Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ALECSANDRU IOAN I. Cu mila lui Dumnezeu şi voinţia naţiunală Domnu Principateloru-Unite-Române LA TOŢI DE FAŢIĂ ŞI VIITORIU SĂNĂTATE. Asupra raportului Ministrului Nostru Secretaru de Statu, Preşedinte Consiliului de Miniştrii, sub No. 1042, de la 14 Augustu curentu; Vedendu jurnalulu Consiliului Nostru de Miniştrii încheiatu în şedintia de la 14 Augustu; Audindu şi opiniunea Consiliului Nostru de Statu; În puterea Statutului din 2/14 Iulie trecutu; Amu sancţionatu şi sancţionămu, promulgatu şi promulgămu: CAP. I PENTRU DREPTULU DE PROPRIETATE ALU SATEANULUI CLACASIU, ŞI PENTRU RESCUMPERAREA SARCINILORU SALE CĂTRA STĂPÂNULU MOŞIEI ART. I Sătenii clăcaşi (pontaşi) sunt şi remânu deplini proprietari pe locurile supuse possesiunei (stepânirei) loru, în întindirea ce se hotăresce prin legile în fiinţia. Acestă întindere (peste loculu ce au sătenii în vatra satului, pentru casă (şi grădină) este: a) În judeţiele de dincoce de Milcovu (ţera Românescă: 1) Pentru sătenulu cu patru boi şi o vacă, unu-spre-dece pogone. 2) Pentru sătenulu cu duoi boi şi o vacă, şepte pogone, noue-spre-dece prăjini. Pentru sătenulu ce are o vacă seu toporasiu, patru pogone şi cinci-spre-dece prăjini. b) În judeţiele de dincolo de Milcovu, (Moldova): 1. Pentru sătenulu cu patru boi şi o vacă; cinci fălci patru-deci prăjini. 2. Pentru sătenulu ce are doui boi şi o vacă patru fălci. 3. Pentru sătenulu ce are o vacă, seu pălmasiu, doue fălci patru-deci prăjini. c) În judeţiele de peste Prutu (Bessarabia): 1. Pentru sătenulu cu patru boi şi o vacă, şese fălci şi trei-deci prăjini. 2. Pentru sătenulu cu duoi boi şi o vacă, patru fălci şi trei-deci prăjini. 3. Pentru sătenulu ce are o vacă, seu pălmasiu, doue fălci şi şepte-deci prăjini. ART. II Locuitoriloru, carii nu se bucură de întinderea pămentului ce li se cuvine după art. precedentu, li se va înplini întinderea legală de pămentu. ART. III Nici într'unu casu, summa locuriloru remasse în deplintă stepânire a sătenului, nu va fi mai mare de câtu două treimi ale unei moşii. Se înţielege că pădurile nu întră în acestă socotelă. ART. IV Văduvile fără copii, nevolnicii, sătenii, carii n'au messeria de agricultori, şi n'au făcutu clacă, şi prin urmare n'au avutu pămentu de hrană, mărginiţi fiindu numai în loculu caseloru şi alu îngrădituriloru loru, toţi acestia devinu proprietari numai pe locurile legiute, cuvenite pentru casă şi grădină, adică: În judeţiele de dincoce de Milcovu: Patru sute stânjeni pătraţi la câmpu, şi trei sute la munte, stânjenulu ţerei românesci. În judeţiele de dincolo de Milcovu: dece prăjini fălceşti. În judeţiele de peste Prutu: dece prăjini fălceşti pentru palmasiu, unu-spre-dece prăjini pentru locuitorulu cu duoi boi, doue-spre-dece prăjini pentru locuitorulu cu patru boi. Nevîrsniciloru unui sătenu li se va da acelaşiu pămentu ce a avutu şi părintele loru la epoca morţei sale, dacă veduva va oferi a plăti despăgubirea cuprinse în acestu decretu. ART. V Nu voru avea dreptu a cere pămentulu ce se dă săteniloru clăcaşi după art. I, alu acestui decretu, locuitorii ori căruia satu, carii, prin învoeli speciale cu proprietarulu moşiei, nu aveu de câtu casă si grădină în satu, fără a fi clăcaşi, şi prin urmare, nu aveu dreptulu de a primi locuri de hrană şi cele-l-alte. Asseminea locuitori au înse facultatea de a primi pămentu pe moşiile Statului. ART. VI Voru avea facultatea a se stremuta pe moşiile Statului cele mai apropiate: a) Sătenii cărora, din doue treimi ale moşiei, nu li se pote înplini întinderea locuriloru legiuite. b) Spornicii (însurăţeii) ce nu voru avea locuri în cuprinderea legiloru în fiintiă. Şi unii şi alţii, stremutendu-se pe moşiile Statului, au voie d'a se desface de casile şi sedirile făcute de denşii pe moşiile pe care le păresescu, avendu Communa dreptulu de preemţiune (rescumperare). ART. VII De la promulgarea decretului acestuia, în terminu de trei-deci ani, săteanulu, seu moştenitorii sei, nu va putea înstreina nici ipoteca proprietatea sa, nici prin testamentu, nici prin acte întră vii, de câtu cătră Commună seu cătră ver-unu altu săteanu. După trecirea de trei-deci ani, elu va putea dispune de proprietatea sa, după regulile dreptului communu, şi în casu de vendiare, cu reserva dreptului de preemţiune a Communei. ART. VIII Căndu unu săteanu va muri fără testamentu, seu fară a avea moştenitori legitimi, partea lui de pămentu o va lua Communa, cu îndatorire de a plăti datoria lui pentru despăgubirea clăcei, după art. XXII. Totu cătră commună va trece şi proprietatea săteanului, carile pănă la licuidare, nu va fi în stare de a respunde, din ori ce înprejurare, despăgubirea cuvenită stepânului de moşie, şi carile va declara că nu voeşte a păstra proprietatea sa. ART. IX Dreptulu la pădure ce au sătenii de pe moşiile din Moldova după art. 44 alu legei muntelui, (adică judeţiele Putea, Bacău, Nemţu şi Suceva), şi cei de pe moşiile din ţera Românescă, în virtutea art. 140 par. 4 din legea de la 23 Aprilie 1851, li se păstredie neatinsu şi în viitoriu. După cinci-spre-dece ani, proprietarii vor fi în dreptu a cere liberarea păduriloru de sub acestă servitute, prin buna învoială, seu prin hotărâre judecătorescă. Acestu dreptu îlu voru putea essercita şi communile, aşediemintele publice şi Statulu. ART. X Se desfiintiesă odată pentru totu d`auna şi în totă întinderea României: claca (boeresculu), dijma, corvedile, dilile de meremetu, carele de lemne şi alte asseminea sarcine, datorite stepâniloru de moşii seu în natură seu în bani, unile şi altile stabilite prin legi, hrisove, seu învoiele perpetue ori temporale. ART. XI Dreptu clacă, dijmă şi cele-l-alte sarcine desfiintiate prin decretulu de fatia, se va da stepâniloru de moşii, odată pentru totu d'auna, o despăgubire după cumu se reguledia la capitulu III. ART. XII Claca nu mai este permisă; însurăţeii nu voru putea face cu proprietarii de câtu învoieli temporale. Învoielile sunt slobode întră proprietari şi săteni; dar cându cu aceste învoieli săteanulu îşi obligă chiaru munca sa, ele ne se vor putea face de câtu numai pe unu terminu de cinci ani. Învoielile astădi în fiintia pentru prissose pe unu tempu mărginitu nu se desfiintedia; afară numai de voru fi făcute pe unu tempu mai mare de cinci ani, şi afară de casulu cându proprietarulu unei moşii va fi făcutu cu sătenulu o învoială peste totu, atâtu pentru cele legiuite câtu şi pentru prisosse. ART. XIII Sătenii au facultatea de a primi în locurile legiuite, pometurile ce le au astădi. Ori ce alte pometuri mai are săteanulu peste locurile legiuite, remânu în folossulu lui, după învoielile severşite, seu după îndatoririle obicinuite pănă acum. ART. XIV Locurile de islasu (imasiu), arătură şi fenetiă, carii, prin legi speciale, stepânii de moşii sunt datori a da preoţiloru bisericeloru sătesci, nu se atingu prin decretulu de fatiă. Aceste locuri vor urma şi în viitoriu a servi pentru întreţenerea clerului din respectivele commune. ART. XV Islasurile, (imasiele) locurile de fenetiă şi arătură remase în proprietatea săteniloru, după decretulu de fatiă, se vor hotărnici şi petrui. Ingineri topografi îndestulători, orenduiţi şi plătiti de Statu, se voru numi pentru fie-care judeţiu, spre a dirige şi a activa lucrarea de mai susu. ART. XVI Cându locurile menţionate în articolulu precedentu, voru fi risipite (diseminate) în multe părţi, ele se voru într'uni pe câtu va fi cu putintiă. Acestă lucrare se va face prin comissiuni ad-hocu, conpusse de duoi membrii, alesi unulu de proprietarulu respectivu şi cela-l-altu de autoritatea communală a locului. La casu de neîntielegire întră membrii comissiunei în lucrările loru, ea va alege unu super-arbitru prin sorţi d'intră Membrii comitetului permaninte al judeţiului. În casu de într'unirea pămenturiloru, se va da sătenului cătu va fi cu putintiă locuri de aceiasi cualitate şi întindere. CAP. II DESPRE VATRA SATULUI ART. XVII Vetrile sateloru se voru petrui şi hotărnici după modulu aretatu în articolulu XV. ART. XVIII Proprietarii de moşii păstrediă pe sema şi în folossulu loru tote clădirile, sădirile, usinele, cu îngrăditurile loru, precum şi eleşteile (iasurile) şi morile ce voru fi avendu în cuprinsulu vetreloru sateloru. ART. XIX Asupra iasuriloru de care se face menţiune în art. precedinte, sătenii păstrediă şi în viitoriu facultatea de a'si adăpa vitele; cu îndatorire înse, de a contribui înpreună cu proprietarulu pentru întreţenerea esăturiloru, întrucâtu trebuintia adăpătorei ar cere. ART. XX Tote locurile şi clădirile din cuprinsulu vetrei satului, care, după art. de mai susu nu remânu nici în proprietatea săteniloru, nici în a stepînului de moşie, precumu: bisericile, cimitirile, casile communale, scolile, casile şi îngrăditurile menite şi făcute de commună pentru preoţii bisericeloru, pietiele, ulitiele şi locurile ocupate de pătule (coşiere) şi alte stabilimente communale astădi în fiintiă, remânu proprietatea communeloru rurale, fără despăgubire. ART. XXI Ori ce monopolu, precumu: de măcelărie (căsăpie), de brutărie (pitărie), de băuturi şi altele în cuprinsulu vetrei satului, se desfiintiesă. Proprietarii păstrediă dreptulu de a face în cârciumile, hanurile şi alte asseminea clădiri, remase loru conformu articolului XVIII, ori-ce speculaţiuni învoite de lege, supuindu-se la tote îndatoririle legale cătră Statu şi cătră Commună. CAP. III DESPRE DETERMINAREA PRETIULUI RESCUMPARAREI CLACEI ŞI CELORU-L-ALTE SARCINE ART. XXII Sătenii, pentru rescumperarea clăcei, a dijmei şi celoru-l-alte sarcine, care s'au desfiintiatu prin presentulu decretu, voru plăti pentru dobândi şi amortisementu pe fie-care anu, într'unu terminu de 15 ani, celu multu, şi în monetă după cursulu Vistieriei, conformu alăturatei tabele, înse: Celu cu 4 boi şi o vacă, lei 133. Celu cu 2 boi şi o vacă, lei 100 par. 24. Celu cu mâinile şi o vacă, lei 71 par. 20. Săteanulu, din satile de munte de peste Milcovu, va plăti pe fie-care anu: Celu cu 4 boi şi o vacă, lei 94 par. 10. Celu cu 2 boi şi o vacă, lei 73 par. 2. Celu cu mâinile şi o vacă, lei 51 par. 36. Acestă plată se va respunde o dată în aceleasi termine cu dările fiscale. ART. XXIII Summa pentru rescumperare se determină, îmulţindu-se cu dobânda legale de 10 % pretiulu în bani alu clăcei şi alu dijmei. Asia daru, proprietarii de moşii vor avea a primi în totu: a) Pentru sarcina sătenului ce are pămentu, pentru patru boi şi o vacă, lei: 1521, parale 10. b) Pentru ale celui cu duoi boi şi o vacă, lei 1148, parale 20. c) Pentru ale celui cu mâinile şi o vacă lei 816. Pentru săteanulu din satile de munte de peste Milcovu: a) Pentru sarcinile celui cu patru boi şi o vacă, lei 1076. b) Pentru ale celui cu duoi boi şi o vacă, lei 834 parale 1,5. c) Pentru ale celui cu mâinile şi o vacă, lei 592 parale 2 ART. XXIV Pentru a se constata numerulu clăcaşiloru de pe fie-care moşie, deosebitile loru categorii, precumu şi summa de despăgubire, cuvenită proprietarului după art. XXIII, se institue în fie-care plassă câte o Comissiune compussă de unu delegatu, alesu de toţi proprietarii plăşei, de unu delegatu alesu de Consiliele communale ale sateloru locuite de clăcaşi, şi de unu delegatu alu fiscului. Acesta Comissiuni voru fi datore, în terminu de optu luni de la instituirea loru, a severşi lucrarea. ART. XXV Constatările prescrise în articolulu precedentu se voru face de Comissiuni, pe statu-quo, din diua promulgărei acestui decretu. ART. XXVI Încheiarile acestoru Comissiuni, la casu de nemultiumire a părţiloru interessate, sunt supuse la recursu cătră Consiliele judeţiene, seu cătră Comitetile permaninte. ART. XXVII În contra hotărâriloru Consiliiloru judeţiene, seu ale Comiteteloru permaninte, Consiliulu de statu se rostesce în ultima instantiă asupra recursului. ART. XXVIII În modulu mai susu prescrisu, constatându-se cuantulu despăgubirei, la care fie-care proprietaru are dreptu, Comissiunea de care se face menţiune în art. XXIV, va libera proprietarului, în numile Communei, unu titlu doveditoriu despre summa ce'i se cuvine dreptu despăgubire. Aceste titluri, după ce se voru verifica şi legalisa de Comitetulu permaninte sen de Consiliulu judeţienu, se vor presinta la Comitetulu centralu din Bucuresci, spre a se schimba în obligaţiuni pe numele fie-căruia commune. ART. XXIX Cându s'ar ivi contestaţiuni asupra lucrăriloru Comissiunei, titlulu liberatu de densa şi atacatu din-naintea instantieloru administrative, după modulu mai susu prescrisu, va fi, în casu de infirmare, suplinitu prin definitiva hotărâre administrativă ce va interveni. ART. XXX Terminulu pentru recursu la Consiliu judeţienu, seu la Comitetulu permaninte, va fi de dece dile de la liberarea titului menţionatu în art. XXVIII. Terminulu recursului cătră Consiliulu de statu, în contra hotărâriloru Consilieloru judeţiene, seu ale Comiteteloru permaninte, va fi de doue luni de la data loru. ART. XXXI Consiliele judeţiene, seu Comitetile permaninte, nu vor putea verifica şi legalisa titlurile liberate de Comissiunile plasseloru, de câtu după trecirea de dece dile de la liberarea loru. ART. XXXII Comitetulu centralu nu va putea schimba în obligaţiuni titlurile seu definitivele hotărâri administrative, de câtu după trecirea de trei luni de la data loru. ART. XXXIII În câtu se atinge de despăgubirea ce se cuvine stepâniloru de moşii pentru loculu caseloru şi îngrăditureloru, ce după art. IV din acestă lege, remânu proprietate absolută a nevolniciloru, a săteniloru cari n'au messerie de agricultori şi a văduveloru nesupuse clăcei, acestă despăgubire se evaluesă în summa da unu galbenu, seu monetă corespundietore, şi care se va respunde directu câtră stepânii de moşii, şi anume câte jumetate galbenu lu fiă-care şese luni după promulgarea decretului de fatiă. ART. XXXIV Îndată ce cu ajutorulu subvenţiunei acordată de Statu prin art. L, se vor despăgubi stepânii de moşii de capitalulu ce li se cuvine pentru desfiinţarea clăcei şi a celoru-l-alte sarcine, plata ce sunt obligati sătenii a da ca despăgubire prin art. XX, va înceta. CAP. IV DESPRE CASSA DE DESPAGUBIRE ART. XXXV Se instituie în orasiulu Bucureşti unu Comitetu centralu sub numile de: "Comitetulu de licuidare alu obligaţiuniloru communale, rurale". ART. XXXVI Acestu Comitetu se compune de: a) Ministrulu de finance. b) Unu membru alu Consiliului de statu. c) Unu membru alu Curţei de compturi. ART. XXXVII De odată cu alegirea acestoru membrii de cătră corpurile din care facu parte, se va alege şi câte unu alu doilea membru care va suplini loculu celoru-l-alţi în casu de lipsă. ART. XXXVIII Acestu Comitetu nu va putea lucra de câtu fiindu presenti toţi membrii. Ministrulu va presida acestu Comitetu. În lipsă'i va presida membrulu Consiliului de statu, alu cărui locu se va suplini de unulu dintră membrii supleanti. ART. XXXIX Comitetulu centralu primindu da la proprietari titlurile de despăgubire, liberate de respectivele loru comissiuni, seu definitivele hotărâri administrative date asupra acestoru titluri, le va schimba în obligaţiuni communale rurale. Obligaţiunile se vor face la înfăţisietoriu; voru fi transmissibile prin simpla remitere a actului. ART. XL Maximulu obligaţiunei va fi pănă la valorea despăgubirei cuvenită pentru 50 clăcaşi; minimulu se va ficsa după vointia proprietarului respectivu. Numerulu obligaţiuneloru date unui proprietaru va compune o serie. ART. XLI Înscrierea seriiloru de obligaţiuni se va face în partide pe sema fie-căreia Commune. ART. XLII Tragirea la sorţi se va face pe serii de obligaţiuni; unu numeru de serii trasu pe fie-care anu se va plăti de cătră Comitetulu de licuidaţiune, ast-felu, în câtu celu multu într'unu terminu de cinci-spre-deci ani, tote obligaţiunile communale rurale se se potă stinge. Acestă tragire la sorţi se va face în şedinţia publică, care va fi anuntiată prin foile oficiale cu o lună mai înainte. Numerulu seriiloru şi alu obligaţiuniloru eşite la sorţi, se va publica prin Monitoiru. Elle voru fi plătite multu în terminu de cinci-spre-dece dile după tragirea la sorţi, fără ca acestu terminu se potă constitui, prin espirarea lui, unu casu de decadentiă pentru cei în dreptu. ART. XLIII Obligaţiunile communale cuvenite aşedieminteloru publice, ale cărora venituri nu intră în cassa Statului, se voru trage la sorţi numai după ce mai ânteiu se voru fi licuidatu obligaţiunile proprietariloru particulari. ART. XLIV Aceste obligaţiuni vor produce dobândă de 10 la sută, care dobândă se va respunde celoru în dreptu la finile fie-căruia semestru. ART. XLV Cuponele dobâdiloru essigibille se primescu după valorea loru nominală, de cătră tote cassele Statului. ART. XLVI Obligaţiunile communeloru rurale se voru primi de tote cassele Statului şi ale aşedieminteloru publice şi de tote autorităţile administrative dreptu cauţiune. ART. XLVII La casu cându o mosie s'ar afla ipotecată la epocha promulgărei acestui decretu, obligaţiunile datorite stepânului acestei moşii, se voru depune la Visterie prin Tribunalulu unde s'a înfiintiatu ipoteca, şi nu se voru libera decâtu cu consimţimentulu creditorului ipotecaru, seu în urma stingerei legale a ipotecei. ART. XLVIII Obligaţiunile communale rurale şi cuponile dobândiloru ce se voru strica, seu se voru rumpe, voru putea fi reînoite. Falsificarea acestoru obligaţiuni este supuse la penalităţile ce prescrie legea în casu de fabricare de monedă falsă. ART. XLIX La începutulu fie-cărei sessiuni, Ministeriulu de finance comunică Puteriloru legislative o espunere lămurită despre tote operaţiunile Comitetului de licuidaţiune. ART. L FonduriIe puse în disposiţiunea Comitetului de licuidaţiune, pentru licuidarea obligaţiuniloru communale-rurale, sunt: 1. Summile ce sunt după art. XXII obligati sătenii a plăti. 2. Summile ce voru proveni din vendiarea porumbului şi a meiului (păpuşoiu şi malaiu) de reservă din tote satile locuite de săteni supusi clăcei. 3. Summile ce se voru aduna din vendiarea părţiloru de pămentu de pe moşiile Statului, conformu articoliloru LIV şi LXI. ART. LI Proprietarulu seu coproprietarii fie-căreia moşii, pentru assigurarea creantieloru, voru avea dreptu de ipotecă pe locurile fie-căruia săteanu. ART. LII Sub-nici unu cuventu şi în nici unu casu, fondurile mai susu afectate la despăgubirea proprietariloru de moşii, nu voru putea fi distrase de la destinaţiunea loru. Aceste summe se voru păstra în tesaurulu publicu sub cheile membriloru Comitetului centralu. ART. LIII Lefile şi chieltuelile cancelariei Comitetului de licuidaţiune se voru plăti din budgetulu Statului. Tote summile ce voru prissosi peste plata cuponeloru de dobândi ale obligaţiuneloru communale-rurale, se voru întrebuintia anualu spre treptata licuidare a obligaţiuneloru. CAP. V DESPRE VENDAREA DE PAMENTURI DE PE MOŞIILE STATULUI ART. LIV Pentru licuidarea obligaţiuneloru communale-rurale, Guvernulu este autorisatu a vinde locuri pe moşiile statului la însurăţei, precumu şi la sătenii carii se voru afla în casulu art. V şi VI. Nu se va putea vinde la o singură familie de câtu până la maximumu de doue-spre-dece pogone. ART. LV Pe fie-care moşie a Statului, se va determina câtu mai curându, prin unu regulamentu de administraţiune publică, partea în care va avea a se vinde locuri. La acestă determinare se va alege unu locu propriu pentru formarea unei commune. ART. LVI Pretiulu unui pogonu pe aceste moşii va fi de cinci galbeni. Plata se va respunde în cursu de cinci-spre-dece ani, şi anume câte o a cinci-spre-decea parte din pretiu la începutulu fie-căruia anu, fară dobândă. După trecirea de cinci-spre-dece ani, Guvernulu va putea rădica pretiulu pogonului pentru viitorii cumperători. Hotărârea noului pretiu trebue mai ânteiu se fie încuviintiată prin o lege. ART. LVII Sătenii cumperători de pămentu de pe domeniile Statului nu voru putea, în cursu de trei-deci ani, se instreinedie pămenturile loru de câtu la alte familii de săteni. În acestu din urmă casu, pămentulu ce va trece la noulu cumperătoriu, nu va trece de câtu cu sarcinele, prevediute la art. LVI. ART. LVIII Vendiările de pămentu la săteni se voru face sub dirigerea şi controlulu Ministeriului de finance. Câti din săteni 'si voru fi înconjuratu pămentulu cumperatu şi voru fi plătitu câştiulu din urmă, voru primi actu definitivu de proprietate şi de mesurătorea pămentului. Actulu de vendiare se va subscrie de Ministrulu financeloru, şi se va legalisa numai după istovirea plăţei şi după regulile dreptului communu. ART. LIX Ministeriulu, pe fie-care anu, va înfăţisia Puterei legiuitore unu tablou de vendiările făcute în cursulu anului şi de summile încassate. Comptabilitatea acestei operaţiuni va fi supusse Curţei de compturi. ART. LX În modulu şi cu condiţiunile prescrisse mai susu, Guvernulu este autorisatu a vinde pe moşiile Statului, numite Colonii, câtu locu prissosesce peste pămentulu ocupatu astă-di de aceste colonii. ART. LXI Guvernulu va avea facultatea, în cursu de trei ani de la aplicarea acestui decretu, simţindu-se trebuintiă, a veni în ajutorulu cassei de licuidare, înstreinendu din domeniile Statului, locuri de la 100 pănă la 500 pogone. Cantitatea locuriloru ce se voru pune în vendiare, precumu şi forma vendierei, se voru determina prin regulamentu administrativu posterioru. Obligaţiunile rurale, la vendiarea acestoru locuri, se voru primi ca monedă. ART. LXII Acestu decretu se va pune în lucrare de la 23 Aprilie 1865, (una mie optu sute şese deci şi cinci). Pănă atunce înse Guvernulu va înainta lucrările pregătitore de constatare şi de demarcare prevediute prin acestu aşediementu. CAP. VI DISPOSITIUNI DIVERSE ART. LXIII Arendaşii moşiiloru Statului, care nu voru voi a se folosi de beneficiulu ce le este datu prin contractu, d'a fi desfăcuti de arendă, în urmarea aplicărei nouei legiuiri rurale, dreptu despăgubire pentru desfiintiarea clăcei şi a celoru alte sarcini ale săteniloru statorniciti pe aceste moşii, voru fi scăduti din câştiurile moşiei cu valorea muncei şi a celoru-l-alte sarcini desfiintiate, precum acesta este statornicitu prin art. XXII alu legei de fatiă, şi acesta după numerulu şi categoria săteniloru. ART. LXIV În privintia părţiloru de pămentu ce după capitulu V alu acestui decretu, sunt a se vinde săteniloru, arendaşii, dacă nu voru voi a renuntia la contractu, au dreptulu a fi despăgubiti, pentru pogonile luate din stepânirea loru, cu câte jumetate galbenu de pogonu, şi acesta pe fie-care anu pănă la ecspirarea contractului. Facemu cunoscutu şi ordonămu ca cele de fatiă, învestite cu sigiliulu Statului şi trecute în Monitorulu officialu, se fie adressate Curţiloru, Tribunaleloru şi Autorităţiloru administrative ca se le înscrie în registrele loru, se le observe şi se facă a le observa, şi Ministrulu Nostru Secretaru de Statu la Departamentulu Justiţiei, este însărcinatu a priveghea publicarea loru. Datu în Bucuresci, la 14 Augustu, 1864.
┌──────────────────────────────────────┐
│ALECSANDRU IOAN. │
├─────────────────┬───┬────────────────┤
│Ministru │ │Ministru │
│Secretaru de │ │Secretaru de │
├─────────────────┼───┼────────────────┤
│Statu, Preşedinte│ │Statu la │
│ │ │Departamentulu │
├─────────────────┼───┼────────────────┤
│Consiliului │L. │Justiţiei, │
│Ministriloru, │S. │ │
├─────────────────┼───┼────────────────┤
│Cogălniceanu. │ │N. Creţulescu. │
└─────────────────┴───┴────────────────┘
No. 1014.
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬┐
│TABELLA SUMMA AMORTISMENTULUI ŞI DOBÂNDA CE TREBUE SE PLĂTESCĂ UNU SĂTENU PE ││
│FIE-CARE ANU ÎN CURSU DE 15 ANI ││
├──────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┬──────────────────────┼┤
│ │Sătenii din totă │ ││
│ │România afară de cei de│Sătenii de la munte de││
│ │la munte de peste │peste Milcovu ││
│ │Milcovu │ ││
│ ├───────┬───────┬───────┼───────┬──────┬───────┼┤
│ │cei cu │cei cu │cei cu │cei cu │cei cu│cei cu ││
│ │4 boi │2 boi │mâinile│4 boi │2 boi │mâinile││
│ ├───┬───┼───┬───┼────┬──┼───┬───┼───┬──┼───┬───┼┤
│ │lei│pa │lei│pa │lei │pa│lei│pa │lei│pa│lei│pa ││
├──────────────────────────────────────────────┼───┼───┼───┼───┼────┼──┼───┼───┼───┼──┼───┼───┼┤
│Dobânda legală la capitalulu aretatu la art. │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││
│23 din acestu │152│5 │114│34 │81 │24│107│24 │83 │17│59 │10 ││
│Decretu.......................................│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││
├──────────────────────────────────────────────┼───┼───┼───┼───┼────┼──┼───┼───┼───┼──┼───┼───┼┤
│Summa ce trebue pe fie-care anu, pentru │47 │29˝│36 │1˝ │25 │24│33 │30˝│26 │7 │18 │23˝││
│autorisarea menţionatului capitalu, în cursu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││
│de 15 ani........... ├───┼───┼───┼───┼────┼──┼───┼───┼───┼──┼───┼───┼┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││
├──────────────────────────────────────────────┤199│34˝│150│35˝│107 │8 │141│14˝│109│24│77 │33˝├┤
│Se scade minimum una a treia care se plătesce │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││
│de Statu fiindu că pe lânge alte summe, elu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││
│depune în cassa comitetului de lecuidaţiune şi├───┼───┼───┼───┼────┼──┼───┼───┼───┼──┼───┼───┼┤
│aceia ce are a primi dreptu despăgubire clăcei│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││
│şi altile de la săteni de pe moşiile │66 │34˝│50 │11˝│35 │28│47 │4˝ │36 │22│25 │37˝││
│sale.............................. │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││
├──────────────────────────────────────────────┼───┼───┼───┼───┼────┼──┼───┼───┼───┼──┼───┼───┼┤
│Summa ce remâne se plătescă pe anu, unu sătenu│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││
│de pe moşiile Statului şi ale particulariloru,├───┼───┼───┼───┼────┼──┼───┼───┼───┼──┼───┼───┼┤
│precumu se ficsediă la art. 22. │133│- │100│24 │71 │20│94 │10 │73 │2 │51 │36 ││
├──────────────────────────────────────────────┴───┴───┴───┴───┴────┴──┴───┴───┴───┴──┴───┴───┼┤
│Ministru Secretaru de Statu, Preşedinte Consiliului Ministriloru, M. ││
│COGĂLNICEANU ││
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴┘
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
