INSTRUMENT DE AMENDARE din 24 noiembrie 2006 a Conventiei Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor (Geneva, 1992), amendata de Conferinta plenipotentiara (Kyoto, 1994), de Conferinta plenipotentiara (Minneapolis, 1998) si de Conferinta plenipotentiara (Marrakesh, 2002) [Amendamente adoptate de Conferinta plenipotentiara (Antalya, 2006)]

─────────────
    *) Semnãturile urmãtoare pentru instrumentul de amendare a Convenţiei (Geneva, 1992), amendatã de Conferinţa plenipotenţiarã (Kyoto, 1994), de Conferinţa plenipotenţiarã (Minneapolis, 1998) şi de Conferinţa plenipotenţiarã (Marrakesh, 2002), sunt asemenea celor de la paginile 4 la 7.


    Amendamentele cuprinse în prezentul instrument intrã în vigoare, ca întreg şi sub forma unui instrument unic, la 1 ianuarie 2008, între statele membre care erau pãrţi semnatare ale Constituţiei şi Convenţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (Geneva, 1992), la momentul respectiv, şi care îşi depuseserã instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la prezentul instrument de amendare înainte de aceastã datã.
    Drept mãrturie, plenipotenţiarii respectivi au semnat originalul prezentului instrument de amendare a Convenţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (Geneva, 1992), amendatã de Conferinţa plenipotenţiarã (Kyoto, 1994), de Conferinţa plenipotenţiarã (Minneapolis, 1998) şi de Conferinţa plenipotenţiarã (Marrakesh, 2002).
    Redactate la Antalya la 24 noiembrie 2006.

                     DECLARAŢII ŞI REZERVE
                            D/R-1
                     DECLARAŢII ŞI REZERVE
       fãcute la sfârşitul Conferinţei plenipotenţiare a Uniunii
         Internaţionale a Telecomunicaţiilor (Antalya, 2006)*)
─────────────
    *) Nota Secretariatului general - Textele declaraţiilor şi rezervelor sunt enumerate în ordine cronologicã, în funcţie de momentul depunerii lor.


    Plenipotenţiarii semnatari confirmã, prin semnarea prezentului document, care face parte din Actele finale ale Conferinţei plenipotenţiare (Antalya, 2006), cã au luat în considerare urmãtoarele declaraţii şi rezerve fãcute la sfârşitul acelei conferinţe.

    D/R-51
    Original: englezã/francezã/spaniolã

    Pentru Republica Federalã Germania, Republica Austria, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cipru, Regatul Danemarcei, Regatul Spaniei, Republica Estonia, Republica Finlanda, Republica Francezã, Republica Elenã, Republica Ungarã, Republica Irlanda, Republica Italianã, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat de Luxemburg, Republica Malta, Regatul Ţãrilor de Jos, Republica Polonã, Republica Portughezã, Republica Slovacã, Republica Cehã, România, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Republica Slovenia şi Regatul Suediei:
    Delegaţiile statelor membre ale Uniunii Europene şi ale ţãrilor candidate Bulgaria şi România declarã cã statele membre ale Uniunii Europene şi ţãrile candidate Bulgaria şi România vor aplica instrumentele adoptate de Conferinţa plenipotenţiarã (Antalya, 2006) în conformitate cu obligaţiile ce le revin din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene.

    D/R-58
    Original: spaniolã

    Pentru Republica Columbia:
    La semnarea Actelor finale ale Conferinţei plenipotenţiare a Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (Antalya, 2006), delegaţia Republicii Columbia:
    1. declarã ca rezervã pentru Guvernul sãu dreptul:
    a) sã ia orice mãsuri pe care le considerã necesare, în concordanţã cu legile interne şi dreptul internaţional, pentru a proteja interesele naţionale în cazul în care oricare dintre membri nu se conformeazã prevederilor conţinute în Actele finale ale Conferinţei plenipotenţiare (Antalya, 2006) sau orice rezerve ale reprezentanţilor altor state pun în pericol serviciile de telecomunicaţii ale Republicii Columbia ori drepturile sale suverane;
    b) sã formuleze rezerve faţã de Actele finale ale Conferinţei plenipotenţiare (Antalya, 2006), în conformitate cu Convenţia de la Viena cu privire la Dreptul tratatelor din 1969, oricând considerã între data semnãrii şi data posibilei ratificãri a instrumentelor internaţionale constituind acele Acte finale. În consecinţã, acesta nu trebuie constrâns de niciun fel de reguli care sã-i limiteze dreptul suveran de a formula rezerve numai la momentul semnãrii Actelor finale ale conferinţelor şi al altor întâlniri ale Uniunii;
    2. reafirmã, în esenţa lor, rezervele 40 şi 79, fãcute la Conferinţa Mondialã Administrativã Radio (Geneva, 1979), Rezerva 50, fãcutã la Conferinţa plenipotenţiarã (Minneapolis, 1998), şi Rezerva 64, fãcutã la Conferinţa Mondialã pentru Radiocomunicaţii (Istanbul, 2000), cu privire la noile prevederi care modificã sau amendeazã Constituţia, Convenţia sau alte instrumente ale Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, conţinute în documentele Actelor finale ale Conferinţei plenipotenţiare (Antalya, 2006);
    3. declarã cã Republica Columbia considerã obligatorii instrumentele Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, inclusiv prevederile ce amendeazã Constituţia, Convenţia, protocoalele şi Reglementãrile administrative, doar în mãsura în care a consimţit expres şi la timp sã fie legatã de fiecare dintre instrumentele menţionate şi sub rezerva completãrii procedurilor constituţionale în vigoare. În consecinţã, nu este de acord sã fie legatã de niciun consimţãmânt prezumtiv sau tacit;
    4. declarã cã, potrivit Constituţiei sale, Guvernul sãu nu poate aplica provizoriu instrumentele internaţionale care constituie Actele finale ale Conferinţei plenipotenţiare (Antalya, 2006) şi alte instrumente ale Uniunii, datoritã conţinutului şi naturii acestor instrumente;
    5. declarã cã este de acord cu ştergerea Rezoluţiei 87 (Minneapolis, 1998), luând în considerare sensul dominant al discuţiilor din timpul dezbaterilor, înţeles fiind cã prevederile adiţionale nu sunt necesare pentru a specifica în Reglementãrile radio responsabilitãţile unei administraţii notificatoare, când acţioneazã în numele unui grup de administraţii, şi având aceastã calitate este depozitarul sau custodele drepturilor asupra resursei de spectru orbital aparţinând numitului grup de administraţii, fiind prin urmare garantul pentru exploatarea resursei în conformitate cu condiţiile stipulate de administraţiile cãrora aceste drepturi le aparţin.

    D/R-73
    Original: englezã/francezã/spaniolã

    Pentru Republica Federalã Germania, Principatul Andorrei, Republica Austria, Republica Azerbaidjan, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cipru, Statul Vatican, Republica Croaţia, Regatul Danemarcei, Republica Estonia, Republica Finlanda, Republica Francezã, Republica Elenã, Republica Ungarã, Republica Irlanda, Republica Islanda, Republica Italianã, Republica Letonia, Principatul Liechtenstein, Republica Lituania, Marele Ducat de Luxemburg, Republica Malta, Republica Moldova, Regatul Norvegiei, Regatul Ţãrilor de Jos, Republica Polonã, Republica Portughezã, Republica Slovacã, Republica Cehã, România, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Republica Serbia, Regatul Suediei, Confederaţia Elveţianã şi Republica Turcia:
    În timpul semnãrii Actelor finale ale Conferinţei plenipotenţiare (Antalya, 2006), delegaţiile ţãrilor menţionate declarã în mod formal cã îşi menţin declaraţiile şi rezervele fãcute de ţãrile lor când au semnat Actele finale ale conferinţelor anterioare ale Uniunii, care s-au finalizat prin încheierea de tratate ca şi cum ar fi fost fãcute în întregime la aceastã Conferinţã plenipotenţiarã.

    D/R-98
    Original: englezã/francezã/spaniolã

    Pentru Republica Federalã Germania, Republica Austria, Regatul Belgiei, Canada, Republica Cipru, Republica Croaţia, Regatul Danemarcei, Republica Estonia, Republica Finlanda, Republica Francezã, Republica Ungarã, Republica Irlanda, Republica Islanda, Japonia, Principatul Liechtenstein, Marele Ducat de Luxemburg, Republica Malta, Regatul Norvegiei, Noua Zeelandã, Regatul Ţãrilor de Jos, Republica Polonã, Republica Portughezã, Republica Slovacã, Republica Cehã, România, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Republica Serbia, Republica Slovenia, Regatul Suediei, Confederaţia Elveţianã, Republica Turcia:
    Delegaţiile statelor menţionate, referitor la declaraţia fãcutã de Republica Columbia (nr. 58), în mãsura în care aceasta sau orice altã declaraţie similarã se referã la Declaraţia de la Bogota din 3 decembrie 1976 fãcutã de ţãrile ecuatoriale şi la solicitarea acelor ţãri de a exercita drepturi suverane asupra segmentelor orbitei de satelit geostaţionar, considerã cã pretenţiile în cauzã nu pot fi recunoscute de aceastã Conferinţã.
    De asemenea, delegaţiile menţionate mai sus doresc sã specifice cã referinţa din art. 44 al Constituţiei la "amplasarea geograficã a anumitor ţãri" nu implicã recunoaşterea solicitãrii niciunui drept preferenţial pentru orbita de satelit geostaţionar.