2. În cazurile enumerate mai jos, administraţiile poştale nu sunt responsabile: 2.1. în caz de forta majorã, sub rezerva art. 26 paragraful 2; 2.2. când dovada responsabilitãţii lor nefiind realizatã altfel, ele nu pot sa dea detalii asupra coletelor, ca urmare a distrugerii documentelor de serviciu, datoratã unui caz de forta majorã; 2.3. când paguba a fost determinata de o greseala sau de neglijenţa expeditorului sau provine de la natura conţinutului; 2.4. când este vorba de un colet al cãrui conţinut cade sub interdicţiile prevãzute în art. 18 şi, ca urmare, aceste colete au fost confiscate sau distruse de cãtre autoritatea competenta datoritã conţinutului lor; 2.5. în caz de reţinere, în virtutea legislaţiei tarii de destinaţie, conform notificãrii administraţiei acestei tari; 2.6. când este vorba de un colet cu valoare declarata, care face obiectul unei declaraţii frauduloase de valoare, superioare valorii reale a conţinutului; 2.7. când expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termen de un an, începând de a doua zi dupã ziua prezentãrii trimiterii; 2.8. când este vorba de colete ale prizonierilor de rãzboi şi internatilor civili. 3. Administraţiile poştale nu îşi asuma nici o responsabilitate în ceea ce priveşte declaraţiile vamale, indiferent sub ce forma au fost ele realizate, şi deciziile luate de cãtre serviciile vamale cu ocazia verificãrii trimiterilor supuse controlului vamal. ART. 28 Responsabilitatea expeditorului 1. Expeditorul unui colet este responsabil de toate pagubele determinate celorlalte trimiteri poştale, ca urmare a expedierii de obiecte neadmise la transport sau a nerespectãrii condiţiilor de admitere. 2. Expeditorul este responsabil în aceleaşi limite ca şi administraţiile poştale. 3. El rãmâne responsabil, chiar dacã oficiul poştal de prezentare accepta un asemenea colet. 4. În schimb, responsabilitatea expeditorului nu este angajata, dacã exista o greseala sau o neglijenţa a administraţiilor sau a transportatorilor. ART. 29 Plata despãgubirii 1. Sub rezerva dreptului de recurs impotriva administraţiei responsabile, obligaţia de a plati despãgubirea şi de a restitui taxele şi drepturile respective revine, dupã caz, administraţiei de origine sau administraţiei de destinaţie. 2. Expeditorul are posibilitatea sa renunţe la drepturile sale în favoarea destinatarului. În mod similar, destinatarul are posibilitatea sa renunţe la drepturile sale în favoarea expeditorului. Expeditorul sau destinatarul poate autoriza o terta persoana sa primeascã despãgubirea, dacã legislaţia interna permite acest lucru. 3. Administraţia de origine sau de destinaţie, dupã caz, este autorizata sa despãgubeascã pe cel în drept în contul administraţiei care, participând la transport şi sesizatã în mod reglementar, a lãsat sa se scurgã doua luni fãrã sa dea o soluţie definitiva afacerii sau fãrã sa fi semnalat: 3.1. ca paguba pare sa se datoreze unui caz de forta majorã; 3.2. ca trimiterea a fost reţinutã, confiscatã sau distrusa de cãtre autoritatea competenta, datoritã conţinutului ei, sau reţinutã în virtutea legislaţiei tarii de destinaţie. 4. Administraţia de origine sau de destinaţie, dupã caz, este, de asemenea, autorizata sa despãgubeascã pe cel în drept, în cazul în care formularul de reclamaţie este insuficient completat sau a trebuit sa fie returnat pentru completarea informaţiilor, antrenand depãşirea termenului prevãzut la paragraful 3. ART. 30 Recuperarea eventuala a despãgubirii de la expeditor sau de la destinatar 1. Dacã, dupã plata despãgubirii, un colet sau o parte dintr-un colet, anterior considerat ca pierdut, este regasit, expeditorul sau destinatarul, dupã caz, este informat ca îl poate prelua într-o perioada de 3 luni, contra rambursarii sumei primite ca despãgubire. Dacã în acest timp expeditorul sau, eventual, destinatarul nu reclama coletul, acelaşi demers este efectuat pe lângã cealaltã persoana interesatã. 2. Dacã expeditorul şi destinatarul renunţa sa preia coletul, acesta devine proprietatea administraţiei sau, dacã este cazul, a administraţiilor care au suportat despãgubirea. 3. în caz de descoperire ulterioara a unui colet cu valoare declarata, al cãrui conţinut este recunoscut ca fiind de valoare inferioarã valorii despãgubirii plãtite, expeditorul sau, dupã caz, destinatarul trebuie sa ramburseze valoarea acestei despãgubiri. Coletul cu valoare declarata îi este predat, fãrã a diminua consecinţele care decurg din declararea frauduloasã a valorii. PARTEA A TREIA Relaţii între administraţiile poştale CAP. 1 Prelucrarea coletelor ART. 31 Obiective în materie de calitate a serviciului 1. Administraţiile de destinaţie trebuie sa fixeze un termen pentru prelucrarea coletelor-avion cu destinaţia tarii lor. Acest termen, majorat cu timpul normal solicitat pentru vamuire, nu trebuie sa fie mai puţin favorabil decât cel aplicat trimiterilor comparabile din serviciul lor intern. 2. Administraţiile de destinaţie trebuie, de asemenea, pe cat este posibil, sa fixeze un termen pentru prelucrarea coletelor de suprafata cu destinaţia tarii lor. 3. Administraţiile de origine fixeazã obiective în materie de calitate a serviciului pentru coletele-avion şi coletele de suprafata destinate strainatatii, luând ca punct de reper termenele fixate de cãtre administraţiile de destinaţie. 4. Administraţiile verifica rezultatele efective în raport cu obiectivele pe care le-au fixat în materie de calitate a serviciului. ART. 32 Schimbul de colete Schimbul de colete se deruleazã pe baza dispoziţiilor regulamentului. CAP. 2 Tratarea cazurilor de responsabilitate ART. 33 Determinarea responsabilitãţii dintre administraţiile poştale 1. Pana la proba contrarã, responsabilitatea revine administraţiei poştale care, primind coletul fãrã sa facã vreo observatie şi fiind pusã în posesia tuturor mijloacelor reglementare de investigare, nu poate stabili nici predarea cãtre destinatar, nici, dacã este cazul, transmiterea corespunzãtoare unei alte administraţii. 2. Dacã pierderea, spolierea sau avarierea s-a produs în timpul transportului, fãrã sa fie posibil sa se stabileascã pe teritoriul sau în serviciul carei tari s-a produs evenimentul. Administraţiile în cauza suporta despãgubirea în pãrţi egale. Totuşi, atunci când este vorba de un colet simplu şi când valoarea despãgubirii nu depãşeşte suma calculatã în art. 26 pct. 3.2, pentru un colet de 1 kg, aceasta suma este suportatã, în pãrţi egale, de cãtre administraţiile de origine şi de destinaţie, excluzând administraţiile intermediare. 3. În ceea ce priveşte coletele cu valoare declarata, responsabilitatea unei administraţii, fata de celelalte administraţii, nu este în nici un caz angajata peste limita maxima de declarare a valorii pe care ea a adoptat-o. 4. Dacã pierderea, spolierea sau avarierea unui colet cu valoare declarata s-a produs pe teritoriul sau în serviciul unei administraţii intermediare care nu admite colete cu valoare declarata sau care a adoptat o limita maxima de declarare a valorii inferioarã valorii pierderii, administraţia de origine suporta paguba neacoperita de administraţia intermediara. Aceeaşi regula se aplica, dacã valoarea pagubei este superioarã limitei maxime de valoare declarata adoptatã de cãtre administraţia intermediara. 5. Regula prevãzutã în paragraful 4 se aplica şi în caz de transport maritim sau aerian, dacã pierderea, spolierea sau avarierea s-a produs în serviciul administraţiei unei tari care nu accepta responsabilitatea prevãzutã pentru un colet cu valoarea declarata. Aceasta administraţie îşi asuma totuşi, pentru tranzitul coletelor cu valoare declarata în depese închise, responsabilitatea prevãzutã pentru coletele fãrã valoare declarata. 6. Drepturile vamale şi alte drepturi a cãror anulare nu a putut fi obţinutã cad în sarcina administraţiilor responsabile de pierdere, spoliere sau avariere. 7. Administraţia care a efectuat plata despãgubirii este substituitã, pana la concurenta valorii acestei despãgubiri, în drepturile persoanei care a primit-o pentru orice eventual recurs fie impotriva destinatarului, fie impotriva expeditorului sau unor terţe persoane. CAP. 3 Cote-pãrţi şi cheltuieli pentru transport aerian ART. 34 Cota-parte teritorialã de sosire 1. Coletele schimbate între doua administraţii sunt supuse cotelor-pãrţi teritoriale de sosire pentru fiecare ţara şi pentru fiecare colet, calculate combinand taxa indicativa per colet şi taxa indicativa per kilogram, dupã cum urmeazã: taxe indicative: - per colet: 2,85 DST; - per kilogram de greutate bruta a depesei: 0,28 DST. 2. Ţinând seama de taxele indicative de mai sus, administraţia îşi fixeazã cotele-pãrţi teritoriale de sosire, în asa fel încât acestea sa fie în relatie cu cheltuielile serviciului lor. 3. Cotele-pãrţi menţionate la paragrafele 1 şi 2 sunt în sarcina administraţiei tarii de origine, cu condiţia ca prezentul aranjament sa nu prevadã derogãri de la acest principiu. 4. Cotele-pãrţi teritoriale trebuie sa fie uniforme pentru ansamblul teritoriului fiecãrei tari. ART. 35 Cota-parte teritorialã de tranzit 1. Coletele schimbate între doua administraţii sau între doua birouri ale aceleiaşi tari, prin intermediul serviciilor terestre ale uneia sau ale mai multor administraţii, sunt supuse, în profitul tarii ale carei servicii participa la îndrumarea teritorialã, la cote-pãrţi teritoriale de tranzit, calculate combinand taxa per colet şi taxa per kilogram de mai jos, conform treptei de distanta care se aplica:
Trepte Taxa Taxa per kg
de distanta per colet greutatea bruta a depesei
-------------------------------------------------------------------------------
1 2 3
-------------------------------------------------------------------------------
DST DST
Pana la 600 km 0,77 0,10
Peste 600 pana la 1.000 km 0,77 0,19
Peste 1.000 pana la 2.000 km 0,77 0,29
Peste 2.000 km 0,77 0,29 + 0,8 pentru fie-
care treapta
de 1.000 km
suplimentari
-------------------------------------------------------------------------------
2. Pentru coletele în tranzit deschis, administraţiile intermediare sunt autorizate sa solicite o taxa forfetara de 0,40 DST per trimitere. 3. Cotele-pãrţi menţionate la paragrafele 1 şi 2 sunt în sarcina administraţiei tarii de origine, cu condiţia ca prezentul aranjament sa nu prevadã derogãri de la acest principiu. 4. Consiliul de exploatare poştalã este autorizat sa revizuiasca şi sa modifice între congrese tabelul menţionat la pct. 1 - Revizuirea, care va putea fi realizatã printr-o metodologie care sa asigure o remuneraţie echitabila administraţiilor care efectueazã operaţiuni de tranzit, va trebui sa se sprijine pe date economice şi financiare fiabile şi reprezentative. Eventuala modificare, care va putea fi hotãrâtã, va intra în vigoare la o data fixatã de cãtre consiliul de exploatare poştalã. 5. Nici o cota-parte teritorialã de tranzit nu este datoratã pentru: 5.1. transbordarea depeselor-avion între doua aeroporturi care deservesc acelaşi oraş; 5.2. transportul acestor depese între un aeroport care deserveste un oraş şi antrepozitul situat în acelaşi oraş şi nici pentru returul acestor depese, în vederea reindrumarilor. ART. 36 Cota-parte maritima 1. Fiecare dintre ţãrile ale cãror servicii participa la transportul maritim de colete este autorizata sa solicite cotele-pãrţi maritime menţionate în paragraful 2. Aceste cote-pãrţi sunt în sarcina administraţiei tarii de origine, cu condiţia ca prezentul aranjament sa nu prevadã derogãri de la acest principiu. 2. Pentru fiecare serviciu maritim împrumutat, cota-parte maritima este calculatã combinand taxa per colet cu taxa per kilogram de mai jos, conform treptei de distanta care se aplica:
Trepte de distanta Taxa per kg
--------------------------------------------------------- greutate
a) exprimate în mile marine b) exprimate în km, dupã Taxa bruta a
transformare, conform per colet depesei
echivalent, (DST) (DST)
1 mila marina=1.852 km
-------------------------------------------------------------------------------
Pana la 500 mile marine Pana la 926 km 0,58 0,06
Peste 500 pana la 1.000 mile Peste 926 pana la 1.852 km 0,58 0,09
Peste 1.000 pana la 2.000 mile Peste 1.852 pana la 3.704 km 0,58 0,12
Peste 2.000 pana la 3.000 mile Peste 3.704 pana la 5.556 km 0,58 0,14
Peste 3.000 pana la 4.000 mile Peste 5.556 pana la 7.408 km 0,58 0,16
Peste 4.000 pana la 5.000 mile Peste 7.408 pana la 9.260 km 0,58 0,17
Peste 5.000 pana la 6.000 mile Peste 9.260 pana la 11.112 km 0,58 0,19
Peste 6.000 pana la 7.000 mile Peste 11.112 pana la 12.964 km 0,58 0,20
Peste 7.000 pana la 8.000 mile Peste 12.964 pana la 14.816 km 0,58 0,21
Peste 8.000 mile marine Peste 14.816 km 0,58 0,21 +
0,01 per
treapta
de
1.000 mile
marine
(1.852 km)
suplimen-
tare
-------------------------------------------------------------------------------
3. Administraţiile au posibilitatea sa majoreze cu maximum 50% cota-parte maritima calculatã conform art. 36 paragraful 2. Dimpotriva, ele o pot reduce dupã cum doresc. 4. Consiliul de exploatare poştalã este autorizat sa revizuiasca şi sa modifice în intervalul dintre doua congrese tabelul menţionat în paragraful 2. Revizuirea, care va putea fi realizatã printr-o metodologie care sa asigure o remuneraţie echitabila administraţiilor ce efectueazã operaţiunile de tranzit, va trebui sa se bazeze pe date economice şi financiare fiabile şi reprezentative. Eventuala modificare, care va putea fi hotãrâtã, va intra în vigoare la o data fixatã de Consiliul de exploatare poştalã. ART. 37 Atribuirea cotelor-pãrţi 1. Atribuirea de cote-pãrţi administraţiilor interesate este efectuatã, în principiu, per colet. 2. Coletele de serviciu şi coletele prizonierilor de rãzboi şi ale internatilor civili nu dau loc la atribuirea vreunei cote pãrţi, excepţie fãcând cheltuielile de transport aerian aplicabile coletelor-avion. ART. 38 Cheltuielile de transport aerian 1. Taxa de baza de aplicat în reglarea conturilor între administraţii pentru transporturi aeriene este aprobatã de cãtre Consiliul de exploatare poştalã. Ea este calculatã de cãtre Biroul internaţional dupã formula menţionatã în regulamentul de aplicare a convenţiei. 2. Transbordarea în cursul rutei, într-un acelaşi aeroport, a coletelor-avion care folosesc succesiv mai multe servicii aeriene distincte se face fãrã remuneraţie. 3. Calculul cheltuielilor de transport aerian al depeselor închise şi al coletelor-avion în tranzit deschis reiese din regulament. CAP. 4 Dispoziţii diverse ART. 39 Furnizarea de informaţii, pãstrarea documentelor, formulare Dispoziţiile referitoare la furnizarea de informaţii privind executarea serviciului poştal, la pãstrarea documentelor şi la formulare reies din regulament. ART. 40 Colete cu destinaţie sau provenind din ţãrile care nu participa la aranjament Administraţiile ţãrilor pãrţi la prezentul aranjament, care întreţin un schimb de colete cu administraţii din tari care nu sunt participante, admit, excepţie fãcând vreo opoziţie din partea acestora din urma, ca administraţiile tuturor ţãrilor pãrţi la aranjament sa profite de aceste relaţii. ART. 41 Aplicarea convenţiei Convenţia este aplicabilã, eventual, prin analogie, în tot ceea ce nu este în mod expres reglementat prin prezentul aranjament. PARTEA A PATRA Dispoziţii finale ART. 42 Condiţii de aprobare a propunerilor referitoare la prezentul aranjament şi la regulamentul sau de aplicare 1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse congresului şi referitoare la prezentul aranjament şi la regulamentul sau de aplicare trebuie sa fie aprobate de majoritatea ţãrilor-membre reprezentate în congres, care trebuie sa fie prezente în momentul votului. 2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la regulamentul de aplicare a prezentului aranjament, care au fost returnate de cãtre congres Consiliului de exploatare poştalã pentru decizie sau care sunt introduse între doua congrese, trebuie sa fie aprobate de majoritatea membrilor Consiliului de exploatare poştalã care sunt pãrţi la acest aranjament. 3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între doua congrese şi referitoare la prezentul aranjament trebuie sa reuneascã: 3.1. doua treimi din sufragii, jumãtate, cel puţin dintre ţãrile membre care sunt pãrţi la aranjament şi au rãspuns consultãrii, dacã propunerile au ca obiect fie adãugarea de noi dispoziţii, fie modificarea de fond a articolelor prezentului aranjament şi ale protocolului sau final; 3.2. majoritatea sufragiilor, dacã ele au ca obiect: 3.2.1. interpretarea dispoziţiilor prezentului aranjament şi ale protocolului sau final; 3.2.2. modificãri de ordin redactional de adus actelor enumerate la pct. 3.2.1. 4. Contrar dispoziţiilor prevãzute la pct. 3.1, orice ţara membra a carei legislaţie nationala este încã incompatibilã cu modificarea sau adãugarea propusã are posibilitatea sa facã o declaraţie scrisã cãtre directorul general al Biroului internaţional, indicând ca nu îi este posibil sa accepte aceasta modificare sau adaugare, în termen de 90 de zile începând de la data notificãrii respectivei modificãri sau adaugari. ART. 43 Punerea în aplicare şi durata aranjamentului Prezentul aranjament va fi pus în aplicare la 1 ianuarie 1996 şi va rãmâne în vigoare pana la punerea în aplicare a actelor viitorului congres. Drept pentru care, plenipotenţiarii guvernelor ţãrilor contractante au semnat prezentul aranjament într-un exemplar care este depus pe lângã directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe acesta va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre guvernul tarii gazda a congresului. Întocmit la Seul la 14 septembrie 1994. PROTOCOL FINALal Aranjamentului privind coletele poştale*) *) Traducere. În momentul semnãrii aranjamentului privind coletele poştale, încheiat la aceasta data, plenipotenţiarii mai jos semnati au convenit ceea ce urmeazã: ART. 1 Principii Prin derogare de la prevederile art. 3 paragraful 1, administraţia poştalã din Canada este autorizata sa limiteze la 30 kilograme greutatea maxima a coletelor la sosire şi la expediere. ART. 2 Coletele cu valoare declarata Administraţia poştalã din Suedia îşi rezerva dreptul de a furniza clienţilor serviciul de colete cu valoare declarata descris la art. 11, conform altor specificaţii decât cele descrise în acest articol şi în articolele pertinente ale regulamentului. ART. 3 Confirmarea de primire Administraţia poştalã din Canada este autorizata sa nu aplice art. 15, dat fiind ca ea nu oferã serviciul de confirmare de primire pentru coletele din serviciul sau intern. ART. 4 Interdicţii 1. Administraţiile poştale din Canada, Myanmar şi Zambia sunt autorizate sa nu accepte coletele cu valoare declarata conţinând obiectele preţioase menţionate în art. 18.2, dat fiind ca reglementarea lor interna se opune acestui lucru. 2. În mod excepţional, Administraţia poştalã din Liban nu accepta colete conţinând monede, bancnote sau orice valori la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platina, aur sau argint, manufacturate sau nu, pietre preţioase şi alte obiecte preţioase sau care conţin lichide şi elemente uşor inflamabile, sau obiecte din sticla ori similare, sau fragile. Ea nu este obligatã, prin dispoziţiile art. 26, inclusiv în cazurile menţionate la art. 27 şi 33. 3. Administraţia poştalã din Brazilia este autorizata sa nu accepte colete cu valoare declarata conţinând monede şi bancnote în circulaţie, precum şi orice valori la purtãtor, dat fiind ca reglementarea sa interna se opune acestui lucru. 4. Administraţia poştalã din Ghana este autorizata sa nu accepte colete cu valoare declarata conţinând monede şi bancnote în circulaţie, dat fiind ca reglementarea sa interna se opune acestui lucru. 5. În afarã obiectelor citate în art. 18, Administraţia poştalã din Arabia Saudita nu accepta coletele conţinând: 5.1. medicamente de orice fel, excepţie fãcând cazul în care ele sunt însoţite de o reteta medicalã emisã de o autoritate oficialã competenta; 5.2. produsele destinate stingerii focului şi lichidele chimice; 5.3. obiecte contrare principiilor religiei islamice. ART. 5 Retragere. Modificarea sau corectarea adresei la cererea expeditorului Prin derogare de la art. 21, Salvador, Panama şi Venezuela sunt autorizate sa nu returneze coletele dupã ce destinatarul le-a solicitat vamuirea, dat fiind ca legislaţia lor vamalã se opune acestui lucru. ART. 6 Reclamaţii 1. Administraţiile poştale din Afganistan, Arabia Saudita, Insulele Capului Verde, Congo, Gabon, Iran, Mongolia, Myanmar, Surinam, Siria şi Zambia îşi rezerva dreptul de a percepe o taxa de reclamaţie de la clienţii lor. 2. Administraţiile poştale din Argentina, Slovacia şi Cehia îşi rezerva dreptul de a percepe o taxa specialã atunci când, dupã o ancheta efectuatã ca urmare a unei reclamaţii, se constata ca reclamaţia nu este justificatã. ART. 7 Taxa de prezentare la vama Administraţiile poştale din Congo, Gabon şi Zambia îşi rezerva dreptul de a percepe de la clienţii lor o taxa de prezentare la vama. ART. 8 Despãgubire 1. Prin derogare de la art. 26, administraţiile de mai jos au posibilitatea de a nu plati despãgubire pentru coletele fãrã valoare declarata, pierdute, spoliate sau avariate în serviciul lor; Statele Unite ale Americii, Angola, Antigua-Barbuda, Australia, Bahamas, Barbados, Belize, Bolivia, Botswana, Brunei, Darussalam, Canada, Republica Dominicana, Dominica, El Salvador, Fiji, Gambia, teritoriile de peste mare dependente de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a cãror reglementare interna se opune acestui lucru, Grenada, Guatemala, Guyana, Kiribati, Lesotho, Malawi, Malta, Mauritius, Nauru, Nigeria, Uganda, Papua-Noua Guinee, Sfantul Cristophor şi Nevis, Sfanta Lucia, Sfantul Vincentiu şi Grenadine, Solomon, Seychelles, Sierra Leone, Swaziland, Trinidad-Tobago, Zambia, Zimbabwe. 2. Prin derogare de la prevederile art. 26, administraţiile din Argentina şi Grecia au posibilitatea de a nu plati despãgubire pentru coletele fãrã valoare declarata, pierdute, spoliate sau avariate în serviciile ţãrilor care nu plãtesc o astfel de despãgubire conform paragrafului 1 al prezentului articol. 3. Prin derogare de la prevederile art. 26 paragraful 8, Statele Unite ale Americii sunt autorizate sa menţinã dreptul expeditorului la o despãgubire pentru coletele cu valoare declarata dupã predarea cãtre destinatar, cu excepţia cazului în care expeditorul renunţa la dreptul sau în favoarea destinatarului. 4. Când se acţioneazã ca o administraţie intermediara, Statele Unite ale Americii sunt autorizate sa nu plãteascã despãgubire celorlalte administraţii în caz de pierdere, spoliere sau avariere de colete cu valoare declarata transmise în tranzit deschis sau expediate în depese închise. ART. 9 Excepţii de la principiul responsabilitãţii 1. Prin derogare de la prevederile art. 26, Arabia Saudita, Bolivia, Irak, Sudan, Yemen şi Zair sunt autorizate sa nu plãteascã nici o despãgubire pentru avarierea coletelor originare din toate ţãrile şi care le sunt destinate şi conţin lichide şi corpuri uşor inflamabile, obiecte din sticla şi articole de aceeaşi natura, fragile sau perisabile. 2. Prin derogare de la prevederile art. 26, Arabia Saudita are posibilitatea de a nu plati o despãgubire pentru coletele conţinând obiectele interzise, menţionate în art. 18 al Aranjamentului privind coletele poştale. ART. 11 Plata despãgubirii 1. Administraţiile poştale din Angola, Guineea, Liban şi Mauritania nu sunt obligate sa respecte prevederile art. 29 paragraful 3 în ceea ce priveşte a da o soluţie definitiva la o reclamaţie în timp de doua luni. Ele nu accepta, în plus, ca persoana în drept sa fie despagubita, în contul lor, de cãtre o alta administraţie la expirarea termenului sus-citat. ART. 13 Cote-pãrţi teritoriale de tranzit, excepţionale 1. În mod provizoriu, administraţiile care figureazã în tabelul urmãtor sunt autorizate sa perceapã cotele-pãrţi teritoriale de tranzit excepţionale, indicate în acest tabel, şi care se adauga la cotele-pãrţi de tranzit menţionate la pct. 35.1:
Valoarea cotei-pãrţi
teritoriale excepţionale:
--------------------------------------------------------
Taxa per
Nr. Administraţiile Taxa kilogram
ordi- autorizate per greutate
ne colet bruta a
(DST) depesei
(DST)
-------------------------------------------------------------------------------
1 2 3 4
-------------------------------------------------------------------------------
1. Afganistan 0,48 0,45
2. S.U.A. Conform treptei de distanta:
Pana la 600 km 0,10
Peste 600 pana la 1.000 km 0,18
Peste 1.000 pana la 2.000 km 0,25
Peste 2.000 per treapta de
1.000 km în sus 0,10
3. Bahrain 0,85 0,55
4. Chile 0,21
5. Egipt 1,00 0,25
6. Franta 1,00 0,20
7. Grecia 1,16 0,29
8. India 0,40 0,51
9. Malaysia 0,39 0,05
10. Federaţia Rusa 0,77 De doua ori suma per kg, menţionatã
în coloana 3 a tabelului prezentat la
pct. 35.1 pentru distanta respectiva
11. Singapore 0,39 0,05
12. Sudan 1,61 0,65
13. Siria 0,65
14. Thailanda 0,58 0,14
-------------------------------------------------------------------------------
ART. 14 Cote-pãrţi maritime Administraţiile menţionate mai jos îşi rezerva dreptul de a majorã cu maximum 50% cotele-pãrţi maritime prevãzute în art. 36: Germania, S.U.A., Argentina, Antigua-Barbuda, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belgia, Belize, Brazilia, Brunei Darussalam, Canada, Chile, Cipru, Comore, Congo, Djibouti, Dominic, Emiratele Arabe Unite, Spania, Finlanda, Franta, Gabon, Gambia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, teritoriile de peste mare dependente de Regatul Unit, Grecia, Grenada, Guyana, India, Italia, Jamaica, Japonia, Kenya, Kiribati, Madagascar, Malaysia, Malta, Mauritius, Nigeria, Norvegia, Oman, Uganda, Pakistan, Papua-Noua Guinee, Portugalia, Qatar, Sfantu Cristophor şi Nevis, Sfanta Lucia, Sfantul Vincentiu şi Grenadine, Solomon, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Suedia, Tanzania, Thailanda, Trinidad-Tobago, Tuvalu, Vanuatu, Yemen, Zambia. ART. 15 Cote-pãrţi suplimentare 1. Orice colet indrumat pe cale de suprafata sau pe cale aerianã, cu destinaţia departamentelor franceze de peste mare, a teritoriilor franceze de peste mare şi colectivitãţilor din Mayotte şi St. Pierre-Miquelon, este supus unei cote-pãrţi teritoriale de sosire egale, maximum cu cota-parte franceza corespunzãtoare. Când un colet este indrumat în tranzit prin Franta continentala el este, în plus, supus perceperii urmãtoarelor cote-pãrţi şi cheltuieli: 1.1. colet "cale de suprafata": 1.1.1. cota-parte teritorialã de tranzit a Frantei; 1.1.2. cota-parte maritima a Frantei, corespunzãtoare treptei de distanta care separa Franta continentala de fiecare dintre departamentele, teritoriile sau colectivitatile în cauza; 1.2. colete-avion: 1.2.1. cota-parte teritorialã de tranzit franceza, pentru coletele în tranzit deschis; 1.2.2. cheltuielile de transport aerian care corespund distantei aeropostale ce separa Franta continentala de fiecare dintre departamentele, teritoriile sau colectivitatile în cauza. 2. Administraţiile poştale din Egipt şi Sudan sunt autorizate sa perceapã o cota-parte suplimentarã de 1 DST peste cotele-pãrţi teritoriale de tranzit, prevãzute în art. 35.1 pentru orice colet în tranzit pe lacul Nasser între Shallal (Egipt) şi Wadi Halfa (Sudan). 3. Orice colet poştal indrumat în tranzit între Danemarca şi Insulele Feroe sau între Danemarca şi Groenlanda este supus perceperii urmãtoarelor cote-pãrţi suplimentare: 3.1. colet "cale de suprafata": 3.1.1. cota-parte teritorialã de tranzit daneza; 3.1.2. cota-parte maritima daneza, care corespunde treptei de distanta ce separa Danemarca de Insulele Feroe sau, respectiv de Groenlanda; 3.2. colete-avion: 3.2.1. cheltuieli de transport aerian care corespund distantei aeropostale, ce separa Danemarca de Insulele Feroe sau, respectiv, de Groenlanda. 4. Administraţia poştalã din Chile este autorizata sa perceapã o cota-parte suplimentarã de maximum 2,61 DST per kilogram, pentru transportul coletelor destinate Insulei Pastelui. 5. Orice colet indrumat pe cale de suprafata sau pe cale aerianã, în tranzit între Portugalia continentala şi regiunile autonome Madera şi Azore, este supus perceperii urmãtoarelor cote-pãrţi şi cheltuieli suplimentare: 5.1. colet "cale de suprafata": 5.1.1. cota-parte teritorialã de tranzit portughezã; 5.1.2. cota-parte maritima portughezã, care corespunde treptei de distanta ce separa Portugalia continentala de fiecare dintre regiunile autonome în cauza; 5.2. colete-avion: 5.2.1. cota-parte teritorialã de tranzit portughezã; 5.2.2. cheltuielile de transport aerian, care corespund distantei aeropostale dintre Portugalia continentala şi fiecare dintre regiunile autonome în cauza. 6. Coletele adresate provinciilor insulare din Grande Canarie şi Tenerife, indrumate în tranzit prin Spania continentala, sunt supuse perceperii, în afarã de cota-parte teritorialã de sosire corespunzãtoare, urmãtoarelor cote-pãrţi suplimentare: 6.1. colete "cale de suprafata": 6.1.1. cota-parte teritorialã de tranzit spaniola; 6.1.2. cota-parte maritima spaniola, care corespunde distantei de la 1.000 la 2.000 mile marine; 6.2. colete-avion: 6.2.1. cheltuielile de transport aerian, care corespund distantei aeropostale dintre Spania continentala şi fiecare dintre provinciile insulare considerate. ART. 16 Cheltuielile de transport aerian 1. Afganistan, Arabia Saudita, Argentina, Australia, Bahamas, Brazilia, Bolivia, Canada, Insulele Capului Verde, Chile, Republica Populara Chineza, Columbia, Congo, Cuba, Salvador, Ecuador, Gabon, Guyana, Honduras, India, Indonezia, Iran, Kazakhstan, Mexic, Mongolia, Myanmar, Noua Zeelanda, Pakistan, Paraguay, Peru, Federaţia Rusa, Sudan, Ciad, Turcia, Venezuela, Vietnam, Yemen şi Zambia au dreptul la rambursarea costurilor suplimentare determinate de transportul aerian al coletelor-avion care provin din strãinãtate în interiorul tarii lor. Aceste cheltuieli de transport aerian vor fi uniforme pentru toate depesele care provin din strãinãtate, fie ca aceste colete-avion se indruma sau nu pe cale aerianã. 2. Cu titlu de reciprocitate, Spania are dreptul la rambursarea costurilor suplimentare determinate de transportul aerian al coletelor-avion în interiorul tarii sale, care au fost primite de la administraţia ce figureazã în paragraful 1 al prezentului articol. Aceste cheltuieli de transport aerian vor fi uniforme pentru toate depesele primite, fie ca acestea sunt indrumate sau nu pe cale aerianã. ART. 17 Tarife speciale 1. Administraţiile Statelor Unite ale Americii, Belgiei, Frantei şi Norvegiei au posibilitatea sa perceapã, pentru coletele-avion, cote-pãrţi teritoriale mai mari decât pentru coletele de suprafata. 2. Administraţia din Liban este autorizata sa perceapã, pentru coletele pana la 1 kilogram, taxa aplicabilã coletelor peste 1 kilogram pana 3 kilograme. 3. Administraţia din Panama este autorizata sa perceapã 0,20 DST per kilogram pentru coletele de suprafata transportate pe cale aerianã (S.A.L.), în tranzit. Drept pentru care, plenipotenţiarii de mai jos au redactat prezentul protocol, care va avea aceeaşi forta şi aceeaşi valoare ca şi când dispoziţiile sale ar fi cuprinse în însuşi textul aranjamentului la care el se raporteazã, şi ei l-au semnat într-un exemplar care este depus pe lângã directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe acesta va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre guvernul tarii gazda a congresului. Întocmit la Seul la 14 septembrie 1994. ARANJAMENTULprivind mandatele poştale*) *) Traducere. Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor ţãrilor membre ale Uniunii, în baza art. 22 paragraful 4 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale, adoptatã la Viena la 10 iulie 1964, de comun acord şi sub rezerva art. 25 paragraful 4 al sus-numitei constituţii, au hotãrât urmãtorul aranjament: ART. 1 1. Prezentul aranjament reglementeazã schimbul de mandate poştale, pe care ţãrile contractante convin sa îl instituie în relaţiile lor reciproce. 2. Organismele nepostale pot participa, prin intermediul administraţiei poştale, în schimbul reglementat prin dispoziţiile prezentului aranjament. Acestor organisme le revine sarcina de a se înţelege cu administraţia poştalã a tarii lor, pentru a asigura completa executare a tuturor clauzelor aranjamentului, şi, în cadrul acestei înţelegeri, sa îşi poatã exersa drepturile lor şi sa îşi îndeplineascã obligaţiile lor ca organizaţii poştale definite prin prezentul aranjament; administraţia lor poştalã le serveşte ca intermediar în relaţiile lor cu administraţiile poştale ale celorlalte tari contractante şi cu Biroul internaţional. ART. 2 Diferitele categorii de mandate poştale 1. Mandatul simplu Expeditorul depune fonduri la ghiseul unui oficiu poştal sau ordonã debitarea din contul sau curent poştal şi solicita plata sumei în numerar cãtre beneficiari. Mandatul simplu este transmis pe calea poştalã. Mandatul simplu telegrafic este transmis prin sistem de telecomunicaţii. 2. Mandatul de varsamant Expeditorul depune fondul la ghiseul unui oficiu poştal şi solicita înscrierea sumei în creditul contului beneficiarului, girat de cãtre posta. Mandatul de varsamant este transmis pe cale poştalã. Mandatul de varsamant telegrafic este transmis prin sistem de telecomunicaţii. 3. Alte servicii Administraţiile poştale pot conveni, în relaţiile lor bilaterale sau multilaterale, sa introducã alte servicii ale cãror condiţii sunt de definit între administraţiile respective. ART. 3 Emisiunea de mandate (moneda, convenţie, valoare) 1. În afarã unei înţelegeri speciale, valoarea unui mandat este exprimatã în moneda tarii de plata. 2. Administraţia de emitere fixeazã taxa de convertire din moneda sa în aceea a tarii de plata. 3. Valoarea maxima a unui mandat simplu este fixatã de comun acord între administraţiile în cauza. 4. Valoarea unui mandat de varsamant este nelimitatã. Totuşi fiecare administraţie are posibilitatea de a limita valoarea mandatelor de varsamant pe care orice depozant le poate ordonã fie într-o zi, fie în cursul unei perioade determinate. 5. Mandatele telegrafice sunt supuse dispoziţiilor regulamentului de telecomunicaţii internaţionale. ART. 4 Taxe 1. Administraţia de emitere determina, în mod liber, sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 3 de mai jos, taxa de perceput în momentul emiterii. La aceasta taxa principala ea adauga, eventual, taxele aferente serviciilor speciale (cerere de confirmare de plata sau de înscriere, predare prin expres etc.). 2. Valoarea taxei principale a unui mandat simplu nu poate depãşi 22,86 DST. 3. Taxa unui mandat de varsamant trebuie sa fie inferioarã taxei unui mandat simplu de aceeaşi valoare. 4. Mandatele schimbate, prin intermediul unei tari care este parte la prezentul aranjament, între o ţara contractantã şi o ţara necontractanta, pot fi supuse, de cãtre administraţia intermediara, la o taxa suplimentarã, determinata de cãtre aceasta din urma în funcţie de costurile generate de operaţiunile pe care ea le efectueazã; aceasta taxa poate totuşi sa fie perceputã de la expeditor şi atribuitã administraţiei tarii intermediare, dacã administraţiile interesate s-au pus de acord în acest sens. 5. De la beneficiar pot fi percepute urmãtoarele taxe facultative: a) o taxa de predare, atunci când plata este efectuatã la domiciliu; b) o taxa, atunci când suma este înscrisã în creditul unui cont curent poştal; c) eventual, taxa de viza pentru data prevãzutã la art. 6 paragraful 4; d) taxa menţionatã în art. 12 pct. 3.5 din convenţie, atunci când mandatul este adresat "post restant"; e) eventual, taxa complementara de expres. 6. Dacã sunt solicitate autorizaţii de plata în virtutea dispoziţiilor regulamentului de aplicare a prezentului aranjament şi dacã nu a fost comisã nici o greseala de serviciu, o taxa de "autorizaţie de plata", de maximum 0,65 DST, poate fi perceputã de la expeditor sau de la beneficiar, excepţie fãcând cazul în care aceasta taxa a fost deja perceputã pentru confirmarea plãţii. 7. Mandatele, atât la emitere cat şi la plata, nu pot fi supuse nici unei taxe sau nici unui drept, altul decât cel care este prevãzut în prezentul aranjament. 8. Sunt scutite de orice taxa mandatele poştale schimbate în condiţiile prevãzute la art. 7 (paragraful 2 şi pct. 3.1-3.3) din Constituţia Uniunii Poştale Universale. ART. 5 Modalitãţi de schimb 1. Schimbul pe cale poştalã se opereazã, la alegerea administraţiilor, fie prin mandate simple sau de varsamant, direct între biroul poştal de emitere şi biroul de plata, fie prin liste, prin intermediul birourilor, denumite birouri de schimb, desemnate de cãtre administraţia fiecãreia dintre ţãrile contractante. 2. Schimbul pe cale telegrafica se opereazã prin telegrame-mandat, adresate direct biroului de plata. Totuşi administraţiile respective se pot înţelege sa utilizeze şi un mijloc de telecomunicaţii, altul decât telegrama, pentru transmiterea mandatelor telegrafice. 3. Administraţiile pot, de asemenea, sa convinã un sistem de schimb mixt, dacã organizarea interna a serviciilor lor respective o cere. În acest caz, schimbul se opereazã prin mandate-carte, între birourile poştale ale unei administraţii şi biroul de schimb al administraţiei corespondente. 4. Mandatele prevãzute în paragrafele 1 şi 3 pot fi prezentate în ţara de destinaţie pe banda magnetica sau pe orice alt suport convenit între administraţii. Administraţiile de destinaţie pot utiliza formularele din regim intern, ca reprezentare a mandatelor emise. Condiţiile schimbului sunt, în acest caz, fixate prin convenţii speciale, adoptate de administraţiile în cauza. 5. Administraţiile pot conveni sa utilizeze mijloace de schimb, altele decât cele prevãzute la paragrafele 1-4. ART. 6 Plata mandatelor 1. Validitatea mandatelor se întinde: a) în general, pana la expirarea primei luni care urmeazã celei de emitere; b) conform unui acord între administraţiile interesate, pana la expirarea celei de-a treia luni care urmeazã celei de emitere. 2. Dupã acest termen, mandatele care parvin direct birourilor de plata nu sunt plãtite, decât dacã sunt prevãzute cu o viza pentru data, acordatã de cãtre serviciul desemnat de cãtre administraţia de emitere, la cererea biroului de plata. Mandatele parvenite administraţiilor de destinaţie, conform art. 5 paragraful 4, nu pot beneficia de viza pentru data. 3. Viza pentru data conferã mandatului, începând din ziua în care este acordatã, o noua validitate, a carei durata este aceea pe care ar avea-o un mandat emis în aceeaşi zi. 4. Dacã neplata înainte de expirarea termenului de validitate nu rezulta dintr-o greseala de serviciu, se poate percepe o taxa, numita taxa de viza pentru data, de maximum 0,65 DST. 5. Când un acelaşi expeditor a fãcut sa se emita, în aceeaşi zi, în profitul aceluiaşi beneficiar, mai multe mandate a cãror valoare totalã depãşeşte maximul adoptat de cãtre administraţia de plata, aceasta este autorizata sa esaloneze plata titlurilor, în asa fel încât suma plãtitã beneficiarului, în aceeaşi zi, sa nu depãşeascã aceasta valoare maxima. 6. Plata mandatelor este efectuatã conform reglementãrii tarii de plata. ART. 7 Reexpedierea 1. În caz de schimbare a reşedinţei beneficiarului şi în limitele în care funcţioneazã un serviciu de mandate între ţara reexpeditoare şi ţara noii destinaţii, orice mandat poate fi reexpediat, pe cale poştalã sau telegrafica, fie la cererea expeditorului, fie la cererea beneficiarului. În acest caz, art. 27 paragrafele 1-3 din convenţie sunt aplicabile prin analogie. 2. În caz de reexpediere, taxa de "post restant" şi taxa complementara de "expres" sunt anulate. 3. Reexpedierea unui mandat cu varsamant cãtre o alta ţara de destinaţie nu este admisã. ART. 8 Reclamaţii Dispoziţiile art. 30 al convenţiei sunt aplicabile. ART. 9 Responsabilitatea 1. Principiul Administraţiile poştale sunt responsabile de sumele vãrsate, pana în momentul în care mandatele au fost reglementar plãtite. 2. Excepţii Administraţiile poştale sunt absolvite de orice responsabilitate: a) în caz de întârziere în transmiterea şi plata mandatelor; b) când, ca urmare a distrugerii documentelor de serviciu, ca rezultat al unui caz de forta majorã, ele nu pot dovedi plata unui mandat, cu condiţia ca proba responsabilitãţii lor sa nu fi fost altfel administratã; c) la expirarea termenului de prescripţie, menţionat în art. RE 612; d) dacã este vorba de contestarea conformitatii plãţii, la expirarea termenului prevãzut la art. 30 paragraful 1 al convenţiei. 3. Determinarea responsabilitãţii 3.1. Sub rezerva pct. 3.2-3.5 de mai jos, responsabilitatea revine administraţiei de emitere. 3.2. Responsabilitatea revine administraţiei de plata, dacã ea nu este în mãsura sa stabileascã faptul ca plata a avut loc în condiţiile prescrise de reglementarea ei. 3.3. Responsabilitatea revine administraţiei poştale a tarii în care s-a produs eroarea: a) dacã este vorba de o eroare de serviciu, inclusiv o eroare de convertire; b) dacã este vorba de o eroare de transmitere telegrafica, comisã în interiorul tarii de emitere sau al tarii de plata. 3.4. Responsabilitatea revine administraţiei de emitere şi administraţiei de plata în pãrţi egale; a) dacã eroarea este imputabilã celor doua administraţii sau dacã nu este posibil sa se stabileascã în care ţara s-a produs eroarea; b) dacã o eroare de transmitere telegrafica s-a produs într-o ţara intermediara; c) dacã nu este posibil sa se stabileascã ţara în care s-a produs aceasta eroare de transmitere. 3.5. Sub rezerva pct. 3.2, responsabilitatea revine: a) în caz de plata a unui mandat fals, administraţiei tarii pe teritoriul cãreia mandatul a fost introdus în serviciu; b) în caz de plata a unui mandat a cãrui valoare a fost majoratã în mod fraudulos, administraţiei tarii în care mandatul a fost falsificat; totuşi paguba este suportatã, în pãrţi egale, de cãtre administraţiile de emitere şi de plata, atunci când nu este posibil de determinat ţara în care a intervenit falsificarea sau atunci când nu se poate obţine repararea unei falsificãri comise într-o ţara intermediara care nu participa la serviciul de mandate pe baza prezentului aranjament. 4. Plata sumelor datorate. Recursul 4.1. Obligaţia de a despãgubi reclamantul revine administraţiei de plata, dacã fondurile trebuie predate beneficiarului; ea revine administraţiei de emitere, dacã restituirea lor trebuie facuta cãtre expeditor. 4.2. Oricare ar fi cauza rambursarii, suma de rambursat nu poate depãşi suma care a fost vãrsatã. 4.3. Administraţia care a despãgubit pe reclamant are dreptul sa facã recurs cãtre administraţia responsabilã de neregula plãţii. 4.4. Administraţia care a suportat, în ultima instanta, paguba are drept de recurs, pana la concurenta sumei plãtite, cãtre expeditor, cãtre beneficiar sau cãtre terţi. 5. Termene de plata 5.1. Vãrsarea sumelor datorate reclamanţilor trebuie sa aibã loc cat mai curând posibil, în limita unei perioade de 3 luni începând de a doua zi dupã ziua reclamaţiei. 5.2. Administraţia care, conform art. 9 pct. 4.1., trebuie sa-l despãgubeascã pe reclamant poate, în mod excepţional, sa prelungeascã vãrsãmântul dincolo de acest termen, dacã, contrar efortului depus pentru reglementarea situaţiei, termenul menţionat nu a fost suficient ca sa permitã determinarea responsabilitãţii. 5.3. Administraţia pe lângã care a fost prezentatã reclamaţia este autorizata sa despãgubeascã pe reclamant, în contul administraţiei responsabile, atunci când aceasta, reglementar sesizatã, a lãsat sa se scurgã doua luni fãrã a da o soluţie definitiva reclamaţiei. 6. Rambursarea cãtre administraţia care intervine 6.1. Administraţia în contul cãreia a fost despãgubit reclamantul este obligatã sa ramburseze administraţiei care a intervenit suma plãtitã de cãtre aceasta, în termen de 4 luni începând de la trimiterea notificãrii de plata. 6.2. Aceasta rambursare se efectueazã fãrã cheltuieli pentru administraţia creditoare: a) printr-unul dintre procedeele de plata prevãzute în regulamentul de aplicare a convenţiei (Reguli de plata); b) sub rezerva unui acord, prin înscrierea în creditul administraţiei acestei tari în contul de mandate. Aceasta înscriere se face din oficiu, dacã cererea de acord nu a primit rãspuns în termenul prevãzut la pct. 6.1. 6.3. O data depãşit termenul de 4 luni, suma datoratã administraţiei creditoare este producãtoare de dobanda, respectiv 6% pe an, începând din ziua în care expira acest termen. ART. 10 Remunerarea administraţiei de plata 1. Administraţia de emitere atribuie administraţiei de plata pentru fiecare mandat simplu plãtit o remuneraţie a carei valoare este fixatã, în funcţie de valoarea medie a mandatelor cuprinse în acelaşi cont lunar, la: - 0,82 DST - pana la 65,34 DST; - 0,98 DST - peste 65,34 DST pana la 130,68 DST; - 1,21 DST - peste 130,68 DST pana la 196,01 DST; - 1,47 DST - peste 196,01 DST pana la 261,35 DST; - 1,73 DST - peste 261,35 DST pana la 326,69 DST; - 2,09 DST - peste 326,69 DST pana la 392,02 DST; - 2,52 DST - peste 392,02 DST. 2. Totuşi administraţiile în cauza pot, la cererea administraţiei de plata, sa convinã o remuneraţie superioarã celei fixate la paragraful 1, atunci când taxa perceputã la emitere este mai mare de 8,17 DST. 3. Mandatele de varsamant şi mandatele emise în scutire nu sunt supuse nici unei remuneraţii. 4. Pentru mandatele schimbate prin intermediul listelor, peste remuneraţia prevãzutã la paragraful 1, o remuneraţie suplimentarã, de 0,16 DST, este atribuitã administraţiei de plata. Paragraful 2 se aplica, prin analogie, mandatelor schimbate prin liste. 5. Administraţia de emitere atribuie administraţiei de plata o remuneraţie de 0,13 DST pentru fiecare mandat plãtit personal. ART. 11 Întocmirea conturilor 1. Fiecare administraţie de plata întocmeşte, pentru fiecare administraţie de emitere, un cont lunar cu sumele plãtite pentru mandate simple sau în cont lunar cu valoarea listelor primite într-o luna pentru mandatele schimbate prin intermediul listelor. Aceste conturi lunare sunt conform modelelor anexate regulamentului; ele sunt încorporate, periodic, într-un cont general, care face posibila determinarea unui sold. 2. În cazul în care se aplica sistemul de schimb mixt, prevãzut în art. RE 503, fiecare administraţie de plata întocmeşte un cont lunar pentru sumele plãtite, dacã mandatele parvin de la administraţia de emitere, direct cãtre birourile sale de plata, sau un cont lunar cu suma mandatelor primite într-o luna, dacã mandatele parvin de la birourile poştale ale administraţiei de emitere la biroul sau de schimb. 3. Când mandatele au fost plãtite în monede diferite, creanta cea mai slabã este convertitã în moneda creanţei mai puternice, luând ca baza pentru convertire cursul mediu oficial de schimb în ţara administraţiei debitoare, în timpul perioadei la care se reporteazã contul; acest curs mediu de schimb trebuie sa fie calculat, în mod uniform, cu patru zecimale. 4. Reglarea conturilor poate, de asemenea, sa aibã loc pe baza unor conturi lunare, fãrã compensaţie, sau prin intermediul unui cont poştal de legatura. ART. 12 Reglarea conturilor 1. În afarã unei înţelegeri speciale, plata soldului unui cont general sau a sumei conturilor lunare are loc în moneda pe care administraţia creditoare o aplica la plata mandatelor. 2. Orice administraţie poate întreţine pe lângã administraţia tarii corespondente un disponibil din care sunt retrase sumele datorate sau un cont curent de legatura din care sunt debitate creanţele pentru serviciul de mandate poştale. 3. Orice administraţie care se gãseşte descoperitã fata de o alta administraţie cu o suma care depãşeşte limitele fixate de regulament este în drept sa solicite vãrsarea unui avans. 4. În caz de neplata la termenele fixate de regulament, sumele datorate sunt producãtoare de dobanda de 6% pe an, din ziua în care expira termenul respectiv pana în ziua plãţii. 5. Dispoziţiile prezentului aranjament şi ale regulamentului sau, referitoare la întocmirea şi reglarea conturilor, nu pot fi prejudiciate prin nici o mãsura unilaterala, cum ar fi: moratoriu, interdicţie de transfer etc. ART. 13 Dispoziţii finale 1. Convenţia este aplicabilã, eventual, prin analogie, la tot ceea ce nu este în mod expres reglementat prin prezentul aranjament. 2. Art. 4 al convenţiei nu este aplicabil prezentului aranjament. 3. Condiţiile de aprobare a propunerilor privind prezentul aranjament. 3.1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse congresului şi referitoare la prezentul aranjament şi la regulamentul sau trebuie sa fie aprobate de majoritatea ţãrilor membre prezente, care voteazã şi sunt pãrţi la aranjament. Cel puţin jumãtate dintre ţãrile membre, reprezentate în congres, trebuie sa fie prezente în momentul votului. 3.2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la regulament, care au fost returnate de cãtre congres Consiliului de exploatare poştalã, pentru decizie, sau care au fost introduse între doua congrese, trebuie sa fie aprobate de cãtre majoritatea membrilor Consiliului de exploatare poştalã, care sunt pãrţi la aranjament. 3.3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între doua congrese şi referitoare la prezentul aranjament trebuie sa reuneascã: 3.3.1. doua treimi din sufragii, cel puţin jumãtate dintre ţãrile membre pãrţi la aranjament, care au rãspuns la consultare, dacã este vorba despre adãugarea unor dispoziţii noi; 3.3.2. majoritatea sufragiilor, cel puţin jumãtate dintre ţãrile membre pãrţi la aranjament, care au rãspuns consultãrii, dacã este vorba despre modificarea dispoziţiilor prezentului aranjament. 3.4. În pofida dispoziţiilor prevãzute la pct. 3.3.1., orice ţara membra, a carei legislaţie nationala este încã incompatibilã cu adãugarea propusã, are posibilitatea de a face o declaraţie scrisã cãtre directorul general al Biroului internaţional, indicând faptul ca nu este posibil sa accepte aceasta adaugare în termen de 90 de zile începând de la data notificãrii acesteia. 4. Prezentul aranjament va fi pus în aplicare la data de 1 ianuarie 1996 şi va rãmâne în vigoare pana la punerea în aplicare a actelor viitorului congres. Drept pentru care, plenipotenţiarii guvernelor ţãrilor contractante au semnat prezentul aranjament într-un exemplar care este depus pe lângã directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe acesta va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre guvernul tarii gazda a congresului. Întocmit la Seul la 14 septembrie 1994. ARANJAMENTULprivind cecurile poştale*) *) Traducere. Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor ţãrilor membre ale Uniunii, în baza prevederilor art. 22 paragraful 4 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale, adoptatã la Viena la 10 iulie 1964, de comun acord şi sub rezerva art. 25 paragraful 4 al sus-numitei constituţii, au hotãrât urmãtorul aranjament: CAP. 1 Dispoziţii preliminare ART. 1 Obiectul aranjamentului 1. Prezentul aranjament reglementeazã ansamblul prestaţiilor pe care serviciul de cecuri poştale este în mãsura sa îl ofere utilizatorilor de conturi curente poştale şi pe care ţãrile contractante convin sa îl instituie în relaţiile lor reciproce. 2. Organismele nonpostale pot sa participe, prin intermediul serviciului de cecuri poştale, la schimbul reglementat prin dispoziţiile prezentului aranjament. Acestor organisme le revine sarcina de a se înţelege cu administraţia poştalã a tarii lor pentru a asigura executarea completa a tuturor clauzelor aranjamentului şi, în cadrul acestei înţelegeri, sa-şi exercite drepturile şi sa îndeplineascã obligaţiile, ca organisme poştale definite prin prezentul aranjament. Administraţia poştalã le serveşte ca intermediar în relaţiile lor cu administraţiile poştale ale celorlalte tari contractante şi cu Biroul internaţional. ART. 2 Diferite categorii de prestaţii oferite prin serviciul de cecuri poştale 1. Viramentul 1.1. Titularul unui cont curent poştal solicita, prin debitarea din contul sau, înscrierea unei sume în creditul contului curent poştal al beneficiarului sau, conform unui acord încheiat între administraţiile respective, în creditul altor tipuri de conturi. 1.2. Viramentul simplu este transmis pe cale poştalã. 1.3. Viramentul telegrafic este transmis prin sistem de telecomunicaţii. 2. Vãrsãmântul într-un cont curent poştal 2.1. Expeditorul depune fonduri la ghiseul unui birou poştal şi solicita înscrierea sumei în creditul contului curent poştal al beneficiarului sau, conform unui acord încheiat între administraţiile respective, în creditul altor tipuri de conturi. 2.2. Vãrsãmântul simplu este transmis pe cale poştalã. 2.3. Vãrsãmântul telegrafic este transmis prin sistem de telecomunicaţii. 3. Plata prin mandat sau prin cec de asigurare 3.1. Titularul unui cont curent poştal solicita, prin debitarea contului sau, plata unui mandat în numerar cãtre beneficiar. 3.2. Plata simpla utilizeazã calea poştalã. 3.3. Plata telegrafica utilizeazã sistemul de telecomunicaţii. 4. Postcecul 4.1. Postcecul este un titlu internaţional, care poate fi livrat titularilor de conturi curente poştale şi plãtibil la vedere în birourile poştale ale ţãrilor participante la serviciu. 4.2. Postcecul poate, de asemenea, fi remis cu plata la terţi, dupã o înţelegere între administraţiile contractante. 5. Retragerea din reţeaua de distribuitori automati de bancnote POSTNET. 5.1. Instituţiile financiare poştale, care adera prin convenţie la reţeaua POSTNET, pot oferi deţinãtorilor lor de cãrţi posibilitatea de a retrage banii de la distribuitorii automati de bancnote din reţeaua POSTNET. 6. Alte prestaţii Administraţiile poştale pot conveni, în relaţiile lor bilaterale sau multilaterale, sa instituie alte prestaţii, ale cãror modalitãţi urmeazã sa fie stabilite între administraţiile interesate. CAP. 2 Viramentul ART. 3 Condiţii de admitere şi executare a ordinelor de virament 1. În afarã unei înţelegeri speciale, suma viramentelor este exprimatã în moneda tarii de destinaţie. 2. Administraţia de origine fixeazã taxa de convertire din moneda sa în aceea a tarii de destinaţie. 3. Administraţia de emitere determina taxa pe care ea o cere de la solicitantul unui virament poştal şi pe care ea o pãstreazã în întregime. 4. Administraţia de destinaţie are posibilitatea de a determina taxa pe care o percepe pentru înscrierea unui virament poştal în creditul unui cont curent poştal. 5. Sunt scutite de orice taxe viramentele referitoare la serviciul poştal, schimbate în condiţiile prevãzute la art. 7 (paragraful 2 şi pct. 3.1-3.3) din convenţie. 6. Avizele de virament simplu sunt trimise fãrã cheltuieli beneficiarilor, dupã înscrierea sumelor virate, în creditul conturilor lor. Când ele nu comporta nici o comunicare specialã, ele pot fi înlocuite printr-o menţiune pe releveul de cont, care sa permitã beneficiarului sa-l identifice pe ordonator. 7. Viramentele telegrafice sunt supuse dispoziţiilor regulamentului telecomunicatiilor. În plus fata de taxa prevãzutã la paragraful 3 de mai sus, ordonatorul unui virament telegrafic plãteşte taxa prevãzutã pentru transmitere prin sistem de telecomunicaţii, inclusiv, eventual, taxa unei comunicãri speciale destinate beneficiarului. Pentru fiecare virament telegrafic, biroul de cecuri poştale destinatar întocmeşte un aviz de sosire sau un aviz de virament din serviciul intern sau internaţional şi îl adreseazã fãrã cheltuieli beneficiarului. Când viramentul telegrafic nu comporta nici o comunicare specialã, avizul de sosire sau avizul de virament poate fi înlocuit cu o menţiune pe releveul de cont, care permite beneficiarului sa îl identifice pe ordonator. ART. 4 Responsabilitatea 1. Principiul şi întinderea responsabilitãţii 1.1. Administraţiile sunt responsabile de sumele operate în debitul contului ordonatorului, pana în momentul în care viramentul a fost reglementar executat. 1.2. Administraţiile sunt responsabile de indicaţiile eronate furnizate de cãtre serviciul lor pe listele de viramente simple sau pe viramentele telegrafice. Responsabilitatea se referã la erori de convertire şi la erori de transmitere. 1.3. Administraţiile nu îşi asuma nici o responsabilitate pentru întârzierile care pot sa se producã în transmiterea şi executarea viramentelor. 1.4. Administraţiile pot, de asemenea, sa convinã între ele ca sa fie aplicate condiţii mai extinse de responsabilitate, adaptate necesitãţilor din serviciile lor interne. 1.5. Administraţiile sunt absolvite de orice responsabilitate: a) când, drept urmare a distrugerii documentelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forta majorã, ele nu pot sa dea detalii despre executarea unui virament, cel puţin dacã proba responsabilitãţii lor nu a fost administratã; b) când ordonatorul nu a formulat nici o reclamaţie în termenul prevãzut la art. 30 paragraful 1 al convenţiei. 2. Determinarea responsabilitãţii. Sub rezerva prevederilor art. 9 pct. 3.2-3.5 din Aranjamentul privind mandatele poştale, responsabilitatea revine administraţiei tarii în care s-a produs eroarea. 3. Plata sumelor datorate. Recursul 3.1. Obligaţia de a îl despãgubi pe reclamant revine administraţiei sesizate prin reclamaţie. 3.2. Indiferent care ar fi cauza rambursarii, suma de rambursat ordonatorului unui virament nu poate depãşi suma înscrisã debitul contului sau. 3.3. Administraţia care a despãgubit pe reclamant are dreptul la recurs impotriva administraţiei responsabile. 3.4. Administraţia care a suportat, în ultima instanta, paguba are un drept de recurs, pana la concurenta sumei plãtite, impotriva persoanei care a beneficiat de aceasta eroare. 4. Termenul de plata 4.1. Vãrsarea sumelor datorate reclamantului trebuie sa aibã loc de îndatã ce responsabilitatea serviciului a fost stabilitã, într-un termen limita de 6 luni începând cu a doua zi dupã reclamaţie. 4.2. Dacã administraţia presupusa ca responsabilã, sesizatã în mod reglementar, a lãsat sa se scurgã 5 luni fãrã sa dea o soluţie definitiva unei reclamaţii, administraţia pe lângã care a fost prezentatã reclamaţia este autorizata sa despãgubeascã reclamantul în contul celeilalte administraţii. 5. Rambursarea cãtre administraţia care intervine. 5.1. Administraţia responsabilã este obligatã sa despãgubeascã administraţia care a restituit suma reclamantului, într-un termen de 4 luni începând din ziua notificãrii rambursarii. 5.2. La expirarea acestui termen, suma datoratã administraţiei care a despãgubit reclamantul devine producãtoare de dobânzi moratorii, respectiv 6% pe an. CAP. 3 Vãrsãmântul ART. 5 Vãrsãmântul 1. Administraţiile convin sa adopte pentru schimbul de varsamant pe cale poştalã tipul de formular şi reglementarea care se adapteaza cel mai bine organizãrii serviciului lor. 2. Vãrsãmântul prin mandate de varsamant Sub rezerva dispoziţiilor speciale ale art. RE 501 şi RE 502, vãrsãmântul prin mandate de varsamant se efectueazã conform dispoziţiilor Aranjamentului privind mandatele poştale. 4. Vãrsãmântul prin aviz de varsamant 3.1. Sub rezerva dispoziţiilor speciale de mai jos, tot ceea ce este în mod expres prevãzut pentru viramente se aplica şi vãrsãmintelor. 3.2. Administraţia de emitere determina taxa pe care o solicita de la expeditorul unui varsamant şi pe care o pãstreazã în întregime. Aceasta taxa nu poate fi superioarã aceleia care este perceputã pentru emiterea unui mandat simplu. 3.3. În mod gratuit, se elibereazã o recipisa deponentului, în momentul vãrsãmântului de fonduri. CAP. 4 Plata prin mandat ART. 6 Modalitãţi de executare a plãţilor prin mandat 1. Plãţile internaţionale, efectuate prin debitarea conturilor curente poştale, pot fi efectuate prin intermediul mandatelor simple. 2. Mandatele simple, emise ca reprezentare a sumelor debitate din conturile curente poştale, sunt supuse dispoziţiilor Aranjamentului privind mandatele poştale. CAP. 5 Plata prin cec de asigurare ART. 7 Emiterea cecurilor de asigurare 1. Plãţile internaţionale, efectuate prin debitarea conturilor curente poştale, pot fi efectuate prin intermediul unui cec de asigurare. 2. Paragrafele 1 şi 2 ale art. 3 se aplica cecurilor de asignare. 3. Administraţia de origine determina taxa pe care ea o solicita tragatorului unui cec de asignare. 4. Cecurile de asignare pot fi transmise pe cale de telecomunicaţii, fie între biroul de schimb al administraţiei de origine şi biroul de schimb al administraţiei de plata, fie între biroul de schimb al administraţiei de origine şi biroul poştal însãrcinat cu plata, atunci când administraţiile convin sa utilizeze acest mod de transmitere. 5. Art. 3 din aranjament şi art. RE 402 din Regulamentul privind mandatele poştale se aplica cecurilor de asigurare telegrafice. ART. 8 Plata cecurilor de asignare 1. Administraţiile convin sa adopte pentru serviciul plãţilor reglementarea care se adapteaza cel mai bine organizãrii serviciului. Ele pot utiliza formulare din serviciul lor intern ca reprezentare a cecurilor de asignare care le sunt adresate. 2. Administraţia de plata nu este obligatã sa asigure plata la domiciliu a cecurilor de asignare a cãror valoare depãşeşte valoarea mandatelor simple plãtite în mod obişnuit la domiciliu. 3. În ceea ce priveşte durata validitãţii, viza pentru data, regulile generale de plata, predarea prin extras, taxele percepute, eventual, de la beneficiar, dispoziţiile speciale ale plãţii telegrafice, cecurilor de asignare li se aplica art. 4 paragrafele 5 şi 6 din aranjament, art. RE 604 paragrafele 2-4 şi art. RE 606 din Regulamentul privind mandatele poştale, cu condiţia ca regulile serviciului intern sa nu se opunã acestui lucru. ART. 9 Responsabilitatea 1. Administraţiile sunt rãspunzãtoare de sumele înscrise în debitul contului tragatorului, pana în momentul în care cecul de asignare a fost în mod reglementar plãtit. 2. Administraţiile sunt responsabile de indicaţiile eronate, furnizate de cãtre serviciul lor pe listele de cecuri de asignare sau pe cecurile de asignare telegrafice. Responsabilitatea se întinde asupra erorilor de convertire şi erorilor de transmitere. 3. Administraţiile nu îşi suma nici o responsabilitate pentru întârzierile care se pot produce în transmiterea sau plata cecurilor de asignare. 4. Administraţiile pot conveni între ele sa aplice şi condiţii de responsabilitate mai extinse, adaptate nevoilor în serviciile lor interne. 5. Art. 9 al Aranjamentului privind mandatele poştale se aplica şi cecurilor de asignare. ART. 10 Remuneraţia administraţiei de plata 1. Administraţia de emitere atribuie administraţiei de plata pentru fiecare cec de asignare o remuneraţie a carei valoare este fixatã, în funcţie de valoarea medie a cecurilor de asigurare cuprinse în scrisorile de inaintare adresate în cursul fiecãrei luni, la: - 0,59 DST - pana la 65,34 DST; - 0,72 DST - peste 65,34 DST pana la 130,68 DST; - 0,88 DST - peste 130,68 DST pana la 196,01 DST; - 1,08 DST - peste 196,01 DST pana la 261,35 DST; - 1,31 DST - peste 261,35 DST pana la 326,69 DST; - 1,57 DST - peste 326,69 DST. 2. În locul taxelor prevãzute în paragraful 1, administraţiile pot totuşi sa convinã atribuirea unei remuneraţii uniforme, în DST sau în moneda tarii de plata, independenta de valoarea cecurilor de asignare. 3. Remuneraţia datoratã administraţiei de plata este stabilitã în fiecare luna în modul urmãtor: a) taxa de remuneraţie în DST de aplicat pentru fiecare cec de asignare este determinata dupã convertirea în DST a valorii medii a cecurilor de asignare, pe baza valorii medii a DST în moneda tarii de plata, asa cum este ea definitã în regulamentul de aplicare a convenţiei (Echivalenti); b) suma totalã în DST, obţinutã pentru remunerarea referitoare la fiecare cec, este convertitã în moneda tarii de plata, pe baza valorii reale a DST, în vigoare în ultima zi a lunii la care se raporteazã contul; c) când remuneraţia uniforma, prevãzutã la paragraful 2, este fixatã în DST, convertirea sa în moneda tarii de plata este efectuatã asa cum se menţioneazã la alin. b). CAP. 6 Alte moduri de schimb al plãţilor ART. 11 Alte moduri de schimb al plãţilor 1. Plãţile internaţionale de asigurat prin debitarea conturilor curente poştale pot fi efectuate şi cu ajutorul benzilor magnetice sau prin oricare alt suport convenit între administraţii. 2. Administraţiile de destinaţie pot sa utilizeze formularele din regimul lor intern pentru reprezentarea ordinelor de plata care le sunt astfel adresate. Condiţiile schimbului sunt, în acest caz, fixate prin convenţii speciale, adoptate de cãtre administraţiile respective. CAP. 7 Postcecul ART. 12 Eliberarea postcecurilor 1. Fiecare administraţie poate elibera postcecul titularilor sãi de conturi curente poştale. 2. Titularilor de conturi curente poştale, cãrora li se elibereazã postcecuri, li se elibereazã şi o carte de garanţie postcec, care trebuie sa fie prezentatã în momentul plãţii. 3. Valoarea maxima garantatã este imprimata pe versoul fiecãrui cec poştal sau pe o anexa, în moneda convenitã între ţãrile contractante. 4. În afarã unui acord special cu administraţia de plata, administraţia de emitere fixeazã taxa de convertire a monedei sale în moneda tarii de plata. 5. Administraţia de emitere poate percepe o taxa de la tragatorul unui cec poştal. 6. Eventual, durata de validitate a cecurilor poştale este fixatã de cãtre administraţia de emitere. Ea este indicatã pe postcec prin imprimarea ultimei date de validitate. În absenta unei astfel de indicaţii, validitatea postcecului este nelimitatã. ART. 13 Plata 1. Valoarea postcecului este vãrsatã beneficiarului în moneda legalã a tarii de plata, la ghiseele birourilor de posta. 2. Valoarea maxima care poate fi plãtitã prin intermediul unui postcec este fixatã de comun acord de cãtre ţãrile contractante. ART. 14 Responsabilitatea 1. Administraţia de plata este descarcata de orice responsabilitate, atunci când ea poate stabili ca plata a fost efectuatã în condiţiile fixate la art. RE 1301 şi RE 1302. 2. Administraţia emitenta nu este obligatã sa onoreze postcecurile falsificate sau contrafãcute, care îi sunt returnate dupã termenul prevãzut la art. RE 1.303 paragraful 4. ART. 15 Remunerarea administraţiei de plata Administraţiile care convin sa participe la serviciul de postcecuri fixeazã de comun acord valoarea remuneraţiei care este atribuitã administraţiei de plata. CAP. 8 Reţeaua POSTNET ART. 16 Condiţii de aderare şi participare 1. Aderarea necesita semnarea Convenţiei POSTNET şi achitarea dreptului de intrare. 2. Condiţiile de aderare şi de participare la serviciu sunt definite în Convenţia POSTNET. CAP. 9 Dispoziţii diverse ART. 17 Dispoziţii diverse 1. Cererea de deschidere a unui cont curent poştal în strãinãtate 1.1 În caz de cerere de deschidere a unui cont curent poştal într-o ţara cu care ţara de rezidenţã a solicitantului schimba viramente poştale, administraţia acestei tari este obligatã, pentru verificarea solicitãrii, sa dea tot concursul administraţiei însãrcinate cu ţinerea contului. 1.2 Administraţiile se angajeazã sa efectueze aceasta verificare cu toatã grija şi cu toatã atenţia necesare, fãrã ca totuşi sa îşi asume vreo responsabilitate în acest sens. 1.3 La cererea administraţiei care tine contul, administraţia tarii de rezidenţã intervine, de asemenea, pe cat este posibil, în verificarea informaţiilor privind orice modificare a capacitãţii juridice a afiliatului. 2. Francarea poştalã 2.1 Plicurile conţinând extrase de cont, adresate birourilor de cecuri poştale ale titularilor de conturi, sunt expediate pe calea cea mai rapida (aerianã sau de suprafata) şi sunt predate, cu scutire de taxa, în orice ţara a Uniunii. 2.2 Reexpedierea acestor plicuri în orice ţara a Uniunii nu le ridica, în nici un caz, beneficiul scutirii de francare. CAP. 10 Dispoziţii finale ART. 18 Dispoziţii finale 1. Convenţia, Aranjamentul privind mandatele poştale precum şi regulamentul sau de aplicare sunt aplicabile, eventual, prin analogie, în tot ceea ce nu este în mod expres reglementat prin prezentul aranjament. 2. Art. 4 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale nu este aplicabil prezentului aranjament. 3. Condiţii de aprobare a propunerilor privind prezentul aranjament. 3.1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse congresului şi referitoare la prezentul aranjament şi la regulamentul sau trebuie sa fie aprobat de cãtre majoritatea ţãrilor membre prezente şi care voteazã şi care sunt pãrţi la aranjament. Cel puţin jumãtate din numãrul acestor tari membre reprezentate în congres trebuie sa fie prezente în momentul votului. 3.2. Pentru deveni executori, propunerile referitoare la regulament, care au fost trimise de cãtre congres Consiliului de exploatare poştalã, pentru decizie, sau care sunt introduse între doua congrese, trebuie sa fie aprobate de cãtre majoritatea membrilor Consiliului de exploatare poştalã care sunt pãrţi la aranjament. 3.3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între doua congrese şi referitoare la prezentul aranjament trebuie sa reuneascã: 3.3.1. doua treimi din sufragii, cel puţin jumãtate dintre ţãrile membre pãrţi la aranjament, care au rãspuns consultãrii, dacã este vorba despre dispoziţii noi; 3.3.2. majoritatea sufragiilor, cel puţin jumãtate dintre ţãrile membre pãrţi la aranjament, care au rãspuns consultãrii, dacã este vorba despre modificãri la dispoziţiile prezentului aranjament; 3.3.3. majoritatea sufragiilor, dacã este vorba despre interpretarea dispoziţiilor prezentului aranjament. 3.4. În pofida dispoziţiilor prevãzute la pct. 3.3.1, orice ţara membra, a carei legislaţie nationala este încã incompatibilã cu adãugarea propusã, are posibilitatea sa facã o declaraţie cãtre directorul general al Biroului internaţional, în care se indica ca nu este posibil sa accepte aceasta adaugare, în termen de 90 de zile începând de la data notificãrii acesteia. 4. Prezentul aranjament va intra în aplicare la data de 1 ianuarie 1996 şi va rãmâne în vigoare pana la punerea în aplicare a actelor viitorului congres. Drept pentru care, plenipotenţiarii guvernelor ţãrilor contractante au semnat prezentul aranjament într-un exemplar care este depus pe lângã directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe aranjament va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre guvernul tarii gazda a congresului. Întocmit la Seul la 14 septembrie 1994. ARANJAMENTULprivind trimiterile contra ramburs*) *) Traducere. Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor ţãrilor membre ale Uniunii Poştale Universale, în baza prevederilor art. 22 paragraful 4 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, adoptatã la Viena la 10 iulie 1964, de comun acord şi sub rezerva art. 25 paragraful 4 al sus-numitei constituţii, au hotãrât urmãtorul aranjament. ART. 1 Obiectul aranjamentului Prezentul aranjament reglementeazã schimbul de trimiteri contra ramburs, pe care ţãrile contractante convin sa îl instituie în relaţiile lor reciproce. ART. 2 Definirea serviciului 1. Anumite trimiteri din posta de scrisori şi dintre coletele poştale pot fi expediate contra ramburs. 2. Fondurile destinate expeditorului trimiterilor îi pot fi trimise: a) prin mandat de ramburs, a cãrui valoare este plãtitã cash în ţara de origine a trimiterii; aceasta valoare poate, totuşi, atunci când reglementarea administraţiei de plata o permite, sa fie vãrsatã în contul curent poştal, ţinut în aceasta ţara; b) prin mandat de varsamant-ramburs, a cãrui valoare trebuie sa fie înscrisã în creditul unui cont curent poştal ţinut în ţara de origine a trimiterii, atunci când reglementarea administraţiei acestei tari o permite; c) prin virament su varsamant într-un cont curent poştal, ţinut fie în ţara de încasare, fie în ţara de origine a trimiterii, în cazurile în care administraţiile interesate admit aceste procedee. ART. 3 Rolul biroului de prezentare a trimiterilor 1. În afarã unei înţelegeri speciale, valoarea rambursului este exprimatã în moneda tarii de origine a trimiterii; totuşi, în caz de varsamant sau de virament al rambursului într-un cont curent poştal, ţinut în ţara de destinaţie, aceasta valoare este exprimatã în moneda acestei tari. 2. Când lichidarea rambursului este efectuatã printr-un mandat de ramburs, valoarea acestuia nu poate depãşi maximul adoptat în ţara de destinaţie pentru emiterea de mandate cu destinaţia tarii de origine a trimiterii. Dimpotriva, atunci când reglarea cãtre expeditor este efectuatã printr-un mandat de varsamant-ramburs sau prin virament, valoarea maxima poate sa se adapteze aceleia care este fixatã pentru mandatele de varsamant sau pentru viramente. În cele doua cazuri, poate fi convenitã de comun acord o valoare maxima mai ridicatã. 3. Administraţia de origine a trimiterii determina în mod liber taxa ce trebuie vãrsatã de cãtre expeditor, peste taxele poştale aplicabile categoriei cãreia îi aparţine trimiterea, atunci când reglarea este executatã prin intermediul unui mandat de ramburs sau al unui mandat de varsamant-ramburs. Taxa aplicatã unei trimiteri contra ramburs, lichidatã prin intermediul unui mandat de varsamant-ramburs, trebuie sa fie inferioarã aceleia care ar fi aplicatã unei trimiteri de aceeaşi valoare, lichidatã prin intermediul unui mandat de ramburs. 4. Expeditorul unei trimiteri contra ramburs poate, în condiţiile fixate la art. 29 din convenţie, sa solicite fie degrevarea totalã sau parţialã, fie creşterea valorii sumei rambursului. În caz de creştere a valorii rambursului, expeditorul trebuie sa plãteascã, pentru majorare, taxa menţionatã la paragraful 3 de mai sus; aceasta taxa nu este propusã atunci când suma înscrisã în creditul unui cont curent poştal printr-un buletin de varsamant sau printr-un aviz de varsamant. 5. Dacã valoarea rambursului trebuie sa fie reglata prin intermediul unui buletin de varsamant sau de virament, destinat a fi înscris în creditul unui cont curent poştal, fie în ţara de destinaţie, fie în ţara de origine a trimiterii, se percepe de la expeditor o taxa fixa de maximum 0,16 DST. ART. 4 Rolul biroului de destinaţie a trimiterilor 1. Sub rezervele prevãzute în regulament, mandatele de ramburs şi mandatele de varsamant-ramburs sunt supuse dispoziţiilor fixate prin Aranjamentul privind mandatele poştale. 2. Mandatele de ramburs şi mandatele de varsamant-ramburs sunt expediate din oficiu, pe calea cea mai rapida (aerianã sau de suprafata), biroului de plata sau biroului de cecuri poştale însãrcinat cu înscrierea în cont. 3. În plus, pentru viramentele sau vãrsãmintele menţionate la art. 3 paragraful 5, administraţia tarii de destinaţie percepe din suma rambursului urmãtoarele taxe: a) o taxa de maximum 0,65 DST; b) dacã este cazul, în ţara interna, aplicabilã viramentelor, atunci când acestea sunt efectuate în profitul unui cont curent poştal, ţinut în ţara de destinaţie; c) taxa aplicabilã viramentelor sau vãrsãmintelor internaţionale, atunci când acestea sunt efectuate în profitul unui cont curent poştal ţinut în ţara de origine a trimiterii. ART. 5 Transmiterea mandatelor de ramburs Transmiterea mandatelor de ramburs poate, la alegerea administraţiilor, sa fie operata fie direct între biroul de emitere şi biroul de plata, fie prin intermediul listelor. ART. 6 Reglarea cu expeditorii trimiterilor 1. Mandatele de ramburs aferente trimiterilor contra ramburs sunt plãtite expeditorilor în condiţiile determinate de cãtre administraţia de origine a trimiterii. 2. Valoarea unui mandat de ramburs, care, pentru un motiv oarecare, nu a fost plãtitã beneficiarului, este ţinuta la dispoziţia acestuia de cãtre administraţia tarii de origine a trimiterii; el este definitiv achiziţionat de aceasta administraţie la expirarea termenului legal de prescripţie în vigoare în respectiva ţara. Atunci când, dintr-o cauza oarecare, vãrsãmântul sau viramentul într-un cont curent poştal, solicitat în conformitate cu art. 2 lit. b), nu poate fi efectuat, administraţia care a încasat fondurile întocmeşte un mandat de ramburs, de o valoare corespunzãtoare, în beneficiul expeditorului trimiterii. ART. 7 Remunerarea. Întocmirea şi reglarea conturilor 1. Administraţia de origine a trimiterii atribuie administraţiei de destinaţie, din valoarea taxelor pe care ea le-a încasat prin aplicarea art. 3 paragrafele 3, 4 şi 5, o remuneraţie a carei valoare este fixatã la 0,98 DST. 2. Trimiterile contra ramburs lichidate prin intermediul unui mandat de varsamant-ramburs conduc la atribuirea aceleiaşi remuneraţii ca aceea care este atribuitã atunci când lichidarea a fost efectuatã prin intermediul unui mandat de ramburs. ART. 8 Responsabilitatea 1. Administraţiile sunt responsabile de fondurile încasate, pana când mandatul de ramburs este în mod reglementar plãtit sau pana la înscrierea reglementara în creditul contului curent poştal al beneficiarului. În plus, administraţiile sunt responsabile, pana la concurenta valorii rambursului, de predarea trimiterilor, fãrã încasare de fonduri sau contra perceperii unei sume inferioare valorii rambursului. Administraţiile nu îşi asuma nici o responsabilitate fata de întârzierile care se pot produce în încasarea şi trimiterea fondurilor. 2. Nici o despãgubire nu este datoratã pentru valoarea rambursului: a) dacã greseala de încasare rezulta dintr-o greseala sau o neglijenţa a expeditorului; b) dacã trimiterea nu a fost predatã pentru ca ea cade sub incidenta interdictiilor menţionate fie de cãtre convenţie (art. 26 paragrafele 1, 2 şi pct. 4.2), fie de cãtre Aranjamentul privind coletele poştale (art. 18 pct. 1.2, 1.4, 1.5, 1.6, 1.7 şi art. 18 paragraful 2), precum şi de cãtre dispoziţiile regulamentului sau de aplicare, referitoare la declararea valorii; c) dacã nici o reclamaţie nu a fost prezentatã în termenul prevãzut în art. 30 paragraful 1 din convenţie. 3. Obligaţia de a plati despãgubirea revine administraţiei de origine a trimiterii; aceasta poate sa-şi exercite dreptul de recurs impotriva administraţiei responsabile, care este obligatã sa îi ramburseze, în condiţiile fixate în regulamentul de aplicare a convenţiei (rambursarea despãgubirii administraţiei plãtitoare; lichidarea despãgubirilor între administraţiile poştale), sumele care au fost avansate în contul sau. Administraţia care a suportat, în ultima instanta, plata despãgubirii are drept de recurs, pana la concurenta valorii acestei despãgubiri, impotriva destinatarului, impotriva expeditorului sau impotriva unor terţi. Art. 37 din Constituţia Uniunii Poştale Universale şi articolele corespunzãtoare din regulamentul sau de aplicare, referitoare la termenele de plata a despãgubirii pentru pierderea unei trimiteri recomandate, se aplica, pentru toate categoriile de trimiteri contra ramburs, la plata sumelor încasate sau a despãgubirii. 4. Administraţia de destinaţie nu este responsabilã de neregulile comise, atunci când ea poate: a) sa probeze ca greseala este datoratã nerespectãrii unei dispoziţii reglementare de cãtre administraţia tarii de origine; b) sa stabileascã, atunci când s-a fãcut transmiterea în serviciul sau, ca trimiterea şi, dacã este vorba de un colet poştal, buletinul de expediţie aferent nu purtau desemnarile reglementare. Când responsabilitatea nu poate fi în mod clar imputatã uneia dintre cele doua administraţii, acestea suporta paguba în pãrţi egale. 5. Când destinatarul a restituit o trimitere care i-a fost predatã fãrã perceperea sumei rambursului, expeditorul este avizat ca o poate lua în posesie, într-un termen de 3 luni, cu condiţia sa renunţe la plata sumei rambursului sau sa restituie suma primitã, în virtutea paragrafului 1 de mai sus. Dacã expeditorul preia trimiterea, valoarea rambursului este restituitã administraţiei sau administraţiilor care au suportat paguba. Dacã expeditorul renunţa sa preia trimiterea, aceasta devine proprietatea administraţiei sau a administraţiilor care au suportat paguba. ART. 9 Dispoziţii finale 1. Convenţia, Aranjamentul privind mandatele poştale şi Aranjamentul privind cecurile poştale, precum şi Aranjamentul privind coletele poştale sunt aplicabile, eventual, în tot ceea ce nu este contrar prezentului aranjament. 2. Condiţii de aprobare a propunerilor privind prezentul aranjament şi regulamentul sau de aplicare: 2.1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse congresului şi referitoare la prezentul aranjament şi la regulamentul sau trebuie sa fie aprobate de majoritatea ţãrilor membre prezente şi care voteazã şi sunt pãrţi la aranjament. Jumãtate cel puţin dintre aceste tari membre, reprezentate în congres, trebuie sa fie prezente în momentul votului. 2.2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la regulament, care au fost trimise de cãtre congres Consiliului de exploatare poştalã, pentru decizie, sau care sunt introduse între cele doua congrese, trebuie sa fie aprobate de cãtre majoritatea membrilor Consiliului de exploatare poştalã, care sunt pãrţi la aranjament. 2.3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între doua congrese şi referitoare la prezentul aranjament trebuie sa reuneascã: 2.3.1. doua treimi din sufragii, cel puţin jumãtate dintre ţãrile membre pãrţi la aranjament, care au rãspuns consultãrii, dacã este vorba de adãugarea unor noi dispoziţii; 2.3.2. majoritatea sufragiilor, cel puţin jumãtate dintre ţãrile membre pãrţi la aranjament, care au rãspuns consultãrii, dacã este vorba de modificãri ale dispoziţiilor prezentului aranjament; 2.3.3. majoritatea sufragiilor, dacã este vorba de interpretarea dispoziţiilor prezentului aranjament. 2.4. Contrar dispoziţiilor prevãzute la pct. 2.3.1, orice ţara membra, a carei legislaţie nationala este încã incompatibilã cu adãugarea propusã, are posibilitatea sa facã o declaraţie scrisã pe lângã directorul general al Biroului internaţional, în care sa indice ca nu îi este posibil sa accepte aceasta adaugare, în termen de 90 de zile de la data notificãrii acesteia. 3. Prezentul aranjament va fi pus în aplicare la data de 1 ianuarie 1996 şi va rãmâne în vigoare pana la aplicarea actelor viitorului congres. Drept pentru care, plenipotenţiarii guvernelor ţãrilor contractante au semnat prezentul aranjament într-un exemplar care este depus pe lângã directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe acesta va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre guvernul tarii gazda a congresului. Întocmit la Seul la 14 septembrie 1994. ------------ 
