Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosarul nr. 2/2013 Completul de arbitraj compus din:
- Tănăsescu Mihai Alexandru - preşedinte
- Ciubota Cătălin Ion - arbitru
- Popescu Raluca Andreea - arbitru
- Uliescu Marilena - arbitru
- Amzar Geta-Gabriela - arbitru
Pe rol se află cererea de arbitraj formulată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare UPFR), având drept obiect stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore, cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-2014, respectiv cererea de arbitraj formulată de Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare ADPFR), având drept obiect stabilirea modalităţii de repartizare, în cote procentuale, între organismele de gestiune colectivă, a drepturilor producătorilor de fonograme, ADFPR şi UPFR, a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată cuvenită producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru operele reproduse după înregistrări sonore, precum şi a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014. Cererile de arbitraj formulate de UPFR şi ADPFR au ca temei juridic prevederile dispoziţiile art. 131^2 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, şi au ca obiect stabilirea modalităţii de repartizare, în cote procentuale, între organismele de gestiune colectivă ADFPR şi UPFR, a drepturilor producătorilor de fonograme, a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată cuvenită producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru operele reproduse după înregistrări sonore, precum şi a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014. Arbitrajul s-a desfăşurat la termenele din data de 27 martie 2013, 2 aprilie 2013, 10 aprilie 2013, 24 aprilie 2013, 9 aprilie 2014, 6 mai 2015, 11 mai 2015, 19 mai 2015. Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 19 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă care face parte integrantă din prezenta. Termenul de arbitraj a fost prelungit cu 15 zile, potrivit dispoziţiei directorului ORDA. Completul, având nevoie de timp pentru a delibera şi a da părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 27 mai 2015. Dezbaterile au avut loc la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor care fac parte din complet. Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile şi concluziile părţilor, completul de arbitri constată: Constituirea iniţială a completului de arbitraj a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 131^1 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, părţile fiind convocate pentru tragerea la sorţi în vederea desemnării arbitrilor. Prin cererea de arbitraj, UPFR a solicitat stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-2014. Prin cererea de arbitraj, ADPFR a solicitat stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrările sonore cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă, şi comisionul datorat organismului colector UPFR pe această sursă, pentru perioada 2012-2014. La termenul din 27 martie 2013 ADPFR a formulat cerere de recuzare a arbitrului desemnat Voican Maria Mădălina, cerere întemeiată pe prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 din Codul de procedură civilă. Având în vedere faptul că la acest termen onorariul arbitral nu fusese pus în discuţia părţilor şi achitat, completul nu a putut să se pronunţe asupra cererii de recuzare formulate de ADPFR. La termenul din data de 2 aprilie 2013 UPFR a precizat cererea de arbitraj în sensul completării acesteia cu solicitarea de a stabili criteriile de repartizare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrările sonore cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă şi a comisionului datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector UPFR pe această sursă, inclusiv pentru perioada anului 2011, obiectul dedus judecăţii vizând perioada 2011-2014. La acelaşi termen, UPFR a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011 pentru stabilirea proporţiei remuneraţiei cuvenite fiecărui organism de gestiune colectivă din domeniul producătorilor de fonograme din remuneraţiile compensatorii pentru copie privată, prin raportare la dispoziţiile art. 131^2 alin. (3) lit. c) şi art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. ADPFR a depus o cerere prin care a solicitat schimbarea denumirii Dosarului arbitral nr. 2/2013 sub forma "Dosarul arbitral nr. 2/2013 privind stabilirea modalităţii de repartizare, în cote procentuale, între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR şi UPFR, a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru operele reproduse după înregistrări sonore, precum şi a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014". Atât ADFPR, cât şi UPFR au solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de cererile de arbitraj şi de înscrisurile anexate Completul a luat act de cererea ADPFR privind recuzarea doamnei arbitru Maria Mădălina Voican şi a constatat necompetenţa sa funcţională în privinţa cererii de recuzare formulate de ADPFR, dispunând ataşarea înscrisului care consemnează cererea de recuzare la dosarul de arbitraj. În ceea ce priveşte cererea de schimbare a denumirii dosarului formulate de ADFPR, completul o respinge, având în vedere faptul că prezentul dosar de arbitraj nu poartă o denumire, ci este identificat numai prin numărul de înregistrare şi anul înregistrării. Se admit cererile de amânare a arbitrajului formulate de părţi şi se acordă termen data de 10 aprilie 2010. La termenul din data de 10 aprilie 2013 ADPFR depune note de concluzii prin care solicită respingerea excepţiei de nelegalitate formulate de UPFR la termenul din data de 2 aprilie 2013 şi invocă excepţia inadmisibilităţii cererii precizătoare a cererii de arbitraj formulate de UPFR la acel termen. UPFR depune întâmpinare împotriva cererii de arbitraj formulate de ADPFR. ADPFR solicită amânarea cauzei în vederea studierii întâmpinării. Ambele părţi solicită admiterea probei cu înscrisuri. Completul uneşte ambele excepţii invocate (excepţia nelegalităţii Deciziei ORDA nr. 249/2011 şi excepţia inadmisibilităţii cererii precizătoare a cererii de arbitraj formulate de UPFR la termenul din data de 2 martie 2013) cu fondul cauzei şi stabileşte termen pentru continuarea arbitrajului la data de 24 aprilie 2013. La termenul din data de 24 aprilie 2013 ADPFR depune o cerere precizătoare a cererii de arbitraj, solicitând indicarea cotelor procentuale cuvenite fiecărui criteriu de repartiţie propus. Completul de arbitraj pune în discuţie cu prioritate suspendarea cauzei, raportat la cererea de recuzare a arbitrului desemnat Voican Maria Mădălina, şi, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 şi 3 coroborate cu art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendă judecarea cererilor de arbitraj până la pronunţarea Tribunalului Bucureşti asupra cererii de recuzare formulate de ADPFR. La data de 31 martie 2014 UPFR formulează cerere de repunere pe rol a cauzei arbitrale din Dosarul nr. 2/2013, având în vedere soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 13.626/3/2013 de instanţa Tribunalului Bucureşti, Secţia a IIIa civilă, în sensul respingerii cererii de recuzare a doamnei arbitru Maria Mădălina Voican. La termenul din data de 9 aprilie 2014, ADPFR invocă excepţia nelegalei constituiri a completului de arbitraj, motivate de faptul că mandatul unor membri ai completului de arbitraj sa încheiat, acesta fiind limitat la o perioadă de 3 ani. Reprezentanta UPFR susţine că membrii completului de arbitraj trebuie să finalizeze prezentul dosar. Preşedintele completului de arbitraj pune în discuţie aspectele referitoare la autoritatea jurisdicţională competentă să soluţioneze excepţia invocată şi situaţia onorariilor în ipoteza admiterii acestei excepţii. Având în vedere susţinerile părţilor şi motivarea consemnată în încheierea de şedinţă întocmită la data de 9 aprilie 2014, în temeiul art. 547 din Codul de procedură civilă, completul dispune trimiterea dosarului către Tribunalul Bucureşti în vederea soluţionării excepţiei nelegalităţii compunerii completului de arbitraj invocate de ADPFR, reţinând şi opinia separată a domnului arbitru Victor Babiuc. Prin Sentinţa civilă nr. 499/07.04.2015, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia nelegalei compuneri a completului de arbitraj invocate de ADPFR privind pe doamna Voican Maria Mădălina şi domnii Victor Babiuc şi Dan Cristian Gozia. Prin Adresa nr. 8.657/22.04.2015, înregistrata la ORDA cu nr. RGII/3333/22.04.2015, UPFR a solicitat reluarea procedurii de arbitraj. Prin Adresa ORDA nr. RGII/IES/3406/24.04.2015 Secretariatul General al Corpului de Arbitri de pe lângă ORDA a convocat părţile pentru reluarea procedurii de arbitraj, respectiv pentru tragerea la sorţi a 3 arbitri titulari şi 3 arbitri de rezervă, conform art. 131^2 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată. La termenul din data de 6 mai 2015, având în vedere imposibilitatea obiectivă de prezentare a doamnei arbitru Amzar Geta-Gabriela, completul acordă termen pentru data de 11 mai 2015. La termenul din data de 11 mai 2015, completul a admis cererea de repunere a cauzei pe rol şi a constatat legala sa constituire. Reprezentanţii ADPFR formulează oral o cerere de renunţare la arbitraj, arătând că au depus în acest sens şi un înscris la Secretariatul Corpului de Arbitri. Reprezentantul UPFR este de acord cu cererea de renunţare formulată de ADPFR şi menţionează că nu mai are alte probe de administrat, urmând să depună concluzii scrise până la termenul stabilit. Completul ia act de cererea de renunţare formulată de ADPFR şi stabileşte termen pentru soluţionarea cauzei la data de 19 mai 2015. La termenul din data de 19 mai 2015, completul pune în discuţia părţilor cererea ADPFR cu privire la termenul arbitrajului şi onorariile arbitrilor depusă la data de 14 mai 2015. Reprezentanţii UPFR solicită respingerea acesteia în integralitate potrivit art. 131^2 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 8/1996. Completul urmează a se pronunţa asupra acestei cereri odată cu soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a prezentului arbitraj invocată de ADPFR, completul dispune unirea excepţiei cu fondul cauzei. Reprezentantul UPFR solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii, admiterea excepţiei de nelegalitate a hotărârii ORDA nr. 249/2011, precum şi admiterea cererii de arbitraj, aşa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată. Pentru a da posibilitatea ADPFR să depună concluzii scrise, completul amână pronunţarea cauzei până la 27 mai 2015. La termen UPFR depune concluzii scrise privind excepţiile invocate şi fondul cauzei. Analizând actele şi lucrările dosarului, completul arbitral constată: În ceea ce priveşte cererea ADPFR depusă la data de 14 mai 2015, prin care se solicită pronunţarea cu privire la termenul arbitrajului şi onorariile arbitrilor, completul de arbitraj constată respectarea termenului de arbitraj prevăzut de art. 131^2 alin. 7 din Legea nr. 8/1996, faţă de împrejurarea că în perioada 24 aprilie 2013-11 mai 2015 cauza a fost suspendată, ca urmare a naşterii unor incidente procedurale, respectiv soluţionării cererii de recuzare a arbitrului Voican Maria Mădălina, formulată de ADPFR şi, ulterior, a soluţionării excepţiei nelegalei compuneri a completului de arbitraj, invocată de ADPFR. Ca atare, la calculul termenului arbitrajului se va avea în vedere timpul scurs înainte de suspendare şi timpul scurs după repunerea pe rol a cauzei. Verificând lucrările dosarului, completul de arbitraj constată că a fost respectat întocmai termenul prevăzut de art. 131^2 alin. (7) din Legea nr. 8/1996. În ceea ce priveşte onorariile arbitrilor stabilite la data de 27 martie 2013, acestea se vor menţine, reducerea cuantumului fiind posibilă doar în situaţia în care arbitrajul se întrerupe fără a se pronunţa o hotărâre, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 599 din Codul de procedură civilă. Restituirea onorariilor achitate nu este, de asemenea, posibilă raportat la faptul că formularea cererii de renunţare la arbitraj a fost făcută ulterior primei zile de înfăţişare în procedura de arbitraj. Faţă de aceste argumente, completul de arbitraj respinge cererea formulată de ADPFR la 14 mai 2015 ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011, completul de arbitraj constată că prin excepţia invocată, UPFR a criticat Decizia ORDA nr. 249/2011 pentru nelegalitate, motivat de faptul că ORDA şi-a depăşit atribuţiile expres prevăzute de Legea nr. 8/1996, dispunând asupra unor drepturi private, respectiv a stabilit că: "pentru anul 2011 proporţia remuneraţiei cuvenită fiecărui organism de gestiune colectivă din domeniul producătorilor de fonograme din remuneraţiile pentru copia privată este: 95% pentru UPFR şi 5% pentru ADPFR." ADPFR a solicitat respingerea excepţiei, invocând în acest sens necompetenţa instanţei arbitrale de a se pronunţa asupra excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ, competenţa aparţinând în acest caz doar instanţelor de contencios administrativ. Analizând excepţia invocată şi apărările părţilor, completul de arbitraj constată că, în raport cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând pe cale de excepţie de către instanţa învestită cu fondul litigiului. Completul de arbitraj constituit conform Legii nr. 8/1996 reprezintă "instanţa învestită cu fondul litigiului", în înţelesul art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar Decizia ORDA nr. 249/2011 reprezintă un act administrativ unilateral ce se circumscrie dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât analizarea excepţiei de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011 intră în competenţa funcţională a prezentului complet de arbitraj. În ceea ce priveşte Decizia ORDA nr. 249/2011, completul constată că aceasta este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 8/1996, întrucât prin emiterea ei s-a procedat la împărţirea remuneraţiei între cele două organisme, fapt ce excede atribuţiilor ORDA expres prevăzute de lege. În consecinţă, completul de arbitraj admite excepţia de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011, urmând să dea eficienţă la soluţionarea cauzei dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii precizătoare a cererii de arbitraj formulate de UPFR la termenul din data de 2 martie 2013, invocată de ADPFR, completul de arbitraj urmează a o respinge ca nefondată, întrucât din conţinutul dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 8/1996, nu rezultă obligativitatea unor negocieri între organismele de gestiune colectivă ca etapă obligatorie prealabilă arbitrajului. În situaţia protocoalelor ce trebuie încheiate organismele de gestiune colectivă pentru stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei compensatorii şi a comisionului datorat organismului colector, Legea nr. 8/1996 nu a impus o etapă a negocierilor obligatorie, ci doar un termen de încheiere a acestui protocol de 30 de zile. Completul constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii precizătoare de arbitraj, respectiv: lipsa unui protocol încheiat între cele două părţi, expirarea termenului de 30 de zile şi cererea de iniţiere a procedurii de arbitraj. Susţinerea ADPFR potrivit căreia domeniul supus reglementării prin cererea de arbitraj ce formează obiectul prezentului dosar intră sub incidenţa Deciziei ORDA nr. 249/2011 este nefondată, întrucât odată cu admiterea excepţiei de nelegalitate a acestei decizii, ea nu mai este aptă să producă efecte juridice între părţi, intervenind astfel necesitatea reglementării modalităţii de repartizare a remuneraţiei compensatorii şi a comisionului datorat organismului colector. Prin urmare, completul de arbitraj respinge excepţia inadmisibilităţii cererii precizătoare a cererii de arbitraj ca nefondată. Cu privire la excepţia lipsei de obiect a prezentului arbitraj invocată de ADPFR, completul de arbitraj urmează a o admite în parte, pentru următoarele considerente: În motivarea excepţiei invocate, ADPFR a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 180/12.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 33.489/3/2014 de Secţia a V-a civilă, a fost reglementată situaţia remuneraţiilor compensatorii cuvenite producătorilor de fonograme pentru copia privată pentru anul 2012, iar pentru anii 2013-2014 a fost reglementată prin Protocolul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin Decizia ORDA nr. 173/10.10.2013. Verificând înscrisurile depuse la dosar, completul de arbitraj constată că excepţia lipsei de obiect este întemeiată în parte, doar în ceea ce priveşte perioada 2013-2014, întrucât aceasta face obiectul Protocolului publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin Decizia ORDA nr. 173/10.10.2013. În ceea ce priveşte anul 2012, completul constată, pe de o parte, că Sentinţa civilă nr. 180/12.02.2015 a Tribunalului Bucureşti invocată de ADPFR nu este definitivă şi nici măcar redactată până la data soluţionării prezentului arbitraj, iar, pe de altă parte, obiectul cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. 33.489/3/2014 (restituirea de către ADPFR a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, aferentă perioadei ianuarie-octombrie 2012, pe care UPFR a repartizat-o către ADPFR în baza Deciziei ORDA nr. 72/2012 ce a fost anulată) este diferit de cel al cererii de arbitraj. Obiectul prezentului arbitraj, determinat în baza cererilor precizătoare depuse de UPFR şi ca urmare a renunţării la cererea de arbitraj formulată de ADPFR, îl constituie stabilirea unor criterii de repartiţie a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru operele produse după înregistrări sonore, cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pe această sursă, pentru perioada 2011-2012. Prin urmare, completul de arbitraj admite în parte excepţia lipsei de obiect a arbitrajului pentru perioada 2013-2014. Cu privire la fondul cauzei: În primul rând, completul trebuie să stabilească obiectul prezentului arbitraj, în funcţie de cererile şi susţinerile părţilor formulate în cursul prezentei proceduri. Prin cererile iniţiale de arbitraj, părţile au solicitat stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore, cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-2014. Ulterior, UPFR a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat extinderea arbitrajului şi pentru perioada 2011, cu privire la care completul a respins excepţia inadmisibilităţii formulată de ADPFR, pentru motivele expuse în cadrul prezentei hotărâri. În cursul prezentei proceduri, părţile au încheiat, pentru perioada 2013-2014, Protocolul privind criteriile de repartizare a sumelor cuvenite ADPFR reprezentând remuneraţie compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore pentru perioada 2013-2014, publicat prin Decizia ORDA nr. 173/10.10.2013, iar ADPFR a renunţat la propria cerere de arbitraj. Curtea a apreciat ca întemeiată excepţia de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011 pentru stabilirea proporţiei remuneraţiei cuvenite fiecărui organism de gestiune colectivă din domeniul producătorilor de fonograme din remuneraţiile pentru copia privată. Prin urmare, ca efect al admiterii acestei excepţii, completul va înlătura aplicabilitatea acesteia, în concordanţă cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost contestată". Având în vedere toate aceste aspecte, completul apreciază că obiectul prezentului arbitraj îl constituie cererea UPFR în vederea stabilirii criteriilor de repartizare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore, cuvenite organismului de gestiune colectiva ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2011-2012. În susţinerea cererii sale, UPFR a propus următoarele criterii de repartizare: - criteriul utilizării reale a repertoriului membrilor ADPFR ca urmare a copierii muzicii ascultate la posturile de radio, conform studiilor de piaţă; - criteriul utilizării reale a repertoriului membrilor ADPFR ca urmare a copierii muzicii ascultate la posturile de televiziune conform studiului de piaţă; - criteriul proporţiei repertoriului gestionat de ADPFR pentru propriii membri, raportat la repertoriul gestionat de UPFR pentru toţi producătorii de fonograme, cu excepţia membrilor ADPFR, denumit în continuare "criteriul repertoriilor", aplicabil ca urmare a copierii în mod privat a fonogramelor utilizate pe internet, în mediul privat, în magazine de specialitate şi alte surse. Pentru susţinerea acestor criterii UPFR a depus la dosarul arbitral două studii de piaţă realizate de Reveal Marketing Research în anii 2011 şi 2013. În ceea ce priveşte comisionul datorat colectorului colectiv sa solicitat stabilirea unei valori de 7%. Având în vedere susţinerile părţilor, precum şi probele administrate pe parcursul prezentei proceduri, completul apreciază că pentru stabilirea unor criterii echitabile pentru repartizarea remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore trebuie făcute unele aprecieri esenţiale asupra tipului de utilizare. În materie de copie privată, remuneraţia compensatorie se datorează pentru copia realizată, iar nu pentru suportul pe care o astfel de copie se poate face. Copia privată reprezintă reproducerea în scop de folosinţă personală sau pentru cercul normal al unei familii. În aceste condiţii este aproape imposibil de determinat o pondere a utilizării reale în domeniul copiei private. Dacă în cazul comunicării publice a fonogramelor ar putea exista unele criterii obiective pentru întocmirea unui studiu de piaţă care să ofere o situaţie relevantă a utilizării reale (prin analizarea playlisturilor), în cazul copiei private multitudinea de factori ce nu pot fi cuantificaţi în mod real nu poate susţine un studiu convingător în ceea ce priveşte această utilizare, rezultatele putând varia în funcţie de eşantioanele analizate. Mai mult decât atât, studiile de piaţă depuse la dosar nu au fost agreate de părţile din prezentul arbitraj nici în privinţa obiectivelor lor, nici în privinţa realizatorilor, un motiv în plus pentru complet de a nu ţine seama de concluziile acestora. Nici criteriul hologramelor achiziţionate de membrii fiecărui OGC propus de ADPFR nu poate fi luat în considerare, având în vedere că, în materia copiei private, remuneraţia compensatorie se datorează pentru copia realizată, iar nu pentru suportul pe care o astfel de copie se poate face, iar criteriul de repartizare trebuie să fie aplicat unitar, indiferent de sursa de colectare (radio, tv, internet). În aceste condiţii, completul apreciază că, având în vedere natura utilizării, se impune a da preferinţă criteriului repertoriilor gestionate de fiecare organism de colectare. Acest criteriu ar da cel mai bine eficienţă caracterului compensator al remuneraţiei aferente copiei private, ar simplifica procedurile de repartizare a remuneraţiei între organisme şi ar reprezenta o distribuire echitabilă a remuneraţiei. În plus s-ar realiza şi o scădere a costurilor aferente procedurilor de repartizare. În ceea ce priveşte comisionul datorat colectorului colectiv, solicitarea UPFR de stabilire a acestuia la 7% avea în vedere stabilirea criteriului utilizării reale, criteriu ce nu poate fi aplicat în mod obiectiv în domeniul copiei private. Având în vedere că stabilirea criteriului repertoriilor gestionate de fiecare organism de colectare simplifică mecanismele de repartiţie, un nivel al comisionului datorat organismului de gestiune colector de 5% este considerat suficient pentru acoperirea cheltuielilor de repartiţie. PENTRU ACESTE MOTIVE, Completul arbitral HOTĂRĂŞTE: Ia act de cererea de renunţare la cererea de arbitraj formulată de ADPFR. Respinge cererea de restituire a onorariului arbitrilor formulată de ADPFR. Admite în parte excepţia lipsei de obiect a prezentului arbitraj invocată de ADPFR, în ceea ce priveşte perioada 2013-2014. Admite excepţia de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011. Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii precizătoare a cererii de arbitraj formulată de UPFR la termenul din data de 2 martie 2013. Admite în parte cererea de arbitraj formulată de UPFR şi stabileşte criteriul proporţiei repertoriului gestionat de fiecare din organismele de gestiune colectivă pentru operele reproduse după înregistrări sonore ce revin producătorilor de fonograme din remuneraţia compensatorie pentru copie privată, pentru toate sursele de colectare (radio, tv, internet), pentru perioada 2011-2012. Nivelul comisionului datorat organismului de gestiune desemnat colector unic pentru sursa copie privată a operelor reproduse după înregistrări sonore ce revin producătorilor de fonograme este de 5% din sumele colectate.
- Tanasescu Mihai Alexandru - preşedinte
- Ciubota Catalin Ion - arbitru
- Popescu Raluca Andreea - arbitru
- Uliescu Marilena - arbitru
- Amzar Geta-Gabriela - arbitru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
