Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 109 din 18 octombrie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu şi Banca Europeană de Investiţii privind stabilirea unui nou cadru de parteneriat cu ţările terţe bazat pe Agenda Europeană privind Migraţia COM (2016) 385
EMITENT: CAMERA DEPUTAŢILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 835 din 21 octombrie 2016
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160 - 185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1149, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 4 octombrie 2016, Camera Deputaţilor:
1. Observă că, în comunicarea examinată, Comisia Europeană formalizează prioritatea pe care Uniunea Europeană o acordă gestionării migraţiei, în relaţia cu statele terţe, de origine sau de tranzit, rezultând în luarea unor măsuri de încurajare, dar şi de descurajare, a tuturor instrumentelor de politică externă, cum sunt politica europeană de vecinătate, asistenţa pentru dezvoltare, comerţul, mobilitatea, energia, securitatea.
2. Consideră că este important să se aplice măsurile care vizează dimensiunea externă a migraţiei, respectiv consolidarea şi eficientizarea cooperării cu ţările de origine şi de tranzit, avându-se în vedere şi faptul că această cooperare trebuie să aibă un grad mai mare de implicare şi responsabilizare a partenerilor externi.
Se alătură opţiunii Comisiei Europene ca asistenţa să fie oferită de către Uniunea Europeană proporţional cu performanţele ţărilor partenere, care să includă şi evaluarea nivelului de apropiere de standardele europene în materie de stat de drept, democraţie şi drepturile omului.
3. Admite că "... noile instrumente financiare ale Uniunii Europene contribuie la crearea unui viitor mai bun în ţările lor pentru cei care, altfel, ar putea fi dispuşi să îşi rişte viaţa în călătorii periculoase către Europa", dar semnalează că nevoia de resurse pentru a se obţine rezultate sensibile, care să diminueze tendinţa migraţiei economice, depăşeşte capacitatea de finanţare a Uniunii Europene, deşi aceasta rămâne cel mai mare donator de asistenţă la nivel mondial.
4. Salută iniţiativa Comisiei Europene de a crea un cadru de parteneriat cu principalele ţări terţe de origine şi de tranzit, axat pe un angajament coerent şi adaptat, pe baza căruia Uniunea şi statele membre să acţioneze coordonat, punând în comun instrumentele şi efectele de levier pe care le au pentru a încheia parteneriate globale (pacte) cu ţările terţe, asigurând astfel o mai bună gestionare a migraţiei.
5. Salută abordarea Comisiei Europene ca pactele să devină "componentele esenţiale ale relaţiilor globale dintre Uniunea Europeană şi ţările terţe de origine sau de tranzit ale migranţilor" şi ca aceste relaţii "(...) să fie orientate în funcţie de capacitatea şi disponibilitatea ţărilor de a coopera cu privire la gestionarea migraţiei, în special pentru prevenirea eficace a migraţiei neregulamentare şi pentru readmisia migranţilor neregulamentari". Totodată, atrage atenţia că nu se poate stabili o relaţie direct proporţională între disponibilitatea de a coopera a statului în cauză şi tipul de relaţie oferit de către Uniunea Europeană, întrucât performanţele sub medie ar însemna, de fapt, încălcarea standardelor Uniunii şi nu ar putea fi luate în consideraţie.
În acest sens, constatarea din textul comunicării că "până acum, dialogurile cu ţările partenere au evidenţiat faptul că există un decalaj între aşteptări şi rezultate în privinţa returnărilor şi a readmisiei" pune în evidenţă reticenţa statelor vizate; solicită Comisiei Europene clarificări asupra cauzelor pentru care asemenea reticenţe subzistă în condiţiile în care Uniunea Europeană s-a angajat la un efort politic, diplomatic şi financiar important.
6. Consideră că este necesară o implicare sporită a statelor membre, alături de Comisia Europeană şi Serviciul european de acţiune externă, în elaborarea şi implementarea acestor parteneriate, pentru a avea o abordare inclusivă şi pentru a menţine în atenţie toate regiunile cu potenţial risc migratoriu, cum sunt Mediterana de Est şi Balcanii de Vest. Pentru valorificarea la maximum, în beneficiul Uniunii Europene, a relaţiilor speciale pe care statele membre le-ar putea avea cu ţări terţe şi pentru a se asigura că Uniunea Europeană şi statele sale membre lucrează împreună, apreciază că ar trebui instituit un mecanism de coordonare între instituţiile UE şi statele membre.
7. Îşi exprimă îngrijorarea faţă de concluzia Comisiei Europene că, în prezent, relaţiile speciale ale statelor membre cu anumite ţări partenere nu numai că nu sunt "exploatate la maximum în beneficiul UE în ansamblul său", dar "adesea se întâmplă exact contrariul"; faţă de gravitatea situaţiei, solicită Comisiei clarificări şi propuneri de corectare a acestei situaţii pe care o consideră inacceptabilă.
8. Agreează opţiunea Comisiei Europene ca acţiunea şi resursele UE să se orienteze în cadrul acţiunii externe, către parteneriate personalizate a căror natură diplomatică, tehnică şi/sau financiară să fie stabilită în funcţie de specificul statului cu care se încheie acestea, respectiv un stat de origine, un stat de tranzit sau stat care găzduieşte un număr mare de persoane strămutate.
9. Agreează opţiunea Comisiei Europene ca, pe baza celor 16 pachete de ţară, să fie încheiate pacte cu un număr limitat de ţări terţe considerate prioritare, pentru a concentra, astfel, resursele disponibile şi a obţine cât mai repede rezultate concrete.
10. Salutând eforturile Comisiei de a negocia parteneriate individuale cu ţările terţe de origine şi de tranzit, ca o contribuţie semnificativă la gestionarea fluxurilor de migraţie, solicită totuşi clarificări asupra metodei prin care se stabilesc criteriile şi indicatorii cantitativi şi calitativi pentru determinarea statelor prioritare. Consideră că un criteriu fundamental ar trebui să fie atitudinea pe termen mediu şi lung a autorităţilor şi a populaţiei faţă de valorile Uniunii Europene şi ale civilizaţiei occidentale, în general. Atrage atenţia că în niciun caz nu ar trebui încheiate pacte cu state în care au loc grave încălcări ale drepturilor omului. Se aşteaptă ca în pacte să fie incluse obligaţii ferme în acest sens, sub sancţiunea suspendării pactului până la remedierea situaţiei.
11. Consideră că, în pregătirea parteneriatelor cu ţările prioritare, Comisia Europeană şi Serviciul european de acţiune externă ar trebui să elaboreze o metodologie uniformă, pentru prevenirea intrărilor ilegale şi pentru returnarea efectivă a migranţilor ilegali.
12. Susţine propunerea ca eficientizarea cooperării cu statele terţe să se bazeze pe stimulente pozitive şi negative, dar constată că nu se precizează care sunt stimulentele negative avute în vedere de către Comisia Europeană.
13. Susţine propunerile Comisiei Europene în ceea ce priveşte acţiunile pe termen scurt, care trebuie implementate cu prioritate în scopul îmbunătăţirii procesului de readmisie şi a ratei de returnare şi, în special, identificarea de soluţii alternative pentru acordurile de readmisie, ca de exemplu planurile de acţiune, foile de parcurs, comitetele de readmisie, iniţiativele în domeniul returnării voluntare asistate şi al reintegrării, acceptarea utilizării permisului de liberă trecere eliberat de Uniunea Europeană pentru operaţiunile de returnare, lansarea în puncte-cheie a unor platforme ale UE de cooperare privind combaterea contrabandei cu migranţi, dezvoltarea unei platforme unice de înregistrare a populaţiilor strămutate, numirea unor ofiţeri de legătură europeni în materie de migraţie.
14. Admite că Declaraţia UE-Turcia poate reprezenta un model pentru cooperarea cu alte ţări terţe-cheie şi încurajează Comisia Europeană să studieze posibilitatea implementării unui cadru asemănător şi în relaţia cu Libia, astfel încât să devină posibilă preluarea migranţilor salvaţi în apropierea acestui stat şi procesarea unor eventuale cereri de protecţie internaţională pe teritoriul său; întrucât Libia nu dispune de autorităţi naţionale care să implementeze un astfel de acord, propune ca Uniunea să preia integral gestionarea acestei acţiuni, pe baza unui acord cu Libia; subliniază că succesul acestui demers ar duce la salvarea a mii de vieţi.
15. Este de acord că "... trebuie subminat modelul de afaceri al celor care introduc ilegal migranţi, iar un sistem credibil şi eficace de returnare este esenţial pentru îndeplinirea acestui obiectiv", dar reaminteşte că returnarea nu este un instrument suficient şi că, deşi corect şi inevitabil acest instrument deoarece provoacă suferinţe imigranţilor; de aceea invită Comisia Europeană să se concentreze mai mult pe lichidarea reţelelor de contrabandişti şi traficanţi de persoane, pentru a evita provocarea de iluzii şi suferinţe imigranţilor.
16. Consideră că un program comun la nivelul Uniunii Europene de returnare voluntară asistată ar trebui să se concentreze pe toţi cetăţenii statelor terţe cu şedere ilegală pe teritoriul statelor membre ale Uniunii şi recomandă extinderea acestor programe către ţările terţe, tranzitate de principalele fluxuri de migraţie ilegală.
17. Dintre domeniile din cadrul obiectivelor pe termen scurt ale pactelor, în care se impun măsuri imediate, reţine "creşterea ratelor de returnare şi readmisie, acordându-se prioritate returnării voluntare şi punând accentul pe reintegrare şi combaterea fluxurilor clandestine, oferind, în acelaşi timp, canale legale de migraţie, inclusiv prin intensificarea eforturilor de relocare"; semnalează totuşi că niciodată Uniunea Europeană nu va putea oferi suficiente posibilităţi de migraţie legală pentru a contracara migraţia neregulamentară masivă; mai mult, o ofertă substanţială nu ar reduce semnificativ migraţia neregulamentară şi ar adăuga presiune asupra guvernelor statelor membre vizate de migranţi care s-ar vedea confruntate cu o nouă recrudescenţă a partidelor populiste antiimigraţie şi antieuropene.
Reaminteşte că, în prezent, ratele de returnare sunt atât de reduse încât nu se prefigurează o ameliorare sensibilă ca urmare a implementării unui nou set de măsuri.
18. Subliniază, ca element de noutate, orientarea Comisiei Europene de a se concentra pe realizarea unor "eforturi coordonate şi coerente ale UE şi ale statelor membre cu privire la readmisie, prioritatea majoră fiind asigurarea unor returnări rapide şi operaţionale, şi nu neapărat încheierea unor acorduri oficiale de readmisie"; interpretează această orientare ca pe o manifestare a stării de urgenţă în obţinerea unor rezultate notabile în materie de returnare/readmisie, dar semnalează că o astfel de abordare pragmatică poate indica statelor terţe că UE nu ar dispune de mijloace de presiune pentru încheierea unor acorduri de readmisie, ceea ce ar putea pune sub semnul întrebării însuşi angajamentul de cooperare al acelor state.
19. Consideră că programele de returnare voluntară asistată axate pe coordonarea la nivelul Uniunii Europene sunt mai fiabile prin dezvoltarea unui cadru sau a unui set de linii directoare pentru statele membre pe care acestea să le urmeze în procesul de elaborare a acestor programe la nivel naţional.
20. Apreciază că, în plus faţă de standardizarea pachetelor de asistenţă, ar fi util ca statele membre să facă schimb de informaţii în privinţa programelor de returnare voluntară asistată prin instituirea unui sistem dedicat de management integrat la nivel european; crearea unei baze de date prin care statele membre să pună în comun nevoile lor de returnare voluntară asistată ar putea fi un instrument relevant.
21. Se aşteaptă ca un rol mai mare în privinţa returnării voluntare asistate să revină şi noului Birou de returnare care se va înfiinţa în cadrul Agenţiei FRONTEX.
22. Apreciază că ar trebui să se aplice regulile standard privind detaşarea experţilor naţionali şi în cazul ofiţerilor de legătură şi că este nevoie de definirea clară a atribuţiilor ofiţerilor de legătură în materie de migraţie şi a cadrului normativ aferent, astfel încât să se evite suprapunerea sarcinilor între ofiţerii de legătură ale acestor reţele, creându-se, astfel, premisele unei bune coordonări şi colaborări care să aducă un plus de valoare şi nu o dublă comunicare între aceştia şi cei implicaţi în acest proces.
23. Notează abordarea Comisiei Europene în legătură cu acţiunea necesară pe termen lung, pentru combaterea cauzelor profunde ale migraţiei, respectiv un plan ambiţios de investiţii externe pornind de la experienţa şi expertiza Băncii Europene de Investiţii, la fel ca în cazul "Planului de investiţii pentru Europa".
Ia act de viziunea Comisiei ca acest plan să se bazeze pe modul inovator de utilizare a resurselor publice limitate, pentru a mobiliza investiţii private prin oferirea de garanţii şi fonduri concesionale suplimentare, pe asistenţă tehnică care să sprijine autorităţile locale şi întreprinderile să dezvolte un număr mai mare de proiecte eligibile pentru finanţare din partea băncilor şi pe promovarea bunei guvernanţe, combaterea corupţiei, eliminarea barierelor din calea investiţiilor şi eliminarea denaturărilor pieţei.
24. Consideră că lichidarea cauzelor profunde ale migraţiei neregulamentare şi ale strămutărilor forţate nu se poate realiza doar prin investiţii şi dezvoltarea economică a statelor de origine, fiind implicate, de asemenea, considerente de securitate, geostrategice, climatice, de opţiune politică sau culturală etc.
25. Subliniază importanţa evitării suprapunerilor în procesul de creare a unui nou instrument extern inspirat de Planul Juncker cu alte iniţiative existente, cum sunt Fondul fiduciar UE pentru Africa, precum şi riscul afectării fondurilor alocate pentru obiectivele Uniunii Europene în vecinătatea estică sau alocărilor pentru alte politici majore ale Uniunii.
26. Salută acceptarea internaţională a realităţii că migraţia reprezintă un fenomen global care necesită un răspuns coordonat la nivel internaţional şi intensificarea din ultimul an a cooperării cu organizaţii internaţionale, cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite şi, în special, Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, precum şi cu ţările partenere în cadrul G7 şi G20.
Susţine toate acţiunile dedicate "consolidării capacităţii şi eficacităţii pe termen lung a sistemului internaţional pentru a aborda circulaţia refugiaţilor şi a migranţilor într-un spirit de partajare a sarcinilor şi de solidaritate".
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
Bucureşti, 18 octombrie 2016.
Nr. 109.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
