Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   GHIDUL din 12 septembrie 2019  utilizatorului sistemului european de transfer şi acumulare a creditelor ECTS/SECT    Twitter Facebook
Cautare document

 GHIDUL din 12 septembrie 2019 utilizatorului sistemului european de transfer şi acumulare a creditelor ECTS/SECT

EMITENT: Ministerul Educaţiei Naţionale
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 798 bis din 2 octombrie 2019
──────────
        Conţinut de ORDINUL nr. 5.146 din 12 septembrie 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 798 din 2 octombrie 2019.
──────────

    Cuprins
    Introducere
    1. Caracteristicile cheie ale ECTS
    2. ECTS şi Spaţiul European al învăţământului Superior (SEIS)
    3. ECTS pentru crearea, livrarea şi monitorizarea programelor
    3.1. Contextul programului
    3.2. Profilul programului
    3.3. Rezultatele învăţării aferente programului
    3.4. Structura programului şi alocarea creditelor
    3.5. Învăţare, predare şi evaluare
    3.6. Monitorizarea alocării creditelor

    4. ECTS pentru mobilitate şi recunoaşterea creditelor
    4.1. Mobilitatea programelor
    4.2. Mobilitatea creditelor
    4.2.1. Înainte de perioada de mobilitate a creditelor
    4.2.2. După perioada de mobilitate a creditelor
    4.2.3. Reguli şi dispoziţii instituţionale

    4.3. Repartizarea notelor
    4.4. Conversia notelor

    5. ECTS şi învăţarea pe tot parcursul vieţii
    5.1. Învăţare pe tot parcursul vieţii - oportunităţi de învăţare deschisă
    5.2. Recunoaşterea învăţării şi experienţei anterioare

    6. ECTS şi asigurarea calităţii
    7. ECTS şi documentele suport
    7.1. Catalogul cursurilor
    7.2. ECTS şi documentele suport pentru mobilitatea creditelor
    7.2.1. Contractul de studii pentru mobilitatea creditelor pentru studii
    7.2.2. Contractul de studii pentru stagiile de practică/profesionale

    7.3. Suplimentul la diplomă
    7.4. Certificat pentru stagiul de practică/profesional

        Mulţumiri
    Anexa nr. 1 - Glosar
    Anexa nr. 2 - Exemple: conversia notelor
    Anexa nr. 3 - Lista de bibliografie recomandată
    Anexa nr. 4 - Exemple: profilul programelor
    Anexa nr. 5 - Exemple: rezultatele învăţării

    INTRODUCERE
        Sistemul european de transfer şi acumulare a creditelor (ECTS) este un instrument al Spaţiului European al Învăţământului Superior (SEIS) conceput pentru a face cursurile şi programele de studii mai transparente şi astfel, a sprijini îmbunătăţirea calităţii învăţământului superior.
        ECTS a fost instituit în 1989, în cadrul programului Erasmus, ca o modalitate de a transfera creditele pe care studentul le-a dobândit în timpul studiilor în străinătate în credite care să fie luate în considerare pentru programul de studii, după reluarea studiilor în cadrul instituţiei de origine. În anii următori, acesta a început să fie utilizat nu doar pentru transferul creditelor, pe baza volumul de muncă şi obţinerea rezultatelor învăţării, dar şi pentru acumularea acestora în cadrul programelor de studii. ECTS vine în ajutorul creării, descrierii şi livrării de programe de studii, face posibilă integrarea diferitelor forme de învăţare din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii, şi facilitează mobilitatea studenţilor prin uşurarea procesului de recunoaştere a calificărilor şi a perioadelor de studii. ECTS poate fi aplicat tuturor programelor de studii, indiferent de metoda de livrare (la clasă, învăţare la locul de muncă, învăţământ la distanţă) sau de statutul studentului (cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă), precum şi tuturor contextelor de învăţare (formale, non-formale şi informale).
        Ghidul de utilizare a ECTS oferă linii directoare pentru implementarea ECTS şi face legătura cu documente utile de suport. În urma solicitării miniştrilor prezenţi la conferinţa ministerială pentru Procesul Bologna de la Bucureşti (Comunicatul de la Bucureşti, 2012), Ghidul de utilizare a ECTS din 2009 a fost revizuit, pentru a întări "implementarea semnificativă rezultatelor învăţării" în SEIS. Ghidul duce mai departe obiectivele miniştrilor de a "face apel către instituţii pentru a lega creditele aferente programelor de studii atât cu rezultatele învăţării cât şi cu volumul de muncă al studentului, precum şi de a include obţinerea rezultatelor învăţării în procedurile de evaluare". Această versiune revizuită are la bază munca depusă în ultimii ani, atât în cadrul Procesului Bologna, cât şi separat, pentru a ajuta comunitatea academică şi alţi factori interesaţi de învăţământul superior să se îndrepte în direcţia schimbărilor susţinute prin Procesul Bologna.
        Ghidul revizuit ţine cont de dezvoltările recente din cadrul Procesului Bologna, cum ar fi, înfiinţarea SEIS, consolidarea învăţării pe tot parcursul vieţii, schimbarea paradigmei de la învăţământul superior centrat pe profesor, pe cel centrat pe student, utilizarea din ce în ce mai mult a rezultatelor învăţării, şi dezvoltarea de noi moduri de învăţare şi predare. Include un accent specific pus pe crearea şi livrarea de programe de studii, şi se bazează pe experienţa instituţiilor de învăţământ superior de utilizare a cadrelor de calificare şi de aplicare a principiilor ECTS în practica academică.
        Ghidul este destinat studenţilor şi altor cursanţi, personalului academic şi administrativ din instituţiile de învăţământ superior, precum şi angajatorilor, furnizorilor de educaţie şi altor factori interesaţi. Pentru a uşura înţelegerea, termenul "student" este utilizat pentru a face referire la toţi cursanţii din instituţiile de învăţământ superior (fie cu frecvenţă întreagă sau redusă, aflaţi în învăţământ la distanţă, în campus sau la locul de muncă, care urmează o calificare sau doar unităţi de învăţare sau cursuri individuale).
        Ghidul revizuit a fost scris de un grup de lucru format din practicieni numiţi de ţările participante la Procesul Bologna şi de asociaţii ale factorilor interesaţi. A fost supus pentru consultare către asociaţiile părţilor interesate, experţi din ţările care fac parte din SEIS, şi din grupul Bologna Follow-up Group. Comisia Europeană a coordonat procesul de redactare şi consultare. În final, Ghidul a fost adoptat de Miniştrii pentru Spaţiul European al Învăţământului Superior în 2015, în cadrul conferinţei ministeriale de la Yerevan. Aşadar, acesta este Ghidul oficial pentru utilizarea Sistemului european de transfer şi acumulare a creditelor (ECTS).
    1. CARACTERISTICILE CHEIE ALE ECTS
        ECTS (the European Credit Transfer and Accumulation System - Sistemul european de transfer şi acumulare a creditelor) este un sistem centrat pe cursant pentru acumularea şi transferul de credite, bazat pe principiul transparenţei proceselor de învăţare, predare şi evaluare. Scopul său este de a facilita planificarea, livrarea şi evaluarea programelor de studiu precum şi mobilitatea studenţilor prin recunoaşterea rezultatelor şi calificărilor obţinute prin procesul de învăţare şi a perioadelor de învăţare.
        Creditele ECTS exprimă volumul de învăţare pe baza rezultatelor învăţării definite şi a volumului de muncă aferent. 60 de credite ECTS sunt alocate rezultatelor învăţării volumului de muncă aferent pentru un an de studii cu frecvenţă întreagă sau echivalent, care în mod normal cuprinde un număr de componente educaţionale cărora le sunt alocate credite (pe baza rezultatelor învăţării şi a volumului de muncă). Creditele ECTS sunt exprimate în general cu numere întregi.
        Rezultatele învăţării reprezintă ceea ce individul ştie, înţelege şi este capabil să facă la finalizarea unui proces de învăţare. Atingerea rezultatelor învăţării trebuie evaluată prin proceduri bazate pe criterii clare şi transparente. Rezultatele învăţării sunt atribuite componentelor educaţionale individuale şi programelor ca întreg. Sunt folosite şi în cadrul european şi naţional al calificărilor pentru a descrie nivelurile individuale de calificare.
        Volumul de muncă reprezintă o estimare a timpului necesar individului în mod specific pentru finalizarea tuturor activităţilor de învăţare cum ar fi cursuri, seminarii, proiecte, activitate practică, stagii de practică/stagii profesionale*1) şi studiu individual necesare pentru atingerea rezultatelor învăţării în medii de învăţare formală. Corespondenţa dintre volumul de muncă pentru un an de studii cu frecvenţă întreagă şi un număr de 60 de credite este adesea stabilită la nivel formal prin prevederi legale naţionale. În majoritatea cazurilor, volumul de muncă variază între 1.500 şi 1.800 de ore pentru un an de studii, ceea ce înseamnă că un punct de credit corespunde pentru 25 - 30 de ore de muncă. Trebuie observat că acesta reprezintă volumul caracteristic de muncă şi că pentru student, timpul efectiv pentru a atinge rezultatele învăţării poate varia.
        *1) Acest Ghid utilizează termenii "stagiu de muncă" sau "stagiu" sau "perioadă de formare", "internship" şi "stagiu de formare" ca sinonime. (Eng. work placement, placement, training period, internship, traineeship).

        Alocarea creditelor în sistemul ECTS reprezintă procesul de atribuire a unui număr de credite unor calificări, unor programe de studii sau unei singure componente educaţionale. Creditele sunt alocate calificărilor sau programelor în întregul lor, potrivit legislaţiei sau practicii naţionale, acolo unde este cazul, şi cu raportare la cadrul naţional şi/sau european al calificărilor. Creditele sunt alocate componentelor educaţionale cum ar fi cursuri, dizertaţii, învăţare la locul de muncă şi stagii de practică/stagii profesionale, luând ca bază alocarea unui număr de 60 de credite pentru un an de studii cu frecvenţă întreagă, potrivit volumului estimat de muncă necesar pentru a atinge rezultatele învăţării definite pentru fiecare componentă.
        Acordarea creditelor în sistemul ECTS reprezintă acordarea formală a creditelor pentru studenţi şi alţi cursanţi, care sunt alocate calificării şi/sau componentelor acesteia, dacă aceştia ating rezultatele învăţării aşa cum au fost definite. Autorităţile naţionale trebuie să specifice care sunt instituţiile care au dreptul de a acorda credite ECTS. Creditele sunt acordate individual studenţilor după ce au finalizat activităţile de învăţare cerute şi au obţinut rezultatele învăţării, aşa cum s-a constatat în urma evaluării corespunzătoare. În cazul în care studenţii şi alţi cursanţi au obţinut rezultatele învăţării în alte contexte de învăţare sau durate de studiu formale, non-formale sau informale, creditele pot fi acordate în urma evaluării şi recunoaşterii acestor rezultate ale învăţării.
        Acumularea creditelor în sistemul ECTS este procesul de colectare a creditelor acordate pentru atingerea rezultatelor învăţării pentru componentele educaţionale în sistem formal şi pentru alte activităţi desfăşurate în contexte informale şi non-formale. Un student*2) poate acumula credite pentru:
        *2) În cadrul grupului de lucru şi cu părţile interesate s-a dezbătut intens chestiunea folosirii termenului de "student" sau "cursant" (Eng. learner). În final poziţia la care s-a ajuns recunoaşte şi apreciază faptul că învăţământul superior se îndreaptă spre prevederi mai flexibile; de asemenea se recunoaşte faptul că majoritatea sistemelor de învăţământ superior sunt organizate pentru a furniza programe formale către grupuri de studenţi bine definite. Deşi s-a considerat prematură numai folosirea termenului de "cursant" în prezentul Ghid, termenul "student" este utilizat pentru a include toţi cursanţii din învăţământul universitar (fie că urmează cursuri cu frecvenţă întreagă sau redusă, la distanţă, în campus sau la locul de muncă, urmăresc obţinerea unei calificări sau urmează cursuri sau unităţi educaţionale de sine stătătoare).
    – a obţine calificări, după cum este cerut de instituţia care acordă diploma de studii;
    – a avea evidenţa rezultatelor personale pentru învăţarea continuă.

        Transferul creditelor este procesul prin care creditele acordate într-un context (program, instituţie) sunt recunoscute în alt context formal în scopul obţinerii unei calificări. Creditele acordate studenţilor în cadrul unui program pot fi transferate de la o instituţie pentru a fi acumulate în cadrul altui program oferit de aceeaşi instituţie sau de o alta. Transferul creditelor este cheia succesului mobilităţii studenţilor. Instituţiile, facultăţile, departamentele pot încheia contracte care garantează recunoaşterea şi transferul automat al creditelor.
        Documente ECTS: folosirea creditelor ECTS este facilitată iar calitatea îmbunătăţită de documentele suport (Catalogul de curs, Contractul de studii, Suplimentul la diplomă, Certificatul de practică/stagiu profesional). Sistemul ECTS contribuie şi la transparenţă în cazul altor documente, cum ar fi Suplimentul la diplomă.

    2. ECTS ŞI SPAŢIUL EUROPEAN AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR (SEIS)
        În 1999 Declaraţia de la Bologna a inclus ECTS pe lista obiectivelor majore de atins de către ţările participante la Procesul Bologna. Prin reformele implementate în cadrul Procesului Bologna, ECTS a devenit un instrument cheie al Spaţiului European al Învăţământului Superior (SEIS) (n.tr. the European Higher Education Area - EHEA).
        Sistemul ECTS este adoptat ca sistem naţional de credite în majoritatea statelor membre SEIS. În alte regiuni din lume, este folosit din ce în ce mai mult de către instituţii sau interacţionează cu succes cu sistemele de credit locale*3) pe bază de criterii comparabile, astfel jucând un rol în creşterea dimensiunii globale a educaţiei.
        *3) ECTS a inspirat dezvoltarea de sisteme de credite în alte regiuni, de exemplu în Asia de Sud-Est, America Latină şi cel mai recent în Africa.

        În cadrul SEIS, ECTS creşte transparenţa şi înţelegerea procesului educaţional şi astfel joacă un rol eficient în stimularea schimbării şi modernizării, deoarece implementarea sa încurajează mutarea accentului de pe abordarea centrată pe profesor pe cea centrată pe student, care este, potrivit Învăţării Centrate pe Student (ÎCS), recunoscută ca unul din principiile de bază al SEIS:
        Prin folosirea rezultatelor învăţării şi a volumului de muncă în Conceperea şi realizarea curriculei, ECTS plasează studentul în centrul procesului educaţional. Mai mult, folosirea creditelor uşurează crearea şi documentarea căilor flexibile de învăţare, astfel acordând studenţilor mai multă autonomie şi responsabilitate.
        Datorită abordării centrate pe rezultate, utilizarea ECTS serveşte şi altor scopuri ale SEIS:
        ● Facilitează recunoaşterea cunoştinţelor şi experienţei anterioare şi încurajează un nivel mai ridicat de finalizare şi o participare mai amplă la educaţia pe tot parcursul vieţii;
        ● Stabileşte o legătură mai strânsă între programele educaţionale şi cerinţele societăţii şi intensifică interacţiunea dintre toate părţile interesate, inclusiv câmpul muncii şi societate în sens mai larg;
        ● Facilitează mobilitatea în cadrul unei instituţii sau ţări, de la o instituţie la alta, de la o ţară la alta, şi între diferitele sectoare educaţionale şi contextele de învăţare (formale, non-formale, informale şi învăţarea la locul de muncă), prin recunoaştere şi transfer de credite.

        În legislaţia naţională, folosirea ECTS poate fi o cerinţă pentru acreditarea programelor sau calificărilor din învăţământul superior.

    Nota Bene
        Învăţarea Centrată pe Student (ÎCS) este un proces de transformare calitativă pentru studenţi şi alţi cursanţi într-un mediu educaţional, cu scopul de a le mări autonomia şi abilităţile critice printr-o abordare bazată pe rezultate.
        Conceptul de ÎCS poate fi rezumat prin următoarele elemente:
        ● Se bazează mai mult pe învăţarea activă decât pe cea pasivă;
        ● Accent pe învăţarea şi înţelegerea critică şi analitică;
        ● Responsabilitate crescută din partea studentului;
        ● Autonomie mai mare pentru student;
        ● O abordare reflectivă asupra procesului de învăţare şi predate atât din partea studentului cât şi a profesorului.


    3. ECTS PENTRU CREAREA, LIVRAREA ŞI MONITORIZAREA PROGRAMELOR
        Această secţiune tratează conceperea programelor educaţionale de către instituţiile de învăţământ superior sau de către alţi furnizori. Folosirea creditelor ECTS ajută la crearea programelor prin furnizarea unui instrument care îmbunătăţeşte transparenţa şi ajută la crearea unei abordări mai flexibile cu privire la conceperea şi dezvoltarea programelor.
        Din punct de vedere instituţional, crearea unui program înseamnă planificarea curriculei şi a componentelor sale prin credite, cu indicarea rezultatelor învăţării şi a volumului de muncă aferent, a activităţilor de învăţare şi a metodelor de predare şi a procedurilor/criteriilor de evaluare. Cadrul instituţional al creditelor ar trebui să răspundă nevoilor diferitelor programe şi să sprijine abordările inter- şi multi-disciplinare.
        Folosirea sistemului ECTS în instituţiile de învăţământ superior necesită atât un cadru instituţional de credite bazat pe regulamente instituţionale dar şi o înţelegere profundă a sistemului din partea fiecărui membru al personalului didactic. Unele instituţii cultivă această înţelegere prin pregătirea periodică a personalului didactic. Deciziile luate în echipă cu privire la conceperea programelor măresc gradul de coerenţă al programului.

    Nota Bene
     Un cursant independent poate acumula creditele necesare pentru obţinerea unei calificări printr-o varietate de moduri de învăţare. Acesta poate obţine cunoştinţele, abilităţile şi competenţele în contexte formale, non-formale şi informale: aceasta poate constitui rezultatul unei decizii intenţionate sau a diferitelor activităţi de învăţare derulate în timp. Cursantul poate selecta componente educaţionale fără o orientare imediată spre o calificare formală. ECTS sprijină acest proces, aşa cum este descris în Secţiunea 5 Învăţarea pe tot parcursul vieţii.
        Au fost identificaţi următorii paşi ca fiind de ajutor în crearea de programe.
    3.1. Contextul programului
        Atunci când se dezvoltă un nou program, prima decizie priveşte de obicei nivelul de calificare ce urmează a fi acordat, care este definit pe baza legislaţiei naţionale relevante şi a sistemelor cadru de calificare existente (european, naţional, sectorial, instituţional).
        Va fi evident că nu toate neuitatele învăţării sunt la acelaşi nivel - de aceea implementarea completă a unui sistem de credite necesită descriptori de nivel.

    Nota Bene
        Există două Cadre Europene de Calificări: Cadrul Calificărilor din Spaţiul European al Învăţământului Superior (QF-ETIEA) şi Cadrul European al Calificărilor pentru Învăţarea pe tot parcursul vieţii (CEC, Eng. EQF-LLL). Ambele folosesc rezultatele învăţării pentru a descrie calificările (ex. Licenţă, Master, Doctorat) şi sunt compatibile între ele în ceea ce priveşte învăţământul superior (ciclurile 1, 2 şi 3 din QF-EHEA corespund nivelurilor 6, 7 şi 8 din EQF-LLL) şi acoperă calificările ISCED de nivel 6, 7 şi 8.
        În clasificarea QF-EHEA, trei cicluri principale precum şi un ciclu scurt sunt identificate şi descrise prin aşa numiţii Descriptori Dublin, în termeni de: punerea în aplicare a cunoştinţelor şi înţelegere, construirea de raţionamente, abilităţi de comunicare şi a învăţa să înveţi. Primul, al doilea şi ciclul scurt sunt caracterizaţi prin interval de credite:
        ● Calificările de ciclul scurt de regulă includ aprox. 120 de credite ECTS
        ● Calificările din primul ciclu de regulă includ 180 sau 240 de credite ECTS
        ● Calificările din ciclul al doilea de regulă includ 90 sau 120 de credite EC3, cu minim 60 de credite la nivel de ciclu doi
        ● Utilizarea creditelor ECTS pentru al treilea ciclu variază.


    Nota Bene
        EQF-LLL descrie "niveluri de calificare" (fără indicarea intervalului de credite)- pentru a oferi un cadru comun de referinţă în sprijinul comparării sistemelor şi cadrelor naţionale de calificare şi nivelurilor acestora. Are la bază opt niveluri.
        ● Ca instrument de promovare a învăţării pe tot parcursul vieţii, CEC cuprinde educaţia generală, educaţia adulţilor, educaţia şi formarea profesională precum şi învăţământul superior.
        ● Cele opt niveluri acoperă întreaga gamă de calificări de la cele obţinute la finalul educaţiei obligatorii la cele acordate la cel mai înalt nivel academic şi profesional sau de educaţie şi formare profesională.
        ● Fiecare nivel ar trebui în principiu să poată fi atins prin mai multe căi educaţionale şi de carieră.
        ● Rezultatele învăţării sunt specificate pe trei categorii - cunoştinţe, abilităţi şi competenţe. Aceasta arată calificările - în diferite combinaţii - ca incorporând o gamă largă de rezultate ale învăţării, incluzând cunoştinţe teoretice, abilităţi practice şi tehnice, şi competenţe sociale acolo unde abilitatea de a lucra împreună cu alţii este crucială.

        Ciclurile diferite ale QF-EHEA sunt corelate cu nivelurile din EQF-LLL după cum urmează:
        ● Calificări de ciclu scurt cu nivelul 5
        ● Calificări de primul ciclu cu nivelul 6
        ● Calificări de ciclu al doilea cu nivelul 7
        ● Calificări de ciclu al treilea cu nivelul 8

        Sistemele naţionale de educaţie pot include şi alte nivele decât cele din cadrele generale atâta timp cât cadrele naţionale sunt auto-certificate şi corelate cu QF-EHEA şi CEC. De exemplu, în timp ce CEC cuprinde 8 niveluri, numărul nivelurilor din cadrele naţionale actuale variază între 7 şi 12. Astfel, faptul că QF-EHEA include calificările aferente ciclului scurt nu obligă ţările să le includă în cadrele lor naţionale, dar oferă recunoaştere explicită a faptului că multe cadre naţionale includ calificări de ciclu scurt.
        QF-EHEA şi CEC oferă clasificări extinse cu care ar trebui corelate cadrele şi descriptorii naţionali şi instituţionali.
        Cadrele clasificărilor naţionale sunt în mod normal mai detaliate decât aceste clasificări largi, şi reflectă gama de calificări la nivel terţiar oferite în ţara respectivă.
        Instituţiile de învăţământ superior care implementează ECTS ca sistem de credite vor avea nevoie de un cadru instituţional care să fie corelat cu sistemele cadru naţionale şi internaţionale. Cadrul instituţional va indica felul în care se vor folosi creditele ECTS, în mod normal specificând o valoare minimă de credite pentru o componentă educaţională pentru a facilita programele inter/multidisciplinare (care vor fi create prin îmbinarea componentelor educaţionale dintr-o gamă largă de discipline). Cadrul european şi cel naţional indică nivelul calificări finale.
        Astfel, instituţiile, recunoscând faptul că nu toate creditele obţinute în progresia către o calificare sunt de acelaşi nivel (de ex. rezultatele învăţării obţinute în al treilea an de Licenţă vor tinde să fie mai complexe decât cele obţinute în primul an) pot preciza nivele intermediare de credit cu descriptori corespunzători care (împreună cu regulile de progresie) vor ajuta studentul să avanseze pe ruta educaţională.
        Înainte de a concepe programul în detaliu, acesta trebuie pus în contextul obiectivelor instituţiei şi departamentului, al specificaţiilor profesionale (reglementări, cerinţe) şi al cadrului academic instituţional pentru alocarea creditelor.
        Este, de asemenea, recomandat să se efectueze o analiză a nevoilor şi a se consulta părţile interesate (angajatori, absolvenţi, societatea în general) pentru a constata cererea pentru respectivul program.

    3.2. Profilul programului
        Profilul prezintă trăsăturile distinctive ale programului (Lockhoff et al., 2010). Acesta indică domeniul (domeniile) de studiu (care pot fi exprimate în coduri ISCED-F), nivelul programului, obiectivul principal, rezultatele cheie ale învăţării care se aşteaptă a fi obţinute la finalizarea programului, mediul de învăţare şi principalele activităţi de învăţare, predare şi evaluare. Un profil eficient al programului va arăta clar studenţilor şi părţilor interesate care sunt competenţele generale şi specifice care vor fi dezvoltate şi potenţialul de angajabilitate al programului. În acest scop, se recomandă dezvoltarea profilului prin consultare cu părţile interesate relevante (cum ar fi colegi din mediul academic, parteneri sociali, angajatori, absolvenţi şi reprezentanţi ai studenţilor) şi prezentarea sa într-o manieră clară şi transparentă.
        Profilul trebuie să facă parte din descrierea programului inclusă în Catalogul cursurilor.

    Nota Bene
        În interiorul SEIS termenii "rezultatele învăţării" şi "competenţă" sunt folosiţi cu diferenţe de nuanţă şi în cadre de referinţă oarecum diferite.
        În scopul acestui Ghid:
    Competenţă înseamnă "abilitatea demonstrată de a folosi cunoştinţe, abilităţi şi aptitudini personale, sociale şi/sau metodologice, în situaţii de muncă sau studiu şi în dezvoltarea profesională şi personală. În contextul Cadrului European al Calificărilor, competenţa este descrisă în termeni de responsabilitate şi autonomie" (Recomandarea 2008/C 111/01). Competenţele pot fi generice sau specifice pentru o materie. Dezvoltarea de competenţe reprezintă obiectul procesului de învăţare al unui program educaţional.
        Rezultatele învăţării exprimă nivelul de competenţă atins de student şi verificat prin evaluare. Acestea sunt "enunţuri despre ceea ce studentul ştie, înţelege şi este capabil să facă la finalizarea procesului de învăţare" (Ibid.). Sunt formulate de către personalul didactic, cu implicarea studenţilor şi a altor părţi interesate. Pentru a facilita evaluarea, aceste enunţuri trebuie să fie verificabile.


    3.3. Rezultatele învăţării aferente programului
        Rezultatele învăţării aferente programului sunt bazate pe profilul programului şi descriu ceea ce studentul ştie, înţelege şi poate să facă la finalizarea programului.

    Nota Bene
    Formularea rezultatelor învăţării corespunzătoare programului
        Trebuie acordată o atenţie deosebită formulării rezultatelor învăţării. Lista de mai jos, care nu este exhaustivă, oferă un set de principii orientative care s-au dovedit a fi de ajutor.
        ● Rezultatele învăţării trebuie să reflecte în mod adecvat contextul, nivelul, scopul şi conţinutul programului.
        ● Enunţurile cu privire la rezultatele învăţări: trebuie să fie succinte şi nu foarte detaliate.
        ● Rezultatele învăţării trebuie să fie reciproc coerente.
        ● Rezultatele învăţării trebuie să fie uşor de înţeles şi de verificat cu privire la ceea ce studentul a obţinut efectiv la finalul programului.
        ● Rezultatele învăţării trebuie să poată fi atinse în cadrul volumului de muncă specificat.
        ● Rezultatele învăţării trebuie să fie legate de activităţile, metodele de evaluare şi criteriile de evaluare corespunzătoare.
        ● Nu există reguli cu privire la numărul ideal de rezultate ale învăţării la nivel de program. Experienţa recomandă un umăr de 10 - 12 ca adecvat.
        ● Un mod acceptat la scară largă de formulare a rezultatelor învăţării se bazează pe trei elemente esenţiale.
    1. Folosirea unui verb activ pentru a exprima ceea ce se aşteaptă ca studenţii să ştie şi să poată face (ex. absolvenţii pot "descrie", "implementa", "trage concluzii", "evalua", "planifica").
    2. Specificarea la ce se referă respectivele rezultate ale învăţării (scop sau abilitate ex. poate explica "funcţia componentelor hardware" sau poate prezenta "designul manual al unei camere de zi").
    3. Specificarea felului în care se demonstrează obţinerea rezultatelor învăţării (ex. "pentru a oferi o imagine de ansamblu a materialelor folosite cel mai adesea în ingineria electrică"; "pentru a dezvolta un proiect de cercetare prin aplicarea metodelor ştiinţifice actuale"; etc.)


        Rezultatele învăţării aferente programului trebuie incluse în Catalogul cursurilor şi în Suplimentul la diplomă.

    3.4. Structura programului şi alocarea creditelor
        Profilul programului este împărţit pe componente educaţionale care pot consta dintr-un modul sau mai multe, alte tipuri de unităţi de curs, stagii la locul de muncă sau practică medicală, proiecte de cercetare, activitate de laborator sau alte activităţi de învăţare relevante. Pot să includă şi activităţi sociale şi comunitare (de exemplu, meditaţii sau mentorat) cu condiţia să corespundă cu rezultatele învăţării pentru programul respectiv şi să ofere credite.
        Rezultatele învăţării, împreună cu strategiile şi criteriile de evaluare aferente, trebuie definite pentru fiecare componentă educaţională.
        Rezultatele învăţării pentru program şi componentele sale educaţionale sunt adesea mapate pentru a demonstra punerea lor comună în aplicare. Multe instituţii folosesc o matrice pentru a corela rezultatele învăţării ale programului universitar cu cele ale componentelor sale educaţionale.

    Nota Bene
    Rezultatele învăţării pe componente educaţionale
        Principiile pentru formularea rezultatelor învăţării pentru componentele educaţionale sunt aceleaşi ca cele pentru program.
        Nu există reguli absolute cu privire la numărul ideal de rezultate ale învăţării pentru o componentă educaţională. Acesta va depinde de nivelul şi natura unităţii educaţionale, precum şi de volumul de muncă estimat. Cu toate acestea, bunele practici sugerează limitarea numărului iar experienţa generală indică un număr de 6 - 8 ca potrivite.
        Anexa conţine lista surselor din literatură recomandate cu îndrumări pentru rezultatele învăţării.
        După identificarea părţilor componente ale programului, structura generală trebuie definită şi creditele alocate fiecărei componente, pe baza rezultatelor învăţării şi a volumului de muncă aferent, luând în considerare că unui an de studii cu frecvenţă întreagă îi corespund 60 de credite.
        Atunci când componentele educaţionale au o dimensiune obişnuită (ex. 5, 10, 15) sunt adesea numite "module". În cadrul unui program alcătuit din module (cu o structură modulară), se pot folosi, acolo unde se justifică, jumătăţi de credite (de exemplu, în cazul a 4 module pe semestru), dar alte decimale trebuie evitate. Este de ajutor dacă instituţia stabileşte valoarea de bază a creditelor în ceea ce priveşte numărul minim de credite pentru o componentă întrucât aceasta ar facilita colaborarea cu privire la curriculă între materii şi facultăţi.
        Stabilirea "ferestrelor de mobilitate" în curriculă va facilita mobilitatea învăţării. Ferestrele de mobilitate pot fi prestabilite atât în conţinutul cât şi în durata în faza de concepere a programului sau pot permite flexibilitatea de timp şi conţinut individual pentru student. Este de preferat ca ferestrele de mobilitate să nu se folosească pentru a replica ceea ce poate studia studentul acasă, ci pentru a permite studenţilor să beneficieze de experienţe educaţionale diverse în alte contexte.
        Cerinţele de progresie trebuie să fie explicite dacă studenţii vor fi nevoiţi să parcurgă programul cu succes şi să obţină calificarea urmărită. Acestea pot include printre altele, condiţii necesare, co-necesare şi recomandări. Regulile de progresie pot fi exprimate în termeni ce privesc numărul de credite sau intervale de credite necesare pentru stadii diferite în cadrul unui program de studiu (ex. numărul minim de credite cerute pentru a trece de la un an/semestru sau altul). Pot, de asemenea, fi formulate în ceea ce priveşte regulile detaliate cu privire la ce componente trebuie şi/sau pot fi urmate şi în care etapă şi pe care nivel (ex. cursurile obligatorii, cursurile opţionale şi condiţiile necesare).
        Cursanţii independenţi care se alătură unui program formal, trebuie să primească consiliere/sfaturi potrivite care să îi sprijine în respectarea cerinţelor de progresie. Acolo unde este relevant, consilierea trebuie să includă recunoaşterea învăţării şi experienţei anterioare. Structurile flexibile de program permit studenţilor să aleagă, inclusiv prin încorporarea de posibilităţi de a accesa noi moduri de învăţare şi predare.

    3.5. Învăţare, predare şi evaluare
        Instituţiile de învăţământ superior trebuie să-şi definească obiectivele de învăţare şi predare în legătură cu programele lor de studii şi felul în care ar trebui livrare şi evaluate.

    Principii generale privind învăţarea, predarea şi evaluarea
        Câteva principii generale cu privire la învăţare, predare şi evaluare ar trebui luate în considerare la livrarea unui program de studii, indiferent de modul de învăţare şi predare.

    Dialog deschis şi participare
        Învăţarea centrată pe student necesită un dialog deschis şi feedback între cursanţi, profesori şi administratorii relevanţi, prin care nevoile şi aspiraţiile lor pot fi exprimate şi discutate. Toate părţile interesate ar trebui să fie implicate în discuţii constructive despre conceperea şi livrarea programului. Reprezentanţii studenţilor ar trebui să participe la aceste discuţii şi să aibă drept deplin de vot.

    Transparenţă şi încredere
        Catalogul cursurilor ar trebui să ofere informaţii de încredere, actualizate şi de calitate cu privire la programe, precum şi la componentele educaţionale individuale. Ar trebui să ofere o descriere precisă a programului de studii, incluzând toate detaliile: structură, componente, rezultatele învăţării, volumul de muncă, abordările de învăţare/predare, metodele de evaluare, criteriile de evaluare şi regulile de progres.

    Coerenţă
        Personalul academic responsabil pentru livrarea programului şi a componentelor sale trebuie să asigure coerenţă între rezultatele învăţării menţionate în program, activităţile de învăţare şi predare şi procedurile de evaluare. Această aliniere constructivă (Biggs, 2003) între rezultatele învăţării, activităţile de învăţare şi evaluare este o cerinţă esenţială pentru programele educaţionale.

    Flexibilitate
        O structură flexibilă a programului este esenţială pentru a permite studenţilor să facă alegeri şi pentru a răspunde diferitelor nevoi: ex. ar trebui oferită posibilitatea dezvoltării de căi personale de învăţare şi ar trebui oferite activităţi opţionale. O organizare flexibilă a activităţilor de învăţare, predare şi evaluare, inclusiv flexibilitatea orarului şi mai multe oportunităţi pentru învăţare independentă este esenţială pentru adaptarea mai multor stiluri de învăţare. Aceasta lărgeşte posibilităţile de alegere a materialelor şi activităţilor de învăţare şi predare şi deschide noi oportunităţi pentru studenţii cu profile şi nevoi diferite (ex. persoanele cu responsabilităţi de îngrijire sau cu dizabilităţi). Integrarea tehnologiilor digitale în furnizarea de educaţie superioară are un impact semnificativ asupra abordărilor privind învăţarea şi predarea. Alocarea de credite pentru rezultatele învăţării, care sunt obţinute prin noi moduri de livrare devenite posibile prin intermediul tehnologiei, se bazează pe aceleaşi principii de alocare a creditelor pentru rezultatele învăţării aferente componentelor educaţionale tradiţionale.

    Evaluarea corespunzătoare a rezultatelor
        Creditele sunt acordate atunci când evaluarea corespunzătoare arată că au fost obţinute rezultatele învăţării definite pentru nivelul relevant. Dacă studentul nu a obţinut rezultatele învăţării, nu se vor acorda credite. Numărul de credite alocate studentului care demonstrează că a obţinut rezultatele învăţării este acelaşi cu numărul de credite alocate componentei educaţionale respective.
        Metodele de evaluare includ o gamă largă de teste/examinări scrise, orale şi practice, proiecte şi portofolii care sunt folosite pentru a evalua progresul studentului şi pentru a atesta obţinerea rezultatelor învăţării pentru o unitate de curs sau modul, în timp ce criteriile de evaluare reprezintă descrieri a ceea ce studentul trebuie să facă, pentru a demonstra că a obţinut un rezultat al învăţării.
        Pentru a fi corespunzătoare, metodele şi criteriile de evaluare alese pentru o componentă educaţională trebuie să fie compatibile cu rezultatele învăţării care au fost definite pentru aceasta şi cu activităţile de învăţare care s-au desfăşurat.

    Nota Bene
        Studiile doctorale sunt în curs de schimbare - cu o mai mare varietate de rute către doctorat şi cu recunoaştere a faptului că formarea de nivel superior este de ajutor pentru dezvoltarea ciclului al treilea generic (transferabil) şi a competenţelor specifice materiei. În unele ţări şi instituţii, ECTS este folosit şi pentru ciclul al treilea. Creditele ECTS sunt fie alocate întregului program de studii, sau anumitor/tuturor componentelor educaţionale (ex. unităţi de curs predate).
        Dacă se foloseşte ECTS, principiile directoare incluse în Ghidul de utilizare a ECTS se vor aplica, luând în considerare natura specifică a studiilor doctorale. Informaţiile aferente trebuie incluse în Catalogul cursurilor.
        Definirea rezultatelor învăţării pentru etape specifice ale ciclului al treilea ar putea, în anumite cazuri, să permită candidaţilor care îşi întrerup studiile să aibă o certificare pentru ceea ce au realizat până la acel moment. Poate fi util şi pentru a demonstra viitorilor angajatori obţinerea rezultatelor specifice pentru nivelul superior generic şi a competenţelor specifice materiei.

    3.6. Monitorizarea alocării creditelor
        Programul este monitorizat pentru a stabili dacă alocarea creditelor, definirea rezultatelor învăţării şi volumul estimat de muncă sunt posibil de atins, sunt realistice şi adecvate. Monitorizarea se poate face în mai multe feluri prin chestionare, focus grupuri sau interviuri, sau prin monitorizarea rezultatelor obţinute. Indiferent de metoda folosită, feedback-ul din partea studenţilor, a personalului şi, acolo unde este cazul, părţilor interesate, este un element esenţial pentru verificarea şi revizuirea alocării creditelor. Ar trebui de asemenea folosite datele cu privire la timpii de finalizare şi rezultatele evaluării programelor şi a componentelor acestora.
        Este importată informarea studenţilor şi a personalului cu privire la scopul exerciţiului de monitorizare şi cum se va desfăşura acesta, pentru a asigura răspunsuri corecte şi o rată ridicată de răspuns. Dacă informaţia colectată arată o discrepanţă între volumul de muncă prevăzut şi timpul efectiv petrecut de majoritatea studenţilor pentru a obţine rezultatele învăţării aşa cum au fost definite, va fi necesară revizuirea volumului de muncă, a creditelor, a rezultatelor învăţării şi a activităţilor şi metodelor de predare. Aceasta ar putea, de asemenea, să implice regândirea programului de studii şi a componentelor sale educaţionale. Revizuirea ar trebui făcută cât de curând posibil fără a crea probleme pentru cei care urmează deja programul şi va trebui comunicată celor care au participat la exerciţiul de monitorizare, pentru a dezvolta o cultură continuă cooperantă de feedback în cadrul instituţiei.


    4. ECTS PENTRU MOBILITATE ŞI RECUNOAŞTEREA CREDITELOR
        Această secţiune tratează subiectul transferului şi recunoaşterii creditelor în general, care are loc atât în contextul mobilităţii programelor, cât şi a mobilităţii creditelor.
        O mobilitate a învăţării reuşită necesită recunoaştere academică şi transfer de credite. Recunoaşterea creditelor este procesul prin care o instituţie atestă faptul că reziliatele învăţării atinse şi evaluate într-o altă instituţie satisfac cerinţele unui program pe care aceasta îl oferă.
        Dată fiind diversitatea programelor şi a instituţiilor de învăţământ superior, este puţin probabil ca rezultatele învăţării şi creditele pentru o singură componentă educaţională din două programe diferite să fie identice. Aceasta se întâmplă cu atât mai mult în cazul recunoaşterii învăţării din alte contexte de învăţare (de exemplu educaţia şi formarea profesională). Aşadar este recomandată o abordare deschisă şi flexibilă asupra recunoaşterii creditelor obţinute în alt context, inclusiv prin mobilitatea învăţării, mai degrabă pe baza compatibilităţii rezultatelor învăţării decât pe echivalarea conţinutului cursurilor. În practică, recunoaşterea înseamnă că numărul de credite dobândite pentru rezultatele învăţării compatibile obţinute în alt context va înlocui numărul de credite alocate pentru rezultatele învăţării compatibile în instituţia care le acordă.
        Instituţiile trebuie să-şi facă politicile de recunoaştere cunoscute şi accesibile facil.
    4.1. Mobilitatea programelor
    Programele universitare pot varia în ceea ce priveşte numărul de credite ECTS pe care le includ (a se vedea nota bene de la secţiunea 3.1.). În scopul recunoaşterii calificărilor pentru continuarea studiilor, diferenţa de credite ECTS obţinute la finalizarea cu succes a unei calificări nu este luată în considerare. Rezultatele învăţării aferente programului respectiv rămân factorul principal de luat în calcul. Aceasta înseamnă, de exemplu, că o diplomă de licenţă comparabilă ar trebui recunoscută în scopul admiterii la un program de master, indiferent dacă cuprinde 180 sau 240 de credite ECTS.

    Nota Bene
    Convenţia de recunoaştere de la Lisabona
        Convenţia de recunoaştere de la Lisabona, care a intrat în vigoare în 1999, oferă un cadru legal pentru recunoaşterea transfrontalieră a diplomelor.
        Convenţia prevede:
    "36. Calificările de nivel aproximativ egal pot avea diferenţe de conţinut, profil, volum de muncă, calitate şi rezultate ale învăţării. În evaluarea calificărilor străine, aceste diferenţe trebuie luate în considerare în mod flexibil, şi numai diferenţele substanţiale din punct de vedere al scopului pentru care se doreşte recunoaşterea (ex. recunoaştere academică sau profesională de facto) trebuie să ducă la recunoaştere parţială sau la nerecunoaşterea calificărilor străine.
37. Recunoaşterea calificărilor străine trebuie acordată cu excepţia cazului în care se poate demonstra o diferenţă substanţială între calificarea pentru care se cere recunoaşterea şi calificările relevante din statul în care se doreşte recunoaşterea."

        Manualul Spaţiului European pentru Recunoaşterea Diplomelor (Manualul EAR, 2012) dă următoarea explicaţie pentru interpretarea diferenţelor substanţiale:
    "Prin concentrarea pe cele cinci elemente cheie care constituie o calificare (nivel, volum de muncă, calitate, profil şi rezultate ale învăţării) şi prin luarea diferenţelor semnificative în considerare, autorităţile competente cu privire la recunoaşterea diplomelor şi-au transformat modul de abordare din a se aştepta la asemănare aproape exactă a calificărilor străine cu cele oferite în ţara lor de jurisdicţie, la a pune accentul pe "recunoaştere" prin acceptarea diferenţelor ne-substanţiale."


    Nota Bene
        Diferenţele substanţiale reprezintă diferenţele dintre calificarea străină şi cea naţională care sunt atât de semnificative, încât ar putea foarte probabil să împiedice aplicantul să reuşească în activitatea dorită, cum ar fi continuarea studiilor, activităţi de cercetare sau angajare.
        Sarcina dovedirii diferenţelor substanţiale revine autorităţii componente de recunoaştere din ţara gazdă iar principiile directoare aferente sunt după cum urmează:
        ● nu orice diferenţă trebuie considerată a fi "substanţială";
        ● existenţa unei diferenţe substanţiale nu atrage după sine obligaţia de a respinge recunoaşterea calificării străine;
        ● diferenţa trebuie să fie substanţială în raport funcţia calificării şi cu scopul pentru care se solicită recunoaşterea.

        A se vedea E. Stephen Hunt şi Sjur Bergan (2010) pentru mai multe informaţii despre diferenţele substanţiale.

    Nota Bene
    Recunoaşterea calificărilor profesionale
    Directiva EU 2013/55/EU modifică Directiva 2005/36/EC cu privire la recunoaşterea calificărilor profesionale.
        Permite ECTS să fie folosit ca o modalitate suplimentară de exprimare a duratei cursurilor cu program integral în cazul celor şapte profesii "sectoriale". Obligaţia de a exprima durata cursurilor în ani de studii şi număr total de ore va rămâne în vigoare pentru medici, asistenţi medicali generalişti, stomatologi şi moaşe. Pentru chirurgii veterinari, farmacişti şi arhitecţi, obligaţia se aplică numai pentru anii de studii cu frecvenţă întreagă.
        Similar, ECTS poate fi folosit şi pentru nivelurile (d) şi (e) ale grilei de calificare folosite în Sistemul General, care acoperă toate celelalte profesii reglementate pe bază de calificări în UE şi SEE.
        Noua Directivă şi-a extins domeniul de aplicare la recunoaşterea stagiilor profesionale care sunt necesare pentru a avea acces la o profesie reglementată. Acestea pot fi urmate în oricare stat membru UE/SEE, indiferent de locul în care este acordată calificarea, şi se bucură de recunoaştere deplină. Articolul 27 din preambul prevede că "recunoaşterea stagiului profesional finalizat într-un alt Stat Membru ar trebui să se facă pe baza unei descrieri clare în scris a obiectivelor de învăţare şi a sarcinilor atribuite, care trebuie stabilită de îndrumătorul stagiarului din statul membru gazdă." Articolul 55 prevede că Autorităţile Competente "publică orientări cu privire la organizarea şi recunoaşterea stagiilor profesionale efectuate într-un alt Stat Membru sau într-o ţară terţă, în special cu privire la rolul supraveghetorului stagiului profesional."
        În cele din urmă, noua Directivă introduce cadre de formare comune bazate pe "seturi comune de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe" cerute în sistemele de educaţie şi formare aplicabile în cel puţin o treime din Statele Membre. Aceste curricule pot fi propuse de organismele profesionale reprezentative care activează în UE sau la nivel naţional, sau de către Autorităţile Competente. Trebuie corelate cu Cadrul European al Calificărilor şi sunt libere să folosească integral sistemul ECTS.

    4.2. Mobilitatea creditelor
        ECTS a fost creat pentru a facilita mobilitatea învăţării între instituţii pentru perioade scurte de studiu ("mobilitatea creditelor"). Aşa cum clarifică acest Ghid, ECTS s-a dezvoltat şi a fost adoptat în scopul acumulării de credite dar încă joacă un rol vital în mobilitatea studenţilor - facilitând transferul şi recunoaşterea rezultatelor studentului aflat în mobilitate.
        În ECTS, următoarele documente suport ajută la facilitatea recunoaşterii creditelor în scopul mobilităţii:
        ● Catalogul cursurilor
        ● Contractul de studii
        ● Suplimentul la diplomă
        ● Certificatul de stagiu de practică/profesional

        Aceste documente oferă informaţii cu privire la rezultatele învăţării obţinute, pe baza cărora instituţia care acordă calificarea poate lua decizii în legătură cu recunoaşterea şi transferul creditelor. A se vedea Capitolul 7 din Manualul European pentru Recunoaşterea Diplomelor pentru Instituţiile de Învăţământ Superior (2014) pentru detalii. Această secţiune include un grafic util privind recunoaşterea perioadelor de studiu în străinătate.

    Nota Bene
    Regula de aur a recunoaşterii mobilităţii creditelor în cadru contractelor inter-instituţionale
        Toate creditele obţinute în perioada de studiu în străinătate sau în timpul mobilităţii virtuale - aşa cum s-a convenit prin Contractul de studii şi a fost confirmat prin Suplimentul la diplomă - trebuie transferate fără întârziere şi luate în calcul pentru diploma studentului fără altă activitate suplimentară sau evaluare a studentului.
    4.2.1. Înainte de perioada de mobilitate a creditelor
        Pentru a facilita organizarea mobilităţii creditelor şi a recunoaşterii acestora, cele trei părţi implicate - studentul, instituţia de origine şi instituţia sau organizaţia/compania gazdă - trebuie să convină asupra programului de studii din străinătate. Acordul acesta trebuie formalizat sub forma unui Contract de studii, ce urmează a fi semnat de cele trei părţi înainte de începerea perioadei de mobilitate. Contractul de studii urmăreşte să-i ofere studentului confirmarea că acele credite obţinute în perioada de mobilitatea vor fi recunoscute. Programul Erasmus+ oferă modele de Contracte de studii pentru studii şi stagii de practică pentru instituţiile participante la program. De asemenea, oferă consultanţă pentru instituţii cu privire la modul de folosire a modelelor, şi stabileşte termene limită specifice pe care trebuie să le respecte instituţiile.
        Componentele educaţionale care trebuie finalizate pe parcursul perioadei de mobilitate nu ar trebui în mod normal selectate pe baza echivalenţei cu componentele educaţionale individuale oferite de instituţia de origine. Rezultatele învăţării aferente întregului program de studii din străinătate ar trebui să fie compatibile sau complementare cu rezultatele învăţării corespunzătoare programului din ţara de origine, pentru care se acordă recunoaşterea după perioada de studiu din străinătate. Aceasta face mai uşoară înlocuirea în mod flexibil a creditelor obţinute de la instituţia gazdă cu un număr echivalent de credite în cadrul programului oferit de instituţia origine. De asemenea, este posibilă înregistrarea perioadei de studiu ca întreg, în loc de înregistrarea fiecărei componente în parte.
        Contractul de studii trebuie să identifice un set de componente educaţionale potrivite pentru a fi urmate în cadrul instituţiei gazdă şi cum vor fi integrate în programul instituţiei de origine. Numărul de credite obţinute la instituţia gazdă trebuie să fie proporţional cu timpul petrecut pentru studiu în străinătate. Studentul va alege componente educaţionale care însumează 60 de credite ECTS pentru un an de studiu cu frecvenţă întreagă.
        Instituţia gazdă se angajează să înregistreze studentul aflat în mobilitate pentru componentele educaţionale planificate, verificând că acestea sunt disponibile pentru perioada de mobilitate avută în vedere.
        Odată cu semnarea de către toate cele trei părţi, Contractul de studii poate fi ulterior modificat, dacă este necesar, prin acord semnat de toate cele trei părţi implicate.

    Nota Bene
        Noi moduri de învăţare prin metode TIC permit studenţilor accesul şi urmarea cursurilor în afara instituţiei lor ("mobilitate virtuală"). Aceştia trebuie să primească consultanţă academică clară şi un Contract de studii trebui semnat de către "instituţia de origine" şi student.
        În cazul programelor comune, schemele de mobilitate agreate sunt adoptate de instituţiile partenere, care includ şi regulile pentru recunoaşterea creditelor. În acest caz nu sunt neapărat folosite Contractele de studii: creditele obţinute în cadrul unei instituţii partenere sunt automat recunoscute, dacă regulile agreate sunt respectate şi toate condiţiile îndeplinite. Cu toate acestea, calea de învăţare planificată trebuie să fie clară pentru student iar Contractele de studii sunt o practică bună.

    4.2.2. După perioada de mobilitate a creditelor
        Instituţia gazdă va furniza instituţiei de origine şi studentului Suplimentul la diplomă într-o perioadă rezonabil de scurtă (stabilită între instituţii) după anunţarea rezultatelor studentului la instituţia gazdă.
     La absolvirea setului de componente educaţionale incluse în Contractul de studii şi confirmarea prin Suplimentul la diplomă trimisă de instituţia gazdă, instituţia de origine trebuie să recunoască numărul convenit de credite ECTS, să le transfere în programul studentului şi să le folosească pentru a îndeplini cerinţele pentru obţinerea calificării. Instituţia de origine trebuie să specifice clar felul în care componentele parcurse în străinătate au fost integrate în programul de studii local. Acolo unde este cazul, notele sunt convertite (a se vedea secţiunea 4.3.). Toate aceste informaţii trebuie consemnate în Suplimentul la diplomă (sau într-un document/bază de date echivalent/ă) care va fi pus la dispoziţia studentului.
        Procedurile instituţionale trebuie definite pentru evaluarea componentelor educaţionale, în cazul în care studenţii nu le-au finalizat cu succes în cadrul instituţiei gazdă. Aceste proceduri trebuie comunicate studentului dinainte.
        Suplimentul la diplomă este gândit pentru a oferi absolvenţilor un raport transparent asupra rezultatelor lor. Astfel, componentele educaţionale absolvite cu succes în străinătate vor fi incluse în Suplimentul la diplomă cu denumirea lor originală (şi cu traducerea în limba (limbile) în care este eliberat Suplimentul la diplomă), cu specificarea instituţiei unde au fost urmate şi creditele şi notele acordate. În cazul stagiilor de practică/profesionale în străinătate, transferul de credite va fi consemnat în Certificatul de stagiu de practică/profesional şi în Suplimentul la diplomă sau Documentul de mobilitate Europass. În cazul stagiilor recente este recomandată folosirea Documentului de mobilitate Europass întrucât stagiul profesional se desfăşoară după absolvire şi alte documente menţionate anterior nu sunt relevante.

    4.2.3. Reguli şi dispoziţii instituţionale
        Experienţa a arătat că bunele practici menţionate în continuare facilitează managementul mobilităţii şi recunoaşterii creditelor.

    Angajarea instituţională
        Reguli instituţionale specifice trebuie dezvoltate pentru a acţiona în legătură cu recunoaşterea altor experienţe de învăţare, pentru a permite acumularea de credite şi transferul acestora prin diferite tipuri de mobilităţi (inclusiv pentru "free movers"), experienţă în muncă, învăţare virtuală, învăţare anterioară şi informală.
        Instituţia trebuie să definească în mod clar responsabilităţile pentru implementarea şi monitorizarea mobilităţii creditelor şi să se asigure că procedurile de aplicare şi criteriile de selecţie pentru mobilitatea creditelor sunt transparente şi corecte şi că există un mecanism de contestare în funcţiune. Pentru fiecare departament sau domeniu de studiu trebuie numit şi autorizat formal un membru al personalului pentru discutarea programului de studiu în străinătate cu studentul şi pentru aprobarea şi semnarea Contractului de studii în numele instituţiei de origine, înainte de începerea perioadei de mobilitatea şi a Foii matricole după încheierea perioadei*4). Persoanelor fizice nu trebuie să li se solicite să negocieze pentru recunoaştere academică cu membrii personalului didactic care nu sunt autorizaţi în acest sens sau cu un comitet, înainte sau după perioada lor de studiu în străinătate, şi nici studentului nu i se va cere să se supună altor examinări sau să depună efort suplimentar după ce s-a întors.
        *4) Programul Erasmus+ prevede un model de Contract de studii, unde cerinţele pentru persoanele responsabile sunt următoarele:
        Persoana responsabilă din cadrul instituţiei de origine: un cadru didactic care are autoritatea de a aproba programul de mobilitate pentru studenţii străini (Contract de studii), să le modifice când este necesar, precum şi să garanteze recunoaşterea completă a acestor programe în numele organismului academic responsabil.
        Persoana responsabilă din cadrul instituţiei gazdă: un cadru didactic care are autoritatea de a aproba programul de mobilitate pentru studenţii străini, şi se angajează să le ofere suportul academic pe durata studiilor în cadrul instituţiei gazdă.



    Selecţia instituţiilor partenere
        Se sugerează a se încheia contracte de schimb de experienţă cu instituţii:
        ● care oferă descrieri transparente ale programelor, inclusiv cu privire la rezultatele învăţării, credite, abordări privind procesul de învăţare şi de predare şi metode de evaluare;
        ● ale căror proceduri de învăţare, predare şi evaluare pot fi acceptate de instituţia de origine fără a cere studentului să lucreze suplimentar sau să se supună unor examinări suplimentare;
        ● care sunt acreditate din punct de vedere al asigurării calităţii, potrivit sistemelor naţionale respective.

        Contractele de studii se pot încheia nu doar cu instituţii care oferă programe similare, dar şi cu cei care oferă programe complementare.

    Integrarea mobilităţii creditelor în programe
        Structurarea mobilităţii creditelor în curriculă facilitează recunoaşterea acestora. Instituţiile pot:
        ● identifica semestrul sau anul în care perioada de studii ar fi mai potrivită pentru program (fereastra de mobilitate);
        ● programa în cadrul acelui semestru/an componentele educaţionale cu rezultate ale învăţării care pot fi uşor obţinute în străinătate (ex. cursuri internaţionale sau comparative, cursuri suplimentare/facultative, pregătirea dizertaţiei, cursuri de limbă, stagii);
        ● identifica instituţiile partenere, în cadrul cărora se pot obţine rezultate ale învăţării compatibile/complementare.


    Nota Bene
        În cadrul programului Erasmus+, mai multe documente, cum ar fi Carta Erasmus pentru Învăţământul Superior (angajament instituţional), Carta Europeană de Calitate pentru Mobilitate, Carta Studentului Erasmus (Codul european de bune practici pentru studenţii Erasmus+) oferă cadrul pentru organizarea mobilităţii şi recunoaşterii creditelor.


    4.3. Repartizarea notelor
        Datorită diferitelor tradiţii culturale şi academice, sistemele europene de educaţie au dezvoltat nu doar diferite scale de notare naţionale dar şi moduri diferite de a le utiliza în aceeaşi ţară, în domenii de studiu sau instituţii diferite. În timp de este esenţial să recunoaştem aceste diferenţe, este de asemenea important să le facem transparente în raport cu Spaţiul European al Învăţământului Superior, astfel încât notele acordate în toate ţările, domenii sau instituţiile să fie înţelese corespunzător şi comparate corect.
        Studenţii aflaţi în mobilitate au dreptul la tratament corect şi la transparenţă cu privire la note atunci când le sunt transferate creditele de la o instituţie la alta, întrucât accesul în continuare la studii, burse sau la alte beneficii poate depinde de nivelul lor de performanţă. Transparenţa nivelului de performanţă este la fel de importantă pentru absolvenţi atunci când aplică pentru un loc de muncă în ţara lor de origine sau în altă ţară.
        Pentru a asigura informaţii transparente şi coerente cu privire la performanţa studenţilor, fiecare instituţie de învăţământ superior trebuie să furnizeze - pe lângă scala de notare naţională/a instituţiei şi o explicaţie a acesteia - un tabel de repartizare statistică a notelor de trecere acordate în cadrul programului sau domeniului de studiu urmat de student (tabelul de repartizare a notelor) care arată cum este folosită în realitate scala de notare în programul respectiv. Tabelul de repartizare a notelor a fost introdus prima dată în Ghidul ECTS din 2009, în locul scalelor de notare anterioare (A, B, C, D, E), care nu se mai folosesc.
        Chiar şi în cazuri în care transferul notelor nu este necesar în tradiţia academică locală a instituţiei gazdă, calcularea unui tabel de repartizare a notelor va uşura tratamentul corect al studenţilor străini la întoarcerea acestora în instituţia de origine. Trebuie observat că este de asemenea o bună practică furnizarea datelor statistice detaliate cu privire la notarea examinării comisiilor de examinare interne pentru a face procesul mai transparent şi a indica orice neconcordanţe care pot indica probleme de luat în considerare în viitor.
        Partenerii din programe comune trebuie să agreeze în avans, în cadrul consorţiului, cum vor proceda cu notarea şi transferul notelor.
        Tabelele de repartizare a notelor arată felul în care scalele naţionale sau instituţionale sunt folosite în cadrul instituţiei - fie prin sisteme cu acces direct sau selectiv - şi permit compararea cu repartizarea statistică a notelor în paralel cu grupul de referinţă din altă instituţie. Acestea reprezintă repartizarea statistică a notelor pozitive (de trecere şi mai mari) acordate pentru fiecare materie într-o anumită instituţie. Este important a se furniza informaţii suplimentare asupra ratelor de succes la acelaşi nivel de medie, dar acestea nu trebuie folosite pentru transfer.
        Tabelele de repartizare a notelor trebuie dezvoltate într-un format standardizat pentru grupurile de referinţă a studenţilor înscrişi în programe de studii care aparţin de acelaşi domeniu de studiu. Aceste grupuri trebuie să fie de dimensiuni reprezentative în ceea ce priveşte numărul de studenţi şi de ani luaţi în considerare.
        Calcularea tabelelor de repartizare a notelor este o sarcină care va fi îndeplinită în multe instituţii la nivel centralizat. Producerea de tabele de repartizare nu ar trebui să cauzeze dificultăţi exagerate în cadrul instituţiilor întrucât datele cerute sunt în general disponibile în sistemele informatice ale instituţiei şi calcularea procentelor este uşor de făcut cu ajutorul unui simplu soft. Nu necesită decât următorii paşi:
    1. Identificarea grupurilor de referinţă din cadrul instituţiei prin aplicarea de criterii obiective şi transparente care trebuie asociate tabelelor de repartizare a notelor elaborate. În absenţa unor metode bazate pe rezultate ale învăţării comparabile, se recomandă utilizarea clasificării ISCED-F care oferă o clasificare standardizată şi ierarhizată a domeniilor de studiu. Pentru a avea grupuri de referinţă care să fie suficient de mari pentru o comparare statistică relevantă, se recomandă utilizarea codurilor ISCED la nivelul "restrâns" sau "detaliat" (Institutul de Statistică UNESCO 2014).
    2. Calcularea numărului absolut de note de trecere acordate pentru fiecare grup de referinţă identificat în cel puţin ultimii doi ani. Ţineţi minte că informaţiile cu privire la ratele de succes pot fi furnizate în termeni generali dar nu în acest calcul.
    3. Calcularea repartizării notelor în termeni de procente de note de trecere acordate grupului de referinţă şi dezvoltarea de procente cumulative. Drept rezultat, va reieşi un tabel de repartizare a notelor cu procente şi procente cumulative pentru fiecare grup de referinţă identificat.

        Următorul tabel este un exemplu ilustrativ al unui tabel de repartizare a notelor:

┌──────────┬─────────┬─────────┬─────────┐
│Notele │ │Procentul│ │
│folosite │Numărul │pentru │ │
│în │de note │fiecare │Procentul│
│instituţie│de │notă │cumulativ│
│(de la cea│trecere │raportat │al │
│mai mare │acordate │la │notelor │
│la cea mai│grupului │totalul │de │
│mică notă │de │notelor │trecere │
│de │referinţă│de │acordate │
│trecere*) │ │trecere │ │
│ │ │acordate │ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│10 │50 │5% │5% │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│9 │100 │10% │15% │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│8 │350 │35% │50% │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│7 │300 │30% │80% │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│6 │200 │20% │100% │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Total │1,000 │100% │ │
└──────────┴─────────┴─────────┴─────────┘

        *) Sistemele/modurile de notare pot fi stabilite la nivel naţional.

        La includerea în Suplimentul la diplomă ai studentului, tabelul va facilita interpretarea fiecărei note acordate şi nu va necesita calcule suplimentare. Proiectul în curs al Sistemului European de Conversie a Notelor (EGRACONS) dezvoltă exemple pentru prezentarea vizuală a tabelului de repartizare a notelor.

    4.4. Conversia notelor
        Atunci când instituţiile hotărăsc transferul notelor studenţilor aflaţi în mobilitate, cadrul didactic responsabil cu transferul creditelor trebuie să compare tabelul de repartizare a notelor din grupul său de referinţă cu cel generat de cealaltă instituţie pentru grupul de referinţă paralel. Poziţia fiecărei note din cele două tabele poate fi comparată şi, pe baza acestei comparaţii, se convertesc notele individuale.
        De obicei, intervalele de variaţie a procentelor notelor se suprapun parţial. Obiectivul acestui exerciţiu este transparenţa. Aşadar, instituţia gazdă trebuie să decidă în avans dacă va accepta nota comparabilă minimă, medie sau maximă din intervalele care se suprapun.
    Anexa nr. 2 include exemple de cum se poate pune în practică conversia notelor.


    5. ECTS ŞI ÎNVĂŢAREA PE TOT PARCURSUL VIEŢII
        Această secţiune tratează rolul ECTS în facilitarea învăţării pe tot parcursul vieţii, în oportunităţi de învăţare deschisă (open learning) şi recunoaşterea învăţării şi experienţei anterioare.
    5.1. Învăţare pe tot parcursul vieţii - oportunităţi de învăţare deschisă
    Aria de învăţare a educaţiei superioare este în schimbare rapidă odată cu dezvoltarea de oportunităţi mai diverse şi flexibile de învăţare - inclusiv învăţare mixtă (blended learning), noi forme de învăţare deschisă online, Cursuri Online Deschise (Massive Open Online Courses - MOOCs), Resurse educaţionale deschise (Open Educational Resources - OER), învăţare la locul de muncă, învăţare autodidactă (self-directed learning), căi de învăţare individuală, dezvoltare profesională continuă (a se vedea capitolul 3). Un număr din ce în ce mai mare de cursanţi urmează cursuri sau unităţi educaţionale "de sine stătătoare", fără a urmări o calificare anume. Instituţiile de învăţământ superior se confruntă cu nevoia de a satisface un grup de studenţi diversificat şi de a furniza oportunităţi pentru căi de învăţare individuală şi dorite moduri de învăţare. În consecinţă, multe instituţii diversifică şi oferă componente educaţionale cu moduri inovative de învăţare şi predare pentru toţi, prin intermediul noilor tehnologii şi al resurselor educaţionale deschise.
        Atuul ECTS constă în faptul că poate fi folosit în toate aceste contexte de învăţare pe tot parcursul vieţii, prin aplicarea aceloraşi principii pentru alocarea, acordarea, acumularea şi transferul creditelor. În acelaşi fel în care sunt alocate creditele părţilor componente ale programelor, creditele alocate pentru învăţarea deschisă şi pentru alte modalităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii se bazează în mod caracteristic pe volumul de muncă necesar pentru a obţine rezultatele învăţării.
        Furnizorii de toate formele "formale" (i.e. în acelaşi fel şi care respectă aceleaşi standarde ca şi instituţiile de învăţământ superior) de educaţie superioară care respectă asigurarea calităţii, cum ar fi învăţarea deschisă, sunt încurajaţi să folosească ECTS cu aceleaşi mecanisme transparente ca cele descrise în acest Ghid. Acesta lucru va facilita foarte mult tranziţia dintre diferite moduri de învăţare, recunoaştere şi transfer, în timp ce va creşte încrederea cursanţilor şi a părţilor interesate în rezultatele învăţării deschise.

    Nota Bene
        Dezvoltarea profesională continuă (DPC) este din ce în ce mai mult recunoscută ca fiind esenţială pentru cei care activează în profesii reglementate. Aceasta este adevărat în special în cazul profesiilor din sănătate. DPC are o dimensiune transfrontalieră care este din ce în ce mai semnificativă. Voluntară sau obligatorie, este percepută de profesionişti şi furnizori de asemenea, ca o modalitate de învăţare pe tot parcursul vieţii. Cuprinde învăţarea formală, non-formală şi informală. În timp ce elemente ale DPC pot fi convertite în calificări de ciclul doi (master) sau în doctorate profesionale (în funcţie de jurisdicţia naţională), DPC ca practică pur profesională are un caracter specific: poate fi auto-gestionată şi evaluată prin revizuirea de către colegi a auto-evaluării. Considerentele cu privire la angajabilitate, drept continuu de practică, standarde de siguranţă profesională, protecţia publică, şi, în profesiile din sănătate, siguranţa pacientului în egală măsură, înseamnă că obţinerea sa poate fi măsurabilă, verificabilă şi certificată de o autoritate recunoscută/autorizată.
        Cum va fi realizat acest lucru rămâne o chestiune de dezbatere în cadrul comunităţii DPC. Atât Sistemul european de credite pentru educaţia şi formarea profesională (ECVET) şi ECTS sunt considerate relevante, întrucât DPC poate fi situată la oricare din cele 8 niveluri ale CEC. Cu toate acestea, interfaţa dintre cele două sisteme nu este suficient de permeabilă iar diferitele profesii au culturi şi subculturi naţionale diferite. Discuţiile cu privire la relaţiile cu sistemul european de credite sunt în derulare şi se speră că vor conduce la o mai mare claritate în folosirea creditelor pentru DPC. Între timp, furnizorii de DPC de la nivelurile de la cinci până la opt ale CEC sunt încurajaţi să ia în considerare aplicabilitatea creditelor ECTS în scopuri de transparenţă, recunoaştere, acumulare şi transfer, folosind metodologia trasată în acest Ghid.
        Creditele acordate pentru toate formele de educaţie superioară inclusiv educaţia continuă şi profesională, pot fi recunoscute şi acumulate pentru o calificare sau nu, în funcţie de dorinţa studentului şi/sau de cerinţele pentru acordarea calificării. Unii cursanţi independenţi pot fi interesaţi doar de urmarea unei componente educaţionale fără a dori obţinerea unei calificări, dar alocarea şi înregistrarea creditelor le poate permite folosirea acestora în viitor, dacă vor dori.
        Consemnarea tuturor reuşitelor învăţării şi acordarea numărului corespunzător de credite ECTS pentru nivelul de învăţare face posibilă recunoaşterea acestui proces de învăţare în mod transparent şi certificat, astfel încât creditele să-şi aducă aportul la o calificare viitoare. Instrumentele de validare şi recunoaştere din educaţia formală trebuie să se adapteze la mediul educaţional din ce în ce mai diversificat şi flexibil, recunoscând noi forme de învăţare deschisă devenite posibile prin intermediul tehnologiei. Folosirea corectă a ECTS va îmbunătăţi şi uşura foarte mult acest proces.

    5.2. Recunoaşterea învăţării şi experienţei anterioare
        Instituţiile de învăţământ superior trebuie să fie competente pentru a acorda credite pentru rezultatele învăţării obţinute în afara contextului formal de învăţare, prin experienţă în muncă, voluntariat, participarea studentului, studiu individual, cu condiţia ca aceste rezultate ale învăţării să respecte cerinţele calificării sau ale componentelor aferente. Recunoaşterea rezultatelor învăţării obţinute prin învăţare non-formală şi informală trebuie automat urmate de acordarea aceluiaşi număr de credite ECTS aferente părţii corespondente din programul formal.
        Ca şi în cazul educaţiei formale, acordarea de credite este precedată de o evaluare pentru a verifica obţinerea rezultatelor învăţării. Metodele şi criteriile de evaluare trebuie concepute pentru a măsura obţinerea rezultatelor învăţării cerute pentru nivelul corespunzător, fără referire la activităţi de învăţare sau volum de muncă specifice. De exemplu, "participarea la discuţii în clasă" cu privire la materie nu vor mai fi luate în calcul pentru evaluare, în timp ce rezultatele învăţării aferente de "construire de argumente în timpul interacţiunii cu grupul" vor deveni relevante. Personal competent va fi numit pentru fiecare departament sau domeniu, care va avea autoritatea formală şi pregătirea pentru a acorda credite pentru rezultatele învăţării obţinute în alte contexte decât cele formale, pe baza criteriilor transparente stabilite şi publicate de instituţie. Trebuie înţeles că aceştia vor raporta şi consemna deciziile luate prin rapoarte periodice înaintate comitetului corespunzător (ex. la nivel de departament, facultate şi instituţional).

    Nota Bene
        Există o gamă largă de metode de evaluare pentru recunoaşterea învăţării şi experienţei anterioare. Una dintre acestea este metoda portofoliului. Portofoliile conţin documente pe care cursanţii trebuie să le colecteze pentru a demonstra abilităţile individuale obţinute în diferite moduri.
        Un portofoliu ia în considerare o colecţie de materiale care probează abilităţile şi cunoştinţele câştigate prin experienţa anterioară de învăţare non-formală şi informală. Un portofoliu include referinţe de la angajatori şi supervizori, poate include şi o evaluare a performanţelor, CV şi alte documente. Prin folosirea unui portofoliu, evaluatorul analizează o gamă largă de informaţii pe care le-au furnizat cursanţii. Cursanţii pot avea nevoie de ajutor şi consiliere pentru pregătirea portofoliului.
        Instituţiile trebuie să dezvolte politici de recunoaştere pentru învăţarea non-formală sau informală. Aceste politici trebuie să includă elemente cum ar fi consultanţă, feedback pentru cursanţi asupra rezultatelor evaluării şi a posibilităţii de a depune contestaţie. Instituţiile trebuie să creeze centre de consultanţă, consiliere şi recunoaştere a învăţării non-formale şi informale. Acestea pot lua forme diferite în funcţie de practicile naţionale şi instituţionale (ex. pot exista în cadrul unei singure instituţii de învăţământ superior sau ca centre comune pentru mai multe instituţii). Politicile şi practicile instituţiilor trebuie publicate în special pe site-urile acestora.
        Recunoaşterea învăţării non-formale şi informale ajută instituţiile de învăţământ superior să devină mai incluzive din punct de vedere social. Lărgirea oportunităţilor de acces pentru cursanţii din viaţa profesională şi dintr-o gamă de medii de învăţare non-tradiţională ajută învăţarea pe tot parcursul vieţii să devină realitate. Instituţiile trebuie să fie deschise mai ales în privinţa recunoaşterii educaţiei şi formării profesionale.

    Nota Bene
        Procesul de acordare a creditelor pentru învăţarea non-formală sau informală are patru etape principale:
    1. Consultanţa şi îndrumarea iniţială (ce presupune pentru cursant acest proces, limitele de credite pentru învăţarea non-formală/informală; care sunt costurile, rolurile şi responsabilităţile cursantului şi a tutorelui/consultantului; şi diferitele rute de învăţare către o calificare).
    2. Suport (proces reflectiv; înţelegerea rezultatelor învăţării; identificarea propriilor rezultate ale învăţării; colectare şi selectare a dovezilor).
    3. Recunoaştere/evaluare (evaluarea dovezilor obţinerii rezultatelor învăţării şi criteriile de evaluare).
    4. Acordarea creditelor (creditele acordate prin acest proces au aceeaşi valoare ca cele obţinute prin învăţarea formală).


    Nota Bene
    ECVET
        Sistemul european de credite pentru educaţia şi formarea profesională (ECVET) a fost stabilit prin Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului European în 2009 (2009/C 155/02).
        ECVET are ca scop facilitarea transferului, acumulării şi recunoaşterii rezultatelor evaluate ale învăţării ale persoanelor care urmăresc obţinerea unei calificări în educaţia şi formarea profesională (EFP/Eng. VET).
        Ca şi ECTS, ECVET ajută şi sprijină studenţii în crearea propriei căi de învăţare prin acumularea de credite - fie în cadrul unei anumite instituţii, de la o instituţie la alta, de la o ţară la alta, şi între diferitele contexte şi subsisteme de învăţare (formal, non-formal, informal), şi îi ajută să aprofundeze experienţele şi stilurile de învăţare individuale.
        Ca şi ECTS, ECVET se bazează pe noţiunea de 60 de credite, dar alocarea creditelor este diferită. Adesea ECVET este folosit pentru a înregistra şi acumula rezultatele evaluate ale învăţării, fără conversia în puncte de credit. Aşadar, recunoaşterea învăţării din EFP trebuie bazată pe rezultate ale învăţării în loc de conversia creditelor.


    6. ECTS ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII
        Această secţiune arată felul în care ECTS contribuie la îmbunătăţirea calităţii în instituţiile de învăţământ superior şi oferă exemple pentru evaluarea implementării ECTS.
        Responsabilitatea principală pentru asigurarea calităţii revine fiecărei instituţii, aşa cum a fost agreat de către Ministerele Educaţiei din ţările implicate în Procesul Bologna (Comunicatul de la Berlin, 2003). Asigurarea internă a calităţii implică toate procedurile asumate de instituţiile de învăţământ superior pentru a sigura respectarea de către calitatea programelor calificărilor lor a specificaţiilor proprii precum şi ale altor organe relevante cum ar fi agenţiile de asigurare. Analizele externe de calitate efectuate de agenţiile de asigurare a calităţii oferă feedback instituţiilor şi informaţii părţilor interesate. Principiile şi procesele privind asigurarea calităţii se aplică tuturor modulelor de învăţare şi predare (formală, non-formală informală, noi moduri de învăţare, predare şi evaluare). Standardele şi liniiile directoare (ESG) revizuite şi aprobate la Conferinţa Ministerială de la Erevan din 14 - 15 mai 2015 sprijină asigurarea internă şi externă a calităţii.

    Nota Bene

    "Standardele şi liniile directoare pentru asigurarea calităţii (ESG) sunt un set de standarde şi linii directoare pentru asigurarea internă şi externă a calităţi în învăţământul superior. ESG nu sunt standarde de calitate, nici nu prevăd cum se face implementarea proceselor de asigurare a calităţii, dar oferă sprijin, acoperind zonele care sunt vitale pentru asigurarea cu succes a calităţii şi pentru mediile de învăţare din învăţământul superior. ESG trebuie considerate într-un context mai larg conţinând, de asemenea, cadrele de calificare, ECTS şi Suplimentul la diplomă, care contribuie, de asemenea, la promovarea transparenţei şi încrederii reciproce în învăţământul superior în SEIS."
        Standardele 1.2, 1.3, 1.4 şi liniile directoare asociate fac referire la ECTS aferent (în special crearea programelor, învăţarea centrată pe student, predare şi evaluare şi admiterea, progresia recunoaşterea şi certificarea studenţilor).
        Buna practică în folosirea ECTS va ajuta instituţiile să-şi îmbunătăţească calitatea programelor şi a mobilităţii de învăţare pe care le oferă. Astfel, utilizarea ECTS trebuie să respecte principiile de asigurare a calităţii prin procesele de evaluare potrivite (ex. monitorizare, analize interne şi externe de calitate şi feedback din partea studenţilor) şi prin îmbunătăţirea continuă a calităţii. În evaluarea eficienţei unui program (inclusiv cu privire la rezultatele învăţării, volumul de muncă şi metodele de evaluare) se vor folosi mai multe măsuri. Acestea pot include rate de abandon sau de eşec ridicate sau timpi mai lungi de finalizare. Un program poate fi considerat eficient atunci când scopurile sale sunt atinse la timp, adică atunci când studenţii obţin rezultatele învăţării definite, acumulează creditele necesare şi obţin calificarea aşa cum a fost planificat în cadrul programului. Cu toate acestea, trebuie avut grijă în cadrul analizei la diferenţierea esenţială dintre elemente, întrucât acestea pot, de asemenea, să indice o planificare sau livrare a programului ineficientă sau măsuri neadecvate pentru sprijinirea studenţilor.
        Următorii indicatori pot fi folosiţi pentru evaluarea calităţii implementării ECTS:
        ● Componentele educaţionale sunt exprimate în termeni de rezultate ale învăţării corespunzătoare, şi informaţii clare sunt disponibile cu privire la nivelul, creditele, livrarea şi evaluarea acestora;
        ● Studiile pot fi finalizate în timpul alocat în mod oficial pentru acestea (ex. volumul de muncă alocat pentru un an de studii, un semestru, trimestru sau o singură componentă a cursului este realist);
        ● Monitorizarea anuală examinează orice variaţii ale tiparului de reuşită, rezultatele obţinute şi continuă cu revizuiri corespunzătoare;
        ● Studenţii primesc informaţii detaliate şi sfaturi astfel încât să poată urma regulile de progresie, valorifica opţiuni pentru căi flexibile şi selecta componentele educaţionale la nivelul potrivit cu calificările lor.
        ● Studenţii sunt informaţi cu promptitudine cu privire la rezultatele obţinute.

        Pentru recunoaştere şi studenţii aflaţi în mobilitate, aceasta înseamnă că:
        ● Procesele de transfer a creditelor sunt incluse în procedurile de monitorizare, analiză şi validare;
        ● Este desemnat personalul potrivit ca responsabil pentru recunoaşterea creditelor şi chestiunile legate de transfer;
        ● Contractele de studii se încheie pentru toate cazurile; derularea acestora şi orice modificări ulterioare se vor supune proceselor de aprobare precise dar şi solide;
        ● Studenţii aflaţi în mobilitate urmează componentele educaţionale din Catalogul cursurilor existent, sunt evaluaţi şi notaţi ca şi studenţii locali;
        ● Sunt furnizate rapoarte detaliate care înregistrează creditele şi notele acordate;
        ● Toate creditele asociate cu finalizarea cu succes a componentelor educaţionale urmate ca parte a Contractului de studii aprobat în varianta finală sunt recunoscute; rezultatele sunt eliberate şi transmise cu promptitudine;
        ● Există tabele de notare pentru interpretarea notelor acordate, astfel încât notele - nu doar creditele - sunt reflectate corespunzător în calificarea finală obţinută.

        Reprezentanţii studenţilor trebuie să fie implicaţi în mod activ în procesele de asigurare a calităţii pentru ECTS:
        ● În asigurarea internă a calităţii, unde studenţii furnizează informaţii (prin completarea sondajelor în mod periodic, focus grupuri); participă la întocmirea rapoartelor de auto-evaluare ale instituţiilor; sunt implicaţi în mod activ în organismele responsabile cu procesele de asigurare internă a calităţii şi de monitorizare a alocării creditelor ECTS.
        ● În asigurarea externă a calităţii, unde studenţii sunt membrii ai comisiei de analiză externă a instituţiilor de învăţământ superior şi/sau a programelor.


    7. ECTS ŞI DOCUMENTELE SUPORT
        Folosirea ECTS este sprijinită de documente bazate pe principiile expuse în acest Ghid. Această secţiune sugerează elementele de introdus în aceste documente, întrucât acestea reprezintă o modalitate largă şi acceptată de comunicare a informaţiei care este de folos pentru toţi studenţii (inclusiv pentru cei aflaţi în mobilitate şi non-mobilitate), personalul academic şi administrativ, angajatori şi alte părţi interesate.
        Pentru a răspunde nevoilor studenţilor, instituţiile trebuie să înregistreze reuşitele acestora într-un mod transparent, care poate fi uşor înţeles. Astfel, acest Ghid oferă informaţiile care trebuie incluse în documentele principale privind mobilitatea, pentru a cultiva o mai bună înţelegere între instituţii şi ţări, părţi interesate interne şi externe.
    7.1. Catalogul cursurilor
        Catalogul cursurilor include informaţii detaliate, uşor de folosit şi actualizate cu privire la mediul de învăţare al instituţiei, care trebuie să fie disponibile pentru studenţi înainte de începerea precum şi în timpul cursurilor, pentru a-i ajuta în alegerea corectă şi folosirea eficientă a timpului. Informaţiile se referă, de exemplu, la calificările oferite, procedurile de învăţare, predare şi evaluare, nivelurile programelor, componentele educaţionale individuale şi resursele educaţionale. Catalogul cursurilor trebuie să conţină numele persoanelor de contact, cu informaţii despre cum, când şi unde pot fi contactate.
        Catalogul cursurilor trebuie publicat pe site-ul instituţiei, indicând denumirea cursului/materiei în limba maternă (sau în limbile regionale, dacă este relevant) şi în limba engleză, astfel încât toate părţile interesate să-l poată accesa cu uşurinţă. Trebuie publicat cu suficient de mult timp înainte pentru ca potenţialii studenţi să facă alegerile corespunzătoare.
        Instituţia este liberă să decidă asupra formatului Catalogului cursurilor, precum şi a ordinii informaţiilor. Cu toate acestea, urmând o structură comună ca cea prezentată mai jos, Catalogul cursurilor devine mai uşor de comparat şi astfel este îmbunătăţită transparenţa. În orice caz, Catalogul cursurilor trebuie să includă informaţii generale despre instituţie, resursele şi serviciile acesteia, precum şi informaţii academice despre programe şi componentele educaţionale individuale.

    Catalogul cursurilor
    Elemente recomandate pentru Catalogul cursurilor
        Informaţii generale:
        ● numele şi adresa
        ● descrierea instituţiei (inclusiv tipul şi statutul)
        ● autorităţile universitare
        ● calendarul universitar
        ● lista programelor oferite
        ● cerinţele de admitere, inclusiv politica privind limba şi procedurile de înregistrare
        ● aranjamentele pentru recunoaşterea mobilităţii creditelor şi învăţării anterioare (formală, informală şi non-formală)
        ● politica de alocare a creditelor ECTS (sistemele cadru instituţionale pentru credite)
        ● aranjamentele pentru consilierea academică

        Resurse şi servicii:
        ● biroul de asistenţă pentru studenţi
        ● cazare
        ● masă
        ● costul de trai
        ● suport financiar pentru studenţi
        ● servicii medicale
        ● asigurare
        ● facilităţi pentru studenţii cu dizabilităţi şi nevoi speciale
        ● facilităţi de învăţare
        ● posibilităţi de mobilitate internaţională
        ● informaţii practice pentru studenţii care vin în mobilitate
        ● cursuri de limbă
        ● posibilităţi de stagiu de practică/profesionale
        ● facilităţi sportive şi de recreere
        ● asociaţii de studenţi

        Informaţii despre programe:
        ● calificarea acordată
        ● durata programului
        ● numărul de credite
        ● nivelul de calificare potrivit Cadrului Naţional al Calificărilor şi Cadrului European al Calificărilor
        ● domeniul (domeniile) de studiu (ex. ISCED-F)
        ● cerinţe specifice de admitere (dacă este cazul)
        ● modalităţi specifice de recunoaştere a învăţării anterioare (formală, non-formală şi informală) (dacă este cazul)
        ● cerinţe şi reglementări privind calificarea, inclusiv cerinţele de absolvire (dacă este cazul)
        ● profilul programului (a se vedea capitolul despre conceperea programelor)
        ● rezultatele învăţării aferente programului
        ● diagrama structurii programului cuprinzând creditele (60 de credite ECTS pentru un an de studii echivalent, cu frecvenţă întreagă)
        ● modalitatea de studii (cu frecvenţă, frecvenţă redusă, e-learning etc.)
        ● regulamentul de examinare şi scala de notare
        ● ferestrele de mobilitate obligatorii sau opţionale (dacă este cazul)
        ● stagiile de practică/profesionale (dacă este cazul)
        ● învăţarea la locul de muncă
        ● directorul de program sau echivalent
        ● profilul ocupaţional al absolvenţilor
        ● acces la continuarea studiilor

        Pentru programele comune, sunt recomandate câteva elemente suplimentare:
        ● informaţii despre forma diplomei şi Suplimentul la diplomă (comună/dublă/multiplă)
        ● membrii consorţiului şi rolul acestora
        ● structura de mobilitate a programului

        Informaţii cu privire la componentele educaţionale individuale:
        ● cod
        ● titlu
        ● tip (obligatoriu/opţional)
        ● ciclu de studii (scurt/primul/al doilea/al treilea)
        ● anul de studii în care se livrează componenta (dacă este cazul)
        ● semestrul/trimestrul în care se livrează componenta
        ● numărul de credite ECTS alocate
        ● numele profesorului/profesorilor
        ● rezultatele învăţării
        ● modalitatea de livrare (faţă în faţă/învăţare la distanţă etc.)
        ● cursurile preliminare şi paralele (dacă este cazul)
        ● conţinutul cursului
        ● lecturile recomandate sau obligatorii şi alte resurse/instrumente de învăţare
        ● activităţile de învăţare planificate şi metodele de predare
        ● metodele şi criteriile de evaluare
        ● limba de instruire


    7.2. ECTS şi documentele suport pentru mobilitatea creditelor
        Contractul de studii oferă un angajament oficial şi cu caracter obligatoriu între student, instituţia de origine şi instituţia/organizaţia/compania gazdă cu privire la toate activităţile de învăţare care urmează a fi desfăşurate.
        Aprobarea Contractului de studii şi a actelor adiţionale este posibilă prin semnătură digitală sau copii ale semnăturilor scanate, trimise electronic, potrivit regulilor sau practicii instituţionale.
    7.2.1. Contractul de studii pentru mobilitatea creditelor pentru studii
    Mobilitatea creditelor
    Elementele recomandate pentru Contractul de studii pentru mobilitatea creditelor pentru studii:
        ● numele şi datele de contact ale studentului
        ● numele, adresele şi persoanele de contact din cadrul personalului academic şi/sau administrativ pentru instituţia de origine şi cea gazdă
        ● domeniul de studii al studentului din instituia de origine (coduri ISCED-F)
        ● ciclu de studii (scurt/primul/al doilea/al treilea)
        ● perioada de studii (de la/până la) în cadrul instituţiei gazdă
        ● programul de studii în străinătate: link către Catalogul cursurilor al instituţiei gazdă şi lista componentelor educaţionale ce urmează a fi parcurse (cu coduri şi credite ECTS)
        ● componentele educaţionale pentru care studentul va fi scutit în instituţia de origine, dacă componentele urmate în afară sunt absolvite cu succes sau precizând că perioada de mobilitate în totalitate va fi recunoscută (de exemplu, acesta va fi cazul ferestrelor de mobilitate şi al cursurilor care cuprind o perioadă obligatorie în străinătate)
        ● semnăturile celor trei părţi (studentul, reprezentanţii instituţiei de origine şi ai celei gazdă)

    7.2.2. Contractul de studii pentru stagiile de practică/profesionale
        Contractul de studii este, de asemenea, esenţial pentru stagiile de practică/profesionale, ca un document cu caracter obligatoriu ce subliniază activităţile de învăţare ce vor fi derulate de student în această componentă educaţională. Angajamentul organizaţiei gazdă este de a oferi un stagiu profesional de calitate, relevant pentru traseul de învăţare al studentului, cu rezultate ale învăţării bine definite şi de a emite un Certificat de Practică/Stagiu Profesional, la finalizarea acestuia.
        Angajamentul instituţiei de origine este de a asigura calitatea şi relevanţa stagiului, de a monitoriza progresul studenţilor şi de a acorda recunoaşterea creditelor ECTS pentru rezultatele învăţării finalizate cu succes.
        Contractul de studii pentru stagii ar trebui semnat de cele trei părţi studentul, instituţia de origine şi organizaţia/societatea gazdă.

    Stagii de practică/profesionale
    Elementele recomandate pentru Contractul de studii pentru stagiile de practică/profesionale
        ● numele şi datele de contact ale studentului
        ● numele, adresele şi persoanele de contact pentru instituţia de origine şi organizaţia/compania gazdă, etc.
        ● domeniul de studii al studentului din instituţia de origine (coduri ISCED-F)
        ● ciclu de studii (scurt/primul/al doilea/al treilea)
        ● tipul organizaţiei/companiei (privată/publică/etc.)
        ● perioada de practică (de la/până la) în cadrul instituţiei gazdă şi creditele ECTS
        ● rezultatele învăţării ce urmează a fi obţinute de stagiar la finalul stagiului
        ● programul detaliat al perioadei de stagiu, inclusiv sarcinile/livrabilele
        ● numărul de ore de muncă pe săptămână
        ● nivelul de competenţă în limba de la locul de muncă pe care studentul trebuie să îl aibă sau agreează să îl atingă înainte de începerea perioadei de studiu (dacă este cazul)
        ● condiţiile de monitorizare şi planul de evaluare
        ● prevederi pentru modificări ale Contractului de studii pentru stagiul de practică/profesional
        ● condiţii de recunoaştere în cadrul instituţiei de origine
        ● semnăturile celor trei părţi (studentul, reprezentanţii instituţiei de origine şi ai organizaţiei/companii gazdă inclusiv a supervizorului stagiarului)


    7.3. Suplimentul la diplomă
        Suplimentul la diplomă furnizează o evidenţă actualizată a progresului studenţilor cu privire la studiile acestora: componentele educaţionale pe care le-au urmat, numărul de credite ECTS obţinute şi notele care li s-au acordat.
        Deoarece Suplimentul la diplomă este un document vital pentru înregistrarea progresului şi pentru recunoaşterea rezultatelor învăţării, este esenţial să se determine cine este responsabil pentru producerea acestuia, modul în care este emis şi modul în care este livrat. Cele mai multe instituţii produc Suplimentul la diplomă din bazele lor de date instituţionale. Este important de reţinut că Suplimentul la diplomă poate fi utilizat şi în alte contexte, astfel încât informaţiile trebuie furnizate într-un mod transparent, complet şi clar.
        În cazul mobilităţii creditelor, instituţia gazdă furnizează tuturor studenţilor aliaţi în mobilitate un Suplimentul la diplomă şi îl trimite instituţiei de origine şi studentului, la sfârşitul perioadei de studii, pentru a certifica în mod oficial munca realizată, creditele acordate, şi notele locale primite în perioada de mobilitate. Aceasta ar trebui trimisă într-o perioadă rezonabilă de timp, după afişarea rezultatelor studentului la instituţia gazdă (a se vedea capitolul privind mobilitatea şi recunoaşterea creditelor).

    Suplimentul la diplomă
    Elemente recomandate pentru Suplimentul la diplomă:
        ● numele studentului
        ● ID-ul şi/sau datele de contact ale studentului (dacă este cazul)
        ● numele şi datele de contact ale instituţiei
        ● domeniul de studiu al studentului şi/sau numele programului
        ● anul de studiu curent
        ● componentele educaţionale urmate la instituţie (cu coduri, credite şi notele locale)
        ● descrierea sistemul de notare instituţional
        ● informaţii cu privire la distribuţia notelor pentru grupul de referinţă identificat
        ● data emiterii şi semnătura persoanei responsabile
        Instituţia de origine trebuie să ofere studentului Suplimentul la diplomă (sau un document echivalent/o bază de date) fără cerinţe suplimentare din partea acestuia, într-o perioadă de timp rezonabilă. Acest lucru asigură claritate cu privire la rezultatele recunoaşterii perioadei de mobilitate în străinătate.
        În cazul în care mobilitatea are loc pentru studii, este recomandat să se includă componentele care s-au înlocuit în nota studentului de la instituţia de origine, numărul de credite pe care îl reprezintă, şi, dacă este cazul, translaţia notelor primite de student în străinătate.
        Atunci când perioada de mobilitate este recunoscută în ansamblu, şi nu componentă cu componentă, instituţia de origine ar trebui să înregistreze doar numărul de credite, notele locale (unde este cazul) şi rezultatele învăţării definite pentru întreaga perioadă de mobilitate.
        În cazul stagiilor, Suplimentul la diplomă al instituţiei de origine va conţine cel puţin informaţiile necesare pentru a îndeplini toate aranjamentele de recunoaştere convenite în Contractul de studii înainte de mobilitate. Acesta poate include acordarea unui număr concret de credite, o notă etc.

    7.4. Certificat pentru stagiul de practică/profesional
        Certificatul pentru stagiul de practică/profesional îşi propune să ofere transparenţă şi să scoată în evidenţă valoarea experienţei studenţilor în stagiul profesional. Acest document este eliberat de organizaţia/întreprinderea gazdă după terminarea stagiului de către stagiar şi poate fi completat şi de alte documente, cum ar fi scrisori de recomandare.

    Certificatul pentru stagiul de practică/profesional
    Elemente recomandate pentru Certificatul pentru stagiul de practică/profesional:
        ● numele studentului
        ● numele organizaţiei/întreprinderii
        ● datele de contact ale organizaţiei/întreprinderii [stradă, oraş, ţară, telefon, adresa de e-mail, site-ul web]
        ● tipul organizaţiei/întreprinderii (privată/publică/altele ...)
        ● data de început şi de final a stagiului
        ● programul detaliat al stagiului cu listarea sarcinilor
        ● cunoştinţe, aptitudini (intelectuale şi practice) şi competenţe dobândite (rezultate ale învăţării obţinute)
        ● evaluarea performanţelor studentului
        ● data emiterii, numele şi semnătura persoanei responsabile din cadrul organizaţiei/întreprinderii gazdă



    Mulţumiri
        Acest ghid s-a bazat de volumul considerabil de muncă realizat în ultimii ani în cadrul Procesului Bologna şi în fiecare ţară separat. Ar fi imposibil de acordat credit tuturor organizaţiilor şi persoanelor care au contribuit.
        Comisia Europeană doreşte să mulţumească în special membrilor Grupul de lucru Ad-hoc, desemnat de ţările din Spaţiul European al Învăţământului Superior şi organizaţiile participante la revizuirea Ghidului de utilizare a ECTS pentru sprijinul şi implicarea lor:
        Ivan Babyn (Ukraine)
        Tim Birtwistle (United Kingdom)
        Regine Bolter (Austria)
        Howard Davies (European University Association - EUA)
        Beatrice Delpouve (France)
        Roza Dumbraveanu (Moldova)
        Luc Francois (Belgium)
        Volker Gehmlich (Germany)
        Nerses Gevorgyan (Armenia)
        Judit Hidasi (Hungary)
        Maria Kelo (European Association for Quality Assurance in Higher Education - ENQA)
        Eliane Kotler (France)
        Sandra Kraze (European Association of Institutions in Higher Education - EURASHE)
        Janerik Lundquist (Sweden)
        Raimonda Markeviciene (Lithuania)
        Lene Ofitedal (Norway)
        John Reilly (United Kingdom)
        Maria Sticchi Damiani (Italy)
        Anthony Vickers (United Kingdom)
        Nevena Vuksanovic (European Students Union - ESU)
        Robert Wagenaar (The Netherlands)

    ANEXA 1

    la Ghid
                                         GLOSAR
    A Accumulation of credits/Acumularea creditelor
        Procesul de colectare a creditelor acordate pentru atingerea rezultatelor învăţării corespunzătoare componentelor educaţionale în contexte formale cât şi pentru alte activităţi de învăţare desfăşurate în contexte informale şi non-formale. Un student poate acumula credite pentru a obţine o calificare, aşa cum este cerut de către instituţia care acordă calificarea, sau pentru a consemna reuşitele personale în scopul învăţării pe tot parcursul vieţii.

    Allocation of credits/Alocarea creditelor
        Procesul de repartizare a unui număr de credite pentru o calificare, program de studii sau o componentă educaţională. Creditele sunt alocate întregii calificări sau programelor potrivit legislaţiei şi practicilor naţionale, acolo unde este cazul, şi cu referire la cadrul naţional şi/sau european al calificărilor. Sunt alocate componentelor educaţionale, cum ar fi unităţi de curs, dizertaţii, învăţare la locul de muncă şi stagii de muncă, luând ca bază alocarea a 60 de credite pentru un an de studii cu frecvenţă, potrivit volumului de muncă estimat necesar pentru a atinge rezultatele învăţării definite pentru fiecare componentă.

    Assessment methods/Metode de evaluare
        Întreaga gamă de teste/examinări, proiecte, executări, prezentări şi portofolii, scrise sau orale, care sunt folosite pentru a evalua progresul cursantului şi a constata atingerea rezultatelor învăţării corespunzătoare pentru o componentă educaţională (unitate/modul).

    Assessment criteria/Criterii de evaluare
        Descrieri a ceea ce se aşteaptă să facă cursantul şi la ce nivel, pentru a demonstra obţinerea rezultatelor învăţării.
        Metodele şi criteriile de evaluare pentru o componentă educaţională trebuie să fie potrivite şi să corespundă cu rezultatele învăţării care au fost definite pentru respectiva componentă şi cu activităţile de învăţare desfăşurate.

    Award of credits/Acordarea creditelor
        Actul de a acorda în mod formal creditele către studenţi şi alţi cursanţi, care sunt repartizate calificării şi/sau componentelor acesteia dacă aceştia obţin rezultatele învăţării aşa cum au fost definite. Autorităţile naţionale trebuie să indice care sunt instituţiile care au dreptul de a acorda credite ECTS. Creditele sunt acordate individual studenţilor după ce au finalizat activităţile de învăţare cerute şi au obţinut rezultatele învăţării definite, aşa cum reiese din evaluarea corespunzătoare. În cazul în care studenţii şi alţi cursanţi au obţinut rezultatele învăţării în alte contexte formale, non-formale sau informale sau în alte perioade de timp, creditele pot fi acordate prin evaluare şi recunoaştere a acestor rezultate ale învăţării.


    C Competence/Competenţă
        Cadrul european al calificărilor (CEC) defineşte competenţa ca fiind abilitatea de a folosi cunoştinţele, abilităţile şi aptitudinile personale şi/sau sociale în dezvoltarea profesională şi personală. În contextul CEC, competenţa este descrisă în termeni de responsabilitate şi autonomie. Dezvoltarea competenţelor reprezintă obiectivul tuturor programelor educaţionale. Competenţele se dezvoltă în cadrul tuturor unităţilor de curs şi sunt evaluate la etape diferite ale programului. Unele competenţe sunt legate de materia de studiu (specifice pentru domeniul de studiu), alte sunt generice (comune pentru oricare curs). În mod normal dezvoltarea competenţelor are loc într-o manieră integrată şi ciclică pe parcursul programului.

    Continuing Professional Development (CPD)/Dezvoltare procesională continuă (DPC)
        Un aspect al învăţării pe tot parcursul vieţii denumit uneori Educaţie profesională continuă, DPC descrie abilităţile, cunoştinţele şi experienţa pe care le câştiga o persoană în mod formal şi informal în activitatea sa şi care se construieşte pe baza calificărilor şi formării de bază. Din ce în ce mai mult se cere în mod formal în cariera profesională şi vocaţională continuarea procesului de învăţare şi dezvoltare a cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor de-a lungul carierei, pentru a fi actualizat şi a putea munci în siguranţă, legal şi eficient. DPC formală care este o cerinţă profesională este validată şi documentată. Din ce în ce mai mult angajatorii de aşteaptă să aibă un raport formal autentificat al parcursului de DCP al persoanei iar aceasta a devenit în consecinţă un element important al CV-ului.

    Course Catalogue/Catalogul cursurilor
        Catalogul cursurilor include informaţii detaliate, uşor de folosit şi actualizate cu privire la mediul de învăţare al instituţiei (informaţii generale despre instituţie, resursele şi serviciile acesteia, precum şi informaţii academice privind programele şi componentele educaţionale individuale) care trebuie să fie disponibile pentru studenţi înainte de începerea şi în timpul cursurilor pentru a-i ajuta în alegerea corectă şi folosirea cât mai eficientă a timpului.
        Catalogul cursurilor trebuie publicat pe site-ul instituţiei, indicând denumirea cursului/materiei în limba maternă (sau în limbile regionale, dacă este relevant) şi în limba engleză, astfel încât toate părţile interesate le pot accesa cu uşurinţă. Instituţia este liberă să decidă formatul Catalogului, precum şi ordinea informaţiilor. Trebuie publicat cu suficient de mult timp înainte pentru ca potenţialii studenţi să facă alegerile corespunzătoare.

    Course unit/Unitate de curs
        O experienţă de învăţare independentă, structurată formal. Ar trebui să aibă un set coerent şi explicit de rezultate ale învăţării, activităţi de învăţare definite care să corespundă cu timpul alocat în cadrul curriculei, şi criterii de evaluare corespunzătoare.

    Credits (ECTS)/Credite (ECTS)
        Creditele ECTS exprimă volumul de învăţare bazat pe rezultatele învăţării şi volumul de muncă aferent. 60 de credite ECTS sunt alocate rezultatelor învăţării şi volumului de muncă aferent pentru un an de studii cu frecvenţă întreagă sau echivalent, care cuprinde în mod normal un număr de componente educaţionale cărora le sunt alocate credite (pe baza rezultatelor învăţării şi a volumului de muncă). Creditele ECTS sunt exprimate în general în numere întregi.

    Credit mobility/Mobilitatea creditelor
        Mobilitatea unui student străin, care stă la instituţia gazdă pentru o perioadă, în timpul căreia poate desfăşură activităţi pentru care se acordă credite, care sunt apoi recunoscute de instituţia de origine.

    Credit transfer/Transferul creditelor
        Un proces care permite recunoaşterea creditelor acordate de o instituţie de învăţământ superior şi luarea acestora în considerare potrivit cerinţelor unui program derulat de o altă instituţie, sau care permite creditelor obţinute pentru un program anume să fie luate în considerare potrivit cerinţelor unui alt program.

    Cycle/Ciclu
        Unul din obiectivele Declaraţiei de la Bologna din 1999 a fost "adoptarea unui sistem bazat pe două cicluri principale, licenţă şi post-licenţă". În 2003 au fost introduse studiile doctorale în structura Bologna şi denumite ciclul al treilea. Spaţiul European al Învăţământului Superior (SEIS) a definit astfel ierarhia ciclurilor învăţământului superior (primul ciclu, al doilea ciclu şi al treilea ciclu). Toate calificările din învăţământul superior din Spaţiul European al Învăţământului Superior sunt situate în aceste trei cicluri.

    Cycle (Level) Descriptors/Descriptori de ciclu (nivel)
        Enunţuri generice despre rezultatele preconizate pentru fiecare din cele trei cicluri. Un exemplu bun de descriptori de ciclu (nivel) sunt aşa numiţii descriptori Dublin, care au stat la baza (împreună cu ECTS) a Cadrul calificărilor pentru Spaţiul European al Învăţământului Superior.


    D Degree mobility/Mobilitatea studiilor
        Mobilitatea învăţării în scopul studiului, chiar dacă doar o parte a unui program este urmată în străinătate, ex. într-un program desfăşurat sau atestat în comun (Mapping University Mobility Project, 2015).

    Degree programme/Program de studii
        Un set de componente educaţionale care conduc la acordarea unei diplome unui student după îndeplinirea cu succes a tuturor cerinţelor.

    Diploma Supplement/Supliment la diplomă
        Suplimentul la diplomă (SD) este un document care însoţeşte o diplomă de educaţie superioară, furnizând o descriere standardizată a naturii, nivelului, contextului, conţinutului şi statutului studiilor finalizate de titular. Este emisă de instituţiile de învăţământ superior potrivit standardelor agreate de Consiliul Europei şi UNESCO. Suplimentul la diplomă este şi parte a instrumentelor de transparenţă ale Europass
        Cuprinde următoarele opt secţiuni de informaţii:
        ● titularul calificării
        ● calificarea
        ● nivelul şi funcţia calificării
        ● conţinutul şi rezultatele obţinute
        ● certificarea suplimentului
        ● informaţii privind sistemul de învăţământ superior respectiv (furnizate de Centrele naţionale de recunoaştere a diplomelor (Eng. Naţional Academic Recognition Information Centres - NARICs)
        ● orice informaţie suplimentară relevantă

        Absolvenţii din toate ţările care participă la Procesul Bologna au dreptul de a primi automat Suplimentul la diplomă, gratuit şi într-o limbă de circulaţie europeană.

    Dublin Descriptors/Descriptorii Dublin
        Descriptorii Dublin sunt descriptorii de ciclu (nivel) prezentaţi în 2003 şi adoptaţi în 2005 drept Cadrul calificărilor pentru Spaţiul european al învăţământului superior. Oferă enunţuri generice privind aşteptările caracteristice pentru rezultatele şi abilităţile asociate cu actele de studii care reprezintă finalul fiecărui ciclu sau nivel (Bologna). Descriptorii sunt construiţi în termeni de niveluri de competenţă, nu de rezultate ale învăţării, şi permit distincţia într-o manieră mai mare sau mai mică între diferitele cicluri. Un descriptor de nivel include următoarele cinci componente:
        ● cunoştinţe şi înţelegere
        ● aplicarea cunoştinţelor şi înţelegere
        ● emiterea de judecăţi
        ● comunicare
        ● abilităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii



    E Erasmus+/Erasmus+
        Programul UE pentru educaţie, formare, tineret şi sport pentru 2014 - 2020 (Regulamentul (UE) nr. 1288/2013).

    European Credit Transfer and Accumulation System (ECTS)/Sistemul european de transfer şi acumulare a creditelor (ECTS)
        Un sistem centrat pe student pentru acumularea şi transferul creditelor, bazat pe principiul transparenţei învăţării, predării şi proceselor de evaluare. Obiectivul său este de a facilita planificarea, livrarea şi evaluarea programelor de studii şi a mobilităţii studenţilor prin recunoaşterea reuşitelor învăţării şi a calificărilor şi a perioadelor de învăţare.

    European Credit System for Vocaţional Education and Training (ECYET)/Sistemul european de credite pentru educaţie şi formarea profesională (ECVET)
        Sistemul ECVET urmăreşte permiterea transferului, recunoaşterii şi acumulării de rezultate ale învăţării pentru a obţine o calificare. Este un sistem descentralizat care se bazează pe participarea voluntară a Statelor Membre şi a părţilor interesate din formarea profesională, cu respectarea legislaţiei şi reglementărilor naţionale. Oferă un cadru metodologia pentru descrierea calificărilor în termeni de rezultate ale învăţării folosind unităţi, permiţând alocarea de puncte transferabile pentru Statele Membre care au sisteme cadru diferite de educaţie şi calificare. ECVET este construit prin acorduri partenere privind transparenţa calificărilor şi încredere reciprocă a părţilor interesate (ECVET 2010).

    Educational component/Componentă educaţională
        O experienţă de învăţare individuală şi structurată formal (cum ar fi: o unitate de curs, un modul, un stagiu de practică/profesional).

    Europass Mobility/Mobilitate Europass
        Europass este un set de cinci documente (CV, Paşaportul lingvistic, Mobilitatea Europass, Suplimentul la certificatul profesional, Suplimentul la diplomă) care urmăresc să facă abilităţile şi calificările clar şi uşor de înţeles în Europa. Mobilitatea Europass este un document prin care se înregistrează cunoştinţele şi abilităţile obţinute în altă ţară europeană, completat de instituţiile implicate în mobilitatea individuală (instituţia de origine şi cea gazdă).

    European Higher Education Area (EHEA)/Spaţiul european al învăţământului superior (SEIS)
        Spaţiul european al învăţământului superior (SEIS) a fost lansat la aniversarea a zece ani a Procesului Bologna, în martie 2010, în cadrul Conferinţei ministeriale de la Budapesta-Viena. Bazându-se pe principalele obiective ale Procesului Bologna de la iniţierea acestuia în 1999, SEIS are ca scop asigurarea unor sisteme de învăţământ superior în Europa mai comparabile, compatibile, coerente şi atractive.

    European Qualifications Framework for Lifelong Learning (EQFF)/Cadrul european al calificărilor pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii (CEC)
        Cadrul european al calificărilor pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii este un cadru european comun de referinţă care permite ţărilor din Uniunea Europeană să coreleze între ele sistemele lor de calificare. A fost adoptat de Parlamentul European şi de Consiliul European pe 23 aprilie 2008. CEC foloseşte opt niveluri de referinţă bazate pe rezultatele învăţării care sunt definite în termeni de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe. Mută accentul de pe aportul de cunoştinţe (durata experienţei de învăţare, tipul de instituţie) pe ceea ce o persoană care deţine o anumită calificare ştie şi poate în fapt să facă. Face calificările mai uşor de citit şi de înţeles între ţările şi sistemele Uniunii Europene.


    F Flexibility/Flexibilitate
        Se referă la măsurile prin care furnizarea de învăţământ superior este făcută mai flexibilă. Ideea din spatele acestui concept este de a deschide educaţia superioară pentru mai multe persoane şi de a mări adaptabilitatea la mediile de viaţă multiple din societăţile moderne. Se referă, de asemenea, la flexibilitatea conceperii programului/curriculei şi abordările de învăţare şi predare.

    Formal learning/Învăţare formală
        Învăţarea în mod caracteristic oferită de o instituţie de educaţie sau formare, structurată (în ceea ce priveşte obiectivele de învăţare, timpul de învăţare sau suportul de învăţare) şi care conduce la o certificare. Învăţarea formală este intenţionată din perspectiva cursantului.

    Framework for Qualifications of the European Higher Education Area (QF-EHEA)/Cadrul calificărilor pentru Spaţiul european al învăţământului superior (QF-EHEA)
        În Spaţiul european pentru învăţământul superior, sistemele cadru de calificare se găsesc la două niveluri. Un cadru cuprinzător (QF-EHA) a fost adoptat în 2005 şi toate ţările membre s-au angajat să dezvolte cadre naţionale de calificare care sunt compatibile cu sistemul cadrul cuprinzător.
        Un cadru naţional al calificărilor pentru învăţământul superior cuprinde toate calificările din sistemul de învăţământ superior. Arată rezultatele învăţării prevăzute pentru o calificare dată şi felul în care cursanţii se pot mişca între calificări.
        Scopul QF-EHEA este de a organiza calificările naţionale din învăţământul superior într-un sistem cadru cuprinzător pentru Europa. În cadrul acestui sistem, calificările sunt definite potrivit nivelurilor de complexitate şi dificultate (Licenţă, Master, Doctorat).
        QF-EHEA identifică patru cicluri principale care sunt descrise cu ajutorul "Descriptorilor Dublin". Aceştia oferă enunţuri generice privind aşteptările caracteristice pentru rezultatele şi abilităţile asociate cu actele de studii care reprezintă finalul fiecărui ciclu sau nivel. Ciclul scurt, primul şi al doilea ciclu sunt de asemenea caracterizaţi prin intervalele de credite.

    Free mover/Student vizitator
        Un student care participă la mobilitatea creditelor în afara unui program organizat de mobilitate a studenţilor (de ex. Erasmus+). Un student vizitator alege o instituţie gazdă şi îşi organizează mobilitatea creditelor la acea instituţie.


    G Grade distribution table/Tabelul de repartizare a notelor
        Tabelele de repartizare a notelor arată felul în care scala naţională existentă este folosită în cadrul instituţiei - în sistem cu acces deschis sau selectiv - şi permite compararea cu distribuţia statistică a notelor în cadrul grupului de referinţă paralel al unei alte instituţii. Tabelele reprezintă distribuţia statistică pozitivă a notelor (de trecere şi peste) acordate pentru fiecare domeniu de studii într-o anumită instituţie.


    I Informal learning/Învăţarea informală
        Învăţare rezultată din activităţi zilnice legate de muncă, familie sau petrecerea timpului liber care nu este organizată sau structurată în termeni de obiective, timpul sau suportul de învăţare; poate fi neintenţionată din punctul de vedere al cursantului; exemple de rezultate ale învăţării obţinute prin învăţare informală sunt: abilităţi dobândite prin experienţe de viaţă şi muncă, abilităţi de management de proiect, abilităţi TIC dobândite la locul de muncă, învăţarea limbilor străine, abilităţi interculturale dobândite în urma şederii într-o altă ţară, abilităţi TIC dobândite în afara locului de muncă, abilităţi dobândite prin activităţi de voluntariat, activităţi culturale, sportive, lucrul cu tinerii şi prin activităţi desfăşurate acasă, ex. îngrijirea copiilor (Recomandarea Consiliului 2012/C 398/01).


    J Joint degree/Diplomă comună
        Un singur document care este acordat de instituţiile de învăţământ superior care oferă programe comune, şi care este acceptat la nivel naţional ca actul de studii recunoscut pentru programul comun (EQAR, 2015).

    Joint programme/Program comun
        O curriculă integrată coordonată şi oferită împreună de instituţii de învăţământ superior diferite şi care conduce la o diplomă dublă/multiplă sau la o diplomă comună (EQAR, 2015).


    L Learner/Cursant
        O persoană implicată într-un proces de învăţare (formală, non-formală sau informală). Studenţii sunt cursanţi implicaţi într-un proces formal de învăţare.

    Learning Agreement/Contract de studii
        Un contract formalizat încheiat între cele trei părţi implicate în mobilitate - studentul, instituţia de origine şi instituţia gazdă sau organizaţia/întreprinderea gazdă - pentru a facilita organizarea mobilităţii creditelor şi recunoaşterea acesteia. Contractul trebuie semnat de toate cele trei părţi înainte de începerea perioadei de mobilitate şi are ca scop oferirea unei confirmări studentului cu privire la recunoaşterea creditelor pe care acesta le-a obţinut în timpul perioadei de mobilitate.

    Learning mobility/Mobilitatea de învăţare
        Prin mobilitatea învăţării se înţelege în mod normal mobilitatea fizică prin care cursantul/studentul de deplasează la o instituţie dintr-o altă ţară pentru o parte sau tot programul de studii. Majoritatea mobilităţii are loc în contextul programelor planificate şi organizate. Creditele obţinute din această mobilitate sunt formal recunoscute de către instituţia de origine. Există, de asemenea, un procent mare de mobilitate pentru "studenţi vizitatori" care depinde de iniţiativa individuală. Ca şi mobilitatea fizică, este din ce în ce mai posibilă mobilitatea virtuală. Şi aceasta se poate desfăşura prin curriculă organizată în comun sau împărţită, sau prin Universităţile Deschise, Resurse de Educaţie Deschisă, MOOC, sau alte materiale on-line.

    Learning outcome/Rezultatele învăţării
        Enunţuri despre ceea ce ştie, înţelege şi poate să facă cursantul la finalizarea procesului de învăţare. Atingerea rezultatelor învăţării trebuie evaluată prin proceduri bazate pe criterii clare şi transparente. Rezultatele învăţării sunt atribuite componentelor educaţionale individuale şi programelor ca întreg. Sunt, de asemenea, folosite în cadrele europene şi naţionale de calificări pentru a descrie nivelul individual de calificare.

    Learning pathway/Ruta de învăţare
        Ruta de învăţare este o rută aleasă de cursant care îi permite să acumuleze progresiv cunoştinţe şi să dobândească setul dorit de competenţe. Ruta de învăţare poate fi "semnalată" prin îndrumarea şi regulamentele instituţiei (inclusiv prin recunoaşterea învăţării şi experienţei anterioare) şi căi de învăţare diferite pot conduce la aceeaşi calificare. În esenţă, conceptul de "rută de învăţare" pune accentul pe alegerea studentului în atingerea obiectivelor educaţionale dorite.

    Learning descriptors/Descriptori de nivel
        A se vedea definiţia pentru "Descriptori de ciclu (nivel)" şi "Descriptori Dublin".

    Lifelong learning/Învăţarea pe tot parcursul vieţii
        Toate activităţile de învăţare desfăşurate pe toată durata vieţii, cu scopul de a îmbunătăţii cunoştinţele, abilităţile şi competenţele dintr-o perspectivă personală, civică şi/sau de muncă (Comunicarea (2001) 678). Programele şi serviciile care contribuie la învăţarea pe tot parcursul vieţii din cadrul sectorului învăţământului superior pot include programe principale, educaţie continuă, cursuri de seral, programe specifice pentru cursanţii cu frecvenţă redusă, acces la biblioteci/resurse educaţionale ale instituţiilor, învăţământ la distanţă, cursuri de pregătire, servicii de consultanţă şi îndrumare, printre alte acţiuni şi iniţiative.


    M Massive Open Online Courses (MOOCs)/Cursuri Online Deschise (MOOCs)
        Cursuri care permit înscrierea liberă, sunt gratuite la înscriere şi sunt livrate online de obicei cu suportul colegilor sau automat. Adesea au un număr mare de participanţi.

    Mobility window/Fereastră de mobilitate
        O fereastră de mobilitate este perioada de timp rezervată pentru mobilitatea studenţilor străini şi care este încorporată în curricula unui program de studii (Ferencz et al., 2013)

    Module/Modul
        O unitate de curs într-un sistem în care fiecare unitate de curs are acelaşi număr de credite sau un multiplu de acestea.


    N National Qualifications Framework (NQF)/Cadrul naţional al calificărilor (CNC)
        Un instrument pentru clasificarea calificărilor potrivit unui set de criterii pentru niveluri specifice de învăţare atinse, care are ca scop integrarea şi coordonarea subsistemelor naţionale de calificări şi îmbunătăţirea transparenţei, accesului, progresiei şi calităţii calificărilor în raport cu piaţa muncii şi societatea civilă (Recomandarea Consiliului 2012/C 398/01).
        Cadrele naţionale de calificări cuprind toate calificările educaţionale - sau toate calificările din învăţământul superior, în funcţie de politica ţării respective - din sistemul de educaţie. Ele arată ceea ce cursanţii ar putea să ştie, înţeleagă şi să poată face pe baza unei calificări date (rezultatele învăţării) precum şi felul în care se leagă calificările în cadrul sistemului, adică felul în care cursanţii se pot mişca între calificări în sistemul de educaţie.
        Cadrele naţionale de calificări sunt dezvoltate de către autorităţile publice competente din ţara respectivă, în cooperare cu o gamă largă de părţi interesate - inclusiv instituţii de învăţământ superior, studenţi, personal şi angajatori.

    Non-formal learning/Învăţare non-formală
        Învăţarea realizată prin activităţi planificate (în ceea ce priveşte obiectivele învăţării şi timpul dedicat învăţării), în cadrul cărora există o formă de susţinere a procesului de învăţare (de exemplu, relaţiile student-profesor); aceasta poate include programe de însuşire a unor competenţe profesionale, de alfabetizare a adulţilor sau programele de educaţie de bază a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala; printre cazurile foarte des întâlnite de învăţare non-formală se numără cursurile de formare la locul de muncă, prin care întreprinderile actualizează şi perfecţionează competenţele angajaţilor lor (cum ar fi competenţele TIC), învăţarea on-line structurată (de exemplu, prin utilizarea resurselor educaţionale deschise) şi cursurile organizate de organizaţiile societăţii civile pentru membrii lor, pentru grupul lor ţintă sau pentru publicul general. (Ibid.)


    O Open Educational Resources (OER)/Resurse educaţionale deschise (OER)
        Materiale digitizate oferite în mod gratuit şi deschis educatorilor, cursanţilor şi autodidacţilor pentru utilizare şi reutilizare în scopul predării, al învăţării şi al cercetării, acestea includ conţinutul învăţării, instrumente software pentru elaborarea, utilizarea şi distribuirea conţinutului şi implementarea resurselor de tipul licenţelor deschise; OER se referă de asemenea la bunurile digitale acumulate care pot fi modificate şi care oferă avantaje fără restricţionarea posibilităţii ca şi alţii să se bucure de acestea. (Ibid.).


    P Programme (educational)/Program (educaţional)
        Un set de componente educaţionale - bazate pe rezultatele învăţării - care este recunoscut pentru acordarea unei calificări.

    Progession/Progresie
        Procesul care permite cursanţilor să treacă de la o etapă de calificare la următoarea şi să acceseze programe educaţionale care pregătesc calificări la un nivel mai ridicat ca cel deja deţinut.

    Progression rules/Reguli de progresie
        Un set de reguli care definesc condiţiile pentru progresia cursanţilor în cadrul calificărilor şi către alte calificări.


    Q Qualification/Calificare
        Orice atestat, diplomă sau alt certificat emis de o autoritate competentă care atestă absolvirea programului de studii recunoscut.

    Quality assurance/Asigurarea calităţii
        Procesul sau setul de procese adoptate la nivel naţional sau instituţional pentru a asigura calitatea programelor educaţionale şi a calificărilor acordate.
        Asigurarea calităţii ar trebui să garanteze un mediu de învăţare în care conţinutul programelor, oportunităţile şi facilităţile de învăţare sunt adecvate scopului propus. Se face adesea referire la asigurarea calităţii în contextul unui ciclu continuu de îmbunătăţire (i.e. activităţi de asigurare şi îmbunătăţire).


    R Recognition (academic recognition)/Recunoaştere (academică)
        Aprobarea cursurilor, calificărilor sau diplomelor din cadrul unei instituţii de învăţământ superior (din ţară sau din străinătate) de către o altă instituţie în scopul admiterii studenţilor pentru continuarea studiilor.
        Recunoaşterea academică poate fi căutată pentru o carieră academică în cadrul unei a doua instituţii şi în anumite cazuri, pentru accesul la alte activităţi de angajare pe piaţa muncii (recunoaştere academică în scopuri profesionale). În ceea ce priveşte Spaţiul european pentru învăţământul superior, pot fi luate în considerare trei niveluri principale de recunoaştere, precum şi instrumentele aferente (aşa cum s-a sugerat prin Convenţia de la Lisabona şi Declaraţia de la Bologna):
    i. recunoaşterea calificărilor, inclusiv a învăţării anterioare a experienţei profesionale, permiţând intrarea sau reintrarea în învăţământul superior;
    ii. recunoaşterea perioadelor scurte de studii în raport cu mobilitatea studenţilor, având ca instrument principal ECTS;
    iii. Recunoaşterea integrală a diplomelor, având ca instrument principal Suplimentul la diplomă (Vlăsceanu et al., 2004).


    Recognition of credits/Recunoaşterea creditelor
        Procesul prin care o instituţie atestă că rezultatele învăţării atinse şi evaluate în cadrul altei instituţii îndeplinesc (o parte sau toate) cerinţele unui anumit program, a componentelor sau a calificărilor acestuia.

    Recognition of non-formal and informal learning/Recunoaşterea învăţării non-formale şi informale
        Procesul prin care o instituţie atestă că rezultatele învăţării atinse şi evaluate în alt context (non-formal sau informal) îndeplinesc (o parte sau toate) cerinţele unui anumit program, a componentelor sau a calificărilor acestuia.

    Recognition of prior learning and experience/Recunoaşterea învăţării şi experienţei anterioare
        Validarea rezultatelor învăţării, rezultate fie din educaţie formală sau învăţare non-formală sau informală, dobândite înainte de solicitarea validării (Recomandarea Consiliului 2012/C 398/01).

    Recognition of professional qualifications/Recunoaşterea calificărilor profesionale
        Directiva 2005/36/EC stabileşte regulile pentru Statele Membre cu privire la accesul sau urmarea unei profesii reglementate în urma deţinerii calificărilor profesionale specifice. Directiva prevede ca Statul Membru gazdă să recunoască calificările profesionale obţinute în alt Stat Membru - care permiteau posesorului respectivelor calificări să urmeze aceeaşi profesie - pentru a avea acces şi a urma respectiva profesie.
        Recunoaşterea calificărilor profesionale de către Statul Membru gazdă permite beneficiarilor să obţină acces în Statul Membru în cauză, la aceeaşi profesie pentru care s-au calificat în Statul Membru de origine şi să o urmeze în Statul Membru gazdă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii statului respectiv (Directiva 2005/36/EC).


    Student/Student
        Un cursant înscris într-un program de educaţie formală în cadrul unei instituţii de învăţământ superior. Atenţie: Chestiunea referirii la "studenţi" sau "cursanţi" în cadrul acestui Ghid a fost discutată în profunzime în cadrul grupului de muncă şi cu părţile interesate. Datorită înclinaţiei către prevederi mai flexibile pentru învăţare s-a convenit că termenul de "cursant" este de preferat în majoritatea contextelor. Cu toate acestea, deoarece majoritatea sistemelor de învăţământ superior sunt încă organizate în jurul oferirii de programe către un grup clar definit de studenţi, termenul "student" va fi folosit pentru a cuprinde toţi cursanţii din instituţiile de învăţământ superior (fie cu frecvenţă întreagă, cu frecvenţă redusă, la distanţă, în campus sau la locul de muncă, care urmează o calificare sau unităţi sau cursuri de sine stătătoare).

    Student-Centred Learning/Învăţarea centrată pe student
        O abordare a învăţării caracterizată prin metode inovative de predare care urmăresc promovarea învăţării prin comunicare între profesori şi studenţi şi care ia în serios studenţii ca participanţi activi la procesul de învăţare, dezvoltând abilităţi cum ar fi rezolvarea problemelor, gândirea critică şi reflexivă (ESU, 2010).

    Transfer (of credits)/Transfer (credite)
        Procesul de a recunoaşte creditele acordate într-un context (program, instituţie) în alt context formal în scopul obţinerii unei calificări. Creditele acordate studenţilor în cadrul unui program pot fi transferate de la o instituţie pentru a fi acumulate în al program, oferit de aceeaşi instituţie sau de o alta. Transferul creditelor este cheia succesului mobilităţii studenţilor. Instituţiile, facultăţile, departamentele pot încheia contracte prin care se garantează recunoaşterea automată şi transferul creditelor.

    V Validation/Validare
        Procesul de confirmare de către organismul autorizat că o persoană a obţinut rezultatele învăţării măsurate în raport cu standardul relevant şi care constă în următoarele patru etape distincte:
    1. Identificare prin dialog a experienţelor specifice ale unei persoane;
    2. Documentare pentru a face vizibile experienţele persoanei;
    3. Evaluare formală a acestor experienţe; şi
    4. Certificare a rezultatelor evaluării care pot conduce la calificare parţială sau completă (Recomandarea Consiliului 2012/C 398/01).


    Virtual mobility/ Mobilitate virtuală
        Învăţare transfrontalieră (i.e. atunci când un student urmează cursuri la distanţă oferite de o instituţie de învăţământ superior din străinătate). Mobilitatea virtuală poate fi utilă în promovarea şi în completarea mobilităţii fizice. Mobilitatea virtuală poate juca un rol important în strategia de internaţionalizare a unei instituţii (Mapping University Mobility Project, 2015).


    W Work-based learning/Învăţarea la locul de muncă
        Învăţare oferită de o universitate, colegiu sau alt furnizor de formare la locul de muncă, în mod normal sub supravegherea unei persoane din cadrul aceleiaşi întreprinderi precum şi a unui profesor formator din afara întreprinderii (Scottish Funding Council, 2015).

    Workload/Volumul de muncă
        O estimare a timpului individual necesar în mod specific pentru finalizarea tuturor activităţilor de învăţare cum ar fi cursuri, seminarii, proiecte, activitate practică, stagii de muncă şi studiu individual necesare pentru atingerea rezultatelor învăţării în medii de învăţare formală. Corespondenţa dintre volumul de muncă pentru un an de studii cu frecvenţă întreagă şi un număr de 60 de credite este adesea stabilită la nivel formal prin prevederi legale naţionale. În majoritatea cazurilor, volumul de muncă variază între 1.500 şi 1.800 de ore pentru un an de studii, ceea ce înseamnă că un punct de credit corespunde pentru 25 - 30 de ore de muncă. Trebuie observat că aceasta reprezintă volumul caracteristic de muncă şi că pentru student, în mod individual, timpul efectiv pentru a atinge rezultatele învăţării poate varia.

    Work placement/Stagiu de practică
        O perioadă planificată de experienţă în afara instituţiei (de ex. la locul de muncă) pentru a ajuta studenţii să dezvolte abilităţi, cunoştinţe sau înţelegere specifice ca parte a programului de studii.

    Work Placement Certificate/Certificatul de practică/profesional
        Un document eliberat de organizaţia/întreprinderea gazdă la finalizarea stagiului de practică/profesional, care poate fi completat de alte documente, cum ar fi scrisori de recomandare. Are ca scop asigurarea transparenţei şi arătării valorii experienţei stagiului de muncă.



    ANEXA 2

    la Ghid
                               Exemple: conversia notelor

    Exemple de conversie a notelor*5)
        *5) A se vedea site-ul web al Ghidului ECTS pentru mai multe exemple.
    1. Conversia notelor bazată pe două tabele de distribuţie a notelor pentru două grupuri de referinţă aparţinând de sisteme de notare naţionale diferite:
        Grupul de referinţă A în Italia (note de trecere de la 18 la 30 cum laude)
        Grup de referinţă/domeniu de studiu: ISCED Cod 023 Studiul limbilor

        Grupul de referinţă B în Franţa (note de trecere de la 10 la 20)
        Grup de referinţă/domeniu de studiu: ISCED Cod 023 Studiul limbilor

 (a se vedea imaginea asociată)
        În acest caz, intervalele procentuale ale notelor se suprapun. Instituţia gazdă ar fi trebuit să decidă dinainte dacă va lua în considerare nota comparabilă minimă, medie sau maximă din interval. Aşadar, dacă Universitatea din Roma a decis în avans că va lua în considerare nota minimă sau medie, nota studentului ar fi 27, iar dacă a stabilit că va lua în considerare nota maximă, atunci nota studentului ar fi 28.

    2. Conversia notelor bazată pe două tabele de distribuţie a notelor pentru două grupuri de referinţă aparţinând de sisteme de notare naţionale diferite:
        Instituţia FHV din Austria*6) (note de trecere de la 1 la 4)
        *6) Universitatea de Ştiinţe Aplicate Vorarlberg (Fachhochschule Vorarlberg - FHV)
        Grup de referinţă/domeniu de studiu: ISCED Cod 071 Inginerie şi profesii inginereşti

        Instituţia University din Ghent din Belgia (Note de trecere de la 10 la 20)
        Grup de referinţă/domeniu de studiu: ISCED Cod 071 Inginerie şi profesii inginereşti

 (a se vedea imaginea asociată)
        În acest exemplu, nota 2 (Good/Bine) acordată de instituţia din Austria va fi transferată ca nota 13 în cadrul instituţiei din Belgia. O notă de 11 acordată în cadrul instituţiei din Belgia va fi transferată ca nota 3 (Satisfactory/Satisfăcător) în Austria. În acest caz ambele instituţii au decis să folosească nota medie în caz de suprapunere a intervalelor procentuale.


    ANEXA 3

    la Ghid
                           Lista de bibliografie recomandată

    Documente aferente Procesului Bologna
    A Framework for Qualifications for the European Higher Education Area; Bologna Working Group on Qualifications Frameworks, published by the Ministry of Science, Technology and Innovation, Copenhagen, February 2005: http://www.ond.vlaanderen.be/hogeronderwijs/bologna/documents/050218_QF_EHEA.pdf
    Bologna Conference, Using Learning Outcomes, Edinburgh, 1 - 2 July 2004: http://www.ehea.info/article-details.aspx?ArticleId=119
    Bologna Framework and Certification (2008): http://www.ehea.info/Uploads/QF/Bologna_Framework_and_Certification_revised_29_02_08.pdf
    Berlin Communique (Realising the European Higher Education Area. Communique of the Conference of Ministers responsible for Higher Education in Berlin on 19 September 2003): http://www.ehea.info/Uploads/about/Berlin_Communiquel.pdf
    Bucharest Communique (Making the Most of Our Potential: Consolidating the European Higher Education Area, Communique of the Conference of Ministers responsible for Higher Education in Bucharest on 26 - 27 April 2012): http://www.ehea.info/Uploads/(1)/Bucharest%20Communique%202012(1).pdf
        European Standards and Guidelines for Quality Assurance in the European Higher Education Area: http://www.ehea.info/news-details.aspx?ArticleId=355
        European Approach for Quality Assurance of Joint Programmes: https://eqar.eu/projects/joint-programmes.html
    Report by the Structural Reforms Working Group to the BFUG, Structural Reforms Working Group, Strasbourg, Brussels, Vatican City, Warsaw, 8 December 2014: http://www.ehea.info/Uploads/SubmitedFiles/12_2014/154923.pdf

    Documente oficiale ale Uniunii Europene
        Recomandarea Consiliului (2012/C 398/01) din 20 decembrie 2012 privind validarea învăţării non-formale şi informale: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2012:398:0001:0005:EN:PDF
        Comunicatul Comisiei (COM 2001 678) din 21 noiembrie 2001: Making a European Area of Lifelong Learning a Reality: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2001:0678:FIN:EN:PDF
        Directiva Parlamentului European şi a Consiliului (2005/36/EC) din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:02005L0036-20140117&from=EN
        Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învăţarea de-a lungul vieţii: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008110506(01)&from=EN
        Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (EU No 1288/2013) din 11 decembrie 2013 de instituire a acţiunii "Erasmus +": Programul Uniunii pentru educaţie, formare, tineret şi sport: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2013:347:0050:0073: EN:PDF

    Site-uri şi legături utile
        ENIC-NARIC Network: http://www.enic-naric.net/
        European University Association (EUA) occasional papers on Massive Open Online Courses (MOOCs): http://www.eua.be/Libraries/Publication/MOOCs_Update_January_2014.sflb.ashx
        Get to know ECVET better: Questions and Answers, Brussels, (2011): http://www.ecvet-team.eu/en/system/files/documents/14/questionsanswers-about-ecvet-21/04/2010.pdf
        Scottish Funding Council Glossary: http://www.sfc.ac.uk/housekeeping/glossary/glossary.aspx
        The European Credit system for Vocaţional Education and Training (ECVET): http://ec.europa.eu/education/policy/vocaţional-policy/ecvet_en.htm
        UNESCO (2014), ISCED: Internaţional Standard Classification of Education: http://www.uis.unesco.org/Education/Pages/internaţional-standardclassification-of-education.aspx

    Literatură
        Bergan, S. (2007), Qualifications - Introduction to a concept (Council of Europe higher education series No.6): https://book.coe.int/eur/en/highereducation-and-research/3794-qualifications-introduction-to-a-conceptcouncil-of-europe-higher-education-series-no6.html
        Bergan, S.; Rauhvargers, A. (eds.) (2005), Standards for recognition: the Lisbon recognition convention and its subsidiary texts (Council of Europe higher education series No. 3): http://www.coe.int/t/dg4/highereducation/resources/heseries_en.asp
        Biggs, J. (2003), Aligning teaching for constructing learning. Higher Education Academy: https://www.heacademy.ac.uk/aligning-teaching-constructing-learning
        Bingham (1999), Guide to Developing Learning Outcomes
        Cedefop (2009), European guidelines for Validating Non-formal and Informal learning; Luxembourg: http://www.cedefop.europa.eu/EN/ Files/4054_en.pdf
        Cedefop (2011), Using learning outcomes: European Qualifications Framework Series: Note 4: http://www.cedefop.europa.eu/EN/Files/Using_learning_outcomes.pdf
        Colucci, E.; Davies, H.; Korhonen, J.; Gaebel, M. (2012): Mobility: Closing the gap between policy and practice; European University Association, Brussels: http://www.maunimo.be/images/Oslo/eua%20maunimo_web.pdf
        Euridyce (2012), Recognition of Prior Non-Formal and Informal Learning in Higher Education. Overview: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/focus-on/152.pdf
        Ferencz, L.; Hauschildt. K.; Garam, (eds.) (2013), Mobility Windows: From Concept to Practice, Bonn: Lemmens Medien GmbH (ACA Papers on Internaţional Cooperation in Education): http://www.aca-secretariat.be/fileadmin/aca_docs/images/members/ACA_2013_Mobility_windows.pdf
        Gosling, D. and Moon, J. (2002). How to use learning outcomes and assessment criteria (Third Edition) London: (SEEC): http://www.aec-music.eu/userfiles/File/goslingmoon-learningoutcomesassessmenteriteria(2).pdf
        Hunt, E. S.; Bergan, S. (sds.) (2010), Developing attitudes to recognition. Substanţial differences in an age of globalisation (Strasbourg: Council of Europe Publishing. Council of Europe Higher Education Series No 13)
        Lockhoff, J., Wegejis, B., Durkin, K., Wagenaar, R., Gonzalez, J., Dalla Rosa, L., & Gobbi, M. (2011). A guide to formulating degree programme profiles. Including programme competences and programme learning outcomes. University of Deusto: http://core-project.eu/documents/Tuning%20G%20Formulating%20Degree%20PR4.pdf
        Moon, J. (2002), The Module and Programme Development Handbook, London: Kogan Page Limited: http://books.google.co.uk/books?id=1uKQAgAAQBAJ&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false
        Moon, J. (2004). Linking levels, learning outcomes and assessment criteria, Edinburgh: http://www.ehea.info/Uploads/Seminars/040701-02Linking_Levels_plus_ass_cri-Moon.pdf
        Moon, J. (2004). Some thoughts on learning outcomes - their roles and use in higher education in the UK; Presentation slides from the `Using Learning Outcomes` Conference, Edinburgh: http://www.ehea.info/Uploads/Seminars/04070102Moon.pdf
        Vlăsceanu L., et al. (2004), Quality Assurance and Accreditation: A Glossary of Basic Terms and Definitions, Papers on Higher Education, UNESCOCEPES: http://siteresources.worldbank.org/INTAFRREGTOPTEIA/Resources/UNESCO_Glossary_of_QA_and_Accreditation.pdf

    Rezultate proiecte:
        Competences in Education and Recognition project (CoRe): http://www.core-project.eu/
        EAR Manual - a European Area of Recognition project: http://www.eurorecognition.eu/emanual/
        EMQT project (Erasmus Mobility Quality tools), co-funded by the EU Lifelong Learning Programme: https://lirias.kuleuven.be/handle/123456789/403903
        European Grade Conversion System project (EGRACONS), co-funded by the EU Lifelong Learning Programme: http://egracons.eu/
        European Recognition Manual for Higher Education Institutions: http://eurorecognition.eu/Manual/EAR%20HEI.pdf
        Joint Degrees from A to Z project, co-funded by the EU Erasmus Mundus Programme: http://www.nuffic.nl/en/expertise/jdaz
        Mapping University Mobility project (MAUNIMO): http://www.maunimo.eu/index.php/the-maunimo-project
        Portal on joint programmes of the European Consortium for Accreditation in Higher Education (ECA), co-funded by the EU Erasmus Mundus Programme: http://ecahe.euAv/index.php/Portal: Join^programmes
        Practical Guide to designing degree programmes with integrated transnaţional mobility - MOCCA project (Model for Core Curricula with Integrated Mobility Abroad), co-funded by the EU Socrates Programme.
        Student-Centred Learning toolkit for students, staff and higher education institutions, Brussels, project of the European Students Union, co-funded by the EU Lifelong Learning Programme: http://www.esu-online.org/resources/6068/Student-Centred-Learning-Toolkit/
        Tuning Academy project: http://tuningacademy.org/

    ANEXA 4

    la Ghid
                             Exemple: profilul programelor

    Exemple de profil programe şi formulare a rezultatelor învăţării
        Exemplele de mai jos arată modalităţi diferite de a descriere profilul programului şi/sau a unei unităţi de curs. Nu sunt modele absolute de urmat, ci exemple de bună practică, bazate pe recomandările din Ghidul ECTS.
    Exemplul I
    Descrierea programului de licenţă în Ingineria calculatoarelor şi rezultatele învăţării aferente unităţii de curs Fizică I
    Profilul programului
        Programul de licenţă Ingineria calculatoarelor este creat pentru a pregăti studenţii cu o bază solidă de nivel avansat în diferite arii ale ingineriei şi cu expertiză solidă în ingineria calculatoarelor. Cursurile au ca scop înzestrarea participanţilor cu abilităţile necesare pentru a proiecta, instala şi realiza mentenanţa sistemelor şi reţelelor de calculatoare, aplicaţiilor soft, sistemelor de automatizare industriale, sistemelor de management al informaţiilor, procesării integrate şi a sistemelor de control. Absolventul de Ingineria calculatoarelor este în principal un inginer precum şi un bun specialist IT.

    Rezultatele cheie ale învăţării
        Absolvenţii primului ciclu al programului Ingineria calculatoarelor vor putea să: proiecteze, instaleze, realizeze mentenanţa sistemelor şi reţelelor de calculatoare, aplicaţilor soft, sistemelor de automatizare industrială, sisteme de control şi de procesare integrată.

    Profilul ocupaţional al absolvenţilor
        Absolvenţii acestui program sur.t calificaţi să lucreze în companii de tehnologia informaţiei specializate pe producţia de hardware şi software, precum şi în cadrul industriilor de automatizare industrială şi în toate tipurile de întreprinderi care utilizează sisteme informatice şi reţele de calculatoare pentru procese interne de producţie şi management. Aceştia vor putea, de asemenea, programul va oferi studenţilor cerinţele necesare pentru avansarea pe plan academic în domeniul ingineriei calculatoarelor şi automatizării.

    Unitatea individuală de curs:
    Fizică I
    Rezultatele învăţării
        Studentul care absolvă cu succes cursul va putea să stăpânească concepte fizice de bază, atât de mecanică newtoniană şi electromagnetism clasic. Acesta va putea să demonstreze cunoştinţe solide privind legile de conservare şi ecuaţiile ale lui Maxwell ale căror aplicare îi va permite să rezolve probleme de bază de dinamică ale sistemelor mecanice şi de configurare a câmpurilor în cadrul problemelor de electromagnetism.

    Metode şi criterii de evaluare
    Metode de evaluare
        ● Examen final scris
        ● Examen final oral
        Examenul scris este considerat probă eliminatorie de acces la examenul oral. Un scor de 15 puncte din 30 este necesar pentru a trece examenul scris. După luarea examenului scris, ponderea examenului oral din nota finală este de 70%.

    Criterii de evaluare
        Studentul va fi evaluat cu privire la capacitatea sa de a înţelege conţinutul principal al cursului şi de a-l adapta la cazuri specifice pentru a rezolva problemele. În cadrul examenului scris (3 ore, 2 probleme), studentul trebuie să demonstreze capacitatea de a utiliza conceptele de bază pentru a găsi răspunsul corect pentru o serie tipică de trei întrebări pentru fiecare problemă. În timpul examenului oral (1/2 ore) studentul trebuie să demonteze abilitatea de a pune în practică şi de a aplica, cu având înţelegere critică, a celor mai importante legi ale fizicii discutate pe parcursul cursului.

    Exemplul II
    Descrierea programului de licenţă în Istorie şi rezultatele învăţării aferente unităţii de curs Istorie modernă
    Profilul programului
        Programul Istorie are ca obiective pregătirea studentului pentru practica de cercetare în istorie, datorită unei baze solide de cunoştinţe legate de teme şi dezbateri istoriognifice, achiziţia de metodologii ale tratamentului şi interpretării surselor, precum şi a utilizării unui limbaj clar şi riguros aşa cum este potrivit pentru un discurs istoriografic. Experienţa de învăţare este organizată pe trei cicluri de prelegeri, seminarii, ateliere şi laboratoare. Pe lângă aceste activităţi, studenţii vor putea să participe la conferinţe, ateliere şi întâlniri pentru a avea contact cu dezbaterile ştiinţifice la nivel naţional şi internaţional. Programul de studii are patru cursuri: istorie antică, istorie medievală, istorie modernă şi istorie contemporană.

    Rezultatele cheie ale învăţării
        Absolvenţii ciclului de licenţă în Istorie vor putea să demonstreze o înţelegere critică a relaţiei dintre prezent şi viitor; cunoştinţe despre şi capacitatea de a utiliza tehnicile de bază ale cercetării în domeniul istoriei; capacitatea de a identifica literatura ştiinţifică, bibliografia şi sursele relevante pentru a trata o problemă de istoriografie; abilitatea de a comunica rezultatele cercetării în moduri variate în funcţie de publicul ţintă; cunoaşterea şi abilitatea de a utiliza instrumentele principale ale altor ştiinţe umaniste, precum şi ale istoriei: o foarte bună cunoaştere a istoriei umanităţii în general; cunoştinţe specifice într-una din perioadele istorice (antică, medievală, modernă/contemporană); abilitatea de a comunica în cel puţin una din limbile Uniunii Europene, pe lângă limba italiană; precum şi competenţe IT de bază pentru comunicarea, extragerea şi elaborarea de texte şi date istoriografice.

    Profilul ocupaţional al absolvenţilor
        Cei care deţin diploma de licenţă (Laurea) în Istorie pot desfăşură diverse activităţi pentru organizaţiile publice şi private având responsabilităţi legate de coordonarea şi realizarea de cercetare în domeniul istorici, conservarea şi valorizarea patrimoniului, în special cu privire la arhive, biblioteci şi cultura materială; legate de editare, jurnalism şi de contextele diverse în care cultura istorică şi popularizarea sa sunt utile, inclusiv în administraţia publică şi relaţiile culturale internaţionale. Absolvenţii pot urma programe pentru pregătirea profesorilor în domeniile istorie şi literatură; pot concura pentru poziţii din sectorul public legate de predare, managementul arhivelor, biblioteci şi muzee, documentare parlamentare şi servici de informaţii, cariere diplomatice.

    Unitatea individuală de curs:
    Istorie modernă
    Rezultatele învăţării
        Studentul care absolvă cu succes cursul va putea să demonstreze cunoştinţe solide cu privire la principalele procese şi evenimente din istoria europeană şi universală, de la epoca explorărilor geografice până la perioada napoleoniană.
        Mai mult, absolventul va putea demonstra cunoştinţe actualizate despre imperial spaniol în context mediteranian şi atlantic, precum şi a problemelor istoriografice legate de acesta; şi va putea să citească şi să analizeze texte şi documente din perioada respectivă.

    Metode şi criterii de evaluare
    Metode de evaluare
        ● Examen final oral
        ● Teste periodice scrise
        Studenţii care participă la prelegeri şi la discuţiile şi analizele de documente pot da teste scrise periodice, care constă în mod normal din răspunsuri scrise sub formă de eseu pentru întrebări legate de materia de curs, care vor fi evaluate şi luate în considerare pentru examinarea finală orală. Cei care nu pot participa la acestea, vor fi evaluaţi numai în cadrul examinării orale finale.

    Criterii de evaluare
        Durata şi forma examenelor periodice scrise pentru cei care participă sunt discutate cu studenţii în cadrul prelegerilor. Examinarea orală finală are ca scop atestarea faptului că studentul este capabil să demonstreze cunoaşterea materialului de curs şi să discute în manieră critică şi comprehensivă monografiile alese. Curs unic.

    Exemplul III
    Descrierea programului de licenţă Administrarea afacerilor
    Titlul programului:
    Administrarea afacerilor

    Nivelul programului:
        Program de licenţă profesională

    Calificarea acordată:
        Manager de întreprindere (Enterprise and Establishment Manager)

    Nivelul de calificare:
        La absolvirea cu succes a programului, absolventul obţine diploma de licenţă profesională şi calificarea: "Enterprise and Establishment Manager", care corespunde celui de-al cincilea nivel de calificare profesională şi corespunde nivelului 6 al Cadrului de calificări leton (LQF) şi Nivelul 6 CEC.

    Cerinţe specifice de admitere:
        Înscrierea în programul de studii este organizată în conformitate cu Regulamentul de înscriere al şcolii, care este aprobat de Senat pentru fiecare an universitar următor.

    Aranjamente specifice pentru recunoaşterea învăţării anterioare:
        Pentru recunoaşterea învăţării non-formale şi informale există un cadru legal pentru promovarea şi implementarea învăţării pe tot parcursul vieţii. La 10 ianuarie 2012, Cabinetul de Miniştri a emis "Regulamentul de procedură pentru recunoaşterea rezultatelor învăţării obţinute din învăţarea anterioară sau experienţa profesională", numărul 36. Documentele de procedură au fost elaborate de către şcoală şi aprobate de Senat. Activităţile de învăţare pe tot parcursul vieţii au fost concepute pentru a facilita învăţarea pe parcursul vieţii. Programele sunt concepute cu rezultate ale învăţării care asigură transparenţă şi comparabilitate. ECTS se aplică învăţării pe tot parcursul vieţii. Modalităţile generale de recunoaştere a învăţării non-formale şi informale sunt explicate în Regulamentul de procedură pentru recunoaşterea învăţării anterioare, aprobat de Senat în 2012. Documentul explică procesul, criteriile şi recunoaşterea.

    Cerinţe şi regulament pentru calificare:
        Pentru a obţine diploma de licenţă şi calificarea, studentul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe ale programului:
        ● să dobândească rezultatele învăţării generale şi specifice cursului
        ● să dobândească rezultatele învăţării opţionale ale cursului
        ● să urmeze un stagiu la locul de muncă
        ● să pregătească şi să susţină lucrarea de licenţă.


    Profilul programului:
        Programul oferă studenţilor cunoştinţele, abilităţile şi competenţele de a deveni manageri competenţi - în condiţiile socio-economice în schimbarea. Studenţii învaţă să-şi aplice cunoştinţele prin gestionarea proceselor, rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor. Calificarea acordată recunoaşte că absolvenţii sunt capabili să determine şi să formuleze principiile performanţei întreprinderii; să planifice şi să gestioneze activitatea în funcţie de obiectivele afacerii; şi de a lucra cu oamenii şi de a fi gata să se adapteze în medii de management în continuă schimbare. Acest lucru este în concordanţă cu nivelul de calificare profesională din categoria 5 a standardului profesional "Manager de întreprinderi şi instituţii" şi corespunde nivelului 6 al cadrului de calificare leton (LQF) şi al Cadrului european al calificărilor. Studenţii dobândesc 240 credite ECTS (160 de credite în sistemul leton) într-un mediu internaţional de studiu. Studenţii sunt eligibili să studieze în cadrul programului de schimb Erasmus+. De asemenea, aceştia au posibilitatea de a studia cu cadre universitare internaţionale din universităţile partenere. Organizarea şi gestionarea stagiilor face parte din program.

    Rezultatele cheie ale învăţării
        În cadrul programului, studenţii vor dobândi capacitatea de a înţelege regulile dezvoltării economice şi procesele economiei naţionale. Ei vor învăţa să le explice, să ia parte la discuţii de fond şi să ia decizii în funcţie de circumstanţe în schimbare.
        Ei vor putea aplica cunoştinţele dobândite în managementul antreprenorial în conformitate cu obiectivele operaţionale şi strategice. Vor învăţa să urmeze procesul de implementare şi să ia decizii şi să facă ajustări pentru a îmbunătăţi activităţile operaţionale şi strategice.
        Studenţii ar trebui să poată desfăşura activităţi profesionale, să formuleze şi să analizeze informaţii şi probleme şi să găsească soluţii în profesia lor, folosind o abordare ştiinţifică.
        Mai mult, ei vor înţelege cum să acţioneze etic şi să-şi asume responsabilitatea pentru impactul comportamentului lor profesional asupra mediului şi societăţii.
        În cele din urmă, studenţii se vor simţi confortabil asumându-şi responsabilitatea într-o echipă în timp ce deleagă şi coordonează sarcinile. Aceasta include planificarea şi organizarea eficientă a activităţii lor şi abordarea situaţiilor de conflict.

    Profilul ocupaţional al absolvenţilor cu exemple:
        Absolvenţii lucrează în instituţii şi companii, atât publice cât şi private, lucrează în companii mici şi mijlocii ca manageri/şefi de departamente.

    Accesul la continuarea studiilor:
        Absolvenţii programului de licenţă profesională sunt eligibili pentru continuarea studiilor prin programe de masterat.

    Unitatea individuală de curs:
    Comportamentul consumatorilor pe pieţele globale
    Rezultatele învăţării:
        ● Studentul este capabil să explice şi să aplice termenii-cheie, definiţiile şi conceptele referitoare la comportamentul consumatorului.
        ● Studentul poate analiza tendinţele comportamentului consumatorilor şi le poate aplica pe piaţa de consum dată.
        ● Studentul poate să descrie factorii care influenţează decizia consumatorului cu privire la achiziţionarea unui produs.
        ● Studentul este capabil să evalueze eficienţa diferitelor anunţuri şi alte activităţi promoţionale, precum şi impactul acestora asupra comportamentului consumatorilor.

    Exemplul IV
    Descrierea programului de master în "Spectroscopie avansată în chimie" şi rezultatele învăţării pentru unitatea de curs "Spectroscopia de masă"
    Profilul programului:
        Programul de Master pregăteşte studenţii să devină experţi şi să se dezvolte competenţele internaţionale care le pregătesc pentru studii doctorale şi/sau cariere profesionale în domeniu industrial în analiza chimică şi caracterizarea structurii materiale. O schemă de mobilitate asigură faptul că, pe lângă specializarea de nivel înalt şi accesul la tehnologiile de ultimă oră, studenţii vor urma o un curriculum bază comun în diferite instituţii de învăţământ superior din întreaga Europă.

    Rezultatele cheie ale învăţării
        Studenţii vor dobândi competenţe de bază în:
        ● analiza chimică
        ● caracterizare structurală
        ● imagistica şi modelare moleculară
        ● caracterizarea reacţiilor rapide
        ● controlul calităţii
        ● materiale

        Studenţii vor dobândi competenţe legate de:
        ● realizarea de proiecte de cercetare
        ● luare a deciziilor în procesul de administrare
        ● limbi străine (prezentarea unui proiect ştiinţific în limba engleză, atât oral, cât şi în scris)
        ● realizarea proiectelor într-un context internaţional şi multicultural
        ● mobilitate geografică


    Unitatea individuală de curs
    Spectroscopie avansată în chimie
        Titlu unităţii de curs: Spectroscopia de masă (Prof. XQ)
        Cod: ASC 01 - LI semestru I
        Credite ECTS: 5
        Condiţii de acces: diplomă de licenţă în chimie sau echivalent

    Descrierea cursului:
        Cursul acoperă aspecte ale spectrometriei de masă moleculară, inclusiv cele mai recente evoluţii în proiectarea instrumentelor, tehnici şi înţelegerea proceselor spectrale de masă. Se prezintă metodele disponibile pentru introducerea eşantioanelor analitice, precum şi avantajele şi dezavantajele acestor metode. Sunt discutate diferitele tipuri de analizori de masă, principiile lor de lucru şi performanţele. Sunt descrise instrumentele software actuale pentru analiza dependentă de date şi tehnicile on-line. Sunt prezentate exemple de aplicare a tehnicilor de spectrometrie de masă în diferite domenii ale chimiei.

    Obiective:
        Obiectivele cursului sunt:
        ● aprofundarea şi extinderea conceptelor teoretice şi esenţiale introduse în cadrul programului de licenţă.
        ● dezvoltarea competenţei şi a încrederii studenţilor în spectrometria de masă.
        ● evidenţierea progreselor moderne în domeniul instrumentelor tehnicilor în spectrometria de masă.
        ● identificarea instrumentelor adecvate pentru anumite aplicaţii.


    Rezultatele învăţării:
        ● să discute într-un mod cuprinzător metodele disponibile pentru introducerea probelor la un spectrometru de masă.
        ● să identifice metodele de ionizare şi a avantajele şi dezavantajele acestora.
        ● să examineze critic tipurile de analizoare de masă disponibile.
        ● să discute utilizarea software-ului în obţinerea şi analizarea datelor spectrale de masă.
        ● să identifice cele mai potrivite instrumente pentru aplicaţii şi aplicaţii specifice şi să descrie amploarea şi limitele datelor obţinute.
        ● să interpreteze datele spectrale de masă şi să prezinte concluziile trase în formă scrisă şi orală.
        ● să explice pentru non-specialiştii cum poate spectrometria de masă să ofere informaţii valoroase în diferite domenii ale chimiei şi discipline conexe.

    Activităţi de predare şi învăţare:
        Prelegeri şi colocvii: 40 ore
        Învăţare centrată pe student: 90 ore
        Efortul total al studentului: 130 ore

    Criterii de evaluare:
        Examinare la finalizarea perioadei de predare: scrisă şi orală (pondere 100%).

    Bibliografie:
        Mass Spectrometry, Principles and Applications, E. de Hoffmann and V. Stroobant, Wiley, Chichester, 2001.


    ANEXA 5

    la Ghid
                             Exemple: rezultatele învăţării

    Exemple de rezultate ale învăţării pentru programul de master (master avansat) Analiza de marketing
    Rezultatul învăţării 1: Competenţă în analiza de marketing
    1.1. Dezvoltarea unor modele complexe de decizie de marketing bazate pe teoriile managementului relaţiilor cu clientul.
    1.2. Integrarea sistemelor decizionale de marketing într-un cadru real al companiei.
    1.3. Analizând în mod independent şi critic aspectele relevante pentru afaceri utilizând extracţia de date şi informatică.
    1.4. Aplicarea creativă a tehnicilor de extracţie a datelor de ultimă oră pentru aspecte relevante pentru afaceri.
    1.5. Aplicarea creativă a metodelor de ultimă oră de cercetare de piaţă asupra problemelor relevante pentru afaceri.

    Rezultatul învăţării 2: Competenţa de cercetare
    2.1. Selectarea şi validarea tehnicilor de extragere a datelor şi statistice tehnicilor pentru a modela în mod optim problemele de marketing complexe.
    2.2. Traducerea problemelor complexe de marketing într-o întrebare de cercetare ştiinţifică.
    2.3. Aplicarea unui studiu de literatură în reviste internaţionale, revizuite de colegi asupra unei probleme complexe de marketig.
    2.4. Validarea rezultatelor cercetării proprii cu literatura ştiinţifică de marketing.
    2.5. Utilizarea structurii datelor complexe.

    Rezultatul învăţării 3: Competenţa intelectuală
    3.1. Stăpânirea diferitelor limbaje de programare şi instrumente software ca mijloc de creare a modelelor complexe de decizie de marketing.
    3.2. Extinderea continuă a propriilor competenţe metodologice într-o manieră interactivă.
    3.3. Tragerea de concluzii corecte în mod independent pentru problemele complexe de marketing.
    3.4. Integrarea opiniilor concurente ale diferitelor părţi interesate într-o singură soluţie de marketing unică.

    Rezultatul învăţării 4: Competenţa în colaborare şi comunicare
    4.1. Raportarea ştiinţifică corectă a rezultatelor relevante ale cercetării proprii de marketing.
    4.2. Executarea unui proiect de afaceri real într-o echipă internaţională şi interdisciplinară cu diferite nivele de experienţă.
    4.3. Producerea unui raport scris profesionist asupra problemelor complexe de marketing şi a soluţiilor acestora.
    4.4. Efectuarea unui raport oral profesionist privind problemele de marketing complexe şi soluţiile lor.
    4.5. Comunicarea soluţiilor de marketing profesioniştilor şi neprofesioniştilor în limba engleză.
    4.6. Aducerea unei contribuţii individuale semnificative la un proiect de afaceri în viaţa reală.

    Rezultatul învăţării 5: Competenţa societală
    5.1. Integrarea consecinţelor noilor evoluţii în colectarea datelor.
    5.2. Modificarea modelelor decizionale la constrângeri şi obiective de afaceri.


    ------

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice