Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 11 din 12 februarie 2018 la Propunerea modificată de Regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 privind măsuri de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoare adăugată - COM (2017) 706 final
EMITENT: Senatul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 154 din 19 februarie 2018
În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,
în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/24 din 1.02.2018,
Senatul adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1
Senatul României:
1. Consideră că propunerea de Regulament respectă principiul subsidiarităţii întrucât fraudele privind TVA sunt adesea legate de tranzacţiile transfrontaliere în cadrul pieţei unice sau sunt comise de comercianţi stabiliţi în alte state membre decât cel în care este datorată taxa. Acest lucru are un impact negativ asupra funcţionării pieţei unice şi duce la pierderi semnificative la bugetul UE, drept pentru care doar luarea de acţiuni la nivel de Uniune ar oferi o valoare adăugată superioară comparativ cu acţiunile care pot fi întreprinse la nivel de stat membru.
De asemenea, propunerea de Regulament respectă principiul proporţionalităţii sub aspectul formei juridice, deoarece toate măsurile propuse sunt direcţionate în funcţie de nevoile statelor membre şi, deşi au efecte pozitive asupra nivelului fraudei privind TVA, nu presupun costuri suplimentare pentru întreprinderi şi administraţii, cu excepţia măsurilor care impun activităţi de dezvoltare informatică.
2. Susţine eforturile Planului de acţiune privind TVA care are drept scop consolidarea instrumentelor de cooperare administrativă în domeniul TVA, în special Eurofisc, ca mijloc de întărire a încrederii între autorităţile fiscale şi de limitare a fraudei transfrontaliere.
3. Consideră că:
- nu în toate situaţiile este necesară cooperarea între cele două state pentru soluţionarea unei cereri de anchetă administrativă şi trebuie lăsată la latitudinea statului membru solicitat decizia cu privire la modul de soluţionare {în contextul art. 1 (1) (b) „(4) [...] Autoritatea solicitată realizează ancheta administrativă în coordonare cu autoritatea solicitantă“};
– autorităţile fiscale ar trebui să aibă acces la datele privind toate importurile realizate în Uniunea Europeană, pentru a putea verifica îndeplinirea obligaţiilor declarative şi de plată, în contextul în care implementarea în statele membre a procedurii de import cu amânarea plăţii TVA în vamă (plata prin decont) poate conduce la un fenomen extins de fraudă. În plus, consideră că autorităţile fiscale ar trebui să aibă acces şi la datele privind toate exporturile realizate din Uniunea Europeană întrucât autorităţile vamale dau prea puţină importanţă verificării exporturilor (având în vedere că acestea nu reprezintă un risc direct din punctul de vedere al impozitelor şi taxelor), iar acestea sunt utilizate în fraudele carusel pentru a pierde urma bunurilor care se întorc ulterior în Uniunea Europeană;
– ultima prevedere din art. 1 (16), al doilea paragraf, este foarte dificil de aplicat, întrucât statul membru de rambursare nu are acces la informaţii privind sistemul şi procedurile judiciare din statul membru de stabilire;
– oportună realizarea unor schimburi cât mai rapide de informaţii, însă ar trebui stipulat clar şi concis modalitatea de transmitere a acestor informaţii pentru a putea asigura confidenţialitatea şi securitatea informaţiilor transmise (referitor la schimburile de informaţii fără cerere prealabilă, prevăzute la art. 13). Totodată, trebuie precizată modalitatea în care se ţine evidenţa acestor cereri pentru a putea asigura transmiterea de statistici cu privire la utilizarea instrumentelor de cooperare, în conformitate cu prevederile art. 49 din regulament;
– auditurile comune sunt greu de pus în practică. În urma unui astfel de audit comun în care inspectorii din statul membru solicitant participă efectiv la control, având aceleaşi atribuţii ca şi inspectorii din statul solicitat, se analizează documentele contribuabilului şi se întocmeşte un raport de audit comun care presupune implicit modificarea legislaţiei primare (în special Codul de procedură fiscală) şi a celei secundare [acte normative ce fac referire la tipurile de controale şi documentele care trebuie întocmite - proces-verbal (PV), raport inspecţie fiscală (RIF), decizii de impunere, măsuri asiguratorii, proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor (PVCSC) etc., modalitatea de contestare a raportului de audit comun, alte acte normative];
– necesară stabilirea unor proceduri standard la nivelul Uniunii Europene în care să fie definiţi indicatorii în baza cărora se stabileşte statutul de persoană atestată;
– necesară o reevaluare periodică pentru a se depista timpuriu eventualele modificări în comportamentul persoanelor atestate fiscal.
4. Referitor la art. 1 (1) (b) „(4) [...] Statele membre asigură instituirea mecanismelor necesare între acele autorităţi solicitante şi autoritatea solicitată, prin care funcţionarii autorizaţi de autorităţile solicitante participă la ancheta administrativă desfăşurată pe teritoriul autorităţii solicitate [...]“, propune reformularea: „Statele membre asigură instituirea mecanismelor necesare între autoritatea sau autorităţile solicitante şi autoritatea solicitată“ sau repoziţionarea în actuală formulare ca şi paragraf nou. Motivaţia vine din faptul că din formularea actuală şi din includerea în acelaşi paragraf cu prima frază „în cazul în care autorităţile competente din cel puţin două state membre consideră că este necesară o anchetă administrativă, autoritatea solicitată nu refuză efectuarea acestei anchete“, se înţelege că anchetele administrative comune se pot realiza doar când există mai multe state solicitante şi un singur stat solicitat. În situaţia în care există un singur stat solicitant, iar statul solicitat nu refuză ancheta, trebuie să existe posibilitatea unei anchete comune.
ART. 2
Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ADRIAN ŢUŢUIANU
Bucureşti, 12 februarie 2018.
Nr. 11.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
