Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 469 din 24 iunie 2015 pentru aprobarea criteriilor minime obligatorii de autorizare şi acreditare pentru programele de studii universitare de Medicină, Medicină dentară, Farmacie, Asistenţă medicală generală, Moaşe, Medicină veterinară, Arhitectură
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 9 iulie 2015
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
în baza art. 174 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 29-35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1
Se aprobă criteriile minime obligatorii de autorizare şi acreditare pentru programele de studii universitare de Medicină, Medicină dentară, Farmacie, Asistenţă medicală generală, Moaşe din domeniul de licenţă Sănătate, prevăzute în anexa nr. 1.
ART. 2
Se aprobă criteriile minime obligatorii de autorizare şi acreditare pentru programul de studii universitare de Medicină veterinară din domeniul de licenţă Medicină veterinară, prevăzute în anexa nr. 2.
ART. 3
Se aprobă criteriile minime obligatorii de autorizare şi acreditare pentru programul de studii universitare de Arhitectură din domeniul de licenţă Arhitectură, prevăzute în anexa nr. 3.
ART. 4
Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 5
La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.477/2003 pentru aprobarea criteriilor minime obligatorii de autorizare şi acreditare pentru instituţiile de învăţământ superior din domeniile: medicină, medicină dentară, farmacie, asistenţi medicali, moaşe, medicină veterinară, arhitectură, precum şi pentru colegiile de asistenţi medicali generalişti, pentru formarea de bază, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 8 ianuarie 2004.
*
Prezenta hotărâre transpune art. 1 pct. 18, 23, 26, 29, 30, 31, 33 şi 35 din Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne ("Regulamentul IMI"), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 354 din 28 decembrie 2013.
PRIM-MINISTRU INTERIMAR
GABRIEL OPREA
Contrasemnează:
---------------
Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,
Sorin Mihai Cîmpeanu
Ministrul afacerilor externe,
Bogdan Lucian Aurescu
Ministrul sănătăţii,
Nicolae Bănicioiu
Bucureşti, 24 iunie 2015.
Nr. 469.
ANEXA 1
CRITERIILE MINIME OBLIGATORII
de autorizare şi acreditare pentru
programele de studii universitare de Medicină, Medicină dentară,
Farmacie, Asistenţă medicală generală, Moaşe
din domeniul de licenţă Sănătate
CAP. I
Programul de studii universitare de Medicină
1. Programul de studii universitare de Medicină care reprezintă formarea medicală de bază cuprinde 6 ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă, respectiv 360 de credite de studii transferabile şi constă în cel puţin 5.500 de ore de formare teoretică şi practică.
2. Programul de studii menţionat la pct. 1 conduce la dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:
a) cunoştinţele corespunzătoare despre ştiinţele pe care se bazează medicina şi o bună înţelegere a metodelor ştiinţifice, inclusiv a principiilor de măsurare a funcţiilor biologice, evaluarea datelor stabilite ştiinţific şi analiza lor;
b) cunoştinţele corespunzătoare despre structura, funcţiile şi comportamentul persoanelor sănătoase şi ale celor bolnave, precum şi relaţiile dintre starea de sănătate şi mediul social şi fizic al fiinţei umane;
c) cunoştinţele corespunzătoare despre disciplinele şi practicile clinice care oferă o imagine coerentă a afecţiunilor mintale şi fizice, a medicinei din perspectiva profilaxiei, diagnosticului, terapiei şi reproducerii umane;
d) experienţă clinică utilă în spitale, sub supraveghere corespunzătoare.
CAP. II
Programul de studii universitare de Medicină dentară
1. Programul de studii universitare de Medicină dentară care reprezintă formarea de bază cuprinde 6 ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă, respectiv 360 de credite de studii transferabile şi constă în 5.500 de ore de formare teoretică şi practică.
2. Programul de studii menţionat la pct. 1 conduce la dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:
a) cunoştinţe corespunzătoare despre ştiinţele pe care se bazează medicina dentară, precum şi o bună înţelegere a metodelor ştiinţifice, în special a principiilor de măsurare a funcţiilor biologice, de evaluare a faptelor stabilite ştiinţific şi de analiză a datelor;
b) cunoştinţe corespunzătoare despre constituţia, fiziologia şi comportamentul persoanelor sănătoase şi ale celor bolnave, precum şi influenţa pe care o au mediul natural şi mediul social asupra stării de sănătate a fiinţei umane, în măsura în care aceste elemente se raportează la medicină dentară;
c) cunoştinţe corespunzătoare despre structura şi funcţiile aparatului dento-maxilar (dinţi, maxilare, muşchi, structuri şi ţesuturi conexe), atât sănătoase, cât şi bolnave, precum şi raportul lor cu starea de sănătate generală şi bunăstarea fizică şi socială a pacientului;
d) cunoştinţe corespunzătoare despre disciplinele şi metodele clinice care oferă o imagine coerentă asupra afecţiunilor şi anomaliilor aparatului dento-maxilar (dinţi, maxilare, muşchi, structuri şi ţesuturi conexe), precum şi despre odontologie şi medicină dentară din perspectiva prevenţiei, profilaxiei, diagnosticului şi terapiei;
e) o experienţă clinică adecvată, sub supraveghere corespunzătoare.
3. Formarea de bază conferă competenţele necesare pentru toate activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament privind anomaliile şi bolile dinţilor, gurii, maxilarelor şi ţesuturilor conexe.
4. Programul de studii menţionat la pct. 1 cuprinde cel puţin următoarele discipline:
A. Discipline fundamentale
- Chimie
- Fizică
- Biologie
B. Discipline medico-biologice şi discipline medicale generale
- Anatomie
- Embriologie
- Histologie, inclusiv citologie
- Fiziologie
- Biochimie (sau Chimie fiziologică)
- Biofizică
- Anatomie patologică
- Patologie generală
- Farmacologie
- Microbiologie
- Igienă
- Medicină preventivă şi epidemiologie
- Radiologie
- Fizioterapie
- Chirurgie generală
- Medicină internă, inclusiv pediatrie
- Otorinolaringologie
- Dermatovenerologie
- Psihologie generală - psihopatologie - neuropatologie
- Anestezie
C. Discipline specific odonto-stomatologice
- Protetică dentară
- Materiale dentare
- Dentistică conservativă
- Dentistică preventivă
- Anestezie şi sedare în dentistică
- Chirurgie specială/Chirurgie oro-maxilo-facială
- Patologie specială
- Practică clinică odontostomatologică
- Pedodonţie
- Ortodonţie
- Parodontologie
- Radiologie dentară
- Ocluzie dentară şi funcţie maxilară/ocluzologie
- Organizare profesională, deontologie şi legislaţie, aspecte sociale ale practicii dentare şi sănătate orală şi medicină dentară comunitară.
Predarea uneia sau mai multor discipline se poate face comasat într-o singură disciplină.
CAP. III
Programul de studii universitare de Farmacie
1. Programul de studii universitare de Farmacie cuprinde cel puţin 5 ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă, respectiv 300 de credite de studii transferabile, dintre care cel puţin:
a) 4 ani de formare teoretică şi practică cu program integral;
b) în cursul sau la finalul formării teoretice şi practice, 6 luni de stagiu într-o farmacie deschisă publicului sau într-un spital, sub supravegherea serviciului farmaceutic al respectivului spital.
2. Programul de studii menţionat la pct. 1 cuprinde cel puţin următoarele discipline:
- Biologia plantelor şi animalelor
- Fizică
- Chimie generală şi anorganică
- Chimie organică
- Chimie analitică
- Chimie farmaceutică, inclusiv analiza medicamentelor
- Biochimie generală şi aplicată (medicală)
- Anatomie şi fiziologie; terminologie medicală
- Microbiologie
- Farmacologie şi farmacoterapie
- Tehnologie farmaceutică
- Toxicologie
- Farmacognosie
- Legislaţie şi, după caz, deontologie.
Repartizarea instruirii teoretice şi practice trebuie, pentru fiecare disciplină care figurează în programul minim de studii, să acorde suficientă importanţă, pentru a păstra caracterul universitar al instruirii.
CAP. IV
Programul de studii universitare de Asistenţă medicală generală
1. Programul de studii universitare de Asistenţă medicală generală constă în 4 ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă, respectiv 240 de credite de studii transferabile şi cel puţin 4.600 de ore de formare teoretică şi clinică, perioada de formare teoretică reprezentând cel puţin o treime, iar cea de formare clinică cel puţin jumătate din perioada minimă de formare. Se pot acorda exceptări parţiale profesioniştilor care au urmat o parte din formarea lor prin cursuri de nivel cel puţin echivalent.
2. Formarea teoretică se defineşte ca fiind partea din formarea de asistent medical generalist prin care asistenţii medicali formaţi dobândesc cunoştinţele, abilităţile şi competenţele profesionale necesare.
3. Formarea teoretică este asigurată de personalul didactic calificat în materie de asistenţă medicală, precum şi de alte persoane competente, în cadrul instituţiilor de învăţământ superior.
4. Formarea clinică se defineşte ca fiind partea din formare prin care asistentul medical generalist învaţă, în cadrul unei echipe, în contact direct cu un individ sănătos sau bolnav şi/sau cu o colectivitate, să organizeze, să acorde şi să evalueze asistenţa medicală global necesară, pe baza cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor dobândite. Asistentul medical generalist format învaţă nu numai să lucreze în echipă, ci şi să coordoneze o echipă şi să organizeze asistenţa medicală globală, inclusiv educaţia sanitară a indivizilor şi a grupurilor mici în cadrul instituţiilor sanitare sau al colectivităţii.
5. Programul de studii menţionat la pct. 1 conduce la dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:
a) cunoştinţe cuprinzătoare despre ştiinţele ce stau la baza asistenţei medicale generale, inclusiv o înţelegere suficientă a structurii organismului, funcţiilor fiziologice şi comportamentului persoanelor sănătoase şi ale celor bolnave, precum şi a relaţiilor dintre starea de sănătate şi mediul fizic şi social al fiinţei umane;
b) cunoştinţe despre natura şi etica profesiei, precum şi despre principiile generale privind sănătatea şi asistenţa medicală;
c) experienţă clinică adecvată; această experienţă, care ar trebui selectată pentru valoarea sa formatoare, ar trebui dobândită sub supravegherea unui personal asistent calificat şi în locuri în care numărul personalului calificat şi echipamentele sunt adecvate pentru asistenţa medicală care trebuie acordată pacientului;
d) capacitatea de a participa la formarea practică a personalului medical şi experienţa colaborării cu acest personal;
e) experienţa colaborării cu alţi profesionişti din sectorul medical.
6. Titlul de calificare de asistent medical generalist atestă că acesta este capabil să aplice cel puţin următoarele competenţe de bază:
a) competenţa de a diagnostica în mod independent asistenţa medicală necesară, pe baza cunoştinţelor teoretice şi clinice existente, şi de a planifica, organiza şi pune în aplicare asistenţa medicală în tratarea pacienţilor, pe baza cunoştinţelor şi competenţelor menţionate la pct. 5, în vederea îmbunătăţirii practicii profesionale;
b) competenţa de a colabora în mod eficient cu alţi actori din sectorul sanitar, inclusiv prin participarea la formarea practică a personalului sanitar, pe baza cunoştinţelor şi competenţelor menţionate la pct. 5;
c) competenţa de a oferi persoanelor, familiilor şi grupurilor de persoane informaţii care să le permită să aibă un stil de viaţă sănătos şi să se autoîngrijească, pe baza cunoştinţelor şi competenţelor menţionate la pct. 5;
d) competenţa de a iniţia în mod independent măsuri imediate pentru menţinerea în viaţă şi de a aplica măsuri în situaţii de criză sau de catastrofă;
e) competenţa de a oferi în mod independent consiliere, indicaţii şi sprijin persoanelor care necesită îngrijire şi persoanelor apropiate;
f) competenţa de a asigura în mod independent calitatea îngrijirii medicale şi evaluarea acesteia;
g) competenţa de a asigura o comunicare profesională exhaustivă şi de a coopera cu membrii altor profesii din domeniul sănătăţii;
h) competenţa de a analiza calitatea asistenţei acordate pentru a-şi îmbunătăţi practica profesională de asistent medical generalist.
7. Programul de studii prevăzut la pct. 1 cuprinde următoarele două părţi:
A. Instruire teoretică
a) Asistenţă medicală:
- Orientări şi deontologie
- Principii generale de sănătate şi asistenţă medicală
- Principii de asistenţă medicală în materie de:
- medicină generală şi specialităţi medicale;
- chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale;
- puericultură şi pediatrie;
- igiena şi îngrijirea mamei şi a nou-născutului;
- sănătate mintală şi psihiatrie;
- îngrijirea persoanelor în vârstă şi geriatrie.
b) Ştiinţe fundamentale:
- Anatomie şi fiziologie
- Patologie
- Bacteriologie, virusologie şi parazitologie
- Biofizică, biochimie şi radiologie
- Dietetică
- Igienă:
- profilaxie;
- educaţie sanitară.
- Farmacologie
c) Ştiinţe sociale:
- Sociologie
- Psihologie
- Principii de administraţie
- Principii de predare
- Legislaţia socială şi sanitară
- Aspecte juridice ale profesiei
B. Instruire clinică
- Asistenţă medicală în materie de:
- medicină generală şi specialităţi medicale;
- chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale;
- îngrijirea copiilor şi pediatrie;
- igiena şi îngrijirea mamei şi a nou-născutului;
- sănătate mintală şi psihiatrie;
- îngrijirea persoanelor în vârstă şi geriatrie;
- îngrijire la domiciliu.
Predarea uneia sau a mai multor discipline se poate face comasat într-o singură disciplină.
Instruirea teoretică se face în mod echilibrat şi coordonat cu instruirea clinică, astfel încât cunoştinţele şi competenţele să poată fi dobândite în mod corespunzător.
CAP. V
Programul de studii universitare de Moaşă
1. Programul de studii universitare de Moaşă constă în 4 ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă şi cuprinde cel puţin 4.600 de ore de formare teoretică şi practică, cu cel puţin o treime din durata minimă constând în formare clinică.
2. Programul de studii menţionat la pct. 1 conduce la dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:
a) cunoştinţe amănunţite despre ştiinţele pe care se bazează activităţile de moaşă, în special moşit, obstetrică şi ginecologie;
b) cunoştinţe corespunzătoare despre deontologia şi legislaţia relevantă pentru exercitarea profesiei;
c) cunoştinţe corespunzătoare de medicină generală (funcţii biologice, anatomie şi fiziologie) şi farmacologie în domeniul obstetricii şi al nou-născuţilor, precum şi cunoştinţe cu privire la relaţia dintre starea de sănătate şi mediul fizic şi social al fiinţei umane şi despre comportamentul acesteia;
d) experienţă clinică adecvată dobândită în instituţiile aprobate care capacitează moaşele să acorde îngrijiri antenatale, să asiste la naştere şi să se ocupe de urmările acesteia în instituţii aprobate, să acorde supraveghere în faza imediat premergătoare naşterii şi la naştere, să acorde îngrijiri postnatale şi să efectueze manevre de resuscitare neonatală în aşteptarea unui medic, în mod independent şi pe propria răspundere, în măsura necesară şi în afara situaţiilor patologice;
e) o înţelegere corespunzătoare a formării personalului sanitar şi experienţa colaborării cu respectivul personal.
3. Programul de studii prevăzut la pct. 1 cuprinde următoarele două părţi:
A. Instruirea teoretică şi tehnică
a) Discipline de bază
- Noţiuni fundamentale de anatomie şi fiziologie
- Noţiuni fundamentale de patologie
- Noţiuni fundamentale de bacteriologie, virusologie şi parazitologie
- Noţiuni fundamentale de biofizică, biochimie şi radiologie
- Pediatrie, în special referitor la nou-născuţi
- Igienă, educaţie sanitară, medicină preventivă, diagnosticare timpurie
- Nutriţie şi dietetică, în special cu privire la femei, nou-născuţi şi sugari
- Noţiuni fundamentale de sociologie şi probleme de medicină socială
- Noţiuni fundamentale de farmacologie
- Psihologie
- Pedagogie
- Legislaţie medicală şi socială şi organizare medicală
- Deontologie şi legislaţie profesională
- Educaţie sexuală şi planificare familială
- Protecţia juridică a mamei şi copilului
b) Discipline specifice activităţilor moaşelor
- Anatomie şi fiziologie
- Embriologie şi dezvoltarea fătului
- Sarcină, naştere şi puerperalitate
- Patologie ginecologică şi obstetrică
- Pregătire pentru naştere şi maternitate, inclusiv aspectele psihologice
- Pregătire pentru naştere (inclusiv cunoaşterea şi folosirea echipamentului tehnic de obstetrică)
- Analgezie, anestezie şi resuscitare
- Fiziologia şi patologia nou-născutului
- Îngrijirea şi supravegherea nou-născutului
- Factori psihologici şi sociali
B. Instruirea practică şi instruirea clinică
Această instruire se face sub supraveghere corespunzătoare:
- Consultarea femeilor însărcinate, inclusiv cel puţin 100 de examinări prenatale.
- Supravegherea şi îngrijirea a cel puţin 40 de parturiente.
- Asistarea de către studenţi la cel puţin 40 de naşteri; în cazul în care nu se poate ajunge la acest număr ca urmare a lipsei de femei în travaliu, poate fi redus la minimum 30, cu condiţia ca studentul să participe activ la încă 20 de naşteri.
- Asistarea la naşteri cu prezentare pelviană. În cazul în care acest lucru nu este posibil, ca urmare a numărului insuficient de naşteri cu prezentare pelviană, instruirea se face prin simulare.
- Practicarea epiziotomiei şi iniţierea în sutură. Iniţierea va cuprinde instruire teoretică şi exerciţii clinice. Practicarea suturii include sutura epiziotomiilor şi a rupturilor simple de perineu, care poate fi simulată în cazul în care este absolut necesar.
- Supravegherea şi îngrijirea a 40 de femei, care urmează să nască sau care au născut, având sarcini cu risc.
- Supravegherea şi îngrijirea, inclusiv examinarea, a cel puţin 100 de parturiente sănătoase şi nou-născuţi sănătoşi.
- Urmărirea şi îngrijirea nou-născutului necesitând îngrijiri speciale, inclusiv a celor născuţi prematur, a celor născuţi după termen, precum şi a celor subponderali sau bolnavi.
- Îngrijirea femeilor care prezintă patologii ginecologice şi obstetricale.
- Iniţierea în îngrijirea medicală şi chirurgicală. Iniţierea va cuprinde instruire teoretică şi exerciţii clinice.
Instruirea teoretică şi tehnică (partea A a programului de studii) se face în mod echilibrat şi coordonat cu instruirea clinică (partea B a programului de studii), astfel încât cunoştinţele şi experienţele prevăzute în prezenta anexă să poată fi dobândite în mod corespunzător.
Instruirea clinică a moaşei (partea B a programului de studii) trebuie efectuată sub forma unor stagii controlate în cadrul spitalelor sau al altor servicii de sănătate autorizate de autorităţile sau organismele competente. În cursul acestei formări, viitoarele moaşe participă la activităţile serviciilor în cauză, în măsura în care aceste activităţi contribuie la formarea lor. Acestea sunt iniţiate în responsabilităţile pe care le implică activităţile de moaşă.
ANEXA 2
CRITERIILE MINIME OBLIGATORII
de autorizare şi acreditare pentru programul de studii
universitare de Medicină veterinară din domeniul
de licenţă Medicină veterinară
1. Programul de studii universitare de Medicină veterinară cuprinde 6 ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă, respectiv 360 de credite de studii transferabile, reprezentând formare teoretică şi practică.
2. Programul de studii menţionat la pct. 1 conduce la dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:
a) cunoştinţe corespunzătoare despre ştiinţele pe care se bazează activităţile de medic veterinar şi despre dreptul Uniunii Europene referitor la activităţile respective;
b) cunoştinţe corespunzătoare despre structura, funcţiile, comportamentul şi nevoile psihologice ale animalelor, precum şi abilităţile şi competenţele necesare privind creşterea, alimentaţia, bunăstarea, reproducerea şi igiena acestora, în general;
c) abilităţile şi competenţele clinice, epidemiologice şi analitice necesare pentru prevenirea, diagnosticarea şi tratamentul bolilor animalelor, inclusiv anestezie, chirurgia aseptică şi eutanasiere, considerate individual sau în grup, inclusiv cunoştinţe specifice despre bolile transmisibile la oameni;
d) cunoştinţe, abilităţi şi competenţe de medicină preventivă, inclusiv competenţe referitoare la anchete şi certificare;
e) cunoştinţe corespunzătoare despre igienă şi despre tehnologia producerii, fabricării şi punerii în circulaţie a produselor alimentare destinate animalelor sau a celor de origine animală destinate consumului uman, inclusiv abilităţile şi competenţele necesare pentru a înţelege şi a explica bunele practici în acest domeniu;
f) cunoştinţele, abilităţile şi competenţele necesare pentru utilizarea responsabilă şi judicioasă a medicamentelor de uz veterinar pentru tratarea animalelor şi pentru asigurarea siguranţei în lanţul alimentar şi a protecţiei mediului.
3. Programul de studii menţionat la pct. 1 cuprinde cel puţin următoarele discipline:
A. Discipline fundamentale:
- Fizică
- Chimie
- Biologie animală
- Biologia plantelor
- Matematici aplicate ştiinţelor biologice
B. Discipline specifice:
a) Ştiinţe fundamentale:
- Anatomie (inclusiv histologie şi embriologie)
- Fiziologie
- Biochimie
- Genetică
- Farmacologie
- Farmacie
- Toxicologie
- Microbiologie
- Imunologie
- Epidemiologie
- Deontologie
b) Ştiinţe clinice:
- Obstetrică
- Patologie (inclusiv anatomie patologică)
- Parazitologie
- Medicină clinică şi chirurgie (inclusiv anestezie)
- Prelegeri clinice despre diferite animale domestice, păsări şi alte specii de animale
- Medicină preventivă
- Radiologie
- Reproducere şi tulburări de reproducere
- Medicină veterinară şi sănătate publică
- Legislaţie în domeniul medicinei veterinare şi al medicinei legale
- Terapeutică
- Propedeutică
c) Producţie animală:
- Producţie animală
- Nutriţie animală
- Agronomie
- Economie rurală
- Creşterea şi sănătatea animalelor
- Igienă veterinară
- Etologie protecţie animală
d) Igienă alimentară:
- Inspecţia şi controlul produselor alimentare pentru animale sau de origine animală
- Igienă şi tehnologie alimentară
- Lucrări practice (inclusiv lucrări practice în locurile de sacrificare şi de tratare a produselor alimentare)
Predarea uneia sau a mai multor discipline se poate face în cadrul celorlalte discipline sau în conexiune cu acestea.
Instruirea practică se poate desfăşura sub forma unui stagiu, cu condiţia ca aceasta să fie pe bază de program integral şi să se afle sub controlul direct al autorităţii sau al organismului competent şi să nu depăşească 6 luni din perioada totală de 6 ani de studiu.
Repartizarea instruirii teoretice şi practice între diferitele grupe de discipline se face echilibrat şi în mod coordonat, astfel încât cunoştinţele şi experienţa să poată fi dobândite în mod corespunzător pentru a permite medicilor veterinari să-şi poată îndeplini sarcinile în totalitate.
ANEXA 3
CRITERIILE MINIME OBLIGATORII
de autorizare şi acreditare pentru programele de studii
universitare de Arhitectură din domeniul de licenţă Arhitectură
1. Programul de studii universitare de Arhitectură cuprinde 6 ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă, respectiv 360 de credite de studii transferabile.
2. Arhitectura trebuie să constituie componenta principală a programului de studii prevăzut la pct. 1, care trebuie să menţină un echilibru între aspectele teoretice şi cele practice ale formării în arhitectură şi asigură cel puţin dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:
a) capacitatea de a concepe proiecte arhitecturale care să corespundă atât cerinţelor estetice, cât şi cerinţelor tehnice;
b) cunoştinţe corespunzătoare despre istoria şi teoriile arhitecturii, precum şi despre arte, tehnologii şi ştiinţe umane conexe;
c) cunoştinţe despre arte frumoase ca factori ce pot influenţa calitatea conceperii proiectelor arhitecturale;
d) cunoştinţe corespunzătoare despre urbanism, planificarea şi tehnicile aplicate în procesul de planificare;
e) capacitatea de a înţelege relaţiile dintre oameni şi creaţiile arhitecturale, pe de o parte, şi creaţiile arhitecturale şi mediul lor, pe de altă parte, precum şi capacitatea de a înţelege necesitatea de a armoniza creaţiile arhitecturale şi spaţiile în funcţie de necesităţile şi scara umană;
f) capacitatea de a înţelege profesia de arhitect şi rolul său în societate, în special prin elaborarea de proiecte ţinând seama de factorii sociali;
g) înţelegerea metodelor de cercetare şi de pregătire a proiectului de construcţie;
h) cunoştinţe despre problemele de proiectare structurală şi de construcţie şi de inginerie asociate proiectării clădirilor;
i) cunoştinţe corespunzătoare despre probleme fizice şi tehnologii, precum şi despre funcţia construcţiilor, astfel încât să le doteze cu toate elementele de confort interior şi de protecţie climaterică, în cadrul dezvoltării sustenabile;
j) capacitatea tehnică de a concepe construcţii care să îndeplinească cerinţele utilizatorilor, respectând totodată limitele impuse de buget şi de reglementările în domeniul construcţiilor;
k) cunoştinţe corespunzătoare despre industrii, organizaţii, reglementări şi proceduri care intervin în procesul de concretizare a proiectelor în clădiri şi de integrare a planurilor în planificarea generală.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
