Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 161 din 7 noiembrie 2016 privind Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a Codului European al Comunicaţiilor Electronice (reformare) COM (2016) 590 final
EMITENT: SENATUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 921 din 16 noiembrie 2016
În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 2) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,
având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/741 din 4 noiembrie 2016,
Senatul adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1
Se constată:
I. Prezenta propunere de Regulament respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
II. Se notează, din perspectiva principiului subsidiarităţii:
a) Statele membre îşi coordonează eforturile de armonizare a condiţiilor de acordare a licenţelor de spectru radio, intervenţia Comisiei Europene nefiind necesară. România îşi vede limitate puterile în determinarea condiţiilor ataşate licenţelor de spectru radio, care să corespundă nevoilor naţionale, cum ar fi obligaţii de acoperire a teritoriului naţional, precum şi în privinţa posibilităţii de a obţine un preţ adecvat pentru acordarea acestor licenţe, preţ care să descurajeze în continuare creşterea gradului de eficienţă economică a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice la puncte mobile şi maximizarea beneficiilor pentru utilizatorii finali.
b) Spre deosebire de normele curente, Codul European al Comunicaţiilor Electronice instituie un nivel maxim de armonizare, în domeniul protecţiei drepturilor utilizatorilor finali. Astfel, la nivel naţional, nu vor mai fi adoptate măsuri ce au scopul protejării drepturilor utilizatorilor.
III. Se notează, din perspectiva principiului subsidiarităţii:
a) La nivel principial, Codul European al Comunicaţiilor Electronice acordă prioritate obiectivului de conectivitate, în detrimentul obiectivului încurajării concurenţei. Conectivitatea ar urma să fie realizată prin limitarea posibilităţilor de reglementare a furnizorilor cu putere semnificativă pe piaţă. Suntem de opinie că o astfel de abordare nu va creşte gradul de acoperire cu reţele de comunicaţii electronice de mare viteză. Raţiunea pentru care furnizorii cu putere pe piaţă din anumite state membre nu investesc nu o reprezintă obligaţiile de reglementare impuse acestora - de regulă, cele de a acorda acces la propria reţea competitorilor -, ci o multitudine de factori ce ţin inclusiv de circumstanţe naţionale (regimul fiscal, posibilităţile de a accesa linii de finanţare, condiţiile administrative de realizare şi dezvoltare a infrastructurilor civile ş.a.).
b) Un prim subiect concret îl constituie obligaţia impusă României ca, o dată la 3 ani, să realizeze un exerciţiu de determinare a zonelor acoperite, respectiv neacoperite cu reţele de comunicaţii electronice, în măsură să furnizeze servicii broadband şi să inventarieze intenţiile furnizorilor de dezvoltare în acest sens. Problema nu o reprezintă, în mod necesar, efortul semnificativ ce trebuie depus pentru realizarea acestui exerciţiu, cât mai ales consecinţele pe care le-ar putea avea asupra furnizorilor declararea sau nu a intenţiilor de dezvoltare. Practic, aceştia ar putea fi sancţionaţi pentru că nu şi-au extins reţelele, potrivit intenţiilor declarate, deşi ar putea să existe raţiuni obiective, economice, pentru renunţarea la un proiect de dezvoltare. De asemenea, furnizorii ar putea fi sancţionaţi şi dacă şi-au extins reţelele, fără a declara în prealabil o astfel de intenţie, ceea ce ridică îngrijorări deosebite, întrucât ar putea fi sancţionat un furnizor, tocmai pentru faptul că ar contribui la atingerea obiectivelor din carul Agendei Digitale 2020. O astfel de abordare nu este de natură a încuraja realizarea de investiţii în reţelele de comunicaţii electronice de mare capacitate.
c) O măsură potrivită pentru a aborda problemele dintr-o piaţă precum cea din România, caracterizată de un nivel semnificativ concurenţial între furnizori, o reprezintă reglementarea simetrică - posibilitatea de a impune tuturor furnizorilor anumite obligaţii de a deschide accesul la propria reţea şi pentru competitori. Din păcate, Codul European al Comunicaţiilor Electronice supune unor condiţii foarte restrictive posibilităţile de reglementare simetrică.
d) Un alt subiect concret este cel al analizelor pe pieţele de comunicaţii electronice şi al obligaţiilor specifice, ce pot fi impuse furnizorilor cu putere semnificativă pe aceste pieţe. Codul European al Comunicaţiilor Electronice impune luarea în considerare a mai multor circumstanţe ce pot conduce la dereglementare, în anumite zone sau pentru anumite categorii de reţele. Aceste circumstanţe ţin de existenţa acordurilor comerciale de acces sau de coinvestiţii, presiuni concurenţiale exercitate la nivelul pieţei de gros de alte servicii şi aplicaţii, inclusiv servicii care nu ţin de comunicaţiile electronice. Suntem de opinie că aceste circumstanţe ar trebui luate în considerare doar în anumite condiţii, pe pieţele ce nu prezintă probleme concurenţiale grave, în zonele insuficient deservite, respectiv numai pe o perioadă limitată de timp, şi să nu fie raţiunea principală a dereglementării anumitor pieţe. Mai mult decât atât, există riscul ca impunerea de obligaţii specifice să devină un exerciţiu extrem de complicat, posibil cu mai multe zone sau situaţii în care acestea nu se aplică, ceea ce nu va conduce la simplificarea şi predictibilitatea reglementărilor, aspecte intenţionate de Codul European al Comunicaţiilor Electronice.
e) Posibilitatea de stabilire a unui tarif unic, la nivel european, pentru serviciile de terminarea a apelurilor la puncte fixe şi mobile reprezintă o soluţie în favoarea încurajării concurenţei. Cu toate acestea, nivelurile maximale ale acestui tarif impus de Codul European al Comunicaţiilor Electronice nu sunt suficient de ambiţioase pentru atingerea obiectivului urmărit. Aceste niveluri ar trebui stabilite în perspectiva anului 2020, în perspectiva creşterilor de eficienţă ce urmează să fie realizate până la acest moment, tocmai pentru a avantaja furnizorii cei mai eficienţi.
f) Finanţarea serviciului universal în domeniul comunicaţiilor electronice, exclusiv din fonduri publice, prin eliminarea posibilităţii de a apela la contribuţiile furnizorilor, reprezintă de asemenea un motiv de îngrijorare. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a stabili metodele de finanţare a serviciului universal care să corespundă cel mai bine circumstanţelor naţionale. Astfel, apariţia unor situaţii de limitări bugetare ar putea pune în pericol finanţarea serviciului universal în domeniul comunicaţiilor electronice, tocmai asigurarea accesibilităţilor tuturor cetăţenilor la serviciile de comunicaţii electronice de bază, fiind un mijloc pentru a determina revenirea la creşterea economică.
ART. 2
Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 noiembrie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f), art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
IOAN CHELARU
Bucureşti, 7 noiembrie 2016.
Nr. 161.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
