Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 125 din 4 octombrie 2016 referitoare la Propunerea de Regulament al Consiliului privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia autorităţii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii (reformare) COM (2016) 411 final
EMITENT: SENATUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 813 din 14 octombrie 2016
În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi Protocolului (nr. 2) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,
având în vedere Raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/640 din 29 septembrie 2016,
Senatul adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1
Se constată următoarele:
I. Prezenta propunere de regulament respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
II. Se notează următoarele elemente:
1. Prezenta propunere reprezintă o reformare a Regulamentului (CE) nr. 2.201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.347/2000 (denumit în continuare "Regulamentul Bruxelles IIa"); obiectivul reformării este de a dezvolta şi mai mult spaţiul european de justiţie şi drepturi fundamentale, bazat pe încredere reciprocă, prin eliminarea obstacolelor rămase în calea liberei circulaţii a hotărârilor judecătoreşti, în conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce, şi de a proteja mai bine interesul superior al copiilor, prin simplificarea procedurilor şi sporirea eficienţei acestora.
2. În opinia României, introducerea unor reguli şi termene clare privind solicitarea acordului statului de primire este binevenită, pentru a se asigura supravegherea evoluţiei minorilor străini plasaţi pe teritoriul României.
3. În opinia României, întărirea regulilor privind audierea minorilor în cauzele care îi privesc reprezintă un progres în ceea ce priveşte asigurarea respectării şi promovării drepturilor acestora.
4. În opinia României, întărirea prevederilor privind transferarea cauzelor către statele a căror cetăţenie o au în fapt minorii ce fac obiectul unei măsuri de protecţie specială (plasament familial sau instituţional) reprezintă un instrument util care poate sprijini autorităţile române în apărarea drepturilor minorilor români neînsoţiţi, identificaţi pe teritoriul altor state;
5. România apreciază şi consideră că reformarea prezentului regulament, în sensul stabilirii unor norme comune care să fie însă şi aplicate de către toate statele membre, este în sprijinul eforturilor autorităţilor române de a readuce în ţară acei copii ale căror familii locuiesc în fapt pe teritoriul naţional şi care, din diferite motive, au ajuns să fie preluaţi din grija părinţilor şi plasaţi în sistemele de protecţie specială străine.
III. Se consideră necesare următoarele modificări specifice prevăzute în textul propunerii de regulament:
1. proceduri mai eficiente pentru abordarea cazurilor de răpiri transfrontaliere ale copiilor de către unul dintre părinţi;
2. introducerea obligaţiei de a oferi minorului posibilitatea de a-şi exprima opiniile;
3. executarea rapidă a hotărârilor în alte state membre;
4. îmbunătăţirea cooperării dintre autorităţile statelor membre.
IV. Se manifestă reţineri şi recomandă următoarele:
1. modificarea art. 2 alin. (1). Precizăm că propunerea actuală limitează, prin circumstanţiere, la autorităţile judiciare şi administrative, sfera autorităţilor din anumite state membre care îşi exercită competenţe în temeiul Regulamentului 2.201/2003, rămânând neacoperită situaţia anumitor autorităţi din aceste state care nu au caracter judiciar sau administrativ. Recomandăm ca art. 2 alin. (1) să fie modificat astfel: "autoritate" înseamnă orice autoritate judiciară sau administrativă, precum şi orice altă autoritate din statele membre competente în materiile care intră sub incidenţa domeniului de aplicare al prezentului regulament.
2. Se exprimă rezerve cu privire la art. 30 din propunerea de regulament şi precizăm că înlocuirea unei decizii judecătoreşti cu o alta, în mod automat, fără a ţine cont de modul în care copilul s-a adaptat la noul mediu sau dacă opinia acestuia este contrară returnării pe teritoriul statului de pe al cărui teritoriu a fost deplasat, poate fi considerată drept o atingere adusă interesului său superior.
3. Se propune modificarea şi completarea art. 60 din această propunere de regulament, cu trei alineate. Având în vedere că este nevoie să se asigure transparenţa procedurilor în materia autorităţii părinteşti şi că sesizarea autorităţilor centrale se poate face şi în mod direct de către părinţi sau de alţi titulari ai autorităţii părinteşti [a se vedea, de exemplu art. 63 alin. (2)], considerăm utilă existenţa unei liste a acestor autorităţi centrale desemnate de statele membre. Aceeaşi soluţie este prevăzută şi de Convenţia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor (art. 29). Recomandăm ca art. 60 să fie completat, prin introducerea alin. (2), alin. (3), alin. (4), astfel:
a) (2) Pe baza notificărilor din partea statelor membre, Comisia stabileşte lista autorităţilor centrale care au competenţe în temeiul prezentului regulament.
b) (3) Statele membre notifică Comisiei orice modificare ulterioară a informaţiilor conţinute în această listă. Comisia modifică lista în consecinţă.
c) (4) Comisia publică lista şi orice modificări ulterioare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. IV.
4. La art. 64, alin. (2) se propune modificarea şi completarea acestuia cu alin. (7), alin. (8), alin. (9) şi alin. (10). Având în vedere că prezenta propunere de regulament sprijină încheierea de acorduri între titularii autorităţii părinteşti, recurgând la mediere sau la alte mijloace extrajudiciare, recomandăm ca art. 64 alin. (2) să fie modificat astfel: (2) În cazul în care se are în vedere pronunţarea sau emiterea unei hotărâri în materia autorităţii părinteşti sau încheierea unui acord între titularii autorităţii părinteşti, o autoritate dintr-un stat membru poate solicita, în cazul în care situaţia copilului impune acest lucru, oricărei altei autorităţi dintr-un alt stat membru care deţine informaţii relevante pentru protecţia copilului să îi comunice aceste informaţii. Aceeaşi posibilitate trebuie acordată şi în situaţia în care se are în vedere pronunţarea sau emiterea unei hotărâri în materia autorităţii părinteşti sau încheierea unui act autentic ori desfăşurarea unei alte proceduri de către autorităţile competente, în măsura în care aceste hotărâri, acte sau proceduri privesc măsurile de protecţie cu privire la bunurile minorului, respectiv:
1. desemnarea şi atribuţiile unei persoane sau ale unui organism însărcinat să administreze bunurile copilului, să îl reprezinte şi să îl asiste;
2. măsurile privind administrarea, conservarea sau dispoziţia cu privire la bunurile copilului, inclusiv desemnarea unei persoane sau a unei entităţi care să se ocupe de administrarea bunurilor copilului;
3. necesitatea autorizării sau încuviinţării unor acte ale copilului de către alte organe sau autorităţi.
Recomandăm completarea art. 64 cu 4 noi alineate, după alin. (6) să fie introduse alin. (7), alin. (8), alin. (9) şi alin. (10). Considerăm că prezenta propunere de regulament se aplică măsurilor de protecţie a copilului cu privire la bunurile acestuia, în acte şi proceduri ce presupun un element de extraneitate şi care nu vizează neapărat existenţa unui litigiu sau implicarea unei instanţe judecătoreşti (acceptarea unei succesiuni, partaj succesoral, acte de dispoziţie asupra bunurilor minorului etc. - a se vedea considerentele 6 şi 9 din Regulament). În absenţa unor informaţii uşor accesibile şi sigure cu privire la titularii autorităţii părinteşti şi limitele exercitării acestei autorităţi conform legislaţiei naţionale, posibilitatea folosirii pârghiilor oferite de regulament în practică este lipsită de efectul scontat. Această prevedere se regăseşte în Convenţia de la Haga din 1996 (art. 40). Art. 64, după alin. (6), se va completa astfel:
a) (7) Autorităţile din statul membru unde copilul îşi are reşedinţa obişnuită sau cele ale statului membru unde a fost luată o măsură de protecţie pot să elibereze persoanei care exercită drepturile şi îndatoririle părinteşti ori persoanei căreia ia fost încredinţat spre ocrotire copilul ca persoană, precum şi bunurile acestuia, la cererea sa sau la cererea unei autorităţi, un certificat care să arate calitatea şi limitele în care această persoană poate acţiona, precum şi puterile care îi sunt conferite.
b) (8) Capacitatea şi puterile arătate în certificatul sus-menţionat sunt prezumate a fi învestite în acea persoană până la proba contrarie.
c) (9) Fiecare stat membru desemnează autorităţile competente să elibereze certificatul în conformitate cu alin. (8).
d) (10) Pe baza notificărilor din partea statelor membre, Comisia stabileşte lista autorităţilor competente să emită certificatul.
ART. 2
Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 4 octombrie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
IOAN CHELARU
Bucureşti, 4 octombrie 2016.
Nr. 125.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
