Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. ARTICOL UNIC Se aprobă Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-2020, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. PRIM-MINISTRU VICTOR-VIOREL PONTA Contrasemnează: --------------- p. Viceprim-ministru, ministrul culturii, interimar, -------------- Hegedus Csilla, secretar de stat Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, Nicolae-Liviu Dragnea Viceprim-ministru, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Daniel Constantin Ministrul educaţiei naţionale, Remus Pricopie Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, Mihnea Cosmin Costoiu Ministrul finanţelor publice, Ioana-Maria Petrescu Ministrul delegat pentru buget, Darius-Bogdan Vâlcov Ministrul economiei, Constantin Niţă Ministrul delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism, Florin Nicolae Jianu Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa Ministrul fondurilor europene, Eugen Orlando Teodorovici Ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu Ministrul mediului şi schimbărilor climatice, Attila Korodi Ministrul pentru societatea informaţională, Alexandru-Răzvan Cotovelea Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, Rovana Plumb Bucureşti, 21 octombrie 2014. Nr. 929. ANEXĂ STRATEGIA NAŢIONALĂ DE CERCETARE, DEZVOLTARE ŞI INOVARE 2014-2020 Cuprins Abrevieri 1. Introducere Un nou ciclu strategic Precizări metodologice 2. Viziune privind cercetarea şi inovarea din România în 2020 3. Obiectivele generale şi specifice ale Strategiei naţionale de cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-2020 4. Direcţii principale de acţiune 4.1. Crearea unui mediu stimulativ pentru iniţiativa sectorului privat 4.1.1. Credite fiscale 4.1.2. Fonduri de capital de risc şi de garantare 4.1.3. Gestiunea proprietăţii intelectuale 4.2. Susţinerea specializării inteligente 4.2.1. Proiecte iniţiate de firme 4.2.2. Centre de competenţă 4.2.3. Infrastructură de transfer şi incubatoare de inovare 4.2.4. Doctorate şi post-doctorate 4.2.5. Infrastructuri ("ROADMAP" naţional) 4.2.6. Performanţă şi concentrare organizaţională 4.2.7. Mecanism de orientare strategică 4.3. Soluţii inovatoare pentru sectorul public 4.4. Cercetare fundamentală şi de frontieră 4.4.1. Direcţii de cercetare fundamentală 4.4.2. Acces la cunoaştere 4.5. Acţiuni transversale 4.5.1. Capacitate instituţională 4.5.2. Piaţa muncii în cercetare 4.5.3. Internaţionalizare 4.5.4. Infrastructuri majore şi clustere de inovare 4.5.5. Educaţie în ştiinţe şi tehnologie şi comunicarea ştiinţei 5. Ţinte 6. Guvernanţa 6.1. Principii de implementare a strategiei 6.2. Cadrul instituţional de implementare a strategiei Anexă Abrevieri AN-CDI - Arhiva Naţională a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării CC-CDI - Colegiul Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare CD - cercetare şi dezvoltare CDI - cercetare, dezvoltare şi inovare CNCS - Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică CNPSTI - Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei şi Tehnologiei CNSPIS - Comisia Naţională pentru Statistică şi Prognoză în Învăţământul Superior CNSPIS-CDI - Comisia Naţională pentru Statistică şi Prognoză în Învăţământul Superior, Cercetare, Dezvoltare şi Inovare ELI-NP - "Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics" EPO - "European Patent Office" ERA - "European Research Area" - Spaţiul European al Cercetării MEN - Ministerul Educaţiei Naţionale PIB - produsul intern brut PNCDI 3 - Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014-2020 POC - Program operaţional "Competitivitate" - axa prioritară "Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru susţinerea afacerilor şi competitivitate" POCU - Programul operaţional "Capital uman" PODR - Programul operaţional "Dezvoltare rurală" POR - Programul operaţional regional POS-CCE - Planul operaţional sectorial pentru creşterea competitivităţii economice 2007-2013 RASUC - Raport anual standardizat al Unităţii de cercetare SNCDI 2020 - Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-2020 UE - Uniunea Europeană UP-CDI - Unitatea de politici CDI din cadrul MEN USPTO -"United States Patent Office" 1. Introducere România a încheiat ciclul de politici publice 2007-2013 în domeniul cercetării, dezvoltării şi inovării (CDI). În anul 2011 a fost realizată o evaluare "mid-term", urmată de un studiu de impact în anul 2015. Noul ciclu începe în 2014 şi se întinde până în 2020. Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-2020, denumită în continuare Strategia CDI 2014-2020 (SNCDI 2020) sau Strategia, cuprinde principiile, obiectivele şi un sumar al măsurilor recomandate pentru perioada amintită. Deciziile şi acţiunile descrise în continuare au la bază un examen critic al experienţelor strategice acumulate în intervalul 2007-2013, precum şi o evaluare prospectivă a capacităţii şi perspectivelor de cercetare şi inovare în România. Toate acestea au fost avansate în cadrul unui exerciţiu anticipativ, bazat pe colaborarea unui număr mare de experţi, pe validarea propunerilor de către operatorii interesaţi, precum şi pe proceduri care au permis consultarea "online" cu comunitatea CDI. Elaborarea acestui document strategic s-a desfăşurat în contextul mai larg al strategiei Europa 2020*1), în mod particular al iniţiativei O Uniune a inovării*2) şi al principalului instrument de implementare - Orizont 2020*3), precum şi în contextul corelării cu politicile de coeziune.------------ *1) http://ec.europa.eu/europe2020/index_en.htm *2) http://ec.europa.eu/research/innovation-union/index_en.cfm *3) http://ec.europa.eu/research/horizon2020/index_en.cfm?pg=home Documentul de faţă este compus din mai multe secţiuni principale: - Introducerea, care constă dintr-un scurt bilanţ al experienţei strategice anterioare şi o Viziune pentru cercetarea şi inovarea românească în 2020; - obiectivele generale şi specifice ale Strategiei CDI 2014-2020; - direcţiile şi liniile de acţiune care susţin obiectivele specifice; - impactul anticipat al Strategiei CDI 2014-2020; - descrierea guvernanţei sistemului CDI pentru intervalul strategic 2014-2020. Strategia este pusă în practică printr-o serie de instrumente, în principal prin Planul naţional de cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare 2014-2020 (PNCDI 3) şi prin Programul operaţional "Competitivitate" - axa prioritară "Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru susţinerea afacerilor şi competitivitate", alături de alte politici publice în sectoare conexe (fiscale, educaţionale etc.), desfăşurate prin instrumente de tipul Program operaţional regional, Program operaţional "Capacităţi umane", Programul operaţional Dezvoltarea capacităţii administrative, Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală. Un nou ciclu strategic Strategia CDI 2007-2013 a susţinut obiective ambiţioase, orientate mai ales spre creşterea producţiei ştiinţifice şi a capitalului uman autohton din cercetare. Strategia s-a bazat pe o creştere substanţială a alocărilor publice pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică, precum şi investiţii însemnate pentru modernizarea infrastructurilor specifice. Nu în ultimul rând, Strategia CDI 2007-2013 a susţinut internaţionalizarea şi a contribuit la stabilirea unui sistem de guvernare şi a unui cadru instituţional prin care s-au simplificat procedurile administrative. Strategia amintită şi principalele sale instrumente - dar şi alte evoluţii relevante din educaţie sau politicile de dezvoltare - au introdus transformări importante în sistemul românesc de cercetare şi inovare. Dinamica producţiei ştiinţifice a fost schimbată semnificativ, precum şi aşteptările individuale şi organizaţionale din spaţiul cercetării. Calitatea şi cantitatea publicaţiilor ştiinţifice au crescut, iar evaluarea proiectelor CDI a ajuns să aibă o participare internaţională semnificativă. La momentul elaborării strategiei, cercetarea românească era mai bine conectată la cercetarea internaţională, comparativ cu ciclul strategic precedent. Cu toate acestea, judecând după standardele internaţionale, dar şi după nevoile interne, România nu are destui cercetători. Lipseşte masa critică de resurse umane pentru dezvoltarea unor domenii promiţătoare şi, în mod special, pentru cercetarea şi inovarea interdisciplinară. Numărul de cercetători din mediul de afaceri este în scădere, iar marile companii cu filiale în România se arată reticente în privinţa dezvoltării unor centre de cercetare locale şi a încadrării activităţilor specifice ca activităţi de cercetare-dezvoltare. Mobilitatea intra- şi intersectorială este limitată, având un impact nedorit asupra circulaţiei cunoştinţelor tehnice şi inovării. Accesul sectorului privat la infrastructurile publice de cercetare este dificil, serviciile oferite sunt limitate şi, în consecinţă, gradul de utilizare al acestor instalaţii este scăzut. Sectorul CD din ţară este, prin urmare, subdimensionat. Pe de-o parte, aceasta se datorează finanţării reduse. În cifre absolute, în România se cheltuieşte pentru cercetare şi dezvoltare, pe cap de locuitor, de aproape 20 de ori mai puţin decât media europeană. Pe de altă parte, cererea de cercetare şi dezvoltare este scăzută, nu este stimulată suficient şi nici nu stimulează suficient alte sectoare economice. Sectorul CD se dovedeşte slab conectat, atât cu mediul de afaceri, cât şi cu publicul în general. În aceste condiţii, inovarea nu reprezintă un factor central al dezvoltării economice şi sociale în România. Noul ciclu strategic ţine seama de împlinirile şi de nerealizările ultimelor două decenii de reformă a cercetării şi inovării, precum şi de tendinţele internaţionale, care susţin o cercetare ştiinţifică orientată mai puternic spre rezultate comensurabile, cu impact practic. Experienţa ultimului ciclu strategic arată că rezultatele ciclului următor depind de construirea şi menţinerea unui larg parteneriat pentru inovare. Acest parteneriat presupune o perspectivă coordonată, integrată asupra sistemului CDI şi exprimă un angajament pe termen lung în următoarele privinţe: ● Asigurarea resurselor. Statul planifică şi aprobă bugete publice multianuale pentru CD, cu respectarea ţintei angajate pentru 2020. ● Predictibilitatea. Mediul CDI se bucură de reguli clare şi stabile, de repere de excelenţă internaţionale, care încurajează colaborarea şi competiţia în sistem. ● Credibilizarea parteneriatului public-privat. Sectorul public şi cel privat evoluează corelat, mobilizând cheltuieli private pentru CD care să atingă 1% din PIB, în 2020. Ca urmare a acestor angajamente, este de aşteptat ca baza de resurse umane active în domeniul CDI (raportată la populaţie) să conveargă spre media din Uniunea Europeană. În acelaşi timp, accesul la fondurile structurale, pentru finanţarea activităţilor CDI, depinde de stabilirea, la nivel naţional, a unui set limitat de priorităţi strategice. Prin Strategia CDI 2014-2020 au fost identificate zonele în care România poate avea contribuţii semnificative şi, în acelaşi timp, prin care România poate beneficia de rezultatele ştiinţei şi ale inovării în creşterea competitivităţii. Strategia CDI 2014-2020 vizează următoarele tipuri de priorităţi: ● Priorităţile de specializare inteligentă presupun definirea şi consolidarea unor domenii de competenţă ridicată, în care există avantaje comparative reale sau potenţiale, şi care pot contribui semnificativ la PIB. Prin concentrarea de resurse şi mobilizarea unei mase critice de cercetători, aceste domenii pot asigura, inclusiv în dimensiunea lor regională, competitivitatea pe lanţurile de valoare adăugată regionale şi/sau globale. ● Priorităţile cu relevanţă publică vizează alocarea de resurse în domenii în care cercetarea şi dezvoltarea tehnologică răspund unor nevoi sociale concrete şi presante. Aceste priorităţi presupun dezvoltarea capacităţii sectorului public de a supraveghea spaţiul tehnologiilor emergente şi de a solicita soluţii inovatoare de la operatorii CDI publici şi privaţi. Cercetarea fundamentală rămâne prioritară în cadrul Strategiei CDI 2014-2020 - incluzând disciplinele umaniste şi socio-economice - ca sursă pentru cercetarea de frontieră şi interdisciplinară. Precizări metodologice Domeniile prioritare au fost definite în urma unui larg proces consultativ, început după finalizarea Viziunii privind CDI românească în 2020. Procesul a urmat o procedură participativă extinsă, constând din următoarele etape principale: 1. Selectarea unui set de domenii strategice candidate şi a subdomeniilor prioritare asociate acestora. Procesul de selecţie s-a derulat pe baza consultărilor din cadrul unui panel lărgit de experţi, s-a bazat pe dovezi empirice şi pe o gamă de criterii relevante pentru specializarea inteligentă (performanţa ştiinţifică demonstrată, potenţialul de valorizare economică sau socială a rezultatelor CD, interesele de dezvoltare sau strategice ale României). Procesul a fost orientat către viitor, luând în considerare noi tendinţe relevante global şi regional, tehnologiile emergente, provocările societale, comportamentul unor operatori globali, sustenabilitatea investiţiilor în cercetare. Etapa a constat şi dintr-o primă consultare "online" cu 28.000 de experţi, părţi interesate, invitaţi, şi 1.322 de chestionare complexe, finalizate, privind 13 domenii prioritare candidate. 2. Explorarea şi rafinarea celor 13 domenii candidate. Acest proces consultativ a presupus formarea, printr-un sistem complex de nominalizare, a câte unui panel de experţi pentru fiecare domeniu strategic candidat. Pe baza fişelor de domeniu primite, a analizelor derivate din "hărţile cunoaşterii", puse la dispoziţie de echipa proiectului, şi a dezbaterilor interne, fiecare panel a rafinat domeniul strategic candidat conform unei grile de criterii predefinite (potenţialul şi nevoile de cercetare, volumul activităţilor comerciale în domeniu, concentrarea geografică a cunoaşterii şi activităţii economice ş.a.m.d.). Hărţile cunoaşterii", o componentă centrală a procesului bazat pe dovezi obiective, reprezintă un instrument de vizualizare a relaţiilor dintre principalii operatori ai ecosistemului CDI românesc. Construirea lor a presupus compilarea, prelucrarea şi relaţionarea unor baze de date cu toate proiectele finanţate competitiv în România în ciclul 2007-2013 (peste 6.000), publicaţiile din fluxurile principale cu autori români (aproximativ 100.000), brevetele acordate (peste 7.000) şi date despre o jumătate de milion de firme*4).------------ *4) Forma extinsă a metodologiei se găseşte pe pagina MEN, la adresa http://www.poscce.edu.ro/ 3. Selectarea "listei scurte" de domenii prioritare. Selectarea listei finale de domenii prioritare a pornit de la o consultare "online" extinsă, având la bază o procedură argumentativă de tip "Delphi 2.0". Exerciţiul a oferit premisele ierarhizării celor 13 domenii candidate şi, astfel, a selectării setului final de domenii prioritare CDI pentru ciclul strategic 2014-2020. Atât priorităţile de specializare inteligentă, cât şi priorităţile cu relevanţă publică au în vedere, pe lângă dezvoltarea de tehnologii şi soluţii inovatoare, stimularea anumitor tipuri de comportament din partea operatorilor relevanţi şi înţelegerea impactului social al ştiinţei, tehnologiei şi al activităţilor economice în sectoarele vizate. Ca atare, aceste două clase de priorităţi presupun activităţi de cercetare şi dezvoltare interdisciplinare, dincolo de demarcaţiile disciplinare tradiţionale. 2. Viziune privind cercetarea şi inovarea din România în 2020 În 2020, România va deveni competitivă la nivel regional şi global, prin inovare alimentată de cercetare-dezvoltare, generând bunăstare pentru cetăţeni. La baza competitivităţii se află un sistem de inovare în care cercetarea-dezvoltarea susţine avansul pe lanţurile globale de valoare adăugată. În acest mediu, excelenţa şi spiritul antreprenorial mobilizează o masă critică de operatori. Reperele globale de excelenţă impun formarea de parteneriate pe termen lung, între organizaţii de cercetare şi firme, şi colaborarea în jurul unor infrastructuri şi programe de cercetare de anvergură internaţională în domenii de frontieră ale ştiinţei şi tehnologiei. Creativitatea, potenţată în toate fazele şi formele educaţiei, activează antreprenoriatul bazat pe inovare. Exemplele de succes antreprenorial generează modele credibile, care susţin formarea unei culturi a inovării şi, în cele din urmă, dezvoltarea unei societăţi pentru care inovarea devine principalul factor de creştere a competitivităţii, transformându-se într-un stil de viaţă. Viziunea stabileşte un set de principii de acţiune, sprijinite pe 3 piloni principali: Pilonul 1. Afirmare la nivel regional, afirmare la nivel global: firmele devin operatori-cheie ai inovării. Economia românească mobilizează IMM-uri inovatoare, cu orientare şi perspective globale, care au interesul şi capacitatea de a intra pe lanţurile de valoare adăugată regionale şi mondiale. Pilonul 2. Excelenţă prin internaţionalizare: sectorul CDI ca spaţiu de oportunitate Sectorul CDI românesc se dezvoltă în jurul unor domenii strategice, este integrat internaţional şi oferă un mediu atractiv pentru membrii comunităţii ştiinţifice globale - pentru tineri, pentru cercetătorii de vârf din întreaga lume, pentru carierele duble în cercetare şi antreprenoriat. Stabilitatea necesară este asigurată de fluxul predictibil de proiecte, de infrastructurile de cercetare naţionale şi europene. Pilonul 3. "Leadership" regional la frontiera ştiinţei şi în tehnologie: străpungeri în domenii strategice România se poziţionează, prin CDI, alături de mari iniţiative europene şi internaţionale, fie prin participare, fie prin asumarea unui rol de lider (în cazuri precum "Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics" - Măgurele sau Centrul internaţional pentru cercetări avansate "Fluvii, Delte, Mări "Danubius"" - Tulcea), şi prin stimularea concentrărilor tehnologice (clustere) de frontieră. 3. Obiectivele generale şi specifice ale Strategiei naţionale de cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-2020 Obiective generale OG1. Creşterea competitivităţii economiei româneşti prin inovare. Obiectivul vizează susţinerea performanţei operatorilor economici pe lanţurile globale de valoare. Strategia susţine tranziţia de la competitivitatea bazată pe costuri la cea bazată pe inovare. Aceasta presupune dezvoltarea capacităţii firmelor de a absorbi tehnologie de ultimă generaţie, de a adapta aceste tehnologii la nevoile pieţelor deservite şi de a dezvolta, la rândul lor, tehnologii sau servicii care să le permită progresul pe lanţurile de valoare. OG2. Creşterea contribuţiei româneşti la progresul cunoaşterii de frontieră. Strategia susţine creşterea vizibilităţii internaţionale a cercetării şi dezvoltării experimentale din România. Activităţile CD la frontiera cunoaşterii presupun formarea unei mase critice de cercetători în domeniile cele mai promiţătoare, menţinerea avansului în domeniile de nişă, unde cercetarea românească are deja avantaj comparativ - consacrat sau emergent -, standarde internaţionale de evaluare pentru proiectele de cercetare şi iniţiative ştiinţifice de anvergură, precum cele dezvoltate în jurul marilor infrastructuri. OG3. Creşterea rolului ştiinţei în societate. Ştiinţa şi tehnologia devin relevante pentru societate atunci când efectele lor se resimt în viaţa cotidiană a cetăţeanului. În acest scop, cercetarea şi inovarea răspund nevoilor concrete ale mediului economic şi ale sectorului public, în special celor de creştere a calităţii serviciilor oferite (precum sănătatea sau securitatea cetăţenilor), şi oferă perspective de angajare atrăgătoare în sectorul privat unui număr cât mai mare de persoane. Strategia urmăreşte atât rezolvarea problemelor societale prin soluţii inovatoare, cât şi furnizarea de expertiză în elaborarea politicilor publice. Obiective specifice OS1. Crearea unui mediu stimulativ pentru iniţiativa sectorului privat, prin instrumente de antrenare a antreprenoriatului şi a comercializării rezultatelor CD, precum şi prin credibilizarea parteneriatelor dintre operatorii publici şi cei privaţi. OS2. Susţinerea specializării inteligente, prin concentrarea resurselor în domenii de cercetare şi inovare cu relevanţă economică şi cu potenţial CD demonstrat, prin parteneriate public-public - care să conducă la concentrare, eficienţă şi eficacitate -, şi public-privat, care să deblocheze potenţialul identificat. OS3. Concentrarea unei părţi importante a activităţilor CDI pe probleme societale, pentru dezvoltarea capacităţii sectorului CDI public de a solicita şi adopta rezultatele cercetării şi de a răspunde unor teme legate de provocările globale de importanţă pentru România. OS4. Susţinerea aspiraţiei către excelenţă în cercetarea la frontiera cunoaşterii prin internaţionalizarea cercetării din România, evaluare internaţională, creşterea atractivităţii sistemului CDI românesc, prin mobilitate şi parteneriate. Obiective specifice transversale OS5. Atingerea până în 2020 a masei critice de cercetători necesară pentru transformarea CDI într-un factor al creşterii economice, prin asigurarea unei evoluţii rapide şi sustenabile, numerice şi calitative, a resurselor umane din cercetare, dezvoltare şi inovare. OS6. Dezvoltarea unor organizaţii de cercetare performante, capabile să devină operatori regionali şi globali, prin stimularea defragmentării sistemului CDI, concentrarea resurselor şi prioritizarea alocării lor, încurajarea parteneriatelor public-public şi public-privat, finanţarea ştiinţei şi evaluarea impactului acesteia, noi modele de finanţare pentru a facilita inovarea. 4. Direcţii principale de acţiune Obiectivele specifice asociate noului ciclu strategic sunt puse în practică printr-o serie de direcţii de acţiune. Rolul acestora, ca ansamblu, este de a structura sistemul de inovare din România. Direcţiile de acţiune conturează o cale de transformare sistemică şi trasează coordonatele evoluţiei corelate a principalilor operatori CDI. Direcţiile de acţiune reprezintă, astfel, o combinaţie integrată de măsuri ("policy mix") care acoperă principalele dimensiuni ale politicii în domeniul CDI: 1. Politici fiscale 2. Politici de achiziţie publică de cercetare şi inovare 3. Politici de finanţare competitivă a CD pentru sectorul public şi privat 4. Politici privind normele de proprietate intelectuală 5. Politici privind colaborarea şi concentrarea 6. Politici de finanţare instituţională 7. Politici privind capitalul uman 8. Politici privind guvernanţa sistemului CDI. 4.1. Crearea unui mediu stimulativ pentru iniţiativa sectorului privat Conform Comisiei Europene, "Principala provocare pentru România este.... competitivitatea sa scăzută"*5). Datele indică şi o capacitate de comercializare foarte limitată a rezultatelor cercetării şi inovării româneşti. Nivelul antreprenoriatului, în mod special al antreprenoriatului bazat pe inovare, este redus.--------- *5) European Commission, Research and Innovation performance in EU Member States and Associated countries. Innovation Union progress at country level, Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2013, p. 226. Pentru a răspunde acestor provocări, Strategia încurajează crearea unui ecosistem de inovare prin parteneriate de tip public-privat şi public-public. Mecanismele de piaţă vor stimula antreprenoriatul inovativ şi implicarea firmelor în activităţile de cercetare, dezvoltare şi inovare. În mod complementar, capitalul privat va fi atras în susţinerea inovării bazate pe cercetare-dezvoltare prin instrumente de finanţare adecvate, cum sunt creditele fiscale, fondurile de capital de risc în fazele timpurii ale procesului de inovare, precum şi prin crearea unui cadru legal modern privind gestiunea proprietăţii intelectuale. Principalele direcţii de acţiune sunt gestiunea proprietăţii intelectuale şi instrumente orientate către finanţare: credite fiscale, fonduri de capital de risc şi fonduri de garantare. 4.1.1. Credite fiscale Mecanismele fiscale de finanţare indirectă a activităţilor CDI urmăresc să încurajeze investiţia în cercetare şi dezvoltare. România a acţionat în această direcţie în 2010 prin deducerea suplimentară a cheltuielilor pentru activităţile CD (majorată substanţial în 2013). Cu toate acestea, antreprenorii români nu beneficiază de potenţialul deplin al acestor măsuri, neglijând deseori oportunităţile fiscale care le stau la dispoziţie. În aceste condiţii se dovedeşte esenţială comunicarea, unificarea practicilor fiscale şi credibilizarea instrumentelor fiscale aflate la dispoziţia firmelor cu activităţi CDI, precum şi simplificarea accesului la aceste mecanisme. Strategia stimulează cererea privată, inclusiv cea adresată sectorului public de cercetare, prin măsuri precum: ▼ adoptarea procedurilor pentru deducerile fiscale de 50% asociate cheltuielilor CD; ▼ îmbunătăţirea reglementărilor privind contabilitatea cercetării, în scopul de a înlesni definirea şi înregistrarea activităţilor CD private; ▼ campanie de comunicare a instrumentelor fiscale disponibile operatorilor economici privaţi. 4.1.2. Fonduri de capital de risc şi de garantare O cauză principală a nivelului scăzut în România al antreprenoriatului întemeiat pe inovare este accesul dificil al IMM-urilor la surse de finanţare private, inclusiv la fonduri de capital private. Piaţa bancară nu susţine suficient riscul antreprenorial, cu atât mai puţin pe cel bazat pe inovare. În plus, mediul fiscal pare neatractiv pentru "start-upurile" inovative şi pentru fondurile de investiţii care şi-ar propune susţinerea acestor companii. În aceste condiţii, fondurile de capital de risc şi de garantare pot activa sectorul bancar în susţinerea inovării, determinând schimbări de comportament şi în rândul operatorilor economici. Prin Programul operaţional Competitivitate - axa prioritară Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare sunt susţinute măsuri precum: ▼ crearea, în cadrul unei scheme de ajutor "de minimis", a unui fond de investiţii cu capital de pornire ("seed capital") destinat antreprenorilor cu idei inovatoare, precum şi a unui fond de investiţii cu capital de risc ("venture capital") şi de creştere ("growth capital") destinat "start-upurilor" inovatoare; ▼ crearea, în cadrul schemei de ajutor "de minimis", a unui sistem de credite (microcredite, credite pentru capital de lucru, credite pentru investiţii de dezvoltare) cu dobânzi subvenţionate în favoarea IMM-urilor inovatoare; ▼ crearea unui sistem de garanţii individuale, pentru acoperirea riscului tehnologic, în favoarea IMM-urilor inovatoare. 4.1.3. Gestiunea proprietăţii intelectuale România continuă să se afle sub media europeană în ceea ce priveşte indicatorii de proprietate intelectuală. O parte din această realitate se reflectă şi în investiţiile slabe ale mediului de afaceri în cercetare, inclusiv în cazul companiilor multinaţionale. În consecinţă, cadrul legal al proprietăţii intelectuale, alături de programele de educare a cercetătorilor şi de susţinere a serviciilor-suport, constituie punctele principale de intervenţie ale Strategiei, inclusiv prin: ▼ adoptarea legii invenţiilor de serviciu într-o formă care încurajează inovarea în sectorul privat şi, în mod special, localizarea activităţilor CDI în România; ▼ instituirea unui program de acţiuni de sprijin indirect pentru cercetare, precum pregătirea cercetătorilor şi inginerilor în problematica drepturilor industriale şi a proprietăţii intelectuale; ▼ dezvoltarea, în instituţiile publice, a capacităţii de comercializare în domeniul inovării; ▼ facilitarea accesului la servicii de sprijin şi comercializare în domeniul inovării; ▼ încurajarea obţinerii şi valorificării proprietăţii intelectuale. 4.2. Susţinerea specializării inteligente Specializarea inteligentă susţine reorientarea politicilor CDI către acele activităţi de cercetare care oferă rezultate cu relevanţă economică. Specializarea inteligentă presupune: - stimularea unui anumit tip de comportament economic, cu ambiţii şi orientare regionale sau globale; - înţelegerea impactului social al ştiinţei, tehnologiei şi al activităţilor economice în sectoarele relevante; - cercetarea şi dezvoltarea interdisciplinară. Ca atare, domeniile de specializare inteligentă sunt deschise, în principiu, oricărei discipline ştiinţifice. Procesul de specializare inteligentă este unul dinamic, ce presupune culegerea şi analiza permanentă de date, la nivel regional şi naţional, cu un mecanism complet de monitorizare în cadrul ciclului strategic. Specializarea inteligentă este susţinută printr-un set de instrumente care: - acoperă întregul spectru de activităţi creative, de la idee la piaţă; - pune în valoare colaborări şi parteneriate între operatori diverşi. Domeniile de specializare inteligentă pentru ciclul strategic 2014-2020, identificate pe baza potenţialului lor ştiinţific şi comercial, în urma unui amplu proces de consultare, sunt: ● Bioeconomia. Domeniul beneficiază de potenţialul uriaş al agriculturii româneşti, în contextul unei industrii alimentare locale tot mai active şi cu standarde în creştere, al cercetării aplicative de succes din domeniu şi din industria farmaceutică, precum şi în contextul unor tendinţe globale ca cererea ridicată de produse alimentare. Siguranţa şi optimizarea produselor alimentare, dezvoltarea sectoarelor horticol, forestier, zootehnic şi piscicol sau valorificarea biomasei şi a biocombustibililor reprezintă subdomenii cu potenţial evident. ● Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, spaţiu şi securitate. Domeniul este unul dintre cele mai dinamice din ţară. Industria este sprijinită de experienţa antreprenorială acumulată în ultimele decenii, de calitatea ridicată a învăţământului superior şi a cercetării academice din disciplinele tehnice relevante, precum şi de prezenţa unor companii multinaţionale importante. Dezvoltarea de software, de tehnologii pentru internetul viitorului şi calculul de înaltă performanţă joacă un rol central în rezolvarea marilor probleme societale. Dezvoltarea de aplicaţii spaţiale dedicate şi/sau integrate, tehnologiile şi infrastructurile spaţiale, misiunile spaţiale proprii şi internaţionale reprezintă elemente-cheie pentru creşterea competitivităţii în activităţi economice şi sociale. Securitatea societală se bazează pe dezvoltarea de tehnologii, produse, capacităţi de cercetare şi sisteme pentru securitate locală şi regională, protecţia infrastructurilor şi serviciilor critice, "intelligence", securitate cibernetică, securitatea internă şi a cetăţeanului, managementul situaţiilor de urgenţă şi al crizelor de securitate, precum şi pentru combaterea terorismului, ameninţărilor transfrontaliere, crimei organizate, traficului ilegal, toate acestea pe fondul dezvoltării culturii de securitate. ● Energie, mediu şi schimbări climatice. Cercetările în domeniul energiei susţin reducerea dependenţei energetice a României, prin valorificarea superioară a combustibililor fosili, diversificarea surselor naţionale (nucleară, regenerabile, curate), transport multifuncţional ("smart grids") şi mărirea eficienţei la consumator. Prezervarea mediului înconjurător constituie o prioritate a tuturor politicilor actuale în condiţiile unor investiţii masive care urmează să fie făcute în tehnici de depoluare şi de reciclare, în administrarea resurselor de apă şi a zonelor umede. Conceptul "oraşul inteligent" oferă soluţii de infrastructuri integrate pentru nevoile populaţiei în aglomerări urbane. ● Eco-nanotehnologii şi materiale avansate. Domeniul aparţine tehnologiilor generice esenţiale (TGE), prioritare la nivel european, care utilizează intensiv CDI. Domeniul este antrenat de competitivitatea internaţională a industriei auto din România, de infuzia ridicată de capital şi de dinamica exporturilor din acest sector. Perspectivele industriei de echipamente agricole sunt promiţătoare, iar investiţiile în cercetare pentru combustibili, materiale noi şi/sau reciclate pot dinamiza activităţile CDI dedicate eco-tehnologiilor care conservă proprietăţile apei, aerului şi solului. Nanotehnologiile au un mare potenţial inovativ, susţin IMM-urile şi asigură competitivitatea tehnologică a României. Cresc şansele de a atrage investiţii străine şi de a dezvolta sectoarele tehnologiilor înalte. Domeniul este susţinut de un învăţământ tehnic dezvoltat, cu contribuţii importante la sectoarele industriale amintite. Există un număr mare de institute naţionale, institute ale Academiei Române, alte tipuri de organizaţii, care au măcar unul dintre domeniile principale de activitate cercetarea în domeniul materialelor. Aceste institute au beneficiat în ultimii ani de investiţii importante în infrastructură, prin programele cu finanţare naţională şi internaţională, posedând baza materială pentru desfăşurarea unor cercetări semnificative, cu potenţial economic ridicat. Principalele direcţii de acţiune sunt orientate către dezvoltarea de proiecte iniţiate de firme, centre de competenţă, infrastructură de inovare (acceleratoare şi incubatoare de afaceri, centre de transfer tehnologic), programe de doctorat şi postdoctorat în domenii prioritare, infrastructuri de cercetare ("roadmap" naţional), performanţă şi concentrare organizaţională, un mecanism de orientare strategică. 4.2.1. Proiecte iniţiate de firme Principiul fundamental al mecanismelor de intervenţie ale Strategiei este cel al cofinanţării cercetării-inovării. Rolul instrumentelor de intervenţie este modelarea riscului operatorilor economici. Proiectele iniţiate de operatorii economici privaţi în toate etapele progresului de la idee până la valorificarea sa economică vor beneficia de mecanisme de suport adecvate. Strategia promovează, de asemenea, intensificarea transferului de cunoştinţe tehnice, îmbunătăţirea portofoliilor de proprietate intelectuală, mobilizarea resurselor financiare private înspre activităţile CDI şi o mobilitate ridicată a cercetătorilor între organizaţiile publice şi cele private. Măsurile concrete includ: ● finanţarea proiectelor tematice printr-un ansamblu de instrumente - pe termen scurt şi lung, pe faze ale ciclului de la idee la comercializare - concentrate pe domenii prioritare; ● finanţarea de proiecte CDI derulate de întreprinderi, individual sau în parteneriat cu institutele de CD şi universităţi, în scopul inovării de procese şi de produse (bunuri şi servicii) în sectoarele economice care prezintă potenţial de creştere. 4.2.2. Centre de competenţă Centrele de competenţă constituie un mijloc de a creşte interacţiunea dintre cercetarea publică, companiile private şi sectorul serviciilor publice, prin susţinerea unor agende de cercetare comune. Ca asocieri formale de tip public-privat, centrele servesc atât interesului public, cât şi celui al operatorilor economici, prin programele lor de activităţi comune. Cercetarea în cadrul acestor platforme furnizează soluţii tehnologice competitive pentru probleme specifice, educă cercetătorii, încurajează schimburile de personal, transferul de cunoaştere şi crearea de portofolii de proprietate intelectuală. Strategia susţine astfel de platforme printr-un: ● modul dedicat susţinerii centrelor de competenţă (cu cofinanţare pe 5-7 ani). 4.2.3. Infrastructură de transfer şi incubatoare de inovare Absenţa unui număr adecvat de profesionişti în interiorul organizaţiilor publice de cercetare reprezintă provocarea principală la adresa transferului de tehnologie şi cunoaştere între spaţiul public şi cel privat. Organizaţiile CDI publice nu dispun de echipe adecvate de transfer, astfel încât cercetarea cu potenţial comercial sau social nu este fructificată în mod optim. Ca urmare a eforturilor de a atrage finanţare europeană pentru profesionalizarea activităţilor de suport pentru inovare, incubatoarele româneşti au susţinut mai degrabă înfiinţarea şi găzduirea firmelor decât întregul spectru de servicii relevante. În consecinţă, Strategia susţine măsuri de profesionalizare pe segmentul de transfer tehnologic din organizaţiile publice de cercetare şi din alte organizaţii orientate spre inovare, prin: ● instrument de specializare a personalului în transferul tehnologic; ● instrument de dezvoltare a capacităţii de comercializare în universităţi, cu accent pe formarea resurselor umane specializate; ● instrument de dezvoltare a incubatoarelor şi centrelor de transfer la nivel regional; ● platforme de tranzacţionare pentru cererea şi oferta de proprietate intelectuală; ● instrument specific pentru angajare/detaşare temporară de personal cu înaltă calificare, pentru încurajarea fluxului de resurse umane dinspre sectorul public (institute, universităţi) înspre firme cu activitate de CDI. 4.2.4. Doctorate şi postdoctorate În ultimii ani s-au făcut investiţii majore în educaţia doctorală şi specializarea postdoctorală, inclusiv prin programul POS-DRU. Totuşi, în ciuda interesului sporit pentru doctorat, cariera de cercetător nu este una atractivă astăzi. Pe de altă parte, direcţionarea unei părţi semnificative a fondurilor pentru cercetare-inovare către un număr restrâns de domenii presupune şi o concentrare corespunzătoare a doctoratelor şi a stagiilor postdoctorale (fără a neglija domeniile de prioritate publică sau cercetarea fundamentală). Integrarea unei proporţii semnificative a doctoranzilor şi a doctorilor tineri în proiecte CDI de echipă, cu teme de interes privat sau public, reprezintă principala măsură de apropiere a doctoratului în ştiinţă de rezultate relevante economic sau social. Astfel, Strategia sprijină: ● continuarea finanţării programelor doctorale şi a programelor de postdoctorat, cu alocarea unei ponderi crescute domeniilor de specializare inteligentă, prin Programul operaţional Capital uman; ● reglementarea şi organizarea doctoratului industrial pentru a creşte corelarea formării resurselor umane cu nevoile mediului economic; ● definirea unei părţi importante a temelor de cercetare doctorală în cadrul proiectelor finanţate public, cu plata doctoranzilor ca tineri asistenţi de cercetare din bugetul de proiect; ● adoptarea pe scară largă a "Principiilor de pregătire inovatoare în domeniul doctoratului"*6).----------- *6) European Commission, "Principles for Innovative Doctoral Training", 2011, http://ec.europa.eu/euraxess/pdf/research_policies/Principles_for_Innovative_Doctoral_Training.pdf 4.2.5. Infrastructuri ("roadmap" naţional) Datorită sinergiei dintre fondurile bugetare şi fondurile structurale din ciclul financiar 2007-2013*7), având ca scop modernizarea infrastructurii CD, un număr semnificativ de organizaţii publice de cercetare dispun acum de infrastructuri moderne. Provocările principale pentru următorul interval strategic sunt continuarea consolidării infrastructurii de cercetare şi, în mod special, utilizarea adecvată a celei disponibile (deocamdată folosită sub nivelul optim, fără a asigura un acces transparent la resurse şi fără a oferi servicii de valoare adăugată pentru mediul economic). Soluţia o reprezintă reactualizarea "roadmap-ului" naţional, în funcţie de:---------- *7) POS CCE Axa 2, operaţiunea 2.2.1. - priorităţile CD identificate pentru următorul interval strategic; - investiţiile deja făcute; - evaluarea ex-ante a gradului de utilizare a infrastructurii propuse; - angajamentul de a deschide accesul la infrastructuri către alţi operatori din cercetarea publică. Strategia promovează serviciile oferite de infrastructurile existente şi continuă investiţiile în infrastructuri prin: ● realizarea unui nou "roadmap" naţional al infrastructurilor CD, bazat pe priorităţi şi pe o fundamentare prospectivă a nevoilor, care să identifice specializările inteligente şi priorităţile publice deservite, condiţiile de finanţare (de exemplu, evitarea duplicărilor) şi obligaţiile privind accesul; ● susţinerea finanţării proiectelor majore şi a marilor infrastructuri CD din sectorul public pentru dezvoltarea infrastructurii existente, crearea de noi infrastructuri (laboratoare, centre de cercetare etc.) şi sprijinirea construirii infrastructurilor de cercetare paneuropene în România (infrastructuri deschise de tip ESFRI); ● cofinanţarea proiectelor de infrastructuri CD pentru întreprinderi; ● constituirea Registrului naţional al infrastructurilor de cercetare-dezvoltare, care va asigura accesul sporit la infrastructuri atât pentru mediul public, cât şi pentru cel privat, va crea o piaţă a serviciilor ştiinţifice şi tehnice, va contribui la vizibilitatea internaţională a rezultatelor cercetării din România şi la sustenabilitatea economică a operării instalaţiilor. 4.2.6. Performanţă şi concentrare organizaţională Sectorul CD public este dispersat, cu un grad ridicat de duplicare la nivelul misiunilor instituţionale şi cu un nivel redus de colaborare interinstituţională. Deseori, lipseşte masa critică şi capacitatea de a aborda teme interdisciplinare. Defragmentarea sistemului poate creşte eficienţa şi eficacitatea sa, iar concentrarea organizaţiilor de cercetare prin formarea de iniţiative multiactor public-public şi public-privat, colocalizare geografică (de exemplu, platforme, clustere, poli) sau fuziuni poate genera premisele unei focalizări a activităţilor CD cu impact asupra inovării. Strategia încurajează indirect concentrările, prin măsuri precum finanţarea instituţională după criterii care pot stimula concentrarea, susţinerea unor clustere de inovare şi a unor aglomerări geografice multiactor în jurul infrastructurilor majore de tipul ELI-NP, crearea centrelor de competenţă. În rezumat, Strategia prevede: ● crearea cadrului legal adecvat, inclusiv a unor proceduri clare şi simple, care să susţină iniţiativele de fuzionare a organizaţiilor publice de cercetare (inclusiv a fuziunilor între universităţi şi institute). 4.2.7. Mecanism de orientare strategică Scopul acestui mecanism este de a urmări procesele de specializare inteligentă şi de a propune, periodic, corecţii şi reorientări. Mecanismul este integrat, funcţionează cvasipermanent, cu rezultate sistematizate şi analizate la fiecare 2 ani, la mijlocul perioadei de implementare, şi constă în: - colectarea sistematică a datelor prin instrumente specifice (printre acestea: Registrul cercetătorilor, Registrul naţional al infrastructurilor de cercetare-dezvoltare, rapoartele de tip "capital intelectual" sau de rezultate economice, bazele de date privind publicaţiile şi brevetele etc.), interoperarea, integrarea şi analiza acestora; - o procedură de identificare a tendinţelor emergente, în special a celor tehnologice; - un observator al percepţiei operatorilor asupra funcţionării sistemului CDI. 4.3. Soluţii inovatoare pentru sectorul public Cercetarea şi inovarea pot aduce contribuţii importante nu numai în sectorul privat, ci şi în cel public, care joacă un rol social şi economic esenţial ca furnizor de servicii, angajator şi instanţă de reglementare. Strategia vizează, prin urmare, un proces - complementar celui de specializare inteligentă - de concentrare a resurselor în domenii cu relevanţă publică directă, stimulând atât cererea publică de soluţii inovatoare, cât şi oferta din partea organizaţiilor CD. Au fost identificate, prin procesul de consultare extinsă folosit şi pentru priorităţile de specializare inteligentă, următoarele domenii de prioritate publică pentru actualul ciclu strategic: ● Sănătate. Sănătatea reprezintă un domeniu cu impact critic asupra calităţii vieţii şi a resurselor publice. Numai impactul economic indirect al stării de sănătate a populaţiei este estimat la câteva procente din PIB. În acest domeniu, cercetarea şi dezvoltarea experimentală au o contribuţie esenţială, influenţând dramatic nu numai bunăstarea individuală şi generată, ci şi perspectivele economice ale unei societăţi. ● Patrimoniu şi identitate culturală. Domeniul este consecvent cu obiectivele esenţiale ale Uniunii Europene, de promovare a patrimoniului cultural şi lingvistic al fiecărei ţări membre, de protecţie a limbilor/idiomurilor minoritare şi a celor pe cale de dispariţie, de afirmare a identităţilor de grup în coordonatele multiculturalităţii. Domeniul vizează o gamă largă de teme de cercetare ştiinţifică, de la impactul social al ştiinţei şi tehnologiei la dezvoltarea sistemului de educaţie, înţelegerea trecutului şi anticiparea provocărilor societale, locale ori globale. ● Tehnologii noi şi emergente. Ştiinţa şi tehnologia pot susţine opţiunile de dezvoltare ale României indiferent de domeniul acestora. Este important, de aceea, ca dezvoltarea şi adoptarea de noi tehnologii să aibă şi o componentă deschisă, orientată spre rezolvarea de probleme specifice şi capabilă să alimenteze nevoia publică indiferent unde apare aceasta. Componenta este puternic axată pe achiziţia publică precomercială de inovare, susţinând oportunităţile relevante strategic. Soluţiile inovatoare pot îmbunătăţi radical calitatea serviciilor publice. Cu toate acestea, colaborarea între furnizorii de astfel de servicii şi autorităţi, pe de-o parte, şi instituţiile CD publice, pe de altă parte, continuă să fie limitată. Puţine organizaţii publice de cercetare oferă ritmic servicii-suport de calitate pentru politicile publice din domeniile lor de competenţă. În acelaşi timp, furnizorii de servicii publice au demonstrat un interes redus pentru stimularea şi absorbţia de inovare. Strategia va susţine, prin instrumente de implementare (în special Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014-2020 şi Programul operaţional Competitivitate - axa prioritară Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru susţinerea afacerilor şi competitivitate), dezvoltarea colaborărilor şi parteneriatelor public-public şi public-privat, prin: ● creşterea capacităţii sectorului public de a face aprecieri asupra nevoii de inovare (cartografierea solicitării raportate la eforturile CDI curente, scanarea opţiunilor tehnologice şi evaluarea tehnologiilor); ● cercetare tematică la iniţiativa cercetătorilor, susţinută de instituţiile publice direct interesate de rezultate; ● proiecte de susţinere a achiziţiilor publice de produse şi servicii inovative ("top-down"); ● instrument de achiziţii publice precomerciale şi de monitorizare a tehnologiilor noi şi emergente; ● stabilirea unei ţinte naţionale privind ponderea achiziţiilor publice de produse şi servicii inovative în totalul achiziţiilor publice; ● program-pilot de susţinere a inovării sociale. 4.4. Cercetare fundamentală şi de frontieră Marile infrastructuri de cercetare localizate în ţară ("Extreme Light Infrastructure", pilonul ELI-NP sau viitorul institut de cercetări avansate "Fluvii, Delte, Mări "Danubius"") reprezintă ocazia de a deveni lider în anumite domenii de cercetare, prin care se poate recupera decalajul de cunoaştere şi tehnologie care desparte România de economiile dezvoltate ale Europei. Integrarea, la nivel global, constituie o oportunitate pentru România, care poate ocupa un loc central în iniţiative de cercetare internaţionale. Internaţionalizarea mediului de cercetare din România constituie o premisă necesară, dar nu suficientă pentru atingerea excelenţei ştiinţifice. Sistemul CDI trebuie defragmentat, pentru reducerea redundanţelor şi optimizarea investiţiilor. Concentrarea de resurse publice va potenţa nişele ştiinţifice în care România deţine avantaj comparativ şi va permite, eventual, crearea de nişe noi de excelenţă. Urmând principiul "resursele urmează excelenţa", internaţionalizarea şi concentrarea vor cataliza colaborările interdisciplinare şi, prin intermediul lor, vor stimula ştiinţa cu rezultate care răspund problemelor de interes general. Nu în ultimul rând, cercetarea fundamentală joacă un rol esenţial în formarea viitorilor cercetători şi specialişti, în orice mediu şi de orice profil. Principalele direcţii de acţiune sunt orientate către accesul la cunoaştere şi cercetarea fundamentală, de frontieră şi exploratorie. 4.4.1. Direcţii de cercetare fundamentală Cercetarea fundamentală îşi propune să crească contribuţia României la dezvoltarea Spaţiului European al Cercetării (ERA). Institutele de cercetare ale Academiei Române permit promovarea, la nivel internaţional, a identităţii ştiinţifice româneşti, crearea de "leadership" în domenii cum sunt ştiinţele economice şi socioumane, matematică, fizică, chimie, ştiinţe biomedicale sau ştiinţele Pământului. Competenţa recunoscută a acestora permite orientarea către cercetări de frontieră competitive internaţional, către tematici cu potenţial aplicativ la nivel naţional (cerinţe concrete şi oferte realiste), extinderea cercetărilor inter- şi multidisciplinare simultan cu menţinerea unei zone "libere de constrângeri" specific academice, propice cercetării fundamentale pure, sursă permanentă de acumulare ştiinţifică. Strategia susţine cercetarea fundamentală şi exploratorie, în principal prin programe pe bază de competiţie, care invită la definirea de jos în sus (de la cercetători spre finanţator) a tematicii ştiinţifice, şi anume: - susţinerea proiectelor de cercetare de frontieră printr-un instrument dedicat; - susţinerea capacităţii de cercetare de frontieră a organizaţiilor publice de cercetare prin finanţarea instituţională; - susţinerea participării cercetării româneşti la iniţiativele şi programele internaţionale; - identificarea temelor de cercetare promiţătoare prin intermediul "workshopurilor exploratorii"; - instrument de susţinere a rezultatelor ştiinţifice cu potenţial aplicativ ridicat, pentru accelerarea transformării în noi tehnologii cu valoare economică sau socială. 4.4.2. Acces la cunoaştere Intensificarea activităţilor de publicare ştiinţifică şi expansiunea rapidă a jurnalelor ştiinţifice pun presiuni financiare asupra instituţiilor de cercetare şi asupra cercetătorilor individuali. Restrângerea accesului la cunoaşterea ştiinţifică slăbeşte schimbul de informaţii şi transferul de cunoaştere, inhibând inovarea. Pentru intervalul strategic 2014-2020, priorităţile rămân asigurarea şi susţinerea accesului deschis ("open access") la rezultatele cercetării, prin: - asigurarea accesului la cercetarea ştiinţifică din fluxurile principale, pentru toate organizaţiile de cercetare; - încurajarea publicării rezultatelor cercetării româneşti, finanţate din fonduri publice, în standardul "(gold) open access"*8).----------- *8) http://ec.europa.eu/research/science-society/document_library/pdf_06/background-paper-open-access-october-2012_en.pdf. 4.5. Acţiuni transversale Pentru recuperarea decalajelor faţă de UE în sectorul de cercetare, dezvoltare şi inovare, România are nevoie de redimensionarea şi recalibrarea componentelor sistemice - resurse umane, organizaţii şi infrastructuri de cercetare. Acţiunile transversale deservesc simultan, direct şi indirect, atât ştiinţa exploratorie şi cercetarea fundamentală, cât şi priorităţile de specializare inteligentă şi cu relevanţă socială. Rolul lor este acela de a pregăti atât ecosistemul CDI în ansamblu, cât şi componentele sale individuale, să ofere societăţii cercetarea şi inovarea de care aceasta are nevoie. Principalele direcţii de acţiune sunt orientate către creşterea capacităţii şi performanţei instituţionale, piaţa muncii în cercetare, internaţionalizare, infrastructuri, educaţie în ştiinţe, tehnologie şi comunicarea ştiinţei. 4.5.1. Capacitate instituţională O cercetare cu rezultate de talie mondială, indiferent dacă acestea aparţin cercetării fundamentale sau celei aplicate, depinde de modul de administrare a activităţilor CDI capabile să susţină producţia ştiinţifică. La rândul său, administrarea cercetării necesită fonduri specifice pentru a asigura stabilitatea şi relevanţa cercetării, alături de capacitatea de a atrage resurse. Următoarele principii se află la baza finanţării instituţionale*9):--------------- *9) Regulile şi criteriile de finanţare vor fi specifice fiecărui tip de organizaţie publică de cercetare. - Finanţarea se bazează pe evaluarea rezultatelor cercetării ştiinţifice, precum şi a impactului acestor rezultate (efecte economice şi sociale). - Evaluarea instituţională, în vederea finanţării, se realizează după standarde internaţionale recunoscute, cu participarea unor experţi internaţionali. - Evaluarea are o natură contextuală - ţine cont, la nivelul criteriilor şi indicatorilor, de dimensiunile relevante ale misiunii instituţiei evaluate (de exemplu, dimensiunea educaţională a universităţilor sau dimensiunea de asistenţă a politicilor publice a unor INCD). - Finanţarea instituţională are pondere limitată în totalul fondurilor obţinute de instituţie. - Finanţarea este predictibilă: se realizează pe cicluri multianuale, după criterii făcute publice cu cel puţin 2 ani înainte de începerea următorului ciclu, şi presupune o evaluare intermediară informativă (la jumătatea ciclului în curs). - Criteriile de finanţare încurajează iniţiativele de concentrare organizaţională, atât în interiorul categoriilor de organizaţii publice de cercetare, cât şi între categorii diferite de organizaţii publice de cercetare (de exemplu, fuziuni între universităţi şi institute). Strategia susţine următoarele măsuri: - asigurarea unei finanţări instituţionale de bază pentru cercetare, acordată în urma evaluării instituţionale, pentru toate organizaţiile publice de cercetare (institute şi universităţi), prin instrumente coordonate de MEN şi Academia Română; - adoptarea pe scară largă, în organizaţiile publice de cercetare din România, a rapoartelor (declaraţiilor) de tip "capital intelectual", ca instrument de (auto)evaluare şi de planificare strategică. 4.5.2. Piaţa muncii în cercetare Accesul doctoranzilor şi al proaspeţilor doctori la o carieră în cercetare rămâne, deocamdată, limitat, ca şi schimbul de personal de cercetare între organizaţiile publice şi private. Printre evoluţiile îngrijorătoare se numără prezenţa modestă a cercetătorilor străini în mediul de cercetare românesc, alături de proporţia în scădere a cercetătorilor între angajaţii mediului privat. Strategia susţine măsuri de creştere a atractivităţii carierei de cercetare, ce impun şi regândirea parţială a sistemului de pregătire doctorală. Strategia sprijină creşterea mobilităţii interne şi internaţionale a cercetătorilor şi, totodată, deschiderea mai largă a mediului de cercetare public către cercetătorii din mediul privat şi din străinătate, inclusiv prin: - integrarea doctoranzilor şi tinerilor doctori în proiecte CDI; - încurajarea atragerii cercetătorilor cu competenţe avansate din străinătate pentru conducerea de proiecte într-o instituţie gazdă din România; - obligativitatea organizaţiilor publice de cercetare de a publica toate posturile deschise în Euraxess şi de a adera la Carta şi Codul European al cercetătorului*10);------------- *10) A se vedea http://ec.europa.eu/euraxess/index.cfm/rights/whatIsAResearcher. - introducerea de politici privind identitatea electronică a cercetătorilor pentru acces la servicii digitale pentru cercetare; - crearea Registrului cercetătorilor din România, inclusiv pentru cei care participă la proiecte româneşti, în scopul creşterii transparenţei în comunitatea cercetătorilor şi al accesului rapid la cercetătorii relevanţi pentru orice tip de entitate interesată - parte a unui demers mai larg de asigurare a unei baze analitice (de tip "Big Data") pentru fundamentarea politicilor publice şi a accesului liber la datele publice. 4.5.3. Internaţionalizare Competitivitatea internaţională a cercetării româneşti, prezenţa pe pieţele internaţionale a produselor inovatoare realizate în ţară şi deschiderea globală a pieţei naţionale de CD depind de susţinerea afilierii sau participării organizaţiilor româneşti la iniţiativele, organismele, programele sau infrastructurile regionale, europene ori internaţionale. Strategia asigură fondurile necesare pentru participarea României la iniţiativele comune de programare (JPI), iniţiativele tehnologice comune (JTI), parteneriatele europene pentru inovare (EIP), precum şi la programele bilaterale şi la o serie de organisme internaţionale. Strategia garantează, totodată, cofinanţarea pentru participarea la proiectele din cadrul Orizont 2020, precum şi alte tipuri de parteneriate instituţionale, catedre comune, colaborări la nivelul clusterelor de inovare sau al altor instrumente internaţionale în domeniul cercetării, dezvoltării şi inovării. Printre măsurile principale se numără: - sprijinirea participării la proiectele din cadrul Orizont 2020; - sprijinirea participării coordonate la iniţiative europene - iniţiativele de programare comună (JPI), iniţiativele tehnologice comune (JTI)/parteneriatele europene pentru inovare (EIP) - şi a colaborării cu terţe ţări; - susţinerea participării la organisme internaţionale (CERN, ESA etc.) pe bază de planuri integrate de participare; - finanţarea apelurilor bilaterale; - crearea de sinergii cu programe ale Uniunii Europene gestionate la nivel central în domeniul CDI prin proiecte de "twinning" şi "teaming" (la nivelul centrelor de excelenţă emergente, regiunilor inovatoare, clusterelor inovatoare din România şi UE); - înfiinţarea unor catedre (de tip "ERA chairs") pentru atragerea cercetătorilor sau cadrelor universitare de renume. 4.5.4. Infrastructuri majore şi clustere de inovare România este lider al unor iniţiative ce capitalizează fie performanţele sale ştiinţifice ("Extreme Light Infrastructure", pilonul ELI-NP), fie dotările sale naturale (Centrul Internaţional pentru Cercetări Avansate "Fluvii, Delte, Mări "Danubius""). Dincolo de impactul ştiinţific major, astfel de proiecte de infrastructură promit beneficii în cercetarea aplicată şi în economie, stimulând aglomerarea competitivă de resurse umane, financiare şi de creativitate. Strategia susţine investiţia în mari infrastructuri, precum şi alte tipuri de parteneriate bazate pe ştiinţă, concentrate geografic şi orientate spre comercializarea ideilor ştiinţifice şi tehnologice. În acest scop, Strategia stipulează măsuri pentru: - asigurarea fondurilor pentru investiţiile deja angajate şi a celor în curs de angajare şi susţinerea dezvoltării unor concentrări în jurul acestor mari infrastructuri. Infrastructuri majore în care România s-a angajat să investească în perioada următoare: - "Extreme Light Infrastructure" - Măgurele; - Centrul Internaţional pentru Cercetări Avansate "Fluvii, Delte, Mări «Danubius»" - Tulcea; - susţinerea finanţării unor clustere existente sau emergente, în măsura în care există interes privat în acest domeniu; - susţinerea dezvoltării resurselor umane specializate în administrarea şi dezvoltarea clusterelor inovatoare. 4.5.5. Educaţie în ştiinţe şi tehnologie şi comunicarea ştiinţei În perioada 2000-2012, raportul dintre absolvenţii din domeniul ştiinţelor şi tehnologiei şi populaţia totală s-a ridicat peste media europeană. În acelaşi timp, ştiinţa nu are o prezenţă publică adecvată în România, în ciuda largii popularităţi de care se bucură anumite performanţe ştiinţifice. Alfabetizarea ştiinţifică a populaţiei de toate vârstele continuă să fie scăzută, o realitate care se reflectă mai ales printre tineri. Strategia susţine măsuri de atragere a tinerilor către ştiinţă, în mediul formal de educaţie şi în afara sa, prin măsuri precum: - atragerea tinerilor talentaţi spre cariera de cercetare, prin organizarea de concursuri cu premii pentru soluţii inovatoare; - înfiinţarea unui Oraş al ştiinţei în proximitatea unui cluster de inovare sau a unei infrastructuri majore; - organizarea de turnee de popularizare a ştiinţei, expoziţii, zile deschise, inclusiv pentru promovarea rezultatelor de excepţie ale cercetării româneşti; - promovarea interesului pentru ştiinţă şi inovare în învăţământul preuniversitar, prin includerea în manuale şi în materialele didactice electronice a descoperirilor recente, prin includerea în curriculum a unor elemente de educaţie privind antreprenoriatul bazat pe inovare, prin colaborarea cu revistele tehnice adresate elevilor şi cu publicaţiile de popularizare a ştiinţei. 5. Ţinte Ţintele Strategiei au fost fixate în spiritul convergenţei României cu media UE. Provocatoare, dar realiste, ţintele de mai jos au la bază premisa că, până în 2020, cheltuielile publice pentru cercetare vor creşte treptat, până la 1% din PIB, la care se adaugă facilităţile fiscale - ajutorul indirect - pentru firmele private.
┌───────────────────────────────────────────────────┬────────┬────────┬────────┐
│ │ Ultima │ │ │
│ │ valoare│ Ţinta │ Ţinta │
│ │ (an) │ 2017 │ 2020 │
├───────────────────────────────────────────────────┴────────┴────────┴────────┤
│Premise │
├───────────────────────────────────────────────────┬────────┬────────┬────────┤
│Cheltuieli publice cu cercetarea-dezvoltarea │ 0,31 │ 0,63 │ 1,0 │
│(% din PIB) │ (2011)│ │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Numărul absolvenţilor de doctorat (ISCED 6) la │ │ │ │
│1.000 locuitori cu vârsta de 25-34 ani │ 1,4 │ 1,5 │ 1,5 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Numărul de cercetători în sectorul public │ 12.409 │ 15.000 │ 17.000 │
│(echivalent normă întreagă) │ (2011)│ │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Publicaţii ştiinţifice în topul 10% dintre cele │ │ │ │
│mai citate publicaţii din lume (% din totalul │ 3,8 │ 5 │ 7 │
│publicaţiilor ştiinţifice la nivelul ţării) │ (2011)│ │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Copublicaţii ştiinţifice internaţionale la │ │ │ │
│1 mil. locuitori │ 148 │ 200 │ 300 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Capital de risc (% din PIB) │ 0,033 │ 0,06 │ 0,09 │
├───────────────────────────────────────────────────┴────────┴────────┴────────┤
│Antrenarea sectorului privat │
├───────────────────────────────────────────────────┬────────┬────────┬────────┤
│Cheltuielile de cercetare-dezvoltare ale │ 0,17 │ │ │
│sectorului de afaceri (% din PIB) │ (2011)│ 0,6 │ 1,0 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Numărul de cercetători în sectorul privat │ 3.518 │ 7.000 │ 14.500 │
│(echivalent normă întreagă) │ (2011)│ │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Copublicaţii public-privat (nr./1 milion locuitori)│ 8,3 │ 12 │ 16 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│IMM inovative care colaborează cu alţii (%) │ 2,93 │ 3,5 │ 6 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Aplicaţii brevete EPO (nr./an) │ 40 │ 80 │ 120 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Aplicaţii brevete USTPO (nr./an) │ 17 │ 30 │ 60 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Aplicaţii mărci comerciale comunitare (nr./1 mld. │ │ │ │
│euro PIB ajustat la paritatea puterii de cumpărare)│ 2,14 │ 3 │ 4 │
├───────────────────────────────────────────────────┴────────┴────────┴────────┤
│Impact economic │
├───────────────────────────────────────────────────┬────────┬────────┬────────┤
│Firme inovative cu creştere rapidă (nr.) │ - │ 50 │ 150 │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│IMM care introduc produse sau servicii inovative(%)│ 13,17 │ 16 │ 20 │
│ │ (2011)│ │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│Venituri din licenţe şi brevete din străinătate │ 0,13 │ 0,15 │ 0,17 │
│(% din PIB) │ (2011)│ │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴────────┴────────┴────────┘
O proiecţie a resurselor necesare pentru implementarea strategiei este anexată. 6. Guvernanţa 6.1. Principii de implementare a Strategiei În implementarea SNCDI 2020 se vor respecta următoarele principii: Asumare şi angajament: un angajament pe termen lung privind asigurarea resurselor şi asumarea priorităţilor strategice. Dimensiunea socială a cercetării şi inovării: angajarea din fonduri publice de resurse financiare pentru activităţile CDI se face în interesul societăţii, pentru bunăstarea cetăţeanului, în vederea rezolvării problemelor societale importante. Coordonarea: asigurarea coordonării între operatori, politici şi programe, atât pe verticală (diviziunea şi planificarea adecvate a rolurilor între instituţiile responsabile în toate etapele procesului strategic), cât şi pe orizontală (coordonarea unitară, la nivel naţional, a politicilor CDI elaborate de diversele ministere şi agenţii). Inteligenţa strategică şi expertiză în politicile de cercetare: asigurarea informării tuturor organismelor şi organizaţiilor implicate în implementarea Strategiei, eventual printr-un centru de analiză strategică, cu rolul de a colecta şi de a analiza datele relevante şi de a oferi expertiză pe parcursul ciclului de politici publice. Interoperarea şi corelarea datelor: colectarea datelor relevante pentru politicile CDI de la toate tipurile principale de operatori şi stocarea acestora într-un mediu şi format care să permită cu uşurinţă accesarea şi analiza lor (inclusiv prin instrumente propuse în Strategie, de tipul Registrului cercetătorilor ş.a.m.d.). Transparenţa şi accesul la informaţia publică: asigurarea accesului public la informaţii privind politicile, instrumentele, oportunităţile de finanţare şi rezultatele obţinute în urma investiţiei în activităţile CDI, cu respectarea proprietăţii intelectuale. Evaluarea performanţei şi separarea sa de implementare: evaluarea îndeplinirii obiectivelor strategice ale SNCDI 2020 se raportează la fondurile publice angajate, cu evitarea autoevaluărilor. Evaluarea acoperă toate etapele acestor procese (anual, intermediar, final) şi integrează instrumentele principalele de implementare (PNCDI 3, programe operaţionale, programe sectoriale etc.). 6.2. Cadrul instituţional de implementare a strategiei A. Coordonarea naţională şi planificarea politicilor publice pentru CDI A1. Autoritatea de stat pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare este reprezentată de Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN). MEN, în calitate de autoritate de stat pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare, are ca principale responsabilităţi în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării: - definirea obiectivelor strategice specifice domeniului; - definirea, aplicarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor necesare în vederea realizării acestor obiective; - asigurarea coerenţei politicilor guvernamentale din domeniu şi armonizarea acestora cu politicile de dezvoltare sectoriale şi, respectiv, cu cele de dezvoltare regională. În acest sens MEN asigură: - planificarea activităţilor, conform obiectivelor stabilite; - definirea cadrului normativ-metodologic, funcţional, operaţional şi financiar necesar în vederea aplicării politicilor, inclusiv a procedurilor de analiză, de monitorizare şi de evaluare a sistemului cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării în ansamblu; - prognoza şi planificarea bugetului aferent cercetării cuprins în bugetul propriu şi a resurselor financiare necesare realizării politicilor CDI. În acest cadru MEN are ca atribuţii: - elaborează planul naţional CDI pe perioade multianuale şi actualizează periodic obiectivele urmărite în cadrul acestuia, în concordanţă cu priorităţile politicilor guvernamentale de dezvoltare economică şi socială şi pe baza evaluării resurselor necesare; - aprobă prevederile anuale ale planului naţional CDI şi informează Guvernul asupra realizării acestora; - stabileşte fondurile din bugetul anual propriu destinate finanţării planului naţional CDI şi detalierea acestora pe programele din cadrul planului; - asigură finanţarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea planului naţional CDI şi, respectiv, a programelor componente, prin conducerea directă sau în regim externalizat a acestora; - elaborează raportări periodice, inclusiv anuale, privind implementarea planului, cuprinse în rapoartele privind politicile guvernamentale de cercetare-dezvoltare şi inovare. În acest scop asigură realizarea de studii, analize şi monitorizări, evaluări şi alte activităţi similare în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării, pentru care poate să contracteze inclusiv servicii de consultanţă, expertiză, asistenţă tehnică şi altele asemenea. În exercitarea atribuţiilor sale în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării, MEN este sprijinit de organisme consultative de nivel naţional (consilii, comisii şi colegii), a căror componenţă şi atribuţii se stabilesc, de regulă, prin ordine MEN. A2. Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei, Tehnologiei şi Inovării (CNPSTI) CNPSTI se înfiinţează ca organism consultativ al Guvernului, în coordonarea prim-ministrului, în temeiul art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare. CNPSTI este compus din miniştri, având ca misiune principală coordonarea şi corelarea politicilor din domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării cu cele de dezvoltare la nivel sectorial şi, respectiv, regional, în cadrul unui sistem naţional de inovare. CNPSTI evaluează implementarea strategiei naţionale CDI prin politicile specifice domeniului şi elaborează pe această bază un raport anual, care cuprinde concluzii şi recomandări privind orientarea strategică şi evoluţia pe termen mediu şi scurt a sistemului naţional CDI. Raportul include propuneri privind: - stabilirea şi actualizarea obiectivelor strategice specifice domeniului, inclusiv propuneri de revizuire la nivelul Strategiei, după caz; - modul de realizare a obiectivelor strategice propuse, prin PNCDI 3 şi/sau prin alte instrumente de implementare a SNCDI 2020; - alocarea pe perioade multianuale şi la nivel anual, prin bugetul de stat şi din fonduri structurale, a fondurilor publice necesare pentru realizarea obiectivelor strategice propuse. Raportul CNPSTI se înaintează Guvernului şi se prezintă în şedinţă de guvern, în perioada care precede dezbaterea proiectului legii anuale a bugetului de stat. La alcătuirea raportului anual CNPSTI sunt utilizate următoarele categorii de documente: - SNCDI 2020 şi PNCDI 3; - studii, analize, planuri de acţiune şi rapoarte de specialitate privind domeniul CDI elaborate de: direcţiile de specialitate din cadrul MEN, organismele cu rol de coordonare ştiinţifică, organismele cu rol consultativ asociate MEN, instituţii care conduc programe din PNCDI 3, rapoarte elaborate de raportori independenţi desemnaţi de CNPSTI; - strategii, studii, analize, planuri de acţiune, rapoarte elaborate de ministere şi alte autorităţi care conduc planuri şi activităţi CD la nivel sectorial/regional; - studii, analize, rapoarte de monitorizare şi evaluare, realizate pe plan naţional şi internaţional şi care fac referire la sistemul CDI din ţara noastră; - raportări anuale standard şi/sau comunicări oficiale ale organizaţiilor de cercetare, ale operatorilor economici, ale societăţilor profesionale şi ale altor organizaţii neguvernamentale; - analize cantitative şi calitative din literatura de specialitate, care fac referire la evoluţia sistemului CDI din România. CNPSTI îşi poate forma grupuri de lucru pe domenii sau probleme-cheie, în cadrul cărora pot fi cooptaţi experţi din ţară sau din străinătate. CNPSTI dispune de un secretariat tehnic propriu, asigurat de direcţiile de specialitate din cadrul MEN. B. Organismele cu rol consultativ privind sprijinirea MEN în procesul de planificare, monitorizare şi evaluare a implementării SNCDI 2020 şi PNCDI 3 În cadrul organismelor cu rol consultativ, instituţiile cu rol de coordonare ştiinţifică aduc contribuţii directe sau prin reprezentanţii lor la stabilirea obiectivelor strategice privind dezvoltarea sistemului CDI, precum şi la stabilirea structurii şi obiectivelor programelor din planul naţional CDI. Principalele organisme cu rol de coordonare ştiinţifică sunt: ● Academia Română, forul suprem de consacrare ştiinţifică, ce coordonează reţeaua proprie de institute şi centre de cercetare; ● academiile de ramură: Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS), Academia de Ştiinţe Medicale (ASM) şi Academia de Ştiinţe Militare, care asigură coordonarea ştiinţifică a activităţilor de cercetare din unităţile de profil. La acestea se adaugă autorităţi şi instituţii cu rol de coordonare ştiinţifică în domenii de interes strategic, ca, de exemplu, cele din domeniul nuclear (Institutul de Fizică Atomică), al securităţii naţionale şi spaţiului (Agenţia Spaţială Română). B1. Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare şi Inovare (CC-CDI) este principalul organism consultativ de specialitate al MEN. CC-CDI are ca atribuţie principală formularea de recomandări şi propuneri privind: - stabilirea direcţiilor şi obiectivelor strategice, precum şi elaborarea, finanţarea şi implementarea politicilor la nivel naţional privind: ● cercetarea aplicativă, dezvoltarea experimentală, transferul tehnologic şi inovarea; ● evaluarea performanţelor organizaţiilor de cercetare cu activitate preponderentă în aceste domenii; ● cooperarea ştiinţifică internaţională; - structura, obiectivele şi implementarea programelor şi instrumentelor relevante pentru aceste domenii în cadrul planului naţional CDI; - stabilirea de criterii şi proceduri de alcătuire şi actualizare a bazelor de date integrate, specializate pe domenii de cercetare, privind proiectele derulate şi rezultatele de cercetare obţinute în cadrul programelor din planul naţional CDI. B2. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS) are ca atribuţie principală formularea de recomandări şi propuneri privind: - stabilirea direcţiilor şi obiectivelor strategice, precum şi elaborarea, finanţarea şi implementarea politicilor la nivel naţional privind: ● cercetarea fundamentală şi de frontieră; ● evaluarea performanţelor universităţilor şi ale institutelor a căror activitate de cercetare se înscrie preponderent în aceste domenii; ● dezvoltarea resurselor umane pentru cercetare; - structura, obiectivele şi implementarea programelor şi instrumentelor relevante pentru aceste domenii în cadrul planului naţional CDI; - stabilirea de criterii şi proceduri de alcătuire şi actualizare a bazei de date privind cercetătorii şi corpul de evaluatori din România. În perioada în care se vor efectua modificările legislative necesare pentru reactivarea CNCS, atribuţiile acestuia vor fi îndeplinite de CC-CDI. B3. Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior şi CDI (CNSPIS-CDI) se formează prin extinderea atribuţiilor şi reorganizarea Consiliului Naţional de Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior (CNSPIS). CNSPIS-CDI are ca principală atribuţie formularea de recomandări şi propuneri privind stabilirea şi actualizarea procedurilor şi indicatorilor de monitorizare şi evaluare a implementării SNCDI 2020 şi PNCDI 3. Recomandările CNSPIS-CDI privind procedurile de raportare, analiză şi evidenţă a datelor despre sistemul CDI vor fi integrate sub forma unui ghid unic, care se actualizează anual. C. Organismele cu rol operativ C1. Direcţia generală programe CDI (DGP-CDI) din cadrul MEN Pentru a susţine procesele de fundamentare, elaborare şi implementare a politicilor CDI, pe care le efectuează în colaborare cu organismele consultative asociate, MEN înfiinţează Unitatea de politici CDI (UP-CDI) în cadrul Direcţiei generale programe CDI. UP-CDI are următoarele atribuţii principale: - analiza şi evaluarea evoluţiei sistemului naţional CDI în ansamblu, în corelare cu sistemul de indicatori utilizat la nivel european şi internaţional; - susţinerea proceselor de fundamentare, elaborare şi implementare a politicilor CDI; - monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei şi PNCDI 3. UP-CDI întocmeşte un raport anual privind stadiul de implementare a Strategiei şi PNCDI 3, cu evidenţierea evoluţiei principalilor indicatori ai sistemului naţional CDI în ansamblu. Raportul se înaintează la CNPSTI de către MEN, în vederea pregătirii raportului anual al CNPSTI. În acest sens UP-CDI va asigura realizarea şi actualizarea periodică a bazei de date proprii a autorităţii de stat pentru CDI, care va conţine date şi informaţii referitoare la: - programele din cadrul PNCDI 3, precum şi alte programe finanţate în sistemul CDI, inclusiv resursele financiare investite şi indicatorii de rezultate şi de impact realizaţi; - proiectele derulate în cadrul PNCDI 3, grupate şi clasificate pe baza unui sistem unic de coduri de identificare, care va permite stabilirea domeniului ştiinţific sau tehnic specific, a programului prin care s-a derulat, precum şi a instrumentului de finanţare utilizat. Informaţiile despre proiecte vor include date referitoare la resursele utilizate şi la rezultatele obţinute; - unităţile de cercetare participante la proiectele derulate în cadrul PNCDI 3. Baza de date se va realiza în colaborare cu: - conducătorii programelor CDI coordonate de MEN, pe baza prevederilor specifice din contractele încheiate cu aceştia; - autorităţile şi agenţiile implicate în managementul şi gestionarea programelor de finanţare în sistemul CDI. Principalul instrument de raportare a datelor privind activitatea organizaţiilor de cercetare din sectorul public este Raportul anual standard al Unităţii de cercetare (RASUC). Datele înscrise în RASUC furnizează informaţii cu privire la nivelul atins de indicatorii stabiliţi de CNPSTI şi CNSPIS-CDI. În acest context, o activitate importantă a unităţii constă în analiza şi prelucrarea statistică a datelor colectate, pentru a determina valorile anuale realizate, precum şi valorile prognozate, pentru indicatorii analitici referitori la evaluarea sistemului naţional, a politicilor şi a programelor naţionale CDI, stabiliţi de MEN, la propunerea CNSPIS-CDI. Datele prelucrate, clasificate şi integrate de UP-CDI vor putea fi utilizate şi pentru: - realizarea şi dezvoltarea bazelor de date integrate, specializate pe domenii de cercetare, privind proiectele derulate şi rezultatele de cercetare obţinute în cadrul programelor din PNCDI 3; - dezvoltarea bazei de date privind cercetătorii şi corpul de evaluatori din România; - realizarea şi dezvoltarea Registrului naţional de infrastructuri de cercetare. Totalitatea datelor şi documentelor gestionate de UP-CDI se constituie în Arhiva Naţională a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (AN-CDI). Managementul şi execuţia programelor Responsabilitatea managementului şi execuţiei PNCDI 3, ca instrument principal de implementare a SNCDI 2020, revine MEN, prin ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică. MEN poate externaliza servicii specifice de management şi execuţie către agenţii de finanţare sau alţi furnizori de servicii, conform prevederilor legale în vigoare. SNCDI 2020 este implementată prin următoarele instrumente principale, la care se adaugă politici sectoriale specifice (politici fiscale, educaţionale ş.a.m.d.): ● Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014-2020; ● Programul operaţional Competitivitate - obiectivul "Creşterea capacităţii sistemului CDI pentru perioada 2014-2020"; ● Programul operaţional Capital uman - componenta de "Educaţie şi instruire"; ● Programul operaţional regional - componenta de "Competitivitate şi mediul de afaceri pentru IMM-uri"; ● Programul operaţional Dezvoltare rurală - componenta de "Investiţii în dezvoltarea agriculturii şi a mediului rural"; ● planurile sectoriale ale ministerelor de ramură; ● planurile Academiei Române şi ale unităţilor din subordine; ● alte politici sectoriale (coordonate de CNPSTI). Monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei naţionale CDI Monitorizarea şi sistemul de raportare Procesul de monitorizare constă în examinarea şi analiza regulată a contextului, a resurselor angajate şi utilizate, a rezultatelor înregistrate şi a intervenţiilor realizate pe parcursul implementării Strategiei şi a instrumentelor de implementare a acesteia. Monitorizarea furnizează informaţii actualizate cu privire la realizarea indicatorilor şi la progresul intervenţiilor faţă de obiectivele stabilite în faza de planificare strategică/programare. La nivelul SNCDI 2020, dar şi al instrumentelor principale de implementare (PNCDI 3 şi componenta CDI din cadrul Programului operaţional Competitivitate) a fost elaborat un sistem de indicatori de monitorizare specifici. Aceste sisteme urmăresc compatibilizarea datelor şi permit agregarea informaţiilor de la bază spre vârf la diferite niveluri de agregare. Monitorizarea implementării SNCDI 2020 se va realiza de către MEN prin structurile specializate din cadrul ministerului. Raportarea anuală privind stadiul de implementare a Strategiei şi planului naţional CDI se realizează de către UP-CDI. În scopul eficientizării activităţii de monitorizare a implementării SNCDI 2020, Comisia Naţională pentru Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior (CNSPIS) va fi reorganizată prin integrarea activităţii de CDI, devenind Comisia Naţională pentru Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior şi a CDI (CNSPIS-CDI). CNSPIS-CDI va publica anual un ghid cu recomandări privind procedurile şi indicatorii de monitorizare şi evaluare a implementării SNCDI 2020, a PNCDI 3 (şi a subprogramelor sale), a diferitelor programe operaţionale cu componente CDI, precum şi alţi indicatori stabiliţi de către CNPSTI. Principalul instrument de raportare a datelor privind activitatea organizaţiilor publice de cercetare este Raportul anual standard al Unităţii de cercetare (RASUC). Datele înscrise în raport vor furniza informaţii cu privire la nivelul atins de indicatorii-cheie stabiliţi de CNPSTI şi CNSPIS-CDI. Monitorizarea implementării PNCDI 3 se va realiza de către organismul(ele) desemnat(e) cu managementul şi gestionarea programelor lansate în cadrul PNCDI 3. Monitorizarea implementării Programului operaţional Competitivitate (POC) şi, implicit, a componentei sale CDI cade în sarcina Autorităţii de management şi a organismului intermediar pentru CDI. Monitorizarea implementării proiectelor finanţate se va face de către organismul intermediar CDI (responsabilităţi stabilite prin acordul de delegare), care va derula următoarele activităţi: verificarea rapoartelor de progres şi a documentelor însoţitoare (principalul instrument de raportare a datelor) elaborate şi transmise de către beneficiari, realizarea vizitelor de monitorizare pentru verificarea stadiului real de realizare la locul implementării, monitorizarea realizării indicatorilor, punerea în aplicare a recomandărilor primite. Autoritatea de management are rolul de a verifica periodic acurateţea informaţiilor primite şi de a coordona procesul continuu de îmbunătăţire a funcţionării sistemului de monitorizare. Evaluarea Evaluarea SNCDI 2020 şi a instrumentelor de implementare a acesteia reprezintă o activitate inseparabilă de aranjamentele legate de management şi implementare. Evaluarea va analiza sistematic planificarea/programarea, implementarea şi rezultatele obţinute, concentrându-se în mod special asupra relevanţei, eficacităţii, eficienţei, consistenţei şi coerenţei şi sustenabilităţii măsurilor. Conform regulamentelor şi legislaţiei aplicabile, evaluarea va fi de trei tipuri: - evaluarea ex-ante (realizată în paralel cu elaborarea planului, programelor); - evaluare pe parcurs, pe perioada de implementare (evaluări intermediare sau ad-hoc, tematice, pe anumite intervenţii finanţate); - evaluare ex-post (ulterior implementării). Datele necesare derulării exerciţiilor de evaluare includ: date cu privire la indicatorii de realizare imediată şi de rezultat la nivel de proiecte generate de sistemul de monitorizare, rapoarte şi statistici furnizate de CNSPIS-CDI, statistici oficiale care generează indicatori de context (INS), date colectate prin aplicarea unor tehnici de colectare şi interpretare de date (sondaje, chestionare, interviuri individuale şi de grup). Realizarea procesului de evaluare a SNCDI 2020 şi a PNCDI 3 cade în responsabilitatea MEN şi va fi contractată de către MEN prin procedură de achiziţie publică de servicii de asistenţă tehnică (experţi evaluatori externi). În cadrul Programului operaţional Competitivitate, realizarea evaluărilor ex-ante şi a celor pe perioada de implementare (intermediare şi ad-hoc) cade în responsabilitatea Autorităţii de management, prin Serviciul de evaluare şi monitorizare (cu experţi evaluatori externi), iar evaluarea ex-post este realizată de către Comisia Europeană. Regulamentul care guvernează fondurile europene structurale şi de investiţii (FESI) prevede elaborarea unui plan multianual de evaluare şi a unor planuri anuale de evaluare de către Autoritatea de management. Serviciul de evaluare şi monitorizare va avea următoarele atribuţii: planificarea evaluărilor, asigurarea managementului tehnic al contractelor de asistenţă tehnică care au ca scop realizarea exerciţiilor de evaluare, întocmirea capitolului referitor la evaluarea programului în cadrul Raportului anual de implementare, participarea la reuniunile comitetului de monitorizare. Pe baza rapoartelor CNSPIS-CDI, a datelor statistice oficiale şi a celor colectate de alte agenţii, precum şi pe baza altor studii şi evaluări publicate de comunitatea ştiinţifică şi de politici (naţională şi internaţională), MEN, în calitate de autoritate de stat pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare, fundamentează şi va lua decizii cu privire la: - (re)alocarea fondurilor pe domenii, programe din cadrul PNCDI 3, intervenţii, tipuri de instituţii, organizaţii de cercetare etc.; - ajustarea SNCDI 2020, a PNCDI 3, a planurilor sectoriale, a planurilor instituţionale; - iniţierea/modificarea unor politici publice în domeniul CDI; - corectarea unor derapaje înregistrate la nivelul sistemului CDI; - ajustarea sistemului de normative; - înfiinţarea sau reorganizarea de institute. Obiectivul final al tuturor acestor decizii este creşterea performanţelor CDI şi îmbunătăţirea eficienţei în gestionarea fondurilor publice. ANEXĂ Proiecţia bugetară multianuală pentru finanţarea implementării Strategiei naţionale pentru cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-2020
┌───────────────────────────┬─────────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┐
│ │ 2014 │ 2015 │ 2016 │ 2017 │ 2018 │ 2019 │ 2020 │
├───────────────────────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│Fonduri publice (% din PIB)│ 0,41│ 0,56│ 0,57│ 0,63│ 0,72│ 0,83│ 0,97│
├───────────────────────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│Fonduri publice (mii lei) │2.730.911│ 3.870.244│ 4.176.023│ 4.846.341│ 5.670.831│ 6.684.955│ 7.932.327│
├───────────────────────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│Din care fonduri publice │ │ │ │ │ │ │ │
│pentru infrastructuri │ │ │ │ │ │ │ │
│prioritare la nivelul │ │ │ │ │ │ │ │
│Uniunii Europene │ 225.000│ 486.000│ 234.000│ 240.000│ 255.000│ 85.000│ 86.000│
└───────────────────────────┴─────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┘
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
