Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 21 din 16 martie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Paza europeană de frontieră şi de coastă şi gestionarea eficace a frontierelor externe ale Europei şi la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind Paza europeană de frontieră şi de coastă şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004, a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 şi a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului COM(2015) 673 şi COM(2015) 671
EMITENT: CAMERA DEPUTAŢILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 209 din 22 martie 2016
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/237, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 8 martie 2016, Camera Deputaţilor:
1. Apreciază că gravitatea evenimentelor legate de fluxul masiv de migranţi şi probabilitatea repetării acelei situaţii cu perpetuarea efectelor distructive deja cunoscute justifică, în principiu, măsurile consistente şi mecanismele supranaţionale propuse de către Comisia Europeană.
2. Subliniază că acţiunea Comisiei Europene este determinată şi conformă cu deciziile reuniunilor Consiliului European şi cu rezoluţiile Parlamentului European.
3. Reaminteşte că necesitatea de a trece la o gestionare partajată a frontierelor externe şi instituirea unui corp de pază europeană a frontierelor şi a coastelor fac parte din măsurile prevăzute în Agenda europeană privind migraţia pentru a consolida gestionarea şi securitatea frontierelor externe ale UE, act examinat de către Comisia pentru afaceri europene.
4. Reţine că acţiunea Comisiei Europene este determinată de gravele probleme ale spaţiului Schengen, provocate de incapacitatea statelor membre de a gestiona fluxul masiv al migraţiei. Reaminteşte că, până nu demult, spaţiul Schengen era considerat o construcţie intrinsecă Uniunii Europene înseşi şi unul dintre cele mai importante exemple de succes ale cooperării consolidate.
Admite că existenţa spaţiului Schengen fără frontiere interne este posibilă doar în cazul în care graniţele externe sunt securizate şi protejate în mod eficient şi eficace. Reaminteşte că a susţinut în toate ocaziile necesitatea adaptării permanente a Acordului Schengen la realitate, prin organizare, mijloace tehnice superioare, dar şi prin suspendarea temporară a acordului în caz de criză.
Reaminteşte că România a depus eforturi susţinute pentru aşi pregăti aderarea la acest spaţiu, astfel că începând din anul 2010 acţionează ca un membru de facto, deşi aderarea sa a fost amânată din motive de politică internă a unor state membre, motive străine de tratatele UE şi de Acordul Schengen.
Faţă de reintroducerea temporară de către mai multe state din spaţiul Schengen a controalelor la frontierele lor interne, reaminteşte poziţia sa că aceasta nu reprezintă o soluţie optimă şi împărtăşeşte punctul de vedere al Comisiei Europene că situaţia nu trebuie să se menţină pe termen lung.
5. Consideră că iniţiativa înfiinţării unei instituţii supranaţionale pentru Paza europeană de frontieră şi de coastă este binevenită, în condiţiile în care, în pofida unui buget generos în ultimii ani, eficacitatea Agenţiei Frontex a fost insuficientă.
6. Consideră că, într-adevăr, nu mai putea fi amânată resetarea sistemului de gestiune a trecerii frontierei externe a Uniunii, în aşa fel încât să permită identificarea şi procesarea corectă şi civilizată a imigranţilor, conform unor reguli unitare, în mod planificat, organizat şi coerent.
Salută lansarea procesului de creare a Agenţiei Europene pentru Paza de Frontieră şi de Coastă şi îşi exprimă speranţa că statele vor acţiona în baza statutului de membru al Uniunii Europene, sprijinind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei prin acceptarea partajării şi exercitării în comun a unor elemente ale suveranităţii; consideră că o abordare naţionalistă în acest moment critic ar fi cel mai rău scenariu şi un risc major pentru proiectul european în ansamblu.
Susţine acţiunea comună pe baza unui set de standarde la nivelul Uniunii şi a unui sistem unificat de responsabilitate partajată pentru gestionarea frontierelor externe şi apreciază că iniţiativa Comisiei Europene conţine măsuri care pot aduce o eficienţă sporită şi creşterea capacităţii de reacţie în situaţii de criză.
7. Observă că funcţia principală a Agenţiei Europene pentru Paza de Frontieră şi de Coastă este de a consolida cooperarea dintre statele membre şi de a sprijini autorităţile naţionale competente.
8. Semnalează că, dacă propunerile avansate de Turcia cu ocazia summitului informal UE-Turcia din 7 martie 2016 vor fi confirmate la Consiliul European din 17-18 martie 2016, modul în care Agenţia Europeană pentru Paza de Frontieră şi de Coastă acţionează pentru a-şi realiza obiectivele, operaţiunile Agenţiei şi aria sa de responsabilitate se modifică substanţial.
Astfel, acceptarea returnării rapide în Turcia a tuturor imigranţilor care nu sunt eligibili pentru protecţie internaţională şi crearea unui canal de migraţie legală dinspre Turcia spre statele membre UE, pentru imigranţii eligibili pentru protecţie internaţională, ar trebui să fie însoţită de posibilitatea ca Agenţia să desfăşoare operaţiuni şi în Turcia, cu acordul şi în cooperare cu partea turcă.
Semnalează că întreaga paradigmă pe care a fost concepută Agenţia ar trebui regândită, întrucât majoritatea imigranţilor nu se califică sau nu se vor mai califica pentru protecţie internaţională după încetarea conflictului din Siria şi restrângerea continuă a teritoriilor administrate de Daesh.
9. Constată că, în comunicarea sa, Comisia Europeană indică doar "slăbiciuni şi lacune în mecanismele existente de gestionare a frontierelor", când, în realitate, ar fi trebuit expuse slăbiciunile şi ezitările pe termen lung şi în mai multe domenii ale instituţiilor Uniunii Europene şi unor state membre în aplicarea propriei legislaţii, ceea ce a determinat, printre altele, accentuarea crizei migraţiei şi incapacitatea de a se gestiona situaţia de la unele frontiere externe.
10. Consideră că neîncrederea cetăţenilor în Uniune se explică şi prin campaniile politice şi mass-media neloiale din unele state membre, împotriva Uniunii Europene, deşi o mai mare fermitate şi operativitate în aplicarea propriilor programe, norme şi decizii rămân soluţiile pentru recâştigarea încrederii.
Învederează că acordarea competenţei Agenţiei de a derula din proprie iniţiativă activităţi de comunicare conferă posibilitatea contracarării discursului populist antieuropean care plasează cu rea-credinţă toate eşecurile în sarcina Uniunii Europene.
11. Consideră că mecanismul permanent de prevenire a crizelor, prin monitorizarea continuă a capacităţilor statelor membre şi printr-o analiză periodică a riscurilor, poate evita sincope ale sistemului integrat de gestionare a frontierelor, datorate unor evenimente excepţionale.
12. Salută abordarea Comisiei Europene care propune integrarea nivelului naţional şi a nivelului Uniunii în cadrul Pazei Europene de Frontieră şi de Coastă; faptul că autorităţile naţionale rămân în continuare actori principali în activităţile cotidiene, iar componenta de la nivelul UE este destinată aplicării uniforme în statele membre, reduce îngrijorările privind păstrarea suveranităţii statelor la propriile frontiere.
Faptul că operaţiunile comune şi de intervenţii rapide la frontiere şi trimiterea pe teren a unor echipe europene de pază de frontieră şi de coastă în sprijinul acestor acţiuni se declanşează la solicitarea statelor corespunde aceleiaşi logici.
Integrarea ofiţerilor de legătură detaşaţi de către Agenţie în activitatea şi în sistemele de informaţii ale autorităţilor naţionale este un alt exemplu în acest sens, la fel ca prevederea ca armele de serviciu, muniţia şi echipamentele să poată fi utilizate în legitimă apărare, numai în conformitate cu legislaţia naţională a statului membru gazdă.
13. Agreează competenţa Agenţiei de a recomanda statelor membre să lanseze operaţiuni comune sau misiuni de intervenţie rapidă la frontieră.
14. Admite oportunitatea noilor instrumente ale Agenţiei, respectiv Centrul de monitorizare şi de analiză a riscurilor şi analiza fiabilă şi actualizată a riscurilor, modelul comun obligatoriu de analiză integrată a riscului (CIRAM), rezerva de experţi disponibilă rapid, rezerva de echipamente tehnice, precum şi mecanismul obligatoriu de evaluare a vulnerabilităţii, complementar mecanismului de evaluare Schengen.
15. Menţine suportul său pentru posibilitatea Agenţiei de a iniţia operaţiuni de returnare şi de a se implica substanţial şi direct în intervenţiile de returnare, aşa cum au fost formulate în Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 85 din 21 octombrie 2015 privind aprobarea opiniei privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Planul de acţiune al UE privind returnarea - COM(2015) 453, prin adaptare la posibilele evoluţii menţionate la punctul 8.
16. Apreciază că măsurile privind returnarea răspund nevoii de uniformizare a practicilor statelor membre şi pot asigura suportul tehnic şi operaţional necesar.
Salută crearea Biroului de returnare şi, în mod special, consolidarea cooperării consulare cu statele în care ajung persoanele returnate. Consideră că dacă planul descris la punctul 8 se va realiza, cooperarea UE-Turcia în materie de returnare din UE către Turcia ar trebui să fie reglementată astfel încât să permită adoptarea operativă a unor măsuri eficiente şi lansarea unor operaţiuni comune, cât mai rapid.
Reţine că, în privinţa operaţiilor de returnare, de regulă, intervenţia Biroului este condiţionată de cererea adresată de statul membru respectiv, rolul statelor membre rămânând, astfel, preponderent.
Consideră că echipele europene pentru intervenţii rapide de returnare, trimise pe teren la cererea unui stat membru, reprezintă un instrument care îşi va dovedi eficienţa, dar semnalează că statul membru în care se desfăşoară operaţiunile va trebui să asigure premisele pentru succesul acţiunilor.
17. Apreciază că, faţă de "performanţa" medie a statelor de a pune în aplicare 40% din deciziile de returnare emise, o confirmare a utilităţii Agenţiei va fi şi creşterea sensibilă a acestui procent.
18. Agreează înlocuirea prevederilor neobligatorii cu măsuri obligatorii din punct de vedere juridic pentru a se asigura aplicarea unitară a normelor Schengen, ceea ce ar garanta şi coerenţa activităţii Pazei Europene de Frontieră şi de Coastă.
19. Susţine modificarea Codului frontierelor Schengen în sensul obligativităţii verificărilor sistematice ale cetăţenilor UE în bazele de date, la toate frontierele externe.
20. Consideră că este adecvat ca mecanismul pentru garantarea protecţiei drepturilor fundamentale prin soluţionare a plângerilor să fie un mecanism administrativ, întrucât Agenţia nu poate investiga ea însăşi acuzaţiile de încălcare a drepturilor fundamentale de către membrii echipelor europene de pază de frontieră şi de coastă.
Apreciază că, prin accesul său la toate informaţiile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale, precum şi prin posibilitatea de a avea în componenţă reprezentanţi ai unor organizaţii relevante de prestigiu, forumul consultativ poate asigura un nivel corespunzător al respectării drepturilor fundamentale.
De asemenea instituţia ofiţerului pentru drepturile fundamentale, independent în exercitarea sarcinilor sale, oferă o altă garanţie, chiar dacă este subordonat direct Consiliului de administraţie.
21. Constată că s-au manifestat rezerve ale unor state membre faţă de posibilitatea de intervenţie imediată în situaţii de criză a Agenţiei, prin trimiterea la frontiera externă a unor echipe europene de pază de frontieră şi de coastă sau a unor echipe europene pentru intervenţii rapide de returnare, în cazul reacţiei insuficiente a statului în cauză, chiar şi în cazul în care nu există o cerere de asistenţă din partea acelui stat sau în cazul în care un stat membru consideră că nu este nevoie de intervenţii suplimentare.
22. Susţine şi subliniază că urgenţa nu poate justifica adoptarea actelor de punere în aplicare ale Comisiei Europene fără consultarea statelor membre.
23. Înţelegând natura urgenţei şi dimensiunea riscurilor, consideră totuşi că textul final al propunerii de regulament ar trebui să ofere garanţii acoperitoare în sensul respectării prevederilor art. 4 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), adică respectarea de către Uniune a funcţiilor esenţiale ale statului şi în special pe cele care au ca obiect asigurarea integrităţii sale teritoriale şi securităţii naţionale.
Apreciază că recurgerea la principiul cooperării loiale, prevăzut la art. 4 alin. (3) TUE, ar trebui să prevaleze în toate situaţiile în care se adoptă decizii la care statele membre nu participă.
Semnalează că prevederile referitoare la abţinerea statului membru de la orice acţiune susceptibilă să compromită funcţionarea Agenţiei sau realizarea obiectivelor sale nu se pot aplica în cazul acţiunilor ce ţin de asigurarea securităţii naţionale şi, în consecinţă, nu pot fi considerate acţiuni neloiale.
Apreciază că sunt problematice competenţele extinse şi caracterul obligatoriu pentru statul membru în cauză a deciziilor directorului executiv al Agenţiei, fiind necesare proceduri care să elimine riscul de încălcare a suveranităţii statelor membre.
Consideră că evaluarea vulnerabilităţilor nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe opiniile ofiţerului de legătură al Agenţiei, iar limitele accesului ofiţerului de legătură la informaţiile statului membru în care acţionează ar trebui stabilite astfel încât să nu fie prejudiciată exercitarea de către state a competenţelor exclusive asupra securităţii naţionale. De asemenea, statul membru ar trebui să îşi exprime acordul în privinţa persoanei desemnate de Agenţie ca ofiţer de legătură.
Consideră că prevederile referitoare la obligaţia de a pune la dispoziţia Agenţiei echipamentele achiziţionate prin fonduri europene ar trebui să ţină cont de angajamentele asumate anterior de către statele membre, în contextul Frontex.
24. Consideră că statele membre trebuie să aibă un rol activ în procesul decizional din cadrul Agenţiei, mai ales în cazurile care privesc intervenţiile din raţiuni de deficienţe de implementare la nivel naţional, iar analiza vulnerabilităţilor trebuie să se bazeze pe criterii măsurabile şi unitare şi să reflecte obiectiv situaţia de fapt din statul membru în cauză, cu implicarea statului respectiv în întreg procesul de evaluare.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 16 martie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
Bucureşti, 16 martie 2016.
Nr. 21.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
